Sunteți pe pagina 1din 1

Omul intelept este lent, ca sa ajunga in urma lui eternul, din eternul primind intelepciunea

eterna, Logosul, Duhul. Omul intelept este ca natura, primeste eternul ca timpul lent al
naturi, cum primeste eternul.
Muntele, staticul, reprezinta eternul. Apa care izvoreste din munte, este timpul, miscarea, fata
de staticul eternitatea muntelui. Apa care curge din munte, uneste timpul naturi cu eternul,
intrepatrunzand intre ele! In fiecare imagine al naturi se uneste eternul cu trecatorul, cu
timpul naturi, care curge.
Programarile in timp, este imprastierea timpului natural care curge, prin care se realizeaza
graba! Numai ce curge continuu, uneste cu eternul. In curgere continuu, poate sa-si
intrepatrunda eternul cu natura, cu timpul lui, prin care se unifica transcendentul cu
trecatorul, salvand esenta divina a trecatorului. Continuumul curgeri fiind eternul, care
primeste, prin cuntinuitatea lui eternul. Prin programari este exclus eternul din timp. Timpul
care curge, unifica omul, prin intrepatrunderea eternului cu timpul! Imprastierea timpului,
imprastie omul, predand haosului, neantizari!
Viata omului intelept este ca un rau! In prima parte vieti, ca paraul de munte, grabeste omul
tiner! Eternul putin e mai departe de el. A doua parte a vieti este mai lent, adica ar trebui, ca
raurile mari! Raurile mari, parca stau, cand se apropie de mare, ca sa primeasca eternul
mari!
Cetatea veche, in ruine, reprezinta, pietrele eternul, ruinele timpul. Muntele, cu ruinele cetati
pe varf, reprezinta eternul in om si trecatorul in om! Muntele este Sinele transcendent, etern
al omului. Cetatea care in timp se ruineaza, este personlitatea, adica devien mai simplu, ca
cetatea in ruine. In batranete, orice personalitate, tot ce este exterior se ruineaza in urma,
ruinarea fiind simplificarea lui, ca sa fie prezent in el eternul, si intr-o mai mare masura, ca la
raul, care apropie la eternternitate!
Ne plac asezamantele veche, din cauza setei de eternitate. Eternitatea este pe urmele noastre,
degeaba fugim. Ca fugim de eternitate in toate viata noastra! Inteleptul este care nu fuge de
eternitate, ca sa primeasca intelepciunea divina, adica viata, ca viata adevarata este
intelepciune.
Imaginile naturale ale eternului, ne invata de intelepciunea eternului. Prin intelepciunea
divinului si a naturi, se uneste natura cu divinul! Langa ruinele cetati, pe varful unui munte,
poti medita eternitatea si trecatorul!