Sunteți pe pagina 1din 16

CURS 15.

PATOLOGIA CEFEI, GÂTULUI SI GREBANULUI

CUPRINS

PATOLOGIA CEFEI
1. Contuzia cefei
2. Gangrena uscata (corul cefei)
3. Bursita cefei
4. Flegmonul cefei

PATOLOGIA GÂTULUI

5. Torticolisul - Entorsa cervicala


6. Abcesul bazei gâtului
7. Flebita si tromboflebita jugularei

PATOLOGIA GREBANULUI

8. Batatura de jug (edemul traumatic al grebanului)


9. Bursita grebanului
10. Flegmonul si fistula grebanului
REGIUNEA CEFEI (regiunea retroauriculara)
Rememorari anatomice
Straturile anatomice ale regiunii cefei (regiunii retroauriculare):
? Pielea – la cabaline pe linia mediana pielea este mai groasa iar perii sunt lungi,
formând motul coamei;
? Tesutul conjunctiv subcutanat – include ramura dorsala a I perechi de nervi
cervicali si insertiile pe linia mediana a muschilor cervico-auriculari;
? Stratul conjunctivo-aponevrotic – peste aripa atlasului se gaseste o punga sinoviala
care faciliteaza alunecarea ligamentului nucal; aponevroza m.cleidomastoidian
concura si ea la acest strat;
? Stratul muscular – m. splenius (lateral), m semispinal, m marele drept dorsal al
capului, m oblic cranial si oblic caudal al capului (profunzime), m micul drept
dorsal al capului; vasculo-inervatia este asigurata de a si v occipitala si de prima
pereche de nervi cervicali;
? Planul osteo-ligamentar – atlasul si articulatia occipito-atloidiana.

1. CONTUZIA CEFEI

Frecventa - contuzia cefei se întâlneste la cabaline si foarte rar la bovine.


Etiologie – traumatisme cu actiune directa, frecvent compresiuni cauzate de
neajustarea corespunzatoare a cefarului capastrului.
Simptomatologie – tumefactie, edem cald, dureros, peri zbârliti. Dupa
traumatismele puternice se poate întâlni o simptomatologie comuna contuziilor de gradul
II în care domina modificarile de tip vascular specifice hematomului (tumefactie moale,
calda, putin dureroasa, fluctuenta si crepitatii sangvine.
Diagnosticul – se precizeaza pe baza modificarilor evidentiate prin examen
clinic.
Prognosticul – favorabil în contuziile usoare (de gradul I); rezervat în contuziile
de gradul II, putând surveni complicatii septice (abcesul sau flegmonul cefei).
Tratament - inlaturarea capastrului, repaus, medicatie antiflogistica în aplicatii
locale si chiar în administrari pe cale generala. Reevaluarea pacientului dupa 2-3 zile de
tratament. Când se constata începutul resorbtiei procesului inflamator se continua cu
aplicasiile locale de antiflogistice si hematoresorbtive pâna la retrocedarea completa.
Nereducerea volumului tumefactiei si aparitia unei simptomatologii comune colectiilor
purulente (faza de infiltratie) impune recurgerea la administrarea unei medicatii
antimicrobiene pe cale generala, iar local de mijloace proflogistice, pentru a grabi
delimitarea si circumscrierea procesului purulent.

2. GANGRENA USCATA (CORUL CEFEI)

Frecventa - corul cefei se întâlneste la cabaline si foarte rar la bovine.


Etiologie – traumatisme cu actiune prin compresiune continua (ischemiante),
frecvent compresiuni cauzate de neajustarea corespunzatoare a cefarului capastrului.
Simptomatologie – regiunea este depilata, pielea are culoarea neagra, este
lucioasa, dura, uscata, insensibila, cu tendinta de desprindere sub forma de escara (este
prezent un sant delimitant). Portiunea afectata ( cu piele mortificata) este înconjurata de o
zona inflamatorie (tumefactie, edem, durere). Vezi si Traumatologia – anul III.
Diagnosticul – se precizeaza pe baza modificarilor evidentiate prin examen
clinic.
Prognosticul – favorabil în conditiile afectarii superficiale a unei zone cutanate
limitate; rezervat atunci când necroza intereseaza si substraturile subiacente pielii
(profunda), putând surveni complicatii septice (abcesul sau flegmonul cefei) însotite de
necroza planurilor musculo-tendino-osoase.
Tratament - inlaturarea capastrului, repaus, aplicarea de antiseptice si
emoliente ale escarei. Escara nu va fi îndepartata chirurgical. Se asteapta delimitarea si
eliminarea (desprinderea) spontana a escarei. În mod obisnuit, atunci când este afectata
numai pielea, escara se desprinde în 1-2 saptamâni. Atunci când sunt afectate straturile
din profunzime vindecarea are loc în timp îndelungat (luni de zile).
Profilaxia potentialelor complicatii septice presupune administrarea de
antibiotice si/sau chimioterapice pe cale generala. Seropreventie antitetanica.
3. BURSITA CEFEI

Bursita atlanto-occipitala reprezinta inflamatia bursei subligamentare a cefei


(Bursa subligamentosa nuchalis cranialis – situata pe atlas si respectiv caudalis – situata
pe axis).
Frecventa – bursita cefei se întâlneste la cabaline.
Etiologie – traumatisme de intensitate mica – medie cu actionarea repetata. Din
punct de vedere etiopatogenic bursita cefei poate fi:
o aseptica
o septica.
Pe fondul traumatic existent interventia factorilor septici complica, de regula,
evolutia aseptica (traumatico-inflamatorie) a bolii.
Bursita cefei poate apare si ca urmare a oncocercozei.
Simptomatologie. Din punct de vedere al evolutiei bursita cefei poate fi:
o acuta
o cronica.
Bursita aseptica are la debut o evolutie acuta, din punct de vedere
morfopatologic încadrându-se în categoria inflamatiilor seroase sau serofibrinoase.
Clinic se observa o tumefactie bilobata (situata de o parte si alta a ligamnetului cervical),
calda, dureroasa initial fluctuenta iar pe masura înaintarii în timp - cronicizare consistenta
poate deveni pastoasa. Miscarile capului sunt mai mult sau mai putin stânjenite. Starea
generala a animalului este neafectata. Punctia bursei releva un lichid seros sau
serofibrinos cu striuri de sânge.
Netratarea formei acute a bursitei aseptice duce la cronicizare. Din punct de
vedere morfopatologic evolutia bursitei cronice poate îmbraca una din urmatoarele
forme: chistica, hemoragica, indurata. Consitenta devine pastoasa sau chiar dura, lipsesc
fenomenele inflamatorii. Evolutia este lenta.
Bursita septica are evolutie acuta. Tumefactia bilobata este calda, foarte
dureroasa, consistenta este fluctuenta, adesea fistulizeaza spontan. Se scurge un puroi urât
mirositor. Starea generala a animalului este afectata: abatere, inapetenta, febra. Bursita
septica se poate complica cu necroza ligamentului cervical (flegmon).
Diagnosticul – se precizeaza pe baza chestionarului anamnetic si a
modificarilor evidentiate prin examen clinic.
Prognosticul – rezervat datorita evolutiilor sau complicatiilor septice,
vindecarii în timp îndelungat si posibilelor tare postvindecare (deformarea regiunii).
Tratament. Înlaturarea capastrului, repaus. Profilaxie antitetanica.
În bursitele aseptice acute – medicatie antiflogistica pe cale generala si în
aplicatii locale. Daca dupa o saptamâna de tratament resorbtia nu s-a produs se recurge la
evacuarea prin punctie a continutului si injectarea în bursa de antibiotice si
antiinflamatorii. Punctia si tratamentul antibiotico antiinflamator se repeta de 2 – 4 ori la
interval de 2-3 zile.
În bursitele aseptice cronice se recurge la reacutizare prin pensulatii cu
rubefiante, vezicatori si drenaj (cu electro sau termocauterul). Antibioticoterapie
profilactica pe cale generala.
Bursitele septice se trateaza prin drenaj larg, curatire chirurgicala a bursei,
antisepsie locala repetata si antibiotice sau chimioterapice pe cale generala
4. FLEGMONUL CEFEI

Flegmonul cefei este o inflamatie septica difuza a tesutului conjunctiv


subcutant, apomevrotic peri si intermuscular din regiunea cefei.
Frecventa – fegmonul cefei se întâlneste la cabaline.
Etiologie – traumatica însotita de contaminare septica externa sau hematogena
(gurma, bruceloza, pneumonie contagioasa). Parazitii (Onchocerca cervicalis) pot
constitui vectori pentru patrunderea microbilor piogeni.
Simptomatologie – tumefactie difuza, calda, foarte durerosa, fistulizari spontane
cu scurgeri de puroi de culoare cenusiu-verzuie, cu miros fetid si care contine si
fragmente de tesuturi devitalizate. Evolutie acuta. Starea generala a animalului este
afectata: abatere, inapetenta, febra. Animalul refuza sa îsi miste capul. Necroza
ligamentului cervical se soldeaza cu imposibilitatea efectuarii miscarilor de flexie si
extensie a capului. Acesta atârna si penduleaza liber.
Procesul septico-necrotic se extinde în profunzime, putând afecta ligamentul
cervical, bursa subligamentara a cefei, articulatia atlanto-occipitala, suportul osos, canalul
medular, meningele. Complicatii posibile: - osteomielita, meningo-mielita purulenta,
septicemie, piemie.
Diagnosticul – se precizeaza clinic. Diagnosticul diferential fata de bursita cefei
forma septica are în vedere fluctuenta regiunii, aspectul difuz si profunzimea extinderii
procesului septico-necrotic.
Prognosticul – grav datorita riscului ridicat de generalizare a procesului septic
- septicemie, piemie.
Tratament. Înlaturarea capastrului, repaus. Profilaxie antitetanica.
Flegmonul cefei se trateaza prin drenaj larg (incizii seriate multiple), curatire
chirurgicala (exereze limitate la tesuturile devitalizate, chiuretaj insistent, lavaj repetat),
antisepsie locala repetata, chiar remanenta si antibiotice sau chimioterapice pe cale
generala. Terapie stimulativa nespecifica. Medicatie de sustinere a starii generale (tonice,
sustinatoare, vitamine, roburante). Terapie intensiva în starile de soc.
Vezi si Traumatologia – anul III.
Rememorari anatomice

REGIUNEA CERVICALA DORSALA


Delimitare: întrearipa atlasului si unghiul cervical al spetei
Planuri anatomice:
? Pielea
? Tesutul conjunctiv subcutanat
? Stratul musculo-aponevrotic (aponevroza m trapez, m romboid, m splenius – în
profunzime: m semispinal, m marele lung al capului) vasculo-inervatie: ramuri din a
si v dorsala a spetei, si din a si v cervicala profunda; ramuri dorsale ale n cervicali.
? Stratul conjunctiv submuscular
? Lama nucala
? Vertebrele cervicale

REGIUNEA CERVICALA LATERALA


Planuri anatomice:
? Pielea
? Tesutul conjunctiv subcutanat
? Stratul musculo-aponevrotic (superficial: m trapez, m brahiocefalic), (mijlociu: m
dintat ventral, m splenius), (profund: m semispinal, m marele lung al gâtului, m
marele lung al capului,) vasculo-inervatie: a si v cervicala profunda; ramuri dorsale si
ventrale ale n cervicali.
Între m brahiocefalic si m sternocefalic se gaseste santul jugular (v jugulara, a carotida,
cordonul vago-simpatic). La mijlocul gatului m omohioidian trece pe sub v jugulara. În
fundul jgheabului se gaseste peretele lateral al traheei.
? Stratul conjunctiv submuscular
? Lama nucala
? Vertebrele cervicale cu articulatiile respective (ultimele 5 vertebre)

REGIUNEA CERVICALA VENTRALA


Planuri anatomice:
? Pielea
? Tesutul conjunctiv subcutanat
? M pielos
? M sternohioidieni si m sternotiroidieni
? Fascia cervicala mijlocie
? Traheea
? Cordonul vasculo-nervos (a carotida, n vag, n recurent)
? Fascia cervicala profunda
? Vertebrele cervicale
4. ENTORSA CERVICALA
(TORTICOLISUL)

Entorsa cervicala este o suprasolicitare (întindere) a structurilor articulare


cervicale (capsula articulara, ligamente).
Frecventa - se întâlneste la cabaline si la bovine.
Etiologie – apare în urma flexarii bruste a coloanei cervicale însotita de caderea
animalului pe regiunea cervicala flexata (mai frecvent la caii care îsi scarpina urechea cu
membrul posterior si la cei care încearca sa se muste de chisita uni membru posterior – se
dezechilibreaza si cad). La bovine se întâlneste la animalele contentionate cu capul la un
punct fix. Afectiunea apare si la nou nascuti ca urmare a unor pozitii defectuoase în
timpul vietii intrauterine si / sau ca urmare a unor manopere brutale si inadecvate de
ajutor la fatare.
Simptomatologie – gâtul este deviat într-o parte, capul este coborât, contractura
musculara pe partea afectata (convexa), animalul nu se poate deplasa în linie dreapta (se
deplaseaza în cerc), furajare dificila. Orice miscare a animalului este însotita de durere.
Diagnosticul – se precizeaza clinic si radiologic. Diagnosticul diferential fata de
subluxatia, luxatia, fracturile vertebrelor cervicale si sindromul de compresiune medulara
cervicala impune examinarea radiografica.
Prognosticul – favoravil în formele surprinse imediat dupa producere si grav
în formele cronice datorita retractiei musculare.
Tratament. Blocaj paravertebral al fiecarei perechi de nervi cervicali.
Medicatie antiflogistica pe cale generala si în infiltratii locale. Masaj local cu
miorezolutive. Repaus si miscare de voie la pasune sau în padoc. Vindecarea survine greu
în timp îndelungat (2-3 luni). În entorsele cronice (peste 2 saptamâni) tratamentul este
iluzoriu.
6. ABCESUL BAZEI GÂTULUI

Frecventa - se întâlneste la cabaline si la bovine.


Etiologie – traumatica (rosaturi, escoriatii) însotita de contaminare cu flora
piogena (stafilococi, streptococi, botriomiceti). Poate apare si ca o complicatie a gurmei.
Simptomatologie. Abcesul apare în fata unghiului cranial al spetei, putând fi
localizat:
o superficial sau
o profund
În faza de debut (inflamatorie de infiltratie purulenta) zona este edematiata ,
sensibila si calda la palpare. Ulterior tumefactia creste în dimensiuni, edemul se reduce ca
si sensibilitatea. La cabaline evolueaza ca abces cald (acut) iar la bovine ca abces rece
(cronic). Starea generala a animalului poate fi afectata.
Diagnosticul – se precizeaza clinic. Diagnosticul diferential fata de: hematom,
chist seo-asangvinolent, tumori.
Prognosticul – rezervat datorita tendintei de recidiva.
Tratament - drenaj larg, curatire chirurgicala a bursei, antisepsie locala
repetata si antibiotice sau chimioterapice pe cale generala
7. FLEBITA SI TROMBOFLEBITA JUGULAREI

Frecventa – mai ales la speciile de animale mari (cabaline, bovine) la care


injectarea intravenoasa în jugulara este practicata în mod uzual.
Etiologie – complicatie iatrogena, survenita în urma nerespectarii regulilor de
injectare intravenoasa (injectarea perivenoasa, conditii septice de lucru, utilizare de
substante neadecvate – iritante), când substantele pot ajunge perivenos si declanseaza
fenomene inflamatorii si / sau intravascular dând tulburari de coagulare si reactii
inflamatoro-septice în lumenul vasului si ulterior perivenos.
Simptomatologie. Dependent de natura agentului cauzal se pot întalni doua
forme de manifestare în cazul afectarii tesuturilor perijugulare (vena jugulara este integra,
respectiv circulatia sangvina prin vas este mentinuta):
o periflebita adeziva
o periflebita supurativa
si doua forme de manifestare în cazul afectarii, inclusiv intraluminale, a venei jugulare:
o tromboflebita supurativa
o tromboflebita supurativo-hemoragica

În periflebita regiunea jgheabului jugular este tumefiata, calda, dureroasa.


Circulatia sangvina prin jugulara respectiva nu este afectata. Evolutia poate fi spre
retrocedare în timp de 2-4 zile (spontana sau sub interventia terapeutica cu
antiinflamatorii si antibiotice) sau spre o periflebita supurativa cu abcedare si scurgere de
puroi.
În tromboflebita regiunea jgheabului jugular este tumefiata, edematiata, calda,
dureroasa iar vena jugulara apare sub forma unui cordon indurat. Abcedarea spontana a
zonei afectate lasa sa se scurga puroi. Animalul sta cu capul si gâtul întinse, starea
generala este afectata – anorexie, abatere, febra.
În cazul tromboflebitei supurativo-hemoragice sub influenta florei piogene
trobusul intravascular este lizat iar prin fistulele aparute spontan se scurge puroi
amestecat cu resturi de coaguli si sânge. Evolutia poate fi spre circumscrierea procesului
inflamatoro-septic sau spre generalizare când îmbraca un caracter difuz (de flegmon) si se
extinde pe traiectul vasului atât spre cap cât si spre torace. Complicatiile de tip septicemie
sau piemie sunt frecvente în cazul în care nu se intervine terpeutic.
Diagnosticul – se precizeaza clinic.
Prognosticul – favorabil în periflebita si rezervat în tromboflebita
Tratament.
În periflebita infiltratii perifocale de procaina si penicilina, aplicatii locale de
ingvente cu antiinflamatorii iar pe cale generala antibiotice si / sau chimioterapice. În
periflebita supurativa: asigurarea drenajului, antisepsie locala si pe cale generala
antibiotice si / sau chimioterapice.
În tromboflebita supurativa abcedata spontan – curatirea
mecanico+chirurgicala a cavitatii, antisepsie, asigurarea drenajului si pe cale generala
antibiotice si / sau chimioterapice.
În tromboflebita supurativo-hemoragica se recurge la rezectia venei jugulare
(portiunea afectata - Vezi si Tehnicile chirurgicale – anul IV), debridare larga, asigurarea
drenajului, antisepsie iar pe cale generala se administreaza antibiotice si / sau
chimioterapice.
REGIUNEA GREBANULUI (Regiunea interscapulara)
Rememorari anatomice

Straturile anatomice:
o Pielea
o Tesutul conjunctiv subcutanat
o Insertia ligamentului nucal (pâna pe apofiza spinoasa a IV-a)
o Stratul muscular (trapez, romboid)
o Tesutul conjunctiv profund inclusiv bursa subligamentara a grebanului
o Ligamentul supraspinos
o Apofizele spinoase toracale cu ligamentul interspinos
o Stratul aponevrotic rezultat din unirea aponevrozelor m spinal, m semispinal si
dintat dorsal
o Stratul osteomuscular (corpul vertebrelor toracice, extremitatea proximala a
coastelor, m multifizi, m ntertransversari, m ridicatori ai coastelor).

8. BATATURA DE JUG
(EDEMUL TRAUMATIC AL GREBANULUI)

Frecventa – la taurinele folosite la tractiune si mai rar la cabalinele folosite la


calarie.
Etiologie – traumatica repetata care actioneaza prin translatia tangentiala a pielii
de pe straturile subiacente si contuzionant asupra straturilor anatomice profunde (actiunea
cefarului jugului). Transpiratia abundenta, ploaia, drumurile cu denivelari, harnasamentel
prost ajustate si sarcina excesiva actioneaza ca factori favorizanti.
Simptomatologie. La bovine boala debuteaza ca un chist sero-sangvinolent al
regiunii dorsale a gâtului si grebanului, tumefactie calda, bilobata, foarte dureroasa.
Animalul este abatut, refuza sa se mai deplaseze, geme este anorexic.
La cabaline în regiunea grebanului apare un edem cald, difuz, pastos si foarte
dureros si uneori zone escoriate.
Diagnosticul – se precizeaza clinic.
Prognosticul – rezervat la bovine datorita perioadei lungi de timp necesara
pentru vindecare (1 – 3 luni), favorabil la cabaline.
Tratament. La bovine în formele usoare medicatie antiinflamatoare si
astringenta în aplicatii locale si tonice, roburante pe cale generala (200 ml clorura de
calciu 10% timp de 2-4 zile). În formele grave cu colectii mari dupa 3-4 zile de la debut
se va recurge la drenajul prin punctie a colectiilor sau la deschiderea larga cu instituirea
drenajului, debridarii chirurgicale si antisepsiei repetate a cavitatilor. pe cale generala se
administreaza antibiotice si / sau chimioterapice.
La cabaline asigurare repausului timp de 3-7 zile si aplicarea locala a unei
medicatii antiinflamatorii duce la rezolutia completa a edemului. Aplicarea unei medicatii
antiseptice pe eventualele leziuni cutanate.

9. BURSITA GREBANULUI

Frecventa – la cabaline.
Etiologie – traumatica repetata prin actiunea harnasamentului sau ca o
complicatie septica a unor boli (morva, gurma), a unor procese septice din vecinatate sau
a unor boli parazitare (oncocercoza).
Simptomatologie. Din punct de vedere al evolutiei bursita grebanului poate fi:
o acuta
o cronica.
Bursita aseptica are la debut o evolutie acuta, din punct de vedere
morfopatologic încadrându-se în categoria inflamatiilor seroase sau serofibrinoase.
Clinic se observa o tumefactie circumscrisa, calda, dureroasa initial fluctuenta iar pe
masura înaintarii în timp - cronicizare consistenta poate deveni pastoasa. Starea generala
a animalului este neafectata. Punctia bursei releva un lichid seros sau serofibrinos.
Bursita septica are evolutie acuta. Tumefactia este calda, foarte dureroasa,
consistenta este fluctuenta si adesea fistulizeaza spontan. Se scurge un puroi urât
mirositor. Starea generala a animalului este afectata: abatere, inapetenta, febra. Bursita
septica se poate complica cu flegmonul si fistula grebanului.

Diagnosticul – se precizeaza clinic.


Prognosticul – rezervat.
Tratament - În bursitele aseptice acute – medicatie antiflogistica pe cale
generala si în aplicatii locale. Daca dupa o saptamâna de tratament resorbtia nu s-a
produs se recurge la evacuarea prin punctie a continutului si injectarea în bursa de
antibiotice si antiinflamatorii. Punctia si tratamentul antibiotico antiinflamator se repeta
de 2 – 4 ori la interval de 2-3 zile.
În bursitele aseptice cronice se recurge la reacutizare prin pensulatii cu
rubefiante, vezicatori si drenaj (cu electro sau termocauterul). Antibioticoterapie
profilactica pe cale generala. Dup reacutizare se trateaza ca o bursita acuta.
Bursitele septice se trateaza prin drenaj larg, curatire chirurgicala a bursei,
antisepsie locala repetata si antibiotice sau chimioterapice pe cale generala

10. FLEGMONUL SI FISTULA GREBANULUI

Flegmonul grebanului reprezinta o inflamatie supurativ-necrotica a tesururilor


fibroase, cartilaginose si osoase a acestei regiuni. Fistulizarea spontana este frecventa
Frecventa – ridicata la solipede
Etiologie – complicatie septica a traumatismelor si a celorlalte afectiuni (edem,
bursita) a acestei regiuni sau a unor boli infectioase (gurma, morva, bruceloza) sau
parazitare (oncocercoza).
Simptomatologie. Boala debuteaza ca o tumefactie difuza, calda si extrem de
dureroasa pe una sau pe ambele fette ale regiunii. Febra, abatere accentuata, anorexie.
Uneori tumefactia îmbraca un caracter „de flegmon lemnos” tumefactie indurata a
regiunii în care se formeaza colectii de puroi, care treptat vor conflua. Fistulizarea
spontana se produce adesea, scurgându-se un puroi cu aspect seros, gri murdar. Orificiul
fistulei este înconjurat de muguri carnosi exuberanti iar sondajul explorator identifica
numeroase traiecte. Tendinta este de permanentizare a orificiilor fistuloase si de difuzie a
puroiului în toate spatiile musculare si aponevrotice ale regiunii, afectând cartilagiile si
oasele si putându-se drena chiar în cavitatea toracica (piotorax, pleurezie purulenta), în
canalul vertebral (meningo-mielita purulenta) sau se poate generaliza (septicemie,
piemie).
. Difuzia puroiului este însotita de afectarea necrotica a tuturor tesuturilor din
profunzime – inclusiv osteomielite. În aceasta faza puroiul este fetid si contine
numeroase resturi de tesuturi devitalizate.
Diagnosticul – se precizeaza clinic. Se impune precizarea cu exactitaqte a
spatiilor în care s-a înregistrat difuzia puroiului. Pentru aceasta caracteristicile puroiului
pot oferi elemente de orientare (galbui verzui în afectarea cartilajului suprascapular;
contine bucati de tendoane, ligamente si os în afectarea apofizelor spinoase ale
vertebrelor toracale (II - VII). Fistulografia cu substante de contrast este de asemenea
necesara.
Prognosticul – rezervat datorita tendintei de recidiva si posibilelor complicatii.
Tratament - Flegmonul grebanului se trateaza prin drenaj larg (incizii seriate
multiple), curatire chirurgicala (exereze limitate la tesuturile devitalizate inclusiv a
portiunilor de os necrozat, chiuretaj insistent, lavaj repetat), antisepsie locala repetata,
chiar remanenta si antibiotice sau chimioterapice pe cale generala (antibiograma este
indispensabila). Terapie stimulativa nespecifica. Medicatie de sustinere a starii generale
(tonice, sustinatoare, vitamine, roburante).
BIBLIOGRAFIE

1. AUER J. A. –Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992.


2. CADIOT, J., ALMY, J. – Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II.
Ed. Vigot Freres, Paris, 1923, 1924.
3. OEHME F.W. –Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams,
Baltimore, 1974.
4. JORG A. AUER, JOHN A. STICK - Equine Surgery, Ed.W.B. Saunders
Company; 2 ed ed, 1999
5. SUSAN L. FUBINI, NORM G. DUCHARME - Farm Animal Surgery, Ed.W.B.
Saunders Company, 2004
6. BURTAN I. - Chirurgie regionala veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad,
Iasi, 2000
7. MATES N. – Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicala
Universitara Iului Hatieganu, Cluj-Napoca, 2004
8. VLADUTIU O. – Patologia chirurgicala a animalelor domestice. Ed.
Academiei RPR, Bucuresti, 1966
9. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. – Patologie si
clinica chirurgicala, Ed. Didactica ;I pedagogica, Bucuresti, 1982
10. MOLDOVAN M. – Patologie chirurgicala, Lito. IA Timisoara, 1971, 1973
11. CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. – Anatomia topografica
a animalelor domestice. Ed. Facla, Timisoara, 1982.
12. Evans E.H., deLahunta A. - Miller’s guide to the dissection of the dog.
Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1971, 1979
13. GHETIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I.
Ed. Academiei, Bucuresti, 1971.
14. GHETIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1967.
15. PASTEA, E. (s. red.) – Anatomia comparata a animalelor domestice, vol
I, II. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.

S-ar putea să vă placă și