BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Barbu
DELAVRANCEA
APUS DE SOARE

LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–8
D 28

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele din edi\ia de fa\[ au fost reproduse dup[: Barbu

Delavrancea, Opere, edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note =i
variante, glosar =i bibliografie de Emilia +t. Milicescu, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, vol. I (1965), vol. II (1965), vol.
III (1967) =i Barbu Delavrancea, APUS DE SOARE, edi\ie
]ngrigit[ de Emilia Milicescu, prefa\[ =i tabel cronologic de
Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, colec\ia
"Biblioteca pentru to\i".

Coperta: A Colâbneac

ISBN 9975-904-09-2 © «LITERA», 1996

 TABEL CRONOLOGIC
(de Teodor Vârgolici)
1858 2 aprilie Se na=te viitorul scriitor Barbu Delavrancea, ]n maha-
laua Delea Nou[ din Bucure=ti, pe strada Vergului, nr. 166, ]n
familia lui +tefan Tudoric[ Albu, starostele c[ru\a=ilor care trans-
portau cereale la schelele din Giurgiu =i Olteni\a.
1866 Barbu e ]nscris la +coala sucursal[ nr. 4 din “Coloarea Neagr[“,
direct ]n clasa a II-a, deoarece c[p[tase primele no\iuni =colare
anterior, cu dasc[lul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe
Nou.
Institutorul Spiridon Danielescu adaug[ la prenumele tat[lui su-
fixul “-escu”, =i astfel viitorul scriitor poart[ numele Barbu
+tef[nescu.
1867 Se ]nscrie ]n clasa a III-a la +coala domneasc[ de la Maidanul
Dulapului, unde cunoa=te pe profesorul Ion Vucitescu, prototipul
eroului din nuvela Domnul Vucea.
1870 Devine elev ]n clasa I-a la Gimnaziul Gh. Laz[r din Bucure=ti,
unde frecventeaz[ numai un trimestru.
1 decembrie Se transfer[ la liceul Sf. Sava.
1877 9 iunie. Debuteaz[ ]n ziarul România liber[, cu poezia patriotic[
“Stan\e”, semnat[ Barbu. Dup[ absolvirea liceului Sf. Sava, de-
vine student al Facult[\ii de drept din Bucure=ti.
1878 Public[ prima plachet[ de versuri Poiana lung[, semnat[ Barbu.
}ncepe s[ lucreze ]n redac\ia ziarului România liber[.
1880 Semneaz[ ]n România liber[ cu pseudonimul Argus.
1882 }=i ia licen\a ]n drept, cu teza Pedeapsa, natura =i ]nsu=irile ei.
Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui s[u, avocatul Nicu +tef[nescu,
=i al ziarului România liber[, pleac[ la Paris, pentru preg[tirea
doctoratului ]n drept.
1884 Spre sfâr=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, f[r[ a-=i fi luat doctoratul
]n drept, dar cu o solid[ =i vast[ cultur[ literar-artistic[.
Se ]nscrie la baroul Ilfov.
Reia colaborarea la România liber[.
Ia numele literar de Barbu Delavrancea.
1885 Apare volumul Sult[nica.
 Colaboreaz[ la gazeta socialist[ Drepturile omului.
Colaboreaz[ la ziarul Epoca.
1886 Semneaz[ cu pseudonimul Argus Cancanurile politice ]n ziarul
Lupta al lui G. Panu.
1887 Scoate dou[ numere din Lupta literar[.
Intr[ ]n redac\ia Revistei noi a lui B.-P. Hasdeu.
Public[ volumul Trubadurul.
1888–1894 Colaboreaz[ la ziarele Democra\ia =i Voin\a na\ional[.
1892 Public[ volumul Parazi\ii.
1893 Apare volumul }ntre vis =i via\[.
1894 E ales deputat ]n colegiul II la Ploie=ti.
1899 P[r[sind partidul liberal, trece la conservatori, fiind numit pri-
mar al capitalei, apoi deputat de Putna, Mehedin\i =i Vaslui,
vicepre=edinte al Camerei =i mai târziu ministru al lucr[rilor pub-
lice.
1902 Ia ap[rarea lui I. L. Caragiale, printr-o r[sun[toare pledoarie, ]n
procesul intentat calomniatorului Caion.
1903 Public[ volumul Hagi-Tudose.
1909 Scoate volumul St[pânea odat[.
Creeaz[ drama istoric[ Apus de soare.
1910 D[ la iveal[ piesele de teatru Viforul =i Luceaf[rul.
1911 Scoate volumul Lini=te, Trubadurul, St[pânea odat[.
1912 Apare comedia ]n 3 acte Irinel.
Este ales membru activ al Academiei Române.
1913 |ine discursul de recep\ie la Academia Român[, Din estetica poeziei
populare.
Tip[re=te comedia ]n 4 acte Hagi-Tudose.
1918 29 aprilie Se stinge din via\[ Barbu Delavrancea.
Dup[ Teodor V~RGOLICI

4
APUS DE SOARE
(1503—1504)
Dram[ ]n 4 acte
PERSONAJE:
+TEFAN CEL MARE
BOGDAN
LOGOF{TUL T{UT
POSTELNICUL TOADER
VORNICUL JURJ
HATMANUL ARBORE
PÂRC{LABUL DRAGO+
PÂRC{LABUL ALEXA
PÂRC{LABUL GRUMAZ{
PÂRC{LABUL +ANDRU
PÂRC{LABUL COSTEA
PÂRC{LABUL NEGRIL{
B{TRÂNUL +TEFUL, fost pârc[lab
B{TRÂNUL HR{MAN, fost pârc[lab
PAHARNICUL ULEA
CLUCERUL HRINCOVICI
VAME+UL CHIRACOLA
CLUCERUL MOGHIL{
STOLNICUL DR{GAN
JITNICERUL STAV{R
PETRU RARE+
DOFTORUL IERONIMO DA CESENA
DOFTORUL +MIL
DOFTORUL KLINGENSPORN
|UGULEA MOGHIL{
UN PIETRAR
UN CURTEAN
DOAMNA MARIA

6
 IRINA, fata pârc[labului Dajbog, + 1476
REVECA,fata comisului Huru, + 1476
B{LA+A, fata pârc[labului Oan[, + 1484
ILINCA, fata pârc[labului Gherman, + 1484
DOMNICA, fata hatmanului Arbore
ANCU|A, fata pârc[labului Toader
OLEANA, fata vornicului Duma
FIRA, fata pârc[labului Drago=
LISANDRA, fata pârc[labului Alexa
JOI|A, fata pârc[labului Ivanco
NEAGA, fata pârc[labului +andru
ILEANA, fata pârc[labului Iva=cu
HERA, fata pârc[labului Grumaz[
ST{NI+OARA, fata pârc[labului Ieremia
OANA
DOCHIA
C[pitani, copii de cas[, aprozi, hotnogi, hânsari1 etc.

1
Hânsar, hinsar — nume dat unora dintre c[pitanii care st[teau ]n frun-tea
celor 13 c[pitani din care se compunea armata \[rii ]n vechea Moldov[.
7
 ACTUL I
}n stânga, o arip[ a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de
fier, sfâr=indu-se cu o teras[ pus[ pe t[lpi de piatr[. O u=[ d[ pe teras[.
Mai departe se vede turnul castelului. }n dreapta, o poart[. Ceva mai ]n
fund, un pu\ cu dou[ roate =i cu un colac de piatr[. O albie cu ap[ de
n[lbit. Lâng[ pu\, o salcie pletoas[. Ograda domneasc[, cu arbori =i
copaci b[trâni, ]nconjurat[ cu ziduri vechi. Je\uri, scobite ]n piatr[, la
umbra copacilor. }n fund, o parte din ora=ul Suceava =i valea râului
Suceava =erpuind dinspre munte. E o zi de toamn[. Vântul sufl[. Frun-
zele cad.

SCENA I

IRINA, REVECA, B{LA+A, ILINCA, ILEANA, DOMNICA,

ANCU|A, OLEANA, FIRA, LISANDRA, JOI|A, HERA, NEAGA,
ST{NI+OARA, OANA, DOCHIA =i |UGULEA MOGHIL{.
(La ridicarea cortinei toate lucreaz[.)
IRINA: Cum, cum?
FIRA: Ei, a=a... Zic, se duse, se duse, pân[ dete d-un ba-
laur...
JOI|{: Mai ]ncet, Hera. Dai peste \eav[... De un ce, Zam-
firo?... +i tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai ]ncurcat
firele...
LISANDRA: De un balaur... Sta\i... A s[rit tindechea1.
ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a mai s[ri o dat[, s[ =tii
c[ r[mâi, ca mine, fat[ b[trân[.

1
Tindeche — stinghie ]ngust[ de fier sau de lemn, cu zim\i la ambele capete,
care se a=az[ la r[zboiul de \esut pentru a \ine pânza bine ]ntins[.
8
 REVECA: Ba ca mine...
IRINA: Ba ca mine...
B{LA+A: Ca voi... ca noi...
ILINCA: Dumnezeu s[ \ie pe pârc[labul Alexa din Orhei.
NEAGA: Las[ focului basmul. La noapte. Vântul se umfl[.
Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, =i eu
s[ m[ ghemuiesc lâng[ dada Irina.
(S-aud toaca =i clopotele.)
REVECA: Mam[ Dochio, e vremea la toac[. Adu bostan-
ul fiert =i fagurii de miere =i ulciorul cu ap[ rece.
DOCHIA: S-aduc[ mama, bunica maichii.
IRINA (c[tre |ugulea): +i tu? Ce stai ca un \ap logodit?...
E=ti mândru... Ai sabie... +i ce-ai s[ faci cu ea?
|UGULEA (face cu mâna ca =i cum ar t[ia): S[...
IRINA: M[[[[...
|UGULEA: H]-h]...
IRINA: Când?...
|UGULEA: Iac[ =-acuma...
IRINA: O! b[tu-te-ar potca1! (}l mângâie.) S-aju\i mamei
Dochii. Dar, vezi, \ine-\i firea, nu-\i pune mintea cu bostan-
ul.
(Fetele râd.)
|UGULEA: Apoi... d[... maic[, maic[! (Iese.)
SCENA II
Cele de sus, afar[ de |UGULEA =i DOCHIA.

LISANDRA: Am \esut bine, dad[ Reveca?

REVECA: Nu bate ]ntr-o parte. Apuc[ spata drept de
mijloc.

1
Potc[ — belea, vrajb[.

9
 ANCU|A: Dar eu?
REVECA: Mai bine... Nu strânge cârligele... A=a... mâi-
nile-n voie... ca =i cum te-ai juca.
DOMNICA: Verdele [sta, ori [sta, dad[ Reveca?
REVECA: Prive=te firea... Aci, =coala =i ]nv[\[tura.
Prim[vara toate sunt proaspete, dar nu depline, vara toate
coapte =i vii, toamna toate p[lesc, prind un fel de rugin[, se
]nvechesc... =i nimic murdar... Da, bine...
ST{NI+OARA: Uf! Doamne, Doamne!
REVECA: Ce, mo\ato? |i s-a urât? Bini=or. Ghergheful e
de r[bdare.
JOI|A: Iaca =i barba p[rintelui Iva=cu din Hotin...
IRINA: Ba p[rul t[u de oaie crea\[.
HERA: Am ispr[vit. Nu mai am \evi.
B{LA+A: Da, dar pe dinafar[ cine-a dat?
HERA: Numai la dou[. Le desfac =i le fac.
OLEANA: E bine, Reveca?
REVECA: A! o minune! Ai zice c[ de când te-ai n[scut \ii
furca-n brâu. Da... da... Inul curge din caier pe fus ca un fir
de p[r. Nici o gâlc[. De=tele tale mulg caierul, =i caierul se
tope=te, =i fusul zbârnâie =i plute=te parc-ar avea aripi. O!
ciut[ zglobie, tu ai s[ \ii casa c-un fus... Dar tu, Oan[, ce
isprav[ mi-ai f[cut?
OANA: Mai am pu\intel =i le n[lbesc. Prea multe. +i nu
m[ plâng c[ sunt prea multe, dar pentru c[ sunt multe m[
pui pe gânduri...
REVECA: M[ b[iete — c[ por\i p[rul b[lan ca pl[ie=ii —
, ce spui? Ce gânduri?
OANA: Nu vede\i ce de fâ=ii? +i ]nc[ trei c[m[=i de in, d-
ale doamnei, s[ le rup pentru sl[vitul domn [l mare...
ILINCA: Fa Oan[, \ie \i-e lene.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, \ie \i-e foame.
OANA: Ba...
B{LA+A: Fa Oan[, pe tine te \ine degeaba la curte.
OANA: D[...
IRINA: Fa Oni=or, cin’ \i-a dat \ie betele astea de argint?
10
 OANA: Sl[vitul.
REVECA: Da\i pace fetei... Ce e, Oan[, cu gândurile tale?
OANA: Ce s[ fie?... Prea multe fâ=ii... Prea multe...
REVECA: Nu-i trebuie? De ce te plângi?
OANA: Da... ]i trebuie... Dar de ce a=a de multe?... +i
buna doamn[, când mi le-a dat, mi-a zis: “Pân[ disear[ s[ le
faci... +i mai lungi, Oan[, mai lungi.” +i-a oftat. +i, plecând,
am v[zut-o f[cându-=i cruce.
TOATE: F[cându-=i cruce?
OANA: Da... Mie ]mi miroase a r[zboi...
TOATE: A!
ILINCA: R[zboi... c[ de mult nu fusese... Aproape de doi
ani... +i se-mplinesc dou[zeci de ani de când pârc[labii Gh-
erman — bietul tata — =i Oan[, tovar[=ul lui, picar[ din
turnul Cet[\ii-Albe... +i-a zis Oan[ lui Gherman: “Scap[
tu!”... +i-a r[spuns Gherman lui Oan[: “Ba tu!”... +i s-au
grijit amândoi, =i =i-au iertat p[catele unul altuia... +i-a zis
Oan[ lui Gherman: “|ie-l Dumnezeu pe +tefan!”... +i-a zis
Gherman lui Oan[: “Amin!”... +-au pierit ei cu to\i ai lor...
IRINA: Sunt dou[zeci =i =apte de ani ]ncheia\i de când
pieri floarea Moldovei la R[zboieni. Trosnea cetatea ridi-
cat[-n prip[ de sl[vitul nostru voievod... Fl[c[rile se-n[l\au
pân[ la cer... +i el \ipa: “Nu v[ l[sa\i!”... +i pârc[labul Da-
jbog, bietul tata, i-a zis: “Nu ne-om l[sa, dar du-te”... +i
comisul Huru, =i postelnicul Hrâncu ]l târâr[ afar[ din lupt[,
rupându-i vestmintele de pe el, =i i-au zis: “Du-te, c[ Mold-
ova nu piere, d-om pieri noi”... +i s-au stins =i Hrâncu, =i
Huru, =i Dajbog, cu to\i boierii mari =i mici, b[trâni =i tineri,
pân[ la unul, c[ Mohamed, v[zându-i, a =optit l[crimând:
“Oh! \ara aceasta nu va fi a mea!”... +i sfântul s-a dus =-a
adunat pl[ie=ii, =i-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de
dinapoi =i din l[turi pân’ l-a trecut Dun[rea... +i-a pus piatra
s[pat[ unde a stat b[t[lia, m[rturisind lumii: “Aici, eu am
fost frânt, s[ cunoasc[ =i s[ =tie toat[ suflarea din \ar[ c[ a
fost cu voin\a lui Dumnezeu ca s[ m[ pedepseasc[ pentru
p[catele mele, =i l[udat s[ fie numele lui ]n veacul vecilor”.

11
 TOATE: Amin!
REVECA: }n patruzeci =i =ase de ani, treizeci =i trei de
b[t[lii, dou[ f[r[ izbând[ =i treizeci =i una de biruin\i! El s[
tr[iasc[, =i Moldovei i-e bine!
ILEANA: Va tr[i cât Matusalem, =tiu eu...
DOMNICA: +i eu...
LISANDRA: +i eu...
JOI|A: +i eu...
HERA: E ]nz[oat!
NEAGA: Când s-a n[scut, l-a sc[ldat ]n sânge de =erpoa-
ic[...
IRINA: +i de vultur... S[ se strecoare =i s[ se ]nal\e...

SCENA III
DOCHIA aduce, p-un cârp[tor1, bostanul spart ]n buc[\i. Ies aburi.
|UGULEA, pe dou[ t[vi de argint, faguri de miere, pere =i struguri.
OANA se duce cu un vraf de fâ=ii la pu\ =i le-a=eaz[ ]n albie.
|UGULEA: Loc, loc... struguri m[=ca\i... parc[ ar fi lac-
rimi... =i faguri cu miros de sulcin[... =i pere ca...
REVECA: Cum?
|UGULEA: Iac[ o vorb[.
REVECA: De unde =tii?... +terge-te la nas... Uf! =i ai =i
sabie... Multe urzici ai t[iat...
|UGULEA: Sunt moldovean... |ugulea al lui Moghil[...
S[ nu râzi de mine... M[ria-sa doamna m-a pus s[-nv[\ slujb[
domneasc[... Pân’ la sabie...
REVECA: Sât!... Vine...

1
Cârp[tor — fund de lemn.

12
 SCENA IV

+TEFAN vine de la dreapta din ograd[. Must[\ile =i p[rul, aproape

albe. C-o mân[ \ine pe DOAMNA MARIA, cu alta o sabie dreapt[
cu mânerul cruce. La câ\iva pa=i, câ\iva curteni =i aprozi
]n haine ]mpodobite.

+TEFAN: Ce e t[cerea aceasta, fetelor? Parc[ sunte\i pui

de g[in[ când trece uleiul... Parc[ sunte\i un stol de vr[bii
]ncremenite ]n stuh[raia din iazuri când aude chiotul... Parc[
sunte\i ni=te flori de lunc[ când n-adie vântul... Smerite?
Mie nu-mi plac oamenii smeri\i... Veni\i s[ v[ blagoslovesc.
(Fetele se apropie sfioase.) }mprejurul meu... a=a... a=a... ca
ierburile crude de pe b[trânul turn al Sucevei... Da... da...
s[rut[ mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârc[labului
Dajbog... Da... da... pe rând... Ilean[, erai mic[ când pieri
Hrâncu... +i tu, Olean[, ai s[ vezi pe tat-t[u Duma. (Toate
s[rut[ mâna domnului. |ugulea nu se mi=c[, ]ncremenit.) Dar
tu? Tu e=ti stan[ de piatr[? Ai sabie? A? Bine. Din mo=oroi,
Moghil[. (Vede pe Oana ]nlemnit[ cu fâ=iile ]n mâini.) Dar
tu? B[b[tie! Ce speli? +tii tu pentru cine n[lbe=ti?
OANA: Da...
+TEFAN: Pentru cine?
OANA: Pentru preasl[vitul nostru st[pân...
+TEFAN: Pentru preasl[vitul nostru st[pân... Pentru osul
lui! De câte ori ]mi ]nf[= pulpa dreapt[ zic doamnei: “Oana,
piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana.” (Scap[ sabia
]ntr-adins.) Oan[... (Oana ridic[ sabia, i-o d[ =i d[ s[-i s[rute
mâna, dar n-o ajunge.) S[ m[ cobor la tine, ori s[ te-nal\i la
mine? Prive=te drept ]n dreptul ochilor mei. A! tu plângi,
Oan[? +i de ce? Aide... vino ]ncoace... b[trâna mea prieten[.
Pe cre=tetul t[u s[ cad[ s[rutatul voievodului ca ploaia pes-
te holdele verzi. (O s[rut[ ]n cre=tet.) Destul a\i lucrat. (Face
semn s[ se duc[. Fetele se duc bini=or =i ]n ordine.) Apune
soarele pe dup[ trâmbele fumurii. S[ lucr[m =i noi. (Se uit[
lung dup[ ele, mai ales dup[ Oana.)
13
 DOAMNA MARIA: Seam[n[ cu m[ria-ta... Ca dou[ pic[turi
de ap[...
+TEFAN: Una care pic[ acum =i alta care a picat odinio-
ar[... Abur... risipit... Pe una o v[d... pe cealalt[...

SCENA V

+TEFAN =i MARIA.

DOAMNA MARIA: St[pânul meu, toamna a sosit, soarele

apune trist =i, ]n urma lui, o balt[ de sânge. Vremea o s[ se
strice... Ploi sub\iri care p[trund... frig... viscol... R[mâi, sfân-
tul meu st[pân...
+TEFAN (tr[gându-se pe un je\): Te rogi ca un copil...
]ntâia=i dat[...
DOAMNA MARIA: }ntâia=i dat[... (}i ia mâinile amândou[.)
Ah! Moldovo, c[ci nu \i-e mil[...
+TEFAN: Mil[?
DOAMNA MARIA: De mine...
+TEFAN: De tine =i de Moldova. De una f[r[ alta, nu...
nu-mi st[-n putin\[. Domnul care desparte ce e al lui de ce e
al \[rii...
DOAMNA MARIA: Dar nu vezi m[ria-ta...
+TEFAN: C[ sunt b[trân...
DOAMNA MARIA: Nu...
+TEFAN: C[ sunt bolnav...
DOAMNA MARIA: Nu... nu... adic[...
+TEFAN: Adic[, da...
DOAMNA MARIA: Abia te v[zui mai bine...
+TEFAN: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? Uit[-te la
mine... A=a prive=te un om bolnav? +i nu merg bine? (Face
câ\iva pa=i, ap[sând ceva mai adânc pe piciorul drept.) Ieri
nu-mi zâmbi=i când ]nc[lecai pe Voiti=?
DOAMNA MARIA: Da... P[reai un arhanghel!
+TEFAN: Ei...
DOAMNA MARIA: R[mâi, st[pâne! }ngrije=ti de Moldo-
va ]ngrijind de s[n[tatea ta...
14
 +TEFAN: Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: Iarn[... Viscole...
+TEFAN: Ah! Pocu\ia!
DOAMNA MARIA: S[ ]nceap[ prim[vara...
+TEFAN: Iarn[ e aici (arat[ p[rul), =i niciodat[ prim[vara
nu va mai sosi. Iarna, c[l[re\i moldoveni str[bat codrii, s-
amestec[ cu viforul =i cad asupra cet[\ilor =i turnurile lor se
n[ruie. Viforul are ochi! +i pe când ai no=tri deschid pârtii
prin n[me\i, le=ii se cocolo=esc la Halici, la Lew, care pe
unde apuc[.
DOAMNA MARIA: M[ria-ta!
+TEFAN: A... Doamnele nu sunt femei... Femei sunt
destule...
DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta... (Surâde.)
+TEFAN: A=a da, Mario! Râsul t[u... Erai de paisprezece
ani când mi-ai râs ]ntâi... Ah! Munteanco! nu-mi strica so-
cotelile... Mai târziu oi fi ori n-oi mai fi...
DOAMNA MARIA: O! ce zici...
+TEFAN: De dou[zeci de ani turcii st[pânesc Chilia =i
Cetatea-Alb[, c[ le=ii n-au \inut ]nvoiala. Atins la miaz[zi,
poporul [sta trebuie s[ se ridice la miaz[noapte. Sunt vro
=ase ani... Ioan Albert... Iagelonul... Craiul Poloniei... Ca un
ho\oman n[v[le=te ]n Moldova. }l izbesc la Cosmin, ]n
Dumbrava-Ro=ie, =i-l duc ]nvins, bolnav, umilit, pân[ aproape
de Lew. Doborâi trufia Iagelonului. A ]ngenuncheat la Co-
lomeia +tefan ]n fa\a Poloniei, ]ngenunche Polonia ]n fa\a
lui +tefan!... Pui st[pânire pe Pocu\ia. Primesc judecata craiu-
lui Ungariei, a lui Vladislav, a fr[\âne-s[u. S[ aleag[ el ho-
tarele =i s[ ne fac[ lege. +i la ziua pus[, ]mputernici\ii lui nu
vin. +i tocmai acum ]mi d[ de veste Ion Grumaz[, pârc[labul
din Cern[u\i, c[ le=ii se arat[ pe sub poalele Haliciului. Apoi
nu, Mario, nu se poate, trebuie s[ st[pânim Pocu\ia, c[
aceast[ bucat[ de p[mânt e mai mult moldoveneasc[ ca
le=easc[, =-o \inem z[log pe bani buni din punga str[mo=ilor,
=-o avem cu armele noastre, =i +tefan n-a murit ]nc[...
UN CURTEAN: M[ria-ta, pârc[labii.
+TEFAN (face semn s[ vie): Mario... las[... las[...
(Doamna Maria iese pe u=a din stânga.)
15
 SCENA VI

+TEFAN, hatmanul ARBORE, pârc[labul NEGRIL{, pârc[labul

DRAGO+, pârc[labul ALEXA, pârc[labul COSTEA, pârc[labul
+ANDRU, fostul pârcalab b[trânul HR{MAN, vornicul JURJ.
(To\i intr[ pe poarta din dreapta.)
+TEFAN: Bine a\i venit, boieri d-voastr[!
TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
+TEFAN: Cu to\ii. (D[ mâna pârc[labilor =i ei i-o s[rut[.)
A! =i mo= Hr[man! Gata! Veni=i! E nunt[! Pe frunte semn...
La ceaf[ semn... um[rul drept mai jos... mâna stâng[ ca un
arc... de=tele zdrobite... abia te mai \ii... Ce mai vrei, b[trâne?
N-ai v[zut destule?
HR{MAN: Nu mi-e dat s[ vreau sau s[ nu vreau. Voin\a
m[riei-tale, voin\a \[rii. De vrea pace, pace, de vrea r[zboi,
r[zboi. De n-a= fi venit, n-a= fi vrut ce vrea m[ria-ta... +-apoi
asta nu pot...
+TEFAN: E, cum stau hotarele, pârc[labi, c[ dup[ cum
]nchide\i ochii a=a doarme =i \ara.
PÂRC{LABUL NEGRIL{: Eu l[sai pe...
+TEFAN: Toader.
PÂRC{LABUL NEGRIL{: Da, la Hotin. Bine. Litvanii =i
ru=ii sunt cu minte de când i-ai cumin\it m[ria-ta.
PÂRC{LABUL ALEXA: Din turnul de la Orhei nici un semn
de ropot. Senin cât bate ochiul. Ai lini=tit pustiet[\ile d-a
lungul Nistrului. +-apoi am l[sat pe...
+TEFAN: Pe pârc[labul Ivanco.
PÂRC{LABUL ALEXA: De trei ori a cetit cartea m[riei-
tale, tot i se p[rea c[-l chemi pe el.
PÂRC{LABUL COSTEA: }n Soroca ne-nt[rim mereu, =i
bun[ pace.
PÂRC{LABUL +ANDRU: Rom[=canii, ce ar[ =i seam[n[
toamna, secer[ =i treier[ vara. Se-mbog[\esc, dar nu se dau

1
Suba=[ — agent de poli\ie, primar de sat.
16
lenii. Din Cr[ciuna, ve=ti bune. Nimic d-a lungul Milcovului.
A=a ]mi scrie starostea Buhor.
VORNICUL JURJ: }n |ara-de-Jos, tihn[. Nego\ul se pe-
trece f[r[ cârcot[. }n Chilia =i Cetatea-Alb[ — c[ de prin
partea locului viu — numai doi suba=i1 cu roatele de turci,
cât s[ p[zeasc[ cet[\ile.
PÂRC{LABUL DRAGO+: Ungurii mai mult ar asculta de
cuvântul m[riei-tale ca de cuvântul craiului lor. +i pârc[labii
din Cicei =i Cetatea-de-Balt[, ca la ei acas[ ]n milocul un-
gurimii.
+TEFAN: Da, pace de jur mprejurul \[rii, ca =i ]nl[untrul
ei. Da... (trage sabia pe jum[tate) se mi=c[ =i st[ cump[n[ la
odihna \[rii... Dar i-a venit iar rândul... Gata, Luca?
HATMANUL ARBORE: Gata!
UN CURTEAN: M[ria-sa Bogdan.
SCENA VII

Cei de sus. BOGDAN, b[trânul logof[t T{UT, b[trânul postelnic

+TEFUL, pârc[labul GRUMAZ{, clucerul HRINCOVICI, vame=ul
CHIRACOLA, postelnicul TOADER, paharnicul ULEA, stolnicul
DR{GAN, jitnicerul STAV{R, clucerul MOGHIL{, PETRU RARE+, mai
mul\i c[pitani, hânsari etc.

TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta.

+TEFAN: Cu to\ii, boieri d-voastr[! (Se repede spre Bogdan,
=chioap[t[ =i se opre=te.) Ah! am s[ te ]ndrept eu!
(}mbr[\i=eaz[ pe Bogdan.) M[ria-sa vod[ Bogdan! De pe
drumuri... }nsemnat ]n b[t[lii ]nainte d-a domni singur...
Fire=te c[ singur... A=a se cuvine unui fecior de domn mold-
ovean... E=ti mai r[s[rit ca mine...
BOGDAN: Cin’ s[ te-ajung[ pe m[ria-ta!
+TEFAN: Tu!... +i s[ m[-ntreci... Tu, sfios ca o fecioar[,
nu e=ti sfios când drumul calului =i sabia vâjâie =i lumineaz[
ca fulgerul... Da, da... Ce e, Grumaz[, pe la Cern[u\i =i din-
colo?
PÂRC{LABUL GRUMAZ{: Bine-ar fi... Ce zici, clucere Hrin-
covici?
17
 +TEFAN: Ei...
CLUCERUL HRINCOVICI: Pocu\ia a=a =-a=a...
+TEFAN: Pocu\ia numai a=a s[ fie!
CLUCERUL HRINCOVICI: C[ le=ii se trag la judecat[ la
c[pit[nia Haliciului, rusnecii =i moldovenii se supun legilor
\[rii noastre.
+TEFAN: Dar v[mile?
VAME+UL CHIRACOLA: Unii pl[tesc, al\ii zic c-au pl[tit
cardinalului...
CLUCERUL MOGHIL{: Alea-s v[mile v[zduhului...
+TEFAN: Cardinal, iagelon, bolnav, trufa=, leah... Ce nu e
din câte n-ar trebui s[ fie? +i nimic din câte ar trebui s[ fie...
+i tu, T[ut? +i tu, +tefule? O! prietenii mei, cu b[rbile pân[
]n p[mânt, n[me\i nenvin=i de oameni, albi\i de griji =i de
vremuri...
LOGOF{TUL T{UT: Cu tinere\ea, m[ria-ta...
POSTELNICUL +TEFUL: ...A=a, bat-o pustia...
PÂRC{LABUL HR{MAN: V[rul T[ut zise o vorb[... C[ de
la Dumnezeu este...
+TEFAN: Postelnice Toader, ce =tiri de pe unde-ai umb-
lat? Ai adus?... Ai vorbit cu dogele? Te-a blagoslovit sfântul
de la Roma?
POSTELNICUL TOADER: Adus, m[ria-ta. Om iscusit =i cu
=tiin\[. Venezia, ca =i cum ai visa. Noul doge se logodea cu
marea.
CLUCERUL MOGHIL{: Frumoas[ mireas[!
+TEFAN: Arunca inelul ]n valuri...
CLUCERUL MOGHIL{: Bun[ de strâns ]n bra\e!
POSTELNICUL TOADER: +i numele t[u cinstit =i l[udat...
+TEFAN: +tiu... Dar bani?...
POSTELNICUL TOADER: De...
CLUCERUL MOGHIL{: Ce e cu banii ceia?... Cam de mult
]i a=tept[m...
+TEFAN: Negustori, Moghil[... Nu mi-au dat ei nici la
Baia, nici la Podu-}nalt, nici la R[zboieni, dovedind lumii c[
nu sunt omul lui Matia=. Acum la... (Se prive=te.) Negustorii
au dreptate!... Ei, la Roma?
18
 POSTELNICUL TOADER: La Roma...
+TEFAN: Blagosloveniile urma=ului lui Sân-Petru, mie, sa-
bia lui Christos... Doamne, iart[-m[... +i cum ]l cheam[ pe
doftor?
POSTELNICUL TOADER: Jeronimo da Cesena.
CLUCERUL MOGHIL{: Dup[ nume trebuie s[ aib[ o barb[
cât toate zilele...
POSTELNICUL TOADER: Ras =i cu plete lungi.
+TEFAN: Acum la ale noastre. Boieri, =ti\i c[ Alexandru
al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, c[ n-ar
fi fost fa\[. Iar s[ ne judece fr[\âne-s[u Vladislav. La 2 noi-
embrie. Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul cardinalu-
lui, n-are s[ vie, ca =i omul lui Ion Albert. Noi s-a=tept[m ]n
Cern[u\i cu 5.000 de oaste aleas[. To\i c[l[ri. Sose=te, bine;
nu? o plimbare-n toat[ Pocu\ia =-o rait[ pân[ la Haliciu, =i
poate =i mai sus. +-apoi se va =ti cine e pârc[lab acolo =i
cine nu e, cui se cuvine adunarea v[milor =i cui nu.
TO|I (afar[ de paharnicul Ulea, de stolnicul Dr[gan =i de
jitnicerul Stav[r): Da, m[ria-ta.
+TEFAN: Nu, m[ria-ta?... (Apuc[ pe paharnicul Ulea de gul-
er.)
PAHARNICUL ULEA: Am socotit...
+TEFAN: Ce-ai socotit?
PAHARNICUL ULEA: C[... cu s[n[tatea m[riei-voastre...
+TEFAN: Ce?... Boieri, cine e mai bolnav din noi amân-
doi?
CLUCERUL MOGHIL{: Aci (arat[ piciorul), oleac[ m[ria-
ta... Aci (arat[ la cap) s[ se-ngrijeasc[ v[rul Ulea...
+TEFAN: Ei, nu ui\i c[ am t[iat pe din dou[ mo=iile G[din\ii,
Storpul =i Madravilele, dup[ dreptate, jum[tate \ie =i jum[tate
r[z[=ilor. +i te-am f[cut paharnic, =i \i-am dat via\a mea pe
mâna ta. Tustrei \inea\i ochii ]n p[mânt, =tiind c[ mie nu-mi
plac oamenii care se uit[ ]n jos. Frun\ile sus... A=a, c[ sus e
luna, stelele, soarele =i cerul... de sus ne vine harul... de sus,
cearta... =i sus e mântuirea =i iertarea p[catelor noastre... (S-
aud cânt[ri nedeslu=ite din dep[rt[ri. A ]nceput s[ se coboare
]ntunecimea.) Ai aprins focurile, Arbore?
19
 HATMANUL ARBORE: De trei nop\i ard.
+TEFAN: Ia?... Rare=, repezi... (Rare= se duce-n fug[. Se
urc[ pe zid.)
RARE+ (de pe zid): Abia se v[d... Vin... Din Scheia... din
Lisaura... din Ciritei... de pretutindeni...
+TEFAN: Oh! s[racii!... S[racii mei =-ai vo=tri... S[raci =i
voi =i eu... Ce bogat[ e Moldova! (+tefan =i boierii se reped la
zidul care ]nconjoar[ ograda, afar[ de paharnicul Ulea,
stolnicul Dr[gan =i jitnicerul Stav[r.)
PAHARNICUL ULEA (]ncet): A\i v[zut?
STOLNICUL DR{GAN: V[zut.
PAHARNICUL ULEA: Nu mai e +tefan!
JITNICERUL STAV{R: Dar cine e?
PAHARNICUL ULEA: Umbra marelui +tefan. (Tustrei se
duc =i s-amestec[ cu ceilal\i.)
PÂRC{LABUL GRUMAZ{ (de pe zid): Ca ni=te nori albi
ce se târâie pe p[mânt...
+TEFAN: Da...
HATMANUL ARBORE: Ca ni=te turme de berbeci...
+TEFAN: Da... da...
HR{MAN: Parc-aud ceva... dar nu-i v[d...
+TEFUL: Parc[ v[d ceva... dar nu-i aud...
LOGOF{TUL T{UT: Nu-i aud =i nu-i v[d... dar ]i simt...
+TEFAN: I-aud =i-i v[d, ]i v[d =i-i aud... O! cum se vars[
apele ]n Siret, a=a vin =uvoaiele ]n Suceava la chemarea
voievodului lor!... Auzi\i?... “Sub poale de codru verde...”
HR{MAN: }ncep s[-i =i v[d...
+TEFUL: }ncep s[-i =i aud...
+TEFAN (trage sabia =i face semn ]n dep[rtare): O! mai
sunte\i?... S[ nu mai sece izvorul vostru!...

ACTUL II
Acela=i tablou ca ]n actul ]ntâi, cu deosebire c[ e var[ =i arborii ]nc[rca\i
cu fructe, unele coapte, altele pârguite, altele verzi. S-aud p[s[rile cântând.

20
 SCENA I

DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, ILEANA, B{LA+A, HERA,

OLEANA, OANA, |UGULEA, MOGHIL{, DOCHIA.

DOAMNA MARIA: O, fetele mele iubite, mai l[sa\i lu-

crul... De-o lun[ +tefan nu d[ semn de via\[... Ce-a putut s[
i se ]ntâmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia se scul[
din pat, =i porni cu iarna-n cap... Doamne!
IRINA: Frumoasa mea doamn[...
DOAMNA MARIA: Pân[ acum o lun[ primeam ve=ti pes-
te ve=ti... Bine... s[n[tos... zdrav[n... a=eaz[ \ara...
}ntocme=te Pocu\ia... va sosi... biruitor ca totdeauna... }mi
cre=tea inima... +i de (]nnum[r[ pe de=te)... da... de treizeci
de zile, nimic...
IRINA: Frumoasa mea doamn[...
DOAMNA MARIA: S-a dus frumuse\ea. Uit[-te la p[rul
meu. S-a l[\it =uvi\a alb[ cu dou[ de=te de când nici o veste...
Auzi\i cum cânt[ de te sl[vesc... Sunt acelea=i... Cânta\i,
p[s[ri ale cerului, nep[s[toare la durerile noastre. A c[zut
om[tul, a suflat vântul de prim[var[, au ]ncol\it mugurii, a
dat frunza, au spuzit florile, a legat iar[=i rodul... +i toate
numai pentru voi. Partea noastr[? R[bd[ri =i lacrimi. De ce
omul n-a fi putând a fire ca =tejarul? Iarna s[-l scuture, vara
s[-i puie la loc mândre\ea =i b[rb[\ia!
REVECA: Ce nu se schimb[, st[pâna mea a bun[! Frun-
zele cresc =i nu sunt acelea=i. Stejarul are =i el o margine.
Grâul e tot grâu, dar nu mai e acela=i. Doar glasurile r[mân
la p[s[ri; ele se duc, altele vin... +i noi tr[im cu p[rerea c[
numai omul ]mb[trâne=te, se scutur[ =i cade.
DOAMNA MARIA: Da, Reveca, gânduri, nimicuri. S[-l v[d
pe viteazul meu... s[-i fac patul... s[-l culc... “Adormi, m[ria-
ta, n-a fost nimic. O gâz[ bate ]n geamuri”... Ce somn u=or
]n grijile grele... }, muiere rea! Uitasem pe Bogdan, odorul
meu. Pe urmele tat[-s[u calc[. P[cat c[ =i-a pierdut ochiul.
Eu am doi. La ce-mi sluje=te? +i cu unul v-a= vedea pe lâng[
mine. Am dou[ picioare zdravene. S[ ]mpart: un ochi lui
Bogdan, un picior lui +tefan... A= ]ntineri...
21
 HERA: +i eu... când m-ar l[sa doamna... ce-a= mai s[ruta?
DOAMNA MARIA: Tu?
OLEANA: +i eu, când vrea doamna, cu cine a= mai umb-
la?
DOAMNA MARIA: Tu... O! mu=atin[! A= lua de la mine
=i-a= da la ai t[i...
ILEANA: |ie Domnul pe domnii no=tri, doamn[!
DOAMNA MARIA: Numele Tat[lui... =-al Fiului... =-al Sfân-
tului Duh... Amin... |ugulea!
|UGULEA: Porunc[, doamn[.
DOAMNA MARIA: Ce?
|UGULEA: Da... m[ria-ta...
DOAMNA MARIA (f[cându-se sup[rat[): Sabia... cu care
te-am ]ncins eu...
|UGULEA: Da, m[ria-ta!
DOAMNA MARIA (pare nec[jit[): +i de ce n-o mai por\i?
|UGULEA: Ele =tiu... S[ spuie B[la=a...
B{LA+A: +otii, m[ria-ta... Zice c-a= fi zis eu c[ de ce nici
la 14 ani, aproape ]mplini\i, nu s-a dus la r[zboi cu tat-s[u
Mo=oroi, asta, Moghil[...
|UGULEA: Ai zis, a\i zis, ai râs, a\i râs, =i =tia\i bine c-am
dat ]n genunchi la m[ria-sa Bogdan =i la t[tuca... +i ei au
râs, dar nu ca d-voastr[... cu mo=oroi... cu v[trar... cu potc[...
=i câte =i mai câte... C-am zis: s[racul de mine, n-o mai port...
+i n-o mai port!
DOAMNA MARIA (ascunzându-=i surâsul): Alt[ dat[ s[
mi le spui mie.
|UGULEA: Iac[ le spui...
DOAMNA MARIA: M[ b[ietane, pune sabia, c[ va sosi =i
ceasul t[u. +i s-o por\i...
REVECA: Pân[ când \ara va avea nevoie de ea...
|UGULEA: Uf!
DOAMNA MARIA (c[tre Reveca): Inimos =i mucalit ca tat-
s[u... |ugulea, s[ dai ajutor Dochiei. Mam[ Dochio...
DOCHIA: La porunci.
DOAMNA MARIA: A fiert grâul cu lapte?
DOCHIA: Iac[-l aduc. Acu=i. (Dochia =i |ugulea ies.)
22
 SCENA II

DOAMNA MARIA: Oan[, Oan[, ce robote=ti?

OANA: Sp[l, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: Ce speli, Oan[?
OANA: Pentru ]mp[ratul nost’... S[ fie gata pân-o veni...
DOAMNA MARIA: N-ai ispr[vit?
OANA: Ispr[vit... Le-am luat a doua oar[...
DOAMNA MARIA: Cum ]\i zice el, Oan[?
OANA: B[b[tie, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: De ce, Oan[?
OANA: Fiindc[ a=a-i place, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: Dar \ie cum ]\i place, Oan[?
OANA: Cum ]i place =i lui, m[ria-ta.
DOAMNA MARIA: +i cum te mai alint[, Oan[?
OANA: D[, m[ria-ta...
DOAMNA MARIA: D[... cum, Oan[?
OANA: Cum, m[ria-ta?
DOAMNA MARIA: A! nu vrei s[ spui doamnei?
OANA: Cum s[ nu, m[ria-ta. Pân[ acum doi ani m[ suia
pe genunchiul drept... ba nu, p-[l stâng, =i m[ juca =i zicea:
“Oan[, Oan[, b[rl[oan[, Onoi, bârloi, Oi, moi...” De doi ani
]mi zice: “B[b[tie, cum o mai duci cu b[trâne\ile?” “Bine”,
zic. “Ai zis bine? Nu, r[u, c[ sunt rele, bat[-le focul”. A=a,
m[ria-ta.
DOAMNA MARIA (luând la o parte pe Irina): Ce vrei, Iri-
no... Om de r[zboi... Trei luni acas[ =i nou[ pretutindeni,
numai acas[, nu.
IRINA: Sufletul m[riei-tale ca chipul m[riei-tale... Maica
Domnului, adus[ de la Roma de postelnicul Purcevici.
DOAMNA MARIA: So\ie de domn =i mum[ de domn, da
Maica Domnului nu, Irino.
IRINA: Buuuno!

23
 SCENA III

Cele de sus. DOCHIA intr[ aducând p-o tav[ de por\elan alb[ cu

margini albastre grâul fiert. |UGULEA MOGHIL{ ]ncins cu sabia.

IRINA: Cine s[ guste ]ntâi, m[ria-ta?

DOAMNA MARIA: Ilinca.
ILINCA: Buuun, m[ria-ta.
DOCHIA: Grâul, sp[lat ]n zece ape, uscat, frecat, dezghio-
cat, pu\intic[ miere =i scor\i=oar[. Talgerele, boier |ugulea.
|UGULEA: Iac[t[-le. Cel cu aur al m[riei-sale.
DOAMNA (luând din grâu, scap[ talgerul =i-l sparge): Ah!
semn r[u!... M[ gândii la +tefan, la piciorul lui, la b[trâne\ea
lui... Ia! Asculta\i...
SCENA IV

Cele de sus. CLUCERUL MOGHIL{ vine ]ntr-un suflet.

DOAMNA MARIA: Ah! Moghil[! Ce e? Bine?

CLUCERUL MOGHIL{: S[rut[m dreapta, bine. Vine. Ce
p[catele suflu a=a...
DOAMNA MARIA: Spune degrab’...
CLUCERUL MOGHIL{: Spui ]ndat[, acu=ica... Cât ai bea
o oca de vin, =i e aici. M-a trimis ]nainte s[ v[ spui. Calul mi-
a =chiopat, c-a= fi fost de mult...
DOAMNA MARIA: Mai iute, Moghil[, mai iute!
CLUCERUL MOGHIL{: Nu e nici biruit, nici r[nit...
DOAMNA MARIA: Cum e?
CLUCERUL MOGHIL{: Biruitor =i cu rana veche ceva mai
]nr[it[ ca-n trecut...
DOAMNA MARIA: A!
CLUCERUL MOGHIL{: +i ceva mai potolit[ ca acum =apte
zile. Bogdan, slava Domnului... M[, |ugulea taichii... Acum
pe =art, m[ria-ta.

24
 DOAMNA MARIA: Da, da, Moghil[.
CLUCERUL MOGHIL{: M[tur[ tot ]naintea lui. +i to\i ]i
jurar[ credin\[, =i moldoveni, =i rusneci, =i le=i. S[ fi v[zut,
doamn[, p-ai craiului Lixandru... “in eternitate fidelitas, nos
et descendentes nobis”1... Se muie gerul. Se topir[ z[pezile.
Se umflar[ apele. El porunci s[ st[m pe loc... Se retraser[
apele... S[ mergem ]nainte, pân[ sub Halici. Acolo se de-
schide o vale l[rgu\[. }ntâi sta Luca Arbore, peste o mie de
c[l[re\i. Mai departe, el, cu alt[ mie. +i ]n fund, Bogdan, cu
trei mii, pitulat ]ntr-un z[voi care ]nchide valea despre
r[s[rit... Caii no=tri odihni\i =i iu\i... Ne pomenir[m cu pat-
ru in=i c-un =tergar alb ]n vârful suli\ei. Luca Arbore le de-
schise drum pân[ la el. Aci desc[lecar[. Scoaser[ c[ciulile
]ncondurate, ]i s[rutar[ mâinile =i-i d[dur[ o carte ca din
partea ].p.s. cardinalului... +i v[zur[m pe domn ca p[mântul,
c[ p[mântul nu l-ar fi ]nc[put... Atât le zise: “}nc[leca\i, =i
haiti!”... Veniser[ potolit =i se duceau ]ntr-o pr[f[raie... S[
tot fi trecut ca de când am ]nceput, =i se pornir[ lungi =iruri
de c[l[re\i. Le=ii!... Când s[ se ciocneasc[ cu Luca Arbore,
moldovenii se desfac ]n dou[, =i apucar[ unii ]ntr-o parte =i
al\ii ]ntr-alta. Du=manii se reped. El... face fa\a dos =i dosul
fa\[, =i-o ia la fug[ st[pânit[, ceva mai iute ca le=ii... }n ap-
ropierea z[voiului se desfac ]n dou[, unii ]ntr-o parte =i al\ii
]ntr-alta... Pân[ s[ se opreasc[ le=ii, ]nfierbânta\i ca de biru-
in\[, s-aruncar[ valurile lui Bogdan chiuind =i-i izbir[. Luca
Arbore ]i ia pe la spate, iar din coaste ]i fulger[ ai domnu-
lui...
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Prin=i de toate p[r\ile, azvârlir[
armele jos. +i curse sânge pân[ la \urloaiele cailor... Stra=nic
r[cnea leul Moldovei, c[ auia valea =i codrii... +i vitejii cre-
zur[ c[ url[ a r[zboi... +i el, pas[mite, ]i \inea de r[u... A=a
se stinse ca la jum[tate din le=i, pân[ prinser[ de veste care
era porunca domnului... Omul ]n fr[mântarea luptei nu mai
e om. }l love=ti, nu-l doare. Cade =i al\ii ]l calc[, nu simte.
1
Credin\[ ve=nic[, noi =i urma=ii no=tri (lat.).

25
Tot se pierde ca ]n genunea mor\ii!... Numai dup[ ce ]ncet-
eaz[ b[t[lia... Oh! Doamn[!... se ridic[ de pe câmp atâta
jale, c[ nu po\i... =i curg lacrimile, =i plângi f[r[ s[ =tii pe
cine... D[du porunc[ s[ alegem =i s[ ]ngrop[m pe mor\ii
no=tri. Pu\ini picar[, dar mari suflete. Ca la dou[ sute... Aci
]nchiser[ ochii postelnicul +teful =i pârc[labul Hr[man. C[
le zise milostivul: “Sta\i, mo=ilor, c[ nu e de voi!” Ei, a=!...
Apoi intrar[m ]n Halici cu vro trei mii de prin=i. Aci le d[du
drumul =i le zise: “Spune\i cardinalului s[ aib[ pe suflet
sufletele mor\ilor din valea Haliciului”. +i ]napoindu-le cartea
le zise: “Asta s-o scrie popilor, iar nu domnilor, =i nu dom-
nului!”
DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi...
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi porunci halicenilor s[-i care
piatr[. +i cioplir[m cu to\ii, vro dou[ s[pt[mâni, bourii Mol-
dovei. +i eu cioplii, m[ria-ta, c[ domnul, v[zându-m[, nu-=i
putu \ine râsul =i zise: “Me=tere Moghil[, capul bourului
t[u ca coada lui Voiti= al meu... Mai grea dalta ca sabia,
Moghil[.”
DOAMNA MARIA: Apoi?
CLUCERUL MOGHIL{: Apoi f[cur[m mo=oroaie =i
pietruir[m Pocu\ia cu bourii no=tri, adânci d-un stânjen,
ducând dâr[ oabl[ din apa Nistrului pân[-n muntele [l mare
ce st[ ca =ira spin[rii la apusul Moldovei. }n sus al lor, ]n jos,
de sub p[durea de fagi a Haliciului, al nostru. +i...
DOAMNA MARIA: +i...
CLUCERUL MOGHIL{: +i, dup[ ce a=ez[ \ara, l[s[
pârc[lab pe Hrincovici =i vame= pe Chiracola. +i ne ]n=iruir[m
c[l[ri =i plecar[m ]napoi cu voievozii no=tri ]nainte. +i
]ncepur[m s[ cânt[m: “Doin[, doin[, nu te duce de la mine,
doin[, nu fugi de bine, doin[“. }ntr-o zi — Duminica Rusali-
ilor — sta soarele s[ scapete, ajunser[m p-o c[r[ruie de pi-
atr[. O ploi\[ cald[ stropise fâ=ia de drum. Voiti=, ]nr-un
ceas r[u, alunec[ de picioarele de dind[r[t. Domnul ]i puse
pintenii. Calul s[ri =i c[zu, apucându-i piciorul sub el...
DOAMNA MARIA (cu spaim[): Cel cu rana?
CLUCERUL MOGHIL{: Da...
26
 DOAMNA MARIA: Oh!
CLUCERUL MOGHIL{: }n stânga pr[pastie, ]n dreapta
piept de munte. Voiti= tremura... Când l-am scos, sângele
p[trunsese prin leg[turi... l-am dus pe mâini... El atât a zis:
“Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe”... Doftorul Cesena
aci. Pân[ a doua zi piciorul se f[cu butuc... Boli, aiuri —
ierte-m[ Dumnezeu —, se f[cu mai bine, =i de =apte zile, pe
drum.
DOAMNA MARIA: Ah!
CLUCERUL MOGHIL{ (auzind buciumele): Dar iat[-l!...
R[sare soarele, =i ]nc[lze=te =i pe boieri =i pe oase goale,
f[r[ deosebire, c[ nimeni nu s-a plâns de judec[\ile lui ]n
vreme de pace, ori c[-n r[zboaie n-a s[rit unde a fost mai
greu, ]nsufle\ind pe cei cu inima sc[zut[... Doamn[, s[ plece
fetele... (Doamna face semn fetelor s[ se duc[.)
OANA (furi=ându-se): S[ nu-l v[d? Mai bine oarb[ decât
s[ nu-l v[d!
(Se d[ dup[ colacul de piatr[ al pu\ului.)

SCENA V
+TEFAN, alb ca z[pada, vine rezemat la bra\ul doftorului CESENA,
BOGDAN, logof[tul T{UT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE,
postelnicul TOADER, pârc[labii COSTEA, DRAGO+, ALEXA, +AND-
RU, paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN, jitnicerul STAV{R =i mai
mul\i curteni, c[pitani de oaste, copii de cas[, hotnogi, hânsari etc.

+TEFAN (intr[ prin poarta turnului din dreapta cu tot

alaiul): Sta\i, copii! Opri\i unde am v[zut pe doamna!
DOAMNA MARIA: M[ria-ta!... (I s-arunc[-n bra\e.)
+TEFAN: Ea, ca cea dintâi rândunic[, ]mi veste=te
prim[vara... C[ta\i sub piciorul drept, =i de-\i g[si c[rbune,
s[-l beau ]n paharul meu de s[rb[toare, c[ e bun de friguri;
de-\i g[si plumb, s[-l topim, s[-l turn[m ]ntr-o can[ cu ap[
ne]nceput[, =i, din ce se va ]nchega, voi vedea ce va veni
mai apoi..
(+ade pe o lai\[ de piatr[.)
27
 DOAMNA MARIA (]ngenunchind): |i-e cald, m[ria-ta?...
Ai c[ldur[... n[du=e=ti...
+TEFAN: Vrei s[-mi fie frig? Cesena, cum e mai bine: cald
ori frig?
IERONIMO DA CESENA: Mai bine cald ca frig, ma
preferisco recorito senza sentir il freddo1.
PETRU RARE+: C[rbune, m[ria-ta.
+TEFAN: A, e negru, dar mai negre sunt sprâncenele
doamnei... Cine-ar avea inima a=a de mic[ =i a=a de neagr[
ca s[ \ie pic[ domnului lui?... Mario! Fii mândr[ de Bogdan
al nostru... Io, +tefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca
=i portarul Sucevei, =-a biruit tocmai cum a= fi biruit =i eu...
Nu e a=a, boieri? Nu e a=a, paharnice Ulea?... Nu e a=a?...
DOAMNA MARIA: }l uitasem pe el, m[ria-ta... Bogdane!
(Bogdan d[-n genunchi lâng[ doamna.)
+TEFAN: S[-mi dea vin de Cotnar... Vreau s[ beau ]n
s[n[tatea doamnei =-a fiului ei...
CESENA: Vin, pentru ce vin? Non, serenissime2.
+TEFAN: Rare=!... (Rare= se duce repede pe u=a de pe teras[.)
Doftore, te-am ascultat pân[ azi... Mi-e sete... Nu vezi pe
cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat ]n pânte-
cele ei pe domnul de mâine al Moldovei... Voiti=?... E bine?...
El nu are abur, ci suflet... S[-l plimbe ]n fiece zi pân[ m-oi
]ntrema... (Rare= vine cu trei pahare, dou[ de argint =i unul
de alabastru, frumos lucrat, ca un potir. +tefan f[râm[ ]ntre
de=te c[rbunele =i-l pune ]n paharul de alabastru. Doamna =i
Bogdan iau paharele de argint. +tefan ridic[ pe al s[u.) }n
s[n[tatea... Ah!... (Las[ paharul ]n jos.)
DOAMNA MARIA: Ce te doare, p[catele mele?
+TEFAN: Nimic pe domnul Moldovei... Ce e durerea?...
+i toate pe +tefan Mu=atin, fiul lui Bogdan =i nepotul lui
Alexandru cel Bun... D[ de du=c[, Bogdane... (+tefan soarbe
paharul.) Cald...
CESENA: S[ ne odihnim, serenissime.
+TEFAN: S[ te odihne=ti, doftore... }n Italia se odihnesc
mult principii... ]]!... Ce-o fi durerea?
CESENA: Odihn[, serenissime.
+TEFAN: M[ voi odihni, dar nu acum.
28
 DOAMNA MARIA: Te rog... s[ mergem...
+TEFAN: M[ rogi?... Neadormitul +tefan a ajuns l[uza
Moldovei... Moghil[, s[-mi aduci pricinile ce-a judecat
Bogdan =i-a r[mas f[r[ pecetea domneasc[... O!... (+tefan
iese la bra\ul doftorului Cesena =i la al Mariei pe u=a de pe
teras[, urmat de to\i.)

SCENA VI
Paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R r[mân.
OANA prive=te ]n toate p[r\ile, vrea s[ se duc[ =i se teme s[ n-o vad[.

PAHARNICUL ULEA: }n curând scaunul Moldovei e v[duv.

Piciorul lui +tefan obrinte=te. }ncheieturile lui sunt prinse.
Bietul domn! Mare a fost... c[ de m[rimea lui nu mai sufla
nici un boier... Ei, ce zice\i?
STOLNICUL DR{GAN: Ce s[ zicem?... Bogdan?... De
viteaz n-are cum mai fi. Dar cred c[ dup[ datin[ ar avea
drept +tef[ni\[, din |arigrad, fiul r[posatului Alexandru,
feciorul cel mai mare al lui +tefan...
JITNICERUL STAV{R: +-apoi domn schilod cine a mai
v[zut? Chior? treac[-mearg[... dar orb? C[ n-are un ochi
deloc. I l-a scos cu suli\a un c[l[re\ teuton la Cosmin... O!
s[-l fi v[zut cu ochiul scurs pe obraz, ca un ou cu puiul prins
spart de-o clo=c[ nedibace, cum r[gea snopind pe du=mani...
ai fi zis c[ vedea mai bine cu un ochi decât cu doi...
PAHARNICUL ULEA: |ara are nevoie de tihn[. Cu Bogdan,
iar r[zboaie.
STOLNICUL DR{GAN: +tef[ni\[ e nevârstnic. Vom alc[tui
o epitropie...
JITNICERUL STAV{R: Din cei mai de seam[ boieri... Hat-
manul Arbore, pârc[labul Grumaz[ =i d-ta, paharnice Ulea...

1
Prefer s[ m[ r[coresc f[r[ s[ simt frigul (it.).
2
Nu, prealuminate (it.).
29
 PAHARNICUL ULEA: Sâât! Nimic lui Arbore. Pân[ n-o
]nchide ochii =oimanul, s[ nu vorbim decât boierilor cu me-
teahn[. Din sfatul domnesc... lui Gavril Lep[datu =i comisu-
lui Roat[. Atât. Ochiul vulturului b[trân clipe=te ]nc[... V[rsa
v[p[i, m[ frigea privirea lui... Sââât! (Tustrei ies pe poarta
din dreapta.)

SCENA VII
OANA singur[, apoi PETRU RARE+.

OANA: O! Doamne, Doamne! S[ schimbe ei ursita? Cine

s[ ]nchid[ ochii? Domnul cel sfânt? N-are sfâr=it cel care are
mil[ de to\i! (D[ s[ ias[ pe dup[ castel =i se ]ntoarce la glasul
lui Rare=.)
PETRU RARE+ (ie=ind din castel): Ce, fugi, Oan[?
OANA: Nu, Rare=.
PETRU RARE+: De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plâns?
OANA: Nu...
PETRU RARE+: Ba da... Ochii t[i sunt tulburi...
OANA: Ce ochi s[ r[mâie senini când ai bunului +tefan
ard!
PETRU RARE+: El are nou[ suflete, Oan[. Ploile, z[pezile,
zbuciumul =i drumul lung =i greu... Olecu\[ de odihn[, =i se
]ntremeaz[ zmeul b[trân.
OANA: Da, Rare=, da...
PETRU RARE+: +i se face bine...
OANA: Bine?... Bine s[-i dea Dumnezeu!... Bine...
PETRU RARE+: +i \ie, Oan[...
OANA: +i d-tale, Rare=...
PETRU RARE+: +i nou[, amândurora...
OANA: +i, Rare=, =i...
PETRU RARE+: D[-mi o mân[, Oan[...
OANA: De ce?...
PETRU RARE+: A=a, c[ mi-e drag[...
OANA: O!...
30
 PETRU RARE+: Ce râzi? Nu \i-am mai spus?
OANA: Ba mi-ai spus... de câte ori... }n urm[ mai ales...
PETRU RARE+: +i dreapta mi-e drag[, =i stânga mi-e
drag[, =i amândoi ochii cu lumini adânci, =i p[rul t[u rotun-
jit pe spate =i ]nvolt ca un fum auriu, =i gura ta cu buze ca
m[ce=ea, =i mijlocul t[u ca trestia de balt[, =i mersul t[u
u=or ca de presur[, =i toat[ fiin\a ta...
OANA: O! Rare=... (Râde.) +i toat[ fiin\a mea... (Râde.)
PETRU RARE+: Toat[ fiin\a ta mi-e drag[, c[ te iubesc,
Oan[!
OANA: Cum, Rare=?... (Râde.)
PETRU RARE+: }ntruna te-am visat, Oan[... +i te-am v[zut
]ntruna la r[zboi... Când porneam cerceta=ii, când m[
b[team, când m[ culcam, când m[ sculam, c[lare, pe jos, la
=ipote, ]n codru, neostiat1 ]n fa\a ochilor mei...
OANA: Ca p-o sor[, Rare=.
PETRU RARE+: Nu ca p-o sor[...
OANA: +i de când, Rare=?
PETRU RARE+: De când ]mplini=i 14 ani... De pe la Pa=te...
OANA: Mi-e=ti drag, Rare=, dar...
PETRU RARE+: Dar...
OANA: Nu \ii minte când m[ ridicai ]n bra\e s[ rup para
cea mai coapt[, când te c[\[rai ]n vârful copacilor ca s[-mi
dai pui de st[ncu\[...
PETRU RARE+: Da... =i te s[rutam...
OANA: Da, =i m[ s[rutai... +-acum... na... s[rut[... (Râde.)
PETRU RARE+: Nu, Oan[, nu a=a!
OANA: Dar cum, Rare=, cum?... Ca p-o miluit[ f[r[ p[rin\i?
PETRU RARE+: Nu...
OANA: Ca p-o prip[=it[ la curtea doamnei Maria?
PETRU RARE+: Ah! nu...
OANA: Ca p-o pas[re pribeag[?... +i nu uita c[ tu e=ti
boier, Rare=...
PETRU RARE+: Ce boier?... Al Mariei =-al lui Rare=, pes-
carul din Hârl[u.
OANA: E=ti c[pitan de oaste =i prieten al domnului
Bogdan...
31
 PETRU RARE+: Sunt ce sunt, =i f[r[ tine mai bine s[ nu
fiu!
OANA: Doamne, Rare=... Dar tu mi-e=ti ca un frate... Eu
mireas[? N-ai nici cui s[ m[ ceri.
PETRU RARE+: St[pânului a toate, ca unui drept p[rinte.
OANA: A! nu, Rare=, nu!... Nu sim\ nimic ]n mine... Mi-
e=ti drag ca un frate, dar nu te iubesc... +i domnul e bol-
nav...
PETRU RARE+: Domnul e bun, milostiv =i ]ndur[tor... (O
s[rut[ pe amândoi obrajii =i pleac[ repede.)
OANA: Ciudat!... Dar s[ nu uit pe paharnicul Ulea! (Iese
prin stânga pe dup[ castel.)
SCENA VIII

+TEFAN, cu piciorul ]nf[=urat, iese =chiop[tând pu\in la bra\ul

DOAMNEI MARIA, IERONIMO DA CESENA.

+TEFAN (se a=eaz[ pe lai\a de piatr[ de sub copacul din

mijloc): A=a... Aer, doftore, aer... Cosi, serenissime... non, se-
renissime... si, serenissime1 ... pentru o zgaib[... Parc-a= fi
copil...
CESENA: Serenissime, nici o mi=care...
+TEFAN: Z[u...
CESENA: Parole non piu1...
+TEFAN: Non piu... Ca un mort... uf!... când voi avea
nevoie de d-ta, doftore, te chem... (Doftorul se duce ]n cas-
tel.)
DOAMNA MARIA: Ascult[-l...
+TEFAN: Eu?... S-ascult?
DOAMNA MARIA: M[ria-ta...
+TEFAN: N-am ascultat de t[tari, de le=i, de
unguri, de turci... =i s-ascult d-un venezian... a! ha!...
DOAMNA MARIA: De când ai ]nceput s[ vorbe=ti, a cres-
cut c[ldura... (}i pip[ie mâinile).
1
Neostiat — neostenit, necontenit.

32
 +TEFAN: +i va veni =-un doftor de la Nüremberg =i altul
de la Mengli-Ghirai... }mi scrie c[ =tie =i toaca-n cer... Un
evreu...
DOAMNA MARIA: Mai pu\in, m[ria-ta...
+TEFAN: Pu\in, pu\in... To\i doftorii la capul unui bol-
nav...
UN CURTEAN: M[ria-ta, foaia judec[\ilor.
DOAMNA MARIA: Ah!
+TEFAN: Clucerul Moghil[? S[...

SCENA IX
+TEFAN, DOAMNA MARIA, clucerul MOGHIL{.

CLUCERUL MOGHIL{: M[ria-ta...

+TEFAN: Judec[\ile dezlegate.
CLUCERUL MOGHIL{ (cite=te): Oancea cu v[duva lui Isaia
pentru o fâ=ie de mo=ie. Prigonitorul pierde. Pan Mir[u\ nu
d[ depline socoteli ipitropisi\ilor s[i nepo\i. E osândit s[ le
pl[teasc[ 100 de galbeni genovezi =i s[ nu mai ipitropiseasc[
pe vreunul din neamul lui au din prietenii lui. Ob=tea
r[z[=ilor P[tr[=cani pentru 12.000 de f[lci, cu munte, cu
stâni, cu \[rc[tori =i cu ocini. Judecata, peste alt[ zi
nehot[rât[...
+TEFAN: De ce?
CLUCERUL MOGHIL{: Prealuminatul Bogdan s-a f[g[duit
c[ va merge ]nsu=i la fa\a locului.
+TEFAN: Bine.
CLUCERUL MOGHIL{: Vornicul Duma, fiul lui Vlaicu,
v[rul m[riei-tale, cu =apte sate omene=ti pentru robire de
mori. Vornicul Duma pierde.
+TEFAN: Cine pierde?
CLUCERUL MOGHIL{: V[rul m[riei-tale.
+TEFAN: Bine!
1
A=a, prealuminate... nu, prealuminate... da, prealuminate (it.)

33
 CLUCERUL MOGHIL{: Pârc[labul Ieremia cu popa
Frus[nel pentru vaduri de pive. Frus[nel r[mâne pe pan
Ieremia. Hatmanul Dugea cu satele ruse=ti de lâng[ Roman
pentru vro 3.000 de stânjeni. Hatmanul r[mâne pe ru=i.
+TEFAN: }... ]... ]... r[u... Bine a judecat, dar r[u... +tiu...
Spune-i lui Bogdan s[ taie din mo=ia mea Trife=ti 3.000 de
stânjeni =i s[ dea ru=ilor...
DOAMNA MARIA (la urechea lui Moghil[): Scurteaz[.
CLUCERUL MOGHIL{: S[ nu ies eu scurtat, doamn[.
+TEFAN: Ei?
CLUCERUL MOGHIL{: Cele criminalice=ti. Din dou[zeci
de pricini, dou[ mai ]nsemnate. Un n[r[vit ho\, t[ierea
mâinilor. Un uciga=, zobirea capului cu buzduganul. Toate
au fost prefirate cu de-am[runtul de ]n\eleptul Bogdan-vod[.
+TEFAN: Bogdan... R[zboi =i dreptate... R[zboi ]mpot-
riva oric[rui du=man =i dreptate fa\[ de oricine... de nea-
murile tale... de tine chiar, de=i dup[ legea p[mântului nu
se cuvine s[ judeci. Domn d-ai fi... s[ stai d-oparte... Al\ii s[
aleag[.
DOAMNA MARIA: M[ria-ta, prea mult...
+TEFAN: Dac[ Cesena ar avea chipul Mariei ori Maria
=tiin\a lui Cesena, m-a= vindeca ]ntr-o clip[ =i m-a= ]mboln[vi
]n cealalt[. Adu mâna, Mario. Mai am c[ldur[?
DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Atunci?... Ce mai e, Moghil[?
CLUCERUL MOGHIL{: Pricinile de judecat.
+TEFAN: Le pui zi peste... Azi e 30 iunie... Peste trei zile.
(Clucerul Moghil[ iese pe poarta din dreapta).

SCENA X

+TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA.

UN CURTEAN: Oana, m[ria-ta.

1
Nici o vorb[ (it.)

34
 +TEFAN: Oana?... S[ intre... (Oana intr[.) A! b[b[tie...
Cum o duci cu b[trâne\ile?... Vino ]ncoa... aci... jos... mai
aproape... (Oana ]i s[rut[ mâinile =i le-aduce la frunte.) O
plut[ b[trân[ =i scorboro=it[ lâng[ un br[du\ verde, stufos
=i drept! Cine te-aduse pe tine pe t[râmul [sta? +i de unde?
OANA: M[ria-ta... De unde?... Nu =tiu...
+TEFAN: Nu mai am c[ldur[. Sunt bine. Uite, Mario...
De unde?... nu =tii. Ia uit[-te la mine... A=a... Tu ai ceva ]n
capul [sta... Mi-ascunzi ceva... Vrei s[-mi spui =i te opre=ti...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea, m[ria-ta...
+TEFAN: Rare=...
OANA (tresare): Rare=?
+TEFAN: Da, Rare=, nu \i-a mai prins vro st[ncu\[... Da...
da... s-a f[cut mare... E c[pitan... Se bate cu le=ii =i se bate
zdrav[n... O s-ajung[ hatman... C[ci n-am avut parte de
copii!... Alexandru... Ilia=... Petru... Cât s[ lungesc
pomelnicul?... +i Olena, dup[ fiul nebunului de cuscru al
Moscovei... }i moare b[rbatul... Ea =i fiul ei ]nchi=i ]ntr-un
turn... +i eu?... Doar cu Bogdan...
DOAMNA MARIA (ar[tându-i pe furi= pe Oana): S[ nu
mâniem p-{l-de-sus...
+TEFAN: Da... Partea mea a fost s[ s[rut ce este al meu
ca =i cum n-ar fi al meu, s[ fur mângâierile, =i mângâiere s[
nu am... Ce-ai vrea s[-mi spui, Oan[?
OANA: A= vrea, m[ria-ta, s[...
+TEFAN: Ei...
OANA: A= vrea...
+TEFAN: Doamn[... s[ =tii c[ feti=cana asta s-ascunde de
tine...
DOAMNA MARIA: Da, Oan[?... V[ las...
OANA (cuprinzând genunchii doamnei): Iart[-m[,
doamn[! (Doamna Maria o mângâie pe p[r, surâde =i iese.)

35
 SCENA XI
+TEFAN, OANA, mai târziu doftorul CESENA.

+TEFAN: Mai aproape... mai... Spune-mi...

OANA: Sosi=i, m[ria-ta... Tare mi-era dor... M[ d[dui dup[
colacul fântânii... +-auzii tot...
+TEFAN: Tot =i nimic...
OANA: Nu...
+TEFAN: Atunci nici tot, nici nimic... (O mângâie.)
OANA: Nu... Porni alaiul domnesc =i trei boieri r[maser[...
+TEFAN: Trei boieri?
OANA: Da... Paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i jitnicer-
ul Stav[r...
+TEFAN: Paharnicul Ulea?
OANA: Vorbir[ =i-i auzii... O urzeal[, m[ria-ta...
+TEFAN: }mpotriva mea?
OANA: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: Atunci, ]mpotriva cui?
OANA: }mpotriva lui Bogdan...
+TEFAN (sare ]n sus): Ce?
CESENA (intrând repede pe u=a de pe teras[): Basta, sene-
rissime!1
+TEFAN (pune mâna pe sabie): Ie=i! (Iese.) D[-nainte,
Oan[!
OANA: Vor s-aleag[ domn pe nepotul m[riei-tale, pe
+tefan, fiul r[posatului Alexandru.
+TEFAN: +i-n locul cui s-aleag[ domn? Nu este domn?
OANA: Dup[ ce nu va mai fi... (}=i cuprinde capul ]n palme.)
+TEFAN: Nici n-au treierat grâul din care s[-mi fiarb[ coliv[
=i mi-o =i-mpart! (Ca =i cum ar vorbi singur.) Patruzeci =i
=apte de ani am dus \ara cu noroc... (Scuturându-se.) Am s-
o duc =i când voi muri, =i dup[ ce vor pecetlui piatra pe
dasupra mea!... Oan[, bine-ai f[cut... S[ n-afle doamna... }\i
poruncesc s[ nu mai =tii nici tu!
OANA: Da... Ca =i cum ar fi fost aici =i c-o lingur[ a= fi
luat... =i-a= fi aruncat ]n foc... a ars... =i-apoi, nimic... (}=i
scutur[ palmele.)
36
 +TEFAN: A!... A=a... a=a... Du-te. (Oana se duce pe u=a de
pe teras[.) O! ce p[cat c[ nu i-am m[rturisit de unde e! (}l
trec lacrimile.) De! nu fi muiere! (Bate ]n palme. Un curtean
intr[ din dreapta.) Moghil[... S[ vie ]ndat[. (Din ]ntâmplare
g[se=te o oglind[ venezian[.) Grozav am ]mb[trânit!
SCENA XII

+TEFAN, clucerul MOGHIL{, venind pe poarta din dreapta.

+TEFAN: Moghil[, las[ ]nchin[ciunile.

CLUCERUL MOGHIL{: S[-mi spuie popa, nu te mai ]nchi-
na... bine ori r[u... Dar s[ ias[ din icoana la care te ]nchini o
mân[ care s[ te ia de p[r... O!...
+TEFAN: Poft[ de glum[... S[ glumim, clucere Moghil[.
CLUCERUL MOGHIL{: S[ glumim?
+TEFAN: Ah!... Nu e nimic... Unde-au ajuns slovenii cu
letopise\ul meu?
CLUCERUL MOGHIL{: Abia la jum[tate...
+TEFAN: La ce fapt?
CLUCERUL MOGHIL{: La b[t[lia de la Cosmin.
+TEFAN: Ce spui?... Abia vro 39 de ani din via\a mea. +i
mai au...
CLUCERUL MOGHIL{: Jum[tate...
+TEFAN: }nc[ 39 de ani...
CLUCERUL MOGHIL{: Dac[ jum[tatea d-a doua n-a fi
ceva mai lung[ ca cea dintâi.
+TEFAN: O! ho! ho!... Slovenii s-au pripit la scris... N-au
gre=it... presim\ind c[-n a doua jum[tate... Cam grea
r[suflarea de câteva zile... Moghil[, ce face Voiti=... bidiviul
care m-a purtat ]n spinare doisprezece ani?
CLUCERUL MOGHIL{: Ar face bine dac[ n-ar fi pus pi-
cioarele ]n sus...
+TEFAN: M-a l[sat?
CLUCERUL MOGHIL{: S-a dus bietul Voiti=... Cum ajunse
]n grajdul de piatr[ pic[ d-a-n picioarele, c[sc[ gura, mai
sufl[ o dat[ =i...
37
 +TEFAN: A=a se cade s[ moar[ un domn... dar el...
CLUCERUL MOGHIL{: Calul domnului, m[ria-ta...
+TEFAN: Da, calul domnului... +tefan f[r[ picioare =i f[r[
cal... O! =i cum m[ ducea la izbând[... ca un vifor n[pustit
]n valea Sucevei!... Semn r[u...
CLUCERUL MOGHIL{: Ei, a=!...
+TEFAN: Semn r[u, Moghil[!... Ce va s[ zic[ s[ mori de
moarte bun[?
CLUCERUL MOGHIL{: S[ mori ]n patul t[u.
+TEFAN: Nu, Moghil[... Dumnezeu a dat omului sim\urile
prin care vegheaz[ sufletul. La o cârnire a vie\ii sim\urile,
unul câte unul, ]ncep s[ se ]ntunece. O sit[ se coboar[ pe
ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Se v[tuie=te auzul. S-a dus
ascu\imea lui... “Aud...? Ce zici?...” Nu mai aude... +i când
cerceta=ii nu mai vegheaz[, sufletul p[r[se=te stârvul aces-
ta... Asta e s[ mori de moarte bun[... Eu aud =i v[d ca la
patruzeci de ani...
CLUCERUL MOGHIL{: N-aveam dreptate?... Istoria a
ajuns la jum[tatea vie\ii m[riei-tale.
+TEFAN: A=a ar fi de n-ar fi =i pieiri n[prasnice... Nu de
sabie, nu de ap[, nu de foc, ci când piei ca mine... Nimic. (Se
sprijin[ pe Moghil[.)... Cu sufletul ]ntreg, cu dragoste pent-
ru toat[ \ara cu tot cuprinsul ei... oh!... Ascult[, Moghil[...
Vorba de pe urm[ a lui +tefan e lege tuturora?
CLUCERUL MOGHIL{: Sfânt[ ca sfânta cuminc[tur[ din
sfântul potir!
+TEFAN: +i vou[, boierilor?
CLUCERUL MOGHIL{: Boieri, curteni, r[z[=i, \[rani, una
]n fa\a domnului.
+TEFAN: S[ strângi pe boierii =i pe osta=ii ce-au mai r[mas
]n Suceava, mâine, ]ntâi de iulie, zi ]n care... Nimic. (Se spr-
ijin[ pe Moghil[.)... E=ti tu credincios, Moghil[?
CLUCERUL MOGHIL{: Ca-n fa\a lui Dumnezeu =i a Dom-
nului nostru Isus Christos... Jur!...
+TEFAN: Nu jura... C[ n-are s[ afle nimeni din ce-i auzi?
1
Destul, prealuminate (it.).

38
 CLUCERUL MOGHIL{: Nimeni!
+TEFAN: Mâine sui ]n scaunul Moldovei pe Bogdan...
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne!
+TEFAN: Ce?
CLUCERUL MOGHIL{: Doamne... Fac[-se voia ta...
+TEFAN: Am ]mb[trânit... O! ]ndoial[!... +i a= putea s[
scap... dar sufletul nu vrea =i trupul nu mai poate... (Trage
sabia pe jum[tate.) Nu... nu m[ mai ascult[... Degeaba o port...
(Se reazem[ pe Moghil[.)... +i poate s[ dau ochi cu {l-de-
Sus...

ACTUL III
Sala tronului. De jur ]mprejur, câte dou[ rânduri de je\uri ]n stil
bisericesc. }n dreapta, lâng[ tron, un je\ mai ]nalt cu stema Moldovei. Pe
pere\i se v[d portretele str[bunilor. }n fund, ]n dreapta =i ]n stânga
tronului, dou[ intr[ri. Pe laturea din stânga, planul al doilea, o u=[.
Ferestre ]n dreapta.

SCENA I

Doftorul IERONIMO DA SECENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN,

doftorul +MIL. Fiecare p[streaz[ pu\in accent ]n vorbire,
iar CESENA vorbe=te pe jum[tate italiene=te.

DOFTORUL CESENA: R[mâi ca marmora...

DOFTORUL KLINGENSPORN: Mult[ lume grijit la Nürem-
berg, dar ca palatinul n-am aflat... A=a de bolnav =i a=a de
tare... Iessus Maria!
DOFTORUL +MIL: O\elit... ]n aer, ]n lupt[... Pe trupul
dumnealui numai crest[turi... Am mil[, n-am =tiin\[... Rana
de la picior ]i otr[ve=te trupul dumnealui... +i Mengli-Ghirai
e tare, dar un guturai, =i la pat... Atunci s[ vede\i... “Unde e
+milic[?... +milic[, ai mâncat?... +milic[, ce, tu e=ti sup[rat?”
“N-am nimic.” “Vezi, eu am, +milic[.” }n viteazul [sta, o
39
putere care scap[ medicinii... O voin\[ care a voit slobod
pân[ la sfâr=it...
DOFTORUL CESENA: L-am v[zut, amestecat cu nem\ii.
Gemea codrii de freddo. El ajuta =i ]ncuraja pe to\i... Cu miei
ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E
ammalato Dio Santo!1
DOFTORUL +MIL: Klingensporn, ce zici de ran[?
DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate... Peste
=aptezeci de ani... h]... S[ i-o ardem cu fierul ro=...
DOFTORUL +MIL: Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui...
s[ treac[ =i prin [sta... O s[ vrea?
DOFTORUL CESENA: S[-l ]ncredin\[m c[ e durere
grozav[... “Serenissime, ma che dolore”... “Io voglio”... Ho stu-
diato questo uomo maraviglioso...2
DOFTORUL +MIL: Sââât... Vine!

SCENA II
Cei de sus. +TEFAN intr[ pe u=a din stânga, =i mai ]mb[trânit, cu
piciorul ]nf[=urat, la bra\ul DOAMNEI MARIA. Doamna, ]mbr[cat[
]nchis.

+TEFAN: Doftori... prieteni... sunte\i bine? O! ce

plec[ciuni! M[ prind c[ +mil a m[turat du=umeaua cu frunt-
ea... Nu, +mil... Mie nu-mi plac toate câte ]i plac bunului
meu prieten Mengli-Ghirai... Ni\ic[ =tiin\[... Mario... Mar-
io... Ce tresari... (la doftori). Am c[ldur[?
DOFTORUL +MIL: Oleac[, m[ria-ta.
+TEFAN: Ard?
DOFTORUL +MIL: Arzi?... A, nu...
+TEFAN: Dac[ nu ard, ce v[-ngriji\i? Cine nu arde nu se
sfâr=e=te...
DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihn[, m[ria-
ta.
+TEFAN: De mâine ]ncolo, pace cu =tiin\a... M[ voi odih-
ni... A=a... ]ntins... nemi=cat ca un mort... Nimic, Mario...
Pân[ mâine, trebile \[rii... Mario...
40
 DOAMNA MARIA: Ce porunce=te preasl[vitul st[pân?
+TEFAN: Mai pu\in ca o porunc[ =i mai mult decât o
dorin\[.
DOAMNA MARIA: Ascult, +tefane.
+TEFAN: A=a... a=a, drag[... Ah! e demult de atunci...
Prea e=ti ]ntunecat[ ]n straiele astea... Vreau ceva mai alt-
fel...
DOAMNA MARIA: M[ duc =i m[ ]ntorc cum dore=ti.

SCENA III

+TEFAN, doftorul IERONIMO DA CESENA,

doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL.

+TEFAN (r[sucind sabia): Cârjea mea, +mil...

DOFTORUL +MIL: Cârjea?... N-a= vrea s[ ias[ cârje din
teac[...
+TEFAN: Niciodat[ n-am scos-o ]mpotriva unui om cum-
secade.
DOFTORUL +MIL: Niciodat[ n-am dorit s[ fiu mai cum-
secade...
+TEFAN (cu un surâs trist): E=ti cum e=ti, cum ai ie=it din
p[rin\ii t[i... +i cârjea mea e cum e, cum a ie=it din mâna
genovezilor...
DOFTORUL +MIL: O! biata mam[, tare a \ipat ]nainte s[
m[ scoat[...
+TEFAN: Ce de \ipete pân[ s[ scoat[ o\elul acesta, ce de
lovituri, +mil, privind la fiecare lovitur[ o parte din soarta
ei viitoare.
DOFTORUL +MIL: Putea genovezii s-o bat[ cât ar fi voit,
dac[ nu te-ai fi b[tut =i n-ai fi b[tut m[ria-ta cu ea... Asta e
adev[rata ei soart[!
+TEFAN: A! +tii tu, +mil, c[ tu e=ti ca sabia mea?
DOFTORUL +MIL: Ca sabia?... Eu?... +i de ce?
+TEFAN: Ca =i ea, e=ti foarte ascu\it pe din[untru.
DOFTORUL +MIL: Ea taie totdeauna, eu vindec când pot.
41
 +TEFAN: Când po\i, +mil, dar când nu po\i?
DOFTORUL +MIl: Vindec[ Dumnezeu unde nu putem
noi...
+TEFAN: Dumnezeu... +mil, din dou[ picioare bolnave
tu po\i face numai unul, dar zdrav[n?
DOFTORUL +MIL: Asta?... Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Dar din doi oameni s[n[to=i ai putea s[ faci un
bolnav?
DOFTORUL +MIL: Din doi oameni s[n[to=i?... A= face =i
doi bolnavi dac[ m-ar l[sa inima.
+TEFAN (r[suflând adânc): Ah... R[suflarea... Aci.
DOFTORUL CESENA: Non, serenissime, qui1.(Arat[ pi-
ciorul.)
+TEFAN (punându-se pe un je\ cu stem[): }l simt mai pu\in.
(Se ]ntinde.) La bra\ul doamnei am venit pân[ aici... Nu pri-
cep...
DOFTORUL KLINGENSPORN: Te sim\i mai bine, dar...
+TEFAN: Sunt mai r[u, ho! ho! Nu mai pricep... Sunt
mai r[u când sunt mai bine, mai bine când a= fi mai r[u, =i
bine de tot când a= pune mâinile pe piept... Signore, d[-mi
bra\ul... ]-]-]-]... Cu trei nu se poate s[ scap... (Se duce ]n
dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu un om
=i nu mai e de mult... +mil, cum \i se pare?
DOFTORUL +MIL: Parc[ surâde... Bun =i milostiv...
+TEFAN: De unde =tii? Tu n-ai auzit de el. Poate c[ nici
tat-t[u nu se n[scuse pe când domnea el.
DOFTORUL +MIL: Ce poate fi r[u ]n castelul acesta?
+TEFAN: Ai!... Nimic... +i dac[ mâna ta cea dreapt[ te
sminte=te, taie-o pe ea =i-o leap[d[ ]n foc...
DOFTORUL +MIL: Da, ]n foc, dar nu s-o tai...
+TEFAN: Ce, +mil, tu s[ ]ndrep\i Evanghelia?
DOFTORUL +MIL: Eu s[-ndrept? Nu ]ndrept nimic, dac[
1
Ca un fulger din cer ]n b[t[lia de la Halici... +i bolnav, Doamne sfinte!
(it.).
2
“Prealuminate, dar ce durere”... “Vreau”... Am studiat pe acest om
minunat (it.).

42
nu ]ndrept piciorul Domnului la al c[ruia nume se ]nchin[
st[pânul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dure-
ri... o! brrrr!
+TEFAN: Ce dureri, +mil?
DOFTORUL +MIL: }n loc s[ faci un foc mare, s[ tai pi-
ciorul =i s[-l lepezi ]n foc, mai bine ar fi s[ iei t[ria focului =i
s[ arzi r[ul care se ]ntinde... Brrr... Grozave dureri!
+TEFAN: Brrr! grozave dureri... +i se sfâr=e=te. O! ho!
ho! prieteni, =i v[ e mil[?... Arde\i stric[ciunea dup[ acest
stârv care a fost odinioar[ nebiruitul +tefan! Pune\i foc pre-
tutindeni, =-aici... =-aici... =-aici... pân[-\i preface ]n scrum
trecuta m[rire de o clip[ ce-a str[lucit ]n fa\a atâtor orbi,
domnii cre=tin[t[\ii!... +mil... a! +mil... puteai s[-mi spui d-
a dreptul... Pe cuconi s[-i mome=ti, dar nu pe +tefan... Arde\i
degrab’ =i f[r[ mil[! (Le face semn s[ se duc[.) S[ vedem
dac[ b[trâne\ile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
UN CURTEAN: Petru Rare= (+tefan ]i face semn s[ intre.)
SCENA IV

+TEFAN, PETRU RARE+ =i mai ]n urm[ DOAMNA MARIA.

+TEFAN: Ce vrei, Rare=?

PETRU RARE+: Doresc domnului nostru atotputernic
s[n[tate =i voie bun[.
+TEFAN: Dore=ti?... Te cred... Domnului nostru... h]...
Atotputernic când ]i dore=ti s[n[tatea pe care nu o are?...
Ce te sfie=ti ca o fecioar[ când d[ cu ochii ]ntâia=i dat[ de
ce-i e drag?... Rare=... de la cine-ai ]nv[\at tu s[ \ii ochii ]n
p[mânt? De la mine? Sau de la t[tâne-t[u Rare=? Da... soc-
ul e pl[cut... o fi dând trandafiri...
PETRU RARE+: St[pâne, n-am ]nv[\at =tiin\a ierburilor,
dar, pe cât m[ taie capul, socul n-a dat niciodat[ trandafiri.
+TEFAN: Dac[ te-ar t[ia capul cum taie bra\ul t[u, dintr-
un pescar ar ie=i pre\ de ce-au prins to\i pescarii de la
]nceputul lumii =i pân[ s-ar sfâr=i =i pe=ti =i pescari... Oh!...
Cine vine?... Mi s-a p[rut...
43
 PETRU RARE+: Doamne...
+TEFAN: Mai bine.
PETRU RARE+: Ce s[ fie mai bine?
STEFAN: Rare=, tu nu e=ti un b[iat cuminte... Pentru ce
Oana... (Rare= tresare.) Da... Oana mi s-a plâns c[ nu-i prin-
zi pui de s[lb[t[ciuni... De ce?... Te-ai f[cut mare... O s-
ajungi hatman...
PETRU RARE+: Doamne...
+TEFAN (]l mângâie): Oh! prostule... Ce te-aduce?
PETRU RARE+: Am venit...
+TEFAN: Dac[ n-ai fi venit, n-ai fi aci.
PETRU RARE+: S[...
+TEFAN: S[?
PETRU RARE+: Iart[-m[, doamne, iubesc!
+TEFAN: A! ha! Ba vezi c-o s[ m[ ]ndr[gostesc eu!
PETRU RARE+: E fat[ bun[...
+TEFAN: Bun[ =i frumoas[, fire=te.
PETRU RARE+: Bun[...
+TEFAN: Ca pita cald[.
PETRU RARE+: Bun[... s[rac[... =i f[r[ p[rin\i.
+TEFAN: A! f[r[ p[rin\i? Atunci cum s-a n[scut?
PETRU RARE+: Necunoscu\i, m[ria-ta.
+TEFAN: Ai dreptate, c[ tu cu tat-s[u d-ai vorbi nu l-ai
cunoa=te.
PETRU RARE+: Iubesc pe Oana, m[ria-ta!
+TEFAN: Cum?... N-am auzit... O! ho! ho!!... Cu
b[trâne\ile... Da, Oana e fat[ bun[ =i frumoas[ =i cuminte...
Piciorul meu =tie, =i Dumnezeu, =i eu. S[rac[ =i f[r[ p[rin\i...
tu =tii... Dumnezeu n-a aflat... +i eu m[ ]ndoiesc... Tu mi-o
pe\e=ti mie ca p-un copil... +i e copil, mititica... Biiine... Dar
ei... i-ai spus?
PETRU RARE+: Da, m[ria-ta.
+TEFAN: +i?
PETRU RARE+: C[ m[ iube=te ca p-un frate, dar c[ nu
simte nimic... C-a= fi boier, =i ea...
1
Nu, prealuminate, aici (it.).

44
 +TEFAN: A=, a=, a=! (Doamna intr[ pe u=a din stânga.)
Doamn[... Ce frumos e=ti ]mbr[cat[... Rare= tocmai ]mi pov-
estea c[ iube=te... Pe cine, m[?
PETRU RARE+: Pe Oana...
DOAMNA MARIA: Pe Oana?... Dar e un copil... +i s[rac[...
+i...
+TEFAN: Un copil... Nici tu nu erai mai mare...
DOAMNA MARIA (speriat[): +tefane! M[ria-ta! (}l trage
d-o mân[.)
+TEFAN (]i face semn de ]n\elegere): Nu-\i zisei d-asta, ci
d-ast[lalt[. Asta m[ doare... Eu nu m[ opui... A= vrea s[ v[d
pe Oana al[turi de tine, s-o ]ngrije=ti, s-o aperi, s[ aib[ =i ea
acela=i nume ca tine. Când o zice cineva Oana s[ se gân-
deasc[ la Petru =i mai sus... Rare=, dar =i tu e=ti un copil.
Abia s[ fi ]mplinit dou[zeci =i unu de ani. Ei, tu =tii din cine
te-ai n[scut... =i eu... Ia unul din caii mei, care \i-o pl[cea,
fie =i pe Voiti=...
DOAMNA MARIA: Voiti=?
+TEFAN: +tiu... S[ nu ]ncaleci pe Voiti=, ci s[ iei alt cal
care s[ te duc[ ca vântul pe fa\a p[mântului. S[ nu ocole=ti
nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri... pân[ ]n
Hârl[u. +i s[-i spui Rare=oaiei a=a: “Mam[, mie mi-a venit
ceasul, vreau s[ m[ ]nsor, =i mireasa mea e bun[, frumoas[,
f[r[ p[rin\i, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn
al Moldovei”. +i ce-o chizbui ea s[ vii s[-mi spui... C[ de-
spre mine, v[ blagoslovesc p-amândoi!
PETRU RARE+: Zbor...
+TEFAN: S[ te v[d... (Rare= d[ s[ ias[ repede =i se ]ncurc[.)
Nu p-acolo, Rare=, c[ n-o s[ ie=i prin zid! (Rare= iese ]n fug[.)
Patima, Mario. +st copil mi-aduce aminte vremile vechi. }]]]...
Nimic... trec[tor... R[u am f[cut... I-am crescut ]n ne=tiin\[...
Va afla tot... S[racul Petru... S[-l privim când pleac[... (Se
duc la fereastra din dreapta.)
DOAMNA MARIA: S[-l privim...
+TEFAN: Da, a luat pe Dere=*... Pune =eaua... Strânge
chinga s[ crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De
când sunt n-am v[zut un c[l[re\ care s[-nghit[ dep[rt[rile...
45
M[... mult[ s[n[tate R[re=oaii... O! iart[-m[, doamn[... O
biat[ b[trân[, b[trân[... Pe dup[ deal... la vale... ca o
mogâldea\[... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh!
sângele Mu=atinilor n-are astâmp[r, fierbe, n[v[le=te ca hai-
turile de la munte!... Mario, o s[ vie boierii... S[ ne-mbr[c[m
de s[rb[toare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, +tefan
voievod, vreau!
DOAMNA MARIA: S[ zic nu, m-a= uni cu du=manii \[rii
]mpotriva copilului meu, s[ zic da, a= \ine cu copilul ]mpo-
triva tat[lui. Se n[ruie un tron din slava lui trecut[ =i un
altul se ridic[ ]n str[lucirea lui viitoare. Plâng pe unul, bine-
cuvântez pe cel[lalt. }ntre aste dou[ m[riri inima mea de
femeie nu g[se=te mângâiere!
+TEFAN: +tefan a tr[it, Bogdan ]ncepe! (Ies.)

SCENA V

Stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R intr[ prin dreapta.

STOLNICUL DR{GAN: V[zu=i pe paharnicul Ulea?

JITNICERUL STAV{R: Da, acum chiar.
STOLNICUL DR{GAN: Tot a=a?
JITNICERUL STAV{R: +i mai dârj.
STOLNICUL DR{GAN: A vorbit cu...
JITNICERUL STAV{R: Da, cu cinci boieri mari, afar[ de
cei doi din Sfatul domnesc.
STOLNICUL DR{GAN: Ei, ce e?
JITNICERUL STAV{R: Strun[... +i +tefan din ce ]n ce mai
r[u...
STOLNICUL DR{GAN: A=a se zice.
JITNICERUL STAV{R: Vor s[-l arz[.
STOLNICUL DR{GAN: S-a mai vorbit =-alt’ dat[, dar cum
e el, ba azi, ba mâine, cu judec[\ile, cu r[zboaiele, cu trime=ii
de la unguri, de la \arul Ivan, de la le=i, de la Mengli-Ghirai,
de la turci, de la munteni, a dat zi dup[ zi, an dup[ an, pân[
l-a prididit boala.
46
 JITNICERUL STAV{R: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav
=i de b[trân...
STOLNICUL DR{GAN: +i de slab...
JITNICERUL STAV{R: S-a dus +tefan...
STOLNICUL DR{GAN: Vecinica lui pomenire...
JITNICERUL STAV{R: Dumnezeu s[-l ierte...
STOLNICUL DR{GAN: A fost bun... nu zic...
JITNICERUL STAV{R: +i drept...
STOLNICUL DR{GAN: Cu \ara, da...
JITNICERUL STAV{R: Pe noi ne-a cam scurtat...
STOLNICUL DR{GAN: Boier, r[z[=, \[ran supus, era to-
tuna ]n fa\a lui...
JITNICERUL STAV{R: Mo=iile le ]mp[r\ea numai la
osta=i...
STOLNICUL DR{GAN: Din supu=i ]i f[cea r[z[=i, din
r[z[=i boieri sadea.
JITNICERUL STAV{R: Ce era boerul de sfat, Cosma +erpe?
Nimic. Un r[z[=. Dup[ B[t[lia de la Cosmin, ]l boieri, =-
acum e ]n divanul \[rii...
STOLNICUL DR{GAN: +i cu munteanca ceea...
JITNICERUL STAV{R: Jupânesele noastre, rar poftite la
castel...
STOLNICUL DR{GAN: C[ de doi ani, de când l-a ]nte\it
boala, de loc...
JITNICERUL STAV{R: Ca o c[lug[ri\[... cu fetele, toat[
ziulica...
STOLNICUL DR{GAN: De Rare=... ce zici?
JITNICERUL STAV{R: Harnic fl[c[u... Bun de r[zboaie...
Portarul Arbore =tie multe...
STOLNICUL DR{GAN: He! ba vezi c[ nu... Cu el a petre-
cut +tefan ]n Hârl[u... nu cu mine...
JITNICERUL STAV{R: La frumoasa pesc[ri\[...
STOLNICUL DR{GAN: P[i Rare=...
JITNICERUL STAV{R: A=a se zice...
STOLNICUL DR{GAN: Arbore =tie bine... La na=tere l-ar
fi ]nfierat...
JITNICERUL STAV{R: E!
47
 STOLNICUL DR{GAN: ...pe spata dreapt[ c-un cerc.
JITNICERUL STAV{R: Rare= o fi =tiind?
STOLNICUL DR{GAN: Nu se afl[.
JITNICERUL STAV{R: Rare= plec[ mai adineauri... Unde-
o fi plecat?
STOLNICUL DR{GAN: Se ducea p-un dere= de nu i se
vedeau picioarele... Unde? Nu =tiu... Ulea vine?
JITNICERUL STAV{R: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a
zis s[ ne uit[m bine la +tefan, c[ el e cam bolnav...
STOLNICUL DR{GAN: H]!
JITNICERUL STAV{R: Ai auzit c-ast-noapte o bufni\[ a
\ipat toat[ noaptea pe castel?
STOLNICUL DR{GAN: Nu.
JITNICERUL STAV{R: Buha... \ip[, \ip[ pân[ despre
ziu[... Când s[ zboare, o mâ\[ neagr[ ha\, =-o mânc[. Mâ\a
se sp[la pe bot. Un vultur c[zu s[geat[ =i ]nh[\[ pe mâ\[.
Pe vultur ]l s[get[ un curtean, =i alergând dup[ vultur, curte-
anul c[zu ]ntr-o pr[pastie...
STOLNICUL DR{GAN: Ce-o mai fi =-asta?
JITNICERUL STAV{R: +i azi-diminea\[ o vac[, din vitele
domne=ti, a sângerat ]m =istar, pe când o mulgea...
STOLNICUL DR{GAN: Ciudat!
Jitnicerul Stav[r: Luna s-a ar[tat c-un cearc[n ro=u; câinii
au urlat; o femeie a n[scut un copil cu picioarele de ied...
STOLNICUL DR{GAN: Urâte semne!
JITNICERUL STAV{R: +-acum prive=te... (Se uit[ pe fere-
astra din dreapta.)
STOLNICUL DR{GAN: Acu=ica era senin, f[r[ pic de nori,
=i deodat[ se bolov[nir[ nori negri cum e catranul, c[ se-
ntunec[ ca noaptea... +i colo, departe, departe, de unde
izvor[=te Suceava, cerul e ro=u parc-ar arde o cetate.
JITNICERUL STAV{R: Prive=te... Vezi tu un nor... ca un
balaur? Cu cap, cu gura c[scat[, cu aripile ]ntinse... cum se
repede s[ ]nghi\[ p-un mo=neag cu plete lungi... Vezi? Aci...
aci... ha... haiti... S-a topit mo=neagul... Cine vine?
1
Dere= — cal cu p[rul ro=u amestecat cu alb.
48
 SCENA VI
Cei de sus. Hatmanul LUCA ARBORE, postelnicul TOADER,
vornicul JURJ, pârc[labii COSTEA, DRAGO+,
+ANDRU =i ALEXA vin din dreapta.

HATMANUL ARBORE: Bun[ ziua, frate Dr[gan, bun[ ziua,

Stav[r.
STOLNICUL DR{GAN: Bun[ s[-\i fie inima!
JITNICERUL STAV{R: Ca totdeauna...
POSTELNICUL TOADER (se uit[ pe fereastr[): Bun[, bun[
=i nu prea bun[...
PÂRC{LABUL COSTEA: Ce? Inima lui Arbore?
POSTELNICUL TOADER: A=... ziua de azi... Se zice c[
ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[... Pân[ mai adineaurea
senin, =i deodat[ s-a ]ntunecat c[ abia se mai vede...
PÂRC{LABUL DRAGO+: Era s[ plec la Neam\u... M-ar fi
murat ca p-un câine...
PÂRC{LABUL +ANDRU: }nh[mase la olac1, când m[ ves-
ti Moghil[...
VORNICUL JURJ: Ce s[rb[toare s[ fie azi?
HATMANUL ARBORE: Nici una.
VORNICUL JURJ: Moghil[ mi-a zis s[ m[ ]mbrac ca de
s[rb[toare.
PÂRC{LABUL ALEXA: +i mie...
STOLNICUL DR{GAN: +i mie...
PÂRC{LABUL +ANDRU: +i mie...
HATMANUL ARBORE: Cine =tie ce vrea domnul, \ie-l
Dumnezeu s[-l \ie...
POSTELNICUL TOADER: C[ mult e bun...
PÂRC{LABUL DRAGO+: +i viteaz...
PÂRC{LABUL +ANDRU: +i nep[rtinitor...
PÂRC{LABUL DRAGO+: +i darnic...
VORNICUL JURJ: Ce e al lui e-al \[rii... Ce e-al \[rii e-a
lui Dumnezeu!
49
 POSTELNICUL TOADER: Drepte =-a f[cut c[r[rile lui... +i
bolnav, c[ mai bine a= fi fost eu...
B{TRÂNUL ARBORE (imitând pe +tefan): “Nimic... Mar-
io... ce tresari”... Mititelul!
STOLNICUL DR{GAN: C[ parc[ n-ar mai fi el...
HATMANUL ARBORE: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei
s[ fie? Cine-ar r[bda cum rabd[ el? Cine nu s-ar odihni ]n
locul lui? +i cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plâns
cuiva, Dr[gane?
STOLNICUL DR{GAN: O vorb[, hatmane.
HATMANUL ARBORE: O vorb[ neghioab[!
STOLNICUL DR{GAN: Fie...
HATMANUL ARBORE: N-ar mai fi fost!
POSTELNICUL TOADER: Pace, fra\ilor!

SCENA VII

Cei de sus. Clucerul MOGHIL{ intr[, r[suflând repede, prin dreapta.

CLUCERUL MOGHIL{: Ei, asta nu ]n\eleg! S[ m[ tai =i s[

m[ presari cu sare pe crest[turi, =i tot nu ]n\eleg!
POSTELNICUL TOADER: Ce, Moghil[, ce nu ]n\elegi?
CLUCERUL MOGHIL{: Da’ d-ta, c[ e=ti tob[ de ]nv[\[tur[,
]n\elegi?
POSTELNICUL TOADER: Ce, m[ omule, ce s[-n\eleg?
CLUCERUL MOGHIL{: Ai dreptate, c[ nu e de-n\eles...
M[ duc la el. Se plimb[ prin cas[. Cum m[ v[zu, zbughea ]n
pat. +i “aoleo, p[catele mele... ce am...ce am...” Iac[
nun\eleg, =i pace!
(To\i boierii se uit[ cruci= la Moghil[.)
POSTELNICUL TOADER (surâzând): P[i nici eu nu ]n\eleg.
CLUCERUL MOGHIL{: Nu spui eu?
POSTELNICUL TOADER: Moghil[, vino-\i ]n fire! Ce-ai
spus? Cine a zis, =-a f[cut, =-a dres?
CLUCERUL MOGHIL{: Nu v[ spusei?... Adev[rat... Capul
meu [l z[p[cit. Paharnicul Ulea, frate...
50
 MAI MUL\I: Paharnicul Ulea?
CLUCERUL MOGHIL{: Spus din fir-a-p[r... Cum +l-de-
sus vrea... El a=... “ce am... ce am”... Dar mort d-ai fi, =i la
a=a porunc[ ar trebui s[ te scoli =i s[ umbli ca-n ziua d-
apoi...
HATMANUL ARBORE: Sââât!
SCENA VIII

+TEFAN intr[ la bra\ul DOAMNEI MARIA, ]mbr[cat ]n zale de argint

c-o mantie de postav ro=u bl[nit[ cu cacom.* Galben la fa\[ =i
cu cearc[ne la ochi. +chioap[t[. Doftorul IERONIMO DA CESENA,
doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL. Vin pe u=a din stânga.

+TEFAN: Sunt ]ntre dou[ s[bii... Doamna, =-asta... Amân-

dou[ m-au slujit cu credin\[... P-amândou[ mi-am pus
n[dejdea. (Schimburi de-nchin[ciuni.) Vede\i cum m[ spr-
ijin... +-amândou[ m[ \in... Una d-ar fi ceva mai slab[, m-a=
pr[v[li de pe scaunul Moldovei drept la Mân[stirea Putnei,
]n rândul str[mo=ilor... O! las[, +mil, n-ai grije... (Se uit[
printre boieri.) Voi fi al vostru... (Caut[ cu ochii.) Da... +mil,
da... Ai zis ceva?
DOFTORUL +MIL: Eu? Nu, m[ria-ta.
+TEFAN: Parc[ vedeam bine... (Se freac[ la ochi. C[tre un
curtean.) S[ vie boierii. }ntre ei nu era. Dr[gan, mai ]ncoa,
Stav[r, mai aproape... (Caut[ cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a
venit? Moghil[... (Boierii se uit[ ]ncurca\i.)
CLUCERUL MOGHIL[: Aici, m[ria-ta.
+TEFAN: N-ai fost?...
CLUCERUL MOGHIL{: Fost, m[ria-ta...
+TEFAN: A plecat... |i-am spus s[ te duci ]ndat[...
CLUCERUL MOGHIL{: }ndat[... m[ria-ta...
+TEFAN: Nu l-ai g[sit?
CLUCERUL MOGHIL{: G[sit, m[ria-ta... E cam bolnav...
+TEFAN: Ce?... E bolnavior, bietul paharnic... Cine s[-mi
guste vinul de Cotnar...? }l doare capul... Oh-ho!... }l doare...
}l doare... +i ce-l doare?
51
 CLUCERUL MOGHIL{: Ce c[-l ia cu frig, c[-l ia cu c[lduri
=i st[ ghemuit ]n pat...
+TEFAN: }l doare capul!...
CLUCERUL MOGHIL{: De cap nu mi-a vorbit, m[ria-ta.
+TEFAN: }l doare capul! La cap e stric[ciunea... Nu e la
locul lui... Hatmane Arbore, s[ vie =i osta=ii... Nimic,
doamn[... Ce fulgere... Ca afar[... Moghil[!
CLUCERUL MOGHIL{: Ascult, doamne.
+TEFAN: Ascult[, pân[ mai ai când... Du-te la paharnicul
Ulea... +ade lâng[ castel... Cine m[ iube=te e-aproape de
mine... Nu e a=a, stolnice Dr[gan?
STOLNICUL DR{GAN: Da, m[ria-ta.
+TEFAN: Du-te de-i spune c[ eu =i jitnicerul Stav[r dorim
s[-l vedem... Nu dore=ti, Stav[r?... (Boierii s[ uit[ unii la
al\ii.)
JITNICERUL STAV{R: Cum zici, m[ria-ta.
+TEFAN: Dar tu cum zici?... (Lui Moghil[.) C[ e r[u s[
puie pe Dr[gan =i pe Stav[r ]mpotriv[ cu vorba lor =i vor-
bele lor ]mpotriv[ cu ei ]n=i=i... (Joc de priviri ]ntre boieri.)
C[ +tefan n-ar sta la ]ndoial[ de ceea ce ar trebui s[ hot[rasc[
dac[ sufletul lui ar vrea...
CLUCERUL MOGHIL{: Preasl[vite doamne...
+TEFAN: N-ai ]n\eles?
CLUCERUL MOGHIL{: Iaca sabia... taie-m[, omoar[-m[...
+TEFAN: A=a de curat? (Jocul privirilor se ]nte\e=te.) Ni-
meni din voi n-a... Cum s[ pricepe\i ceea ce nu e de pri-
ceput? Dup[ patruzeci =i =apte de ani de domnie... A! Si-
gnore, s[ m[ reazim de bra\ul t[u... Moghil[...
CLUCERUL MOGHIL{ (tres[rind): Aci, doamne!
+TEFAN: Ce strigi a=a de tare?... Du-te =i-i spune s[ vie
pân[ s[ nu viu eu!... (Moghil[ se duce repede. Din partea
dreapt[ intr[ Sfatul \[rii, se ]nchin[ =i s-a=eaz[ ]n je\uri.) Ce
de judec[\i am vânturat ]mpreun[... (Intr[ osta=i prin partea
stâng[ din fund.) Ce de b[t[lii... (La sfetnici.) Senini =i f[r[
interes... (La osta=i.) Cu patim[ =i cu interes... +i toate cu
1
Olac — caru\[ de po=t[.

52
aceea=i \int[... Signore, treci de partea ast[lalt[... (Intr[ pa-
harnicul Ulea =i clucerul Moghil[ prin dreapta.) A! Pahar-
nice... scumpa dumneavoastr[ s[n[tate...
PAHARNICUL ULEA: Abia m[ \in picioarele...
+TEFAN: Schimb[-le cu ale mele... Fii, m[ omule, tân[r,
voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleac[ suflarea... oleac[
piciorul... oleac[ de c[ldur[... oleac[ ]ncheieturile... dar ]nco-
lo... aproape nimic... (}ncearc[ sabia.) Nu vrea s[ ias[... Nu
vreau s[ vrea s[ ias[... +i de ce-a= vrea? (C[tre Ulea.) S[
spui feciorului t[u s[ nu stea cu capul ]n jos... Signore, mut[-
te ]n partea ast[lalt[... (Bogdan vine din fund trist, ]mbr[cat
]n zale de sus pân[ jos, cu mai mul\i osta=i.) Pe cine z[resc?
Pe tine te mai a=teptam... (+tefan se suie ]n je\ul cu stem[ din
dreapta tronului. Bogdan d[ s[-i s[rute mâna. +tefan ]l
opre=te.) Prea e cald[ =i n[du=it[... A=teapt[ s[ se r[ceasc[...
(C[tre doamn[ =i Bogdan.) Ce tres[ri\i?... Da, v[z o doamn[
care se plimb[ pe lâng[ castel...
DOAMNA MARIA (]ndurerat[): Nu e nimeni, m[ria-ta!
+TEFAN: Nimeni... (Doftorul +mil se pleac[ la urechea dom-
nului. }i =opte=te ceva.) N-ai grije... Voi fi al t[u sau al doam-
nei...
DOFTORUL +MIL: Al doamnei?... Al doamnei Maria,
m[ria-ta...
+TEFAN (se ridic[ din je\): Maria =i Moldova e totuna...
Osta=i, boieri, curteni, v-am adunat aci s[ sta\i m[rturie dup[
ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci =i =apte de ani... mul\i =i pu\ini...
de când Moldova ]mi ie=i ]nainte cu mitropolit, episcopi, egu-
meni, boierii r[z[=i =i \[rani, ]n Câmpul de la Direptate, =i
cum vru Moldova a=a vrusei =i eu. C[ vru ea un domn drept,
=i n-am despuiat pe unii ca s[ ]mbog[\esc pe al\ii... c[ vru ea
un domn treaz, =i-am vegheat ca s[-=i odihneasc[ sufletul ei

53
ostenit... c[ vru ea ca numele ei s[-l =tie =i s[-l cinsteasc[ cu
to\ii, =i numele ei trecu grani\a, de la Caffa pân[ la Roma, ca
o minune a Domnului nostru Isus Cristos...
HATMANUL ARBORE: Numele t[u, m[ria-ta!
TO|I: A=a e!
+TEFAN: Nu... nu!... Eu am fost biruit la R[zboieni =i la
Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! Am fost norocul, a
fost t[ria!... Sunt b[trân... (Se ]ntoarce =i prive=te grupul unde
stau paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i Jitnicerul Stav[r.)
MUL|IMEA: Nu! nu!
+TEFAN: Oh! p[dure tân[r[!... Unde sunt mo=ii vo=tri?
Pres[ra\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe
Teleajen, la Racova, la R[zboieni... Unde sunt p[rin\ii vo=tri?
La Cetatea-Alb[, la C[tl[bugi, la Scheia, la Cosmin, la
Len\e=ti... Unde sunt... b[trânul Manuil =i Goian, =i +tibor,
=i Cânde, =i Dobrul, =i Juga, =i Gangur, =i Gotc[, =i Mihai
Sp[tarul, =i Ilea Huru comisul, =i Dajbog pârc[labul, =i Oan[,
=i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... P[mânt!... +i pe
oasele lor s-a a=ezat =i st[ tot p[mântul Moldovei ca pe
umerii unor uria=i! (Se opre=te ostenit.) Suflarea...
B[trâne\ea... (S[geteaz[ cu privirile grupul lui Ulea.) C-am
cercat s[ unesc Apusul ]ntr-un gând, c[ zic c[ sunt cre=tini,
=i trime=ii mei au b[tut din poart[ ]n poart[, rugându-se
mai mult pentru ei ca pentru noi, s[ lase r[zboaiele de zaviste
=i s[ se ridice ]mpotriva primejdiei ob=te=ti a cre=tin[t[\ii...
Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... V[zând
c[ r[mâi cu f[g[duielile, am c[utat s[ unesc R[s[ritul. (Fulg-
er[, plou[ repede.) +-am trimes la unguri, la le=i, la litvani,
la ru=i, la t[tari... Au f[cut c[r[ri b[tând drumurile pustii
oamenii mei, =i degeaba. }nvoieli cu pece\i-n calapoade,
isc[lituri fudule... +i praful s-a ales de ]nvoieli. Vladislav, un

54
molâu, un ]ntristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o slug[
a popii de la Roma; Ivan, un n[uc, c[zut ]n copil[rie... (Un
tunet urmat imediat de un tr[snet.) Când voi fi ]n fa\a lui,
voi ]ndr[zni s[-i zic: “Doamne, tu singur =tii ce-a fost pe
inima mea, c[-n tine am crezut, c[ nici o de=[rt[ciune nu s-
a lipit de sufletul meu, c[ am stat zid neclintit ]n fa\a
p[gânilor... Dar to\i m-au p[r[sit... Doamne, osânde=te-m[
dup[ p[catele mele, ci nu m[ osândi de pacea cu turcii spre
mântuirea s[rmanului meu popor!” (Fulgere =i tunete.)
Bogdane, turcii sunt mai credincio=i ca cre=tinii cuvântului
dat... |ine\i minte cuvintele lui +tefan, care v-a fost baci
pân[ la adânci b[trâne\e... c[ Moldova n-a fost a str[mo=ilor
mei, n-a fost a mea =i nu e a voastr[, ci a urma=ilor vo=tri =-
a urma=ilor urma=ilor vo=tri ]n veacul vecilor... Ah!... Nimic...
B[trân, bolnav =i neputincios... Mantia asta e prea grea... S-
o poarte altcineva mai tân[r... (Mi=care ]n mul\ime. Mirare.)
Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) +i voi, m[rturie a ceea ce a\i
v[zut, spune\i \[rii (tunetele se ]nte\esc) c[ voin\a mea e s[
se ung[ Bogdan de când sunt ]n via\[... C[ voin\a mea =-a ei
a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleac[ ]n semn de
ascultare.) Signore, d[-mi mâna. (+tefan trage pe Bogdan spre
tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... a=eaz[-te... pune
coroana... Bine... (}ngenunche.) Doamne, binecuvânteaz[...
(D[ s[-i s[rute mâna.) Ah!... (Se rostogole=te de pe treptele
tronului ]n bra\ele Mariei =-a doftorului Cesena.)
MARIA: +tefane!
DOFTORUL +MIL: Altfel nu s-ar fi putut.
HATMANUL ARBORE: A murit?
CLUCERUL MOGHIL{: Cine s[ moar[? Soarele nostru n-
a apus ]nc[!

1
Cacom — hermin[.
55
 ACTUL IV
O camer[ a castelului. }n fund, un pat de stejar cu perdele de in.
Perdelele acoper[ patul. Lâng[ pat, o piele de urs =i dou[ de lup. O
mas[. Pe mas[, felurite doftorii =i paharul de alabastru. }n fundul patu-
lui Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O u=[ de paraclis. Un iconos-
tas. }n stânga, o u=[ cu trei trepte =i o fereastr[ care se deschide ]n
curtea castelului. Intrare ]n dreapta. Se crap[ de ziu[. La ]nceput s-aud
p[s[rile cântând. Un scaun cu stema Moldovei ]n planul ]ntâi.
SCENA I
DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, OANA.

IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[, n-ai ]nchis ochii toat[

noaptea...
REVECA: M[car un ceas, doamn[.
DOAMNA MARIA: S[-l fi v[zut, o! Irino! Cu ce foc vor-
bea ascunzându-=i durerile... p[rea un sfânt!... Câ cât[
lep[dare de sine =i-a scos mantia domneasc[ =i-a pus-o pe
umerii lui Bogdan... A târât pe Bogdan pe tron, a ]nge-
nuncheat, a dat s[-i s[rute mâna... =i s-a rostogolit... o!...
IRINA: Osteneala, m[ria-ta.
REVECA: De când se-ntoarse din pustia de Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: Sât... S[ nu te auz[ c[ vorbe=ti a=a.
OANA (se duce ]n vârful picioarelor la pat): Doarme dom-
nul, doarme.
IRINA: E zobit de osteneal[.
REVECA: A adormit? Se face bine.
DOAMNA MARIA: S[ te-auz[ Maica Domnului! (S-aude
gemând. Doamna Maria se duce bini=or la pat.)
OANA: Doarme?
DOAMNA MARIA: Doarme, bogdaproste!
IRINA: Odihn[ sufletului f[r[ odihn[!
DOAMNA MARIA: De dou[ nop\i n-a dormit a=a de lini=tit.
Cum a\ipea, lega vorbe f[r[ =ir cu unele gânduri ]ntunecate...
“A! paharnice, vrei ipitropie la scaunul Moldovei”... +i ieri,
toat[ vremea cu ochii la paharnicul Ulea... O fi ceva... Ce s[
fie?...
56
 REVECA: Nu e nimica...
IRINA: Ca omul bolnav...
DOAMNA MARIA (se duce la fereastr[): +i ce bucurie!...
P[s[rile au ]nceput cu limbu\ia lor... Cucul s-aude cântând...
Soarele r[sare aurind mun\ii... Cerul senin... +i +tefan zace...
Ce nep[sare! (Plânge n[bu=it).
IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[!
REVECA: Ei, da, da...
DOAMNA MARIA: Fie... }n odaia d-al[turi... R[mâi tu,
Oan[... Cum s-o scula s[-mi dai de veste... Auzi?
OANA: Da, doamn[.
DOAMNA MARIA: Mititica, cum se cunoa=te c[ n-a dor-
mit... (Ies pe u=a din dreapta).
SCENA II
OANA, +TEFAN, ]ntr-un vestmânt de borangic.

OANA: D[-i, Doamne, somn dulce =i mai dulce, ca la un

copil de \â\[ sc[ldat =i primenit!... Ce zile posomorâte =i ce
nop\i lungi... Toat[ nopticica m-am rugat... S[ vedem ce
face... (Se duce bini=or la pat =i desface perdelile.) A!...
+TEFAN: Ce, te-ai speriat, Oan[?... D[ perdelile ]ntr-o
parte...
OANA: Credeam c[ dormi, doamne, credeam c[ dormi...
+TEFAN: Vino-ncoa... A=aaa... (Oana ]ngenunche lâng[
pat.) A=aaa...
OANA: Credeam c[ dormi...
+TEFAN: Dormii, =-am s[ dorm, =-am s[ dorm... Doam-
na?
OANA: Acum ie=i. Nu crez s[-=i fi scos haina... (Se scoal[.)
Mi-a zis s-o vestesc.
+TEFAN: Las[, Oan[, pe biata doamn[ s[ se ]ntinz[ ole-
ac[... Pe doftori pân[ i-am f[cut s[ ias[... }n curând au de
lucru... Oan[, \ie nu-\i place s[ vorbe=ti cu mine?
OANA: St[pâne...
+TEFAN: Nu, b[b[tie, nu a=a... Aci... da...
57
 OANA: Cum vrei, m[ria-ta...
+TEFAN: Vreau s[ vorbim... mult... mult...
OANA: Cum vrea m[ria-ta, a=a vreau =i eu... Voin\a m[riei-
tale nu-mi d[ pas s[ voiesc altfel... +i mi-e a=a de drag!
+TEFAN: Ce \i-e a=a de drag?
OANA: Când sim\ c[-\i fac pl[cere... când ]mi zici cum
]mi zici...
+TEFAN: B[b[tie?... Oh!... nimic...
OANA: Ah!
+TEFAN: Ce?... Boala mea?... Nu, n-am s[ mai bolesc
mult[ vreme...
OANA: De ce?
+TEFAN: Cum de ce?... Nu vrei s[-mi treac[?...
OANA: O! ba da!... Dar m[ria-ta ai zis tocmai de la lin-
gurea... “n-am s[ mai bolesc mult[ vreme...” c[... (Oana se
=terge la ochi.)
+TEFAN: Mie nu-mi plac...
OANA: Nici mie... Iac[ a=a, ca o proast[...
+TEFAN: }... ]... S[ te s[rut...
OANA: A= vrea...
+TEFAN: Ce?
OANA: S[ te faci la loc, s[-ncalici pe Voiti=...
+TEFAN: Da, da, pe Voiti=...
OANA: +i s[ te duci, s[ te duci, =i s[ te-ntorci iar[=i biruitor
ca totdeauna...
+TEFAN: S[ m[ duc, s[ m[ duc =i s[ m[-ntorc iar pe Voi-
ti=...
OANA: Iar... }n fiece zi de la Dumnezeu, noi, fetele, vor-
bim de biruin\ele m[riei-tale, parc[ am spune ni=te basme
vechi...
+TEFAN: Da, da... Mâna =i piciorul [sta blestemat...
OANA: Nu zice a=a, m[ria-ta... De multe ori m[ gândesc
c[ de ce nu fusei eu un b[iat... Nu m-a= fi dezlipit de m[ria-
ta... P-un cal ca un zmeu... c-un palo= ca o limb[ de foc... +i
mi-ai fi zis: “Ioane... vezi bulucul1 cela? S[ nu mai fie!” +i
unde m-a= fi s[ltat ]n sc[ri, =i m-a= fi f[cut nev[zut, =i m-a=
fi ]ntors n[du=al[ =i sânge, =i a= fi zis: “Nu mai sunt, m[ria-
ta!”... Ba uneori visez... Dac[...
58
 +TEFAN: Oan[, ce suflet e-n tine!
OANA: Se vede c[ tata — cine-o fi fost — a fost osta=.
+TEFAN (se scoal[ ]ntr-o rân[): Da... =i ce osta=!
OANA: L-ai cunoscut?
+TEFAN: Fire=te!... Era un om... de m[sura mea... Cu
must[\i aduse... tocmai ca mine... Cu p[rul alb... Asta... nu...
cu p[rul c[runt =i-l purta lungule\... ca =i mine...
OANA: Bietul tata! +i cum a murit?
+TEFAN: R[nit la picior... ca =i mine... Ce fulgere...
OANA: Nu fulger[, m[ria-ta...
+TEFAN: Ca =i mine... D[-mi un pahar cu ap[...
OANA: M[ duc s-aduc proasp[t[ de la izvor... (Iese prin
stânga).
+TEFAN: +stor copii nu le-am spus... p[cat!... +i mi-e a=a
de drag[ ca ochii din cap... }... +i poate s[ m[ duc c[lare pe
Voiti=... E sângele meu ]n ea... S[-i m[rturisesc barim ca-n
vis, pân[ mai e vreme... (Se aude Oana suind repede sc[rile.)
}n inima mea, ca o dulce mole=eal[... (Oana vine c-un urcior
de argint. Ia paharul de alabastru =i toarn[ de sus).
OANA: Ce rece =i limpede e!
+TEFAN: Limpede ca privirile tale, ca sufletul t[u, ca vor-
bele tale... numai c[ privirile, sufletul =i vorbele tale sunt
calde ca lumina soarelui de diminea\[...
OANA: O! m[ria-ta!
+TEFAN: Paharul!...
OANA: Dar nu bea repede... e prea rece...
+TEFAN: Nu... (+tefan bea =i ]ncepe s[ ca=te.) Mi-e somn...
}mi cad pleoapele... Oan[... (Oana vrea s[ trag[ perdelele.)
Nu... parc[ a= fi un osândit... Doftorii se vede v[ mi-au dat
un aromitor... Du-te la fereastr[, Oan[... (Casc[.) Deschide
fereastra... Aerul bun, diminea\a... Soarbe-l pe gur[... R[sufl[
bine... (Casc[, se face c[ adoarme, apoi ]ncepe s[ vorbeasc[ ca-
n vis, rar =i cu glasul schimbat.) O!... Ce?... Nu vreau...
OANA (sare de la geamuri): M[ria-ta!
+TEFAN: ...Pe valea unde se-ntinde umbra norilor ca un
oghial...1
OANA: A adormit? A=a de repede? Ca un copil la sânul
m[-sei... Viseaz[...
59
 +TEFAN: ...Zid[ria cenu=ie... Departe... Castelul meu din
Hârl[u...
OANA: L-am turburat cu vorba mea, ca o seac[... Ce s[
fac? }l iubesc a=a de mult... A= vrea s[ fiu pielea de urs pe
care calc[, vesmintele cu care se-mbrac[, sabia de care nu se
desparte...
+TEFAN: ...E de mult... Nu... R[re=oaia... cânta de te
sl[vea cântece b[trâne=ti... Tot am uitat... Peste câteva luni
n[scu o fat[... Da... eu... +tefan... tat[l bun al ei...
OANA: De multe ori visezi ce cu gândul n-ai gândi.
+tefan: ...La doi ani o iau =-o aduc la curte... M[rturisesc
doamnei... Cum e ea bun[... o cre=te =-o ]ngrige=te ca pe
copilul ei...
OANA: Ce Dumnezeu! (S[ uit[ lung la +tefan). R[suflarea
grea... Doarme...
+TEFAN: ...N-a ]n\eles... De unde?... Se face mare... Ochii
verzi, p[rul rotunjit pe spate =i galben ca spicul copt...
Oana!...
OANA: Porunc[, m[ria-ta! O! cum mi se b[tu inima! }mi
vine s[-l de=tept. Mâinile mi s-ar topi ca ceara... }n vis multe
spune omul...
+TEFAN: ...Mângâierea mea... Rodul meu din urm[... Visul
meu... C[ci nu i-am spus... Poate s[ mor...
OANA (se ]nchin[): Fereasc[ Maica Domnului de jaful
t[tarilor =i de moartea voievodului nostru!
+TEFAN: ...Pe um[rul stâng are un luceaf[r... semn c[
este ea...
OANA: Doamne!... Doarme... Visul lui m[ arde... Mâna
dreapt[ ]mi furnic[... Ochii verzi, p[rul rotunjit, doi ani,
cre=te la castel, nu i-am spus... E vis?... N-am voin\[... +i-n
vis vorba lui e porunc[... S[ caut... s[ m[ uit... Ah! rupe\i-
v[, ]ncheietori, dac[ nu v[ desface\i... Oh! D-aia ]l iubeam,
nu ca roab[, ci ca copil!... (+-acoper[ ochii =i plânge n[bu=it.)
+TEFAN: }... ]... ]...
OANA: Ce, m[ria-ta?
+TEFAN: Ah! ce vis frumos... =-odat[ ]ntr-unul urât!...
Cum mi se bate inima... ap[... ap[...
60
 OANA: Ap[, doamne! Bea ap[, s[-\i treac[!
+TEFAN: Oan[, Oan[! Vino ]ncoa, aici... (}i ia capul ]n
mâini, o prive=te \int[ =i lung =-o s[rut[ de mai multe ori, pe
p[r, pe obraji, pe frunte.) Ai ]n\eles, Oan[?...
OANA: Da, m[ria-ta! (}i curg lacr[mile.)
+TEFAN: Nu plânge...
OANA: Nu plâng... Sunt fericit[ =i nefericit[... Fericit[ de
vis, nefricit[ c[ suferi a=a de mult...
UN CURTEAN: Rare= vrea s[ intre cu d-a sila... I-am spus...

SCENA III
+TEFAN, OANA =i PETRU RARE+, pr[fuit =i noroit.

PETRU RARE+ (vine din stânga): Doamne!

+TEFAN: O! Rare=, e=ti ca un câine sc[pat din juj[u... O!
ho!
PETRU RARE+: M-a dus iubirea ca vântul =i m-a ]ntors
grijea ca gândul. Am trecut râuri iazuri, mocirle, viroage. N-
am ocolit nici deal, nici vale. Mi-a plesnit calul, am prins
altul... Al cui o fi? Nu =tiu. +-am ajuns.
+TEFAN: Tot?
PETRU RARE+: Tot, m[ria-ta!... Oan[, s[ m[ iube=ti ca p-
un frate.
OANA: Cum \i-am spus, Rare=.
PETRU RARE+: C-a p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i
din acela=i...
OANA: Cum?
PETRU RARE+: Din aceea=i mam[...
OANA: Da, frate... (Se ]mbr[\i=eaz[.)
+TEFAN: Dou[ ramuri ale aceluia=i stejar b[trân! Rare=,
grozav te a=teptam... Ai! ai!...
OANA: Ce?
+TEFAN: Nimic... (lui Rare=) Na. Ia cartea asta. Bag-o ]n
sân. Ia seama la pecetie. Pune caii la un olac. Alege unul
bine ferecat. +i la drum. Zi =i noapte. Schimb[ caii din po-
61
pas ]n popas. +i s[ nu te opre=ti decât ]n |arigrad. Acolo s-
o dai ]n mân[ marelui vizir. +i s[ veste=ti tuturora — s[ nu
ui\i pe +tef[nel al r[posatului Alexandru — c[ ieri am pus
pe Bogdan ]n scaunul Moldovei =i azi, 2 iulie, se strâng gla-
surile \[rii s[-l aleag[ =i mitropolitul Gheorghe s[-l ung[.
PETRU RARE+: Da?
+TEFAN: De ce te ui\i a=a?
PETRU RARE+: Poi...
+TEFAN: Poi?
PETRU RARE+: M[ria-ta...
+TEFAN: Nu vezi suflarea mea? Nu sim\i ]ncheieturile
mele?... Cum s[ le sim\i... Ai!... Ai auzit pe +tefan v[ietându-
se vreodat[?
PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: L-ai v[zut vrodat[ lungit ]n pat?
PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta...
+TEFAN: Mi-a venit veleatul... O t[rie mai am: s[ nu-mi
ascunz sfâr=itul... (Oana plânge n[bu=it.) Ah! Oan[, Oan[...
vino ]ncoa... tr[ie=te tr[ie=te mo= +tefan... Rare=, ca vântul!
PETRU RARE+: Ca vântul!
SCENA IV

+TEFAN, OANA, un PIETRAR.

UN CURTEAN: Me=terul pietrar...

+TEFAN: Cine?... S[ intre... Piatra care s-acopere ce a
mai r[mas din de=[rt[ciunea omului...
OANA: De=ert[ciunea omului?
+TEFAN: De=[rt ca merticul cu boabe când ai golit mer-
ticul...
OANA (se sile=te ca s[-l ]n\eleag[): Când ai golit merticul?
+TEFAN: N-ar fi totuna... Sunt de=ert, dar de de=ert[ciuni
niciodat[ n-am fost plin.
ME+TERUL PIETRAR: Doamne, iac[ ce-am f[cut! (Desf[-
=ur[ un pergament.)
1
Buluc — ceat[ de oameni ]narma\i.

62
 +TEFAN: Tu?
ME+TERUL PIETRAR: Din câte mi-ai spus, m[ria-ta.
+TEFAN: Slovele prea mari =i prea mic chenarul.
ME+TERUL PIETRAR: S[ sporesc chenarul.
+TEFAN: Piatra e m[rginit[ de... (+-arat[.) Dac[ spore=ti
chenarul ]n m[sura slovelor ca s[ m[re=ti... (pe furi= de Oana)
tocmai când... ai!... se mic=oreaz[... S[ se duc[ din el ceea
ce a fost silnic cuprins =i abia a=teptat[ s[ izbucneasc[ slo-
bod... el... ai...! dar nu eu... Dac[ m[re=ti piatra, se sup[r[
cei din dreapta =i cei din stânga... Acolo sunt to\i deopot-
riv[...
OANA: Cine se sup[r[?
+TEFAN: Me=tere, p[streaz[ m[sura. N-am vrut un lucru
uimitor, ci cump[nit. Nu-\i dau pe mân[ sufletul, ci trupul.
(Me=terul pietrar iese prin stânga.)
OANA: Trupul?
+TEFAN: Cum? S[-i dau lui s[-mi ]mpodobeasc[ suflet-
ul?
OANA: Sufletul? Dar ce om ar mai n[scoci când
Dumnezeu n-a mai avut ce d[rui?
+TEFAN: Taci... Simt ce e durerea...

SCENA V
+TEFAN, DOAMNA MARIA, ]mbr[cat[ ]n alb, =i OANA.

DOAMNA MARIA (vine din dreapta): De mult te-ai de=tep-

tat? M-ai p[gubit ]ntr-o clip[ cu ce nu mi-ar da veacurile...
+TEFAN: Care veacuri, buna mea Marie? Ale trecute sau
ale ce vor veni? Din ale trecute ai ie=it, nu puteai pierde din
ceea ce n-ai ]nv[\at. Cele viitoare? Care ]n\elept nu va zice
cu ecleziasticul: “o sut[ de ani ca ziua de ieri?” Oan[... un
pahar de ap[... o... o... o!... A=a-mi placi, Mario!
DOAMNA MARIA: Ce te-a durut, m[ria-ta?
+TEFAN: Pe mine? Tot... Pe mine? Nimic.
DOAMNA MARIA: |i-e cald?
63
 +TEFAN: Nu.
DOAMNA MARIA: |i-e frig?
+TEFAN: Nu.
DOAMNA MARIA: Cum te sim\i?
+TEFAN: Ca doi oameni care ar ie=i din acela=i om. Unul
r[nit, cel[lalt mândru. Mi-e mil[ de cel r[nit, m[ duc dup[
cel mândru...
SCENA VI

Cei de sus. Hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER vin din stânga.

HATMANUL ARBORE: Ce mai faci, m[ria-ta?

+TEFAN: Ce mai face paharnicul Ulea?
HATMANUL ARBORE: El? s[n[tos.
+TEFAN: Adev[rat? E mai bolnav ca mine.
POSTELNICUL TOADER: Mai mult se f[cea...
+TEFAN: Ieri? Nu se f[cea, se preg[tea s[ fac[... Umbla
]ncet s[ nu-l sim\[ nimenea... Cum vi se pare vorba lui?
HATMANUL ARBORE: Nu i s-aude glasul. +opte=te, nu
vorbe=te.
+TEFAN: +i ce =opte=te?
HATMANUL ARBORE: Nimicuri.
OANA: Nimicuri?
+TEFAN: Dar ce =opte=te, Oan[?
OANA: +tiu eu, m[ria-ta?
+TEFAN: Fire=te c[ tu nu =tii, cum e firesc s[ =tie portarul
Sucevei...
HATMANUL ARBORE: Ce s[ =tiu, m[ria-ta?
+TEFAN: Lua\i seama la Ulea, la Dr[gan =i la Stav[r...
Bogdan ce face?
POSTELNICUL TOADER: }mpotriva voin\ei lui, ceea ce i-
a poruncit m[ria-ta. Scrise lui Vladislav.
+TEFAN: Eu nu dau porunci domnului meu...
DOAMNA MARIA: Dar fiului t[u?

1
Oghial — plapum[.
64
 +TEFAN: Pân[ ieri, el asculta, de ieri ]ncoa eu ascult...
POSTELNICUL TOADER: Au s[ vie doftorii, m[ria-ta.
HATMANUL ARBORE: +i noi...
+TEFAN: O s[ s-adune \ara, =i voi sluji\i domnului, nu
omului, lui Bogdan, nu lui +tefan... S[ nu se \eas[ vro
urzeal[...
HATMANUL ARBORE: }mpotriva cui?
+TEFAN: }mpotriva voin\ei mele de când eram domn...
HATMANUL ARBORE: Voin\a ta, doamne? Ca apele Ceah-
l[ului când se umfl[ prim[vara. Ce z[gaz n-ar rupe? Cine s[
puie piepturile?
+TEFAN: Ulea... Dr[gan... Stav[r...
HATMANUL ARBORE: Dar n-a ruginit sabia care a slujit
lui +tefan!
+TEFAN: Ho! domol, Arbore... domol... Vârâ\i-v[ printre
cei ce se adun[ =i spune\i c[ voin\a mea e s[ nu curg[ sân-
gele pe loca=ul meu ohavnic...1 (Ies Arbore =i Toader prin stân-
ga.)
OANA (lui Arbore): Teme\i-v[ de oamenii care =optesc.

SCENA VII

+TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA, clucerul MOGHIL{, doftorul

CESENA, doftorul KLINGENSPORN =i doftorul +MIl
cu ni=te leg[turi ]n mân[. To\i intr[ prin dreapta.

+TEFAN: Sunte\i câte=itrei? S[ cunoa=te c[ v-a\i culcat

târziu...
DOFTORUL +MIL: +i dup[ ce s-ar cunoa=te, m[ria-ta?
+TEFAN: Ochii tra=i... o! o! o!... +mil... parc[ un zugrav
\i-ar fi ]ncondeiat chipul... Ca un mucenic...
DOFTORUL +MIL: Ca un mucenic? Eu? Ca un mucenic?
CLUCERUL MOGHIL[: La m[ria-ta, nu se cunoa=te.
+TEFAN: Nu se mai cunoa=te... Nu te gândi la zilele d-
acu=i, ci la ]ntruchip[rile de mai nainte...
CLUCERUL MOGHIL[: Totdeauna, ai fost ca totdeauna!
65
 +TEFAN: Acu, ca niciodat[... +mil, dar ce sunt fa=ele ace-
lea?
DOFTORUL +MIL: Astea? Pentru un copil sau pentru un
om mare...
+TEFAN: A?... Pentru un b[trân c[zut ]n copil[rie... A?
DOFTORUL +MIL: Care b[trân? Care copil?
+TEFAN: Ho! +mil... uit[-te bine...
DOFTORUL +MIL: Iac[ m[ uit...
+TEFAN: +i nu-i vezi?
DOFTORUL +MIL: Ce s[ v[z?
+TEFAN: N-ai dormit bine, +mil...
OANA (nemaiputându-se st[pâni, cade ]n genunchi): M[ria-
ta...
+TEFAN: Iac[ b[trânul... Iac[ =i copilul... Un copil parc[
ar fi al meu... parc[... (}i bag[ mâna prin p[r.) De m[tase...
]nvolt... ca un fum cald prin care ar trece razele soarelui...
OANA: +i ce vor doftorii, m[ria-ta?
+TEFAN: Vor s[ te s[rut... (O s[rut[.) Nu-i a=a +mil?
DOFTORUL +MIL: S-o s[ru\i? La asta m[ gândeam!
+TEFAN: Mario... Oan[... (ofteaz[ lung)... ie=i\i... V[ chem
eu...
DOAMNA MARIA: Ah!
OANA: Cum oft[, milostivul...

SCENA VIII
+TEFAN, clucerul MOGHIL[, doftorul KLINGENSPORN,
doftorul +MIL.

+TEFAN: Gata?
DOFTORUL CESENA: +i, ilustrissime.
DOFTORUL +MIL: Gata?... Aproape gata... Dac[ mi-ai da
voie... s[ stai a=a... cu fa\a ]n jos... A=a. +i dac[ mi-ai da
voie, s[ trec pe sub m[ria-ta fa=a asta...
+TEFAN: O! ho! ho!... Dac[ mi-ai da voie, =-un la\ de
gât... Glumi\i, +mil...
DOFTORUL +MIL: S[ glumim? E vreme de glum[? +i cu
m[ria-ta?

66
 +TEFAN: Desf[, +mil! +tefan al Moldovei n-are nevoie s[
fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. }n foc,
fiare cu mânerul de lemn.)
DOFTORUL +MIL: S[ fie legat? Dar când vom trece cu
para focului ]n sus =i ]n jos, ca s[ ardem bine... Cum s[ nu
sar[-n sus m[ria-ta?
+TEFAN: Vreau! (Doftorul +mil ]i desface leg[turile. +tefan
]=i ]ntoarce privirile spre icoan[.) Vede\i?... Nici o leg[tur[...
A r[bdat piroanele... A ridicat ochii-n sus =i-a zis “Iart[-i pe
ei, Doamne, c[ nu =tiu ce fac!” +i el a r[bdat pentru al\ii, =i
eu s[ nu rabd pentru mine? (Se ]nchin[, apoi se a=eaz[ cu
fa\a ]n jos.)
CLUCERUL MOGHIL{: O!
+TEFAN: Aide! (Scena se petrece dup[ perdele.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Acum ]ncle=teaz[ mâinile.
+TEFAN (]n torturi): Otce na= ije esi na nebeseh...1
Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri, sfin\easc[-se numele
t[u... Vie ]mp[r[\ia ta... fie voia ta... precum ]n cer =i pre
p[mânt... Pâinea noastr[ cea spre fiin\[ d[-ne-o nou[ ast[zi...
+i ne iart[ nou[ datoriile noastre, precum =i noi iert[m da-
tornicilor no=tri... +i nu ne duce pre noi ]ntru ispit[... ci ne
izb[ve=te de cel viclean... C[ a ta este ]mp[r[\ia =i puterea...
=i m[rirea... =i m[rirea... =i slava ]n veci... =i puterea...
CLUCERUL MOGHIL{: O! p[rintele nostru!
+TEFAN: ...+i ne izb[ve=te de cel viclean...
DOFTORUL +MIL: O! minunat om!
DOFTORUL CESENA: Gesù Maria!
+TEFAN (se aude ca din dep[rtare): Petru Aron... la
R[useni... ]ntinse curs[ fratelui s[u, tat[lui meu Bogdan...
+i când ]l str[punse, Bogdan ]i zise... Câine, ce-ai f[cut pe
fratele t[u... +i când ]=i dete sufletul strig[... a! a! o! o!

67
 SCENA IX

Cei de sus, DOAMNA MARIA, OANA, IRINA, REVECA vin din

dreapta. La intrarea din stânga apare o clip[ paharnicul ULEA
=i stolnicul DR{GAN.

DOAMNA MARIA: +tefan... ce e, +tefane?...

OANA: M[ria-ta... Ce e, m[ria-ta?
PAHARNICUL ULEA: Ca =i mort... la lucru...
DOAMNA MARIA: E cald... (}i pip[ie mâinile =i le s[rut[.)
N-a murit...
OANA (doftorilor): Nu e a=a c[ nu moare, c[ nu moare...
DOFTORUL +MIL: Nu moare... Are atâtea puteri... A=a
un suflet, Doamne...
DOAMNA MARIA: Cum ]i picur[ n[du=elile pe pern[...
Ce mult a suferit...
(Reveca =i Irina, la iconostas, zic rug[ciuni.)
DOFTORUL +MIL (lui Klingensporn): Ai ars tot?
DOFTORUL KLINGENSPORN: Tot ce era de ars.
DOFTORUL +MIL: Scap[... (Doftorul Klingensporn =i dof-
torul Cesena dau din cap.) Ce? Nu?
DOFTORUL CESENA: Si, signore.
DOFTORUL +MIL: Când s-o de=tepta... oleac[ de vin...
(Oana se repede =i aduce vin.) A=a, un vin tare, s[ puie la
inim[...
DOFTORUL KLINGENSPORN: +i lini=te, lini=te... Dumne-
zeu va face =i minunea asta...
OANA (turnând vin ]n paharul de alabastru, ]i tremur[
mâna): E cotnar... d-[l care-i place m[riei-sale... (S-aude tu-
multul ]n dep[rtare.)
DOAMNA MARIA: Tocmai acum? Mâine nu s-ar putea?
CLUCERUL MOGHIL{: Cum? S[ ie=im din cuvântul lui?...
Unde se afl[...
DOAMNA MARIA: Ce strig[?
CLUCERUL MOGHIL[ (ascult[): Nu s-aude.
+TEFAN (]n toropeal[): Mai repede... arde... o! o! fl[c[ri...

68
 DOFTORUL +MIL: Unde e paharul?
OANA: Iac[t[-l!
+TEFAN (se mi=c[): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude din
când ]n când.)
DOAMNA MARIA: Foc nestins!
+TEFAN (se ]ntoarce, deschide ochii, se uit[ la to\i): Mar-
ia... Oana... +mil... N-am murit?
DOAMNA MARIA: Nu... nu... (Plânge =i-i s[rut[ mâinile.)
+TEFAN: Atunci, de ce plângi?
DOFTORUL +MIL: M[ria-ta, ni\el vin...
+TEFAN: +mil... (Un zâmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah!
Dar ce m[ arde a=a? C[ bine zice\i... Ce e focul [sta pe lâng[
focul de pe inima mea... Ia! (S-aude tumultul mai limpede.)
Ce?... N-auz bine? Ba, auz... Ce strig[?
CLUCERUL MOGHIL{: Aleg pe Bogdan, m[ria-ta.
+TEFAN: }... ]... ]... Parc[ =-un alt nume... Nu strig[ to\i la
fel... Cine s[ tr[iasc[? (Se scoal[ pe jum[tate.) Cine s[
tr[iasc[?... +tefan? Eu? Fiul cui?... Nepotul cui... Moghil[,
vezi ce strig[... (Moghil[ se duce la fereastr[ =i se ]ntoarce
schimbat la fa\[.) Spune-mi vorba care ar ucide pe oricare
altul ]n locul meu... Ce?...
CLUCERUL MOGHIL{: Nedeslu=it... M[ repez s[ aflu...
(Iese repede prin stânga.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Orice mi=care...
DOFTORUL +MIL: E moartea!
DOAMNA MARIA: Auzi, m[ria-ta!
+TEFAN: N-auz... S-a potolit... Iar ]ncep?... A... a... a...
a!... (S-aude glasul lui Ulea cerând domn pe +tef[ni\[.) Da\i-
mi... ah!... da\i-mi...
DOFTORUL +MIL: Ce faci... (To\i ]l ]nconjoar[ d-aproape.)
DOFTORUL CESENA: Nu!
DOAMNA MARIA: Nu!
OANA: Ah! nu!
REVECA: Nu!
IRINA: Nu!
DOFTORUL KLINGENSPORN: A! nu!
+TEFAN: To\i, du=mani?... +i tu, Oan[?... (S-aude din nou
strigând pe +tef[ni\[. Se ridic[ ]n picioare.)
69
 DOAMNA MARIA: Nu... nu te duce...
+TEFAN: Tu s[ schimbi ce-mi este scris... Oan[! sabia...
sabia... c-am s[ judec!... (Oana ]i d[ sabia.) +tefan, nu
+tef[ni\[... Viu, viu, numaidecât! O! ho! ho! s[ se ]mplin-
easc[ legea!... (+tefan pleac[ repede =i, =chiop[tând mai greu,
iese prin stânga.)
DOAMNA MARIA (târându-se ]n genunchi): Ah! nu! nu
te duce! (Se ridic[ ]n picioare =i fuge la fereastr[.) A!... se
duce ca un vifor... Ca un taur ]ndârjit ]n mijlocul mieilor!
DOFTORUL +MIL: S-a sfâr=it! P[cat!
DOAMNA MARIA: Ah! Doamne!
OANA: N-a picat?
DOAMNA MARIA: Da... p[c[tosul...
OANA: Un munte i-ar fi stat ]n fa\[!
DOAMNA MARIA: Spune poporului ceva... (S-aude: “S[
tr[iasc[ Bogdan!”) Se cutremur[... Se ]ntoarce... Vine... (Toate
izbucnesc ]n plâns.)
SCENA X
+TEFAN se opre=te pe treptele intr[rii, cu p[rul ]n neorânduial[,
tulburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sângele. To\i fac câ\iva
pa=i spre el
=i se opresc ]ncremeni\i de durere =i de spaim[.

+TEFAN: O! cine vrea pe +tef[ni\[, nepotul r[posatului

domn al Moldovei?... Cine a zis c[ sunt b[trân =i bolnav?...
Pe Ulea l-am m[surat cu privirea... Murise ]nainte d-a-l izbi!...
Pic[turile astea sunt calde... }n fiece osta= e o fiar[!... Iat[-
l... Pânde=te c[lare... Calul ]i tremur[ =i joac[... Bag[ pinte-
nii pân’ la r[d[cin[... Chiuie de-nfioar[ valea Racov[\ului...
Unde e mai greu, acolo cade... Un leu ]n mijlocul dihorilor...
Zboar[ capetele pân[ nu mai simte mâna din um[r... Când
m[ v[zu, ]=i cuprinse fa\a cu amândou[ mâinele, =i eu cu
amândou[ o ]nvârtii, =i trecu prin el ca printr-un aluat ce se
dospe=te... Dumnezeu s[-l ierte... Dumnezeu?... Dar cine e
1
Ohavnic — de veci.
70
de vin[? Io, +tefan voievod, am suit pe Bogdan pe tron...
Io, +tefan voievod, i-am a=ezat cu mâna mea coroana
str[mo=ilor mei... El fu de fa\[ =i v[zu ce vreau eu, =i tot
sfatul, =i toat[ ost[=imea... Sufletu-mi nu vrea, =i ca un scos
din fire se arunc[ ]n sabia mea... Cine e de vin[?... Se cu-
tremura Moldova =i-o pr[pastie se deschise... +i cu acest
sfânt o\el oprii cutremurul =i umplui pr[pastia! (S-aude: “S[
tr[iasc[ domnul Bogdan!”) }... ]... ]... Da...! S-a ]mplinit le-
gea! (Scoboar[ treptele =i arunc[ sabia.) |i-ai ]mplinit me-
nirea ca =i mine! Maria... Oana... R[suflarea... (Cade pe bra\ele
lor =i-l duc pe scaunul cu stem[.) Deschide\i geamurile... Ap[...
(Oana ]i d[ ap[ ]n paharul de alabasru.)
DOAMNA MARIA (covâr=it[ de durere): M[ria-ta, s[ te
odihne=ti!
+TEFAN: M[ voi odihni...
DOAMNA MARIA: Bogdan e domn... Uit[ tot...
+TEFAN: Voi uita tot... nu-mi voi aduce aminte de nimic...
(Sufl[ greu. Pip[ie pe Maria =i pe Oana.) S[ d[rui\i paharul
acesta Mân[stirei Putna... Nu vine...? Mai iute...
DOAMNA MARIA: Cin’ s[ vie, m[ria-ta?
+TEFAN: Nu, doamna aceea ]nf[=urat[ ]n negru... Ea o s[
vie mai degrab’ decât am dori-o... Poftim... Te-am privit d-
atâtea ori ]n fa\[... Nu mi-e fric[ de tine... (Sughi\[.) A! ci
vin o dat[, Bogdane, c[ nu pot...
(S-aude la intrare: “S[ tr[iasc[ vod[ Bogdan!” N[v[lesc
Bogdan, hatmanul Arbore =i to\i ceilal\i pârc[labi =i Sfatul
domnesc, osta=i, popor, =i cad ]n genunchi.)
BOGDAN: A! M[ria-ta!
+TEFAN: E... (Sughi\[.) E... m[-ri-a-ta!... Frig... frig... (Se
uit[ la doamn[, apoi se uit[ lung la Oana.) Mai bine...
(Sughi\[.) M[... voi... odihni... (Se ]ntinde ]n =ira spin[rii.
Face cruce.) O... o... o... Moldova... (}i cade capul pe pieptul
Oanei.)
(Din mul\ime s-aude un geam[t lung.)

Cortina

71
 VIFORUL
(1524—1527)
Dram[ ]n IV acte
+TEF{NI|{-VOD{
LUCA ARBORE
LOGOF{TUL TROTU{ANU
VORNICUL C{R{B{|
PAHARNICUL S{CUEANU
POSTELNICUL COSMA +EARPE
VISTERNICUL IEREMIA
PÂRC{LABUL PETRIC{
PÂRC{LABUL CONDREA
PÂRC{LABUL BALO+
SP{TARUL HRAN{
COMISUL TOMA C{|ELEANU
BIVEL-LOGOF{TUL ISAC
BIVEL-POSTELNICUL LUCA CÂRJE
BIVEL-VISTIERNICUL SIMA
C{T{LIN
TOADER
NICHITA
COPIII LUI ARBORE
MOGÂRDICI
|UGULEA MOGHIL{
DOAMNA TANA
OANA
CONTELE IRMSKY
NICULINA
UN COPIL DE CAS{
UN UNGUR
UN VÂN{TOR
UN ARMA+
Copii de cas[, aprozi, vân[tori, b[t[ia=i

1
Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri (slav[ veche).
72
 ACTUL I
Castelul sin Suceava. Un pridvor. O scar[ se coboar[ de la pridvor ]n
ograd[. Copaci crescu\i ]n s[lb[ticie. Castelul are ]nf[\i=are de p[r[sit =i
ograda de p[r[ginit[. Câteva lai\e de piatr[ acoperite cu mu=chi =i cu
ieder[. Supt pridvor, un gârlici.

SCENA I
DOAMNA TANA, OANA =i NICULINA, ]n balcon.

NICULINA: ...Fetele, domni\[? Stau, cum au apucat. Triste

ca noaptea ]n iatacul lor. |in pe Sfânta Vineri de azi, c-ar fi
r[u...
DOAMNA TANA: C-ar fi f[u?...
NICULINA: Evdochi\a a lui Secueanu a lucrat ]n ziua de
Sfânta Vineri, =i i s-a stropit fa\a cu pestrui galbene; iar Sâl-
ca, a lui Isac, bogat[ =i frumoas[, n-a \inut credin\ele
str[vechi =i-a r[mas nem[ritat[...
DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... O fi r[u?...
NICULINA: De, m[ria-ta...
DOAMNA TANA: O fi bine?...
NICULINA: +tiu eu?...
DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... Bine ar fi fost
s[ fi lucrat =i eu la s[rb[torile legate... Pestrui am...
NICULINA: A!
OANA: Ca partea de la soare a unei caise, a=a sunt obrajii
t[i =i tot a=a de mirositori... Mi-aduc aminte ca acum când
veni +tef[ni\[, pr[fuit =i cu vestmintele rupte, la castelul
din Hârl[u. D[te cu ochii de mine =i-mi zise: “Oan[, tu te
]nchini la soare?” “La sfântul soare?” “Ei, da, la sfântul soare.
Dar nu la soarele de iarn[, care pare ca un taler sp[l[cit, ci
la soarele de cuptor, care coace fâne\ile, =i grâul, =i road-
ele...” “Cum s[ nu, m[ria-ta!” “Iac[, \i l-am adus, pârjolind
\ara Munteniei.” +i r[s[ri=i ]n prag ca o minune. Erai cum
e=ti: ‘nalt[, sub\ire =i cu cosi\ele ca flac[ra focului. +i \ineai
ochii-n jos. +i-o lumin[ tremura ]n jurul capului. +i de un an
73
de zile e=ti soarele meu [l cald =i [l bun. Doamna Tana: +i-
a r[mas nem[ritat[...
OANA: La ce te gânde=ti, m[ria-ta?
DOAMNA TANA: Iar, m[ria-ta?... Niculina, du-te =i spune
fetelor s[ lucreze — cine o vrea — ]n ziua de Sfânta Vineri...
(Niculina se ]nchin[ =i iese.)

SCENA II
DOAMNA TANA =i OANA se coboar[ jos.

DOAMNA TANA: }n acest castel ]nvechit toate mi se par

noi. S[lciile-l plâng =i ulmii b[trâni ]l cânt[. Poveste=te-mi,
Oan[, de sfântul, c[ tare mi-e dor de el...
OANA: Da, cuibul vulturului, ]n p[r[sire... Câ\iva osta=i,
]n metereze... Bine c[ mai poposi +tef[ni\[ =i p-aici...
DOAMNA TANA: Cum era la trup?
OANA: Mic=or, dar trezea codrii cu chiotul lui... Când
p[=ea se cutremurau o\elele pe el... Parc[-l v[z... }l am ]n
ochi, ]n inim[, ]n suflet... }l sim\ ]n mâini... A=a scutura pletele
albe... A=a r[sucea musta\a... A=a aducea paharul la gur[...
DOAMNA TANA: Dup[ biruin\i...
OANA: Da, =i toat[ via\a, c[ci toat[ =i pe to\i a biruit...
DOAMNA TANA: Cum avea ochii?
OANA: Ochii?... Ca solzul de pe=te... +i de se mânia, i s-
aprindeau ca para... +i fulgera cu privirile...
DOAMNA TANA: Pe tine te-a iubit, Oan[...
OANA: Da, da, Dumnezeu s[-l odihneasc[ ]n sânul lui
Abraam!... De m[ gândesc, simt ca doi c[rbuni ]n amândoi
obrajii... +i i-aud s[rutatul lui...
DOAMNA TANA: Te mângâia?
OANA: O, m[ alinta... +i umbla bini=or-bini=or cu mine,
cu mâinile lui ]n[sprite de mânerul palo=ului =i de frâiele lui
Voiti=. Odat[ veni, numa-n zale, =i dup[ zale picura sânge,
ne cuprinse pe doamna Maria =i pe mine =i ne ridic[ ]n sus
=i zise: “Mario, a=a b[trân cum sunt, am ]nvins, având d-a
dreapta pe arhanghelul Mihail =i din fa\[ pe Domnul nostru
74
Isus Christos”... +i castelul a sunat de vorbele lui... Era dup[
Cosmin...
DOAMNA TANA: Dup[ Cosmin!... Oh! ce zile mari!...
Ferice de cei care le-au apucat!... +i mai ferice de tine c[...
OANA: }nainte s[-=i dea duhul mi-a m[rturisit ca =i cum
ar fi fost visat...
DOAMNA TANA: +i tu ce-ai f[cut?
OANA: Am plâns... am plâns...
DOAMNA TANA: De ce?
OANA: A= fi vrut s[ nu mai fiu decât s[-l pierz!
DOAMNA TANA: S[ fie pierdut, vou[ =i Moldovei?
OANA: Ce e bun de la el e, =i-a stat =i supt fratele meu
Bogdan, =i st[ =i supt nepotul meu...
DOAMNA TANA: Da, st[ ]nc[...
OANA: Pl[ie=ii ]l a=teapt[ s[ vie iar[=i... O veni, n-o veni...
Cine =tie?
DOAMNA TANA: Cu cine sem[na?
OANA: Cu mine, bietul tata, bunul tata, sfântul tata! Dar =-
aducea =i cu +tef[nic[... Rotunjor ]n obraji, b[lai, cu nasu-n
sus...
DOAMNA TANA: La chip...
OANA: Statu potrivit... lat ]n spete...
DOAMNA TANA: La trup...
OANA: Iute la mânie...
DOAMNA TANA: La porniri!
OANA: Chibzuit, me=ter =i n[praznic la r[zboiae...
DOAMNA TANA: A, nu, nu la suflet, Oan[!
OANA: E tân[r...
DOAMNA TANA: Eu nu sunt tân[r[?
OANA (s[rutând pe doamna Tana): O! da! da! tân[r[ =i
frumoas[!
DOAMNA TANA: De un an m-a luat =i de =ease luni patul
meu nu mai e al nostru...
OANA: A, Tana, grijile \[rii...
DOAMNA TANA: Nop\ile albe!... }n castelul de la Ia=i, l-
am v[zut pe dup[ gât cu Vochi\a a comisului Staur. Mi-a
trebuit s[-l ]nfrunt pân[ s-o izgonesc din casa domneasc[...
75
 OANA: Cu vremea se cumin\e=te, doamn[.
DOAMNA TANA: Vremea poate orice, dar nu poate schim-
ba o pisic[ ]ntr-un câine credincios... C[ de când veni con-
tele Irmsky, mai foc...
OANA: Contele Irmsky?... H]...
DOAMNA TANA: Ia-i sabia =i pune-i fuste... s[ juri c[ e
femeie...
OANA: Sub\ire ]n talie, s[-l frângi, =i gros ]n =olduri...
DOAMNA TANA: }n =olduri?... Un spion pl[tit =i de
Sigismund =i de +tef[ni\[... Eh!... Dar tu, Oan[, cum o duci
cu C[t[lin?
OANA: Slav[ domnului!
DOAMNA TANA: Bine?
OANA: Viteaz ]n r[zboaie =i blând la cas[... Paisprezece
ani, ca ziua de ieri...
DOAMNA TANA: O! +tef[ni\[! vârtej f[r[ ]n\eles!... Te-i
fi coborând tu din sfântul voievod?... Maic[ a Domnului,
iart[-m[!... (S-aude +tef[ni\[ \ipând =-un glas potolit ]ntre-
rupând când =i când.) Auzi? +colarul =i dasc[lul, copilul =i
p[rintele, furia =i ]n\elepciunea... Cine va birui?... A! =i cum
strig[!... La scocul morilor vuietul apelor n-ar n[p[di mai
vijelios... +i moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mi=carea
orânduit[ a buc[\ilor ei, =i m[cin[... Lui ia-i urletul =i nu-i
mai r[mâne nimic...
OANA: A, nu fi nedreapt[... +tef[ni\[ vorbe=te frumos.
DOAMNA TANA: Ce u=or e s[ pai când e=ti st[pân!... De
se ]ncurc[, to\i zic: “N-a vrut s[ spuie... Ce bine se
st[pâne=te!” De bate câmpii, to\i zic: “Ce sus s-a ridicat!”
De se mânie, ca fiara s[lbatic[, to\i zic: “E ca un râu pr[v[lit
din munte!” Eu avui norrcul s[ fi fost fata lui Neagoe Basa-
rab... Cum ]n=iri m[rg[ritarele pe un fir alb de m[tase, a=a
curgeau vorbele lui: vorba =i ]nv[\[tura... +i acum nenoroc-
ul s-auz pe domnul meu ca pe Ignatie robul, robul meu,
când zice “cea” ]n loc de “h[is” =i “h[is” ]n loc de “cea”. Boii
trag z[p[cit, =i carul mai mult merge prin =an\ ca pe apa
drumului... Vezi, Oan[, cum se-ntunec[? Mâine va fi iar lu-
min[... Doar negura deas[ de pe min\ile lui +tef[ni\[ nu se
ridic[ niciodat[!
76
 OANA: Tana!
DOAMNA TANA: Nedreptatea s[ mi-o ba\i ]n frunte!
OANA: Doamn[!
DOAMNA TANA: +i nu-l descos... Ei, d-a= sta eu...
OANA: L-am crescut ]n bra\e, doamn[... Oh! =i ce dr[gu\
era!... P[rul ]i curgea inele aurii... gura ca o r[sur[... ochii ca
dou[ afine... =i mânu\ele lui, albe =i grase, cu gropi\e, la
fitece de=t, se desf[ceau ca dou[ aripe...
DOAMNA TANA: A fost...
OANA: E lujer din vrejul cel sfânt! Mi-e nepot =i mi-e
drag!
DOAMNA TANA: |i-e drag =i \i-e nepot... O fi =tiind el de
m[tu=[-sa?
OANA: E st[pânul meu =i ce vrea va fi!
DOAMNA TANA: Da?
OANA: Da!
DOAMNA TANA: Oana!... Mi-e drag, Oan[... Mi-e drag
]nc[!... Dar s[ nu dea Dumnezeu s[ piar[ =i aceast[ pic[tur[
de iubire care mi-a mai r[mas... (S-aude +tef[ni\[ f[când zgo-
mot.) Ia! vine!
SCENA III

DOAMNA TANA, OANA, +TEF{NI|{ =i ARBORE.

(+tef[ni\[ vine repede ]n balcon =i coboar[ scara;

dup[ el, Arbore.)
+TEF{NI|{: A! nu! a! nu! nu se poate! Nu vreau s[ =tiu
de Polonia =i de Sigismund! Mai mult pre\uie=te o... =-un
tâlhar!... A! Doamna!... Nu e a=a, doamn[?
DOAMNA TANA: N-am auzit ce-am auzit...
+TEF{NI|{: S[ mai spui o dat[? Dore=ti ca Polonia s[
fie de dou[ ori =i Sigismund ]nc[ o dat[?
DOAMNA TANA: Polonia este destul de mare a=a cum
este =i Sigismund destul de puternic atât cât este. (Arbore se
pleac[ =i aprob[.)

77
 +TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleac[ nu-
mai de vijelie... Doamn[...
(}i ]ntinde mâna. Tana d[ s[ i-o s[rute. +tef[ni\[ o retrage.)
DOAMNA TANA: Voiam s[ fac ce se cuvine...
+TEF{NI|{: Destul c-ai voit...
DOAMNA TANA: M-am deprins de la p[rin\i s[ fac ceea
ce voiesc, dac[ ceea ce voiesc se cade s[ voiesc. (Arbore se
pleac[.)
+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore?... S[ nu r[mâi ca salcia,
cu pletele ]n jos... Oan[...
(}i ]ntinde mâna. Oana o s[rut[.)
OANA (]ncet): Neamul Mu=atinilor a fost bun... De ce
sup[ra=i pe doamna?
+TEF{NI|{: Eh!
UN COPIL DE CAS{: Doamn[, la mas[.
DOAMNA TANA (lui +tef[ni\[): Vii?
+TEF{NI|{: Omul nu tr[ie=te numai cu mâncarea...
DOAMNA TANA: Dup[ mas[, vii?
+TEF{NI|{: Mâine plec la vân[toare...
DOAMNA TANA: Iar singur[?
+TEF{NI|{ (printre din\i): Zi unui copil de cas[ s[-\i \ie
de urât...
DOAMNA TANA: Doamne!
+TEF{NI|{: Ce?
(Doamna Tana =i Oana pleac[. Doamna Tana, când ajunge ]n
pridvor, se uit[ lung ]napoi. +tef[ni\[ o prive=te cu bra\ele
]ncruci=ate.)
+TEF{NI|{: Era s[ fie c[lug[ri\[... Miroase a t[mâie...
(Bate-n palme. Un copil de cas[.) S[ vie =i ceilal\i boieri.

78
 SCENA IV

+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU, vornicul PETRE

C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU, vistiernicul IEREMIA, vistiernicul
SIMA, pârc[labul CONDREA, postelnicul COSMA
+EARPE, bivel-logof[tul ISAC, bivel-postelnicul LUCA CÂRJE, comisul
C{|ELEANU =i C{T{LIN.

+TEF{NI|{: Boieri, Arbore vrea s[ ]nnoim prietenia cu

Sigismund tocmai când m[ preg[team s[ intru ]n Podolia =i
Pocu\ia, s[ pârjolesc pe una =i s[ p[strez pe cealalt[... Ce
zice\i?... De ce t[ce\i?... Spune\i o vorb[!.. Voi sunte\i Sfat-
ul?... Pe voi se razim[ \ara =i domnul?...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Da, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Pe ni=te mu\i?
VORNICUL C{R{B{|: La câte sfaturi am luat =i eu parte,
domnul ]=i spunea p[rerea la urm[. P[rerea lui fiind
hot[râtoare, dac[ =i-o spune, de ce-am mai vorbi?
+TEF{NI|{: Vornice, nu ridica capul ]n sus!
VORNICUL C{R{B{|: Am ]nv[\at de la +tefan cel Mare
=i de la viteazul Bogdan, bunicul =i p[rintele m[riii-tale.
+TEF{NI|{: C[ci nu pustii Moldova t[tarii de Perecop
decât s[-i fi b[tut tu!... Te-a slujit norocul =i de-atunci ajunse=i
o nenorocire!
VORNICUL C{R{B{|: Apoi m-oi trage de la sfat, m[ria-
ta...
+TEF{NI|{: Ba nu, s[ r[mâi!... }nchipui\i-v[ c[ Sigismund
mi-ar fi drag ca sarea-n ochi =i Polonia ca jeraticul pe pielea
goal[... C[ eu n-a= fi +tef[ni\[-vod[, c[ a= fi nedrept, zadar-
nic, netrebnic =i nebun... c[ n-a= pricepe folosul ob=tesc...
c[ \ara ar fi ]n primejdie... c[ eu a= fi murit =i a= sta ]ntins p-
o n[s[lie =i la capul meu a\i sf[tui ce e de f[cut... Ei, ce-a\i
pl[nui?... Cu cine?... Cu turcii or cu le=ii?... }ncepe\i, =i
aduce\i-v[ aminte c[ pe unde iese vorba iese =i sufletul!
(Boierii se uit[ unii la al\ii. Arbore face semn s[ ]nceap[
comisul C[\[leanu.)
79
 COMISUL C{|{LEANU: De, m[ria-ta, eu s[ zic cum zice
hatmanul Arbore, c-a v[zut multe, a p[\it multe =i-a ]nv[\at
=i mai multe.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
POSTELNICUL +EARPE: +tefan cel Mare b[tu pe le=i ]n
codrii Comisului, pr[d[ Polonia, =i iar cu Polonia ]ncheie
pace...
+TEF{NI|{: +i ce-a zis bunicul meu ]nainte d-a muri?
POSTELNICUL +EARPE: Pace cu turcii, dar nu r[zboi cu
Polonia.
+TEF{NI|{: Dar turcii vor s[ izbeasc[ Polonia... Cu
cine?...
VISTERNICUL SIMA: Cu nimeni la ]nceput, cu cel mai
tare la urm[.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
PÂRC{LABUL CONDREA: S[ gr[m[dim o=tile sub poalele
codrilor de la miaz[noapte. Turcii s[ creaz[ c[ cotropim
Polonia, le=ii c-am veni ]n ajutorul lor.
+TEF{NI|{: Ca o fat[ mare ]ntre doi voinici... Oricare va
birui...
VISTERNICUL IEREMIA: Ba ca un voinic ]ntre dou[ muieri
]nc[ierate...
+TEF{NI|{: S[r[can de mine! Iac[ sfatul unui b[trân!
BIVEL-LOGOF{TUL ISAC: M[ria-ta, Ieremia e ca o cobz[:
cum cân\i, a=a \ine-bâzul.
+TEF{NI|{: H]! H]! Da!
PAHARNICUL S{CUEANU: Arbore ]ncheie pacea d-acum
=apte ani... +i pe m[ria-ta le=ii te numeau “m[re\ul lor pri-
eten =i cel mai de credin\[“...
+TEF{NI|{: Da, da, când adormeam la mas[, când nu
sim\eam c[ Oana m[ punea ]n pat... Atunci eram str[lucitul
lor prieten... Ce f[\[rnicie!... +i tu, Trotu=ene?
LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: A! =i tu?
LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, pentru m[rirea
st[pânului meu =i ]nvoiala cu Polonia. Dac[ m[ria-ta voie=te
altfel... e slobod s[ fac[ ce vrea ca ]n casa lui... dar nu cu
noi... cheme al\i boieri!
(D[ s[ puie la picioarele lui +tef[ni\[ vergeaua aurit[.
+tef[ni\[ ]l opre=te.)
80
 +TEF{NI|{: Asta e puterea unui Mu=atin, st[pânitor a
toate? Certat de to\i? (Râde nervos.) Nu-mi mai r[mâne decât
s[ ]mpart mân[stirilor, ca la treisprezece ani, nebedernice,
feloane, epitrahile =i s[ le fac danii de pris[ci, de ocine =i
sate, ca s[ se roage egumenii, arhimandri\ii =i episcopii pen-
tru odihna sufletului meu fiind ]nc[ ]n via\[ =i pribegind, ca
]ntr-un pustiu, pe tronul Moldovei!... Hursinica asta de cat-
ifea s-a aprins =i arde pe mine!... Or nu mai sunt boieri, or
nu mai e domn!...
(+tef[ni\[ se plimb[ furios. Din vreme ]n vreme se opre=te =-
ascult[ pe Luca Arbore.)
ARBORE: Ascult[-m[, m[ria-ta, =i iart[-m[, c[ sunt
b[trân, =i nu =tiu a vorbire. Eu am ]mb[trânit portar al Sucev-
ei supt patru domni: supt +tefan cel Sfânt, supt Bogdan,
supt m[ria-ta, când erai copil, =i supt m[ria-ta, de când lua=i
toate pe mân[, c[ de dou[ ori te-a uns mitropolitul Teoctist
cu sfântul mir domnesc, când urma=i ]n scaun viteazului
Bogdan =i când ]mplini=i paisprezece ani. +i Bogdan, =i m[ria-
ta vruser[\i s[ m[ face\i logof[t al Moldovei. D-apoi eu, =ti-
ind ce nu =tiu =i câte nu =tiu, am zis, =i lui Bogdan, =i m[riei-
tale: “Asta nu se poate =i nu se cade, asta se cuvine lui
Trotu=anu, c[ eu sunt un bra\ =-o sabie la porunca m[riilor-
voastre”. +-am r[mas pârc[lab =i portar al Sucevei, =i, fi-
indc[ a\i binevoit, hatman dup[ cum am fost. Ce-ar mai
dori sufletul meu? C[ dup[ cum sunt, am fost =i sunt prea
mult... +i nu sunt decât o dreapt[ \[rân[, =i mai sunt ]n
petrecanie printre oameni cât[va vreme, poate câteva luni,
=i — cine =tie! — câteva zile... D-apoi cum s[ zici, m[ria-ta,
c[: au nu mai sunt boieri, au nu mai e domn?...
+TEF{NI|{: Da! da!
ARBORE: Apoi eu =tiu una: c[ numai boului i-e dat s[
trag[ cu capul ]n jos =i s[ rabde ale omului, f[r[ s[-=i spuie
p[sul, pân[ o c[dea =-o plesni, iar[ omul s[-ndure greul cu
capul ]n sus, =i s[ se plece domnului dup[ ce-=i va spune
p[sul. De, m[ria-ta, eu nu \iu la foloasele le=ilor =-a craiului
lor, ci la folosul \[rii =i a domnului meu... C[ d-am avea
peste noi pe nebiruitul +tefan...
81
 +TEF{NI|{: V-a\i supune, c[ de unde nu...
ARBORE: Ei, c[ d-asta nu ne d[m ]nd[r[t nici fa\[ de
m[ria-ta... ne plec[m =i iac[... (}=i pleac[ capul.) +i n-avem
pe b[trânul +tefan, ci pe tân[rul +tef[ni\[, iscusit, ]ndr[zne\,
viteaz, dar nu i-a sosit ceasul s[ fie ce-a fost [l mare... Când
n-om mai fi noi, vor asculta copiii no=tri, cum ascultam =i
noi de “Sabia lui Christos”... +i s[ dea Maica Precista a=a s[
fie! (Se ]nchin[.)
+TEF{NI|{: H]! H]!
ARBORE: Când ]=i dete duhul milostivul, era mare vrajb[
]n cre=tin[tate, =i-a putut s[ gr[iasc[, scârbit de câte p[timise,
ceea(ce) =tim cu to\ii. Acum s-au mai schimbat vremurile.
Sigismund st[ a=a (]ncârlig[ de=tele ar[t[toare de la amân-
dou[ mâinile) cu nepotul s[u Ludovic al Ungariei; =i nici
dihonia de alt[dat[ nu mai e ]ntre litvani =i le=i. Cu ungurii
st[m bine de când +tefan ]i p[li la Baia; cu turcii, un dar, un
pe=che= de 2.000 de galbeni pe an, =i ne las[-n pace. De ce
s[ nu ]nt[rim leg[turile str[vechi cu Polonia? Pân[ \-ei
]nc[puta iar 60.000 de osta=i, =-ei ]nfiripa Moldova a=a cum
fusese odinioar[, s[ fim bine =i cu unii, =i cu al\ii... S[ ne
strecur[m pân[-i ajunge hot[râtor unde \i-ei pune sabia ]n
cump[n[...
+TEF{NI|{: Sigismund ]n=el[ pe tat[-meu cu sor[-sa =i
pe mine cu fie-sa... De câ\i ani e=ti?
ARBORE (mirat): F[r[ unu =aptezeci...
+TEF{NI|{: Nu m-ai ]n\elege când \i-a= spune c[
Sigismund m-a r[nit...
ARBORE: }n locul unei ciacâre1 fete de crai, ai o frumuse\e
de doamn[ din Basarabii desc[lec[tori ai Munteniei =i din
cea mai veche spi\[ de despo\i ai Serbiei...
+TEF{NI|{: Ai ]mplinit =aptezeci!
ARBORE (cam sup[rat): +-apoi de, e=ti domn... Grijile
neamului mai ]ntâi =i pe urm[ micile z[d[rnicii...
+TEF{NI|{: Ai trecut de =aptezeci de ani!
ARBORE (emo\ionat): Erai copil când te luai ]n bra\e =i te
ridicai d-asupra capului =i privi=i m[celul dintre moldoveni
care =-ap[rau \ara =i t[tarii care n[pusteau la jaf =i pustiire.
82
+i cu voin\a lui Dumnezeu, Petre C[r[b[\ birui pe t[tari =i ]i
arunc[-n Nistru. +i te dusei unde stase b[t[lia. +i cum s-
aude prim[vara ]n \arcuri beh[itul oilor, desp[r\ite de mieii
lor, a=a se ridica jalea moldovenilor c[zu\i pe locul de cin-
ste. +i-\i zisei: “M[ria-ta, s[ iube=ti pe moldoveni, =i pe boieri,
=i pe r[z[=i, =i pe \[rani, c[ dopotriv[ mor pentru domnul =i
\ara lor!” +i prinse=i pe C[r[b[\, cu amândou[ mâinile pe
dup[ gât, =i-l s[ruta=i, =i zise=i, plângând: “A=a s[-mi ajute
Dumnezeu, mo= Luca!”
+TEF{NI|{: Ai ]mplinit nou[zeci de ani!
LUCA ARBORE (mâhnit): D-apoi eu, ce mai am?... Voi
]nchide ochii =i nu voi vedea durerile Moldovei!
+TEF{NI|{: Dar nu ]n\elegi, mo=nege, c[ ur[sc pe Polo-
nia, ajuns[ cuib de ho\i? Ea ad[poste=te pe r[zvr[ti\ii nea-
murilor, =i pe moldoveni, =i pe unguri, =i pe muscali, =i pe
nem\i, =i pe italieni! }n ea =i-a g[sit culcu=ul =i Petre al
R[re=oaei, acela care pânde=te la scaunul Moldovei, acela
despre care =i tu mi-ai spus c[ ar fi os din osul lui +tefan!...
ARBORE: Eu nu ies m[rturie, dar nu mi-e dat s[ mint ]n
fa\a lui Dumnezeu. +tiu c[ e, dar mai =tiu c[ nu l-a vrut
domn.
+TEF{NI|{: Ur[sc pe Sigismund!
ARBORE: Iube=te pe Moldova, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Mi-e scârb[ de Polonia!... Oh! Arbore, Ar-
bore, de nu m-ai fi \inut ]n bra\e... Iac[ lucrul t[u... Boierii
stau gata s[-=i lepede toiegele =i s[biile boierilor lor!... Da,
v[z pe Luca Cârje preg[tit s[ se umfle ]n latine=te ]n mijloc-
ul sfatului le=esc!
LUCA CÂRJE: }n numele m[riei-tale, al boierilor =i al Moldo-
vei...
+TEF{NI|{: }n numele meu s[ rever=i minciunile ]n \ara
cea mai mincinoas[!
LOGOF{TUL TROTU+ANU: M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Marele logof[t minciun[...
POSTELNICUL COSMA +EARPE: M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Marele postelnic minciun[...
VORNICUL C{R{B{|: M[ria-ta...
83
 +TEF{NI|{: Marele vornic minciun[!... Tot ce m[ ]ncon-
jor[ este o vedenie de f[\[rnicie =i de neadev[r!... +i tu... Ce
stai pitit dup[ ta-t[u?... Ascult[...
C{T{LIN: Ascult, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Ascult[ =i ]nva\[ cum ai s[ ipitropise=ti pe
urma=ul meu, pe care nu-l voi z[misli pân[ ne-i fi preg[tit
s[ domne=ti ]n locul lui!... Boieri, face\i ce vre\i!... A! bine c-
a sosit noaptea s[-mi ascunz[ ru=inea mea!... +i da\i-i lui
Luca Cârje un z[branic negru... Ai s[ vorbe=ti cernit, ]n nu-
mele domnului pe care-l ve\i ]nmormânta ]n prietenia Polo-
niei!... Duce\i-v[... Vreau s[ r[suflu!... (Boierii pleac[ tri=ti.
Când ]ncep s[ intre ]n castel, +tef[ni\[ trage sabia.) Oricât de
sus stau capetele astea, mâna domnului e mai lung[!... (Bate-
n palme. Un copil de cas[.) S[ vie Moghil[ =i Mogârdici.
SCENA V

+TEF{NI|{, |UGULEA MOGHIL{ =i MOGÂRDICI.

Mai târziu, contele IRMSKY =i DOAMNA TANA.
(+tef[ni\[ st[ p-o lai\[ cu capul ]n mâini. Moghil[ =i Mogârdici
vin bini=or ]n pridvor =i privesc ]n toate p[r\ile.)
MOGÂRDICI: Unde-o fi?
MOGHIL{: Unde-a fost =i ieri noapte...
MOGÂRDICI: Vorba e, ]l vezi?
MOGHIL{: Nu.
MOGÂRDICI: Dac[ n-o fi?
MOGHIL{: Atunci s[ =tii c[ nu s-a n[scut...
MOGÂRDICI: Oare!... Te pomene=ti c[-l fat[ acum...
MOGHIL{: Tu s[-i fii moa=e.
MOGÂRDICI: Eu?... +i tu doftor...
MOGHIL{: Ce-o sc[pa de la moa=e e treaba doftorului...
MOGÂRDICI: S[-l trag bine de urechi... =i gura bine
desf[cut[... s[ semene cu mine...
MOGHIL{: Urechile ca de m[gar, gura pe oal[... =i pi-
ciorul drept adus... s[ calce ca tine...
MOGÂRDICI: +i moldovenii de l-or vedea s[ zic[: “E he!
Domnul Moldovii seam[n[ cu moa=[-sa!” S[ coborâm
bini=or, bini=or, tu cap =i eu coad[...
84
 MOGHIL{: S[ mergem cu coada ]nainte, s[ nu ne pomen-
im cu ceva la cap...
MOGÂRDICI: Oare?
MOGHIL{: S[ sc[p[m capul...
MOGÂRDICI: +i coada... Da’ cine dracu a mai v[zut dob-
itoc mergând cu coada ]nainte?
MOGHIL{: Oile s[lbatice =tii tu cum fac?... Ele au buza
de sus...
MOGÂRDICI (dând peste nas lui Moghil[): Asta?
MOGHIL{ (asemenea): Ba asta... Au buza de sus a=a de
lung[, c[ se revars[ pân[ aici... (}i d[ un ghiont supt b[rbie.)
MOGÂRDICI: Oare!
MOGHIL{: +i ca s[ prinz[ iarba când pasc umbl[ cu coa-
da ]nainte.
+TEF{NI|{ (trezindu-se din gânduri): Ce caraghio=i tur-
bur[ gândurile lui +tef[ni\[?
(Moghil[ =i Mogârlici s-ascund dup[ un copac.
Moghil[ se preface c[-i e fric[.)
MOGHIL{: Mogârdici, m[ria-ta!
MOGÂRDICI: Ba curat Moghil[!
+TEF{NI|{: +i murdari amândoi...
MOGÂRDICI: Haiti! e cu toane!
MOGHIL{: S[ vedem... Cum ai zis, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Am zis c[ curat =i murdar e totuna ]n Mold-
ova.
(Moghil[ =i Mogârdici ies de dup[ copac.)
MOGÂRDICI (râzând): Apoi, dac[ e-a=a... noi ce bem?
+TEF{NI|{: Be\i odihna =i somnul lui +tef[ni\[!... O,
Moghil[, boierii sunt ni=te nesocoti\i! Vor s[ m[ ]ngenunch-
ie lui Sigismund! +i nu fuser[ aci nici pârc[labii de Novo-
grad, Petric[, omul meu de n[dejde, =i Balo=, nici sp[tarul
Hran[, nici b[trânul pârc[lab de Hotin, Talab[... Singur, ca
un cerb ]nconjurat de câini! Dar bun e Dumnezeu! (Trage
sabia =-o ]nvârte=te pe deasupra lui Moghil[ =i Mogârdici.) Ce
te fere=ti, Mogârdici?
MOGÂRDICI: Ba, o s[ m[ bag ]n ea...
+TEF{NI|{: A=a s[ tremure vitejii de la +erbeanca =i de
la Târg=or!
85
 MOGÂRDICI: Dar nu prea mult, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: De ce?
MOGÂRDICI: C[ a=a tremurai eu la +erbeanca, ]ntr-un
=an\, c[ eram un b[ietan; când m[ pomenii cu voinicu
C[r[b[\: Jiiit! cu sabia =i pac cu latul pe spinarea mea! +i se-
ntâmpl[ lucrul dracului, c[ pân[ s[ spui o vorb[, auzii pe
voinic morm[ind ca un urs! “+rac de sângele t[u, mold-
ovene!” +i d[te pinteni calului, zâmbind. Apoi sânge era ori
foc... Vorba e, ce bem?
+TEF{NI|{: E lun[, ca ziua. S[ bem, Moghil[, du-te la
gârlici =i scoate din fundul pimni\ii vin de Cotnar ca untdelem-
nul, mai bun ca vinul de Tokai, de Hu=i, ce te pi=c[ de limb[
=i ]\i d[ pe nas, de Nicore=ti, ca sângele, =i de Berheci, profir =i
mai sub\ire ca apa.
MOGÂRDICI: Câte-un urcior din fiecare, =i de Berheci trei.
Pân[ s[ bei m[ria-ta un cotnar, eu s[ sug trei berhece... Da...
s[ da\i s[biile ]ncoa... E mai bine, mai bine, c[ de s-o ]mb[ta
sabia m[riei-tale ]ntâi, odat[ te pomene=ti cu ea ie=it[ din
teac[... c[ nu te mai ascult[ nici pe m[ria-ta...
MOGHIL{: A=a zic =i eu... S[ le d[m, m[ria-ta... S[ nu ne
mai batem capul mâine ca s[ afl[m cine a ]nceput azi...
+TEF{NI|{: Fie...
MOGÂRDICI: Ei, ce cuminte e =-a m[riei-tale când n-a
b[ut! Lucru mare!
+TEF{NI|{: M[, s[ \ii minte un’ le-ai pus...
MOGÂRDICI: H], h]!... Asta e stânga =-asta e dreapta;
cum mergi ]nainte o apuci la dreapta, apoi faci la stânga,
ridici mâna-n sus =i le ag[\i de creanga unui frasin; =i mâine
diminea\[, când ]\i vine a=a, nu =tiu cum, te ]ntrebi care e
stânga =i care e dreapta; =-o apuci la stânga, apoi faci la
dreapta; ridici mâna =i le iei ca dintr-un cui... Vezi c[ se
schimb[ =i dreapta =i stânga... Mâine diminea\[ nu se mai
schimb[... a=a r[mân, unde-ai c[zut...
+TEF{NI|{: Masa =i scaunele...
MOGÂRDICI: De unde?
+TEF{NI|{: De unde le-ai l[sat ieri noapte... (Mogârdici
se ]ncruci=eaz[ cu Moghil[, care se lupt[ cu urcioarele de
vin.)
86
 MOGÂRDICI: Te fr[mân\i tu cu ele, dar au s[ se fr[mânte
=i ele cu tine...
MOGHIL{: Sunt grele =i-au s[ ne fac[ u=urei...
(Mogârdici aduce masa. Pe mas[ un purcel, pâine =i celelalte.)
+TEF{NI|{: Patru scaune...
MOGÂRDICI: Trei.
+TEF{NI|{: Patru!s
MOGÂRDICI: Moghil[ face cât doi, dar tot p-un scaun
st[, c[ nu se poate cu dou[...
+TEF{NI|{: Patru pahare...
MOGÂRDICI: Trei...
+TEF{NI|{: Patru!
MOGHIL{: Bea Mogârdici cât doi, dar tot c-un pahar bea...
(Dup[ ce Moghil[ =i Mogârdici au pus masa.)
+TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Mi-e gura amar[... S-a
v[rsat fierea-n mine...
MOGÂRDICI: Cum s[ nu se verse... D-atâta sfat!... +i
grozav e vinul contra sfatului =i-a fierii! Parc[-\i ia cu mâna,
nu altceva... Mie berheci, Moghil[. (Bea.)
+TEF{NI|{: Mai toarn[, Moghil[... (Bea.) +i-n paharul
[sta...
MOGÂRDICI: Ce-o mai fi =-asta?... Mie berheieci, Moghil[.
(Bea.)
+TEF{NI|{: M[ strângea de cap un cerc de fer... M[ sim\
mai bine... Am[r[ciunea s-a dus...
MOGÂRDICI: Nu spuneam eu?...
+TEF{NI|{: Mai, Moghil[... (Bea.)
MOGHIL{: N-o lua repede, m[ria-ta. Nu te pune cu Cot-
narul... Eu beau de Nicore=ti, =i...
MOGÂRDICI: Oare!... Mie berheheheci, Moghil[... (Bea.)
+i mai... (Bea.) Ca apa... Mai...
MOGHIL{: Ci ca ho! c[ fac scurt[ la mân[!
MOGÂRDICI: Tii! S-a ispr[vit! S[ nu fie paharul gol!...
}mi moare soacr[-mea... Tu vrei s[-mi moar[ soacr[-mea,
Moghil[? (Bea.)
+TEF{NI|{: M-am limpezit... v[z limpede...
MOGÂRDICI: +i eu m-am limpezit, dar v[z turbure...
87
 +TEF{NI|{: Moghil[, e preg[tit de vân[toare?
MOGHIL{: Mâine ne scul[m din zori =-o pornim spre
Ceahl[u.
MOGÂRDICI: Adic[ mâine ne culc[m din zori =-o pornim
cu butcile spre Ceahl[u.
+TEF{NI|{: Nicore=ti, Moghil[. (Bea.)
MOGÂRDICI: Un ber... Stai! (}nnum[r[ pe de=te =i se cl-
atin[.) Un ber-he-he-he-he-heci, Moghil[!
+TEF{NI|{: Nu, nu-i turna...
MOGÂRDICI: +-apoi... de ce? Cu ce-am gre=it eu m[riei-
tale?... Mai bine ia-mi zilele!
+TEF{NI|{: Nu, c[ e=ti fricos ca un iepure...
MOGÂRDICI: Eu? Afl[, m[ria-ta, c[ Mogârdici nu =tie ce
e frica!
+TEF{NI|{ (surâzând): A=a?... Moghil[, adu dou[ ciome-
ge.
MOGÂRDICI: Ascu\ite?
+TEF{NI|{: Dou[ ciomege... S[ ne lu[m ciob[ne=te. +i
câte lovituri mi-ei da, atâtea pahare vei bea.
MOGÂRDICI: Sfânt[ N[sc[toare, ajut[-mi!
(Moghil[ aduce ciomege. +i le-aleg. Le ]nvârtesc.
+tef[ni\[ se las[ s[-l izbeasc[ la ]nceput. Mogârdici se ]ncura-
jeaz[.)
+TEF{NI|{: Una! (Râde.)
MOGÂRDICI: Berheci!
+TEF{NI|{ Dou[! (Râde.)
MOGÂRDICI: Berheheci!
+TEF{NI|{: Trei! (Râde.)
MOGÂRDICI: Ber-he-he-he-ci!...
+TEF{NI|{ (se pune =i-l love=te ]ntruna); Berheci... Ber-
heheci... Ber-he-he-he-ci! Ber-he-he-he-he-ci...
MOGÂRDICI: Ai! Ai!
+TEF{NI|{: Vrei =i cotnar?... Na =i cotnar... Cot-cot-nar...
Cot-cot-cot-nar...
MOGÂRDICI: Ai! ai! Apoi d[-o dracului de =ag[... M-ai
f[cut numai vân[t[i... (Arunc[ ciomagul. Lupta ]nceteaz[.
+tef[ni\[ =i Moghil[ râd.) +i ce râde\i... D-aia nu e bun[
gluma cu cei mari!
88
 +TEF{NI|{ (trist): Ah! =i domnul e st[pân pe avutul, pe
cinstea =i pe via\a tuturor!
MOGÂRDICI (se pip[ie pe spinare): +i pe spinarea mea ca
pe visteria \[rii!
+TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Nu, Nicore=ti...
MOGÂRDICI: Moghil[, mie un... Ce râzi?
MOGHIL{ (râde): Zi...
MOGÂRDICI (se clatin[): Iac[, nu zic!
+TEF{NI|{: Moghil[, fuse=i la-ntrecerea d-alalt[ieri?
MOGHIL{: Fire=te c[ da.
MOGÂRDICI (]mpleticindu-se): Eu n-am... c[ m-am
dezmeticit târziu... pe la jum[tatea gârliciului...
+TEF{NI|{: Ai v[zut?
MOGHIL{: V[zut.
+TEF{NI|{: Pe d[=elate l-am ]ntrecut c-un gât de cal...
MOGÂRDICI (bea =i vorbe=te singur): Un jer[gai pe gât...
Cald al dracului...
MOGHIL{: Da, =i mi se pare...
+TEF{NI|{: C[t[lin =i-a \inut calul...
MOGÂRDICI: Nici cu boii nu m-ai fi scos... Cald al dracu-
lui... (Bea.)
+TEF{NI|{: Dar la halca1 pe jos? Din zece s[ge\i, cinci
trecui prin cerc, C[t[lin nou[, ceilal\i dou[-trei...
MOGHIL{: Era prea mic cercul...
+TEF{NI|{: Era dopotriv[ la amândoi!
MOGÂRDICI (bea ]ntruna): Cald al dracului!... Nu =tiu
ce am ast[zi de m[ sim\ greu...
+TEF{NI|{: Ce-ai avut =i ieri, =-alalt[ieri, =i totdeauna...
friguri cu berheci...
MOGÂRDICI (=tergându-se de n[du=eal[): }h!... Friguri?...
Cald al dracului!... S[ m[ las oleac[ pe dreapta cu un bee-
ci... c-a=a m[ odihnesc eu... Un bebeci, Moil[... paanice
Moil[?... (Mogârdici se lunge=te la r[d[cina unui copac =-
adoarme.)
+TEF{NI|{: +i când ne ]mp[r\i doamna, mie paharul de
aur =i lui pe cel de argint, m[ uitai ]n ochii lui C[r[b[\.
Surâdea. }i smâcii paharul din mân[ =i-i ]ntinsei lui pe cel
89
de aur. Nu vream s[ par copil ]n fa\a lumii. +i mul\imea b[tu
zgomotos din palme, mai mult pentru el ca pentru mine...
MOGHIL{: +i-ar fi fost mai st[pân pe el ca pe cal.
+TEF{NI|{: A! lacom la de=ert[ciuni!
MOGÂRDICI (prin somn): Mie un be-eci... Paanice Moil[...
un paar...
+TEF{NI|{: A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o s[geat[
boldul de aur din vârful cortului sultanului Albu...
MOGHIL{: O ]ntâmplare...
+TEF{NI|{: Mânios, ]nc[lecai calul. Intrai ]n jir. Pusei
pinteni de \â=ni sângele. Calul s[ri =-o rupse la goan[. |intii
cercul. Aruncai s[ge\ile =i zburar[ pe d-al[turi. Lumea abia
se \inea s[ nu râz[. S[ m[ fi t[iat, n-ar fi curs pic[tur[ de
sânge. Veni =i rândul lui. Goni, \inti, azvârli. Vâjiau s[ge\ile.
Din zece, =apte prin cerc, prin acela=i cerc! Ah! +i le sim\ii
pe câte =apte ]n inima mea, una dup[ alta, una ]ndesând pe
cealalt[!
MOGHIL{: Când doamna ]i puse ]n de=t inelul cu ma-
tostat, plesnea de trufie. Se f[cuse ro=u ca cârmuzul copilul
din flori al lui Arbore, unchiul m[riei-tale!
+TEF{NI|{ (bea): Al mo=neagului care iese m[rturie c[
pribeagul Petre, lep[d[tura Rare=oaei, ar fi copilul bunicu-
lui meu +tefan! (Trânte=te paharul cu fundul de mas[.) A!
poftim, m[ria-ta Petre, poftim... Arbore te ]mbie la scaunul
Moldovei!... Ah! m[ strânge de gât!... +i sunt domn al Mold-
ovei!...
MOGÂRDICI (tres[rind): Ce mai fu =-asta?... (Se ]ntoarce
cu fa\a ]n jos.)
+TEF{NI|{: C[t[lin vine la vân[toare?...
MOGHIL{: Vine...
+TEF{NI|{: Ei!...
MOGHIL{: Pe Ceahl[u, ]ntunecimi, muchi, pr[p[stii...
+TEF{NI|{: Dac[ l-am pune pe buza unei... +i singur...
(Face semnul unei rostogoliri.)
MOGHIL{: +i?
1
Ciacâr — cu ochi de culori diferite.
90
 +TEF{NI|{: +i...
MOGHIL{: A! da!
MOGÂRDICI (prin somn): Be-beci... Moil[...
+tef[ni\[ fluier[ de trei ori haiduce=te.)
(S-aude un fluierat drept r[spuns. +tef[ni\[ tresare.)
MOGHIL{: Ce e asta?
+TEF{NI|{: Ai s[ vezi... Ah! niciodat[ vinul n-a fost mai
bun! (Bea.)
MOGHIL{: Ce trosne=te?

SCENA VI
CONTELE IRMSKY, +TEF{NI|{, MOGHIL{,
MOGÂRDICI (doarme).

(Vine contele Irmsky.)

+TEF{NI|{ (trecând ]naintea contelui Irmsky): Vino, con-
te, vino, te-a=teapt[ scaunul gol, paharul plin =i inima mea
de=art[ când e f[r[ tine! (}l s[rut[ pe obraji, pe ochi =i-l strânge-
n bra\e.) Bine?
CONTELE IRMSKY: Foarte bine când sunt cu m[ria-ta!
MOGHIL{ (aparte): Ciudat[ dragoste! Frumos b[iat!
+TEF{NI|{: Moghil[, cuno=ti pe contele Irmsky?
MOGHIL{: Da, m[ria-ta, dar contele st[ cam retras...
CONTELE IRMSKY: La umbra tronului, ca un oier la um-
bra =tejarului. (Râde =i se-ndeas[ ]n +tef[ni\[.)
+TEF{NI|{: A=a, drag[, a=a... (Se suie pe mas[ =i \ine pe
conte pe dupe gât.)
MOGHIL{ (aparte): Ce glas sub\ire!
+TEF{NI|{ (dup[ ce-i d[ contelui s[ bea): Cânt[-mi ole-
ac[...
CONTELE IRMSKY: S[ cânt?... Dar [sta cine e?
MOGÂRDICI (prin somn): Be-beci...
CONTELE IRMSKY (râzând): Cine?
+TEF{NI|{ (râde): Un \ap... Dup[ mam[, moldovean,
dup[ tat[, armean... dup[me=te=ug, be\ivan... =i slug[ cred-
incioas[ a domnului t[u...
91
 MOGHIL{ (aparte): Ce talie! Ce =olduri! +i ce mi=c[ri!
+TEF{NI|{: Cânt[, drag[, cânt[!... Dar... nu vreau a=a
gros... (}i face semn s[ se dezbrace. Contele Irmsky ]i arat[ pe
Moghil[.) Nu, nu te teme, va fi singurul... +i e bine s[ =tie
un om de n[dejde.
(Contele Irmsky se d[ dup[ un copac =i ]ntr-o clip[ se dezbrac[
de hainele de pe deasupra =i apare cu rochie cam scurt[.)
IRMA: Iat[-m[!
MOGHIL{: A! a!
(Doamna Tana vine ]n pridvor =i prive=te ]nm[rmurat[. De la
ea se vede ce se petrece jos, de la ei, nu.)
+TEF{NI|{: Ah! Moghil[, ce fat[ fermec[toare! Un
me=ter din Italia n-ar s[pa ]n marmur[ un trup mai curg[tor...
un zugrav vene\ian n-ar a=terne pe pânz[ un chip mai dulce...
(o s[rut[) ni=te ochi mai p[tima=i... (o s[rut[) =i-un p[r care
cade ]n inele de aur... Oh! Irma! A= da toat[ Polonia pe tine!
(O s[rut[.)
IRMA: Polonia m-a dat pe mine m[riei-tale... (}l s[rut[.)
+TEF{NI|{: +i am mai mult ca Polonia... (O s[rut[.)
DOAMNA TANA: Oh! (Dispare-n castel.)
+TEF{NI|{ (tres[rind): Cine-a oftat?
MOGÂRDICI (prin somn): Un be-heci, Moil[...

92
 ACTUL II
Un lumini= pe muntele Ceahl[u. Locul de pând[ al lui +tef[ni\[.
Printre p[durile ]ntunecoase de brazi =i de molizi se vede, spre stânga,
o muchie ]ngust[ de piatr[, m[rginind o pr[pastie adânc[. Patru c[r[rui
dau ]n lumini=, dou[ la stânga =i dou[ la dreapta. Dou[ se coboar[ ]ntr-
o parte =i cealalt[ a muntelui =i dou[ se ridic[ spre cre=tet. Mai mul\i
bu=teni r[sturna\i =i acoperi\i cu ferige. Norii se ridic[ din p[duri =i se
plimb[ alene. Vremea, posomorât[, amenin\[ a ploaie.

SCENA I

LUCA ARBORE =i comisul C{|ELEANU vin pe c[rarea ]ntâia din

dreapta. Comisul C{|ELEANU, ]mbr[cat ]n haine de vân[toare, cu
tolba de s[ge\i =i arcul, cu cu\itul la brâu =i c-o topori=c[ ]n mân[.

COMISUL C{|ELEANU: Se-mbun[ domnul?

ARBORE: Nu vorbi nimic. Eu ]i de=irai vicle=ugul lucru-
lui, cum e spre folosul lui =-al \[rii. El fluier[ =i pocne=te din
frunz[. Uneori se-ntunec[ =i d[ din cap. }i spusei c[ Luca
Cârje a plecat preg[tit cum s[ aduc[ vorba ca s[ fie spre
lauda =i fala lui, el... M[ ]nghea\[ aceast[ mu\enie. Dac[
v[zui, o luai razna prin p[duri... El, copilul care mi-a r[mas
pe bra\e, pe care l-am slujit cu credin\[... m[ ur[=te!
COMISUL C{|ELEANU: E mâhnit pe noi... Nu l-ai auz-
it?...
ARBORE: A! s[-l fi auzit când eram numai cu el... A r[cnit,
s-a strâmbat, s-a ]necat... Abia =i-a venit ]n fire. S-a uitat
lung la mine =i mi-a zis ap[sând pe fitece cuvânt: “Arbore,
or te lepezi de gândul t[u, or de nu!”... +i m-a m[surat cu
ochii...
COMISUL C{|ELEANU: A=a e el, cu toane.
ARBORE: Cum ai fost s[ fii, a=a e=ti... Eu sunt ]n lucrul
domnului =-al \[rii... Ar fi o nebunie, =i pentru domn =i pen-
tru \ar[, s[ ne punem bine cu turcii =i r[u cu le=ii. N-a= vrea
93
s[ ajungem ca muntenii. Pân[ =i Neagoe, ]n\eleptul, a fost
nevoit s[ dea pe fitece an 500 de copii padi=ahului... (Dârj.)
+oimi =i iepe, cât or vrea, suflete, nu!... Ah!...
COMISUL C{|ELEANU: Dumneata cuno=ti cât \ineam la
dumneata... Bun e Dumnezeu... Are s[ se ]mbuneze =i
+tef[ni\[... S[ vorbim de altceva... De ce nu lua=i arcul =i
s[ge\ile?
ARBORE: O! ho! arcul sunt astea... (Arat[ mâinile.)
S[ge\ile sunt [=tia... (+i-arat[ ochii.) De te las[, las[ =i tu
juvinele... Ei-hei! Mi-a sl[bit arcul, =i s[ge\ile nu se mai duc
piuind...
COMISUL C{|ELEANU: +i unde r[mase?
ARBORE: La Dur[u. Peste un ceas ]ncep b[t[ia=ii... Tre-
buie s[ pice acum... S[ mergem... N-a= vrea s[ dea ochii cu
mine...
COMISUL C{|ELEANU: Unde?
ARBORE: Unde ne-ar duce picioarele...
(Se afund[ pe cea dintâi c[rare din stânga.)

SCENA II
Logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU,
vistiernicul SIMA vin pe prima c[rare din dreapta, ]mbr[ca\i ]n haine
de vân[toare =i arma\i ca =i C{|ELEANU.
Toporul vornicului C{R{B{| e mai mare =i mai ager.
VISTERNICUL SIMA: Lung drum =i greu...
VORNICUL C{R{B{|: Mai lung =i mai greu al vie\ii...
PAHARNICUL S{CUEANU: }ntunecat... nu mai r[sare
soarele...
VISTERNICUL SIMA: Cerul?
PAHARNICUL S{CUEANU: Nu, domnul.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O ar[tare...
VISTERNICUL SIMA: Cum, o ar[tare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O vedenie... Ce e r[u =i ce e
bine?... Nu fac r[u c[ m-am deprins cu binele... (Rupe o cren-
gu\[.) +tii tu ce e asta?
94
 VISTERNICUL SIMA (uitându-se lung): O creang[ de brad.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: A=a \i s-arat[...
VISTERNICUL SIMA: Dar cum vrei s[ mi s-arate? Lucru-
rile cad supt sim\urile noastre a=a cum sunt. Numai omul e
f[\arnic =i s-arat[ a=a cum nu e.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O! ho! care om nu e cum s-
arat[? La un necaz, la o mânie, izbucne=te =i cite=ti ]n el ca
]ntr-o carte deschis[. Nu v[zu=i acum o s[pt[mân[? N-ai
]n\eles? Când te-a m[surat cu privirile, n-ai auzit pe la ure-
chile tale un jiiit?
VISTERNICUL SIMA: Nu.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: N-ai sim\it, S[cuene, cine s-
apropia de gâtul t[u?
PAHARNICUL S{CUEANU: Cine s-apropia?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: O sabie...
PAHARNICUL S{CUEANU: A cui?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: A lui!
VORNICUL C{R{B{|: De ce \i-e scris nu scapi.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: +i credin\a e o ar[tare a
min\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Astea-s lucruri grece=ti.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Blagoslovit[ fie \[râna dasc[-
lului Isocrat candiotul: el mi-a dat ]n\elesul vie\ii...
VORNICUL C{R{B{|: Dar t[tân[-t[u ce-\i dete, jogofete?
LOGOF[TUL TROTU+ANU: Ar[tarea vie\ii...
VISTERNICUL SIMA (ia c[rarea a doua din dreapta): Parc[
p-aici ne-a poruncit domnul s[ ne suim, pân[ la trei gur-
guie...
PAHARNICUL S{CUEANU: La cele trei stahii...
VORNICUL C{R{B{|: Acolo bat hearele. Grozav a= vrea
s[ n[pusteasc[ un zimbru furios... cu trupul lui de bou mai
=ui, cu picioarele mai ]nalte, cu capul lunguie\, cu coarnele
drepte, aduse pu\in la vârf... O! fuge ca s[geata, s-arunc[
peste gârle ca o n[luc[ =i se ca\[r[ pe pieptul de piatr[ ca
zidul de drept...
LOGOF+TUL TROTU+ANU: Ai ucis?

95
 VORNICUL C{R{B{|: Ucis... Cu r[posatul Bogdan am
colindat mun\ii no=tri din muntele Iancului pân[-n mun\ii
Vrancei. Odat[ eram pe Bicaz. Vod[ ici, eu colea. Unde ne
pomenim c-o namil[ zburând c[ parc[ ar fi avut aripi. Ar fi
spart pe Bogdan de nu ferea-n l[turi =i nu i-a= fi ]nfipt to-
porul drept ]ntre coarne. S-a ridicat ]n dou[ picioare, =i-a
proptit capul ]n piept... Un r[get... A s[rit de doi stânjeni...
+i-a picat ca o pas[re n[prasnic[!
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Eu nici n-am v[zut...
VORNICUL C{R{B{|: Capul lui, cum era capul de pe
pecetea lui Drago=.
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Mai suim mult?
VORNICUL C{R{B{|: Ca de la Dur[u pân[ aici.
PAHARNICUL S{CUEANU: Din coarnele lui s[ fac un pa-
har...
(Se afund[ pe a doua c[rare din dreapta.)
VORNICUL C{R{B{|: Cam sub\ire...
PAHARNICUL S{CUEANU: Fie...

SCENA III
Pârc[labul CONDREA, vistiernicul IEREMIA, postelnicul +EARPE,
C{T{LIN, TOADER =i NICHITA vin pe ]ntâia c[rare din dreapta,
]mbr[ca\i ca vân[tori.
PÂRC{LABUL CONDREA: Aici ne-a zis s[-l a=tept[m.
POSTELNICUL +EARPE: Vine =i el cu ceilal\i.
VISTERNICUL IEREMIA: Vremea e a ploaie...
POSTELNICUL +EARPE: Nouri se ridic[ din cre=tetele
p[durilor ca sineala ]nchis[... Ai zice c[ ard p[durile de brazi
=i de molizi... C[t[line, a\i ]ntâlnit multe s[lb[t[ciuni?
C{T{LIN: O! cât lumea! M[ mir cum d-avu r[bdare dom-
nul s[ nu-nceap[ vân[toarea de cum d[dur[m ]n ocolul slo-
bod al Câmpulungului... Barem s[ ne fi l[sat pe noi s[ ne
cerc[m norocul...
VISTERNICUL IEREMIA: Ca =i cum nu l-ai fi cercat
destul... }n t[tari =i-n ur=i, ]n le=i =i-n vulpi, ]n turci =i-n
96
mistre\i, s[ge\ile tale se duc fermecate... S[geata =i vânat-
ul...
TOADER: Am dat peste mâ\e s[lbatice.
NICHITA: Lupi =i jderi...
PÂRC{LABUL CONDREA: Apoi, voi n-a\i \inut drumul
drept, a\i b[tut razna, ca copoii.
TOADER: Sub coastele Câmpulungului, un stol de irun-
ci...
NICHITA: Vulpile colc[ie ]n codrii no=tri...
POSTELNICUL +EARPE: Porunca a fost de la domn s[ nu
scape o s[geat[. Vân[torii sunt foc. Peste o jum[tate de ceas
ne dezleag[. S[ vedem cine o da mai cu sete...
NICHITA: Eu, nea Cosma! Am s[ las pe C[t[lin pe jos...
C{T{LIN: M-ai l[sa, de nu te-ai gr[bi...
POSTELNICUL +EARPE: Vine... }ntunecat =i alb cum nu
l-am v[zut nicodat[!
PÂRC{LABUL CONDREA: Nu-i trece paraponul.
VISTERNICUL IEREMIA: B[ietanii [=tia s[ \inteasc[ bine,
=-are s[-i treac[...
(Se duc ]naintea domnului =i ajut[ s[ dea dup[ m[gari co=urile
cu mâncare =i cu vin. Domnul vine c[utând ]n jos
=i =uierând un cântec b[trânesc.)
SCENA IV

+TEF{NI|{, cu cei de sus =i cu pârc[labul PETRIC{,

pârc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{. Vân[tori =i h[ita=i.

PÂRC{LABUL CONDREA: Bine, m[ria-ta?

+TEF{NI|{ (=uier[): Mai bine ca oricând.
POSTELNICUL +EARPE: Cam ostenit oleac[, m[ria-ta...
La noapte s[ te odihne=ti zdrav[n...
+TEF{NI|{ (=uier[): De-a ie=i stelele, s[ num[r “o stea
logostea”, “dou[ stele logostele”, pân-a cr[pa de ziu[...
VISTERNICUL IEREMIA: +-un vestmânt mai groscior,
m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (=uier[): Da, e frig cât s[ ]nghe\e vistieria, =i
mie mi-e mai frig ca acum o s[pt[mân[, când era s[ cr[p de
c[ldur[... (+uier[.)
97
 SP{TARUL HRAN{: Cum ne-mp[r\im, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Pârc[labul Condrea, postelnicul +earpe =i
vistiernicul Ieremia o s[ face\i la dreapta, pe c[rarea asta, =i
]nainte, pân[ dincolo de cele trei stahii, la paltinul cu iz-
vorul... Acolo rândui\i-v[ cum ve\i socoti... A! =i fl[c[ii lui
Arbore!... C[t[lin, tat-t[u, bine?
C{T{LIN: Slav[ Domnului... E =i el aici...
POSTELNICUL +EARPE: La Dur[u ai vorbit, m[ria-ta, cu
el...
+TEF{NI|{: Ba el cu mine... Se vede c[ eu nu sosisem..
(Se uit[ spre muchia din stânga =i vorbe=te ]ncet.) S[-l fac s[
=i-o aleag[ singur... Sunte\i trei voinici, tineri =i sprinteni,
tustrei \inta=i buni, cu arcurile pe dup[ gât, cu cu\itele la
brâu =i cu topori=tele ]n mâini... Care din voi e mai de
n[dejde?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care e mai tân[r?
NICHITA: Eu, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care e mai voinic?
TOADER: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care arunc[ cu s[geata mai departe?
C{T{LIN: Nichita, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care ucide ursul cu cu\itul f[r[ a clipi?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care ia cu s[geata rândunica din zbor?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Care urc[ muchia ]n dung[ ca iedul s[lbatec?
C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Nu pot s-aleg... Alege\i voi... Uita\i-v[ colo,
sus, unde se sfâr=e=te zidul de brazi, unde se prelinge un
nor vân[t...
TOADER: Da, vedem...
+TEF{NI|{: D-a lungul codrului este o f[=ie de piatr[...
NICHITA: Da, vedem...
1
Halca — cerc de fier folosit la aruncarea din galop a suli\ei (joc ]n
mare cinste la turci.)
98
 +TEF{NI|{: Acolo bate capra neagr[... Care din voi e
mai st[pân pe el ]nsu=i s[ ia pânda aceea...
NICHITA: Eu, m[ria-ta!
TOADER: Ba, eu!
C{T{LIN: Lua\i seama... Muchia aceea s[ tot fie de doi
co\i l[\ime =i d-a lungul ei pr[pastie dreapt[ =i adânc[. Cum
sunte\i voi pripi\i la izbând[, un pas gre=it, =-a\i c[dea ca o
piatr[ ]ntr-o fântân[... pân[ jos, praf =i f[râme... Acolo e
nevoie de un om ]ncercat, a c[ruia inima nu sare de curaj, ci
a=teapt[ fiara ca un stei de piatr[. Nu e de ei, m[ria-ta... M[
duc eu!
NICHITA: Fire=te, iar el când e vorba d-o isprav[ mai de
seam[...
+TEF{NI|{ (pref[cându-se): Fie! Dar a= fi vrut s[ vedem
pe ceilal\i ce pot...
TOADER: Când o s[ facem =i noi ]ncerc[ri d-astea?...
+TEF{NI|{ (printre din\i): Mai degrab’ decât nu crede\i!...
(C[tre Condrea, +earpe =i Ieremia.) Nichita =i Toader cu voi...
Lua\i-o iute la picior. }n curând ve\i auzi de trei ori buci-
umând... (Pleac[ Condrea, Ieremia, +earpe, Nichita =i Toad-
er.) Ia seama, C[t[line... C[r[ruia e-a=a de ]ntuneoas[, c[
parc[ nu te-ai sui la lumin[, ci te-ai cobor] ]n iad... +i s[ dai
un chiot când vei ajunge... Nu-\i zic noroc, norocul e-n bra\ul
t[u...
C{T{LIN: Nu m[ rog de noroc...
+TEF{NI|{: Roag[-te!
C[t[lin: Norocul meu e m[ria-ta, =i pentru norocul meu
m[ rog.
+TEF{NI|{: +i pentru tine! Mai ales pentru tine! (C[t[lin
s-afund[ pe c[rarea care suie muntele ]n partea stâng[.)
Vân[torii, pe aceea=i c[rare... +ti\i locurile...
UN VÂN{TOR: Cum s[ nu, m[ria-ta, c[ doar atâta slujb[
am ]nv[\at de când eram d-o =chioap[.
+TEF{NI|{: H[ita=ii p-ast[lalt[ (arat[ c[rarea ]ntâia din
partea stâng[), care se las[ oblu... |ine\i coasta, ]n=irui\i-
v[... da\i gur[, suna\i din cornuri, b[te\i cu ciomegile =i cu
tipsiile... (Vân[torii =i h[ita=ii pleac[. C[tre boierii r[ma=i.)

99
Ah! Ce p[cat c[ n-a\i fost! Ah! ce p[cat!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Cum sosi ol[cerul cu cartea
m[riei-tale, pornir[m, zi =i noapte, la drum ]ntins. Siretul
se umflase =i luase podul umbl[tor de la Ghertoape...
+TEF{NI|{: L-a= fi trecut ]not!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Am pierdut dou[ zile...
+TEF{NI|{: Dou[ veacuri!
PÂRC{LABUL BALO+: Am pornit din Novograd cu zece
cai d-ai no=tri, =i am ajuns cu trei; =apte =-au tocit potcoavele,
au =chiopat =i i-am l[sat ]n drum...
+TEF{NI|{ (aprins): Le-a= fi turnat potcoave de argint,
numai s[ fi sosit la vreme!... A= fi topit coroana str[mo=ilor
mei... Singur, singur ]n tot sfatul, ca o oaie ]nconjurat[ de
lupi!
SP{TARUL HRAN{: Ei unsprezece, =i noi, trei...
+TEF{NI|{: +i cu mine, treizeci =i trei!... Unu =i unu, =i
nici unul cu mine... Destul am vorbit. La lucru!... Fiecare cu
al lui!... Apuca\i pe c[rarea asta... (arat[ c[rarea din stânga
care suie muntele) pân[ la o colib[ de cetini... Acolo e locul
vostru...
(Petric[, Balo= =i Hran[ se duc.)

SCENA V
+TEF{NI|{, MOGHIL{, ceva mai târziu, un ungur.

+TEF{NI|{ (tres[rind): Moghil[, tu e=ti? A= fi vrut câte-

va clipe singur... Singur sau cu tine e totuna... A! dup[ gân-
dul t[u fuse... El =i-a ales locul... (S-aude un chiot dep[rtat.
+tef[ni\[ tresare.) Auzi?... A ajuns... S[ ne uit[m... }l vezi?...
Prinde cu ochii al doilea codru, pe a doua cut[, acolo unde
se coboar[ brazii verzi ca o oaste =i se ridic[ de cealalt[
parte ]ntuneca\i =i negri... Du-te pe linia dintre unii =i al\ii
pân[ sus... Apuc[ pe f[=ia ]ngust[ de piatr[ uscat[... Spre
vârf... }n cre=tetul pr[pastiei ce se deschide ]n genunea t[iat[
d-a curmezi=ul de un nor alb ca laptele... Nu-l vezi?
MOGHIL{: Cât un copil... St[ pe brânci... Se uit[ ]n adân-
cime...
+TEF{NI|{: El este!... A! ha! (Râde nervos =i face semn cu
mâinile, ca =i cum ar pr[v[li pe cineva.) Ei, ai g[sit?

100
 MOGHIL{: Da... un ungur.
+TEF{NI|{: Ei?
MOGHIL{: Un tâlhar...
+TEF{NI|{ (repede): Toate p[catele i le iert...
MOGHIL{: Ca mitropolitul...
+TEF{NI|{: }l bag ]n Divan...
MOGHIL{: Asta s[ n-o faci. I-am f[g[duit 500 de galbe-
ni, 250 ]nainte =i 250 de urm[... =i pe urm[ (pune mâna
pe cu\it) s[-i d[m s[ nu mai aib[ nevoie de nimic =i de
nimeni...
+TEF{NI|{: S[-l ucizi?
MOGHIL{: Ca p-un uciga=!
+TEF{NI|{: Dar eu ce fac?
MOGHIL{: Cârmuie=ti!
+TEF{NI|{: S[ vie ]ncoa.
MOGHIL{ (la c[rarea ]ntâia, din dreapta): M[!...
(Apare ungurul ]mbr[cat ca vân[tor moldovenesc.)
+TEF{NI|{: O! mare =i urât e!... Ca vân[tor?
MOGHIL{: De s-o ]ntâmpl[ s[-l vaz[, s[ nu se team[...
+tii tu cui sluje=ti?
UNGURUL: +tii...
(+tef[ni\[ tresare.)
MOGHIL{: +-ai s[ faci ]ntocmai?
UNGURUL: Minteni fac.
+TEF{NI|{ (dându-i o pung[ cu bani): Cum miroase a
rachiu!
MOGHIL{: M[, vezi colo? Nu acolo... Mai la dreapta...
Mai sus...
UNGURUL: V[zt...
MOGHIL{: Tai codrii =i-i cazi drept ]n spinare.
(}i face semn de rostogolire.
Ungurul se duce p-a doua c[rare din stânga.)
+TEF{NI|{ (dupe ce a stat pe gânduri): Ah! ce-o fi f[când
Irma? O l[sai ]n cortul meu...
MOGHIL{: Vine, ]mbr[cat[ ]n haine de vân[toare...
Mogârdici dup[ ea...

101
 SCENA VI

+tef[ni\[, Moghil[, contele Irmsky =i Mogârdici.

+TEF{NI|{: A! vii ca turturic[ u=oar[, ca o lumin[ de

var[ care ]nc[lze=te =i de=teapt[ firea posomorât[! Aici (]ntin-
de bra\ele), fiar[ care ]mblânze=te pe cel mai hain vân[tor!
(O ridic[-n sus, o ]nvârte=te =-o s[rut[ ap[sat.)
CONTELE IRMSKY: Atât sunt eu de fiar[ cât e=ti tu de
hain. (}l s[rut[.) Ce-ai s[ faci cu cu\itul?
+TEF{NI|{: S[... când te-i repezi la mine...
CONTELE IRMSKY: Atunci nu m[ repez...
+TEF{NI|{: M[ repez eu la tine... (O s[rut[.)
MOGÂRDICI: M[ uit =i nu-n\eleg! Frumos b[iat?... +i m-
am trezit d-o zi... Nici-o pic[tur[...
+TEF{NI|{ (pe gânduri): Cine-o fi oftat a=a de greu?...
MOGHIL{: }n ograda de la castel?
CONTELE IRMSKY: Da, cine-o fi oftat?
MOGÂRDICI: Când m[ muiase somnul?... Eu am oftat...
+TEF{NI|{: Tu? Ca un urcior spart =i aruncat ]n gunoi...
MOGÂRDICI: Oare! Se f[cea c[ Moghil[ ]mi luase ber-
heciul... Eu trebuie s[ fi oftat... Tot drumul am oftat, c[ m[
doare furca pieptului... Pe la Iacobeni adormisem c[lare. Dor-
meam =i visam vise urâte. Se f[cea c[-mi ]ntinde cineva o
can[...
MOGHIL{: Cu ap[...
MOGÂRDICI: Tu erai, diavole... +i eu, dup[ el... “M[ neic[,
numai o dat[, numai o dat[ s-o pui la gur[...” (+tef[ni\[
s[rut[ pe contele Irmsky.) Oare!... El ]mi f[cea cu mâna... Eu,
dup[ el... (+tef[ni\[ s[rut[ pe contele Irmsky.) Ei! se-n-groa=e
gluma!... Pân[ ce-am venit ]n nas... Tu fuse=i, butie de
nicore=ti, c[ m[ lua=i de ceaf[...
MOGHIL{: Ca p-o cârp[...
MOGÂRDICI: ...=i m-arunca=i ]ntr-o butc[... (+tef[ni\[
pune pe genunchi pe contele Irmsky.) A! dârli-dârli ha-ha!
Cogeamite vl[jganu ]n bra\ele lui vod[!... Cum ajunsei la
Hangu nici eu nu =tiu...
102
 MOGHIL{: Cum deschideai ochii, ca un \ap: be-be-
heciu!... N-ai nici o m[sur[...
MOGÂRDICI: Ba am, cum s[ nu... De trei ori ca tine =i de
dou[ ori ca vod[...
+TEF[NI\[ (se scoal[ =i se uit[ ]ngrijat la muchia goal[):
Acolo... da, acolo...
CONTELE IRMSKY: Ce s[ fie acolo, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Semn de ploaie =i de vijelie!... S[-ncepem...
MOGÂRDICI (desf[când co=urile): S[-ncepem...
+TEF{NI|{: S[ sune buciumele...
(Moghil[ se duce pe ]ntâia c[rare din dreapta =i apoi vine.
Se aud buciumele.)
MOGÂRDICI: Cotnar, Nicore=ti, Odobe=ti, Hu=i... Berhe-
ci... O! Berheciu e ca o fat[ mare, a=a se rumene=te ]n pa-
har...
(S-aud zgomotele h[ita=ilor. Din când ]n când trosnesc codrii.)
+TEF{NI|{ (agitat): Ascult[, drag[ conte, =i nu tres[ri!
Unde \i-e arcul =i tolba? Unde, toporul? Unde, cu\itele? S[
nu-\i tremure mâna... S[ zboare s[ge\ile... S[-nfigi cu\itul
pân[ ]n pl[sele... O! ce fraged e=ti!...
CONTELE IRMSKY: Sunt rele fiarele voastre?
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai agitat): O! nu! sunt blânde
=i dr[g[la=e! Mistre\ul umbl[ bini=or =-are din\ii ca ai t[i,
m[rg[ritare ]n=irate pe un fir de argint! Cerbul s-arunc[ bla-
jin din muchie ]n muchie =i-are leag[n de m[tase ]n coar-
nele lui! Ursul e ca mo=neagul lui Dumnezeu, pe cine
]ntâlne=te ]l strânge ]n labe, s[-i treac[ junghiul =i durerea
de mijloc! Zimbrul, dup[care s-a luat pecetea Moldovei, o
juc[rie care te gâdil[ cu coarnele lui drepte =i ascu\ite! O!
dulcele meu copil, nu te teme de fiare, ci de om s[ te temi!...
(Se uit[ ]n stânga, la muchia goal[.) Ah! acolo!...
CONTELE IRMSKY: Ce este acolo, m[ria-ta?
+TEF{NI|{ : Semn de ploaie... O s[ plou[ cu lacr[mi...
CONTELE IRMSKY: A!
MOGHIL{: M[ria-ta!
MOGÂRDICI (bea): Ei, cum c[zui eu, neiculi\[!... S[-mi
rup nasul, =i mai multe nu...
103
 +TEF{NI|{ : C[ omul este o fiar[ pe care n-a ]mblânzit-
o veacurile... Ascult[ h[ita=ii =i ascult[ =i fiarele... Care url[
mai frumos?... Ele fug =i zgomotul lor este fuga dezn[dejdii!
Ei hauie a bucurie! Ele stau retrase ]n codri, ei vin de la sate
=i ora=e =i le scormonesc vizuinele! Ele se ap[r[, ei izbesc!
Dumnezeu a f[cut pe om pr[dalnic =i cumplit... Iac[ toporul
acesta... }l vezi ce coad[ are?... S[-l ]nvârtesc cu mânie, =i
coada lui va cre=te, =i gura lui va despica tidva fiarei care
pânde=te acolo!
MOGHIL{: M[ria-ta! M[ria-ta!
+TEF{NI|{ (]ncet =i nervos): Nu mai ajunge!
CONTELE IRMSKY: Cine s-ajung[?
+TEF{NI|{ : Fiara!... +i nu se mai sfâr=e=te!...
CONTELE IRMSKY: Ce s[ se sfâr=easc[?
+TEF{NI|{ : Vân[toarea!
MOGÂRDICI: Ba s[ \ie! De ce s[ se sfâr=easc[? Abia am
]nceput. De ce-am venit la vân[toare? S[ vân[m! (Bea.
Mogârdici e cam ame\it.)
+TEF{NI|{ (mai domol): Mul\i vâneaz[ ca tine =i se-
ntorc acas[ cu vânat =i cu nume...
MOGÂRDICI: Dac[ au noroc... La vân[toare este a=a: S[
tragi =i s[ nimere=ti... Ba nu... S[ nemere=ti =i s[ tragi! (Bea.
S-aud trosnituri care s-apropie.) Ce s[ fie?
MOGHIL{: Un cerb.
MOGÂRDICI: Oare!
+TEF{NI|{ (privind ]n gol): Ce, \i-e fric[?
MOGÂRDICI: Mie? A= vrea s[ vie! (Bea.)
+TEF{NI|{ : Ce-ai face?
MOGÂRDICI: M-a= face mort, de n-a= muri. (Bea.)
+TEF{NI|{ : Moghil[, un pahar de vin... Mi-e frig...
MOGHIL{: Cotnar?
+TEF{NI|{: Da... Poftim, conte, pe scaunul Moldovei...
(}i arat[ un bu=tean.)
CONTELE IRMSKY: O! frumoas[ =i mândr[ e Moldova!...
Cu codrii ei de pomi roditori... Cu câmpiile ei aurite... Cu
coastele ei cu fân de flori mirositoare...
MOGHIL{: O=tile voastre, când n[p[desc vara, nu-=i iau
104
de mâncare =i se nutrec cu prune, mere =i pere... c[ de multe
ori pier de pântec[rie...
MOGÂRDICI: Oare!
+TEF{NI|{ (privind ]n gol): Bogat[, bogat[ =i frumoas[...
Zgârii p[mântul, =i grâul ]\i d[ la bob treizeci de boabe,
secara treizeci =i cinci, orzul =aizeci =i meiul peste trei sute...
CONTELE IRMSKY: A= vrea s[ fiu moldovean!
MOGÂRDICI: M[ crezi? Eu a= vrea s[ fii moldoveanc[!
+TEF{NI|{: De ce, Mogârdici?
MOGÂRDICI: Toat[ ziulica a= \ine-o pe genunchi... Dârli-
dârli, ha-ha... (S-aude o trosnitur[ ]n apropiere.) Ce s[ fie?
MOGHIL{: Ursu!
+TEF{NI|{: Toporu!
MOGÂRDICI (uitându-se ]n stânga): O! cât[ dihania!
Patruzeci de mucenici... \ine\i-m[... Ah! mor! (Cade le=inat.)
CONTELE IRMSKY: Ce faci, m[ria-ta? (Contele Irmsky cade
]n genunchi, tremur[ =i-=i acoper[ fa\a cu mâinile. Ursul
morm[ie =i s-apropie. Moghil[ cu toporul ]n dreapta =i cu stân-
ga \ine pe +tef[ni\[.)
MOGHIL{: M[ria-ta, e primejdie... Primejdia e a mea!
+TEF{NI|{ (smucindu-se din mâna lui Moghil[): Fiara la
fiar[!... Mi-e sete de sânge!... (+tef[ni\[ ]nvârte=te toporul.)
S-a ridicat ]n dou[ labe... A!... S-a umflat!...
(S-aude un r[cnet =i-o lovitur[ seac[ ]ntre brazi.)
MOGHIL{ (din desi=): M[ria-ta!
+TEF{NI|{(venind cu mâna sângerat[ =i galben la fa\[):
S-a ispr[vit! (Tres[rind.) Nu ]nc[! (Se uit[ spre muchie.) Aco-
lo... Tot acolo!... Un pahar de vin... (Bea.)
CONTELE IRMSKY (tremurând): A trecut ceasu-[l r[u!
(}l mângâie.)
+TEF{NI|{: Nu ]nc[... Va trece!
CONTELE IRMSKY: Sânge? E=ti r[nit?
MOGHIL{: Sfâ=iat?
+TEF{NI|{: Zgâriat... nimic...
MOGHIL{: S[ te sp[l...
+TEF{NI|{: O! s[ m[ speli...
MOGHIL{: S[ te leg...
105
 +TEF{NI|{: Leag[-m[ =i nu m[ sp[la!
MOGÂRDICI (se dezmetice=te =i se uit[ ]n stânga): S-a
sfâr=it?... Iar ]l v[z, iar mor! (Cade pe spate.)
+TEF{NI|{ (uitându-se la muchie): O! oh! mi-nghea\[
sângele!... Fiara pânde=te!... S-arunc[!... (face semn cu mâna
dreapt[, ca =i cum ar rostogoli pe cineva. S-aude un r[sunet
departe.) Ah! a! a!
(}ncepe s[ râz[ =i s[ se strâmbe epileptic.)
CONTELE IRMSKY: Ce ai, m[ria-ta? (+tef[ni\[ râde ner-
vos.)
MOGHIL{: I-a f[cut r[u lupta cu ursu... (+tef[ni\[ râde.)
CONTELE IRMSKY: Nu, necontenit s-a uitat ]ntr-acolo...
MOGHIL{: |i s-a p[rut!
+TEF{NI|{ (ostenit): S[ m[ odihnesc... (}i curg lacr[mile.)
D-acum ]ncolo... s-a dus... s-a dus... s-a dus... (S-a=az[ p-un
butuc.) Vân[toarea a ]nceput... De azi, cine m-ar ]ntrece la
vân[toare?
CONTELE IRMSKY (]l mângâie): M[ria-ta, ai ucis o fiar[...
+TEF{NI|{: Dou[!... Oleac[ de...
CONTELE IRMSKY: Ap[?
+TEF{NI|{: Vin!
MOGHIL{ (plecându-se la urechea lui +tef[ni\[): Doamne,
e=ti ca un copil!
+TEF{NI|{: Am fost!... Puiul de lup, când d[ de sânge,
las[ \â\a lupoaicei =i e lup!... Pr[pastia s-a c[scat... =i l-a
]nghi\it... =i s-a dus...
CONTELE IRMSKY: Cotnar?
MOGHIL{: Da, cotnar.
+TEF{NI|{: ... S-a dus ]ntr-o clip[... +i clipa aceasta o
v[z necontenit!
CONTELE IRMSKY (dând paharul domnului): Ce vezi,
m[ria-ta? (}l mângâie.)
MOGHIL{: Nimic!
MOGÂRDICI (se dezmetice=te =i se ridic[ ]n =ezut): Ce
face?... Voi be\i =i eu nu?
+TEF{NI|{: Sufletul meu ostenit plute=te pe supt cetin-

106
ii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul =i nu i s-aude
zborul!... Moghil[, un pahar...
(S-aude trosnind prin desi=.)
MOGÂRDICI: Oare! Cine s[ fie?
MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): Ungurul...
+TEF{NI|{: Adev[rata fiar[! Toporul!
MOGÂRDICI: Nu mai spune, iar mor... (Iar cade pe spate.)
MOGHIL{ (tr[gând cu\itul): S[-i dau =i r[m[=i\a.
+TEF{NI|{ (trist): S[ nu-l ]n=eli...
(Moghil[ s-aude prin brazii din stânga.)
MOGHIL{: Ia-o ]nainte...
(+-aude un r[cnet =i o c[dere.)
+TEF{NI|{: Pl[tit...
CONTELE IRMSKY (tres[rind): Ce, m[ria-ta?
+TEF{NI|{ (pe gânduri): +i r[m[=i\a...
MOGHIL{ (se ]ntoarce galben ca ceara): L-am târât ]n
desi=...
CONTELE IRMSKY: Pe cine?
MOGHIL[: Pe fiar[...
MOGÂRDICI (dezmeticindu-se =i bând): Vân[toare or foc...
Nu po\i s[ bei un paar ]n tihn[...
+TEF{NI|{ (lui Moghil[): Ai ucis ca =i mine... |i-a sfâ=iat
mâna...
MOGHIL{: Nu, m-a stropit...
+TEF{NI|{: Spal[-te =i nu te lega... Tu nu vezi clipa pe
care o v[z eu necontenit... (Se uit[ drept ]nainte =i face cu
mâna semnul rostogolirii.)
MOGHIL{ (]ncet, c[tre contele Irmsky): Irma, ce te ui\i
a=a?... Ni\ic[ ap[, s[-mi sp[l cu\itul...
+TEF{NI|{ (uitându-se \int[): Ochii de mi i-ai scoate, =i
tot am s[ v[z ]naintea lor omul =i pr[pastia...
MOGHIL{: N-asculta, Irma... n-ai s[ ]n\elegi nimic... E
cam bolnav m[ria-sa... Frigurile ]ntâiului urs pe care-l ucide...
+TEF{NI|{ (ab[tut): Da, da, sunt cam bolnav... S[ sune
buciumele... S[ ]nceteze vân[toarea...
(Moghil[ iese pe c[rarea ]ntâia din partea dreapt[
=i porunce=te s[ buciume.)
MOGÂRDICI (de=teptat din ame\eal[): Ce-o mai fi =-asta?
107
 +TEF{NI|{: Ziua d-apoi, când se vor scula mor\ii din
morminte!
(Moghil[ revine.)
MOGÂRDICI (d[ s[ se scoale =i nu izbute=te): S[ se scoale
cine o putea...
(S-aud ]n dep[rtare cetele de h[ita=i
=i de vân[tori cântând din amândou[ p[r\ile.)
+TEF{NI|{: +i ei au ]ntins curse fiarelor... F[r[ ei n-am fi
ucis... Dar ei au poft[ de cântat =i cânt[ frumos... Ia! s[
ascult[m!... (S-aud cântecele. Vorbele nu se deslu=esc.) Cei
cari urlau adineauri au glas de ]ngeri... }n om e un ]nger =-un
demon... Mul\imea crede c[ ]ngerul st[ la dreapta =i demonul
la stânga... E una =i aceea=i, pretutindeni =i totdeauna:
f[\[rnicia!
MOGHIL{: Cu demonul cârmuie=ti, cu ]ngerul te
cârmuie=te.
+TEF{NI|{V (spre Irmsky): Vino =ncoa, demone!... Ce
te ui\i? (Irma se uit[ la Mogârdici.) A adormit... S[ se scoale
cine o putea... Adu mijlocul s[ \i-l cuprinz, =i capul, =i ochii,
=i gura, =i p[rul cu miros de rozmarin... Aici... a=a, a=a...
bine... (Irma se a=az[ lâng[ dânsul.) De un an nu te-am alin-
tat, demon de care ]ngerului meu i-e dor... Moghil[, s[rut[
mâna asta... Joac[-te cu mâna ei... (Moghil[ ]i s[rut[ mâna.)
Ia seama... Pân[ aici e voie... Mai departe dai peste demonul
meu...
MOGHIL{: Nu te teme... Eu nu sunt ca albinele, s[-mi
moi botul ]n orice floare... Contele Irmsky: A=a-mi place,
st[pâne, când râzi, când m[ s[ru\i, când e=ti un om ca to\i
oamenii...
+TEF{NI|{: Sunt domn... +i nu mai sunt om ca to\i oa-
menii de azi ]nainte...
(}ncep s[ s-adune oamenii.)

108
 SCENA VII

Cei de sus =i logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|,

paharnicul S{CUEANU.

MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): M[ria-ta, boierii!

+TEF{NI|{: Bine... Las[... O! ho! iaca =i Trotu=anu, =i
C[r[b[\, =i S[cueanu... Acum v[ ]ntreb: a\i avut noroc la
vân[toare?
VORNICUL C{R{B{|: Trotu=anu a s[getat un cerb de
zece ani... +i ce falnic ]=i purta coarnele cu zece ramuri...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: C[r[b[\ a ucis cu toporul un
zimbru... V[rsa c[p[i din ochi... Când se n[pusti, zisei: “S-a
sfâr=it cu C[r[b[\!” +i C[r[b[\ crescu ]nc[ p-atât cât e, =i-
odat[ f[cu “he!”... +i drept ]ntre coarne ]l nimeri...
+TEF{NI|{: Cine ucide oamenii... u=or la fiare...
S[cueanu?
VORNICUL C{R{B{|: Un \ap negru.
PAHARNICUL S{CUEANU: Dar m[ria-ta?
+TEF{NI|{: Un urs...
CONTELE IRMSKY: O! cât[ dihania!
LOGOF[TUL TROTU+ANU (lui +tef[ni\[): E=ti r[nit la
mân[?
+TEF{NI|{: A, zgâriat... Când a c[zut, =i-a prelins
ghearele... Veni\i s[-l vede\i...
(Se duc =i-l privesc.)
TO|I: O! o!
(Revin ]n scen[.)
VORNICUL C{R{B{| (lui Moghil[): Dar tu, voinice?
CONTELE IRMSKY: +i el a ucis ceva... Ce-ai ucis?
MOGHIL{ (]ncurcat): Eu? Nimic...
VORNICUL C{R{B{|: E=ti plin de sânge...
MOGHIL{: A! da! un lup!
VORNICUL C{R{B{|: P-aici, lupi?... Nu prea sunt...
(Mogârdici sfor[ie.)
+TEF{NI|{ (repede): S[cuene, ia doi vân[tori =i c[ra\i

109
pe Mogârdici ]ntr-un cort, dar ]ntr-un cort cu merinde =i cu
vina\uri...
(}l iau de mâini =i de picioare =i-l duc.)
Mogârdici (ame\it): Bini=or, Moghil[, c[-mi ver=i berheci-
ul...
(S-aude ]n codru comisul C[\eleanu.)
COMISUL C{|ELEANU: M[! n-a\i dat de C[t[lin?... N-a\i
v[zut pe C[t[lin, m[? (Intr[ ]n scen[ ]ntr-un suflet.) Ah!
m[ria-ta, se vorbe=te c[...
+TEF{NI|{ (tres[rind =i c[utând ]n jos): Ce se vorbe=te?
Cine vorbe=te?
COMISUL C{|ELEANU: Dar nu se poate, ar fi prea mare
nenorocirea =i prea nedrept cerul cu bietul Arbore!... S-a
r[spândit zvonul c[ ar fi c[zut ]n pr[pastie...
(To\i tresar.)
+TEF{NI|{ (uitându-se piezi= =i pe subt gene): Cine?
COMISUL C{|ELEANU: C[t[lin!
VORNICUL C{R{B{|: C[t[lin?
+TEF{NI|{: S[ fi c[zut?... C[t[lin?... El, care s[rea din
stei ]n stei, care urca muchea ca o capr[ s[lbatic[?... +i ziua
la miaz[ mare?... Nu se poate...
VORNICUL C{R{B{| (printre vân[tori): M[, nu =ti\i de
urma lui C[t[lin?... Nici voi?... Nimeni?...
UN VÂN{TOR: Ba mie mi-o spus Ion, =i lui Ion i-o spus
Dragu, =i lui Dragu i-o spus a lu Maftei c[ s-ar fi auzit di pi
muchia =eea o uruitur[ ca =i cum s-ar fi n[ruit to\i bolhanii.
Cic[ ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi d[, a hi, n-a
hi...
+TEF{NI|{ (agitat): S[ mai sune buciumele de adunare...
Buciuma\i, m[i!... Buciuma\i... Mort d-ar fi, s[ auz[!... (Vede
pe Arbore viind.) +iiit!

110
 SCENA VIII
Cei de sus =i LUCA ARBORE.

+TEF{NI|{: Pe unde ai fost, Arbore?... E=ti bine?... N-ai

auzit nimic? Adic[ ce s-auzi?... E=ti bine?...
ARBORE (vesel): M[ria-ta m[ cerceteaz[?... Oh! bunul
meu domn! (}i ia mâna =i i-o s[rut[. +tef[ni\[ se ]ntoarce cu
spatele la el.) De se posomor[=te cerul, pl[m[de=te bog[\iile,
de iese soarele, cresc bog[\iile!
+TEF{NI|{: De ce n-ai stat pe lâng[ mine?
ARBORE: Nu voiam s[ turbur petrecerea m[riei-tale... Am
colindat codrul... Dup[ ce m-am desp[r\it de C[\eleanu, am
num[rat =iragurile de brazi... Voiam s[ uit...
+TEF{NI|{: Ce?
ARBORE: C[ nu-mi r[spunse=i azi-diminea\[...
+TEF{NI|{: O! buciuma\i, m[i... buciuma\i... mort d-ar
fi...
ARBORE: Cin’ s[ fie mort? (Mirat.) De ce l[sa\i capetele
]n jos?... S-a ]ntâmplat ceva? +i cui?... Nu v[z pe Petric[, =i
Balo=, =i Hran[... }ncotro au apucat?... P-aici?... De ce nu
vin?... Buciuma\i, m[, cu to\i dodat[... Trotu=ene, ce s-a
]ntâmplat?... C[r[b[\, taci =i gâfâi ca la r[zboi ]nainte d-a
]ncepe b[t[lia...
(Se uit[ la to\i.)
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Z[d[rnicia z[d[rniciilor =i
toate sunt z[d[rnicii...
ARBORE: Nu pricep...
VORNICUL C{R{B{|: Bine-ar fi...
ARBORE: A! a!... Nu se poate...
+TEF{NI|{: Ce nu se poate, Arbore?...
ARBORE (caut[ cu ochii): B[trân, neghiob, m[ria-ta... Nici
pe copiii mei nu-i v[z... A! nu, nu!... Ei, ca totdeauna, cei
dintâi la n[val[, cei din urm[ la ]ncetare... C[t[lin... (Mi=care

111
]ntre boieri.) Ce v[ turbura\i?... C[t[lin... (Se uit[ la boieri.)
S-a luat dup[ mine =i m-a ]ntrecut, Toaer dup[ C[t[lin, =i-o
s[-l ]ntreac[. Nichita dup[Toader, =i o s[ le ias[ ]n frunte...
C[t[lin merge fluierând pe muchia pr[pastiilor... (Se uit[ la
boieri.) Toader, =i pe funie... Nichita p-o muchie de cu\it...
(Tres[rind.) }n codrii no=tri nu e fiar[ pe care s[ n-o r[puie,
nici ]ntunecime pe care s[ n-o p[trunz[... Mai u=ori ca fulgul
=i mai tari ca o\elul... Nu e a=a, m[ria-ta... c[ i-ai v[zut ]n
Muntenia pân’ la Târgu=or...
+TEF{NI|{ (se reazim[ d-un brad =i-=i ]ntoarce capul):
Da, da...
ARBORE (sim\ind ]nceputul unei temeri): Nu-i a=a,
C[r[b[\... c[... tu... i-ai ]nv[\at me=te=ugul...
VORNICUL C{R{B{|: Da, da, voinicii t[i deschid pârtii
printre du=mani ca-n z[pada moale... oh!...
ARBORE: A! iat[ o ceat[ care s-apropie... (Se uit[ spre
dreapta.) Ce p[catele, m-au l[sat ochii! S-a oprit... se
despart... Trei au apucat ]ntâi... Ceilal\i, care duc ceva pe
umeri, au r[mas mai la urm[... E Petric[... =i Balo=... =i
Hran[... (]ndoial[-i cre=te.) To\i, Balo=?... Petric[, to\i?...
PÂRC{LABUL PETRIC{: Aproape to\i...
ARBORE (emo\ionat): Cine lipse=te?
SP{TARUL HRAN{: Unul, numai unul, =i parc-ar lipsi o
mie! (Hran[ l[cr[meaz[.)
ARBORE (]ndurerat): U! u! Toaaader! Nichiiiita! U! u!
(S-aude r[spunzându-i din codru: u! u!...) Mi-a ]n\eles gla-
sul!... E Nichita!... Ah! sunt ei! (Se repede la +tef[ni\[.) Crede
la un b[trân, m[ria-ta!
+TEF{NI|{ (muncit =i concentrat): A=teapt[... Nu e nimic,
Arbore...
ARBORE: Crezusem... Dar nu crezusem nimic... Vin
gr[mad[... Duc un vânat pe umeri...
+TEF{NI|{: Un vânat...
ARBORE: Prea vin ]ncet... M[[[, aici sunt t[tarii, porni\i
ca la b[t[lie!... E cine s[-mi ]nchiz[ ochii, pustii de ochi se
umezesc de bucurie.. (Se =terge la ochi.) A! Nu v[z pe C[t[lin!
Doar Toader =i Nichita... Oh! b[trân nesocotit!... Trebuie s[
112
vie mai la urm[... (Se uit[ la boieri =i-i vede ]ncremeni\i cu
ochii ]n jos.) Ce?... (Intr[ Toader =i Nichita =i pun la p[mânt o
n[s[lie de cetini. +tef[ni\[ tresare =i ]ncle=teaz[ pumnii.) A!
tustrei?...
NICHITA: Da, tat[, tustrei... Iac[ p-al treilea... (Izbucne=te
]n plâns.)
ARBORE (cu spaim[): R[nit?
TOADER (plângând): Mort!
ARBORE (zdrobit de durere): Ah! Doamne, ce \i-am f[cut
=i ce mi-ai f[cut?
+TEF{NI|{: Cine? Eu?
MOGHIL{ (]ncet =i aspru): Ce faci?
ARBORE (]=i rupe ]ncheietorile de la gât): Aer! aer!... E-
adev[rat?... Nu face nimic, Toadere! Nu face nimic, Nichi-
ta!... Nu face nimic, m[ria-ta!... Dumnezeu a dat, Dumnezeu
a luat, fie numele Domnului (+tef[ni\[ tresare) ]n veci bine-
cuvântat!... Mie mi s-au dus bra\ele =i ochii, m[riei-tale cea
mai tare plato=e de o\el =i-un osta= drept credincios... D-
acum soarele va arde capul meu... pe ploaie =i pe viscol nu-
l voi acoperi... pân[ voi ]nchide ochii =i se va deschide
p[mântul!... Adev[rat c-a murit?... +i nu plâng... Uita\i-v[
la mine, c[ nu plâng, c[ nu pot s[ plâng!... }mprumuta\i-mi
lacr[mile voastre s[ plâng la capul lui C[t[lin al meu!... O
lacrim[... numai una! Ah!... (Cade gr[mad[. Boierii plâng.)

113
 ACTUL III
O tind[ ]n castelul din Suceava. Lai\e pe p[r\ile laterale. }n fund,
dou[ rânduri de stâlpi sub\iri sus\inând o friz[. Stilul ogival. Dup[ stâlpi
se v[d coridoare pierzându-se. Pe pere\i, arme, str[chini =i oale, =er-
pare, furci, fuse =i =tergare. Intrare prin fund. Alte dou[ intr[ri, una ]n
dreapta =i alta ]n stânga. }n mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt.

SCENA I
+TEF{NI|{ =i DOAMNA TANA.
(+tef[ni\[, ]ntr-o tunic[ de catifea ca vi=ina putred[. Pe =oldul stâng,
un pumnal. Doamna Tana, ]mbr[cat[ ]ntr-un vestmânt ]nchis,
cu guler =i mânicu\e de dantel[.)
DOAMNA TANA: Te-a= asculta... F[g[duie=te-mi c[ vei
izgoni pe contele Irmsky...
+TEF{NI|{: Nu-\i f[g[duiesc...
DOAMNA TANA: Ce te leag[ de el?
+TEF{NI|{: Nimic =i multe...
DOAMNA TANA: Nu po\i f[r[ el... Diminea\a, la prânz,
la cin[, noaptea — o! mai ales noaptea! — cu el mereu... +-
acum m[ prinz c[ tot la el te duceai... Nu-i ie=i din vorb[...
+i te lauzi cu voin\a!
+TEF{NI|{: Vorba lui nu-mi stânjine=te voin\a mea. El
nu se amestec[ ]n trebile \[rii... Fac ce cred, cred ]n ce fac =i
vreau =i pot orice ]n Moldova!... Dac[ cu ajutorul lui
Dumnezeu sunt toate ]n \ara asta, f[r[ ajutorul lui, =i numai
din voin\a Domnului, toate se sf[râm[! Tana, nu pot s[ te
schimb din femeie ]n b[rbat... numai atât!
DOAMNA TANA: Nici pe conte, din b[rbat ]n femeie...
+TEF{NI|{: De unde =tii?... H]... +i ce-\i pas[ de contele
Irmsky?
DOAMNA TANA: Mie?... Zise=i s[ ]mp[rt[=esc din puterea
ce o ai de la legi =i de la datini str[mo=e=ti... +i eu atât ]\i
cer, =i nu vrei, =i nu po\i s[ vrei, c[ci supt domnul atotputer-
nic e un om f[r[ puteri care mestec[ puterea cuminte =i
lini=tit[ cu zvâcnirile copil[re=ti!
114
 +TEF{NI|{: M[ faci s[ râz, Tana...
DOAMNA TANA: +i tu pe al\ii...
+TEF{NI|{: Pe cine?
DOAMNA TANA: Pe boieri!
+TEF{NI|{: Pentru mojici, boieri... pentru domn, una...
(Se uit[ la pumnal =i se joac[ cu el.)
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc o hot[râre...
DOAMNA TANA: Trecut[ or viitoare?
+TEF{NI|{: Ce-mi pas[ de trecut!... Ce-a fost nu mai
este...
DOAMNA TANA: Da, da, ce-a fost nu mai este!... Alexan-
dru cel Bun, care a ]ntocmit Moldova de jos =i pân[ sus,
+tefan cel Mare, care mi=c[ tocmirea lui Alexandru,
]nsufle\ind-o cu sufletul lui, biruind =i ]ntinzând st[pânirea
ei peste sate, ora=e =i cet[\i... dorm somnul de veci ]n criptele
m[n[stirilor... Au fost, nu mai sunt... Oase, \[rân[, puzde-
rie, trecut!
+TEF{NI|{ (uitându-se la pumnal): Da, da...
DOAMNA TANA: La ce te ui\i?
+TEF{NI|{: Citesc cronica \[rii... Oh! ]nceputul a fost
greu!...
DOAMNA TANA (uitându-se \int[ la +tef[ni\[): Am auzit
c[ bietul C[t[lin pândea p-o muchie ]ngust[ ]nainte d-a se
pr[p[di...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Da... El =i-a fost ales locu...
DOAMNA TANA: ...c[ de la m[ria-ta se z[rea la el =i de la
el la m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A=a e...
DOAMNA TANA: Ei, cum se pr[v[li ]n pr[pastie cel mai
viteaz din osta=ii \[rii?
+TEF{NI|{: Nu =tiu...
DOAMNA TANA: Nu-l vedeai?
+TEF{NI|{: Ba da...
DOAMNA TANA (ca =i cum ar rostogoli pe cineva): Nu l-ai
v[zut când...
+TEF{NI|{ (repet[ semnul rostogolirei): Nu!
115
 DOAMNA TANA: P[cat!
+TEF{NI|{: P[cat!
DOAMNA TANA: Era ]nalt[ stânca?
+TEF{NI|{ (prins de vorb[, r[spunde ca un copil): O!
]nalt[...
DOAMNA TANA: Era adânc[ pr[pastia?
+TEF{NI|{: O! adânc[...
DOAMNA TANA (repede): +i cum s-a pr[v[lit?
+TEF{NI|{: A=a!
DOAMNA TANA (izbucnind): Da?
+TEF{NI|{ (trezindu-se): Ce?
DOAMNA TANA: Nimic... +i s-a g[sit =i-un om ucis,
]mbr[cat ]n haine de vân[tor, aproape de locul unde pân-
deai m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Un ungur, un tâlhar, =i asupra lui 250 de
galbeni...
+TEF{NI|{: Se zice...
DOAMNA TANA: Cum se zice?... To\i boierii mi-au spus...
+TEF{NI|{: Ei da, a=a e!
DOAMNA TANA: De unde atâ\ia bani la un om de teapa
lui? O comoar[ pentru un s[rman... +i cum de =i-a luat co-
moara la vân[toare?
+TEF{NI|{ (pierzând r[bdarea): Eu =tiu?
DOAMNA TANA: Era ucis de curând...
+TEF{NI|{: De unde =tii?
DOAMNA TANA: Sângele abia se ]nchegase... +i m[ria-ta
erai acolo, cu Moghil[ =i Mogârdici =i cu contele Irmsky, de
peste un ceas... Cum de n-ai auzit nimic?
+TEF{NI|{ (izbucnind): Ce vrei s[ zici?... C[ pe C[t[lin
l-am... (Ca =i cum ar rostogoli pe cineva.)
DOAMNA TANA: A! nu!... b[rbatul Oanii... unchiul m[riei-
tale... cel mai bun vân[tor... cel mai mândru osta=... c[pitanul
copiilor de cas[... O! nu!...
+TEF{NI|{ (iritat): Atunci?... Ah! muiere!...
DOAMNA TANA: Ce-\i pas[ de trecut! Ce-a fost nu mai
este!
116
 +TEF{NI|{ (concentrat): Teme-te de mânia domnului
ca de urgia lui Dumnezeu!
DOAMNA TANA: Nu m[ tem de domn, c[ci nu m[ tem de
om!
+TEF{NI|{ (scos din fire, trage pumnalul): Uf! Tana!...
(Tana se desface la piept.) S[ ne ]mp[c[m, Tana...
DOAMNA TANA: Contele Irmsky, peste grani\[...
+TEF{NI|{: Niciodat[, m[ ]n\elegi?... Niciodat[! (Iese
prin stânga.)
DOAMNA TANA (emo\ionat[): Cu asemenea domni se duc
popoarele de râp[! (+-acoper[ fa\a. Cade pe scaunul cel mai
nalt.)
SCENA II

DOAMNA TANA =i NICULINA.

NICULINA (intr[ prin fund): Doamna plânge?... O!... buna

noastr[ doamn[!... Cine s[ fi fost a=a de p[gân ca s[-ntunece
pe cea mai str[lucit[ stea de pe cerul Moldovei?... Domni\[,
plângi?... De ce?
DOAMNA TANA (=tergându-se la ochi): M[ gândii l-alde
p[rin\i... la Neagoe Basarab =i la Despina-doamna... Cum
stau lungi\i ]n m[n[stire, cu fa\a ]n sus, lini=ti\i, ]n tihn[, mi
s-a p[rut c[-i aud vorbind: “Tu dormi, Despino?” “Da,
doamne! Dar tu?” “+i eu dorm lâng[ tine, c[ mult te-am
iubit”... +-a=a, r[scolind trecutul, sim\ii c[ m[ ]neac[
lacr[mile binef[c[toare...
NICULINA: Auzii =i pa=ii cuiva... Cine fuse?
DOAMNA TANA: +tef[ni\[...
NICULINA: Domnul?... A!...
DOAMNA TANA (o prive=te lung): Ce fac fetele?
NICULINA: Lucreaz[ =i vorbesc.
DOAMNA TANA: Ce vorbesc?
NICULINA: Vorbesc ]ncet, c[ nu le-auzi... Câteodat[ of-
teaz[ =i privesc furi= la Oana, care toarce =-amestec[ fuio-
arele de in cu cele de lân[...
117
 DOAMNA TANA: O! biata Oana!... +i de ce veni=i, Nicu-
lino?
NICULINA: M[ cere taica pân[ mâine...
DOAMNA TANA: Pân[ mâine?... Du-te... Postelnicul
+earpe e un om ]ntreg la minte, =tie ce face... S[ nu m[ ui\i,
Niculino...
NICULINA: Pân[ mâine?
DOAMNA TANA: +i un’ te duci?
NICULINA: La tu=a...
DOAMNA TANA: +i când vei fi departe, departe, s[ te
gânde=ti la mine...
NICULINA: Departe?... Cât ai arunca cu s[geata de dou[
ori, atât e de la castel pân[ unde m[ duc...
DOAMNA TANA: Du-te =i trimite-mi pe Oana... S[ te
s[rut... (O s[rut[ =i-o trec racr[mile.)
NICULINA: O! iar?
DOAMNA TANA: Mi-adusei aminte de sor-mea Ruxan-
dra... Eram mici =i puneam mâinile cruce pe piept, =i ziceam:
“Eu seam[n cu mucenica Barbura”, =i ea: “Eu seam[n cu
sfânta ]mp[r[teas[ Elena”. }nc[ o dat[...
NICULINA: Da, dar s[ nu-\i mai aduci aminte de nimic...
(O s[rut[ =i pleac[. Doamna Tana se uit[ dup[ ea.)
DOAMNA TANA: Ah!

SCENA III
DOAMNA TANA, OANA =i mai târziu +TEF{NI|{.

Doamna Tana =ade pe scaunul cel nalt. Oana intr[ prin fund,
]mbr[cat[ ]n negru, tras[ la fa\[, galben[, cu p[rul ]nc[run\it, despletit,
t[iat pu\in =i l[sat pe spate. Oana s[rut[ mâna doamnei =i-o aduce la
frunte. Doamna o s[rut[ de mai multe ori.
OANA: De ce ai ochii ro=ii?
DOAMNA TANA: De mine te-ngrije=ti?
OANA: Dar de cine? Pe cine mai am pe p[mânt?
DOAMNA TANA (trecându-i mâna prin p[r): A=a se juca
prin p[rul t[u +tefan cel Mare...
118
 OANA (tresare): Doamn[!... Ast-noapte mi-a venit ]n vis,
=i cu glasul lui din b[t[lii ]mi zise: “Tu dormi, Oan[? =i C[t[lin
plânge!” S[rii ]n sus. Mi se b[tea inima. Pusei capul pe pern[.
}nchisei ochii. +i cum m[ fur[ somnul, veni din nou — de
ast[ dat[ c[lare — =i-mi zise: “Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin
doarme de veci!” +i un urlet se puse de la miaz[noapte. “Tu
dormi, Oan[, =i viforul care a ]nceput va r[sturna cl[direa ce
v-am l[sat mo=tenire vou[ =i \[rii!” M[ de=teptai. }ncreme-
nisem... M-apuc[ fiorii când m[ gândesc c[ jum[tate din
via\a noastr[ e somn... Dac[ o mai veni?... O!...
DOAMNA TANA: S[ nu mai vorbim de vise...
OANA: Nu, s[ nu...
DOAMNA TANA: Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o zi ]mi zise=i:
“Irmsky e supt ]n talie, s[-l frângi, =i gros ]n =olduri...
OANA: A=a mi s-a p[rut... Am fost rea... M-a pedepsit
Dumnezeu...
DOAMNA TANA: N-ai fost rea... L-am v[zut chiar ]n noap-
tea aceea ]n bra\ele lui +tef[ni\[... Irmsky e femeie!
OANA: A!... Maic[ a Domnului!... (Se ]nchin[.)
DOAMNA TANA: O femeie pâng[rind tronul =i \ara... Ce-
ai face ]n locul meu?
OANA: A= ruga pe domn s-o lase...
DOAMNA TANA: +i pe domn...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA: Dar când domnul ]\i r[spunde: “Nici-
odat[!”
OANA: L-a= ierta...
DOAMNA TANA: Tu l-ai crescut, l-ai mângâiat, i-ai f[cut
juc[rii...
OANA: +i m[ mu=ca de de=te... =i m[ apuca de p[r...
DOAMNA TANA: Muma lui murise... I-ai fost mum[...
OANA: Oh! era mic =i b[lai, =i p[rea ca lumina candelei
de la sfânta fecioar[ Maria... +i când fratele meu, Bogdan-
vod[, se oprea la leag[nul lui, copilul se tr[gea speriat,
]nnodând bra\ele pe dup[ gâtul meu...
DOAMNA TANA: Da... da...
OANA: +i Bogdan se ducea =i zicea, zâmbind: “Copilul
119
t[u e r[sf[\at”... +i sim\eam m[runtaiele-n mine... ca =i cum
l-a= fi n[scut eu!
DOAMNA TANA: Da, da, D-aia l-ai ierta...
OANA: Jur... c[ l-a= ierta =i f[r[ asta!
DOAMNA TANA: Dar fiind so\ul t[u =i domnul \[rii?...
OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi!
DOAMNA TANA (cu mânie): Orce-ar face =i orce \i-ar face?
OANA: E domn, e st[pân!
DOAMNA TANA (pe gânduri): E domn... e st[pân... Ce
vreme urât[... De dou[ zile plou[...
OANA: E bine pentru s[m[n[turile de toamn[...
DOAMNA TANA: A=a fuse ]n ziua vân[torii...
OANA: A! mai spune-mi, c[ de ]nchiz ochii =i ascult pov-
estirea ta, sim\ c[ m[ rostogolesc =i eu cu el ]n negura
pr[p[stiii...
DOAMNA TANA: Avea ame\eli la adâncimi?
OANA: A, nu! Ar fi trecut o genune p-o suli\[ moldovene-
asc[!
DOAMNA TANA: Avea obicei s[ bea?
OANA: C[t[lin?... Pân[ s[ bea un pahar, se =tergea de
trei ori la gur[...
DOAMNA TANA: Atunci?...
OANA: Nu =tiu... A=a a fost s[ fie...
DOAMNA TANA: De la domn se z[rea la el...
OANA (muncit[): Se z[rea?
DOAMNA TANA: +i nici o fiar[ n-a n[v[lit asupra lui...
OANA: Nici o fiar[?
DOAMNA TANA: }l ura cineva?
OANA (tres[rind): De ce m[ ]ntrebi?... Nu trecuse ]naintea
nim[nui, ba r[m[sese ]n urm[, cu toate c[ era unchiul dom-
nului!... Cine s[-l fi urât?... Ah! nu!...
DOAMNA TANA: Cu toate c[ era spaima t[tarilor... cu
toate c[ era unchiul domnului =i feciorul lui Luca Arbore...
Abia ajunsese c[pitanul copiilor de cas[...
OANA: O fi râvnit =i el, dar niciodat[ nu mi s-a plâns...
DOAMNA TANA: +i la câ\iva pa=i de domn s-a g[sit un
om ucis, aruncat ]n desi=... un ungur... un tâlhar vestit,
]mbr[cat ]n vestminte de vân[tor moldovenesc...
OANA: Cine \i-a spus?
120
 DOAMNA TANA: Postelnicul +earpe... +i asupra lui 250
de galbeni...
OANA (fr[mântat[): Cine l-a ucis nu l-a pr[dat... De ce l-
o fi ucis?... +i ce c[ta un tâlhar la vân[toarea domneasc[?...
250 de galbeni?... Fusese ucis ]nainte s[ soseasc[ domnul
la lumini=...
DOAMNA TANA: Nu... dup[...
OANA (repede): De unde =tii?
DOAMNA TANA: S-a v[zut dup[ sânge...
OANA (tres[rind): Ah! fusese pl[tit!... De cine?... +i de
ce? Cine era cu domnul?...
DOAMNA TANA: Mogârdici, beat, s[-l fi trântit un copil...
Irma... =i Moghil[...
OANA: El l-a pl[tit?... De ce?...
DOAMNA TANA: El?... Un calic... 250 de galbeni!
OANA: A=a e... nu se poate...
DOAMNA TANA: Dar dac[ lui C[t[lin i-o fi dat cineva
brânci ]n pr[pastie? Tâlharul acesta i-a dat... Pe urm[ l-au
omorât ca s[ nu se afle... Era pl[tit, cin’ la pl[tit?...
OANA (cutremurându-se): Oh! mi-e fric[! Mi-e fric[! Taci,
Tana! Taci! (}=i acoper[ ochii.)
DAMNA TANA: Cine-a mai r[mas?... Lumina candelei de
la preasfânta fecioar[ Maria!
OANA: +tef[ni\[!
DOAMNA TANA: Iart[-l =i-l iube=te!
OANA (plângând cu hohote): +tef[ni\[! (Cade ]n bra\ele
doamnei, +tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, se aude \ipând ]nainte d-
a veni.)
+TEF{NI|{: I! i! i! Moghil[! Moghil[! (Intr[ strigând.)
OANA (se repede ca o furie spre el): Oh! ce ro=u e=ti! (Cade
]n nesim\ire.)
+TEF{NI|{: Ce are?
DOAMNA TANA (st[pânindu-se): Vedenii, de când pieri
C[t[lin...
(+tef[ni\[ face semnul de rostogolire. Apoi, ]i arat[ o scri-
soare.)
+TEF{NI|{ (aprins): }]]]... A! cui e scrisul [sta?
DOAMNA TANA: Al... al... al lui Luca Arbore...

121
 +TEF{NI|{ (râzând): O s-avem nunt[...
DOAMNA TANA: Nunta cui?
+TEF{NI|{: Un om b[trân c-o mireas[ tân[r[... (Râde
nervos. Bate ]n palme. Vin doi copii de cas[.) Ei-hei! Mai iute!
Lua\i pe Oana =i duce\i-o bini=or ]n odaia ei... E tân[r[ =i nu
mai are b[rbat... Are vedenii! (Râde nervos. Se duce la in-
trarea din dreapta.) Moghil[! U! Moghil[!
(Doamna Tana, care-l prive=te cu ur[, se duce.)

SCENA IV

+TEF{NI|{, MOGHIL{ =i MOGÂRDICI.

(Moghil[ ]mbr[cat ca un c[pitan de copii de cas[, =i Mogârdici,

ca ajutorul lui, intr[ prin dreapta.)
+TEF{NI|{ (aprins =i repede): Moghil[, s[ ]ndoie=ti paza...
De dou[ s[pt[mâni am schimbat arma=ul... +i am dovada
aci... +tef[ni\[ nu bea, nu doarme, ci cârmuie=te... Palo=ele
ascu\ite! Ca briciul!... Descurc eu i\ele... Nici un fir de p[r
nu se mi=c[ f[r[ voia =i f[r[ =tirea mea... Dar tu... Mogârdi-
ci?... Ca umbra de picioarele lui Moghil[...
MOGÂRDICI: De când sunt ajutorul lui...
+TEF{NI|{: Trist ajutor...
MOGÂRDICI: Ba vezi c-o s[ fiu vesel pe nemâncate...
+TEF{NI|{: A, nu-\i d[ de mâncare...
MOGÂRDICI: Ba nu-mi d[ de b[ut... A! a ]n\[rcat b[laia!...
Eu ]i cer, =i el: “Tainul!” +i tainul e d-o jum[tate de oca la
prânz =i d-o jum[tate la cin[...
MOGHIL{: Ba d-o oca ]ntreag[ la cin[.
MOGÂRDICI: Ai? ce fel de oca? Abia apropii buzele de
ea, =i i-am =i suflat ]n fund... (+tef[ni\[ râde ca =i cum ar
plânge.) Râzi, m[ria-ta, dar s[ fi fost eu ]n locul m[riei-tale,
m[ f[ceam pe mine ]n locul lui =i-i dam lui locul meu, ca ]n
loc s[-mi zic[ el: “Tainul, ap=oara, slujba”, s[-i fi zis eu ]n
locul lui: “Tainu, ap=oara, slujba!”... Râde\i, c-am ajuns de
plâns!... M[ frig de sete ca prigoriile!... Boul cade-n jug dac[
nu bea; calul rabd[ de foame, dar de sete, ba; =i d-aia t[tarul
122
zice: “Da\i vitelor s[ bea, c[ de mâncat g[sesc ele!”... C[ eu,
de sunt s[n[tos, mi-e sete; de m[ ia cu c[lduri, mai foc; de
mi-e frig, s[ m[-nc[lzesc; de mi-e fric[, s[ prinz curaj... Care
va s[ zic[, s[ beau!... Ei, ce s[ beau?... Ap[?... Apa m[-
neac[... Râde\i... Dar, ]n ce s[-neac[ omul? }n Moldova, ]n
Prut, ]n Nistru, =i doar pe Moldova, pe Prut, pe Nistru nu
curge ap[?... O!... Mi-e sete, m[ria-ta, mi-e sete!
+TEF{NI|{: Mai rabd[, Mogârdici, mai rabd[...
MOGÂRDICI: Cât s[ rabd?
+TEF{NI|{: +i mie mi-e sete...
MOGÂRDICI: De ce nu bei?
+TEF{NI|{: Are s[ curg[ talazuri ro=ii...
MOGÂRDICI: Oare?... +i profir?...
+TEF{NI|{: S[ se-mbete =i pruncul ]n mum[!
MOGÂRDICI: Da, s[ bea =i el, de ce s[ nu bea?
+TEF{NI|{: Moghil[!
MOGHIL{: Porunc[, doamne!...
+TEF{NI|{: E bun de ceva [sta?
MOGHIL{: S[ bea!
+TEF{NI|{: Mogârdici, las[ slujba, c[ nu e de tine...
MOGÂRDICI: Oare!?
+TEF{NI|{: Te pui chelar peste vinuri...
MOGÂRDICI: Maic[ luminat[! (Se ]nchin[ de bucurie.)
Eu n-a= fi g[sit ceva mai potrivit pentru mine. Dumnezeu
s[-\i dea s[n[tate, c[ bine le cârmuie=ti...
(+tef[ni\[ ]i face semn s[ ias[. Mogârdici iese fugind.)
+TEF{NI|{ (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Vezi tu,
Moghil[i? Am aci lumina, =i puterea, =i osânda! (}i arat[
scrisoarea f[r[ s[ i-o dea.) Soarele lumineaz[ lumea pe din-
afar[. Acest petecel de piele e mai str[lucit ca soarele...
Sfredele=te lumea pe din[untru... E destul s[-i pui fa\[ ]n
fa\[... O! ho! ho! cum s-a ]ng[lbenit, cum se =terge, cum se
stinge, ca o sinie1 scoas[ din foc care s-ar r[ci... Mai vezi?...
MOGHIL{ (se freac[ la ochi): Abia z[resc...
+TEF{NI|{ (aiurind, ]=i urm[re=te gândul): O! aprinde-
te, soare, =i lumineaz[ ]nc[ p-atât, =i tot pe dinafar[ vei
lumina, =i tot pe jum[tate! Tu p[tezi cuprinsul când rever=i
123
razele tale! Sub slaba ta putere, tot ce este =i se mi=c[ sau
st[ va fi puterea tarcat: ]ntr-o parte lumin[, ]n cealalt[ umbr[!
}n lumina ta, ]n=el[ciunea, ]n umbra ta, adev[rul! +i când
nu mai e=ti, =i lumina ]=i pierde ar[tarea, atunci lumina
adev[rului!... Moghil[, am aci cheia cu care s[ descui si-
petele cele mai ascunse ale sufletului omenesc!... Am dezro-
birea domnului Moldovei!... O! ho! ho!... Du-te, ]nt[re=te-
te, vino =-ascult[ la u=[...
MOGHIL{: M[ria-ta, dar...
+TEF{NI|{: Vrei s[ =tii?... Ca muierile!... +-a=a de
gros?... Or tocmai c[ e=ti a=a de gros... }n a noua lun[... S[
nu lepezi... (S-apuc[ de cap.) }mi arde de ner[bdare... Ca =i
cum ar fi strâns ]ntr-o potcoav[... Ia!... S-aud pa=i... Vin
boierii... Du-te =i f[!
(MOGHIL{ iese prin dreapta.)

SCENA V
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, VORNICUL C{R{B{|, PÂRC{LABUL
CONDREA, =i, mai târziu, ceilal\i boieri de divan intr[ prin stânga.
(Luca Arbore, ]mbr[cat ]n negru, cu fa\a ars[, cu capul gol
=i p[rul ]n oarecare neorânduial[.)
To\i (plecându-se): S[ tr[i\i, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Da... da... A\i dormit bine?
VORNICUL C{R{B{|: Slav[ domnului!
+TEF{NI|{: Ce nu-\i acoperi capul, Arbore?
Arbore: Las[, m[ria-ta, s[-l ude ploile, s[-l viscoleasc[
z[pada =i s[-l bat[ soarele cum l-a b[tut =i Dumnezeu!
+TEF{NI|{ (ironic): Faci ca \[ranii când li se ]ntâmpl[
s[... (Semnul rostogolirii.)... Dar o mie de capete \[r[ne=ti
nu pl[te=te cât capul t[u... O! da, da, capul t[u are nevoie
de ad[post, c[ci \ara are nevoie de capul t[u... =i eu... O!
mai ales eu!... Ce-a= face f[r[ sfaturile tale?
ARBORE: Când binevoie=ti a le cere, le dau =i eu cum
pot...
+TEF{NI|{: Când binevoie=ti a mi le da, le urmez =i eu
cum pot...
124
 ARBORE: Ce face Oana, m[ria-ta, c[ n-am v[zut-o de dou[
zile...
+TEF{NI|{: Oana?... Bine, s[n[toas[... Adineaori avu
vedenii... A=a ]i vine de când... (face semnul rostogolirii.)
ARBORE (tres[rind de durere): Ah!
VORNICUL C{R{B{|: Biata Oana, c[ mult ]l iubea!
+TEF{NI|{ (surâzând): Da, era voinic =i chipe= om! +i
Oana se gânde=te ]ntruna... +i noaptea se de=teapt[, =i
pip[ie, =i nu g[se=te pe nimeni... +i e numai de treizeci =i
patru de ani!
ARBORE (mâhnit): E m[tu=a m[riei-tale!
+TEF{NI|{: E femeie!
ARBORE: +i fata mea!
+TEF{NI|{ (râzând): O, Arbore, Arbore, de când tr[ie=ti,
ai uitat... De câ\i ani e=ti?
ARBORE: Deh! S[ nu stric cheful m[riei-tale...
VORNICUL C{R{B{|: +i m[ria-ta s[ nu r[scole=ti
am[r[ciunea lui Arbore.
POSTELNICUL CONDREA: C[ e destul de mare!
+TEF{NI|{: Ce frumos \i-ar =edea \ie, Condrea, cu bar-
ba la ceaf[!... Ai ]ncercat?
PÂRC{LABUL CONDREA: Nu, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[ nu ]nceri... O singur[ dat[ ]ncearc[ omul...
S[ nu ]ncerci... (Intr[ prin stânga logof[tul Trotu=anu, bivel-
logof[tul Isac, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, pahar-
nicul S[cueanu, pârc[labul Petric[, pârc[labul Balo=, sp[tarul
Hran[, comisul C[\eleanu =i se ]nchin[ ]naintea domnului.)
Bine-a\i venit =i s[ v[ ]ntoarce\i cu bine!... A, Petric[ =i Balo=...
Hran[, bun[ sabia? Ascu\it[?
SP{TARUL HRAN{: Ascu\it[, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: +i dreapta, vânjoas[?... O s[ am nevoie =i
de una, =i de cealalt[...
SP{TARUL HRAN{: De s-o muia dreapta, am s[ tai cu
stânga... Pilda ne-a dat-o C[r[b[\...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Nici de stânga... nici de... eu nu
te-am ]ntrebat... Balo=, la Novograd, s-adun[?
PÂRC{LABUL BALO+: Vin cârduri rom[=canii, parc-ar fi
125
cocori... }n zece zile sunt gata...
+TEF{NI|{: +i-n Suceava vin pl[ie=ii ca la nunt[...
Nu e-a=a, Arbore?
ARBORE: N-am =tiin\[... Dac[ a poruncit m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (râzând): O! b[trâne\ea, Arbore... Te gânde=ti
la [l... (semnul rostogolirii) care s-a dus... Vezi, eu =tiu =i ce
nu mi-ai spus tu... (Arbore se pleac[.) O! oricât de jos te-ai
pleca cu voin\[, mai jos te cobori f[r[ voin\[! (Trotu=anu
=opte=te ceva lui Arbore la ureche.) Ce spui, c[rturare?
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Nimic, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Nimicuri, c[r\ile tale... Postelnicul +earpe
n-a venit?
PAHARNICUL S{CUEANU: Vine-acum... }l l[sai cu
feti=cana lui ]n târg...
+TEF{NI|{ (printre din\i): +earpele trece drumul... H]!...
SCENA VI

Cei de sus, DOAMNA TANA =i OANA vin prin fund.

(Oana e nebun[, cu p[rul ]n dezordine, =i peste rochia neagr[,

]ncins[ c-un curmei de tei. Doamna se ]ncearc[ s-o opreasc[
=i nu poate. To\i boierii privesc mu\i de durere.
Arbore scoate un oftat de spaim[.)
DOAMNA TANA: Oan[, Oan[, aici sunt boierii... Doamne,
Doamne!
OANA: Nu, nu mai sunt boieri... O ap[ =-un p[mânt... Eu
caut p-al meu =i nu-l g[sesc... E dr[g[la= =i micu\...
+TEF{NI|{: Pe cine caut[?
DOAMNA TANA: Oan[, vino-nd[r[t... Eu sunt... Doam-
na...
OANA (privind pe dasupra lumii): Doamna?... E nainte...
}nd[r[tul meu, ]ntuneric...
+TEF{NI|{: S[ vedem ce vrea...
ARBORE (plângând): Oan[, uit[-te bine la mine... Eu sunt
Arbore, p[rintele t[u... Pe cine cau\i?... O! Doamne,
Doamne! El mort =i ea nebun[!
126
 OANA: Arbore?... N-avea barb[... cu must[\ile aduse...
cu p[rul lungule\... cu ochii ca doi solzi de pe=te, =i, când se
]ncrunta, fulgera cu ei... +i la glasul lui auiau codrii... Da!
da!...
+TEF{NI|{ (f[când un pas spre Oana): Ia-o, doamn[, nu-
maidecât...
DOAMNA TANA: Fie-\i mil[ de ea, m[ria-ta, n-o atinge...
E blând[ ca un miel... I-a venit din senin adineauri pe când
vorbeam...
+TEF{NI|{ (tresare): +i ce vorbea\ii?... Mi-ai spus c[ are
vedenii de când... (Semnul rostogolirii.)
DOAMNA TANA (tresare): A avut... dar nu a=a... N-o
turbura\i... Se potole=te ea =i pleac[... (Necontenit prive=te
\int[ la +tef[ni\[.)
OANA: +i era drept, =i bun, =i poporul ]i zicea cel Sfânt...
}=i târa piciorul [l drept, ba nu, p-[l stâng... “Nimic, Mario,
ce tresari?”...
(Boierii l[cr[meaz[. Arbore plânge.)
+TEF{NI|{: Ca muierile!... Balo=!
OANA: “Oan[, Oan[, ce suflet e-n tine! E-e, e! +i ]nc[ ce
osta=!” “+i ce vor doftorii, m[ria-ta? “Vor s[ te s[rut, Oan[!”
ARBORE (=tergându-se la ochi): Ce vremuri!
VORNICUL C{R{B{|: Alte vremuri!
+TEF{NI|{: Vre\i s[ fie tot alea?
VORNICUL C{R{B{|: S[ se ]ntoarc[, m[ria-ta!
OANA: “...Pe Voiti=?... Iar pe Voiti=...”
+TEF{NI|{: Ei, ci ca sfâr=e=te cu aiur[rile tale!
OANA: De ce te superi?
+TEF{NI|{: H]...
OANA: Sup[rarea e de la diavolul... Ce Dumnezeu,
viseaz[?... A! de multe ori omul viseaz[... ce cu gândul n-a
gândit!... +i eu s[ m[ ]ntorc numai sudori =i sânge =i s[ zic:
“Nu mai sunt, m[ria-ta!” “Oan[, Oan[, ce suflet e ]n tine! Se
vede c[ tat-t[u, cine-o fi fost, a fost osta=... Ei, =i ce osta=!”
Nu, nu, nu e a=a!... (Se trude=te s[-=i aminteasc[ =i, neputând,
plânge.)
“Ai ]n\eles, Oan[?” (Plânge.) “Da, m[ria-ta!” (Suspin[.)
127
O! O! oh!... }l v[z. A picat pe scaun... “Mai bine”... “Na, s[
da\i paharul acesta M[n[stirii Putna”... (Plânge.) +i s-a ]nch-
inat... “O! Moldovo!”
+TEF{NI|{: Bine c[ s-a sfâr=it!
OANA: Nu, nu s-a sfâr=it... Ce s[ se sfâr=easc[?... O, Maic[
a Domnului... ca lumina de la candel[... Mi se ]ngroap[ bu-
zele ]n obrajii lui... +i miroase a cui=oare... Adu la mama
dou[!... Bini=or, s[ nu cazi!... E tat[l t[u, mam[, nu te spe-
ria...
+TEF{NI|{: De cine mai vorbe=te?
DOAMNA TANA: De m[ria-ta... când erai mic...
OANA: O! gropi\ele de la de=tele lui!... +sta-l pânde=te...
[sta-l oche=te... [sta-l nimere=te... [sta-l g[te=te... O! c[\elu...
Ni, c[\el!... Oh! cu buclele lui aurii, cu ochii ca dou[ afine, cu
buzele ca r[sura, st[-n prag ca un sfânt ]n cercevea... (+tef[ni\[
face o mi=care de ner[bdare.) Nu v[ stric juc[riile, nu-mi
turbura\i visele...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Ea vede ce i se pare, =i nou[
ni se pare ce vedem...
OANA: Nu-mi r[pi\i mângâierea... Ce lumini s-aduc[ el
Sfatului vostru?... |ara e mare =i el e mic!
+TEF{NI|{: E domn!
OANA: +i s-a f[cut mare... =i l-a ]ngropat...
+TEF{NI|{: A=a crezi tu?
OANA: O! l-a ]nghi\it ]ntunericul...
+TEF{NI|{: Nu, s-a tras la ]ntuneric, ca s[ vaz[ mai bine...
OANA: Ah! “Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin plânge!”
+TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici!
OANA: “Viforul care a ]nceput va r[sturna mândria Mold-
ovei!...”
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai tare): Lua\i-o d-aici!
OANA: Omul e mai r[u ca fiara... (+tef[ni\[ tresare.)
Scroafa-=i m[nânc[ purceii, copilul p[rin\ii...
+TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici, v[ zic!
DOAMNA TANA: Aide, Oan[, s[-\i ar[t lumina de la can-
del[...
(Oana se duce dup[ doamn[. Plecând, ]=i ]ntoarce capul
=i prive=te sp[imântat[ pe +tef[ni\[.)
OANA: O! ca un uciga=!
+TEF{NI|{ (turburat): S[ ]ncepem!
128
 SCENA VII
+TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU,
vornicul C{R{B{|, biv-vel-logof[tul ISAC, paharnicul S{CUEANU,
vistiernicul IEREMIA, vistiernicul SIMA, pârc[labul PETRIC{,
pârc[labul BALO+, pârc[labul CONDREA, sp[tarul HRAN{,
comisul C{|ELEANU.
(+tef[ni\[ st[ câtva pe scaunul cel mai nalt.)
ARBORE: O singur[ treab[ a=teapt[ ]nt[rirea m[riei-tale...
+TEF{NI|{: Ba dou[...
ARBORE: ... aceea pe care a hot[rât-o Divanul, ]nvoiala
cu Polonia...
+TEF{NI|{: Voi, dar nu eu! Tu, dar nu eu! Sigismund,
dar nu eu!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Eu, Balo=, =i Hran[ n-am fost
aicea...
ARBORE (cu smerenie, c[tre domn): Când a\i zis: face\i ce
vre\i, boieri...
+TEF{NI|{ (se ridic[-n picioare): Dar nu ce vreau!
ARBORE (lini=tit): ...potrivit vechiului obicei domnesc,
nu mai era osebire ]ntre noi =i m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Unde e scris asta?
ARBORE: Nic[ieri =i pretutindeni. Mintea tuturor e mai
cuprinz[toare ca a fiec[ruia ]n parte. Ce se urmeaz[ dupe
obiceiul p[mântului n-are nevoie de scris. Nu e a=a, boieri?
To\i: A=a e!
+TEF{NI|{: Eh, mai degrab[...
ARBORE: Eu am pu\ine zile de tr[it...
+TEF{NI|{ (printre din\i): Pu\ine!
ARBORE: ...=-a= vrea s[ ]nchiz ochii, mâhnit eu, dar nu
mâhnit[ \ara... }nvoiala de nego\ cu Polonia ajungând la
sfâr=it, ne-am folosit de aceasta...
+TEF{NI|{: V-a\i, nu m-am!
ARBORE: ...=i-am trimes pe Luca cârje, cu ]nvoirea tutur-
or... Nu e a=a, boieri?
TO|I (afar[ de Petric[, Balo= =i Hran[): A=a e!
+TEF{NI|{: Cu a voastr[, nu cu a mea!
ARBORE: ...ca s[ vorbeasc[ marelui Divan al Poloniei =i
lui Sigismund =i s[ ]nt[reasc[ iar[=i vechile leg[turi, pe te-
129
meiul pe care ]l cuno=ti m[ria-ta. Sigismund a primit =i-a
trimes ]mputernicit pe preasfin\ia-sa episcopul de la
Cameni\a, Laurentius Miedzileski, ca s[ ia isc[liturile m[riei-
tale =i ale Divanului...
+TEF{NI|{ (face câ\iva pa=i repede): Pe cine?
ARBORE: Pe episcopul de la Cameni\a...
+TEF{NI|{: Ha! +i unde e episcopul?
ARBORE: La mine.
+TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai aprins): Când a sosit?
ARBORE: Ieri pe-nserate.
+TEF{NI|{: +i unde-a mas?
ARBORE: La mine.
+TEF{NI|{ (râzând nervos): O! ho! Moghil[! Moghil[!
(Moghil[ intr[ prin dreapta.) Avem mosafiri, Moghil[! Trim-
ete la Luca Arbore, s[ pofteasc[ pe episcopul de Cameni\a,
Laurentius Miedzileski, la castel... +i vezi, prime=te-l bine...
E ]mputernicitul puternicului crai al Poloniei, al lui
Sigismund iaghelonul, p-a c[rui fa\[ vitreag[ i-am cerut-o
eu ]n c[s[torie, =i “cel mai iubit prieten al lor” a r[mas cu
buza umflat[, cântând la lun[ “cotoiul f[r[ n[dejde =i ci-
acâra nep[s[toare”... (Mirare ]ntre boieri.)... Ei?... +i de ce
n-a tras la castel? (Moghil[ iese.)
ARBORE (lini=tit): Era plin de praf, obosit de drum =i e
vechi cunoscut al meu.
+TEF{NI|{ (ca prin vis): O! ho! Moghil[, nu uita c[ e un
vechi prieten al lui Arbore!... (Apoi tare.) +i l-ai scuturat
bine?
ARBORE: Scuturat?
+TEF{NI|{ (râzând): De tot ce-avea... A= fi vrut s[ m[ fi
strecurat dup[ u=[ =i s[ fi v[zut de i-ai scuturat mai mult
buzunarele ca vestmintele...
(Boierii se uit[ mitra\i unii la al\ii.)
ARBORE: Eu?
+TEF{NI|{: Da, eu?... +i l-ai s[rutat?
ARBORE (mirat): Mâna, m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (râzând nervos): Am zis eu altceva?... +i de
când ]l cuno=ti?
130
 ARBORE (lini=tit): La b[t[lia de la Cosmin l-am sc[pat
de furia alor no=tri... Era un smerit c[lug[r...
+TEF{NI|{: A! |i-e dator via\a!
ARBORE (iu\indu-se pu\in): +i de ce aceast[ am[run\it[
cercetare?
+TEF{NI|{: A! \i se pare o cercetare?... (Se repede la
Arbore.) +i de ce-ai ro=it?... Ai ceva de-ascuns?
ARBORE: Eu?
+TEF{NI|{: Ba, eu!
ARBORE: Ce ciudat e râsul la om! Mai pot eu s[ mai râz?
+i cu toate acestea, am râs!
+TEF{NI|{: Ha! ha! s[ râdem, Arbore!... Ha!... Ha!...
Cuno=ti scrisul [sta, Trotu=ene?... (}i ]ntinde scrisoarea.) Da,
uit[-te bine...
LOGOF{TUL TROTU+ANU (tres[rind =i privind spre Ar-
bore): N-a= =ti s[ spui...
+TEF{NI|{: N-ai =ti?... O! Uita\i-v[ la el, c[ nu =tie...
(Boierii, uimi\i, se silesc s[ priceap[.) Dar tu, C[r[b[\?... Uit[-
te bine, bine...
VORNICUL C{R{B{| (tres[rind): De... +i-ar aduce cu al
meu...
+TEF{NI|{: Cam prost scris... Cine-a scris nu e om de
condei... Arbore... tu... ce zici?
ARBORE (lini=tit): Da... Seam[n[... De mine e scris.
+TEF{NI|{: Uit[-te bine!
ARBORE (lini=tit): M-am uitat... E de mine... +i ce-am
scris ]n aceast[ carte?
+TEF{NI|{: +tii le=e=te?
ARBORE: De mic copil am ]nv[\at.
+TEF{NI|{: Cite=te sus!
ARBORE (cu aceea=i nep[sare, dup[ ce =opte=te, ]ncet, s[
nu s-auz[, câteva cuvinte le=e=ti): “Eu, portarul Sucevei =i
hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picioarele lui”...
(Se schimb[ la fa\[ =i se opre=te.)
+TEF{NI|{ (izbucnind): Cite=te!
ARBORE (muind glasul): ...”lui Petru-voievod, feciorul lui
+tefan cel Mare”... (Ridicând glasul.) ...E scrisul meu =i n-am
131
scris-o eu! (Boierii, ]ncremeni\i, privesc ]n p[mânt.)
+TEF{NI|{ (râde =i se strâmb[): A! ha! ha!... Ve\i vedea
de ce d[ ]nd[r[t portarul Sucevei!... A! ha!... Ast-noapte —
dou[ ceasuri dup[ miezul nop\ii — caru [l mare mai avea
trei suli\e pân[ s[ apuie — un om c[lare, c-o bund[ lung[,
ie=i repede din Suceava, \iind drumul Sniatinului. Câ\iva
aprozi se-ntorceau, din ]ntâmplare, ]n cetate. Se ]ncruci=eaz[
cu el. “Cine e?” Nu r[spunde =i pune pinteni calului. Aprozii
trag câteva s[ge\i. Calul cade. Cade =i c[l[re\ul. Se ]ncinge o
lupt[. Omul e lungit =i-=i d[ sufletul. }l scotocesc =i g[sesc
cartea aceasta!... A! ha!... Iac[ cuprinsul ei: “Eu, portarul
Sucevei =i hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picio-
arele lui Petru-voievod, feciorul lui +tefan cel Mare, =i s[ =tii
c[ mi-a adus =tiri episcopul de preg[tirile tale, =i tare m-am
bucurat c[ \ara e scârbit[ de +tef[ni\[, =i ars a=teapt[
n[v[lirea m[riei-tale, =i cu credin\[ nestr[mutat[ r[mâi de
veci plecat rob, Luca Arbore”. A! ha! A\i ]n\eles?... Iac[ de
ce Arbore a \inut s[ slujeasc[ lui Sigismund =i s[ m[
umileasc[ pe mine... Eu sunt +tef[ni\[, =i voievod? Petru!...
Judeca\i!
Biv-vel-logof[tul Isac (cu glasul tremurând): B[trân la
b[trân... Jur[, Arbore, cum e adev[rul!
(Arbore st[ lini=tit.)
VISTERNICUL Sima: Scoate-ne din ]ndoial[... Jur[!
(Arbore st[ lini=tit.)
PÂRC{LABUL CONDREA: Pe Evanghelie, ]n fa\a Maichii
Domnului, jur[ c[ nu e adev[rat!
(Arbore st[ lini=tit.)
LOGOF{TUL TROTU+ANU: +aptezeci de ani cu credin\[...
Pui mâna ]n foc...
+TEF{NI|{ (aprins): C[ Arbore e vinovat!
PAHARNICUL S{CUEANU: Pui capul...
+TEF{NI|{: C[ Arbore e dovedit!... Moghil[! Moghil[
intr[ repede.) Doar n-ai r[d[cini ca vrejul!... Popa [la e aici?
MOGHIL{: Episcopul?
+TEF{NI|{: Popa!
132
 MOGHIL{: Aci, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: }n c[tu=e =i-n temni\[! (Moghil[ iese repede.
Mi=care ]ntre boieri.) Vorbe=te, Arbore!... De ce taci?
ARBORE: A=tept s[ v[ lini=ti\i.
+TEF{NI|{: Cine? Eu?
ARBORE: Domnul =i Divanul!
+TEF{NI|{: A=tep\i s[... (Se ]neac[.)
ARBORE: Când se n[pustesc vânturile, nu s-aude om pe
om... +i mânia n-are urechi... Uita\i-v[ la mine. P[rul mi-a
albit de mult =i mi-a r[mas câteva vi\ioane, ochii m-au l[sat,
mâinile ]mi tremur[ =i glasul s-a uscat... O cas[ p[r[sit[ ]n
care nu se mai aud cântece de bucurie, ci, din vreme-n vreme,
se las[ câte-o pas[re ostenit[, ]=i spune jalea =i dorul, =i se
duce, l[sând ]n urma ei zidurile ruinate =i ierburile crescute
pe ziduri... A=a am ajuns... C-am slujit sub trei domni, =i
sufletul meu n-a fost deschis l[comiei... Sima =i Ieremia =tiu
c[ mi-a fost pe mân[ vistieria, =i am r[mas cu ce-am avut
ânainte d-a fi hatman =i portar al Sucevei... +i sufletul meu
n-a fost deschis z[d[rniciilor... M[rturisi\i voi, cu care ]n
r[zboaie am ]mp[r\it r[nile =i ]n pace grijile \[rii, dac[ am
trecut ]naintea cuiva...
TO|I (mi=ca\i): A=a e!
+TEF{NI|{: }naintea domnului!
ARBORE (cu t[rie): Totdeauna... când a fost ]n prime-
jdie!... (Scade glasul.) Uita\i-v[ la mine... +tefan, fala neam-
ului, mort! Bogdan, ]nainte de vreme, mort! Nevasta,
moart[! Fra\ii, mor\i! Nor-mea, nebun[! C[t[lin, mort! Ce-
am ajuns? Umbr[ r[coritoare printre crucile unei m[n[stiri,
când la capul uneia, când la capul alteia... Izvor de lacrimi,
care va seca ]n curând! (Din ce ]n ce mai vioi.) Mi-ar mai arde
mie de uneltiri =i de r[sturn[ri? +i pe cine s[ r[storn? Pe
+tef[ni\[ — m[ iart[, m[ria-ta — pe care l-am crescut de
mic copil, pe care-l ]nc[lzeam la sânul meu b[trân de câte
ori ]i era frig, pe care-l luam pe =eaua calului =i adormea ]n
bra\ele mele când ne apuca noaptea la drum ]n fruntea
osta=ilor \[rii, c[ruia ]i povesteam b[t[liile bunicului =i, când
f[cea ochii sperio=i, ]i ziceam: “Ca el s[ ajungi, dragul
133
mo=ului!” +i cu cine a= sta eu la ]mp[rechere? Cu Petru pri-
beagul?... D-ar fi a=a, ce u=or mi-ar fi fost s[-\i sucesc gâtul
— m[ iart[, m[ria-ta — când Bogdan murise =i r[m[se=i
singur pl[pând sub paza =i ap[rarea mea!...
(Boierii fac semne de aprobare.)
+TEF{NI|{ (furios): Ai vrut s[ domne=ti!
ARBORE: A= fi putut =i n-am vrut! Te-am uns domn =i ai
fost domn, dovad[ c[ nu ]mplinise=i unsprezece ani =i-ai
]nt[rit dania pe care Cosma +earpe o f[cuse M[n[stirii
Neam\ului... Nu-i a=a, boieri?
TO|I: Da! da!
+TEF{NI|{: Cum e, Hran[? Cum e, Balo=? Cum e, Pet-
ric[? Spune\i voi!
PÂRC{LABUL BALO+: De, m[ria-ta, cum s[ fie? Ai fost
f[r[ s[ fii, dar nici Arbore n-a fost...
+TEF{NI|{ (]i d[ cu tifla): Na! Na!
ARBORE: Nu-mi ap[r b[trâne\ea =i zilele am[râte, ci obra-
zul =i cinstea!... Scrisul din carte seam[n[ cu scrisul meu,
dar nu cu sufletul meu! Du=mani s-au adunat mul\i, c-am
fost drept =i ne]nduplecat...
+TEF{NI|{: +i ce vrei s[ zici?
ARBORE: C[ m[ria-ta, f[r[ s[ =tii, ai c[zut ]n cursa ce mi
s-a ]ntins mie, =i-o iei de bun[...
+TEF{NI|{: Asear[ pic[ episcopul, ast-noapte se prinse
cartea... Cum s-o pl[smuiasc[ cineva a=a de repede?
ARBORE: De dou[ s[pt[mâni se =tia de sosirea episcop-
ului...
+TEF{NI|{ (furia-i cre=te): Dar a fost moarte de om...
ARBORE: S[-l vedem...
+TEF{NI|{: L-am v[zut eu!
ARBORE: Cine e? S[-l vedem, =i eu, =i boierii...
+TEF{NI|{: Nu trebuie!
(Murmure ]ntre boieri. Se trag la o parte Petric[, Balo= =i
Hran[.)
ARBORE: Zici c[ omul a fost ucis de... aprozi...
+TEF{NI|{: Zic!
ARBORE: S[-i vedem, cine sunt?...
134
 +TEF{NI|{: +i de te-ai uita la ei, i-ai schimba din aprozi
]n hatmani?
(Boierii ]ncep s[ protesteze.)
PAHARNICUL S{CUEANU: +i de ce s[ nu-i vedem, m[-
ria-ta?
VISTERNICUL IEREMIA: Atunci, cum s[ cercet[m pâra
ce i s-aduce?
+TEF{NI|{: Am cercetat-o eu!
VISTERNICUL SIMA: Cum s[-l judec[m?
+TEF{NI|{: L-am judecat eu!
VORNICUL C{R{B{|: +i dup[ care lege?
+TEF{NI|{ (izbucnind de mânie): Legea sunt eu!
ARBORE (tresare): A! Ura n-are lege!... Oh!... Ura!... (Se
uit[ cumplit la +tef[ni\[.) Ura, pe care am crescut-o, am
ocrotit-o, am g[tit-o, am \inut-o de mân[...
Biv-vel-logof[tul Isac: Arbore!
ARBORE: ...am sc[ldat-o, am =ters-o, am culcat-o, am
mângâiat-o...
LOGOF{TUL TROTU+ANU: Arbore! Arbore!
ARBORE: ...am pus-o pe tron, am pov[\uit-o, i-am ar[tat
calea binelui... ura, care s-a t[cut puternic[... ura, care-mi
pânde=te din senin am[râtele mele zile... ura, aceasta... (}l
]neac[ plânsul.)
LOGOF{TUL C{R{B{| (mi=cat): Tu plângi, Arbore?
ARBORE: ...ura aceasta f[r[ p[reche a r[pus =i pe
C[t[lin!... Acum le v[d... N-am vreme s[ v[ spui!... Cine
pânde=te a mai pândit!
(Boierii r[mân ]ncremeni\i.)
+TEF{NI|{: Pe C[t[lin? (F[r[ s[ vrea, face semnul ros-
togolirii.)
ARBORE: O! da! da! pe C[t[lin!... (}i repet[ mi=carea. Dup[
o pauz[ =i cu bun[tatea trist[ a unui b[trân care se duce.) Na,
Trotu=ene, inelul pe care-l \in de la +efan cel Sfânt... Na,
Isac, cruciuli\a pe care-am purtat-o de când eram mic... Na,
C[\[lene, cartea aceasta de rug[ciuni... Na, Ieremia, iconi\a...
1
Sinie — tabl[ de copt.
135
Na, Sima, m[t[niile... Na, Condrea, cu\itul... Na, S[cuene,
punga aceasta... Na, C[r[b[\... (Se caut[ =i nu mai g[se=te
nimic.) +i pentru tine nu mi-a mai r[mas nimic... nimic...
decât un s[rutat!... O! nu m[ plâng pe mine, care m[ duc, ci
pe C[t[lin, care s-a dus, =i pe voi, care r[mâne\i!... Fiara a
dat de sânge!
(Boierii plâng.)
+TEF{NI|{ (cu ur[): U! (Se strâmb[.) Moghil[! (Moghil[
intr[.) Ia-i sabia!
(Moghil[ vine repede spre Arbore.)
ARBORE (cu mândrie): Tu?... Nicicând n-a c[zut din mâna
mea! (Trage sabia. +tef[ni\[ face doi pa=i ]napoi. Balo=, Pet-
ric[ =i Hran[ se pun ]n dreptul lui.) M-a= omor]...
+TEF{NI|{ (alb de mânie): Omoar[-te!
ARBORE (aruncând sabia jos): A, nu! Vreau s[ fii uciga=ul
b[trânului care te-a crescut!...
+TEF{NI|{: E=ti osândit...
TO|I BOIERII: Ce faci, m[ria-ta?
+TEF{NI|{: ...Ia moarte!
VORNICUL C{R{B{|: F[r[ judecat[?
+TEF{NI|{: Cine a zis?
VORNICUL C{R{B{|: Eu!
+TEF{NI|{: Tu?
VORNICUL C{R{B{|: +i f[r[ vin[?
+TEF{NI|{: Cine-a zis?
VORNICUL C{R{B{|: Eu!
+TEF{NI|{: Eh!... Haide! (Face semn s[ plece Arbore.)
ARBORE: S-ave\i grij[ de copiii mei...
+TEF{NI|{ (s[lbatic =i fioros): A! copiii? Le port eu de
grij[!
ARBORE: Oh! (Iese plângând.)
(To\i boierii scot un oftat adânc.)

136
 ACTUL IV
O sal[ de arme cu tavanul de lemn =i cu grinzi mari.
O friz[ cu arabescuri =i ]n mijloc cu portretul lui Drago=. La peretele
din fund, tronul lui +tefan cel Mare, acoperit cu o perdea de m[tase
veche. }n apropiere de tron, o mas[ ]ntins[. Paharul domnesc, ]n form[
de pâlnie ]nalt[ =i sub\ire, e de aur. }n stânga, o fereastr[ ogival[, care se
deschide =i d[ asupra pie\ei din mijlocul castelului. }n fund, ]n stânga, o
intrare larg[, care d[ ]ntr-un coridor. }n partea dreapt[, un leag[n
aurit, ]n care se vede o p[pu=[ blond[. La un cap al leag[nului atârn[
juc[rii, m[t[nii, farmece =i p[pu=ele. O intrare ]n dreapta.

SCENA I
Pârc[labul PETRIC{, pârc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{,
]n vestminte de r[zboi.
PÂRC{LABUL PETRIC{: S[ fi fost vinovat?
SP{TARUL HRAN{: Care i-ar fi fost foloasele?
PÂRC{LABUL BALO+: Dar domnul ce-a folosit s[ taie ]n
ne=tire pe epitropul lui?
SP{TARUL HRAN{: Mi-e fric[ s[ m[ ]ntreb.
PÂRC{LABUL PETRIC{: Arbore \inea ]n ruptul capului
la unirea cu Polonia, =i +tef[ni\[, la unirea cu turcii.
SP{TARUL HRAN{: Cum, unirea cu turcii?... la 4.000 de
turci, care se ]ntorceau ]nc[rca\i cu prad[ din Polonia, nu le
a\inu calea =i-i zdrobi pân[ la unul?... +i nu trimise plocon
lui Sigismund steaguri, arme, =aluri =i vestmintele lui Iucbar-
pa=a, ucis ]n b[t[lie?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Da, ]mpreun[ cu o scrisoare plin[
de oc[ri...
PÂRC{LABUL BALO+: Nu e limpede... Cu turcii, pe care-
i bate, ]mpotriva Poloniei, pe care o las[ ]n pace... Daruri =i
oc[ri lui Sigismund... Ieri arunc[ ]n temni\[ pe Laurentius,
pe temei c[ urzea cu Arbore n[v[lirea lui Petru, =i azi ]i d[
drumul... Nu e limpede...
SP{TARUL HRAN{: Cine-a v[zut pe aprozii care i-au adus
cartea?
137
 PÂRC{LABUL PETRIC{: Nimeni, pentru c[ nu sunt, dupe
cum nu e, nici mort, nici viu, omul la care s-ar fi g[sit acea
carte...
SP{TARUL HRAN{: Arbore nevinovat =i ucis... Arbore
avea dreptate: cine pânde=te a mai pândit...
PÂRC{LABUL BALO+: Pe Toader =i pe Nichita i-a ]nchis...
PÂRC{LABUL PETRIC{: I-a ]nchis?
SP{TARUL HRAN{: O! s[racii fl[c[i! (Face cu mâna ca =i
cum ar t[ia dou[ capete.) Unde sunt ceilal\i boieri?
PÂRC{LABUL PETRIC{: }n casa lui Arbore, se sf[tuiesc.
SP{TARUL HRAN{: Ce poate sfatul contra s[biei?
PÂRC{LABUL BALO+: Unde ne ducem?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Unde-o vrea Domnul...
SP{TARUL HRAN{: Dar vrea?
PÂRC{LABUL PETRIC{: O... (Mi=care de ]ndoial[.) Sââât!
SCENA II

+TEF{NI|{, PÂRC{LABUL PETRIC{, PÂRC{LABUL BALO+,

SP{TARUL HRAN{.

(+tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, r[suflând agitat,

se plimb[ de colo pân[ colo.)
+TEF{NI|{: A=a s[ pa\[ cei care se ridic[ din puzderie =i
se scutur[ ]n ochii st[pânului! (Se repede la un pahar =i gust[.)
Am ]ncercat. Nici unul nu e bun pân[ n-oi ispr[vi... Mai am
ceva treab[... Uria=ii s-au luat la ]ntrcere cu zeii p[gânilor...
=i =ti\i ce-au p[timit... Asta e vina =i p[catu... Moghil[...
Moghil[!...
PÂRC{LABUL PETRIC{: Nu s-a ]ntors...
+TEF{NI|{: Unde e?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Unde l-ai trimis, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: A, da! S[ ]nt[reasc[ =tr[jile la intr[rile =i
ie=irile ora=ului... Dar boierii n-au venit?
PÂRC{LABUL BALO+: Nu, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[ vie degrab!... Unde sunt?
SP{TARUL HRAN{: Acas[ la Arbore...
+TEF{NI|{ (turburat): O! Arbore!... S-a mutat... Or fi
138
având ei loc unde s-a mutat el?... De ce nu vin? Or vrea s[ le
trimit pe mutul... care vorbe=te s[-l ]n\eleag[ to\i? (D[ cu
t[i=ul palmei ]n jos.) Du-te, sp[tare, =i spune-le c[ +tef[ni\[
]i a=teapt[ cu masa ]ntins[... c[ mi-e sete... de cotnar!
SP{TARUL HRAN{: M[ duc, m[ria-ta... (Iese repede prin
dreapta.)
+TEF{NI|{: Ai venit? (S-aude g[l[gie ]n pia\[.) S-au adu-
nat calicii târgului!
PÂRC{LABUL PETRIC{: S-au adunat, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Vor s[ petreac[, ca ieri...
PÂRC{LABUL BALO+ (trist): S[ petreac[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{ (deschide fereastra din stânga): A= vrea s[ fiu
or ce sunt, or unealta care... (Taie cu mâna.) Voi n-a\i vrea?
PÂRC{LABUL PETRIC{: Una nu se cuvine... Cealalt[...
(Se ]nchin[.)
+TEF{NI|{ (râzând nervos): O! o! v[ e fric[!
PÂRC{LABUL BALO+: De Dumnezeu, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Vas[zic[, de n-a= avea pe mutul care... Tu n-
ai vrea s[ fii... nici tu?... (Doamna Tana intr[ repede prin
fund, ]mbr[cat[ ]n negru, cu p[rul despletit, cu ochii ro=ii =i
cu m[t[nii negre ]n mân[. S-aude zgomotul din pia\a caste-
lului.) Ei, iar doamna!
SCENA III
Cei de sus =i DOAMNA TANA, mai târziu sp[tarul Hran[ =i
MOGHIL{.

DOAMNA TANA: }ndurare, doamne!

+TEF{NI|{: Ce vrei?
DOAMNA TANA: S[-\i scap numele de ocar[, sufletul de
osând[ =i domnia de nelegiuire!
+TEF{NI|{: +i pentru cine te rogi a=a, c[ de n-ar fi
vinova\i, i-ai ]nvinov[\i rugându-te?
DOAMNA TANA: Pentru Toader =i Nichita... Auzi?...
Mul\imea se adun[...
+TEF{NI|{: S[ petreac[!
139
 DOAMNA TANA: Ascult[... (S-aude: “Iertare! Iertare!”) Cer
iertare m[riei-tale! Nu vor sânge nevinovat!
+TEF{NI|{: Am t[iat un cap scorpiei... mai are trei... ba
nu, dou[... +i tu vrei s[ bag sabia ]n teac[?
DOAMNA TANA: Ce-au stricat ei?
+TEF{NI|{: C[ s-au n[scut!... Ce stric[ puii leoaicei din
Egipet? C[ sunt ]nceputuri de lei... Ucide-i pân[ nu se fac
lei!
DOAMNA TANA: Preotul...
+TEF{NI|{: Popa!
DOAMNA TANA: ...care i-a spovedit a ie=it cu lacr[mile-n
ochi =i mi-a zis: “Roag[-te... s[-i ierte, doamn[!” Osta=ii care
]i p[zesc mi-au zis: “Roag[-te s[-i ierte, doamn[!” +i fetele...
+TEF{NI|{: Fetele!
DOAMNA TANA: ...mi-au dat ]n genunchi =i mi-au zis:
“Domnul e milostiv... s[-i ierte, doamn[!”...
+TEF{NI|{: Pe pop[ am s[-l raz... la fitece osta= o sut[
de vergele... =i fetelor tale... le arde de m[ritat...
DOAMNA TANA: }n numele maicii care te-a n[scut...
+TEF{NI|{: N-am cunoscut-o!
DOAMNA TANA: }n numele tat[lui t[u...
+TEF{NI|{: Nu l-am cunoscut!
DOAMNA TANA: }n numele bunicului t[u cel sfânt...
+TEF{NI|{ (se repede la fereastr[): Oh! =i abia se mi=c[!
DOAMNA TANA: }n numele Mu=atinilor, =i pentru iertar-
ea p[catelor lor...
+TEF{NI|{: Domnii n-au p[cate...
DOAMNA TANA (cade ]n genunchi): }n numele cerului...
=i-al lacr[milor mele...
+TEF{NI|{: De s-ar sui =i-ar trece peste capul lui Dra-
go=, n-a= c[lca hot[rârea mea!
DOAMNA TANA (se scoal[ plângând): Nu e nici so\, nici
p[rinte... O! voi, care ave\i copii (c[tre boieri) =i-i s[ruta\i,
=i v[ s[rut[, =i le ]nchina\i c[p[tâiul când se culc[, =i vi se
bate inima când r[sar prin somn, =i v[ cre=te inima când v[
zic “tat[“... voi trebuie s[-mi ]n\elege\i durerea... vou[ tre-
buie s[ v[ fie mil[...
140
 +TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[): Mai iute! Mai iute!
DOAMNA TANA: ...ruga\i-v[ pentru ei!
PÂRC{LABUL PETRIC{: Doamne...
PÂRC{LABUL BALO+ (dând ]n genunchi): Doamne...
+TEF{NI|{: Sus!... Nu fi muiere!... Petric[, tu s[ fii por-
tar al Sucevei =i hatman al Moldovei, =i tu, Balo=, logof[t, ]n
locul lui Trotu=anu... (Se uit[ pe fereastr[.) Mai iute!
DOAMNA TANA: De piatr[ d-ai fi fost, te-ai fi muiat! O!
osândit al ]ntunericului!
(S-aud strig[te de: “Iertare! iertare!”)
+TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[, face semn, s-aude o lovi-
tur[ surd[): Unu! (Se strâmb[.)
DOAMNA TANA (se clatin[): Oh! hainu!
(Strig[te de: “Iertare!” +tef[ni\[ face semn.
S-aude a doua lovitur[ surd[.)
+TEF{NI|{: Doi!... S-a ispr[vit! (Se strâmb[.)
DOAMNA TANA: O! E=ti plin de sânge, +tef[ni\[! (Se clati-
n[ =i cade pe-un scaun.)
+TEF{NI|{ (lui Balo=): Du-o d-aici!
(Balo= vrea s[ ia ]n bra\e pe doamna, care se de=teapt[.)
DOAMNA TANA: Cine e? Dumneata Balo=?... Crezui c-ar
fi... O! mul\umim! M[ duc eu... (Din fundul s[lei se uit[
]napoi.) Oh! Oh! (Iese.)
+TEF{NI|{ (st[ p-un scaun =i-=i ia capul ]n mâini): Tana
nu m[ ]n\elege... Ostenit... De dou[ nop\i n-am ]nchis ochii...
Mi-e sete...
HATMANUL PETRIC{ (]i toarn[ vin ]n pahar): Poftim,
doamne, o pic[tur[ de vin...
+TEF{NI|{ (aduce paharul la gur[ =i gust[): Nu pot s[
beau... E coclit... Balo=, gust[...
LOGOF{TUL BALO+: Nu, m[ria-ta, e bun...
+TEF{NI|{ (iar gust[): Amar... Petric[, gust[...
HATMANUL PETRIC{: Nu, m[ria-ta... bun...
+TEF{NI|{: Mi-e sete =i nu pot s[ beau... (Se scutur[, ca
=i cum ar da la o parte ni=te fire lungi.) Parc-a= ]nota ]ntr-un
iaz cu br[di=... Când m[ voi cur[\a de aceste ierburi cari se
aga\[ de mine =i m[ trag la fund?
141
 LOGOF{TUL BALO+ (cu ochii ]n jos): Destul, m[ria-ta!
+TEF{NI|{ (trezindu-se din gânduri): Ce, destul?
LOGOF{TUL BALO+: Ni\ic[ odihn[...
+TEF{NI|{: Ce, destul?
LOGOF{TUL BALO+: Crede-m[, m[ria-ta, destule capete...
+TEF{NI|{: +tefan cel Mare a=a a f[cut ]nainte d-a dom-
ni...
LOGOF{TUL BALO+: Dar nu când a domnit...
+TEF{NI|{: Fiindc[ a domnit... +i eu vreau s[ domnesc!
LOGOF{TUL BALO+: Dupe ce-a biruit pe Aron, a iertat
pe to\i de moartea tat[lui s[u Bogdan...
+TEF{NI|{: A= ierta pe to\i d-ar fi de moartea tat[lui
meu Bogdan... dar e vorba de mine!
LOGOF{TUL BALO+: M[ iart[... dar pân[ când?
+TEF{NI|{: Pân[ oi avea un Sfat care s-asculte, iar nu s[
porunceasc[! (Balo= =i Petric[ se privesc ]ngrija\i. Sp[tarul
Hran[ =i Moghil[, schimba\i la fa\[, vin repede prin dreapta.)
Singuri? Ce fac boierii? Nu vin? Nu le-a\i spus c[-i a=tept...
Ce v-a\i schimbat la fa\[?...
SP{TARUL HRAN{: Boierii sunt acas[ la Arbore...
+TEF{NI|{ (tres[rind): To\i?... Ci spune, Hran[, c[ e=ti
sp[tar!... Moghil[!...
MOGHIL{: Numai Isac =i Trotu=anu...
+TEF{NI|{: }ncotro?... Ce drum au apucat?
MOGHIL{: Trotu=anu nu se =tie...
+TEF{NI|{: S[ se =tie!
MOGHIL{: Isac, spre Roman...
+TEF{NI|{: O roat[ de c[l[ra=i dup[ Isac... Un’ l-o apu-
ca s[-l taie... E judecat =i osândit!... Pe el =i biv-vel logof[tul
Iva=cu de la Roman... +tiu eu de ce!... Ceilal\i nu vin?
SP{TARUL HRAN{: }n curte la Arbore z[rv[ie lumea... +i
ei se sf[tuiesc...
+TEF{NI|{: Sfatul e unde e domnul!... Nu vor s[ vie?
SP{TARUL HRAN{ (luându-=i curaj): Nu!
+TEF{NI|{: O! o! (Râde ]ndârjit.) +i Balo= zicea c[ e de
ajuns?... De ajuns e, logofete Balo=?... R[zvr[ti\ii!... O! ho!
ho! To\i Arbori?... La p[mânt codrul =i s[-mp[durim din
142
nou!... Moghil[, osta=i destui?
MOGHIL{: Destui =i buni, afar[ de 500, cari au l[sat armele
jos =i cer s[ le d[m pe Toader =i Nichit[...
+TEF{NI|{: +i ce fac suta=ii lor?
MOGHIL{: Ce fac =i ei...
+TEF{NI|{: O! o! pilda rea se-ntinde, s[ d[m noi pe cea
bun[!... Coiful, sabia =i calul! S[ lase puntea castelului...
M[ duc eu la boieri! (Petric[-i-aduce sabia. D[ s[ ia sabia.)
Nu asta... p-a lui +tefan cel Mare!
HATMANUL PETRIC{ (]ncearc[ sabia lui +tefan cel Mare):
E cam ruginit[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Peste-un ceas, ca nou[... Cum ie=ise din mâi-
nile genovezilor =i cum era ]n mâna lui +tefan cel Mare!
Calul, gata?
MOGHIL{: Gata, m[ria-ta.
+TEF{NI|{: Are aripi?... Nu? Nu face nimic, am eu pinte-
ni!
(Ies prin dreapta. S-aude tropotul calului.)

SCENA IV
OANA =i DOAMNA TANA.

(Oana vine prin fund, cu cearc[ne ]mprejurul ochilor,

cu furca-n brâu. Cum apare, se repede la leag[n.)
OANA: O! te-ai de=teptat!... Ce mum[ rea! (+ade lâng[
leag[n.) Iac[-m[... Nu mai plânge... (S-a-pleac[ pe leag[n.)
Cu ochii ]nchi=i... I-e somn... Adormi, +tef[ni\[... (Dain[
leag[nul.) ...Suceava vine, din mun\i ]nal\i, ]nc[rcat[ cu bas-
me... Pe care s[ \i-l spun? Pe-l cu Muma-P[durii?... A, nu, c[
e de fric[, =i visezi urât, =i plângi prin somn, =i-ai s[ fii r[u
când te-i de=tepta... Mai bine pe Ileana Cosânzeana cu cosi\e
de aur... A, nu m[nânc[ pe copii... }i iube=te, c[ ei nu i-a dat
Dumnezeu... A adormit... (Apare Tana ]n fund.) Vântul nu
adie... Nu se mi=c[ o frunz[... }n toate s[ te duci, ]n odaia
asta s[ nu intri... A-lu-lu...
DOAMNA TANA (s[ se duc[ spre mas[ târât[ de o dorin\[
143
crâncen[, dar vede pe Oana =i se sperie): O! ea e fericit[! Toat[
ziua toarce =i ululuie leag[nul de când i-am dat p[pu=a... S-
a ]ntors =i s-a oprit la acum optsprezece ani... De multe ori
n-aude, =i te face s[ crezi c[ nici nu vede... Dac-ar vedea ce
se petrece aici... Oh!...
OANA: Sâât... S[ nu se de=tepte... Abia adormi...
DOAMNA TANA: Oan[, m[ auzi?
OANA: Da.
DOAMNA TANA: Oan[, m[ vezi?
OANA: Da.
DOAMNA TANA: Cine sunt eu?
OANA: Tu?... Tu?... O roab[ bun[, bun[ s-o pui la ran[...
DOAMNA TANA: +tii tu ce e asta, Oan[?
(}i arat[ o sticlu\[ lung[ =i sub\ire.)
OANA: O, o pas[re... Ce frumos cânt[... +i tu e=ti fru-
moas[ ca ]n\elepciunea...
(S-aude un tumult dep[rtat.)
DOAMNA TANA: Ce-o fi uietul [sta?
OANA: Vântul se umfl[... De nu l-ar de=tepta... Vino,
doamne, de-l adoarme =i tu, pe=te, de ]l cre=te...
DOAMNA TANA: O! nu vezi =i n-auzi, Oan[! Tu ai ochi, =i
nu vezi pic[turile astea g[lbui... Ai urechi, =i n-auzi c[ epis-
copul Laurentius mi-a dat sticlu\a asta =i mi-a spus c[ ]n ea
st[ mântuirea ta, =-a mea, =-a Moldovei... Nu mai vreau s[
mai fiu doamn[, =i ca s[ nu mai fiu trebuie s[ nu fie! +-a=
avea nevoie s[ spui cuiva, =i n-am cui... Tu-mi r[m[se=i, =i te
pierdui =i pe tine... Moldova e pustie! (Se duce repede la
mas[ =i ia paharul de aur al lui +tef[ni\[. Scoate sticlu\a.)
}mi tremur[ mâna? Oh! mi se cutremur[ sufletul! Nu pot...
+-am jurat ]naintea iconostasului... Ah! Oan[, ce faci, Oan[?...
(Se duce repede spre Oana.)
OANA: Mai ]ncet, c[ doarme...
DOAMNA TANA: Cine doarme?
OANA: Ce, nu =tii?... +tef[ni\[.
DOAMNA TANA: O s-adoarm[!
OANA: }\i spui c[ doarme... Ia prive=te-l... Ca lumina de

144
la candela Preasfintei Fecioare! +i cum ]=i mi=c[ buzele!
Viseaz[ c[ suge... Vezi cum a=eaz[ mâinile pe ugerul plin, =i
apas[, =i mulge... A! s-a oprit =i râde... Viseaz[ c[ manca se
joac[ cu el =i ]i face a=a... (Suge buzele =i \iuie.)
DOAMNA TANA: L-ai v[zut tu a=a de mic?... +i nu l-ai
sugrumat?
OANA: De ce?
DOAMNA TANA: S[ vezi cum ]i =ade cu limba scoas[ =i
cu ochii ie=i\i...
OANA (se-nfioar[ =i arat[ p[pu=a): Lui?
DOAMNA TANA: Nu, [luilalt...
OANA: A!... +luilalt po\i s[-i faci ce-i vrea...
DOAMNA TANA: }n ea a murit cel adev[rat, =i nu mai e
decât ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost nicodat[, =i ce
e n-are s[ mai fie!... S[ mergem, Oan[...
(S-aude tumultul crescând.)
OANA: Unde?
DOAMNA TANA: }n ietacul nostru...
OANA: dac[ se de=teapt[?... N-a dormit toat[ noaptea...
DOAMNA TANA: Are s[ vie +tef[ni\[ nec[jit =i r[u...
OANA: +tef[ni\[? Doarme... +i e bun ca soarele de toamn[
târzie...
(Tumultul se apropie. Se-aud glasuri de oameni.)
DOAMNA TANA: Se bat? Doamne, ]ndur[-te de \ara aceas-
ta!... Vine!... (Iese repede prin fund.)

SCENA V
+TEF{NI|{, BALO+ =i OANA.

(+tef[ni\[ vine ]nso\it de o mul\ime de copii de cas[,

care e opresc la u=a din dreapta. E plin de sânge pe mâna
stâng[
=i pe piept. Oana prive=te peste lume =i dain[ leag[nul;
uneori ]=i reazem[ capul ]n mâini =i se uit[ drept ]nainte.)
+TEF{NI|{: O! câinii, se bat pe via\[ =i pe moarte... Da\i-

145
mi sabia mea! (Balo= se repede s[-i aduc[ o sabie =i-o pune pe
mas[.) Asta nu-=i cunoa=te st[pânul! De trei ori m-am opin-
tit s-o trag, =i n-a vrut s[ ias[!... Va ie=i ea, mai sp[imânt[toare
ca-n mâna b[trânului +tefan!
LOGOF{TUL BALO+: S[ te leg la mân[, m[ria-ta!... A! =i
la piept...
+TEF{NI|{ (ar[tând sângele): +sta e d-al meu, [sta e d-
al lor... D[ un =tergar de la masa pe care am ]ntins-o de ieri
=i nu pot s[ m[nânc... }n curând voi mânca cu poft[...
]nnum[r[ pic[turile... De fitece pic[tur[ de la mine, un cap
s[ caz[... pân[ voi podi curtea castelului cu capete boiere=ti!
(Balo= ]l leag[.) Greu... s[ te ba\i cu sabia altuia!... De ce n-
a ie=it?
LOGOF{TUL BALO+: Petric[ avea dreptate... e ruginit[...
+TEF{NI|{: Mai bine n-a= fi luat-o... Când vrusei s-o scot
auzii: “S[ =ti\i c[ nu iese!” M[ uitai ]ntr-acolo... +i mul\imea
de osta=i, =i furia cu care porniser[ la lupt[, =i \ipetele care
s-amestecau p[reau o mare cu talazuri ]nfuriate! N-a-veam
pe cine pune ochii. M[ ]ncercai a doua oar[. A doua oar[
auzii: “S[ =ti\i c[ nu iese!” M[ uitai... nimic... Acelea=i tala-
zuri care se ]mping =i se ]ncalec[... A treia oar[ auzii lim-
pede: “N-a ie=it!” Atunci strigai: “Moghil[, o sabie!”... Cum
de-auzeam =oaptele ]n vuietul mai crâncen ca al m[rii?...
LOGOF{TUL BALO+: P[reri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Cum p[reri?... +tiam unde sunt, ce fac, ce
vreau, unde m[ duc, de unde vin, =i auzeam venind, de de-
parte =i d-aproape: “S[ =ti\i c[ nu iese!” A! =i n-a ie=it!
LOGOF{TUL BALO+: De multe ori se desprind, din vui-
etul m[rii, fire de sunete care prind ]n\elesuri...
+TEF{NI|{: Aci ]n\elesul prevestea faptele... Ia-o, du-o
departe, s[ n-o mai v[z... Mâine despart ce e al lui de ce e al
meu...
LOGOF{TUL BALO+ (sfios): Iar pic[, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: Atât mai bine! Se vor ]nmul\i capetele care
vor c[dea... }nnum[r[-le... Da, da, atât mai r[u! Voi face un
munte, ca Ceahl[ul de gros =i de ]nalt, din capetele boiere=ti!
Ah! ci leag[-m[ mai strâns de nu vrei s[ vie num[rul =i la al
t[u!... Ce, te-ai speriat?
146
 LOGOF{TUL BALO+: Nu, dar destul, m[ria-ta!
+TEF{NI|{: Cum... S[-i iert?
LOGOF{TUL BALO+: S[-i birui =i s[-i ier\i!
(Tumultul se apropie.)
OANA: Zi vântului s[ tac[ =i valurilor s[ se potoleasc[...
+TEF{NI|{: Oana?... (Tumultul s-apropie.) Ia!... S[-i
iert?... A= fi nedrept cu ceilal\i... =i cu Oana... (Oanei.) Aci \i-
ai adus pe +tef[ni\[ al t[u?
OANA: Ce-\i pas[?...
(Tumultul cre=te.)
+TEF{NI|{: Da\i-mi sabia!...
OANA: }mpotriva domnului t[u?
(Balo= ]l ]ncinge cu sabia.)
+TEF{NI|{: Vrei s[ zici... (Lui Balo=.) Ce tremuri a=a?...
]mpotriva mea ]nsumi... Un alt coif... +sta m[ strânge ca un
cerc de fier...
OANA: +i Bogdan nu mai vine... E dus departe... iii...
unde se vars[ Nistru-n mare...
+TEF{NI|{ (]ncercând sabia): Asta iese... S[ mergem,
Balo=.
LOGOF{TUL BALO+: Fere=te-te de C[r[b[\... Lovitura lui
e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pân[-n =ezut...
+i din curtea lui Arbore a f[cut o cetate...
+TEF{NI|{: De unde au adunat atâta lume?...
(S-aud zgomote apropiate.)
LOGOF{TUL BALO+: Ia!
+TEF{NI|{: Balo=, calul!
(Se reped la ie=irea din dreapta.)

SCENA VI

+TEF{NI|{, BALO+, OANA =i MOGHIL{.

(Moghil[ ]i ]ntâmpin[, r[nit, plin de praf,

cu hainele rupte =i cu sabia scoas[.)
MOGHIL{: Nu te duce, doamne...
147
 +TEF{NI|{ (sp[imântat): De ce?
MOGHIL{: Vin =i ei!
+TEF{NI|{: Vin?... (Trage sabia.)
MOGHIL{: I-aducem...
+TEF{NI|{: Pân[ s-aud cu ce trebuia s[ ]ncepi, mi-a ie=it
sufletul!
MOGHIL{ (r[suflând repede): Abia te f[cu=i nev[zut =i
strigai copiilor de cas[: “Când s-o ]ntoarce, s[ se ]ntoarc[ la
biruin\[!” +-un \ip[t lung scoaser[ osta=ii, c[ clocotea
v[zduhul. +i nu se mai cuno=tea ]nv[lui\i de ]nv[luitori. Unul
singur se vedea ]n tot acest alai al mor\ii: C[r[b[\! Cu amân-
dou[ mâinile ]nvârtind palo=ul, pe care izbea, la p[mânt.
Se traser[ ]n curte. Noi, ]ntr-o clip[, pe ziduri. Sp[tarul Hran[
strig[: “Oameni buni, degeaba atâta sânge! Duce\i-v[ ierta\i,
pe la casa cui v[ are!” +i se f[cur[ roat[, fitecine cu ce avea
]n mân[, ca =i cum ar fi fost osta=i, =i ie=ir[ prin fund, =i se
duser[ uitându-se ]nd[r[t, pân[ nu se mai v[zur[ pe dup[ o
cut[ de deal. Apoi sp[tarul Hran[ le zise boierilor: “Domnul
e milostiv”...
+TEF{NI|{: O! o! da’ce milostiv!
MOGHIL{: “...supune\i-v[ =i da\i armele.” Ei se uitar[
]ntre dân=ii, se sf[tuir[ din privire, cl[tinar[ din cap, ridic-
ar[ din umeri, adic[: “ce-o fi s[ fie”. +i-=i ]ntinser[ s[biile
pline de sânge. Doar C[r[b[\ izbi cu a sa de câteva ori treptele
de piatr[ — =i la fitece lovitur[ s[rea scântei — pân[ =-o
rupse ]n dou[. +i aruncând bucata cu mânerul, zise: “Na! ia-
o =i ia-m[!” Dar iat[-i, vin ]n=irui\i, cu sângele dâr[, cu vest-
mintele rupte, cu capul ]n jos...
+TEF{NI|{: Jos de tot!
MOGHIL{: }ntâi e comisul Toma C[\eleanu, târând pi-
ciorul dup[ el, apoi vistiernicul Ieremia, cu sângele pe fa\[,
paharnicul S[cueanu, cu dreapta zdrelit[...
+TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac clucer!
MOGHIL{: ...pârc[labul Condrea adus de mijloc, biv-vel
vistiernicul Sima cu um[rul stâng deschis, =i vornicul C[r[b[\
teaf[r, c[ nimeni nu s-a apropiat de el s[ se duc[ pe lumea
cealalt[...
148
 +TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac comis! De mi-ai fi adus =i
pe logof[tul Trotu=anu, te-a= fi f[cut vistiernic...
MOGHIL{: I-am dat de urm[...
+TEF{NI|{: De urm[, dar nu de el...
MOGHIL{: A trecut ]n Pocu\ia...
+TEF{NI|{: Oh! Polonia... han de tâlhari... pus[ ]n mijloc-
ul lumii ca ]ntr-un codru! De s-ar scula Ungaria, ]mp[r[\ia
Moscului, chanii t[tarilor, padi=ahul cu toat[ t[ria lui, mun-
tenii =i moldovenii, =-ar porni o=tile s[ potopeasc[ puterea
le=easc[, m-a= face piu[ s[ ]ncalece Soliman, a= ad[pa caii
chanilor, a= duce sabia \arului, a= \ine s[ se spele craiul Un-
gariei, m-a= ]nchina cumnatului meu Radu =i-a= arunca coro-
ana Mu=atinilor de pe capul meu pe capul lui Mogârdici!...
O! Polonia! Polonia!... (Se ]neac[.)
OANA: C-a zis broasca Maichii Domnului: “De ce plângi,
c[ eu am avut nou[, =i pe to\i i-a c[lcat carul”... +i-a zis
Maica Domnului broa=tei: “Când vei muri s[ nu te-mpu\i”...
SCENA VII

+TEF{NI|{, BALO+, MOGHIL{, OANA, HRAN{, PETRIC{,

C{|ELEANU, IEREMIA, S{CUEANU,
CONDREA, SIMA =i C{R{B{|.

PÂRC{LABUL PETRIC{: Iat[, m[ria-ta, boierii poc[i\i ]\i

cer iertare...
VORNICUL C{R{B{|: Tu zici!
+TEF{NI|{: Dar tu?
VORNICUL C{R{B{|: C[ scris a fost s[-ncap[ mo=tenirea
lui +tefan cel Mare pe mâna nevrednicului...
(Mi=care ]ntre boieri.)
+TEF{NI|{ (se repede cu sabia scoas[): A!
LOGOF{TUL BALO+ (re\inându-l): M[ria-ta...
+TEF{NI|{: Vroiam s[-i ]ntorc cuvântul de unde ie=ise!...
O! r[zvr[ti\ilor!
VORNICUL C{R{B{|: Nu ne-am r[zvr[tit, ne-ai r[zvr[tit!
PAHARNICUL S{CUEANU: Ne-ai r[zvr[tit judecând sin-
gur ]n locul Divanului...
149
 VISTERNICUL SIMA: Judecând f[r[ de lege...
PÂRC{LABUL CONDREA: Osândind f[r[ dovad[...
VISTERNICUL IEREMIA: Pe Luca Arbore, cu care te vei
]ntâlni ]n ziua judec[\ii d-apoi...
COMISUL C{|ELEANU: +i pe copiii lui, pentru care se
r[scul[ lumea din Suceava...
VORNICUL C{R{B{|: Pe to\i copiii lui! (+tef[ni\[ face
semnul rostogolirii.) Da, da, pe C[t[lin... A=a, a=a l-ai ros-
togolit din vârful muntelui ]n pr[pastie...
+TEF{NI|{ (furios): Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: ...ucizând pe Arbore de dou[ ori,
o dat[ când ai ucis pe fiu-s[u, a doua oar[ când ai scornit
vicle=ugul cu cartea, o dat[ c[ \i-a fost p[rinte când erai mic,
a doua oar[ c[ \i-a pus coroana pe cap, l[sându-\i mo=tenirea
str[mo=ilor t[i neclintit[, lacom de slava cu care ar fi dorit
s[ te vaz[ ]ncununat!
+TEF{NI|{: Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: O! ce f[\[rnicie!
PAHARNICUL S{CUEANU: Pe C[t[lin ]l urai pentru c[
str[lucea printre viteji, pe Arbore pentru duhul lui cump[nit,
dospit ]n p[mântul Moldovei =i r[s[rit spre mântuirea ei!
+TEF{NI|{: Min\i!
VORNICUL C{R{B{|: Pe C[t[lin ]l osândi=i când doam-
na ]i dete inelul ]n uralele mul\imii, pe Arbore când birui la
sfat =i trimise pe Luca Cârje s[ re]nnoiasc[ pacea cu Polo-
nia!
+TEF{NI|{: Moghil[, s[ vie arma=ul!
OANA: +i mormântul e groap[ =i jitni\a e groap[... ]ntr-
unul se-ngroap[ stârvul, ]n cealalt[ bog[\iile...
(Arma=ul intr[ prin stânga ]n haine ro=ii
=i purtând pe umeri o sabie lung[.)
VORNICUL C{R{B{|: Ce-ar zice biata Oan[ când =i-ar
veni ]n min\i =i-ar vedea naintea ochilor?
+TEF{NI|{: Moghil[, mutul e odihnit?
MOGHIL{: Odihnit.
+TEF{NI|{: A mâncat bine? A b[ut bine?
MOGHIL{: Crez, m[ria-ta.
150
 +TEF{NI|{: Nu \i-a spus?
MOGHIL{: Cum s[-mi spuie?
+TEF{NI|{: Da, bine zici... Toporul nu vorbe=te!
OANA: Zi mutului s[ vorbeasc[ =i sl[b[nogului s[ um-
ble... O! ce frumos doarme cu mâinile supt c[p[tâi... Nu, nu
de=tepta\i pe +tef[ni\[!
VISTERNICUL SIMA: Doarme!
COMISUL C{|ELEANU: Viseaz[!
VISTERNICUL IEREMIA: Un vis urât!
PÂRC{LABUL CONDREA: Visul de pe urm[!
+TEF{NI|{: Hran[!... zi mutului s[-=i ascu\[ toporul =i
s[ puie t[ietor un bu=tean de stejar destul de tare... pentru
=ase in=i... Ce? nu te mi=ti?...
SP{TARUL HRAN{: (ca =i cum s-ar sp[la pe mâini): M[
supui, doamne, poruncii m[riei-tale, cum s-ar supune un
osta= s[ trag[ ]n fratele lui...
+TEF{NI|{: Cu cine e=ti frate?
SP{TARUL HRAN{: Frate-n Christos...
+TEF{NI|{: A! bine... bine... F[-\i datoria... (Hran[ iese
prin fund.) A!, boieri, a venit =i rândul domnului...
VORNICUL C{R{B{|: N-a venit... Va veni dup[-al nost-
ru...
+TEF{NI|{ (]nfuriat): E rândul domnului s[ v[ judece...
PAHARNICUL S{CUEANU: }ntâi ne osânde=te =-apoi ne
judec[!
+TEF{NI|{: Dac-a\i fi venit poc[i\i de f[r[delegea
f[ptuit[, r[sculând norodul ]mpotriva domnului, poate c[
mila m[riei mele...
VORNICUL C{R{B{|: Unde s[ fie mila?... Rugina st[ pe
fier, scoar\a pe copaci, lumina-n soare, apa-n râuri =i-n m[ri,
=i mila-n suflete! Mila m[riei-tale unde-ar fi? }n suflet?... Ai
abur, n-ai suflet!
+TEF{NI|{ (c[tre Hran[, care intr[): Degrab’, degrab’,
Hran[! Nesocoti\ii ace=tia au tr[it prea mult! Fiecare din
clipele lor sunt ani din via\a mea! Nici pop[, nici grijanie,
nimic (se strâmb[ epileptic), nimic...
VORNICUL C{R{B{|: Nimic din voia ta, ca s[ se ]mplin-
easc[ ce este scris...

151
 +TEF{NI|{: Ei, =i ce este scris?
VORNICUL C{R{B{|: S[ murim de mân[ de uciga=, ca
=i C[t[lin, ca =i Arbore, ca =i Toader, ca =i Nichita, ca to\i
care te-apropie =-au sufletul curat!
+TEF{NI|{: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre C[r[b[\ =i
se opre=te la sosirea Doamnei Tana.)

SCENA VIII
Cei de sus, DOAMNA TANA.

DOAMNA TANA: Nu te ]ntreb ce faci! Te v[z, ]i v[z =i

=tiu!
+TEF{NI|{: Dar tu ce faci?
DOAMNA TANA: Scap din tine ce mai e de sc[pat!...
}mp[rt[=ania e o tain[ a bisericii ]n care omul — domn d-ar
fi — nu se-amestec[. Ea e de la +l-de-sus la [i de jos! Oricât
de nalt ar fi scaunul =i oricât de sus ar sta coroana, pe dea-
supra lor st[ Treimea cea de-o fiin\[ =i nedesp[r\it[! Grijan-
ia se d[ oric[rui osândit la moarte! Bizantinii se ucideau,
mama pe fiu, fiul pe tat[, so\ia pe so\, tat[l pe fiu, fiica pe
mum[, dar nicicând nu se r[puneau f[r[ sfânta ]mp[rt[=anie.
+i Ivan al Moscovei avea un pop[ lâng[ el, ca nu cumva s[
ucid[ f[r[ s[ grijeasc[! +i tu, fiul fiului lui +tefan cel Sfânt,
vrei s[ ucizi, c[lcând peste cea mai mare tain[ a bisericii
cre=tine?...
+TEF{NI|{: Petric[, du-te =i vezi, popa e-aici?
(Hatmanul Petric[ iese prin fund.)
DOAMNA TANA: O! Moldovo, ce zile ai ajuns! Cinstea =i
slava ta, Arbore =i C[r[b[\, uci=i, ca ni=te tâlhari, din porun-
ca ]ntunericului!
+TEF{NI|{: A domnului, muiere!
DOAMNA TANA: (ca ie=it[ din fire): Vifor n[prasnic, care
]nv[luie cuprinsul, =i prinde pe c[l[tor, =i trece peste el, =i-l
acoper[.. care prinde o=tile, =i trece peste ele, =i le-acoper[...
care prinde noroadele, =i trece peste ele =i le-acoper[...
HATMANUL PETRIC{ (venind): Nu e, m[ria-ta.
152
 +TEF{NI|{: Dar unde e?
HATMANUL PETRIC{: S-a dat afund...
DOAMNA TANA (rugându-se): A=teapt[ pân[ mâine,
m[ria-ta... S[ te mai gânde=ti...
+TEF{NI|{: Pân’ la sfâr=itul lumii?... Nu, nu, m-am gân-
dit... +i f[r[ pop[!... (Trece mâna pe frunte.) Ah!...
DOAMNA TANA: O! O!
VORNICUL C{R{B{|: V[ mul\umim, doamn[!
Dumnezeu s[ v[ trimeat[ harurile lui cere=ti =i s[ v[ dea
destule puteri ca s[ vede\i ce ve\i vedea!... M[ria-ta, e=ti
puternic...
+TEF{NI|{: Sunt!
VORNICUL C{R{B{|: E=ti ca Samson, orb =i pe mâna
filistenilor, când a luat ]n bra\e stâlpii pe care sta bolta casei...
+TEF{NI|{: E! Sunt!
VORNICUL C{R{B{|: ...=i ca un uria=, scuturându-se, a
cl[tit stâlpii din loc, =i-a n[ruit bolta, =i-a pierit =i el cu ceilal\i
sub ruine... Stâlpii suntem noi...
+TEF{NI|{ (râzând nervos): A! a! voi sunte\i stâlpi?
VORNICUL C{R{B{|: ...bolta e Moldova... +i pe ruinele
sub care vei pieri, altul mai vrednic se va ridica...
+TEF{NI|{: A! ha! Petru! Ho! ho!
VORNICUL C{R{B{|: +i Petru, c[ e os din osul lui +tefan
cel Mare!
+TEF{NI|{ (furios): Ia-i, arma=! Ia-i! Lovitura =i capul!...
S[-i toci ca pe câl\i!... Pe C[r[b[\ ]ntâi... Ba nu, pe el la
urm[, s[ vaz[ cum se dau d-a rostogolul capetele celorlal\i!
OANA: Auzit-a\i c[ s-a zis, celor de demult, s[ nu ucizi...
iar[ eu zic vou[ c[ cine va ucide vinovat va fi judec[\ii...
+TEF{NI|{ (lu]ndu-=i capul ]n mâini): Eh! o nebun[!
(Se-ntoarce spre Oana. Doamna Tana se duce la C[r[b[\
=i-l s[rut[ plângând.)
VORNICUL C{R{B{|: Nu face nimic, doamn[!
+TEF{NI|{: Mai iute, c[ mi-e sete...
(Cei osândi\i pornesc.)
VORNICUL C{R{B{|: }nsetat vei fi =i setea ta nu se va
potoli!
153
 +TEF{NI|{: Z[u!... Eh!...
(S-aud zgomote jos. +tef[ni\[ se duce la fereastra din stânga.
Se =terge de n[du=eal[ pe frunte. Prive=te. Face semne.
Se strâmb[ epileptic =i face spum[ la gur[.
Se razim[ cu capul de fereastr[. S-aud cinci lovituri surde.)
DOAMNA TANA (sp[imântat[): O! s[racii!
+TEF{NI|{ (alb ca varul): Mutul a ostenit?... Nu mai
vrea? (Face semn. S-aude =i a =asea lovitur[.) Oh!... ]n sfâr=it,
slobod!
DOAMNA TANA (]ngrozit[): Ce-ai f[cut, +tef[ni\[?
+TEF{NI|{: M-am f[cut domn! (Se uit[ pe fereastr[.
Scoate o pung[. O arunc[ pe fereastr[.) S[ fie a ta... da...
da... a mutului. P[cat c[ nu vorbe=te!
(}n timpul acesta Petric[, Balo= =i Hran[ privesc ]n p[mânt =i le
curg lacr[mile. Oana =i-a luat capul ]n mâini, se uit[ ]nainte =i
tresare. Doamnei Tana ]i trece o lumin[ pe fa\[ =i, cu o bucurie
groaznic[,
se repede la masa domnului, ]i ia paharul,
toarn[ otrava =i-l umple cu vin.)
DOAMNA TANA: Supune-te, carne... ]\i porunce=te sufle-
tul! (Se ]ntoarce spre domn.) Doamne, s[ bem!...
+TEF{NI|{ (tres[rind): Tu, s[ bei?
DOAMNA TANA (tot timpul pref[cându-se): S[ uit[m!...
Ce-a fost nu mai este!
+TEF{NI|{: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu!
DOAMNA TANA (bând repede): Am apucat s[ beau...
+TEF{NI|{ (bea): Cam amar!
DOAMNA TANA c-o lumin[ de bucurie): A!... |i s-a p[rut!
+TEF{NI|{ (scuturându-se): +-un miros...
DOAMNA TANA: A fost trezit...
+TEF{NI|{: Proasp[t... (}i toarn[ =i bea.)
DOAMNA TANA: S-a dus, Maic[ a Domnului!
+TEF{NI|{: Cine s-a dus?
DOAMNA TANA: +i Sima, =i S[cueanu, =i Ieremia, =i
C[\eleanu, =i Condrea, =i C[r[b[\, =i Arbore, =i Nichita, =i
Toader, =i C[t[lin... (Râde.)

154
 +TEF{NI|{: +i de ce râzi?
DOAMNA TANA: Nu sunt obi=nuit[ s[ beau... Vinul [sta
te face s[ ui\i... =i erau ca =ase berbeci cu capetele t[iate...
+TEF{NI|{: Bea =i uit[!
OANA: ...Ferici\i cei s[raci cu duhul c[ a lor este ]mp[r[\ia
cerurilor... (Se uit[ la meseni. Parc[ ar vrea s[ goneasc[ ceva
din minte.)... Capul de cuc uscat de =apte ani, sp[lat ]n =apte
ape ne]ncepute, purtat ]n sân de =apte fete mari, e bun la
somn, c[-\i d[ somn f[r[ vise...
+TEF{NI|{ (]mbucând =i bând): Dou[ zile mi s-a p[rut
amar...
DOAMNA TANA: Acum e bun... nu e a=a?... (Râde.)
+TEF{NI|{: Da, da... De ce râzi?
DOAMNA TANA: M[ uit la Balo=... cât[ gura! o! cât[
gura!...
LOGOF{TUL BALO+: Ca s[ beau, domni\[...
+TEF{NI|{: Vinul e minunat! (Bea.)
DOAMNA TANA: M[ uit la Hran[...
SP{TARUL HRAN{ (cutremurându-se): V[z pe C[r[b[\,
m[ria-ta...
+TEF{NI|{: A! =i e sp[tar!
SP{TARUL HRAN{ (]=i =terge o lacrim[): Nu sunt nimic...
DOAMNA TANA: Moghil[, semeni pe dinafar[ cu tat-t[u...
A=a mi s-a spus... Urechile cam prea mari, dar ]ncolo... Tat-
t[u a fost un om de treab[... =i tu, de treburi...
MOGHIL{: De treaba la care m[ pune...
DOAMNA TANA: O! ho! =i la care te pui ca s[ te puie...
+TEF{NI|{ (se =terge de n[du=eal[): Cotnarul... la un cap
de femeie...
DOAMNA TANA: Vinul preface pe orcine... Mai ]ntâi v[
face urâ\i... oh! urâ\i de tot... gurile largi... privirile t[iate,
apoi... nu! nu! v[ face frumo=i... v[ lumineaz[... v[
]ntinere=te... v[ umfl[ p[rul... mai hazlii... mai sprinteni...
+TEF{NI|{ (]nfl[c[rat): Vino ]n bra\ele mele, Tana! Ce
frumoas[ e=ti! (O s[rut[.)
OANA: Cine?... Tana?... (Se fr[mânt[ =i recade ]n nebunia
ei.)
155
 DOAMNA TANA: Iuda n-ar fi s[rutat...
+TEF{NI|{: +tiu, =tiu de ce zici a=a... Moghil[, s[ dai
peste grani\[ pe Irma... (Moghil[ tresare.)
DOAMNA TANA: Pe cine?
+TEF{NI|{: Pe contele Irmsky...
DOAMNA TANA: Prea târziu...
+TEF{NI|{: A?
DOAMNA TANA: Am vrut s[ zic prea devreme... La
noapte...
+TEF{NI|{ (]=i scoate coiful =i-l ]ntinde): Turna\i ]n el...
S[ bem ]n s[n[tatea doamnei... (Moghil[ ]i umple coiful.)
Bea, doamn[, s[ uit[m grijile...
DOAMNA TANA (gustând): Parc-a= fi sorbit din capul lui
+tef[ni\[...
+TEF{NI|{ (bea zdrav[n.) A! bun!... La rând, boieri...
DOAMNA TANA: Cum preface vinul bun ]ndeopotriv[ su-
fletele oamenilor!
OANA (]n lupta cu ea ]ns[=i): Nu judeca\i, =i nu ve\i fi
judeca\i... Ierta\i =i vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?...
+i casa lui +tefan o cârcium[? (Recade.) Vino, doamne, de-l
adoarme...
+TEF{NI|{: Biata Oan[! M[ trec lacr[mile...
DOAMNA TANA: S[ le v[z!... A! ai b[ut prea mult... }n
curând te vei trezi!...
+TEF{NI|{: Ce? Nu-\i plac a=a?
DOAMNA TANA: Ba da...
+TEF{NI|{: Ce pu\ini suntem!... O nebun[, trei frico=i,
un om, doamna =i domnul lor...
DOAMNA TANA: Câ\i ai l[sat, m[ria-ta! S[ vie =i Arbore,
=i Sima, =i Ieremia =i C[r[b[\...
+TEF{NI|{: Ei, cu ei trecutul... =i trecutul a trecut de
mult...
DOAMNA TANA: S[ vie =i Toader, =i Nichita, =i C[t[lin...
+TEF{NI|{: S[ vie cei care au s[ ia locul paharnicului, al
pârc[labilor, al comisului... Unde sunt?
SP{TARUL HRAN{: Au fugit...
DOAMNA TANA: Au fugit, =i b[trâni =i tineri, ca puii de
potârniche când trece uleul...
+TEF{NI|{ (ame\it): Au fugit de bine... O! ce pro=ti!...
Balo=, s[ veste=ti \[rii c[ domnul a... a...
156
 DOAMNA TANA: ...a t[iat Sfatul...
+TEF{NI|{ ...c-a dat afar[ din el pe cei r[zvr[ti\i... c[
vrea pace cu boierii... +i s[ nu ui\i s[ scrii cele ]ntâmplate =i
lui Sigismund, =i lui Soliman, =i lui Radu...
LOGOF{TUL BALO+ (trist): Voi scri, m[ria-ta...
+TEF{NI|{: S[-nve\e =i ei cum s[ se poarte cu cei vicle-
ni! (Exaltat.) A! p[mânt fericit al Moldovei, \i-a fost dat s[
vezi ]n scaunul t[u b[trân un domn tân[r, falnic, blând =i-
ndur[tor...
DOAMNA TANA: O! blând =i-ndur[tor!
+TEF{NI|{ (a c[rui exaltare cre=te): Cu mine, t[ria =i
via\a, n[dejdea =i lumina! Cu mine, mândria =i biruin\a! Cu
mine, neamul va str[luci ca soarele la namiezi!
OANA (a c[rei limpezime dureaz[ ceva mai mult): O! Doam-
na Tana!... Da, da!... (Recade.) C[ va da jos din scaun pe cei
mândri =i va ridica pe cei umili\i...
+TEF{NI|{: La o parte... c[ trece... oastea lui +tef[ni\[-
vod[! +iruri lungi de c[l[re\i viteji, cu steagurile desf[=urate,
]=i reped caii care sfor[ie, mâncându-=i z[balele... +i copiii
de cas[, =i piota,* (Piot[, pihot[ — infanterie, pedestrime.)
=i gloata ]=i scutur[ pletele pe grumaji, =i se duc la ]nc[ierare,
la moarte =i la birun\[ cum s-ar duce la hor[ =i la nunt[!...
Aci a frânt pe unguri... aci a risipit pe t[tari... aci a rupt pe
le=i... aci a ]ngenuncheat pe munteni... aci a topit pe turci...
Cronicari, turna\i seu ]n v[pai\ele voastre, =i scri\i faptele
m[re\e ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel
Bun, mai cu minte ca Mircea cel B[trân =i mai viteaz ca +tefan
cel Mare! (Exaltarea =i be\ia cresc.) Am desp[r\it ]ntunericul
de lumin[!... Ce v[ uita\i a=a? Da\i-mi paharul plin... cu el
plin m[ voi sui ]n scaunul bunicului meu!... La o parte...
pânza aceasta pr[fuit[... pe care n-a mai ridicat-o nimeni...
(D[ ]ntr-o parte perdeaua de m[tase care acoper[ tronul. Dea-
supra tronului, portretul lui +tefan cel Mare, lucrat ]n mozaic
vene\ian.) +i tu (spre +tefan), ce te ui\i a=a la mine?... Te-
ncrun\i?... De ce p[le=ti?... Ce spun buzele tale, care se mi=c[
ca =i cum ar vrea s[-mi aduc[ ]nchin[ciune? (S-a=eaz[ ]n
scaun, ridic[ paharul.) +i se sunt b[t[liile tale?... Ce este
157
Chilia, Socii, Baia, Lipnic, C[tl[bugii, Scheia, Len\e=ti,
Cosminul, Racova... juc[rii... Ah!... (D[ un \ip[t. Se scoal[
de pe tron; se schimb[ la fa\[; devine negru; paharul ]i cade
din mân[.)
OANA (venindu-=i ]n fire, nu poate s[ vorbeasc[): O! o!
LOGOF{TUL BALO+ (speriat): Ce este, m[ria-ta?
SP{TARUL HRAN{: Ce ai, m[ria-ta?
LOGOF{TUL PETRIC{: Adu mâna, m[ria-ta!
MOGHIL{: Bini=or, m[ria-ta! (}l dau jos de pe scaun =u-l
sus\in.)
DOAMNA TANA: N-are nimic... Da\i-i vin... Vorbea a=a de
frumos!
+TEF{NI|{ (cl[tinându-se): O arsur[... Nimic... (Se
]ntoarce spre +tefan. Se strâmb[ epileptic.) O! \i-e necaz!
Turna\i vin... (}i ridic[ paharul =i i-l umple.) Sabia ta n-a vrut
s[ ias[... Cine-mi zicea: “N-are s[ ias[... n-a ie=it?”... A! voi
desp[r\i ce e al t[u de ce e al meu...
DOAMNA TANA: +i Moldova cui o la=i?... Nu e-a lui?
+TEF{NI|{: Moldova e-a mea!... Voi desp[r\i chipul t[u
de scaunul acesta... Scaunul e-al meu! S[-l scoa\[!... Ah!...
(}i cade paharul din mân[, se strâmb[ epileptic.)
DOAMNA TANA: A b[ut prea mult... Vorbe=te, m[ria-ta!
Vorbe=te!
+TEF{NI|{: A trecut... S[-l scoat[ cu dalta =i cu ciocan-
ul... Mâine s[ nu-l mai v[z... (D[ un r[cnet n[du=it.)
OANA: A! a!
DOAMNA TANA: N-ai s[-l mai vezi!
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Mi se taie picioarele... |ine\i-m[!... M[
arde!... O! C[r[b[\!... (Se ap[r[ cu mâna.) Arbore... C[t[lin...
(}ncearc[ s[ fac[ semnul rostogolirii =i nu poate.)
OANA: A! a!
+TEF{NI|{: Se-ntunec[?... E noapte?...
DOAMNA TANA: Nu, e ziu[ =i lumin[!
+TEF{NI|{: M[ arde... Nu mai v[z... Otrav[... Doftorul...
DOAMNA TANA: N-are ce s[-\i mai fac[!
OANA (apropiindu-se de +tef[ni\[): A! a!
158
 +TEF{NI|{: }ntuneric... }ntuneric... (Se ]ntinde ]n capul
oaselor =i-=i d[ sufletul. Boierii ]l sus\in.)
LOGOF{TUL BALO+ (sp[imântat): Cine l-a otr[vit?
DOAMNA TANA: Eu... am sc[pat Moldova!
OANA (]l prive=te =i lacr[mile ]i curg): Nu de=tepta\i pe
+tef[ni\[!
(Doamna Tana =i Oana se ]mbr[\i=eaz[ =i plâng.)

Sfâr=it

159
 LUCEAF{RUL
Dram[ ]n 5 acte
PETRU RARE+
LOGOF{TUL BALO+
VORNICUL GROZA
PÂRC{LABUL MIHU, ]n urm[ hatman
PÂRC{LABUL MATIA+
POSTELNICUL ALBOT{
PÂRC{LABUL LICIU
SP{TARUL +ANDRU
BIV-VEL LOGOF{TUL TROTU+AN
PAN1 CRASNA+
PAN COSMA
CHELNARUL HÂREA
MOGÂRDICI
SANDOMIR
CORBEA
CREMENE
DOFTORUL +MIL
I-IUL OSTA+
AL II-LEA OSTA+
AL III-LEA OSTA+
AL IV-LEA OSTA+
UN COPIL DE CAS{
O ISCOAD{
ANDREA
ANTONIO
I-IUL PESCAR
AL II-LEA PESCAR
AL III-LEA PESCAR
AL IV-LEA PESCAR
AL V-LEA PESCAR
ELENA-DOAMNA
OANA

160
GENUNEA
NASTASIA
DOLGA
Boieri, osta=i etc.

161
 ACTUL I
Zidurile crenelate ale castelului din Suceava. La mijloc, un turn mai
]nalt. Pe sub turn, o poart[ de z[brele groase de fier prin care se vede
curtea castelului. }n dreptul por\ii, o punte, l[sat[ peste =an\ul cu ap[,
se sprijin[ pe dou[ lan\uri groase. Pe din[untru, de-a lungul zidurilor,
un brâu de scânduri pe care se plimb[ osta=i de paz[. La apus, luceaf[rul
argintiu.

SCENA I

MOGÂRDICI, CORBEA, SANDOMIR =i CREMENE,

pe brâul de scânduri, cu sarici l[\oase, cu arcuri =i cu suli\i.
MOGÂRDICI, cu ve=minte de r[zboi pe sub saric[, cam cu chef,
st[ jos pe brâu =i cu capul pe zid.
(Ceilal\i nu se v[d ]nc[.)
MOGÂRDICI (]n partea stâng[ a por\ii): Afurisit[ za... Nu-
mai curea =i o\ele... A= fi ]nghe\at de n-a= fi luat sarica... Vinul
\ine de cald... dar, plosc[ mic[, vin bun =i foale g[urite... d[...
(S-apropie ]ncet, din partea opus[, Corbea, Sandomir =i
Cremene.)
SANDOMIR: Cine-i acolooo?
MOGÂRDICI (tres[rind): Cine s[ fie?
CREMENE (]ntinde arcul): Cin’e-acoloo... c[ dau...
MOGÂRDICI: Cremene, s[ nu dai, c[ te fac iasc[... M[...
(Se pitul[ =i se ridic[.) Eu sunt... Ce, e=ti nebun?... Nu sunt
eu mai mare, m[?
CREMENE (abia \inându-=i râsul): Dup[ coif, a=a ar fi,
dar nu dup[ ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile
Sucevei... Zidurile Sucevei stau ]n picioare fiindc[ =i noi st[m
]n picioare... Zaoa ta umbl[ pe dou[ c[r[ri...
MOGÂRDICI: Nu mai spune... vas[zic[, ea e de vin[...
Bâr! frig al dracului!
(Corbea, Sandomir =i Cremene trec de cealalt[ parte,
la Mogârdici.)
CREMENE: Cum o duci cu veghea, b[di\[ Mogârdici?

162
 MOGÂRDICI: Mi-e frig, mi-e foame, =i foamea ca foamea,
dar mi-e sete...
CREMENE: B[di\[ Mogârdici, dormi=i ceva?
MOGÂRDICI: Cine? Eu? +[guie=ti?... Am umblat, am
]nvârtit lancea, am ]ntins arcul, am...
SANDOMIR: ...mângâiat plosca...
MOGÂRDICI: Ei, da, de ce nu?
SANDOMIR: ...M[ l[sai ]ntr-o rân[...
MOGÂRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: ...=i, ca omul... ]nchisei ochii, s[ v[d cum
]mi =ade...
MOGÂRDICI: H]-h]!
SANDOMIR: Stelele, reci ca-n nop\ile de prim[var[... M[
uit la ele, ele se uit[ la mine...
MOGÂRDICI: Tocmai!
SANDOMIR: Pân[ m[ fur[ o dulce aromeal[...
MOGÂRDICI (râzând): A, a, a=a e!
SANDOMIR (repede): +i paza?
MOGÂRDICI: Ce? ce?... Nu e adev[rat... Zisei eu c-am
adormit?... Tu zise=i!
SANDOMIR (strânge de mân[ pe Mogârdici): Oh, ce mai
suta=!
MOGÂRDICI: Au!... Adic[ de ce nu te rogi tu, Sandomir
neic[, de mo=-t[u Groza s[ m[ lase chelar, cum porunci
+tef[ni\[ dou[ zile ]nainte d-a muri?
SANDOMIR: De mo= Groza? Un’ te po\i apropia...
CORBEA: E osta= ]n toat[ legea!
MOGÂRDICI: E, vorbi =i mutu!... “E osta= ]n toat[ le-
gea!”... E, Sandomire, Sandomire, dac[ ai vrea tu, ai zice
t[tân[-t[u, logof[tului Balo=, s[ m[ lase ce apucasem s[ fiu...
Fiecare cu ale lui. El cu condeiul =i cu palo=ul, eu cu cheile =i
cu poloboacele, el cu Divanul =i cu o=tile, eu cu gârliciul =i
cu tâlvul...1 Dracul m[ puse s[ nu m[ dezbrac de za =i s[ n-
arunc coiful =i sabia asta? Na... cap sec =i be\iv fudul... +i
chelar, =i ]nz[oat... pân[ m-apuc[ vremea logof[tului Balo=
=i-a pârc[labului Groza... A! =i grozav mi-e de sil[ de mese-
ria de osta=! N-a= t[ia un pui de g[in[ s[ m[ tai!... Ce râde\i?...
163
Vou[ v[ vine u=or... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene,
lat ]n spete cât trei, =i Corbea, scuipat osta=, negru, t[cut, ca
o stânc[... Eu? Un burduf pe dou[ picioare! +i ce picioare...
=ontâc... =ontâc...
CREMENE: Ei, cum tr[i=i tu cu +tef[ni\[, cu acea vijelie
care r[sturn[ tot ]ntr-o clip[?
MOGÂRDICI: Mai mult r[sturnat...
SANDOMIR: N-avea ce r[sturna...
MOGÂRDICI: Turna, turnam, pân[ c[deam... +i-mi pl[cea,
=i de fric[...
CREMENE: De frica cui?
MOGÂRDICI: A lui!
SANDOMIR: Era fioros?
MOGÂRDICI: Frumos =i ]ncruntat; mic=or, =i p[rea ca un
munte; vesel =i trist; viteaz, =i plângea ca un copil; mândru,
=i se juca cu mine ca mâ\a cu =oricelul. Or nu se n[scuse
deplin, or n[scut deplin, s[-l fi luat din iele... Cine =tie?...
“Mai rabd[, Mogârdici... Mai rabd[, =i mie mi-e sete”... Parc[-
l aud... +-a treia zi c[zu capul lui Arbore, =-al lui Toader, =-al
lui Nichit[, =-al lui C[\eleanu, =-al lui Ieremia, =-al lui
S[cueanu, =-al lui Condrea, =-al lui Sima, =-al lui C[r[b[\...
Eram beat mort când ]ncepu urgia. Când trânti ]ntâiul to-
por, s[rii din somn. Auzii glasul mul\imii care se ruga de
domn. La al doilea, m[ trezii d-a binele. Ie=ii din gârlici,
alergai =i v[zui!... (+-acoper[ fa\a.) Oh! sunt clipe de la
Dumnezeu când ai vrea mai bine s[ fii orb decât s[ vezi!...
(D[ cu t[i=ul mâinii.) Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui C[r[b[\ se
rostogoli bolborosind... Slava Moldovei ]l blestema! +i
b[trânul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un p[rinte!...
Eh! (D[ cu t[iu=ul palmei.)... N-a= vrea s[ fiu nici pârc[lab,
nici hatman, nici vornic, nici logof[t, nici domn!... Dar doam-
na Tana... Oh! Ce frumuse\e =i ce nenorocire!... Se zice...
SANDOMIR: Ce se zice?
MOGÂRDICI: C[ ea l-ar fi otr[vit...
SANDOMIR: +-a plecat nejudecat[?
MOGÂRDICI: }ntreab[ pe tat-t[u, Balo=, c[ el \ine locul
domnului...
164
 CREMENE: +i unde-a plecat?
MOGÂRDICI: }n Muntenia. Era munteanc[, fat[ a lui Nea-
goe Basarab. A s[rutat pe jupânesele =i fetele cur\ii =i s-a
suit ]n olac. Femeile plângeau. “Un’ te duci, domni\[?” “La
c[lug[rie.” +-a s[rutat pe sor-ta Genunea, =-a umplut-o de
lacrimi, =-a ie=it pe poarta asta, =i s-a dus la vale, =i s-a pier-
dut ]n neguri.
CORBEA (=opte=te): Genunea!
MOGÂRDICI: Ce zise=i?
CORBEA: Nimic.
SANDOMIR: Coco=ii au ]nceput s[ cânte, =i luceaf[rul s[
se sting[.
CREMENE: E steaua care se stinge cea de pe urm[. Uita\i-
v[... ca =i cum ar clipi.
CORBEA: Mâine iar r[sare, =-apoi iar r[sare, =i-n veci va
r[s[ri.
SANDOMIR: Mult o s-o ducem noi f[r[ domn?
MOGÂRDICI: N-ar vrea tat-t[u s[ fie?
SANDOMIR: Na!
MOGÂRDICI: Ba, z[u c-ar fi bine. Om bun =i drept... C[
pe tine — cât e el de mare — =i te pune de veghe ca pe orice
copil de cas[... S-ar duce vestea de Bubuig-vod[...
CREMENE: Ori Grozea...
SANDOMIR: Trebuie s[ fii vi\[ domneasc[...
MOGÂRDICI: Poi, Toader Balo= se zice c-ar fi boier vechi,
vechi, de vro trei sute de ani =i mai bine, =i c[ s-ar fi tr[gând,
dup[ spi\[, din fran\uji, =i mai de dincolo...
CORBEA: De, hot[rât, ]mb[trânesc copil de cas[! Pe cine
p[zim noi? Ce p[zim noi?
CREMENE: Castelul din Suceava...
SANDOMIR: +i Suceava...
CREMENE: +i \ara...
CORBEA: Eh! boierii se ceart[ pe cin’ s-aleag[... Vorbe...
vorbe... Eu s[ strâng calul ]n sc[ri, =i s[ m[ duc, =i s[ m[-
ntorc viu sau s[ m[ sfârtece du=manii, =i s[ mai ia ]n co-
pitele cailor!
(Se aude un auit. To\i tresar.)
165
 MOGÂRDICI (speriat): Cine s[ fie?
SANDOMIR: E glasul lui Groza...
MOGÂRDICI: Haiti! Fiecare la locul lui!
(Corbea, Sandomir =i Cremene se coboar[ =i trec ]n dreapta
por\ii.
Se duc. Se fac nev[zu\i.)
SCENA II

MOGÂRDICI

MOGÂRDICI (singur, ]=i a=az[ coiful, ia suli\a =i se uit[

dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogârdici!...
Sunt caraul[... Nu r[spunzi?... Nu?... (Dârdâie.) Mi-e frig...
ba =i fric[... Nu s-aude nimeni... S[ m[ las p-o parte... (Nu se
mai vede.) Cine-i acolooo?... D[ lozinca... Vorbe=te... Ori
numai s[ urli... ca pot[ile la lun[?... D-ar fi fost logof[tul
Balo=, l-ar fi luat gura pe dinainte =-ar fi strigat: bu-bu-buuu!...
Neamul bubuiugilor!... Sandomir al lui Bubuiug... Frumos
nume... Ce mi-e Mogârdici, ce mi-e Bubuiug. (Ridic[ capul.)
Un fo=net?... S-apropie?... Mi s-a p[rut... (Nu se mai vede.)
A=a... (Cânt[ o melopee veche.) Du, du, du, du... Du, du, du,
du...
(}n vremea aceasta s-apropie un om ostenit, ]nf[=urat ]ntr-un
ve=mânt gros =i lung pân[-n p[mânt. Trece puntea, pune mâna
pe toarta por\ii =i bate de câteva ori ]ntr-o bucat[ de fier.
R[sunetul se pierde departe.)

SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.

MOGÂRDICI (sare ]n sus =i se uit[ peste Rare=): Cine-i

acolo?... Nu r[spunzi?... S[ nu dai, c[ m[ mi=c... adic[ s[ nu
te mi=ti, c[ dau... (Tremurând.) N[sc[toare, o fi, or n-o fi?...
Dac[ n-ar fi fost, n-ar fi b[tut... dac[ e, de ce tace?... Ce
vrea?... Ce vrei, m[ omule?...

166
 PETRU RARE+: Om bun...
MOGÂRDICI (]l vede) Bunul s[-\i caz[ la inim[... Om bun
sunt =i eu... Adic[ bun-bun, da... h]... h]... +i cum te cheam[,
m[ omule?
PETRU RARE+: Petru...
MOGÂRDICI: Petru... Petru... Petru m[ cheam[ =i pe
mine... Eu spui policra: suta=ul Petru Mogârdici, fost ajutor
al c[pitanului copiilor de cas[, fost chelar al m[riei-sale vod[,
luatul din v[zduh... C[ numai pe vite le cheam[ f[r[ poli-
cr[: Miercana, Dumana, L[bu=... Ho\ul!
PETRU RARE+: Petru Rare= Majearul...1
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: Petru...
MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am ]n\eles.
PETRU RARE+: Majearul...
MOGÂRDICI: M[-ga... A=a... Nu cunosc... Eu auzisem al-
tfel... C[ nu puteam crede...
PETRU RARE+: Deschide-mi, =i Sfântul Petru s[-\i de-
schid[ por\ile raiului...
MOGÂRDICI: A! asta deloc... alilalte cât mai târziu...
PETRU RARE+: Sunt rupt de oboseal[...
MOGÂRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n buc[\i, =-
asta n-o fac.
PETRU RARE+: D-a= fi un câine spart de mistre\, te-ai ]ndu-
ra.
MOGÂRDICI: Spart-nespart, a=a ne-au poruncit logof[tul
[l mare, Toader Balo= Bubuiug, =i Groza, [l mai mare peste
o=ti, c[ pân[ n-ar spune lozinca s[ nu deschidem... +i eu nu
\i-o spui, spune-o tu, =i dau por\ile de perete...
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe
vremea lui +tefan cel Mare, sfântul meu p[rinte...
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Groza... Era copil de
cas[... Dou[zeci =i trei de ani am petrecut printre str[ini,
mai mult ]nchis ca slobod... De câte ori n-am tras z[vorul
ista, de câte ori n-am pus mâna pe toarta asta =i de câte ori
n-am izbit a=a... (Bate ]n poart[. Mogârdici se sperie.) O!
167
p[mânt sfânt al \[rii mele! (Se ]nchin[ =i s[rut[ p[mântul.)
Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sân-
gele meu!
MOGÂRDICI: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascult[!
PETRU RARE+: Ascult.
MOGÂRDICI: Ai ceva arme la dumneata, s[ nu d[m de
vrun bete=ug... Ia apropie-te, =i... s[ nu te mi=ti, c[ dau...
(Ridic[ arcul.) Nu prea mult... S[ v[d... Scutur[ dulama...
(Se pleac[ dup[ zid.)
PETRU RARE+: Cum vrei s[ vezi de te pleci dup[ zid?
MOGÂRDICI: Asta e treaba mea... Vreau s[ te v[d f[r[ s[
m[ vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir!
(Corbea, Cremene =i Sandomir vin repede.)

SCENA IV
PETRU RARE+, MOGÂRDICI, CORBEA,
CREMENE =i SANDOMIR.

MOGÂRDICI: Bine c[ venir[\i... Un nebun... Se-nchin[,

s[rut[ p[mântul... Ce-o fi vrând? Nu =tiu...
SANDOMIR: Ce vrei, str[ine?
PETRU RARE+: Vreau ce vrea Moldova =i Dumnezeu!
MOGÂRDICI: Nu v[ spusei eu?... Dar ce vrea Dumnezeu
=i ce vrea Moldova?
PETRU RARE+: Dumnezeu vrea legea =i Moldova pe
+tefan cel Mare!
MOGÂRDICI: E, +tefan e \[rân[...
PETRU RARE+: Cel ce-a pierit tr[ie=te ]nc[, cel ce tr[ie=te
va pieri iar =i din el va r[s[ri iar[=i...
SANDOMIR: Ce glas! }\i merge la inim[...
CREMENE: Parc-ar fi cu minte... dar, nu pricep...
PETRU RARE+: }n curând vei pricepe... Chema\i pe Balo=
=i pe Groza... Aci, dinaintea castelului, s[ judece =i s[ ale-
ag[.
(Corbea face semn lui Cremene ca s[-i cheme.)

168
 MOGÂRDICI: Ce-o fi vrând?
CORBEA: N-a spus?
MOGÂRDICI: Ce-a spus?
CORBEA: Mult...
MOGÂRDICI: Ai priceput?
CORBEA: Priceput.
MOGÂRDICI: Tot?
CORBEA: Cât e dat omului s[ priceap[: C[ e un om. Mogâr-
dici.
MOGÂRDICI: Eu deloc.
PETRU RARE+: Ascult[, Mogârdici... c[ci Mogârdici te
cheam[.
MOGÂRDICI: Doar n-a s[ m[ cheme Ma-jea-rul!
PETRU RARE+: ...\ie \i-am spus ceea ce ei nu =tiu, =i parc-
a= fi suflat vorbele mele ]ntr-o jitni\[1 au pe gârliciul pivni\ii
de sub pridvorul castelului...
MOGÂRDICI (râzând): Da, cunosc!
PETRU RARE+: De e cineva om, ]l cunosc nu dup[
chipul lui...
MOGÂRDICI: Dar dup[ ce?
PETRU RARE+: ...ci dup[ sufletul lui...
MOGÂRDICI (râzând): Eu n-am suflet?
PETRU RARE+: Ba ai, dar e ]ntunecat...
MOGÂRDICI (râzând, d[ sarica jos =i arat[ la cap): Ei, nu
v[ spusei eu?
PETRU RARE+: O! po\i s[ pai =i mai ]nz[oat... Sub plato=a
ta, d-ar fi =i de 50 de oca, st[ un suflet bun =i mole=it...
MOGÂRDICI: Ai?
PETRU RARE+: ...iar nu suflet bun, dar tare, cum se
cuvine unui osta=. +i cin’ =i-a b[tut joc de tine c-un coif
de vicleim =i c-o za parc-ar fi de râmlean? Ei, d-ar pur-
ta-o un om din Râm de acum cincisprezece sute de ani...
Dar o por\i tu, Mogârdici...
MOGÂRDICI: Mi se pare c[ m-a luat la vale...
PETRU RARE+: E un mare me=te=ug s[ ]mbraci pe un om
cu ve=minte omene=ti =i s[ nu paie om...
MOGÂRDICI (sup[rat): Poi te-a= pofti s[ vii =i mâine...
s[-\i deschid...

169
 PETRU RARE+: Mâine se va vedea dac[ ast[zi n-ai fost
paia\[. Un fier mâncat de rugin[ ]l arunci ]n foc =i-n ap[ =i s-
alege ceva... Nasul t[u prea e ro=u =i prea \i-e fric[ de suli\[
pe care o \ii ]n mân[...
MOGÂRDICI (vrea s[-l ]mpung[ cu suli\a): Uite... Uite...
CORBEA (dându-i peste suli\[): }l cuno=ti?
MOGÂRDICI: Nu.
CORBEA: Atunci?
MOGÂRDICI: Dar vrei s[-mi fie prieten? Ei, ce are, m[
rog, nasul meu?... Cam ro=u, ca un m[r domnesc, din prici-
na soarelui. Uite-acolo, da’ ce, \i-am cerut pe fiic[-ta or pe
sor-ta de nevast[?
PETRU RARE+: Fat[ n-am, sor[... o fi tr[ind?
MOGÂRDICI: Ai or n-ai?
PETRU RARE+: O mai fi tr[ind?
MOGÂRDICI (râzând): De s-a n[scut =i n-a ie=it cu picioa-
rele ]nainte, tr[ie=te... S[ n-ai nici o grij[...
PETRU RARE+: A!... Nu, nu se cade s[ m[ sup[r de-o
]nchipuire de om...
MOGÂRDICI (râzând): }nchipuit, eu?
PETRU RARE+: }nchipuit? nu; ]nchipuire? da.
MOGÂRDICI (râzând): Ei, nu v[ spusei eu?
(S-aude o mi=care.)
CORBEA: Sât!... Logof[tul Balo=, cu mersul lui de neam
ales, =i Groza, cu p[rul ro=cat ca focul, cu barba alburie...
cât e de gros =i calc[ a lup fl[mând...

SCENA V
Logof[tul BALO+, pârc[labul GROZA, CREMENE,
PETRU RARE+, CORBEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.
MOGÂRDICI (de sus): Nu deschide, st[pâne...
SANDOMIR: Ziua, singur, f[r[ arme... nu poate fi decât
un om bun...
(Corbea, Mogârdici, Sandomir se dau jos. Poarta se ridic[ =i
apar
]n pragul pun\ii logof[tul Balo= cu to\i ceilal\i.
Petru Rare= ]=i descoper[ capul =i se pleac[ ]naintea lor.)
170
 LOGOF{TUL BALO+ (dup[ ce m[soar[ din ochi pe Pet-
ru Rare=): +i de un’ te-a suflat vântul?... De te-aduce vro
judecat[, s-o facem. De aduci vro =tire, s-o ascult[m. De
te mân[ vrun gând r[u... n-ai nimerit-o... Ce vrei, str[ine?
Spune pe =leau.
PETRU RARE+: Str[in am fost pe Vosfor, sub cerul, pe
apa =i pe p[mântul cel mai blagoslovit de Dumnezeu.
Str[in =i ]nchis am fost ]n cele =apte turnuri g[lbui de
lâng[ marea albastr[ ca peruzeaua. Fugar =i huiduit, am
trecut mun\ii de pe la mijlocul Turciei. De multe ori am
]nfundat ocni\ele cet[\ilor Semendria, Haliciu, Buciaciu,
Cameni\a =i Cerni-Ostrov. Am ]mplinit 43 de ani, =i mai
mult de jum[tate din via\a mea, m-a supus Atot\iitorul la
toate ]ncerc[rile, =i m-a b[tut cu toate nenorocirile, =i m-
a r[nit cu toate suferin\ele. Pe Iov nu crez s[-l fi chinuit
mai mult, c[ci ]n sufletul meu simt toate pl[gile de pe tru-
pul lui Iov. +i Iov nu s-a ]ndoit de mila Celui-de-Sus... +i
eu am crezut neclintit ]n t[ria lui vecinic[...
PÂRC{LABUL GROZA (c[tre Balo=): Bine gr[ie=te!
PETRU RARE+: M[ iart[, boierule...
PÂRC{LABUL GROZA: Vorbe=te...
PETRU RARE+ (c[tre Balo=): ...dar, dup[ câte-am ]ndu-
rat, ]mi t[ia=i curajul de la ]nceput...
LOGOF{TUL BALO+: Ce \i-am zis eu?
PETRU RARE+: C[ sunt str[in!
LOGOF{TUL BALO+: Str[in... de Suceava...
PETRU RARE+: De castelul aista? De m-a\i lega la ochi,
pe dibuite v-a= duce =i v-a= spune unde a fost c[mara de
odihn[ a lui +tefan cel Mare, unde iatacul doamnei Maria,
unde al armelor, unde paraclisul cu iconostasul la care ]nge-
nunchea cel care n-a ]ngenuncheat ]naintea nim[rui... M-
au cunoscut trec[torile, drumurile, mun\ii c[run\i, apele
limpezi =i codrii alb[strii ai Moldovei... adic[ le-am cun-
oscut pe toate ]n zilele grele =i zilele de slav[... +i tocmai
aici s[ fiu str[in? Aici, unde-am crescut, unde am ]nc[lecat
caii domne=ti, f[r[ =ea, f[r[ frâu, cu mâna ]nfipt[ ]n coama
lor, gonind ca o stafie sub privirile arhanghelului pe care-l
171
v[d oriunde-mi ]ntorc ochii, pe care-l aud oriunde mi-
a\intesc urechea, pe care-l simt pretutindenea, ]n mine =i
afar[ din mine!
Pârc[labul Groza (mi=cat): }n el? Cine s[ fie [sta?
LOGOF{TUL BALO+: Ei, cine e=ti?
PETRU RARE+: Petru-voievod! (To\i tresar.)
LOGOF{TUL BALO+: Petru Pribeagul?
PETRU RARE+: Am pribegit 22 de ani, dar nu sunt Petru
Pribeagul, ci Petru Rare=, fiul Rare=oaii, =-al... (Se ]nchin[.)
PÂRC{LABUL GROZA: +-al?
PETRU RARE+: +i-al lui +tefan cel Sfânt!
LOGOF{TUL BALO+ (emo\ionat): Tu?
PETRU RARE+: Eu, Balo=! +tiu c[ e=ti logof[tul Toader
Balo=, te-am cunoscut acum 30 de ani, erai diac1 al treilea.
}ntr-o zi, scriai un sinet2 de danie =i cerneala se ]ntinse la
un mislete,3 =i p[ta=i pielea de vi\el. Logof[tul T[ut azvârli
cu c[lim[rile =i-\i rupse urechea. (Balo=, f[r[ s[ vrea, se pip[ie
la urechea stâng[.) M[-nvârteam pe lâng[ tine. (}mi ziceai:
“Petru cucuietu”). Când sângele ]ncepu s[ picure pe obrazul
t[u, eu ]ncepui s[ plâng =i s[rutai pulpana b[trânului T[ut,
=i-i zisei: “Eu sunt de vin[, pan logofete!” M[ lu[ de chic[,
m[ r[suci =i m[ dete afar[. Peste-o s[pt[mân[ te duceai la
pârc[l[bia Novogradului, neputând r[bda ru=inea d-a fi lov-
it pe nedrept de marele logof[t... Dar... m[ uit... =i nu te mai
cunosc...
LOGOF{TUL BALO+: Eu... nu te cunosc... }mi spui
]ntâmpl[ri adev[rate, dar tocmai fiindc[ sunt adev[rate, câ\i
nu le-or fi =tiind?
PETRU RARE+: M[ cunosc clucerul Moghil[, pârc[labul
Grumaz[, vornicul Jurj =i câ\i al\ii, c[rora le s[ream pe ge-
nunchi =i le petreceam de=tile r[schirate prin p[r =i prin
barb[...
PÂRC{LABUL BALO+: O! e demult... I-a coperit
p[mântul! Mor\ii nu pot a vorbire despre noi, noi putem
s[ vorbim despre ei...
PÂRC{LABUL GROZA: Eu a= =ti p-un Petru, cam ca tine
de nalt, frumos b[ietan — nu zic, frumos e=ti =i tu — cu
172
must[cioara sub\ire — tu ai barb[ ]nspicat[ =i must[\i negre
=i lungi — alb =i rumen la fa\[ — tu e=ti pr[jit de soare —
sub\ire =i sprinten — tu e=ti pietros =i voinic. Vremea a
pref[cut boierimea =i \ara. +i tu — de vei fi [la — n-ai sc[pat
neatins. Din mândre\ea de copil te v[z b[rbat zdrav[n —
dac[ ai fi [la. Ar trebui s[ se ridice m[ria-sa de la Putna =i s[
m[rturiseasc[ c[ tu e=ti Petru al R[re=oaiei =-al... (Se ]nchin[.)
Altfel, nu glumim! Cu dovezile ce d[du=i... ai umplea \ara
de s[mân\a lui +tefan cel Mare!... Corbea, Sandomir,
Cremene, s[... (Face semn s[-l ia.)
PETRU RARE+: Numai ]n castelul din Suceava nu fus-
esem ]nchis...
MOGÂRDICI (râzând): A, e bine la noi! Umbr[... cât
lumea! Dormi =i habar n-ai de e ziu[, de e noapte... Guz-
gani... câ\i pofte=ti... cenu=ii, =i mari, =i lacomi... Trei t[tari,
sco=i de la r[coare, unul n-avea nas, altul urechi, =i-al treilea...
la o mân[ cu trei de=te =i la un picior cu dou[... E, ai dracu-
lui guzgani...
PETRU RARE+: S[ v[ dau =i alte dovezi...
LOGOF{TUL BALO+: Da, c[ci, din ce-ai spus ar trebui s[
dovede=ti dovezile tale... Cremene, cheam[ =i pe ceilal\i din
castel. (Cremene se duce.)
PETRU RARE+: Da, s[ vie to\i, s[ scoatem lumina de sub
obroc.
MOGÂRDICI: S-o scoatem... de ce s[ n-o scoatem?... Dac[
o vrea s[ ias[... Nu v[ spuneam eu?
CORBEA: Nu te-amesteca!
MOGÂRDICI: De ce s[ nu m-amestec?... Boierii au
dreptate... Un pârlit afl[ din auzite c-ar fi gol scaunul Mold-
ovei, =i \op =i el... “Eu sunt Petru, copilul R[re=oaiei =-al
lui”... Doamne, iart[-m[! (Se ]nchin[.)
(Vin boierii, pan Trotu=anu, pan Mihul, pan Liciu, pan +andru,
pan Matia=, pan Crasne=, pan Cosma, pan Albot[,
chelarul Hârea =i Cremene.)
LOGOF{TUL BALO+: Boieri, care din voi cunoa=te pe
drume\ul acesta?... S[ m[rturiseasc[.
ALBOT{: Chipe= om, dar nu-l cunosc.
173
 CRASNE+: S[-l vedem... Nu-l cunosc.
TROTU+ANU: Mai degrab’ a= cunoa=te ce este decât cine
este, cât face decât cine l-a f[cut. Ar fi osta=, a=a s-ar crede
dup[ uit[tur[. Ochii lui joac[, ne m[soar[ =i ne cuprind;
mâna dreapt[ are b[t[turi, semn c-a tras palo=ul de multe
ori ]n via\[, =i-o \ine dezlipit[ de trup, ca =i cum ar fi gata de
trânt[ dreapt[.
MATIA+: +i ce vrea, logofete Balo=?
LOGOF{TUL BALO+: Zice c-ar fi Petru...
To\i: Care Petru?
LOGOF{TUL BALO+: Al R[re=oaiei... =-al... (Se ]nchin[.)
To\i: Ei!... S[ dovedeasc[!
MOGÂRDICI: Boieri dumneavoastr[, de mine dete cu
ochii ]ntâi =i ]ntâi... =i mi-a spus alte alea... c[ “cel ce-a pierit
tr[ie=te ]nc[“... Dac[ a pierit, cum de tr[ie=te, dac[ tr[ie=te,
cum d-a pierit? Asta e vorba? +i =i-a f[cut cruce, =i s-a ple-
cat, =i-a s[rutat p[mântul... E cam...
(Petru Rare= prive=te ap[sat pe Mogârdici, care ]ncepe s[ se
clatine =i s[ dea ]nd[r[t.)
PETRU RARE+: Nu m[ cunoa=te\i, nu v[ cunosc. Ne vom
cunoa=te. De o lun[ am p[r[sit Polonia. Am l[sat la grani\ele
ei 4.000 de c[l[re\i, pe care craiul Poloniei mi-i pusese la
porunc[, s[ m[ arunc asupra Moldovei =i s[ m[ sui ]n scaunul
ei. Nu am vrut. Cine domne=te ]n silnicie nu e domn. +i-am
zis c[l[re\ilor, gata de prad[, c[ “nu trebuie”. }ntr-un suflet
trecui Prutul. Se zice c[ cocorii se ]mbat[ de bucurie, ca de
vin, când se ]ntorc prim[vara =i-=i g[sesc cuibul. D-a= putea
s[ sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la ]ntâia zi,
dupe 22 de ani de pribegie, suflarea mea v-ar arde =i a\i sim\i
din cine m[ trag =i ce drept[\i ]nf[\i=ez eu vou[! Deh, s[ las
inima. Inim[ f[r[ cap, corabie f[r[ cârm[... Ajunsei la Hârl[u.
V[zui pe b[trâna mea maic[. Crezui c-a= fi omorât-o
strângând-o ]n bra\ele mele. }mi dete o Vivlie =i ]mi zise: “Aci
zice despre tine tat[-t[u!” Iac[ Vivlia, (Scoate o carte de sub
dulam[.) +i iac[ ce se gl[suie=te la fa\a a doua de la evanghe-
lia lui Marcu: “La a cincisprezecea zi a lunei lui avgust 6992,
Maria a n[scut un copil care se va chema Petru. +i acest fecior
174
s[ se =tie c[ este din Maria =i din +tefan-voievod. Scris-am eu,
Luca Arbore, portarul Sucevei.” Isc[lit: “Io, +tefan-voievod”.
Cunoa=te\i scrisul lui Luca Arbore =i-al voievodului vostru...
Ei, socoti\i... (D[ cartea ]n mâna logof[tului Balo=. Boierii se
gr[m[desc.)
LOGOF{TUL BALO+: Da... da... parc-ar fi...
PÂRC{LABUL GROZA (emo\ionat): Da, al lui... Slovele
clet[nate...
LOGOF{TUL BALO+ (lui Groza): Cum ]\i tremur[ mâna...
PÂRC{LABUL GROZA: }mi tremur[... nu =tiu de ce...
PÂRC{LABUL LICIU: Am colea un sinet de ]mp[r\eal[,
de la Milostivul. S-apropiem isc[liturile. A=a... a=a... acela=i
mers... aceea=i arunc[tur[... aidoma... Doar c[-n carte s-a
isc[lit mai neted =i-n sinet mai tremurat. A fost mai tân[r...
era mai b[trân...
TROTU+ANU: Scrisul lui Arbore ]l cunoa=te\i?
MIHUL: De ce? N-ar fi destul isc[litura domnului?
+ANDRU: De ce?
COSMA: Cum e asta?
TROTU+ANU: Nu pricepe\i? Una de alta se \in: scrisul =i
isc[litura. Dac[ altcineva a izvodit scrisul lui Luca, atunci =i
isc[litura domnului e mincinoas[. Nu crede\i ochilor, care
mai totdeauna v[ ]n=eal[, ci min\ii, care numai câteodat[ se
]n=eal[.
PETRU RARE+: A=a e, are dreptate boierul.
(Mi=care ]ntre boieri.)
TROTU+ANU: Eu, ]n vremea din urm[, cunoscui scrisul
lui Arbore. Slovele lui, ca stârcii... De... prea e bine scris...
De=i e cam de mult... leat 6992... S[ fi scris el?... N-a= =ti ce
s[ zic... Altfel... Dumnezeu s[-l ierte, c[ +tef[ni\[ ]i ticluise
o carte c[tre Ptru-vod[... (Prive=te spre Petru.) S[ fi jurat c[
e de el... +i s[ m[ ierta\i... S[ zicem c[ scrisul ar fi al lui Luca
Arbore =i isc[litura a lui +tefan-voievod... A cui e Vivlia asta?
PETRU RARE+: A Mariei a fost, acum e a mea.
TROTU+ANU: A fost a cuiva =i acum e a altcuiva... Punga
asta e a mea, dar punga asta am putut s-o fur...
PETRU RARE+ (tres[rind): Eu s[ fur?
175
 TROTU+ANU: Nu te sup[ra...
MOGÂRDICI: O! domol, ia-o domol...
TROTU+ANU: ...c[ sup[rarea dovede=te când c[ e a=a,
când c[ nu e a=a. Unii se sup[r[ cu dreptate, al\ii cu
strâmb[tate... Cum am putea s[ hot[râm de mânia dumi-
tale f[r[ s[ te cunoa=tem?
PETRU RARE+: (cutremurându-se): Vas[zic[, am furat-o...
o!
TROTU+ANU: Nu... nu... +i nu zic c[ “nu” se ]mpotrive=te
lui “da” ...Ai adus o carte. }n carte, un sinet, un scris, =i
dup[ scris o isc[litur[. Isc[litura seam[n[ cu a voievodului
+tefan. Scrisul, pe fiin\[ de adev[r, nu-l cunoa=te nici unul c-
ar fi al portarului Arbore. Atunci cum vrei s[ credem c[
isc[litura ar fi adev[rat[?... +i, ]n sfâr=it... câ\i ar fi... luat
Vivlia asta de la R[re=oaia ar fi copiii lui +tefan cel Mare?
PETRU RARE+ (emo\ionat): A! izgonit de Bogdan, prigo-
nit de +tef[ni\[, =i când nu e nimeni pe scaunul Moldovei,
necrezut de nimeni =i urgisit de to\i!
(Se aude un fâ=âit u=or.)
LOGOF{TUL BALO+: Ce e, Corbea?
CORBEA: Vin jupânesele.
MOGÂRDICI: Ca ni=te huluba=i domne=ti care-=i p[r[sesc
cuiburile calde, a=a merg de tihnit =i de molcom...
PETRU RARE+ (tresare): A, tr[ie=te Oana?
LOGOF{TUL BALO+: Tr[ie=te, biata Oan[...
PETRU RARE+: Biata?... De ce?
LOGOF{TUL BALO+: De multe... de multe... c[-\i ]ng-
hea\[ inima...
(Vin =i se a=eaz[ ]mprejurul logof[tului Balo=, Oana, Nastasia,
Genunea =i Dolca.)
PETRU RARE+ (dup[ ce le prive=te pe toate): Care e Oana?
CREMENE: N-o cunoa=te? A!
MOGÂRDICI: De un’ s-o cunoasc[? Ce, a mai v[zut-o?
(Boierii privesc cu deosebite ]n\elesuri. Trotu=anu face
un gest de ]ndoial[.)
1
Pan — titlu dat odinioar[ marilor boieri polonezi, utilizat uneori =i ]n
Moldova.
176
 PETRU RARE+ (emo\ionat): Cine e Oana?
OANA (lini=tit[): Eu sunt.
PETRU RARE+ (]nm[rmurit): Tu e=ti?... Ah!...
OANA: Ce vrea str[inul acesta?
PETRU RARE+: De la to\i “str[in” m-a mâhnit, de la tine
m[ n[bu=e! Bine ar fi fost s[ fi fost surd ]n clipa ]n care
deschise=i buzele! Nu m[ judeca dup[ chip. V[d cum neno-
rocirile au s[pat urme adânci =i-ntr-al t[u... Când m[ gân-
desc... O! dar nu-\i spune nimic glasul meu?
OANA (mirat[): Nu!
PETRU RARE+: Nu-\i aduci aminte...
OANA: Nu te cunosc!
PETRU RARE+: A! sta\i, boieri!... A\i auzit c[ +tefan
]nsemna pe copii... cel pu\in pe cei f[cu\i cu R[re=oaia, biat[
maic[-mea...
OANA (mirat[): El... Petru Rare=?... }...
PETRU RARE+ (d[ dulama jos =i r[mâne ]ntr-o armur[. Se
descheie =i ]=i arat[ spata dreapt[): Privi\i... Iac[ semnul c[
sunt al lui +tefan-voievod...
LOGOF{TUL BALO+: V[z un cerc... dar, =tiu eu...
PÂRC{LABUL GROZA: Cercul cu care ]nsemna... m[
iart[... vitele domne=ti, ca s[ nu se amestece cu alte herghe-
lii...
MOGÂRDICI: +i cu cirezile de boi...
PETRU RARE+ (lui Mogârdici): Tu... (Mogârdici se d[ afund
]n mul\ime.)
TROTU+ANU: Semnul acesta a putut fi f[cut acum 40 de
ani, dar =i acum 10 ani. +-apoi ce copil, d-al lui +tefan cel
Mare, a\i aflat — cum zice dumnealui — ]nsemnat cu fierul
ro=u la na=tere?
OANA: Pe mine m-a ]nfierat, dar nu pe spata dreapt[, cu
pe um[rul stâng, =i nu c-un cerc, ci c-un luceaf[r.
TROTU+ANU: Ce deosebire!
LOGOF{TUL BALO+ (c[tre femei): Ce zice\i =i dumneav-
oastr[?
NASTASIA: Cum ar p[trunde mintea noastr[ unde nu
p[trunde a dumneavoastr[? S[ dovedeasc[ c[ e copilul
177
R[re=oaiei =i-al lui... Eu sunt femeie, =i când vreau ceva,
pot, dac[ dreptatea e de partea mea. Ce crezi, Dolca, c[
]ntruna ]ndrugi c[ v[duvia Moldovei se va sfâr=i...
Dolca: Ce s[ cred?
LOGOF{TUL BALO+ (lui Rare=): O biat[ b[trân[-b[trân[,
de pe vremea domnului... Ghice=te ce va fi...
DOLCA: Nu ghicesc, maic[, ci ce va fi câteodat[ mi se
arat[. A=a mi s-arat[ =i drumul domnului p-o lumin[, c[ nu
e nici noapte, nici zi... Când sosi str[inul?
MOGÂRDICI: Veni a=a, nechemat de nimeni... Adev[rat
c[ nu te-am chemat eu?... Luceaf[rul dimine\ii se stingea,
c[ n-a= fi putut citi, cu toate c[ n-am ]nv[\at s[ citesc. +i mi-
era frig, =i mi-era somn, =i mi-era sete...
(Groza ]i face semn s[ tac[.)
DOLCA: C[ va veni, va veni... dar c-a picat...
GENUNEA (]n extaz): A picat! a picat!... Asear[ visai c[
vod[ intr[-n castel f[r[ de veste... =i azi... iat[-l!...
TROTU+ANU: E! ]nchipuiri de copil...
LOGOF{TUL BALO+ (surâzând): Un plod r[sf[\at... Cin’
s[ se uite ]n gura ei?... Nunea, nu mai spune prostii...
GENUNEA: Tat[, a=a era... Cum ]l v[d... Nu m[ crede\i?...
Bine...
PETRU RARE+ (care tot timpul s-a gândit, tresare): }nainte
d-a v[ p[r[si...
PÂRC{LABUL GROZA: Greu s[ ne p[r[se=ti! Or vei fi
domn, or vei fi dat judec[\ii ca ]n=el[tor de domnie!
PETRU RARE+ (scoate un pumnal): }nainte d-a v[ p[r[si...
PÂRC{LABUL GROZA: Ei, aia po\i s-o faci...
PETRU RARE+: ...am s[ v[ spun un basm pe care nime-
ni nu-l =tie...
MOGÂRDICI: Uite, uite, iar l-a apucat... iar s[rut[
p[mântul...
(Petru Rare= se uit[ la Mogârdici. Mogârdici dispare.)
PETRU RARE+: A fost odat[ un chezar, bun ca pâinea
cald[, viteaz cât nu-i sta cetate ]nainte, b[trân c[ n-a murit
decât când a vrut, =i cu credin\[ ]n Dumnezeu, c[ lumea ]i
zicea cel Sfânt. Pe lâng[ el se prip[=iser[ o fat[ =i-un b[iat.

178
+i fata era mai mic[, =i b[iatul mai mare. +i amândoi cres-
cur[ sub privirile lui, ca dou[ flori sub razele soarelui. +i nu
=tia unul de altul al cui e =i din ce neam s-ar trage. +i cres-
cur[ ]n ne=tiin\[. Fetei ]i zicea Sulcina =i b[iatului Drume=.
Chezarul ]i iubea ca pe ochii din cap. +i Sulcina era b[laie,
cu p[rul galben ca spicul copt =i rotunjit pe spate... Ca al
dumitale...
GENUNEA (]l prive=te ]n extaz): Da? ca al meu?
PETRU RARE+: ...c[ parc[ ar fi fost b[iat... ca dumnea-
ta...
GENUNEA: A=a sunt eu? }mi pare bine...
PETRU RARE+: +i abia ]mplinise pe la Florii 14 ani=ori...
=i Drume= 21... chezarul era bolnav. }ntr-o zi, ce-i ab[tu, s[
cotropesc[ un \inut ce zicea c[ e al lui, =i era al lui, ]ntr-
adev[r. Chezarul plec[ =i-l lu[ cu dânsul =i pe Drume=. +i
Drume= se b[tu ca un zmeu, c[ iubea pe chezar, =i pas[mite
=i pe fata cu p[rul galben ca spicul copt. +i se ]ntoarse
chezarul biruitor dar =i mai bolnav. }ntr-o zi, Drume= ie=i
din ]ntâmplare pe un cerdac descoperit... cum ar fi acela
unde lucrau fetele domni\ei Maria...
OANA: De unde =tie omul acesta cerdacul castelului?
PETRU RARE+: ...=i v[zu pe Sulcina, care se ducea re-
pede pe lâng[ o fântân[ de piatr[, ca aceea din ograda
castelului vostru...
OANA (tres[rind): De unde =tie a=a de bine ce este-n
castelul pe care nu l-a v[zut niciodat[?
PETRU RARE+: ...+i Drume= opri pe Sulcina. “Ce fugi,
Sulcino?” “Nu, Drume=.” “De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plâns?”
“Nu.” “Ba da, ochii t[i sunt turburi”... “Ce ochi s[ r[mâie
senini când ai bunului chezar ard!”...
OANA (agitat[): Dar nu era nimeni acolo!
PETRU RARE+: “Olecu\[ de odihn[, =i se-ntremeaz[
zmeul b[trân, =i se face bine”... “Bine? Bine s[-i dea
Dumnezeu! Bine!” “+i \ie, Sulcino.” “+i \ie, Sulcino.” “+i
dumitale, Drume=.”
OANA (]n prada emo\iei): O! Maic[ a Domnului, iar ]nneb-
unesc ca pe vremea lui +tef[ni\[!... Treci la sfâr=it... Cum s-
179
a sfâr=it? (Mi=care ]ntre boieri.)
PETRU RARE+: La sfâr=it?... Chezarul, bolnav r[u, sta
]ntins ]ntr-un iatac, cum ar fi acela de aici... din stânga... ]n
mijloc, te sui p-o scar[, faci la dreapta, deschizi o u=[ =i
cobori trei trepte...
LOGOF{TUL BALO+: De unde =tii ce n-ai v[zut? (Mirare
]ntre boieri.)
PETRU RARE+: Chezarul era numai cu Sulcina. +-odat[
veni, ca scos din fire, Drume=. “Doamne, m-a dus iubirea ca
vântul =i m-a ]ntors grija ca gândul.” Venea de la maic[-sa,
trimis de chezar. +i chezarul se ridic[ ]ntr-o rân[ =i-i zise cu
un glas plin de ]n\eles. “Tot?” “Tot, m[ria-ta!”... “Sulcino,
s[ m[ iube=ti ca p-un frate!” +i ea: “Cum \i-am spus,
Drume=”... “Ca p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i din
acela=i...” “Cum?...” “Din aceea=i mam[...” “Da, frate!” +i se
]mbr[\i=ar[, =i plânser[. +i b[trânul chezar ]i blagoslovi...
OANA (izbucne=te): O! vino ]ncoa, fratele meu [l bun de
mam[ =i de tat[!
(Petru Rare= =i Oana plâng =i se ]mbr[\i=eaz[.)
PÂRC{LABUL GROZA: Fratele ei?
LOGOF{TUL BALO+: Voievodul nostru!
TROTU+ANU: Os din osul lui +tefan cel Mare!
(To\i ]ngenunche.)
PETRU RARE+ (Oanei): Nu, nu mai plânge... Toate au
sfâr=it... Via\a noastr[, ca =i durerile tale! (Boierilor:) Scula\i!
Mai bine vreau s[ v[d p-un b[rbat mort decât ]n genunchi!
Sta\i drep\i, =i voi sta drept, =i cu dreptate voi cârmui Mold-
ova! (Se uit[ la Mogârdici, care tremur[.) +i tu, gur[ rea...
(}i face semn s[ se apropie.)
MOGÂRDICI (d[ ]n genunchi): Om bun, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Om bun sunt =i eu...
MOGÂRDICI (sp[imântat): A=a m-a f[cut mama...

1
Tâlv — fructul unei plante numit[ tigv[, sau chiar tâlv, ]ntrebuin\at la
scoaterea prin aspirare a vinului din butoi; unealt[ de forma unei pâlnii cu
\eav[ lung[, folosit[ ]n acela=i scop.
180
 PETRU RARE+: M[-ta te-a f[cut om, ca pe to\i oamenii,
=i tu te-ai f[cut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai s[
]ncaleci calul...
MOGÂRDICI (cu teroare): Mai bine taie-m[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Te voi lega p-un cal, =i-n cea dintâi b[t[lie,
=i-n cel dintâi rând, vei fi =i tu...
MOGÂRDICI (cade jos): }h!
PETRU RARE+: S[ te taie du=manii, or s[ te-ntorci om...
Boieri, avem de lucru... S[ lucr[m!
ACTUL II
Tab[ra de partea stâng[ a râului Suceava. Cortul lui Petru Rare= ]n
fa\[, mai ]n fund, acela al lui Groza. Se pierd ]n dep[rtare corturile
osta=ilor, având ]n vârfurile lor deosebitele steaguri ale boierilor. Se
vede ora=ul Suceava. Intrare ]n dreapta, ]n stânga =i ]n fund. Câ\iva
copaci...

SCENA I
MOGÂRDICI =i SANDOMIR.

(La o mescioar[, Mogârdici se-ncearc[ s[ fac[ o scrisoare.

Pe obrazul stâng are cicatricea unei t[ieturi adânci.)
MOGÂRDICI (cu figura luminat[): A=a... ba nu... Am s[rit
o slov[... Care dracului de slov[?... Sandomir, tu e=ti c[rturar,
am scris bine? “D]-a-g]-[ M[-i-ie, c[ s]-]-t be-i-ne =i ]\ schi-i-u
ca-s[ af-af c[-m... c[-m... ult a]= da cas[ af-af”...
SANDOMIR (râzând): Cui scrii?
MOGÂRDICI (serios): Ei!... Pe la Bra=ov, lâng[ Feldioara...
SANDOMIR: Ei, cui, ei?
MOGÂRDICI: Ei... dr[gu\ei mele... E, =i de ce nu?... Ce
râzi? Ce râzi?... Nasul meu nu mai e vân[t ca or=avul de
prune...
SANDOMIR (râzând): E frumoas[?
MOGÂRDICI: Cum s[ nu?... Cam groscioar[, cam otova,
c[ nu ai =ti unde i-ar fi mijlocul... Mâinile, ca \urloaiele
mele... +i obrajii rumeni =i tari, s[ spargi nuci cu c[r[mida...
181
E zidit[ din plin =i ai ce s[ruta... +i bun[, bun[, ca smântâ-
na... Eu ]i ziceam “hai!” ea “hai!”... Of! mi-e drag[, San-
domir drag[!... S[ fie trei ani de când n-am v[zut-o, mititi-
ca!...
SANDOMIR: E românc[?
MOGÂRDICI: Da, s[soaioc[? Doamne, iart[-m[!... Din
S[cele... Am l[sat-o la un sas cu anul... Ce râzi? Când vor-
nicul Groza ]=i trase o=tile, eu ]i zisei: “M[ duc, Marie!” =i
m[ ]necar[ lacrimile. +i ea: “D-apoi oi umbla s[n[tos.” +i
m[ privi blând ca un vi\el... Ce râzi?... C[ n-o fi ca boieroa-
icele voastre... S[ le faci mototol, ca p-un =tergar, =i s[ le
bagi ]n sân! M[ crezi?... Eu n-o puteam ridica de jos... C[
sus ar fi r[mas de nu s-ar fi pus ea jos... U! u! bat-o focu =i
norocu!
SANDOMIR (râzând): +i e cu anu?
MOGÂRDICI: Ai?... Cu anu, fire=te... n-o s[ fie cu ziua!

SCENA II
MOGÂRDICI, SANDOMIR, CORBEA =i CREMENE.

CREMENE: A, ce mai faci, Mogârdici?... Sandomir? S[ fie

patru ani de când nu v-am v[zut... Cum o duci cu b[uturica?
MOGÂRDICI: Slav[ Domnului... adev[rat Domnului... Ne-
am l[sat =i eu de ea, =i ea de mine...
CREMENE: Cine-ar fi zis?...
MOGÂRDICI: Vod[ a zis... +i ce vrea vod[ aia e!... C[ m[
lu[ =i m[ dete pe mâna a trei pui de zmei... Pâine, brânz[,
ap[ =i cal... +i trei s[pt[mâni m[ gonir[ legat de cal. }n ziua
]ntâia, maic[, m[iculi\a mea, crezui c[ murisem... A doua
zi, murisem =i ]nviasem... +i dup[ trei s[pt[mâni, u=urel ca
o pan[...
CREMENE: Mare minune!...
SANDOMIR: Dintr-un bleau1 s[ stoarc[ aur! (Corbea
surâde.)

182
 MOGÂRDICI: Ce, m[ mutule, nu este a=a?
CORBEA: De n-ar fi fost vod[ cum e, tu ai fi fost cum
erai...
MOGÂRDICI: Bine, c[lare, c[lare... O pornir[m ]n secuime.
Pe mine m[ puse ]n straja ]ntâia, cu cerceta=ii, s[ vestim care
pe unde e... Copoi alergând de colo-colo, pe dâmburi, prin
mocirle, prin stufi=uri... P[mântul mi se p[rea ca-n palm[...
D[dui de du=mani, ]nchisei ochii. M[ repezii, f[r[ s[ vreau,
cu vro dou[zeci de voinici, ca ]ntr-o ocn[. }i sparser[m. A
doua oar[ \inui ochii deschi=i cât putui. +i “hea” ei, “hea” =i
eu. }i risipir[m... Azi a=a, mâine a=a, pân[ m[ deprinsei cu
moartea =i ]ncepui s[ tr[iesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost
a=ezat Dumnezeu a=a, c[, de voim s[ tr[im, s[ ]nv[\[m s[
murim... La rând... fiecare... C[, de-\i vine rândul, zvârli mâi-
nile ]ntr-o parte, pui capul la p[mânt, =i pace... Ia s[ v[ spui
eu una... N-o s[ crede\i... De fric[, ]ndr[znesc... }n fitece noapte
]mi zic: “Mâine am s[ mor!” “Ei =i dac[ [i muri, ce?”
CORBEA: A=a te vreau, Mogârdici!
MOGÂRDICI (ca =i cum ar juca): He-he-he!
CREMENE: Nu pricep a=a prefacere.
MOGÂRDICI: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai v[zut pe
vod[ Rare=!... Când se uit[, m[soar[. Face semn unuia s[
ias[. |inte=te ochii ca p[cura. +i zice: “Via\a ta, ca =i a mea
dopotriv[. De ce \i-e fric[?... S[ nu mergi de voi r[mânea la
urm[“... +i-=i \ine cuvântul... Ei, m[ fl[c[i, m[, ce e lumea
asta? Au un mu=uroi de furnici, au un cârd de =oimi. Dup[
cum e vod[, e =i \ara! C[ nu e \ar[ tic[loas[ nic[ieri. Ci
domn, crai, chezar, tic[lo=i. Eu, be\ivul de pe vremea lui
+tef[ni\[, ajunsei mia=ul cu sc[rile de fier sub Petru-vod[...
CREMENE: Da’ cin’ te-a s[rutat pe obraz?
MOGÂRDICI: La Feldioara, un cavaler, turnat ]n fier, c-o
sabie dreapt[ =i grea... +i m-am repezit, lac de sânge, pe
el... c[ auzii pe vornicul Groza...”Snope=te-l, Mogârdici,
snope=te-l!” Ah! vornicul Groza e =i mare! Dar s[-l vezi la
mânie! Ca un uria= se n[puste=te! Dup[ ce f[râmar[m oast-
ea craiului Ferdinand, am z[cut la Feldioara ca la dou[
s[pt[mâni... C[ de nu z[ceam n-a= fi dat peste Maria...
183
 SANDOMIR (râzând): A! ]i ticluie=te c[r\i...
CREMENE: +tii s[ scrii?
MOGÂRDICI: E, e... ceac-pac... nu ca logof[tul Toader!
CREMENE: Mie nu mi-a intrat ]n cap...
SANDOMIR: Dac[ nu iube=ti...
CORBEA (pe gânduri): +i dac[ ai iubi?
SANDOMIR: Ce nu face omul când iube=te! Omul de=tept
e mai de=tept, nerodul e mai nerod. Omul de=tept... nu =tie
carte? Se pomene=te ]ntr-o bun[ zi scriind. Nerodul merge
pe calea b[tut[? Se pomene=te dând ]n gropi...
SANDOMIR: Ei, pe la voi cum fuse, Cremene?
CREMENE: Cum s[ fie? Ca pe la t[tari... I-am b[tut? S-au
dus ]n pustiuri. Ne-au b[tut? Am tulit-o ]napoi. +i i-ar i-am
b[tut, =i iar ne-au b[tut, =i iar i-am b[tut, pân[ au c[zut la
pace... +i-am intrat la dragoste c-o t[tarc[...
MOGÂRDICI: Ptiu! Spurcatule!
CREMENE: Nu cum crezi tu... O feti=can[ m[runt[,
sub\iric[, cu ni\el p[r b[lai, cu ochi mici-mici, pornind de la
tâmple ]n jos. +ase luni a râs f[r[ s[-mi dau seama de ce.
Când fu s[ plec[m, eu o s[rutai...
MOGÂRDICI: +i eu am s[rutat pe Maria... z[u a=a!
CREMENE: ...=i ea-mi zise: “Tu, moldavska... he, he...
(semn c[ se duce) =i tu”... (Semn c[ nu se mai ]ntoarce.) +i
]ncepu s[ plâng[...
MOGÂRDICI: Maria n-a plâns... De ce n-a fi plâns?
(Râsete.)
CREMENE: O luar[m ]napoi. Ea, bini=or, se a\inu de oblân-
cu =elei, =i merse, =i oft[, ca la dou[ ceasuri. Scoase din sân
o turt[ alb[, mi-o dete =i-mi f[cu semn... “Moldavska... ]m...
]m”... O s[rutai. }nchise ochii =i m[ s[rut[. O l[sai ]n drum
=i pornii. M[ uitai ]nd[r[t. Ea, acolo. Târziu, ]ntoarsei capul.
Ea, ca o mogâldea\[, acolo. Pân[ n-o mai v[zui... +i a=a!...
Dar tu, Corbeo, cum f[cur[\i la Obertin?
(Mogârdici se uit[ s[ nu vie Petru Rare=.)
CORBEA: La Obertin ne b[tu Dumnezeu, nu le=ii. C[ s-
1
Majiar, m[jer — pescar, negustor sau c[r[u= de pe=te.
184
ar[t[ pe cer o stea cu coad[, cu coada ]ncotro vine Moldova
=i cu capul luminos ]ncotro cade Polonia. +i Tarnovski, hat-
manul le=ilor, pl[ti bocitoare s[ c[ineze p-ai no=tri c[ vor fi
b[tu\i... Cum afl[ Petru-vod[, le trase vergele la spate =i le
lu[ la goan[. D[du b[t[lia =i pierdur[m... Eu c[zusem... A
trei zi m[ de=tept[ o n[luc[ blând[, blând[... o!
SANDOMIR: A=a a fost s[ fie.
CREMENE: Da’ ce e cu n[luca ceea, Corbeo?
CORBEA: Nu =tiu.
SANDOMIR: Era frumoas[?
CORBEA: Da.
MOGÂRDICI: Era b[laie?
CORBEA: Da.
SANDOMIR: O iube=ti?
CORBEA: }...
SANDOMIR: Ai mai v[zut-o?
CORBEA: Da.
CREMENE: I-ai vorbit?
CORBEA: Nu.
MOGÂRDICI: Ba eu, s-o v[z p-a mea, toat[ ziulica i-a=
vorbi. I-a= zice: “Hai!” +i mi-ar r[spunde: “Hai!” (Sandomir
=i Cremene râd.) Ce râde\i?
CREMENE: +i ce face\i ]n tab[r[?
SANDOMIR: Muncim.
MOGÂRDICI: Ne trudim ciolanele s[ nu se deprind[ cu
lenea. (}n stânga se aude zgomot.) Vine! (Câte=ipatru =ed
drep\i.)
SCENA III

PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul

+ANDRU, doftorul +MIL =i cei de mai sus.

(Petru Rare=, cu bra\ul drept ]nf[=urat, =i dup[ el vin boierii.)

PETRU RARE+ (]=i scoate coiful. Se vede o =uvi\[ de p[r
alb): Bine, Corbea? (Corbea tace =i d[ din cap. Rare= surâde.)
Bine, Sandomir?
185
 SANDOMIR: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
PETRU RARE+: (necontenit gesticuleaz[ cu mâna a r[nit[):
Semeni cu tat-t[u. Da, da, ai cu cine sem[na.
LOGOF{TUL BALO+: }ncepe =i el... ce s[ fac[?
PETRU RARE+: La lupt[ pui capul ]n piept =i te duci, =i-n
urma ta, ceata, =i-ncotro s-aude “bu-bu-bu”, acolo e=ti =i tu
=i ceata ta. Tocmai ca tat-t[u. Neamul Bubuiugilor... Mogârdi-
ci, bine? Mai... (Semn c[ trage la m[sea.)
MOGÂRDICI (ru=inat =i sfios): A! nu, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (lui Cremene): A!... Tu cine e=ti?... }...
Mia=ul Cremene... De patru anu nu te-am v[zut... Ba, da...
v-a\i purtat bine... Mai ales dou[ cete de \[rani... V-a\i co-
borât prin Buceag? A\i vânat cai s[lbatici?
CREMENE: Vânat, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Ce-a\i ucis mai mult?
CREMENE: Arm[sari, m[ria-ta.
PETRU RARE+: A=a e... Ca =i oamenii, arm[sarii trec ]n
fa\a primejdiei, =i cu copitele lor, de trei ori ca copita calului
nostru, bat tina pe loc, ]n ploaia s[ge\ilor, pân[ se nomolesc
=i-i prind t[tarii cu arcanele.
CREMENE: +i-i m[nânc[ la chefuri mari...
PETRU RARE+: A, da, se zice c[ au carne dulce, =i t[tarii
au carne spurcat[... (}l bate pe um[r.) Bine... Bine... O! dac[
to\i osta=ii mei ar fi ca voi... a= lua Buda, =i-n locul steagului
verde cu cornul de lun[ pe turnurile ei ar fâlfâi prapurul
Moldovei!
LOGOF{TUL BALO+: Au s[ fie, c[ au de unde ]nv[\a.
+MIL: Dac[-mi dai voie... Nu tot cu mânul [l r[nit... }nc[
cinci-=ase zile... doar n-a fi foc...
PETRU RARE+: Te-am adus din Crâm ca s[... De ce veni=i
trei zile dup[... O! S[raca Maria, doamna tinere\elor mele
chinuite!... S[ uit... S[ m[ gândesc la Elena Despotovna...
+i nu pot s[ uit...
VISTERNICUL MATIA+: Dac[ omul =i-ar aduce aminte de
toate ]n fitece clip[, pe lume n-ar mai fi decât spânzura\i =i
nebuni...

1
Jitni\[ — magazie de grâne, hambar.
186
 PETRU RARE+: Da, da... Te-am adus din Crâm s[-mi fii
slug[, =i tu mi-e=ti st[pân, +mil...
+MIL: Cine sluje=te e st[pânul adev[rat. Sluga face ce
vrea sau ce poate. St[pânul prime=te, c[ n-are ]ncotro.
Vas[zic[, el sufer[ ca s[-l slujeasc[ altul ]n loc s[ se slujeasc[
singur. Care vas[zic[, st[pânul e slug[ =i sluga st[pân... +i
dac[ \i-e slug[ Martin =i Neac=u, de ce n-a= fi eu st[pân pe
mâna care te doare? Când te slujesc acolo unde te doare,
m[ria-ta te supui... Cine e st[pân =i cine e sluga?
PETRU RARE+: Tu, +mil... glumind strecori adev[rurile...
SP{TARUL +ANDRU: Dar când m[ria-sa porunce=te s[-
\i... (Semn c[-i taie capul.) Cine e st[pân =i cine e slug[?
+MIL (râde): M[ria-sa e slug[, c[ci binevoie=te a-mi lua
de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuin\[. (Sever.) Nu cu aia,
nu cu aia... M[ria-ta... Am s[ \i-o leg de gât...
PETRU RARE+ (surâzând): +mil, a=a vorbeai cu p[rintele
meu, +tefan cel Mare?
+MIL: A!... +tefan?... +tefan era b[trân =i eu tân[r... M[ria-
ta e=ti tân[r...
PETRU RARE+: O! tân[r!
+MIL: ...=i eu b[trân. Pe vremea lui +tefan, de m-ar fi
t[iat, mi-ar fi p[rut r[u. Pe vremea m[riei-tale... a= sc[pa d-
o belea. Pe +tefan nu-l c[utam eu, ci mai mult el pe mine. O
singur[ dat[ a \ipat, când l-am ars la picior, =i atunci a avut
t[ria s[ se prefac[ c[ spune cum a \ipat tat[l s[u Bogdan,
ucis la R[u=eni... M[ria-ta gemi uneori...
PETRU RARE+: Gem, dar rabd.
+MIL: Rabzi, dar gemi.
PETRU RARE+: A... acela era un sfânt!
+MIL: Care st[pânea durerea.
PETRU RARE+: +i eu sunt un om...
+MIL: Luptând cu durerea... (Lui Balo=.) Grozav seam[n[
cu taic[-s[u!
PETRU RARE+: O! +mil, +mil...
+MIL: Iar cu aia?... Dumnezeu a f[cut pe om cump[nit,
c[ de l-ai t[ia ]n dou[, ce ar fi ]ntr-o parte ar fi =i-n cealalt[.
Doi ochi, dou[ urechi, dou[ picioare, dou[ mâini. De se
187
]mboln[ve=te un ochi, vezi cu cel[lalt, de se boln[ve=te un
picior, ape=i mai mult pe cel[lalt, =i de surze=ti d-o ureche
auzi cu cealalt[... M[ria-ta faci ca un surd de o ureche, care
=-ar pleca urechea a surd[ ca s[ auz[ =oaptele...
PETRU RARE+ (zâmbind): Ei, cum e asta, +mil?
+MIL: Cum s[ fie? Mai mi=c[ =i cu stânga, nu tot cu dreap-
ta... Crezi c[ Dumnezeu \i-a atârnat pe stânga degeaba?
PETRU RARE+: Copiii, doftorii =i femeile, st[pânii no=tri...
Câ\i suntem, Corbea?
CORBEA: Trei...
PETRU RARE+: +i cu cinci ai lui Cremene, fac?
CORBEA: Trei =i cinci...
PETRU RARE+: Trei mii cinci sute... Zgârcit la vorbe,
adev[rat osta=... Lucreaz[ fl[c[ii?... Nu pune\i bu=tenii gro=i...
S[ treac[ Suceava cum or putea... +i c[l[re\ii de câte trei ori
pe zi...
MOGÂRDICI: Cât e timpul bun...
PETRU RARE+: Cât e apa de mare... Balo=... (}ntinde mâna
stâng[.)
LOGOF{TUL BALO+: Iac[-le, m[ria-ta.
(}i d[ 4 pergamente cu 4 pece\i ro=ii.)
PETRU RARE+: Corbea... Sunt patru sineturi pe care le
dau la patru cete de \[rani, boierindu-i pentru purtarea lor
cea falnic[. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistri\u, a lui
Fuior, a lui Stânc[ =i-a lui Buz[-Lat[. }i pui ]n st[pânire
ohavnic[ asupra mo=iilor =i pustiurilor ce le gr[iesc la fitece
sinet pentru fitece ceat[. D-aci ]nainte s[ fie oamenii slobozi,
ei =i urma=ii lor. Mâine vor primi postav de vestminte, cai
domne=ti, frâuri =i =ei cu sc[ri de fier. Duce\i-v[, aduna\i-i =i
citi\i-le... +mil... (}i face semn s[ ias[.)
(Vin din dreapta vornicul Groza, Trotu=anu =i pârc[labul Liciu.)

188
 SCENA IV
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul
+ANDRU, vornicul GROZA, TROTU+ANU =i pârc[labul LICIU.

PETRU RARE+: Venir[\i... Vine =i doamna?

PÂRC{LABUL LICIU: Da, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Turcu a plecat?
VORNICUL GROZA: Plec[, m[ria-ta.
PETRU RARE+: S[ se duc[... Turci lacomi, nu se mai sat-
ur[. +i nu vor dar, ci vor...
LOGOF{TUL BALO+: Haraciul pe patru ani...
PETRU RARE+: Cum?
LOGOF{TUL BALO+: Merge p-al cincelea de când...
PETRU RARE+: Mearg[ =i p-al zecelea... pe=che=, da...
dar, haraci, plat[ de supus... nu!
LOGOF{TUL BALO+: Haraci ne cer...
PETRU RARE+: Nici pe=che=!... Am cheltuit destul cu Un-
garia, cu Polonia =i cu t[tarii... O! de ce nu se une=te
cre=tin[tatea sub chezarul Carol =i nu porne=te ca un potop
s[ pridideasc[ puterile lui Soliman =i s[ azvârle pe
necredincio=i dincolo de m[rile frumoase =i grece=ti! Bani,
bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru pa=ale... O \ar[ de
vândut... =i le cump[r[ pe toate! Banii ne trebuie s[ pl[tim
joldul osta=ilor, s[ cl[dim loca=e pentru iertarea p[catelor
noastre =i pentru cei ce vor veni dup[ noi, ca s[ ne cin-
steasc[ =tiindu-ne cine-am fost... }mpodobe=te Vorone\ul,
zide=te din paji=te Pobrata, biserica Sfântului Dumitru din
Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfânta Parascheva din
Târgu-Frumos, biserica din Hârl[u, Mân[stirea Secul din
Mun\ii Neam\ului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad...
Banii se ispr[vesc... +i d-a= avea, n-a= da turcului m[car de l-
a= vedea cu ochii scur=i!
VORNICUL GROZA (trage sabia): S[-i d[m...
SP{TARUL +ANDRU: Pân[ n-o mai putea!
PETRU RARE+: O, dac[ ob=tea cre=tinilor s-ar aduna ]ntr-
un sobor, i-a= spune eu câte p[cate are =i de ce-=i bate joc de
ea fiara din |arigrad...
PÂRC{LABUL LICIU: A= sluji cu drag[ inim[ cu steagul
nem\esc, spaniol or fran\uzesc, pe deasupra prapurului nos-
tru...
189
 TROTU+ANU: Visuri...
PETRU RARE+: Cine nu viseaz[ nu vede. Cine nu vede
nu se ap[r[. Cine nu se ap[r[ piere... +i pentru cei sorti\i
pieirei nu ne r[cim gura degeaba...
TROTU+ANU: Via\a este un vis...
PETRU RARE+: Vis... când se sfâr=e=te via\a... Dar ce
l[s[m dup[ noi urma=ilor no=tri e =i-un fapt, =i-un drept, =i-
o putere de-a tr[i... Mo=tenitorii no=tri nu ne vor m[sura
via\a dup[ bucuriile ei, ci dup[ jertfele pe care le-am f[cut
=tiind c[ ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am suit pe
Ceahl[u =i-am f[cut ochii roat[, =i-am plâns ascultând, ca
]n vis, jalea aceluia=i neam risipit la trei coroane deose-
bite... }n Ardeal se las[ pe trei v[i — a Some=ului, a
Mure=ului =i-a Oltului — moldoveni sadea... M-am tras pe
munte-n jos =i-am privit pe trec[toarea Oituzului ca pe-o
fereastr[ =i-am visat! +i-am biruit la Feldioara, la Bra=au,
la Cetatea-de-Balt[, la Ciceiu, la Rodna, la Ungura=, la
Bistri\a, o=tile craiului Ferdinand =i-ale chezarului Carol.
Am st[pânit Ardealul, =i n-am ie=it din el decât amenin\at
de bunul meu prieten Ian[= Zapolia... eh!... c[ se plânge
turcului... ah! turcu!... de nu m[ voi ]ntoarce acas[ la mine.
Nu v[ uita\i c-am fost când cu Ferdinand, când cu Zapolia,
]ntâi cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, =i iar cu Ferdinand, =i
iar cu Zapolia... Am ]n=elat ca s[ nu fiu ]n=elat! Mi-e totu-
na au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai s[ deprind pe
moldoveni s[ se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acas[!...
C[ ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungar-
iei, fiind fratele chezarului care ]mp[r[\e=te peste atâtea
limbi =i neamuri?... N[luciri!... S[ ne apropiem noi de
chezar, s[-i scurt[m din drum, luând Ardealul!... O! eu am
visat! S[ viseze =i urma=ii mei!
VISTERNICUL MATIA+: Ai f[ptuit... Ferdinand ]\i ]nt[re=te
st[pânirea Bistri\ei, a Rodnei, a Ciceiului, a Ungura=ului, a
Cet[\ei-de-Balt[, cu satele lor dimprejur.

1
Diac — scriitor de cancelarie, gr[m[lic.
2
Sinet — act, document.
3
Mislete — denumirea slavon[ a literei m din alfabetul chirilic.
190
 PETRU RARE+: Am ad[ogat la visele marelui +tefan =i visul
meu! Am mo=tenit Ciceiul =i Cetatea-de-Balt[, am crescut
mo=tenirea cu Rodna, cu Ungura=ul =i cu Bistri\a... Ah! +mil,
+mil, vindec[-mi mâna, c[ am de lucru cu le=ii... Pocu\ia, cea
cu 300 de sate =i 50 de târguri, e-a noastr[!... Ah! (Se plimb[
agitat.)
TROTU+ANU: Norod mic, vise mari...
VORNICUL GROZA: +iit! Taci!
PETRU RARE+ (tresare): Mic e=ti tu! Moldova nu e
mic[!... Neamul care se crede mic se mic=oreaz[!... }n lume
nu po\i tr[i cer=ind, c[ci nu e loc de poman[ pentru cer=etori!
TROTU+ANU: S[ se ]mplineasc[ rândurile... prea au pie-
rit mul\i...
PETRU RARE+: S[ nu num[ra\i =i s[ nu v[ num[ra\i! E
cin’ s[ numere!... Uf!... Duce\i-v[ =i rândui\i, c-au s[ pice
copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stânga.) Eeee, Trotu=anu e
mâhnit... nu e slujba pentru el!... +i mai sunt =i al\i boieri...
h]!...

SCENA V
PETRU RARE+, GENUNEA =i mai târziu +MIL.

GENUNEA (intr[ prin dreapta, bate din picioare =i-i pune

mâinile la ochi): Te-am speriat!
PETRU RARE+: Oh, mi-a s[rit inima!
GENUNEA: Cine sunt eu?
PETRU RARE+: Tu?... Baba Dolca.
GENUNEA: Nu.
PETRU RARE+: Oana...
GENUNEA: Nu... Are s[ vie.
PETRU RARE+: Despotovna!
GENUNEA: Nu...
PETRU RARE+: Ei, cin’ s[ fie... cin’ s[ fie?...
GENUNEA: Nu ghice=ti?
PETRU RARE+ (râzând): Dac[ te-ascunzi...
GENUNEA (]=i ia mâinile de la ochi): Eu sunt, m[ria-ta!
191
 PETRU RARE+: Tu!... Tu e=ti o pas[re m[iastr[, care iei
grijile =i dai bucuriile.
GENUNEA: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rare= =i d[ s[-
i ia mâna.) A, nu p-asta... c[ mi-a zis +mil p-ast[lalt[... (}i
s[rut[ mâna. Rare= o s[rut[ pe obraz. Genunea ]l s[rut[ repede
pe obraz.)
PETRU RARE+: A?... Ce-ai f[cut?
GENUNEA: N-am f[cut bine, m[ria-ta?
PETRU RARE+: A=a face numai doamna Elena...
GENUNEA: A=a face numai doamna Elena... +i de ce face
numai Despotovna?
PETRU RARE+: Fiindc[ m-am cununat cu ea, Nunea...
cu tine...
GENUNEA: Da, cu mine nu te-ai cununat...
PETRU RARE+: A! nu mai ]ncepe... Te spui t[tân[-t[u s[
te-astâmpere, c[ e=ti neastâmp[rat[...
GENUNEA: O, i-am spus tatei demult...
PETRU RARE+: Ei, =i ce \i-a zis?
GENUNEA: M-a certat... Mi-a spus c[ m[ria-ta e=ti
mare =i eu sunt mic[, c[ e=ti st[pân =i eu sunt roab[, c[
e=ti b[rbat =i eu fat[...
PETRU RARE+: Ei, =i tu ce-ai zis?
GENUNEA: Ce s[ zic? nimic... Toate le =tiam f[r[ s[ mi le
fi spus nimeni...
PETRU RARE+: Ascult[, Nunea!... Cum veni=i ]naintea
celorlalte?
GENUNEA: C[lare...
PETRU RARE+: C[lare?... Voinice=te?
GENUNEA: Da... voinice=te...
PETRU RARE+: Am s[ te fac mia= de viteji, ca pe San-
domir...
GENUNEA: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a f[g[duit c[
mâine m[ face viteaz, =i pururea mâine e azi, =i nu mai vine
mâine, =i mereu a=a... El râde =i mie-mi vine s[ plâng... Vreau,
m[ria-ta, cu m[ria-ta la r[zboi!
PETRU RARE+: La r[zboi?... O! r[zboiul e crâncen =i tu
e=ti fraged[. La r[zboi e urlet, =i nânchezat de cai, =i \ipete
192
de oameni, =i lacr[mi, =i sânge, c[ doi mun\i de s-ar izbi ]n
capete, n-ar fi a=a de cumplit...
GENUNEA: Te v[d oriunde ]ntorc ochii... +i de-i ]nchid te
v[d =i mai bine... Când m[ culc, zic ]n gând: “Doamne, d[
domnului nostru biruin\[ asupra du=manilor no=tri, via\[
nesf[r=it[ =i fericire... neturburat[ cu Elena Despotovna,
doamna noastr[!”
PETRU RARE+: Da, da, neturburat[...
GENUNEA: +i mi-apari =i mai frumos, =i mai viteaz...
PETRU RARE+: Nunea, tu =tii ce sim\i?
GENUNEA: Eu, ce simt?
PETRU RARE+: Tu =tii ce vrei?
GENUNEA: Nimic, s[ te privesc...
PETRU RARE+: Du-te, Nunea, du-te... Or nu. (O ia de
mâini =i se uit[ drept ]n dreptul ochilor ei.) Tu =tii c[ am
doamn[?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ am copii?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ sunt... prive=te bine... c[ sunt
b[trân...
GENUNEA: A, nu...
PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fata celui mai credincios =i
celui mai mare din sfetnicii mei?...
GENUNEA: Da...
PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fecioar[...
GENUNEA: Da... da...
PETRU RARE+: Ei, atunci, ce vrei?
GENUNEA: S[ te v[d biruind cum birui=i d-atâtea ori...
PETRU RARE+: Sunt osta=... dar sunt domn!... Vino ]ncoa,
Nunea, s[ te s[rut... (O s[rut[ ]n cre=tet =i-=i las[ capul pe
capul ei.) Dumnezeu mi-a primit rug[ciunea mea pornit[ din
inim[ curat[... Mi-a gonit patima care se ivise pe furi=... =i-n
sufletul meu a rev[rsat pace =i lini=te! (O s[rut[ din nou.) M-
ai ]n\eles, Nunea?
GENUNEA: Da, m[ria-ta, da!
PETRU RARE+: E, ai s[ mergi la r[zboi...
193
 GENUNEA: Cu m[ria-ta...
PETRU RARE+: Cu mine... Roag[-te de +mil s[-mi
]ndrepte mâna... =i gata...
GENUNEA: Unde e +mil?... +mil!... (+mil vine prin dreap-
ta.)
+MIL: Cine m[ cheam[?... D-ta, Nunea?
GENUNEA: Mâna domnului la loc, degrab’, s[ sufli =i s[-
i treac[...
+MIL (surâzând): Sufli ]n foc când se stinge, =i focul s-
aprinde degrab’... Mâna domnului nu s-aprinde... ea trebuie
s[ se prind[ ]ncet, ]nceti=or... Dumneata =tii s[ \e=i pânz[?
GENUNEA: Da, =tiu...
+MIL: Ce-ai gândi de mine când \i-a= aduce tort ]n jurubi\e
=i \i-a= zice: “Nunea, pân[ mâine s[ fie c[ma=a gata?”
GENUNEA: S[ urzesc, s[ pui pe sul, s[ \es, s[ n[lbesc, s[
croiesc, s[ cos... A= gândi c[ e=ti nebun...
+MIL: C[ sunt nebun?... Iu nu gândesc a=a de dumneata.
Iu am r[bdare =i a=tept s[ urzeasc[, s[ \easc[, s[ n[lbeasc[
rana domnului. +i peste =ase zile... când c[ma=a va fi gata...
voi sufla =i-i va trece ]ntr-o clip[...
GENUNEA: Cine \ese rana domnului?
+MIL: Iu =tiu? Poate {l-de-sus... +tiu c[ \ese =i pânza e
gata mai curând sau mai târziu... Ca la femei... Una vred-
nic[, alta lene=[... Una ]n dou[ s[pt[mâni n-are ce-alege...
alteia, dou[ luni... =i-i mai trebuie ]nc[ dou[...
PETRU RARE+: Ai ]n\eles, Nunea?
GENUNEA: Rana... pânza... Nimic...
+MIL: Da’ ce trebuie?... Tân[r[ e=ti, frumoas[ e=ti, cu-
minte, nu =tiu... Ce-i trebuie?... Ce-i trebuie ei nu e treaba
mea... =i treaba mea nu-i trebuie ei...
PETRU RARE+: +mil...
+MIL: Iac[, ascult...
PETRU RARE+: Ce-ai face tu dac[ o p[s[ric[ ar zbura din
colivia vecinului ]n bra\ele tale?
+MIL: D-ar fi frumoas[, i-a= smulge câteva pene... =i a=
duce-o iar ]n colivia vecinului.
PETRU RARE+: +i dac[ ar veni iar[=i?
194
 +MIL (râzând): Ar veni iar[=i?... Las’ s[ vie... Dac[-i place...
GENUNEA: A, nu, =ase zile... prea mult.
PETRU RARE+: E, =i dac[ p[s[rica n-ar pricepe ce vor-
bim...
+MIL: N-ar pricepe ea... (Se uit[ la Genunea. Ridic[ din umeri.)
PETRU RARE+: +i dac[ vecinul \i-ar fi prietenul cel mai
bun... +i tu domnul \[rii?...
+MIL: Eu... (se uit[ la Genunea) i-a= zice: Genunea...
GENUNEA: Ce e, +mil?
+MIL (o d[ la o parte): Eu i-a= zice a=a... Vin s[ te s[rut, =i
a= s[ruta-o cum s[ruta\i voi pe Maica Domnului...
GENUNEA: Pe mine?
PETRU RARE+: A=a am f[cut =i eu cu ea...
GENUNEA: Cu mine?
PETRU RARE+: Da, cu tine! (O ]mbr[\i=eaz[. Apar din
dreapta Elena-Doamna, Oana, Nastasia, Dolca, hatmanul
Mihu, Crasne= =i Cosma. Petru Rare= o las[ repede pe Genu-
nea.) De=i n-a= fi avut de ce...
+MIL: Norii p[teaz[ cerul pentru cei de jos...

SCENA VI
PETRU RARE+, GENUNEA, +MIL, ELENA-DOAMNA, OANA,
NASTASIA, DOLCA, HATMANUL MIHU, CRASNE+, COSMA =i mai
pe urm[ CORBEA.

OANA (se repede la domn =i-i s[rut[ mâna): A, fratele meu

[l bun =i domnul nostru [l mare, când te ui\i tu la mine, mi-
aduc aminte c[ tu =i cu mine suntem din aceea=i mum[ =i
din acela=i tat[; tu z[mislit dup[ o biruin\[ =i eu ]nainte d-
a birui... +i de aceea ie=i=i tu b[iat =i eu fat[. Frumoasele
tale plete, cum le-au ]nc[run\it grijile \[rii...
ELENA-DOAMNA: Doamne (]i s[rut[ mâna, o s[rut[ pe
obraji) ]mi l[sai copiii jucându-se d-a osta=ii... Iliu=c[ trânti
pe +tef[nel =i +tef[nel voi s[ mu=te pe Iliu=c[... }l oprii:
“Nu, mam[, c[ nu e la r[zboi”. +i el, cu lacrimile-n ochi: “S[
nu afle tata!” O! Despotovna, p[r[si=i astfel pe copii pentru
asemenea s[rut[ri... Ce fericit[ e=ti!

195
 GENUNEA: Ce fericit[ e=ti!
ELENA-DOAMNA: Nu-i a=a, Nunea?
PETRU RARE+: +i Dolca de ce s-a \inut dup[ voi ca un
câine b[trân =i credincios?
ELENA-DOAMNA: De azi-diminea\[, ne-a zis, aci mie, aci
Oanei, aci Nastasiei: “S[ m[ duce\i la domn, c-am s[-i
vorbesc”. +i ea, care nu mai vede, vorbe=te de vedenii.
NASTASIA: Nu vede =i-a ]nceput s[ nu mai aud[.
PETRU RARE+: Bunico, vino-ncoa.
DOLCA (tremurând): Parc[ aud glasul lui...
PETRU RARE+: Nu ]ntr-acolo, bunico... Aci... A=a...
DOLCA (tremurând): S[ s[rut mâna lui Petru, fiul lui
+tefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei...
PETRU RARE+: Nu... nu a=a, bunico...
DOLCA (]i pip[ie mâna r[nit[): Inelul cu pecetea... mâna...
PETRU RARE+: A, bunico, m[ doare...
DOLCA: Eu \i-am pricinuit durerea?
+MIL: Tu nu mai e=ti pricin[ nici de dureri, nici de bu-
curii...
Dolca: Ce-ai zis, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce te-aduce, bunico?
DOLCA (tremurând): Azi-noapte — cum piroteam cu co-
joaca ]n spinare — odat[ se f[cu lumin[, =i-un ]nger pic[ din
cer, =i-mi zise: “Spune domnului s[ nu-i taie, s[ nu-i spân-
zure, s[ nu-i trag[ ]n \eap[, s[ nu-i otr[veasc[, s[ nu-i ]nece”.
+i mi-a zis: “Spune domnului s[ se strâng[ de pe drumuri,
ca s[ nu se-ntoarc[ =i biruitor =i biruit”. +i pieri =i ]ngerul =i
lumina... E porunc[ de la cel care porunce=te celor v[zute =i
nev[zute, =i \ine p[mântul pe ape, =i nu i-ar fi ]ntru nimic
s[-l sufle ca p-un gunoi din palm[... S[ m-ascul\i, maic[, c[
nu m-ascul\i pe mine!
COSMA: Cam greu ce vrei dumneata, m[tu=[...
CRASNE+: S[ nu se ]ntoarc[ biruitor =i biruit...
(Elena-Doamna =i Nastasia se ]nchin[.)
PETRU RARE+ (pe gânduri): Ce v[ ]nchina\i? Crede\i ce
spune b[trâna?
ELENA-DOAMNA: A, nu, m[ria-ta, dar vorbele ei...
196
 NASTASIA: +i cum st[!
DOLCA (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus...
(Elena-Doamna se vâr[ ]n Petru Rare=, Genunea ]l ia de
pulpana vestmântului.)
+MIL: Urmele unei case pr[date de tâlhari... La ]nceput
nu-i cunoa=tem =i ne juc[m cu ei, pe urm[ le facem cuno=tin\[
=i ne plac, =i-i chem[m, =i vin... Apoi se-nmul\esc =i stau pe
capul nostru, =i ]ncep s[ ne fure, =i ]n cele din urm[ ne jefui-
esc...
ELENA-DOAMNA: Cine, +mil?
+MIL: Tâlharii...
ELENA-DOAMNA: Care tâlhari?
+MIL: {i care-\i plac =i dumitale... =i-mi sunt cam grei
mie... {i care te fac pe dumneata a=a de frumoas[ =i pe
mine a=a de urât... Anii, m[ria-ta... anii, care i-au pr[dat
auzul, v[zul, mirosul =i min\ile!
PETRU RARE+ (pe gânduri, caut[): S[ nu-i tai, s[ nu-i
spânzur... |]... (Se duce la o pe=ter[. Prive=te. Se gânde=te.)
A! s[ vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbândi.
DOLCA (tres[rind): N-am visat, am v[zut... +i ce v[d, de
când nu mai v[d, se ]mpline=te...
(Intr[ Corbea =i, z[rind pe Genunea, ]ncremene=te.)
PETRU RARE+: Corbea, ai vrun osta= zidar?... Unde te
ui\i?...
CORBEA: Cum, m[ria-ta?
PETRU RARE+ (r[stit): E vrun osta= zidar?
CORBEA: Nu, m[ria-ta, nici un osta= nu e zidar... Sunt
mai mul\i care au fost zidari =i sunt osta=i... Unul a zidit la
meterezele Ciceiului din porunca vl[dichii de la Vad... dar
vl[dica de la Vad a luat pe Vlad din Ciceu =i l-a pus osta=...
PETRU RARE+ (zâmbind): S[ te fereasc[ Dumnezeu de
mutul care vorbe=te!... Ei, m[ omule, ai un osta= — fie =i
Vlad al vl[dichii de la Vad — care s[ zideasc[ aceast[ bort[?
CORBEA: Am!
PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa, cu mistrie, cu pietre =i cu
moloz...(Corbea iese repede prin dreapta. Vin =i ceilal\i boieri.)

197
 SCENA VII
Cei de sus =i logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul MATIA+,
ANDREA, ANTONIO, un c[l[u =i mai mul\i iunaci.

LOGOF{TUL BALO+: S-apropie, m[ria-ta...

VISTERNICUL MATIA+: Se v[d... =i n-au s[ se mai vaz[!
ELENA-DOAMNA: Vin talienii?
GENUNEA: Vin?
OANA (din mul\ime): Nu li se vede fa\a, cernit[ ca =i su-
fletele lor... Orice-au f[cut, Dumnezeu s[ le ierte p[catele!
+MIL: Nu se poate, m[ria-ta, f[r[ s[-i judeci...
PETRU RARE+: Cum, s[-i osândesc f[r[ judecat[?
+MIL: +i dac[ nu i-ai osândi?
PETRU RARE+: M[ osândesc ei pe mine!
VORNICUL GROZA: Sabia a c[zut. +i ei, venind ]ncoa,
sunt ca ni=te osândi\i care ar merge cu capetele ]n mâini la
]nmormântarea lor...
PETRU RARE+: S[ plece c[l[ul! (C[l[ul se duce.)
VORNICUL GROZA: De ce?
+MIL: S[ se duc[ la dracu, s[-i cear[ capul pe tipsie...
(Intr[ cei doi fii ai lui Gritti, Andrea =i Antonio, lega\i cu
mâinile la spate =i cu z[branice negre l[sate pe fe\e. Dup[ ei,
un zidar, cu mistria, ciocanul =i g[leata cu moloz. Doi osta=i i-
aduc pietre. Mogârdici comand[ alaiul. Un ungur duce pe o
tav[ capul lui Gritti, acoperit cu un =tergar. Se opresc. Ungurul
pune jos capul lui Gritti. Din mul\ime s-aude un oftat.)
PETRU RARE+ (dezvele=te capul lui Gritti): E capul lui
Gritti...
MAI MUL|I: A! al lui Gritti?
PETRU RARE+: ...ocârmuitorul turcesc al Ungariei... D-
ar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarele lui de bani, ar
fi râs =i azi, =-ar fi povestit, cu str[lucirea lui u=oar[,
]ntâmpl[rile din serai =i plimb[rile de pe Vosfor =i de pe
m[rile furioase =i schimb[toare la fa\[! +i d-ar putea s[ mi=te
buzele, cum curge din =ipot ap[ nesfâr=it[, a=a ar n[v[li
minciunile cu ]nf[\i=area adev[rului! (Ungurul ]i d[ o scri-
198
soare.) De la Zapolia? S-o citim... “}\i trimit capul, plin de
de=ert[ciuni, al lui Gritti”...
+MIL: Nu =tiu dac[ a fost vrodat[ mai de=ert ca acum!
PETRU RARE+: Când a urm[rit ca, din c[m[tar vene\ian,
s[-=i puie pe cap coroana lui Matia= Corvin... (Cite=te.) “}\i
trimit capul, plin de de=ert[ciuni, al lui Gritti; f[ =i tu copi-
ilor lui ce-am f[cut eu tat[lui lor”...
ELENA-DOAMNA (cu mil[): P[cat! Sunt tineri!
GENUNEA: Nal\i =i sub\iri!
OANA: Ca dou[ f[clii stinse sau care se vor stinge!
PETRU RARE+ (se iut[ la femei, apoi cite=te): ...”A c[zut
capul aceluia care vroia s[ fie craiul Ungariei; s[ cad[ =i ca-
petele acelora care au voit s[ fie”...
OANA: Ce s[ fie?
PETRU RARE+: S[ v[ spuie Matia=!
VISTERNICUL MATIA+: Am aci scrisul vl[dichii de Lund,
]mputernicitul chezarului Carol. (Scoate scrisoarea.) }n ea
gl[suie=te chezarul. (Cite=te.) ...”B[ga\i de seam[ c[ Poarta
urm[re=te s[ puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti =i pe copii
lui voievozi”...
ELENA-DOAMNA: Unde?
VISTERNICUL MATIA+ (cite=te): ...”Pe Andrea ]n Munte-
nia =i pe Antonio ]n Moldova”...
To\i: A! a!
LOGOF{TUL BALO+: S[ vie c[l[ul!
VORNICUL GROZA: C[l[ul sunt eu!
PETRU RARE+: Nu, nici sabie, nici bra\ moldovenesc...
Lua\i-le fearele... Andrea, Antonio, intra\i aici... (Le arat[
pe=tera.) ...Da\i-le dou[ cu\ite... Me=tere zidar, astup[ in-
trarea...
ANDREA: Ah! Dio mio!1
ANTONIO: Madonna mia, aiutaci!2. (Se coboar[ ]n pe=ter[.)
PETRU RARE+: +i de vi se va ur] cu via\a, oricând pute\i
muri... +i spune\i Dolchii c[ nu i-am t[iat, nu i-am spân-
zurat, nu i-am tras ]n \eap[, nu i-am otr[vit =i nu i-am ]ne-
cat...
(To\i pleac[ capul. Zidarul lucreaz[.)
199
 ACTUL III
O dumbrav[ de stejari aproape de v[rsarea Cirimu=ului ]n Prut. }n
fa\[, o rari=te. Un cort. }n dep[rtare se v[d malurile Prutului. Trunchi
de copaci r[sturna\i.

SCENA I
GENUNEA, un osta= r[nit, CORBEA, mai târziu, +MIL.

GENUNEA (c-o carte de rug[ciuni): Dau s[ m[ rog =i-mi

alunec[ ochii pe rânduri... Gândul, la mâinile lui aspre care
mângâie a=a de potolit. O, Doamne, ]ndur[-te, ap[r[ =i
p[ze=te pe domnul \[rii...
UN OSTA+ (r[nit, vine din stânga): Olecu\[ de vin...
GENUNEA: }ndat[... (}i d[ ulcica.) Te doare?
OSTA+UL: Nu m[ doare... M[ ia cu sfâr=eal[ de la lin-
gurea... Mul\umim...
(Se duce. Corbea vine din dreapta.)
GENUNEA: A! Corbea... Iar dumneata?
CORBEA (r[sufl[ repede): Iar...
GENUNEA: Cau\i pe domn?
CORBEA: Nu... nu pe domn...
GENUNEA: Pe vornic?
CORBEA: Nici pe vornic...
GENUNEA: Pe tata?
CORBEA: Nici pe logof[tul Balo=...
GENUNEA: Ei, pe cine cau\i?
CORBEA: Caut pe cineva... M-a trimis...
GENUNEA: Cin’ te-a trimis?
CORBEA: Am uitat cine m-a trimis...
GENUNEA (surâzând): Sufli ca un cal dup[ ce-a ridicat la
deal o povar[...
CORBEA: Da, suflu, mai greu ca arm[sarul care m[ duse-
n spinare.
GENUNEA: Stai... (I-arat[ un copac.) S[-\i dau ni\el vin...

200
 CORBEA: Mul\umim, stau...
GENUNEA: Poftim, bea...
CORBEA (aduce oala la gur[): Am b[ut, mul\umim...
GENUNEA: Ai venit repede?
CORBEA: Foarte repede...
GENUNEA: De departe?
CORBEA: O, de departe...
GENUNEA: Dincotro?
CORBEA: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus...
GENUNEA (surâzând): {i fi venind de undeva...
CORBEA: Mi-am uitat ca p[mântul... S[ m[ odihnesc...
Mi-a luat Dumnezeu min\ile...
GENUNEA (pune mâna pe mâna lui): Ce c[ldur[ ai!
CORBEA: Da, am c[ldur[...
GENUNEA: +i cum \i se bate inima!
CORBEA: Da, ]mi bate...
GENUNEA: S[ te fi certat domnul?
CORBEA: Niciodat[ nu m-a certat domnul...
GENUNEA: Parc[ ie=i=i din b[t[lie...
CORBEA: }n b[t[lie n-am inim[...
GENUNEA: Ei, ce \i s-a ]ntâmplat?
CORBEA: O, nimic...
GENUNEA (privindu-l lung): Corbeo, =i alalt[ieri nu =tiai
de unde vii =i \i se b[tea inima...
CORBEA: Alalt[ieri?... Am venit ]ncet... =i deodat[ o trud[
din senin...
GENUNEA: Alalt[ieri... bine... Dar azi? Fiindc[ veni=i re-
pede =i de departe?
CORBEA: Se vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai?
GENUNEA: Dumneata e=ti ostenit, eu nu sunt ostenit[...
CORBEA: Stai... fiindc[... nu e=ti ostenit[...
GENUNEA (surâzând): Mai departe or mai aproape?
CORBEA: Unde vrei, Nunea...
GENUNEA: Ciudat!... Dumitale \i-e fric[ de r[zboi?
1
Bleau — tinichea; tabl[ de fier cu care se ]mbrac[ la capete osia
carului.
201
 CORBEA: Mie?... O, nu!
GENUNEA: Dar ]\i place?
CORBEA: Nu =tiu... De-i place domnului, ]mi place =i mie...
GENUNEA: Atunci... poveste=te-mi cum te-ai b[tut la Fel-
dioara...
CORBEA: M-am b[tut cum se bate...
GENUNEA: Spune-mi peste câ\i osta=i erai, cum i-ai dus,
cum ai luat prapurul cr[iesc, cum ai fost r[nit, unde, cine te-
a ]ngrijit... a=a...
CORBEA: S[ fi avut ca la o sut[. Eu mergeam ]nainte =i ei
dup[ mine, pân[ am ajuns la [l cu prapurul. L-am p[lit =i i-
am luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: “Ce faci, Cor-
beo?” “Ce s[ fac?”... M-a ]n=f[cat =i... nu mai =tiu... M-am
pomenit ]ntr-un cort oblojit la genunchiu stâng, la um[rul
drept =i la cap... +i m-a ]ngrijit Dumnezeu... Nu =tiu s[ pov-
estesc...
GENUNEA (râzând): Spune-mi un basm...
CORBEA: Basmul e ce s-a ]ntâmplat altora, =i eu nu =tiu
s[ ]n=ir ce mi s-a ]ntâmplat mie...
GENUNEA (râzând): Nu =tii nici unul?
CORBEA: Ba... a= =ti unul...
GENUNEA: E, spune-mi-l...
CORBEA: A= =ti unul... c-o fat[ frumoas[, frumoas[, de
]nghe\au apele, =i c-un b[iat nalt =i urât...
GENUNEA: Dac[ era nalt, nu era urât...
CORBEA: ...care se b[tea cu zmeii =i cu s[cuii...
GENUNEA (râzând): Cu cine?
CORBEA: ... cu zmeii =i cu... Muma-P[durii... =i-i biruia...
GENUNEA: A, dac[ se b[tea =i-i biruia nu era urât...
CORBEA: ...c[ci iubea pe fata frumoas[-frumoas[... =i ea
nu-l iubea...
GENUNEA: Ce proast[!
CORBEA: ...=i nici nu aflase c[ b[iatul o iubea...
GENUNEA: Ce neroad[!
CORBEA: ...=i b[iatul nu-i spunea...
GENUNEA: Ce prost!
CORBEA: ...c[-i era fric[...
GENUNEA: O! ce nerod!
202
 CORBEA: ...pân[ a murit mai mult vrând ca nevrând...
GENUNEA: S[racul!
CORBEA: +i fata, aflând de câte se petrecuser[, a plâns...
a plâns... =i-atât.
GENUNEA: S[raca! +i de ce-i era lui fric[ s[-i spuie?
CORBEA: Vezi c[ ea era de neam =i el un biet \[ran ajuns
dup[ multe =i multe...
GENUNEA: +i dac[ era \[ran? Era viteaz, nu era de rând.
CORBEA: +i-avea mâinile aspre =i pârlite, =i-ale ei erau
albe =i rumene...
GENUNEA: +-ale domnului sunt aspre... =i sunt a=a de
bune, c[ toat[ ziua le-a= s[ruta...
CORBEA (tres[rind): +i el b[nuia c[ ea iubea pe altul...
GENUNEA: Cum iubea pe altul?
CORBEA: Cum se iube=te...
GENUNEA: Cine-i spusese?
CORBEA: Nimeni... Sim\ise el...
GENUNEA: +i ea era iubit[ de [l pe care-l iubea?
CORBEA: Nu =tiu...
GENUNEA: Ce trist[ poveste!
CORBEA: Dac[ nu =tiu alta mai vesel[... Te rog, d[-mi
olecu\[ de vin...
(Genunea se duce s[-i aduc[. Corbea se uit[ dup[ ea.)
GENUNEA: Poftim, Corbea... Nu bei?
CORBEA: Nu... nu mi-e sete...
GENUNEA: Zise=i c[...
CORBEA (emo\ionat): Mi s-a p[rut... Se va sfâr=i curând...
GENUNEA: Ce s[ se sfâr=easc[?
CORBEA: Povestea mea...
GENUNEA: Nu s-a sfâr=it?
CORBEA: Nu ]nc[... mai e...
GENUNEA: N-a pierit el? Nu l-a plâns ea? Ce mai e?
(S-aude zgomot. Vine Mogârdici =i Sandomir.)

203
 SCENA II
GENUNEA, CORBEA, SANDOMIR =i MOGÂRDICI.
Mai târziu, +MIL.

(Mogârdici =i Sandomir vin din partea stâng[. +e opresc pu\in =i

privesc la Genunea =i Corbea. Mogârdici e cu o cicatrice
proasp[t[.)
MOGÂRDICI (lui Sandomir): Frumoas[ de pic[, o icoan[...
S[rut[m dreapta.
SANDOMIR: +i p-a stâng[...
MOGÂRDICI: P-amândou[...
GENUNEA: Dincotro?
MOGÂRDICI: D-aci, de lâng[ dumbrav[... (Lui Corbea.)
+i tu ce te plimbi a=a?
CORBEA: A=a m[ plimb eu...
MOGÂRDICI: Eu de ce nu m[ plimb?
GENUNEA (râzând): Apoi dumneata e=ti...
MOGÂRDICI: Sunt... de ce s[ nu fiu? Ce te ui\i a=a?...
Nu-mi =ade bine?... Cam r[zbuzat[ crest[tura asta... C[
mi-a zis doftorul +mil: “Nu pune muna, c[ nu e=ti cupil.
A! o s[ te faci urât ca dracu!” “Ei, parc-ar fi obrazul lui
vod[!” zic eu. “+i dac[ n-o s[ fie... nu e al dumitale?” “+i
dac[ e al meu, ce?” zic eu. C[ Maria mi-a spus: “No, c[
nu face ghignica, c[ borbatul s[ nu hie mai slut ca Duc[-
se-n pustii”. (Sandomir =i Genunea râd.) +i Maria e
\eap[n[, =i gras[, e dintr-o “slan[“, cum zice ea.
GENUNEA (râzând): Cine e Maria?
MOGÂRDICI (ar[tând pe Sandomir): S[-\i spuie el,
c[ el =tie...
SANDOMIR (râzând): Iubita lui...
GENUNEA: A=aaa... a=a, b[di\[ Mogârdici?
MOGÂRDICI: Ba vezi c[ nu... Dac[ m-a ales ea pe mine!
Ca un mal... Din ea ai t[ia =i-ai face patru ca dumneata...
GENUNEA (râzând): +-o iube=ti?
MOGÂRDICI: Cum s[ nu?... S-ar putea?... +i anul [sta i-
am scris... Maria, lâng[ Feldioara, la Zierer sasul, cu anul
b[gat[...
204
 GENUNEA (râde): +i de când n-ai v[zut-o?
MOGÂRDICI: Merge p-al =aptelea...
GENUNEA (râzând): De =apte ani?... +i-\i scrie?
MOGÂRDICI: Niciodat[!
GENUNEA (râzând): S-o fi m[ritat?
MOGÂRDICI: Treaba ei...
GENUNEA (râzând): O fi murit?
MOGÂRDICI: Dumnezeu s-o ierte!
GENUNEA (râzând): Atunci, cum o iube=ti?
MOGÂRDICI: Iac[, iac[, iac[... Ce râzi? Ce e de râs?...
Iac[ bine!... De câte ori ]mi cade cât-o puic[ ]n palm[, eu
m[ gândesc la Maria =i mi se pare...
CORBEA (aspru): Mogârdici!
MOGÂRDICI: Ei, asta e! Genunea a venit cu noi =-a noas-
tr[ e... S-a deprins ea, c[ multe a auzit...
GENUNEA: +i rug[ciuni, =i sud[lmi...
MOGÂRDICI (scoate un petec de piele): Sandomir, ia uit[-
te tu... bine-oi fi scris?
SANDOMIR: “Dag[ Maie, tot gas[ e=ti, s[ nu te mai
]nga=i.” (Râde.) Lipsesc toate râ\ele...1
MOGÂRDICI: Iac[... Iac[... +i ce râde\i?... (Genunei.) Eu
râd de râ\a dumitale?... Ia cite=te, Corbea... or tu nu =tii s[
cite=ti?
CORBEA: Am ]nv[\at =i eu...
SANDOMIR: De când?
MOGÂRDICI: De când iube=te... Corbea... e b[laie,
smead[ sau ro=covan[? V[dan[ sau fat[ mare?
CORBEA: Te \ii de fleacuri... om b[trân...
MOGÂRDICI: Eu, b[trân?... Acum s[ v[d pe Maria, =i
grozav a= ]ntineri!... Nu te sup[ra, Corbeo, c[ via\a osta=ului
ce e? Ca fulgul pe ap[, ca frunzele codrului... Vine toam-
na... rânduri-rânduri se scutur[... +i ne vine rândul =i nou[...
De n-am =ugui, ne-am alege cu zile pustii =i-am ]nchide
ochii f[r[ pic de mângâiere... Adu mâna... Tu e=ti trist...
Nu =tiu ce ai... Te-ai schimbat... }nainte nu vorbeai =i erai
vesel... Acum vorbe=ti =i suferi...
CORBEA (trist, ]i d[ mâna): S[ ne iert[m, Mogârdici...
205
 MOGÂRDICI: S[ ne iert[m? De ce s[ ne iert[m?
GENUNEA: De ce s[ v[ ierta\i?... I-ai f[cut ceva? |i-a f[cut
ceva?
CORBEA: Iubirea e t[ria o=tirii...
SANDOMIR: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei =i
m[ bat voios, osta=ii mei pe mine =i m[ scot din nevoi...
MOGÂRDICI: Vod[ nu fu p-aici?
GENUNEA (]ngrijorat[): De ieri s-a dus cu ni=te izvoade
=i n-a mai venit...
MOGÂRDICI: Scoate izvoade? Preg[te=te nunta!
CORBEA (tres[rind): Unde mi-s min\ile?... Pe domn
c[utam... (Iese repede prin stânga.)
GENUNEA: Ciudat... bietul Corbea!
SANDOMIR: Ca =i cum n-ar fi ]n min\ile lui...
GENUNEA: +i mi-a spus o poveste trist[, trist[... Un b[iat
care iubea pe o fat[, =i nu-i spunea, =i-i era fric[... Povestea
nu era trist[, el era trist... De v-a= spune-o, a\i râde...
MOGÂRDICI: Eu b[nuiesc c-ar fi...
GENUNEA: Ce b[nuie=ti, Mogârdici?
MOGÂRDICI: Dumneata m[ ]ntrebi?
GENUNEA (pe gânduri): De ce nu?
MOGÂRDICI: S[ m[ ]ncredin\ez eu, =i-\i spui...
GENUNEA: S[ te ]ncredin\ezi?... Nu s-a sfâr=it povestea
lui?... Ah! trist[ fu povestea pe care mi-o spuse.
(S-aude zgomot. +mil intr[ prin dreapta. Genunea ]i iese
]nainte.)
MOGÂRDICI: M[ Sandomir... Corbea iube=te pe sor-ta!
SANDOMIR: Oare?... A=a s[ fie?
GENUNEA: +mil...
+MIL: Nunea...
GENUNEA: Ai mul\i?
+MIL: De la h[r\a din urm[ vro dou[zeci... Eu nu =tiu ce
le fac, c[ li se ]nchid r[nile ca =i cum ai cârpi o rochie rupt[...
GENUNEA: S[ te s[rut, +mil...
+MIL: +i de ce s[ m[ s[ru\i? Iu sunt b[trân... Iu s[ te
s[rut pe dumneata...
GENUNEA: C[-i ]ngrije=ti bine... (}l s[rut[.)
206
 +MIL: Intr[ f[r[ s[ se vaiete... Unul cu mâna rupt[, altul
cu falca zdrelit[... +i ies fluierând... P-un biet... cum ]i zice...
a=a... iunac, l-au adus leorc[ de sânge... coastele rupte...
m[runtaiele bor=ite... +i n-a scos un oftat... L-am ]ngrijit —
nu zic bine, nu zic r[u — cât am putut, cât am =tiut... N-a
vrut Dumnezeu... Ieri noapte mi-a zis: “+ezi la capul meu =-
aprinde o iasc[“. Am aprins. A mi=cat buzele ca =i cum s-ar
ruga... S-a ]nchinat ca voi... A ]ntors capul... A r[suflat adânc...
+i =i-a dat sufletul... O! viteji sunt moldovenii cum n-am
mai v[zut!... +i Mogârdici a fost pe la mine... o! ho! ho!
MOGÂRDICI (imitând pe +mil): +i Mogârdici a fost
pe la mine...
+MIL: Al dracului ca cupilul lui tat-s[u...
MOGÂRDICI: Ca cupilul lui tat-s[u...
+MIL: Cum m[ mi=cam de lâng[ el, el cu mâna ha\!
(Se ciupe=te de obraz.)
MOGÂRDICI: El cu mâna ha\!
+MIL: Parc[-l mânca ceva... Pân[ s-a f[cut ca un drac!
MOGÂRDICI: Taci! c[-mi aminte=ti de Maria!
+MIL: Ce Marie?
MOGÂRDICI: Ce, nu =tii?... Bra=oveanca, de... lâng[ Fel-
dioara... La Zierer sasu... B[gat[ cu anu...
+MIL: Bag[-te tu la dracu cu anu, nu cu luna...
SANDOMIR (râzând): Nu te sup[ra, +mil...
GENUNEA (râzând): A=a e Mogârdici, vesel =i nebun...
+MIL: El s-a f[cut mai urât ca dracu... Nu m[ pot uita la
el!
MOGÂRDICI (se repede =i ia pe +mil ]n bra\e): +milic[,
neic[...
+MIL: Las[-m[, las[-m[... S[ nu spui la cineva c[ te-am
]ngrijit iu...
MOGÂRDICI: Dar ce am, bre omule?
+MIL: Dar ce n-ai?... Cu barba ca un \ap, cu p[rul necis[lat,
cu ochii ca de broscoi =i cu obrajii rup\i... Ai, ai, \i-e mai
mare mila de sufletul lui dac-o fi având suflet...
GENUNEA: O, +mil, +mil...
+MIL: Las[-l, Nunea, c[ nu m-ascult[... S[ nu te mai
207
]mboln[ve=ti... S[ te duci dracului de poman[, scârn[ghia
dracului!... A=a bulnav nu-mi trebuie!
MOGÂRDICI: Dac[ m[ r[ne=te, m[?
+MIL: +i tot la obrazu [la... }ntoarce tu =i p-[l[lalt, c-a=a
scrie la voi la evanghelie... }... urât e=ti!... P[cat c[ nu mai
am f[=ii curate...
GENUNEA: F[=ii curate? Stai... (Se duce =i caut[ ]n cort.)
(Mogârdici ia pe +mil de barb[.)
MOGÂRDICI: +mil... +milic[...
+MIL: C[ d-astea e=ti un nebun bun...
GENUNEA (vine cu albituri ]n mâini): +mil... mai am dou[
c[m[=i curate... Sunt de in... Le d[ruiesc r[ni\ilor t[i...
+MIL: Cum se poate? Dumitale nu-\i trebuie? +i cum
s[ le fac?
GENUNEA (rupându-le): A=a!
+MIL (emo\ionat): O! Doamne, Doamne, ]=i d[ =i c[ma=a
de pe ea ca s[ aline durerile moldovenilor! Sfânta \ar[ ]n
care cresc b[rba\i a=a de viteji =i femei a=a de bune! (+mil ia
c[m[=ile, o s[rut[ pe frunte =i se duce prin dreapta. S-aude
buciumul.)
GENUNEA: Vine domnul!

SCENA III
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul
MATIA+, pârc[labul LICIU, GENUNEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.

PETRU RARE+ (]mbr[cat ]n zale): Genunea, credeai c[

nu mai vin? (O s[rut[.)
GENUNEA: Mai degrab’ a= crede c[ nu m-am n[scut decât
s[ cred c[ luceaf[rul dimine\ii apune =i nu mai r[sare, c[
domnul Moldovei se duce =i nu se mai ]ntoarce!
PETRU RARE+: Balo=, tu visa=i când z[misli=i pe copilul
ista, =i-\i ]ntrecu=i visul cu fiin\a ce f[ptui=i... P[cat c[ n-a
fost b[iat =i-ar fi fost mai p[cat s[ nu fie femeie!
LOGOF{TUL BALO+: ...Bat-o s-o bat[ de copil[... Ei ]i
plac neodihna, fr[mânt[rile =i r[zboiul...
208
 PETRU RARE+ (c[tre Mogârdici): Dar tu?... M[-[! Ce te-
ai schimbat?
MOGÂRDICI: A=a pai eu, mai frumos, de dou[ zile, m[ria-
ta.
PETRU RARE+ (surâzând): Câ\i ai?
MOGÂRDICI: 700 f[r[ 5. Unul =i unul. M[ duc, se duc,
biruim sau vecinica pomenire...
PETRU RARE+ (f[cându-le semn s[ ias[): Mogârdici, San-
domir, fi\i gata, cu mâna pe frâie, cu picioarele ]n sc[ri... (Se
duc prin dreapta.) Nici o =tire de la hatmanul Mihu?
VORNICUL GROZA: Nimic... S-a dat afund...
PETRU RARE+ (]ngrijorat): Cu 10.000 de oameni?... Ce
s[ fie?... A, nimic... Boieri, când crede\i c[ ne vom izbi cu
le=ii?... Genunea, stai, du-te, cum vrei...
GENUNEA: Ascult nu numai de vorba, ci =i de glasul
m[riei-tale... (Iese prin stânga.)
PETRU RARE+: E, când?
LOGOF{TUL BALO+: Mâine, poimâne...
VORNICUL GROZA: Sabia gata, am =ters-o de sângele d-
acum dou[ s[pt[mâni...
VISTERNICUL MATIA+: Dup[ izvoadele m[riei-tale, ce
chibzuie=ti?
PETRU RARE+: Eu am ]ntocmit izvodul, dar b[t[lia n-
atârn[ de buzduganul meu.
VISTERNICUL MATIA+: N-a= crede c[ cerceta=ii m[rie-
tale s[ nu-\i fi adus ve=ti pe care noi nu le cunoa=tem...
PETRU RARE+: Ieri ie=ii din tab[r[, cu noaptea-n cap, =i
m[ ]ntoarsei pe dâra pe care am tras-o de la Obertin... eh!...
]ncoa. Luai pe Corbea. }ntâlnii un sat. Ardea. Nici un om.
Trecui câmpia cu b[l[rii cât cânepa. Al doilea sat. Cenu=[
rece. Nici un om. Urmele noastre le suflase vântul. Satele
pârjolite ar[tau pe unde trecuser[m. M[ oprii. Corbea
desc[lec[. Urechea la p[mânt. “Parc[-mi slomne=te.”1 +i scu-
tur[ din cap. Desc[lecai =i ascultai =i eu. Nimic. M[ uitai la
Corbea. Un surâs de pe alt[ lume. “M[ria-ta, \i-aduc =tiri de
te ]ntorci ]napoi.” “Bine.” Disp[ru ca o s[geat[. M[ ]ntoarsei.
}l a=teptai, dincoace de Prut, toat[ noaptea. }mpiedicai calul.
209
M[ pusei pe brânci. +i dus a fost... Privii la stele pân[-mi
c[zur[ pleoapele =i adormii... Azi diminea\[ m[ de=teptai,
m[ uitai, nimic. M[ ]nchinai pentru sufletul lui Corbea... Pin-
teni calului... M[surai ]nc[ o dat[ câmpul unde ar fi s[ stea
b[t[lia... Ei, când ne vom bate?
VORNICUL GROZA: Când porunce=ti, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Chiar acum!... Nu e un ceas de când veni
Corbea...
VORNICUL GROZA: A venit? O! s[racu!
PETRU RARE+: Nu credeam ochilor. “Corbea?” “Da, m[ria-
ta, =i le=ii s-apropie, sunt la o po=t[ d-aici”... “Câ\i s[ fie?”
“Ca la =apte mii.” “To\i c[l[ri?” “To\i ]n fier =i pe cai mari.”
“Pu=ca=i au?” “Nu.” “S[-i momim... Pe cin’ s[ trimit c-o mo-
meal[ bun[?” “Pe mine!” “Tu? Ostenit =i galben... nu se poate!”
“Sunt ro=u =i se poate!” Vorbi r[stit. M[ uitai lung. “Crede-
m[, m[ria-ta, se poate!” De data asta, rug[tor. “Bine! Ia 500
de c[l[re\i sprinteni, ie=i ]naintea le=ilor =i mome=te-i.
}naintezi cu gândul de fug[; nu te-apropii prea mult, s[ nu te
]nv[luie; te desf[=uri =i te strângi; o iei ]nd[r[t =i iar te-ntor-
ci... +-a=a i-aduci pân’ la povârni=ul v[ii =i ]\i dai drumul pe
sub perdeaua p[durii.” “Am ]n\eles.” +i se f[cu nev[zut.
VORNICUL GROZA: O! Sireacu!
PETRU RARE+: La stânga, p[durea de stejari; la dreapta,
ros[tur[, bahn[,2 mocirl[, stufi=, balt[; ]n fund, p[durice =i
m[r[cini=, dese ca târnul...3 Aci, piota cu arcurile... Câ\i
avem?
VORNICUL GROZA: O mie cinci sute.
PETRU RARE+: Numeri =i pe mor\i...
VORNICUL GROZA: Am ]mplinit golurile...
PETRU RARE+: Da?
VORNICUL GROZA: Vezi bine!
PETRU RARE+: Vitejii, cu caii de frâu, s[ se strecoare
prin p[durea de stejari pân’ la culmea dealului care coboar[
oblu. Acolo s-a=tepte pe le=ii care vor da devale; s[ ]ncalece
=i s[ cad[ ]n coasta =i ]n spatele lor. Asta e treab[ de om, =i
viclean, =i viteaz, =i hot[rât. Ce gândim cu r[ceal[ s[
f[ptuiasc[ cu c[ldur[... Ce crede\i?
210
 VORNICUL GROZA: Logof[tul Balo= e =i viteaz, =i hot[rât.
LOGOF{TUL BALO+: Ba, vornicul Groza. Cred osta=ii ]n
el mai mult decât ]n mine. S[ porunceasc[, eu m[ supui.
Voi chibzui\i, eu m[ bat. Voi pra=tie, eu piatr[.
PETRU RARE+: Biine!... Groza ia p-ai lui Sandomir, p-ai
lui Cremene, p-ai lui Burl[ =i p-ai Spânului, 1.800 de viteji. Tu
s[ pai mai mult decât s[ fii =i s[ nu fii decât ]n clipa
hot[râtoare. Pârc[labul Liciu s[ rânduiasc[ arca=ii ]n p[durice,
=i s[ plou[ s[ge\ile, dar...
PÂRC{LABUL LICIU: Ca ploaia de la munte... S[ r[p[ie
=i s[ se opreasc[, =i iar s[ r[p[ie, =i iar s[ se opreasc[...
PETRU RARE+: A=a, b[trâne, a=a, t[tuc[, a=a...
LOGOF{TUL BALO+: R[mân ai lui Mogârdici...
PETRU RARE+: +i eu ce s[ fac?
LOGOF{TUL BALO+: Ai chibzuit... s[ stai deoparte...
VORNICUL GROZA: Eu =i cu Balo= le c[dem ]n spate =i-i
vântur[m la vale, ]ntre p[dure =i bahn[, =i-i ducem pân[ la
fund. Aci Liciu ]i ]mproa=c[ cu s[ge\ile. Vor c[uta sc[pare.
Ros[tura de oi le st[ deschis[. Vor n[p[di cu caii lor greoi ]n
bahn[, ]n mocirl[, ]n stuh[rai, ]n balt[...
PETRU RARE+: Le=ii ar putea s[ mai fac[ dou[ ]nvârti-
turi: una spre p[dure — la dreapta lor cum vin — alta ]mpo-
triva ta...
VORNICUL GROZA: }n p[dure sunt topi\i... Liciu...
PÂRC{LABUL LICIU: Scot arca=ii din crâng, ]nvârtindu-i
ca o poart[ care s-ar ]nchide... Arcurile jos... Mâna pe
topori=ti... Ei c[l[ri, abia strecurându-se prin p[dure, noi,
pe jos, dup[ copaci, alergând, lovind, ]n coaste, ]n spate...
PETRU RARE+ (lui Groza): S[ nu se-ntoarc[ ]mpotriva
ta...
VORNICUL GROZA: Nu se poate!
PETRU RARE+: Lupii, ]ncol\i\i, n[pustesc asupra vân[-
torilor...
VORNICUL GROZA: Nu se poate!
PETRU RARE+: S[ zicem c[ s-ar putea...
VORNICUL GROZA: Nu zic!
PETRU RARE+: Bag[ de seam[, Groza, bag[ de seam[!
211
 VORNICUL GROZA: Pornit, =i prin ziduri! }i sparg =i-i
risipesc, ]n p[dure sau ]n bahn[!
VISTERNICUL MATIA+ (sup[rat): Bine, voi bine, dar eu?
PETRU RARE+: Tu, Mogârdici, s[ r[mâne\i... r[mâi =i eu!...
(C[tre Balo= =i Groza.) +i s[ da\i chiote. Chiotul aprinde
]nchipuirea; omul pare mai mare, oamenii par mai mul\i,
spore=te crezul =i d[ biruin\[!
LOGOF{TUL BALO+ (trage sabia): Bu-bu-bu...
PETRU RARE+: Acum s[ jur[m (to\i trag s[biile =i le
]ncruci=eaz[) pe ap[, pe pâine, pe soare =i pe sfânta Troi\[
c[ vom lupta, nu ca boierii Moldovei, ci ca fiarele Libanului!
TO|I: Jur[m!
PETRU RARE+: Un ceas de când se duse Corbea... Mat-
ia=, s[ vie Mogârdici... (Matia= iese prin stânga.) Voi... (Se
duc prin dreapta.) Logof[tul Balo= (dintre copaci): Bu-bu-
buuu!
PETRU RARE+: O! neamul Bubuiugilor... C[ci n-are Mold-
ova boieri numai ca tine =i \[rani numai ca Corbea!
SCENA IV

PETRU RARE+, GENUNEA, mai ]n urm[, +MIL =i MOGÂRDICI.

GENUNEA (vine repede din dreapta): Doamne...

PETRU RARE+ (o s[rut[): Ce sunt m[ririle =i slava al[turea
de farmecele tale? Am[giri... de=ert[ciuni...
GENUNEA: O, doamne!
PETRU RARE+ (dus pe gânduri): +i când m[ gândesc
c[ d-atâtea ori am strâns ]n bra\ele mele aceast[ comoar[,
mâinile mele nu s-au poleit? Nu s-a scuturat nimic din
podoaba ta asupra b[rb[\iei mele?... A=a ar gândi, avân-
du-te aici, orice tân[r... eu sunt osta= =i domn!... Groza se
strecoar[ prin p[dure... Cine \i-a d[ruit ochii =i luminile
care picur[, ]ncotro se duc, dou[ rotocoale mai senine ca
cerul =i mai albastre ca floarea inului?
GENUNEA: O, bat[-i focul de ochi...
PETRU RARE+ (pe gânduri): Liciu ]mpânze=te crângul...
GENUNEA: Ce zici, m[ria-ta?
212
 PETRU RARE+: Zic c[ tu e=ti cel mai frumos copil din
lume, =i, d-ai avea aripi, ai zbura ]n v[zduh!... Vin ai?
GENUNEA (repede): S[-\i dau?
PETRU RARE+: Corbea, ]nc[ierându-se, apropie
]nc[ierarea...
GENUNEA: Cum?
PETRU RARE+: Zic s[ dai r[ni\ilor, s[ prind[ la inim[...
GENUNEA (cu b[rdaca ]n mân[): Am dat la câ\i au
venit... Bea...
PETRU RARE+: Fere=te-te s[ nu-\i sorb =i mâna... (Bea.)
Sandomir, nu a=a de repede...
GENUNEA (uitându-se ]mprejur): Sandomir?... Nu-l v[d
pe Sandomir...
PETRU RARE+: +i-ar trebui ca ochii t[i s[ p[trund[ co-
drii =i zidurile... frumuse\ea lor s[ netezeasc[ calea =i
mângâierea lor s-apropie totul... Mai degrab’, Matia=!
GENUNEA: Ce ai, m[ria-ta? Vorbe=ti =i ce te gânde=ti...
PETRU RARE+: S[ vorbesc pe negândite?
GENUNEA: Vreau s[ zic c[ te fur[ gândurile...
PETRU RARE+: M[ gândesc c[ omul nu =tie când ]i vine
ceasul... N-auzi un ropot de cai?
GENUNEA (cu fric[): Nu... nu aud...
PETRU RARE+: O mi=un[ prin p[dure, =i crengi rupte, =i
frunze c[lcate?
GENUNEA (ascult[): Deloc...
PETRU RARE+: Pune urechea la p[mânt... sau nu... Obrajii
t[i s-ar cobor] mai jos ca t[lpile mele, =i Dumnezeu a pus
obrajii t[i mai presus de scaunul pe care stau eu...
(Tres[rind.) Nu-i vezi?
GENUNEA (]nfrico=at[): O! m[ria-ta, ce ai?
PETRU RARE+: Ostenit... Ast-noapte n-am dormit...
GENUNEA (]i s[rut[ mâna =i i-o mângâie): Culc[-te ole-
ac[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: S[ m[ culc?... Tocmai când norodul ]mi
strig[: “Sus, c[ e=ti domn!”...
GENUNEA (o trec lacrimile): A= vrea... dar nu mai vreau
nimic...
213
 PETRU RARE+: Ba s[ vrei ceva: s[ biruim! (Genunea tre-
sare. Mogârdici vine din dreapta.) Ai venit?
MOGÂRDICI (concentrat): Am...
PETRU RARE+: Caii, odihni\i?
MOGÂRDICI: Mânca\i, odihni\i, ]n=eua\i.
PETRU RARE+: Porunc[ s[ ]ncalece...
MOGÂRDICI: Poruncit.
PETRU RARE+: Caii mei...
MOGÂRDICI: Preg[ti\i...
PETRU RARE+: S[-i aduc[.
MOGÂRDICI: Adus.
PETRU RARE+: Patru?
MOGÂRDICI: Patru.
PETRU RARE+: S[ te \ii gata, s[ pornim...
GENUNEA (chinuit[ de griji): Unde, Mogârdici?
MOGÂRDICI (uitându-se repede la domn): La nunt[.
GENUNEA: Ce nunt[?
MOGÂRDICI: A mea!
GENUNEA (sup[rat[): Alt[dat[ spuneai, glumeai, acum:
patru? Patru!... Ai? Am!... +i fa\a crunt[...
PETRU RARE+: Ca la nunta lui...
MOGÂRDICI: M[ cunun[ vod[!
GENUNEA: De ce a=a de scur\i =i de repezi la cuvânt?
MOGÂRDICI: M[ gr[besc, ca la nunt[, n-am vreme...
PETRU RARE+: Pleac[ =i s[ m-a=tep\i.
MOGÂRDICI: Cu bine, m[ria-ta!
PETRU RARE+: S[ dea Dumnezeu!
MOGÂRDICI: Amin! (Se duce repede prin dreapta.)
GENUNEA: O! doamne, crezi c[ sunt copil?
(+mil vine din stânga.)
PETRU RARE+: +mil, nu prea ai de lucru...
+MIL: Dac[ ]mp[r[\e=ti =i peste lei =i peste miei...
S[n[to=i? Lei!... R[ni\i? Miei!... }i leg? Iar zmei... Unul nu
mai e ]n cortul de ad[post... de ce s-au gr[bit?
PETRU RARE+: Ca la nunt[... Cunun pe Mogârdici...
+MIL (râzând): O, frumos ginere... n-am ce zice...
PETRU RARE+: O, viteaz soldat!
214
 +MIL: S[ nu-=i sperie mireasa...
PETRU RARE+: O ia cu bini=orul... De nu?... Repede, ]n
goana calului. +i se face frumos, c[ o mie de oameni ]ntorc
capul dup[ el! De zece ori am chefuit la nunta lui Mogârdi-
ci!
+MIL: Ce spui?... D-atâtea ori s-a ]nsurat?
GENUNEA: +i se-nsoar[ =i Mogârdici, =i Cremene, =i San-
domir, =i Balo=...
+MIL: O!
GENUNEA: ...=i vornicul Groza, =i vistiernicul Matia=...
+MIL: Alei!
GENUNEA: ...=i pârc[labul Liciu...
+MIL: +i mo=neagul cela?
GENUNEA: ...=i m[ria-sa Petru-vod[...
+MIL (râzând): Oameni ]nsura\i =i b[trâni... }ncai, la voi,
n-o s[ se =tie care s[ fie socru, ginerele or tat[l? Sandomir =i
logof[tul Balo=! Ei, =i dac[ s-ar z[p[ci miresele? Are s[ intre
fata la tata =i mama la b[iat... A, se pricep ele mai bine... Se
duc amândou[ la Sandomir... (}ncet Genunii.) La ce ascult[?
GENUNEA: S[ ]nceap[ l[utarii...
+MIL: Ei, nu zice fleacuri, Nunea... Ce vorbe=ti a=a,
f[r[ s[ râzi?
PETRU RARE+: Asculta\i...
+MIL: Iac[, ascult...
PETRU RARE+: N-auzi\i nimic?
GENUNEA: Nimic...
PETRU RARE+: Un vuiet ca de mare r[scolit[... Oh! d-ar
izbuti Corbea...
GENUNEA: Corbea?
PETRU RARE+: ...s[-i vâre ca-ntr-o albie...
GENUNEA (pe gânduri): Povestea nu s-a sfâr=it?
PETRU RARE+: ...l-a= face sp[tar...
GENUNEA (inspirat[): Va izbuti, m[ria-ta!... Povestea nu
s-a ispr[vit!
PETRU RARE+: Ah!... Pocu\ia este a mea!
+MIL: Nu e=ti, m[ria-ta, Petru-vod[... =i dumneata, Nu-
nea, fata lui Balo=?... Eu nu v[ ]n\eleg!
215
 PETRU RARE+: Ia!... O r[p[ial[!
GENUNEA: Da, da...
+MIL: E vântul, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Ce vânt!
+MIL (la o parte): +i fata =i vod[, s[ juri c[ n-ar fi ]n
min\ile lor... Doi nebuni... La asta nu m[ pricep...
GENUNEA: S-ar auzi =i glasuri...
PETRU RARE+: Nu ]nc[...
+MIL: Aude =i glasuri... dar când o auzi =i m[ria-sa?
PETRU RARE+ (pune urechea la p[mânt): Ascult[, Nu-
nea!
GENUNEA (pune urechea la p[mânt): Ascult!
+MIL: E, vorbi\i ca oamenii...
PETRU RARE+: Ai auzit?
GENUNEA: Auzit!
PETRU RARE+: Strig[tele alor no=tri au ]nceput...
+MIL: Vântul, m[ria-ta, clatin[ codrul...
PETRU RARE+: O, +mil, un copil pricepu, =i pe tine nu te
taie capul!... Ce vânt? Nu vezi? Copacii, ca de piatr[...
+MIL: Ce s[ fie?... S[ fie b[t[lie?... Ai lui Mogârdici nu se
mi=c[... +i nu-i aud: “Alelei!... Doin[! Doin[!”
GENUNEA (tres[rind): A! Sabia, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Prea devreme!
+MIL (auzind zgomotul b[t[liei ]n dep[rtare): O! ce
neghiob, +mil, ce neghiob!... Mai limpede ce vorbeau ei, =i
iu s[ nu-i pricep! (Speriat.) Ia sabia, m[ria-ta, de ce stai!
PETRU RARE+: Ca s[ birui! (Se ]nchin[. Genunea se
]nchin[ =i ea. +mil, privindu-i cu spaim[, se ia dup[ ei, ]ncepe
crucea, =i se opre=te.) Nunea, sabia!
GENUNEA: (se repede ]n cort =i-i aduce sabia lui +tefan cel
Mare): Sabia lui Hristos!
PETRU RARE+ (ia sabia =i o trage afar[): O! d-ar pre\ui ea
]n mâna mea tân[r[ ]nc[ cât pre\uia ]n mâna lui de b[trân,
ar fi destul s-o ar[t, =i biruin\a s[ pluteasc[ asupra osta=ilor
no=tri!... Ce morm[i, +mil?
+MIL: Ca norocul s[ nu se despart[ de prapurul Mold-
ovei =i glasul m[riei-tale s[ sune ca tubele care d[râmar[
216
zidurile Ierihonului!
PETRU RARE+: Nunea, coiful! (}i d[ coiful.) O\el mort,
vei scânteia de mânie ca s[ str[luce=ti de bucurie! (Genunea
d[ s[ s[rute pe Rare=.) N-am vreme! Ah! de ce Dumnezeu nu
f[cu pe om ca sufletul din el! V[ las, m[ duc, zbor! (Iese
repede prin dreapta =i se aude strigând.) E! Mogârdici!
Mogârdici!
MOGÂRDICI (s-aude =i nu se vede): Aici!
PETRU RARE+: Calul!
MOGÂRDICI: Pe |inte=?
PETRU RARE+: F[-te vijelie, |inte=, =i haiti!

SCENA V
GENUNEA, +MIL, doi osta=i r[ni\i, un moment, PETRU RARE+.

(S-aud \ipete topite ]ntr-un vuiet. Cât dureaz[ aceast[ scen[,

dureaz[ =i ropotul b[t[liei.)
GENUNEA (ascultând): P[mântul de s-ar despica, n-ar
geme a=a de crâncen!
+MIL: De n-ar nimeri =i p-aici!
GENUNEA: |i-e fric[?
+MIL: Fric[? De mine, nu... de dumneata, da...
GENUNEA (scoate un pumnal): De mine? Sunt preg[tit[...
+MIL: Nu te juca, c[ taie...
GENUNEA: Dac-ar t[ia numai, ar fi o juc[rie...
+MIL: Ei, ce vorbe=ti a=a?... Are s[ biruie domnul...
GENUNEA: S-a ]nt[rit urletul... “Bu-bu-bu!” Ai tatei!... +i
vaiete... +i vaiete...
+MIL: Nu mai asculta, Nunea... Ce-o fi s[ fie... Omul,
care ]=i ]nchipuie fe\ele primejdiei, trece de mai multe ori
prin aceea=i primejdie.
GENUNEA (ascultând): A! =i “Doin[, doin[“... sunt ai dom-
nului! (Cade ]n genunchi =i se roag[.)
+MIL: A=a mai bine... M[ simt sub aripa unui cheruvim...
GENUNEA: O, ap[r[ =i izb[ve=te, Doamne, pe domnul
Moldovei!
217
 +MIL: Pe Balo=, nu? Pe Sandomir, nu?
GENUNEA: +i pe Sandomir, c[ e mândru =i mi-e frate, =i
pe Balo=, c[ e stâlp d-al \[rii =i mi-e tat[...
+MIL: Pe cine ai vrea tu s[ apere mai ]ntâi?...
GENUNEA (se gânde=te =i ofteaz[): Pe domn!
+MIL: Cum s[ nu-l apere când are astfel de \ar[!
GENUNEA (ascutând): A! ce clocote=te a=a... Auzi?...
+MIL: A= vrea s[ fiu surd... s[ fiu iarba pe care o calci ]n
picioare... s[ nu m[ fi n[scut sau s[ fi murit demult!
GENUNEA (cu emo\ie =i entuziasm): E domnul ]n mijloc-
ul lor!... }l v[d!... Ah! }l v[d, +mil! (}=i acoper[ ochii.) Ca o
urgie ce potope=te lumea ]naintea ei!
+MIL: Ce trosne=te a=a?
GENUNEA: |i s-a p[rut...
+MIL (tremurând): Stai, Genunea... Cine-i acolo?... (Ge-
nunea trage pumnalul. Intr[ un osta= r[nit.) Ce cau\i?... Ce
vrei?... A! e=ti d-ai no=tri, e=ti moldovean...
}NTÂIUL OSTA+: O pic[tur[ de ap[...
GENUNEA (c-o ulcic[): Oleac[ vin... Bea... Ei, ce e? Spune!
}NTÂIUL OSTA+: Iac[-oi spune... Sânge =i m[cel...
GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut?
}NTÂIUL OSTA+: Cum s[-l v[d?... Ca un fulger... Cine s[-
l vad[?
GENUNEA: E, ce mai e?
}NTÂIUL OSTA+: N-am spus?
+MIL: Ce se petrece, m[ omule? Biruim noi or le=ii?
}NTÂIUL OSTA+: Ei, pe dracu, le=ii...
+MIL: Dar tu n-ai v[zut nimic?
}NTÂIUL OSTA+: Ce s[ v[d?... Am v[zut când am d[râmat
de pe cal pe trei le=i... p-al patrulea, care m-a doborât, nu l-
am v[zut... +-apoi m-au s[rit caii =i s-a mutat b[t[lia mai
departe... Atâta...
(S-aude din nou trosnind.)
+MIL (tres[rind): Genunea!
GENUNEA: +mil!
}NTÂIUL OSTA+: N-ave\i team[... Nu n[pustesc le=ii...
cine s[-i lase?
(Intr[ un al doilea osta= r[nit.)

218
 AL DOILEA OSTA+: Olecu\[ de ap[... M[ frig de sete...
GENUNEA (]i ]ntinde ulcica): Vin... s[ prinzi puteri...
AL DOILEA OSTA+: Puteri am... mâna dreapt[ n-o mai
simt din um[r...
GENUNEA: Ei, ce e?
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ fie?... Iac[, snopim pe le=i...
GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut?
AL DOILEA OSTA+: V[zut. Dac[ am fi to\i ca el, numai
Moldove ar fi pe lume...
GENUNEA: Cum e?
AL DOILEA OSTA+: S[n[tos l-am l[sat...
GENUNEA: Spune ceva, fl[c[ule!
AL DOILEA OSTA+: Iac[-oi spune... Dup[ ce duser[m pe
le=i cu momeal[, pân[ la fruntea t[p=anului, de unde ]ncepe
o vale oabl[, ferir[m la dreapta... Le=ii n[pusti\i d[dur[ la
vale... Rotocolir[m cu ai vornicului Groza, =i ceata noastr[
o lu[ ]nainte cu mia=ul nostru. }l cunoa=te\i? Cine s[ nu-l
cunoasc[?... |ipa ca un arm[sar care nânheaz[...
GENUNEA: Cine e c[pitanul vostru?
AL DOILEA OSTA+: Cin’ s[ fie... Corbea!
GENUNEA: Corbea? Povestea nu s-a sfâr=it!... Abia a
]nceput =i se va sfâr=i cu bine!... }i voi da eu curaj celui mai
viteaz dintre copiii neamului!
+MIL (celui dintâi osta=): S[ te leg?
}NTÂIUL OSTA+: Parc[ m[ doare?...
+MIL: Pe voi nu v[ doare niciodat[...
}NTÂIUL OSTA+: Pe copii, ce, pe noi?
+MIL: Nu vrei s[-\i treac[?
}NTÂIUL OSTA+: Cum nu... N-auzi c[ e de lucru?
GENUNEA (c[tre al doilea osta=): +i pe urm[?
AL DOILEA OSTA+: Pe urm[ m[ pomenii cu una zdrav[n[,
c[ nu mai v[zui ]naintea ochilor... Calul se ]nvârti sub mine
=i c[zu mototol la p[mânt... Ei s-au dus ca austrul care sun[
p[durile pe rând... +i nimerii la dumneavoastr[...
+MIL: }i ascult =i nu v[d b[t[lia...
AL DOILEA OSTA+: Vedem unde ne batem... Ce s[ ve-
dem?
219
 GENUNEA (cu ner[bdare): Zici c-ai v[zut pe domn...
AL DOILEA OSTA+: Da... El trecu ca un duh, =i dup[ el
osta=ii ca o hait[ de lupi... Pân[ s[-l v[d, se f[cu nev[zut...
+MIL: Adu mâna...
AL DOILEA OSTA+: La ce?
+MIL: S[ \i-o leg...
AL DOILEA OSTA+: Nu pot s-o ridic...
+MIL: De durere?
Al doilea osta=: N-o mai simt... Astfel, a= sta eu aici?
+MIL: S[ \i-o v[d...
AL DOILEA OSTA+: Ce s[ vezi? Un ciolan mort... De-a
vrea Dumnezeu, se-ndreapt[ ea =i-a=a... M[ duc s[ privesc
dac[ nu mai pot...
}NTÂIUL OSTA+: M[ veri=cane, oi g[si eu vrun cal, m[?
AL DOILEA OSTA+: Cum s[ nu... Mai mul\i oameni mor\i
ca gloabele... Prinde =i tu unul...
(Osta=ii ies prin stânga.)
+MIL: Unde v[ duce\i? Ce, sunte\i nebuni?
GENUNEA (speriat[): Ce url[ a=a?
+MIL: B[t[lia...
GENUNEA: Nu, +mil, nu... N-auzi?
+MIL (sp[imântat): Da!... Ce s[ fie?
GENUNEA: Un glas de om, ca de uria=! (Se aude Rare=
mugind. Apare ]n stânga plin de sânge.) Ah! Domnul! (Face
câ\iva pa=i =i se opre=te de spaim[.)
PETRU RARE+: Mai bine mâna decât calul!... Ce sta\i?...
Un mo=neag =i-o fat[ tân[r[!... D-a\i avea suflet, n-a\i privi
la domn ca la un câine!...
GENUNEA (cu spaim[): P-aici te-ai dus cu Mogârdici...
+MIL (]nlemnit): P-aici sunt caii domne=ti...
PETRU RARE+ (ca scos din fire): Calul!... Te fac buc[\i, =i
stârvul, corbilor! (Dispare la dreapta. S-aude Petru Rare= =i
nu se mai vede. Genunea =i +mil revin.)
GENUNEA: Oh! cum era la fa\[!
1
Dumnezeul meu! (it.).
2
Sfânt[ Fecioar[, ajut[-ne! (it.).
220
 +MIL: Cum era?
GENUNEA: Ro=u-vân[t...
+MIL: L-ai v[zut?
GENUNEA: Da... +i ce glas!
+MIL: Eu l-am ]n\eles, dar nu l-am auzit!
GENUNEA: Mi se bate inima...
+MIL: A mea nu mai bate...
GENUNEA: D[du de cai, ]nh[\[ unul, ]nc[lec[, mugi =i...
nev[zut...
+MIL: N-am v[zut, n-am auzit, nu =tiu... A venit, s-a dus...
ca visele grozave...
GENUNEA: Nu ne mai cuno=tea...
+MIL: Ce s[ cunoasc[!... Numai c-un gând, cu unul sin-
gur, numai c-o voin\[, cu una singur[... }n el pierise lumea,
numai biruin\a tr[ia!
GENUNEA (ascult[): Trosnesc loviturile ca cr[cile uscate
sub picioarele mistre\ilor... O! =i mare p[rea!
+MIL: El? Cum trebuie s[ fie la m[cel!
GENUNEA: +i ce puteri n[prasnice!
+MIL: Când a zis “Te fac buc[\i”, eu m-am v[zut... Capul
la r[s[rit, mâinile la apus =i picioarele la dracu! (tresare =i se
strânge ]n Genunea.) Iar cineva...
GENUNEA: }n goan[... S[ nu se fi ]ntâmplat ceva dom-
nului!
+MIL: Ce s[ i se ]ntâmple?
GENUNEA: Mai ]ntrebi?
+MIL: A=a e... Dar nu cred... Cine s[-l apropie?
GENUNEA: Zi: Doamne fere=te!
+MIL: +i dac[ oi zice, ce?
(Vine un soldat greu r[nit. Se clatin[.)
GENUNEA: Ce e? Vorbe=te!... Ni\el vin... (Osta=ul scu-
tur[ din cap.)
+MIL: Ce ai? Unde e=ti lovit?
GENUNEA: Ce s-a ]ntâmplat... c[ci s-a ]ntâmplat ceva de
pe ]nf[\i=area ta...
Osta=ul (se clatin[): Am ]nvins! (Cade =i moare.)
GENUNEA (cu lacrimile ]n ochi): Ai ]nvins! (Se pleac[ =i-
l s[rut[.)
221
 +MIL: To\i câ\i mor ]nving =i sufletul lor scap[ de chinul
vie\ii!
(S-aud buciume ]n dep[rtare. Vuietul b[t[liei descre=te, se
stinge.
S-aud buciume ]n apropiere. Vin din stânga Petru Rare=,
vornicul Groza, logof[tul Balo=, pârc[labul Liciu,
vistiernicul Matia= cu ve=mintele rupte =i pline de sânge.
Dup[ ei, Mogârdici =i Sandomir duc pe targ[ pe Corbea.
Viteji, voinici =i iunaci.)

SCENA VI
PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, pârc[labul LICIU,
vistiernicul MATIA+, GENUNEA, +MIL, MOGÂRDICI,
SANDOMIR, =i CORBEA, ]ntins pe o targ[ de frunze.

PETRU RARE+: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nost-

ru =i cu osta=ii mei, am biruit! }n numele Tat[lui, =-al Fiului
=-al Sfântului Duh, amin! (Se ]nchin[ to\i.) Am biruit noi,
care tr[im, cei r[ni\i =i mai ales cei care au murit, fie-le \[râna
u=oar[ oriunde ar dormi!
VORNICUL GROZA (]nchinându-se): }n numele Tat[lui,
=-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RARE+: +i de vor fi având copii, pe copii d-a
dreptul viteji ]i fac, c[ de pe urma p[rin\ilor sunt s[ stea ]n
sc[ri de fier =i de pe urma faptelor lor se vor ]n[l\a la cinul
dreg[toriilor ob=te=ti =i se vor boieri, c[ de vor pieri ei, =i
mai sus s[ salte pe urma=ii lor... +i pururea \ara s[ se prime-
neasc[ ]ntru puterile ei de via\[!
PÂRC{LABUL LICIU (se ]nchin[): Numele Tat[lui, =-al
Fiului, =-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RARE+: Mi-am r[corit sufletul meu ars la Ober-
tin... Pocu\ia este a mea... +i pe deasupra drepturilor noas-
tre am pus a treia oar[ pecetea domniei mele, muiat[ ]n
sângele boierilor le=e=ti!... Zac peste o mie ]n valea
Cirimu=ului, ]neca\i ]n balt[ de dou[ ori p-atât, =i ce mai
prisose=te... Prin=i =i risipi\i... Cei care vor ajunge ]n Polonia
222
vor avea de povestit; mânia olahului1 =i vitejia osta=ilor
lui!... V-a\i purtat ca ni=te voievozi... +i tu Groza, =i tu, Balo=,
=i tu, Liciu, =i tu, Matia=...
VISTERNICUL MATIA+: Noi nu =tim de ce ne-am minuna
mai mult ]n fa\a domnului nostru... De chibzuiala cu care a
]ntocmit b[t[lia, au de m[re\ia cu care a f[ptuit biruin\a?
Fie ca numele voievodului Petru s[-l pomeneasc[ lumea
pân’ la sfâr=itul veacurilor! Numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al
Sfântului Duh, amin!
(Intr[ Mogârdici =i Sandomir, ducând pe targ[ pe Corbea,
care zace ]ntins.)
PETRU RARE+: A! ]l uitasem... pe cel mai viteaz dintre
noi to\i!
MOGÂRDICI: I-am adus, m[ria-ta... Cremene mort =i Cor-
bea luptându-se cu moartea!
GENUNEA: Corbea! (}=i face drum spre el =i ]ncepe s[
plâng[.)
PETRU RARE+: Corbea, Corbea!... +mil!
+MIL: Aici, doamne!
PETRU RARE+: Vistieria mea... dac[ scapi pe Corbea!...
A doua oar[ intrasem ]n vâltoare. Un zid de le=i mi se f[cu
]nainte; s[-i rup cu calul, cu neputin\[; izbesc; sar scânteie;
cad, al\ii le iau locul, =i eu stau pe loc; m[ ]nfrunt[; m[
]ncol\esc... Crezui c[ p[mântul se crap[ =i m[ ]nghite de
viu!... Când auzii un vâjâit. Corbea trecu =i-i sparse... }n
zadar ]l strigai. Ca =i cum ar fi c[utat moartea, care fugea
de el, se izbi ]ntr-un buluc de du=mani... +i-l v[zui cu ochii
mei c[zând de pe cal ca un turn... O! atunci spulberai pe
le=i... Prea târziu... Corbea z[cea cu fa\a ]n sus...
GENUNEA (zdrobit[ de durere): Ca =i cum ar fi c[utat
moartea, doamne? (S-arunc[ pe Corbea. }i ia capul bini=or ]n
mâini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfâr=it... mai e... mai e...
=i mai frumoas[!...
LOGOF{TUL BALO+: Bietul fl[c[u!
SANDOMIR: Tat[... iubea pe Genunea!
LOGOF{TUL BALO+: A! (}i cade capul pe um[rul lui San-
domir.)
223
 GENUNEA (plângând): De ce nu mi-ai spus?... O! \[ran
viteaz!... }naintea ta ]ngenunche fata de boier!... Mai e... o!
mai e poveste =i d-aci ]nainte...
CORBEA (se de=teapt[ o clip[): Nunea!... M[ria-ta!... Ier-
ta\i-m[...
PETRU RARE+: +mil, s[-\i v[d =tiin\a!
+MIL: +tiin\a mea se pleac[ ]n fa\a mor\ii!
CORBEA (c-o r[suflare grea): De ce plângi, Nunea?... Nu
mi-e greu s[ mor... Am biruit!... +i mâinile tale sunt a=a de
bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (}nchide ochii =i moare.)
GENUNEA: Eu l-am omorât, f[r[ s[ vreau, f[r[ s[ =tiu!...
+i povestea s-a ]ncheiat!... (Cade asupra lui Corbea.)
VISTERNICUL MATIA+: O iscoad[, m[ria-ta.
PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa. (Intr[ iscoada.) Cine te-a
trimis?... Ce vrei?... S[ ne spore=ti bucuria c-am biruit or
durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?...
ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a ]ntors ]n Suceava...
PETRU RARE+: De ce?
ISCOADA: ...vin trucii!
TO|I (tres[rind): Turcii?
PETRU RARE+: S[ vie!... o-ho-ho-ho!

224
 ACTUL IV
O sal[ a castelului din Suceava ]mbr[cat[ ]n stejar vechi. Tavanul, cu
grinzi groase. Policioare de jur-]mprejur cu lucruri din \ar[, din Italia,
din Persia =i din Arabia. O mas[ mare =i scaune ]n form[ de stran[. Cele
trebuincioase de scris. }n mijlocul s[lii spânzur[ un policandru cu
lumân[ri groase de cear[, ]ncondeiate cu verde =i cu ro=u. Pe pere\i,
portretele voievozilor Petru Mu=at, Alexandru cel Bun, +tefan cel Mare
=i Bogdan. Intrare ]n dreapta =i ]n fund.
SCENA I

OANA, GENUNEA =i +MIL.

OANA: De dou[ zile vorbe=te pu\in =i aspru...

+MIL: Pu\ine are el pe cap al lui? Oamenii vorbesc multe
când n-au nimic de spus.
GENUNEA: De m[ vede, surâde trist. M-apuc[ de mâini,
clatin[ din cap. “Eh-hei, Nunea, Nunea... Du-te, Nunea...
Am treab[.”
+MIL: +i dac[ are treab[? Vrei s[ zic[: “Vino-ncoa, Nu-
nea, c[ am treab[“?
OANA: Turcii au s[ cad[ negur[ asupra \[rii...
GENUNEA: Nu e asta... Când a mai fost a=a de poso-
morât ]nainte de r[zboi? +i se plimb[ =i tace... +i nimeni nu
=tie ce se petrece ]n el...
+MIL: O! ho-ho! tu =tii ce se petrece ]ntr-un bondar?
GENUNEA: Nu.
+MIL: +-ai vrea s[ =tii ce se petrece ]n capul domnului?
Adic[ cum, s[ fie domnul mai pu\in ca un bondar?
OANA: Bolnav?... M[nânc[ ca =i mai nainte... +i r[nile i
s-au ]nchis... Nici nu erau adânci...
+MIL: ...R[nile nu-i erau adânci? Dar cât vreai s[ fie?...
+mil, tu nu e=ti doftor, Oana e doftor!
OANA: A, nu, +mil, nu... Ast-noapte, târziu, l-am auzit
strigând. Am s[rit ]n vârful picioarelor. M-am strecurat pe
cerdacul de lâng[ odaia lui de culcare. Am ascultat. L-am
auzit: “Nu, nu, nu se poate!” Ce nu se poate?... Nu =tiu...
GENUNEA: S[ nu se coac[ ceva?
225
 +MIL: Ce s[ se coac[? Un bostan?
GENUNEA: Ei, +mil... Unii boieri...
OANA: Boieri?
GENUNEA: B[nuiesc...
+MIL: +i ce s[ vrea boierii?
GENUNEA: Nu =tiu...
+MIL: Nu =tii care boieri... nu =tii ce vor... Atunci ce =tii?
OANA: Erai pe Cirimu=... Ce-a f[cut dup[ biruin\[?
GENUNEA: Vorbi boierilor ca din carte. Mul\umi lui
Dumnezeu. }n[l\[ pe osta=i ]n cinuri. +i când aduse pe Cor-
bea... (o ]neac[ emo\ia) pe pat de ramuri... O! Corbea, Cor-
bea, c[ci n-ai tr[it!
+MIL: S[racul Corbea... ca un stejar verde lovit de tr[snet!
OANA: De ce l[crimezi, Genunea?
GENUNEA: Ce viteaz a pierdut Moldova!
+MIL: +i dumneata, Nunea, =i dumneata...
OANA: Ei, ce-a zis pe urm[?
GENUNEA: Cine?
OANA: Domnul...
GENUNEA (pierdut[ ]n amintiri): Domnul?... A, da... Vise
stinse d-a pururea!... +i-a dat sufletul, lumea se ]nv[lui ]n
neguri...
+MIL: Ah! mi-e mil[ de Nunea...
OANA: Ce spui?
GENUNEA (tres[rind): C[ soarele scânteia =i c[ domnul,
auzind c[ vin turcii, a r[cnit =i s-a pus pe râs, =i-a pornit spre
Suceava... +i nu mai e nici departe din ce era...
+MIL: Adev[rat, ca grâul frumos care tânje=te de ploaie!
GENUNEA: Eu am descusut pe tata...
+MIL: }n loc s[-l coas[, ea-l descoase... +i s[ mai ai un
copil a=a urât, a=a c-un p[r, a=a c-o fa\[... Logof[tul Balo= n-
avea ce ciopli când te-a f[cut pe tine...
GENUNEA: M-am rugat... M-am f[cut c[ plâng... =i tata...
}n zadar. “Nunea, Nunea, tu vrei s[-mi calc cuvântul?” “Dat
domnului?” “Da.” “Atuncea, nu!”

226
 SCENA II

OANA, GENUNEA, +MIL =i PETRU RARE+, la urm[ SANDOMIR.

PETRU RARE+ (se opre=te ]n u=a din fund =i vorbe=te cu

Despotovna): Eleno, nu fi copil... Nu m[ face s[ vorbesc de-
geaba... N-am nimic...
OANA: Nimic!
PETRU RARE+: Preg[te=te de plecare... Tu, copiii =i +mil...
+MIL: Eu? S[ plec? Unde?
PETRU RARE+: Pân[ la amiaz[ s[ porni\i la Ciceu...
+MIL: La Ciceu?... Fie =i la Ciceu...
GENUNEA: El r[mâne?... Nu e primejdie...
PETRU RARE+ (vine spre grupul din fa\[): A!... +i voi?...
Ce faci, Oan[?
OANA: Vorbeam cu Genunea...
PETRU RARE+ (pe gânduri): Vorbeai... +i ce vorbeai?
GENUNEA: Povesteam b[t[lia de la Cirimu=...
PETRU RARE+: Adev[rat, +mil?
+MIL: Aproape adev[rat...
PETRU RARE+ (Genunei): Numai atât?
GENUNEA: Atât...
PETRU RARE+: Adev[rat, +mil?
+MIL: S[ ne ]nchipuim c-ar fi adev[rat...
GENUNEA: +i veni vorba de Corbea...
PETRU RARE+: A! Corbea mi-ar fi fost de folos... +i mie,
=i \ie...
GENUNEA: Mie?
PETRU RARE+: Amândurora... +i n-a\i mai vorbit altce-
va?
GENUNEA (cu ]ndr[zneal[): Ba da, m[ria-ta... Eu ]ntre-
bam pe Oana =i Oana pe mine c[ ce-i fi având m[ria-ta de te-
ai schimbat?... Nu mai e=ti cum erai...
+MIL: Ei, adev[rat!
PETRU RARE+: H]... +i cum eram când eram?
1
Râ\[ — denumirea slavon[ a literei r din alfabetul chirilic.
227
 GENUNEA: Voios, =i de câte ori ne ]ntâlneai...
PETRU RARE+: ...De câte ori v[ ]ntâlneam...
GENUNEA: ...ne...
PETRU RARE+: Ei, spune!
GENUNEA: ...ne s[rutai...
PETRU RARE+: O, s[ v[ s[rut =i-acum... Na, iac[... (Le
s[rut[.) E=ti mul\umit[?
+MIL: De ce nu?
GENUNEA: Nu!
+MIL (surâzând): Da’ ce s[-\i fac[?
GENUNEA: Alt[dat[...
PETRU RARE+: A fost ca niciodat[... +i va fi iar ca tot-
deauna... (O s[rut[ de mai multe ori.) O, dar tu te-ai f[cut
mare... (Surâzând.)
+MIL (râzând): +i ce are a face?
PETRU RARE+: +i eu ]mb[trânesc...
+MIL: Dar ce, vrei s[ mori de tân[r?
PETRU RARE+: Vezi, Oan[, ce copil r[u =i alintat? (Le ia
de mân[.) D-a= =ti c[-mi mic=orez grijile, vi le-a= spune, dar
=tiu c[ le-a= spori, mâhnindu-v[ =i pe voi... Lucruri
trec[toare... S[ treac[... +i iar voi fi cum am fost...
+MIL: Ei, acum v-a l[murit domnul!
OANA: Fac[-se voia ta, frate!
GENUNEA: Eu m[ rog luceaf[rului de diminea\[ s[ vie
iar[=i, =i luceaf[rul m-ascult[, =i mâine când s-o cr[pa de
ziu[ va scânteia iar la apus ca cel mai frumos diamant al
cerului...
+MIL: Ca din psalmi vorbe=te!
PETRU RARE+: A, nu se poate!
(Oana tresare, aducându-=i aminte de vorbele din somn
ale lui Petru Rare=.)
GENUNEA: Ce s[ nu se poat[, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Pod peste mare =i scar[ la Dumnezeu...
+MIL: E, ai aflat?
PETRU RARE+ (pe gânduri): Duce\i-v[... (Ies prin dreap-
ta.)
PETRU RARE+: +mil, tu crezi ]n Dumnezeu?
228
 +MIL: Cum s[ nu cred?
PETRU RARE+: +i-n r[splata ce va veni?
+MIL: Ast[?... Nu =tiu ce s[ zic... S[ fie a=a!...
PETRU RARE+: Nu te sfii, +mil...
+MIL: Iac[, nu m-oi sfii...
PETRU RARE+: Crezi tu c[ Dumnezeu ar r[bda nepedep-
site pe slugile necredincioase st[pânului lor?
+MIL: Necredincioase?... +-apoi de ce s[ nu le pedeps-
easc[ st[pânul lor? Vrei s[ se fac[ Dumnezeu sluga
st[pânului lor?
PETRU RARE+: Pe lumea cealalt[, +mil...
+MIL: Dac[ pe lumea asta st[pânul le ceart[ cu b[\ul, ce
are s[ fac[ Dumnezeu pe lumea cealalt[? Cineva ]\i scoate
un ochi, ]i sco\i =i tu un ochi. Dumnezeu s[-i scoat[ =i p-
[l[lalt? S[ r[mâie orb? Ar fi nedrept =i r[u. Ar fi cum sunt
oamenii. +i eu ]l cred dreptatea ]ns[=i, bun[tatea ]ns[=i, iz-
vorul milostiv al tuturor harurilor de pe p[mânt!
PETRU RARE+: Dar dac[ sluga necredincioas[ scap[ ne-
pedepsit[ de mâna st[pânului?
+MIL: Dumnezeu are s[ zic[ st[pânului: “Pentru ce n-ai
pedepsit-o la vreme?... Eu am alt[ treab[“.
PETRU RARE+: Da, +mil, da! St[pânul e vinovat c[ n-a
deschis ochii la vreme... Sunt bolnav, +mil bolnav...
+MIL (]l pip[ie): Bolnav? +i pentru ce nu mi-ai spus?... Ce
ai?
PETRU RARE+: Nu acolo!
+MIL: Bine, bine, =tiu iu...
PETRU RARE+: S[ te v[d...
+MIL (surâzând): N-ai nimic!
PETRU RARE+: Sufletul mi-e bolnav, +mil.
+MIL: Ast[?... Doftorul Balo=, doftorul Groza, cu palo=ele
lor... Iu n-am ce s[ fac sufletului...
(Intr[ Sandomir prin fund.)
SANDOMIR: M[ria-ta... (}i d[ o carte.)
PETRU RARE+: De la logof[tul Balo=? (Cite=te.) Turcii au
trecut Dun[rea...
+MIL: A!
229
 PETRU RARE+: ...le=ii aproape s[ n[v[leasc[... munte-
nii, =i ei... O! mai sunte\i? V[ ]ncape mo=ia Moldovei!
+MIL (speriat): Da’ un’ s[ ]ncap[?... M[ria-ta, ai zis s[
plec?
PETRU RARE+: Cu doamna la Ciceu...
+MIL (]nfrico=at): Oriunde...
(Domnul ]i face semn s[ ias[. +mil iese prin dreapta. }n timpul
acesta intr[ Mogârdici prin fund, pr[fuit =i abia r[suflând.)

SCENA III
PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.

PETRU RARE+: Ai aflat?

MOGÂRDICI: Aflat, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Eh...
MOGÂRDICI: M[ repezii la Mirosl[ve=ti. Acolo am des-
cusut ni=te \igani. Cu câteva smochine =i cu câ\iva zlo\i, tot.
Crasne= nu e bolnav =i n-a fost bolnav...
PETRU RARE+: A! +i n-a fost bolnav?...
MOGÂRDICI: Dou[ zile dup[ ce s-a ]ntors cu oastea hat-
manului Mihu, a plecat ]nf[=urat ]n mai multe bunzi la
Mirosl[ve=ti, f[cându-se c[ e bolnav...
PETRU RARE+: F[cându-se bolnav...
MOGÂRDICI: Acolo a picat =i pan Cosma, =i amândoi au
tulit-o spre Novograd, ducând dup[ ei mai mul\i boieri de
\ar[...
PETRU RARE+: Mai mul\i boieri?
MOGÂRDICI: +i au dat devale...
PETRU RARE+: Crasne=, Cosma, prietenii Mihului, adun[
boieri de \ar[ =i pornesc... drept la Dun[re!
MOGÂRDICI: La Dun[re? Fereasc[ Dumnezeu!
PETRU RARE+: Trec Dun[rea la Oblici\a =i cad cu frun\ile-
n tin[ ]naintea padi=ahului Soliman!
MOGÂRDICI: Atunci, pe cine vând?
PETRU RARE+: Pe mine!
MOGÂRDICI: Pe... m[ria-ta?... O!
PETRU RARE+: Pe +tefan cel Mare, pe Alexandru cel Bun,
pe Petru Mu=at, pe Bogdan, desc[lec[torul de \ar[, pe tine,
230
pe viteji, pe iunaci, pe voinici, pe mor\i =i pe vii, pe cei care
sunt \[rân[ la Bistri\a, oase la Putna, =i pe cei care vor ]nchide
ochii la Pobrata, =i pe urma=ii mei, =i-ai lui Groza, =i-ai lui
Balo=, =i-ai lui Matia=, =-ai lui Liciu, =-ai Danciului, =i pe tot
neamul care se ]nchin[ ]ntru Hristos ca buni =i drep\i
credincio=i cre=tini!
MOGÂRDICI (d[-n genunchi): Iart[-m[, doamne...
PETRU RARE+: De ce?
MOGÂRDICI: Asta nu se poate!
PETRU RARE+: A! de câte ori n-am zis eu ca =i tine!...
MOGÂRDICI (se ridic[ ]n picioare): Atunci... s-alerg s[ le
dau de urm[...
PETRU RARE+: Le-am dat de urm[ ]nainte ca s-o fac[!...
Mogârdici, nimic, nim[nui... Câ\i osta=i ai?
MOGÂRDICI: Dou[ sute...
PETRU RARE+: Pu\ini!
MOGÂRDICI: Pu\ini, da’ buni! Porunce=te-le s[ moar[
=i...
PETRU RARE+: Le poruncesc s[ tr[iasc[!... Tu cu San-
domir fi\i p-aci... Când se va strânge Sfatul, ]nchide\i por\ile
=i trage\i z[voarele...
MOGÂRDICI: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta... (D[ s[ ias[ prin fund.)
PETRU RARE+: +tiu eu?
MOGÂRDICI (se-ntoarce): Iat[, colea, ce vorb[! (}i s[rut[
mâna.) Crasne= =i Cosma sunt doi, dou[zeci, =i noi suntem
ca puzderia, =i cre=tem ca codrii, =i ne umfl[m ca apele... Zi
s[ vie \ara, =i va dudui muntele de pl[ie=i, =i se va cl[ti
valea de joseni...1 spovedi\i, ]mp[rt[=i\i, preg[ti\i s[ dea
ortul popii ]mprejurul m[riei-tale!
PETRU RARE+: Bine, Mogârdici, bine... E, acum du-te =i
f[ ce \i-am spus. (Mogârdici iese prin fund.) O, norod bun,
supus =i viteaz! De n-ar fi =i n-ar fi fost unii boieri ]nchipui\i,
=i pizma=i, =i vânz[tori, am fi fost una, o ap[ =i-un p[mânt,
to\i câ\i ne coborâm de la Râm, de o parte =i de alta a mun-
telui, din pustele Ungariei =i pân[ la talazurile m[rii!... Ah!...
visurile mele!...
(Intr[ prin fund Balo=, Matia= =i Liciu.)
231
 SCENA IV

PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+,

pârc[labul LICIU =i, mai târziu, chelarul HÂREA.

PETRU RARE+: E, l[sa\i focului plec[ciunile... Ce e?

LOGOF{TUL BALO+: Crasne=...
PETRU RARE+: +tiu... Crasne= =i Cosma =i cu mai mul\i
boieri de \ar[ se duc... Unde?
LOGOF{TUL BALO+: S-apropie de Novograd...
PETRU RARE+: E?
LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu...
PETRU RARE+ (c-un râs nervos): O! ho! ho! l[sa\i-i,
boieri, l[sa\i-i s[ se duc[... Lui Soliman ]i plac hoiturile...
VISTERNICUL MATIA+: Lui Soliman?
PÂRC{LABUL LICIU: Dar, hatmanul Mihu mi-a...
PETRU RARE+: Hatmanul Mihu?... A fost harnic, viteaz,
dar e zgârcit =i are avere. Zgârcitul a fost, nu mai e om. E
scos din omenire. Nici o n[dejde s[ nu pui pe el. Hatmanul
Mihu a fost strâng[tor, s-a f[cut apuc[tor =i-a ajuns zgârcit.
P[catul a fost mu=i\[, mu=i\a a trecut ]n vierme =i viermele
s-a pref[cut ]n gâz[... Asculta\i-m[, hatmanul Mihu =tie de
urma lui Crasne= =i-a lui Cosma... Ve\i vedea... +i nu zic c-ar
fi au n-ar fi... vro apropiere... ]ntre retragerea lui Mihu, f[r[
porunca mea, =i fuga lui Crasne= =i-a lui Cosma... Vom
vedea...
(Intr[ repede prin fund chelarul Hârea.)
CHELNARUL HÂREA (emo\ionat): M[ria-ta...
PETRU RARE+: Vorbe=te... ce ai?
CHELNARUL HÂREA (suflând des): Am preg[tit r[dvanul...
PETRU RARE+: Ei bine, =i d-aia intra=i ca un vânt?
CHELNARUL HÂREA: Nu, m[ria-ta... da, m[ria-ta...

1
A slomni — a ]ncepe s[ priceap[.
2
Bahn[ — mla=tin[, smârc.
3
Târn — m[tur[ de m[r[cini sau de nuiele de mesteac[n.
232
 PETRU RARE+: Nu, da... ce e cu tine?
CHELNARUL HÂREA: Ce s[ fie...
PETRU RARE+: Doamna e bine?
CHELNARUL HÂREA: S[n[toas[...
PETRU RARE+: Coconii, bine?
CHELNARUL HÂREA: S[n[to=i...
PETRU RARE+: E =ag[ de nebun =aga ta, Hârea!... M[
vezi aci cu boierii...
CHELNARUL HÂREA: }i v[d, m[ria-ta... +i nu credeam c-
au s[ fie...
PETRU RARE+: +i dac[ sunt?
CHELNARUL HÂREA: A= fi dorit s[ nu fie...
PETRU RARE+ (pierzând r[bdarea): Ci spune odat[ ce-ai
de spus!
CHELNARUL HÂREA (=i mai emo\ionat): Spun, m[ria-ta!
PETRU RARE+: Ei, ]ncepi...
CHELNARUL HÂREA: S[ ]ncep, m[ria-ta...
PETRU RARE+ (pune mâna pe sabie): }ncepi sau...
CHELNARUL HÂREA: Da, da, da... la... la... la ureche,
m[ria-ta...
PETRU RARE+ (surâzând nervos): H]!... M[ ierta\i, boieri...
LOGOF{TUL BALO+: Doamne, s[ ne tragem noi...
PETRU RARE+: Nu, sta\i... E...
CHELNARUL HÂREA (]i tremur[ mâinile): Nu ]ndr[znesc...
PETRU RARE+: }ndr[zne=te! (Hârea ]i spune ceva la ure-
che.) Cum-cum?... Cine?... El?... +i ce-a zis?... L-ai v[zut...
Tu?... Pe el?
CHELNARUL HÂREA: Da, m[ria-ta!
PETRU RARE+: +i l-ai auzit tu?
CHELNARUL HÂREA: Cu urechile mele!
PETRU RARE+ (revoltat, trage sabia): Oh! câinele!
(Boierii, speria\i, se reped la domn.)
LOGOF{TUL BALO+: Ce e, m[ria-ta?
PETRU RARE+ (st[pânindu-se): Eh!... Nimicuri!... Hârea...
(}i face semn s[ ias[.) S[ vorbesc doamnei... S[ mergem. S[
m[ ]mbrac... }n od[jdii se cuvine s[ chibzuim soarta \[rii...
(Ies repede prin dreapta.)
233
 SCENA V
Hatmanul MIHU, pan TROTU+ANU, postelnicul ALBOT{, sp[tarul
+ANDRU =i mai mul\i boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc ]ncet.

TROTU+ANU (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Nu e ni-

meni.
POSTELNICUL ALBOT{: Am venit prea devreme.
HATMANUL MIHU: A, nu!
SP{TARUL +ANDRU: +i, inim[, boieri...
HATMANUL MIHU: Cine s-o ia mai ]ntâi?
POSTELNICUL ALBOT{: Dumneata... (Arat[ p-un boier.
Boierul tace.) Dumneata... (Arat[ p-un al doilea. Boierul tace.)
Ei, dar cine?
TROTU+ANU: S[-i vorbim verde... Eu n-am de ce m[
teme... N-am nici o dreg[torie... Sunt ]n Sfat, dar sfatul meu
nu-l ascult[... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o ascul-
ta... va trebui s[ se supuie...
POSTELNICUL ALBOT{: +i le=ii, =i t[tarii, =i muntenii, =i
turcii...
HATMANUL MIHU: Ce s[ facem ]mpotriva tuturor?
POSTELNICUL ALBOT{: Ce-am jurat cu mâna pe Evang-
helie...
SP{TARUL +ANDRU: |ara e-n primejdie de nu ne vom
]mpotrivi...
TROTU+ANU: Chiar domnului!
HATMANUL MIHU: }mpotriva tuturor ar fi o nebunie! +-
am ]mb[trânit =i eu... Cu cât se ]nmul\esc anii, cu atât ai
mai pu\in... eh! De la ]nceput “Bun[ ziua, m[ria-ta”... Nu-
mai atât...
TO|I: Da, da!
(Se aude domnul venind din dreapta.)

234
 SCENA VI

PETRU RARE+, logof[tul BALO+, hatmanul MIHU, pârc[labul LICIU,

vistiernicul MATIA+, postelnicul ALBOT{, sp[tarul +ANDRU, ceilal\i
boieri de sfat, =i, mai ]n urm[, vornicul GROZA =i un copil de cas[.
}mprejurul lui PETRU RARE+ stau logof[tul BALO+, pârc[labul LICIU
=i vistiernicul MATIA+.
TO|I (unii zic: “Bun[ ziua”, al\ii: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta”):
Bun[ ziua, m[ria-ta! S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (concentrat): Bun[?... Bun[ s[ v[ fie ini-
ma... =i toate inimile bune s[ tr[iasc[... Am zis s[ tr[i\i cu
to\ii, c[ci am zis s[ tr[iasc[ toate inimile bune... (Se uit[ la
ei. Caut[ cu ochii.) Ah, ce p[cat c[ nu sunte\i...
HATMANUL MIHU: Prea pu\ini lipsesc, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Azi, când trebuie s[ lu[m o hot[râre...
hot[rârea... c[ci una este!... Tocmai azi nu v[d pe Crasne=...
nici pe Cosma... De Crasne= aveam nevoie... Unde e?
SP{TARUL +ANDRU: E bolnav, m[ria-ta.
PETRU RARE+: Unde e, am ]ntrebat, n-am ]ntrebat ce
are...
POSTELNICUL ALBOT{: La mo=ia sa, la Mirosl[ve=ti...
PETRU RARE+: Departe d-aici?
HATMANUL MIHU: Ca la dou[-trei zile de drum, de nu s-
or fi desfundat drumurile...
PETRU RARE+: +i ce are?
SP{TARUL +ANDRU: Lingoare, m[ria-ta.
PETRU RARE+: L-ai v[zut tu?
SP{TARUL +ANDRU: Nu, mi-a spus postelnicul Albot[.
PETRU RARE+ (lui Albot[): L-ai v[zut dumneata?
POSTELNICUL ALBOT{: Nu, mi-a spus hatmanul Mihu.
PETRU RARE+ (zâmbind): A!... +i dumitale, hatmane
Mihu, \i-a spus logof[tul Trotu=anu... Trotu=anu: Ba eu, nu,
m[ria-ta... Nu l-am v[zut...
HATMANUL MIHU: Eu l-am v[zut... Era cu trei dulame
de urs ]n spinare =i dârdâia...
PETRU RARE+: De ce s-a dus? Doftorul +mil l-ar fi c[utat...
HATMANUL MIHU: Nu crede ]n doftori...
PETRU RARE+: Nu s-a mai c[tat cu +mil?
235
 VISTIERNUCUL MATIA+: +-acum dou[ luni...
(Grupul boierilor de lâng[ Rare= se privesc ]ntre ei =i-=i exprim[
indignarea contra hatmanului Mihu.)
HATMANUL MIHU (]ncurcat): A=a mi-a spus, c[ ar fi având
la mo=ie o bab[ me=teri\[...
PETRU RARE+: N-ar fi bine s[-i trimit pe doftorul +mil?
HATMANUL MIHU (tres[rind): De... cu drumurile astea...
trei-patru nop\i prin p[duri... =i +mil... fricos...
PETRU RARE+: +mil fricos?... N-u-u-u!... Nu e fricos omul
de treab[... +i +mil e un om de treab[... Fricos e omul care
ascunde... (Se opre=te =i-l prive=te.) +i +mil n-ascunde decât
ceea ce nu =tie... Nu, nu, s[-i trimit pe +mil... (Bate-n palme.
Mihu se schimb[ la fa\[. Vine din fund un copil de cas[.)
COPILUL DE CAS{: Porunci\i!
PETRU RARE+: Te-am chemat... ca s[ te-ntorci ]napoi (Co-
pilul de cas[ vrea s[ ias[.) A, cine \i-a f[cut \ie ve=mintele
astea?
COPILUL DE CAS{: Croitorii le=i...
PERU RARE+: }mi spusese alde Ivan c[ strânge ]n spate...
COPILUL DE CAS{: Ba nu, ]mi vin bine, m[ria-ta...
PETRU RARE+: E... (}i face semn s[ ias[.) Hatmane... (hat-
manul tresare) te-ai sf[tuit cu el?
HATMANUL MIHU (]ncurcat): Sf[tuit?... Nu... Am vor-
bit...
PETRU RARE+: Vas[zic[, nu moare...
HATMANUL MIHU: Nu...
PETRU RARE+: P[cat!... Adic[ ar fi fost p[cat... Eu am
auzit... Cine mi-a spus, cine mi-a spus... c[ apa de Dun[re
se d[ la lungoare? (Prive=te \int[ la hatmanul Mihu, care se
]ng[lbene=te.)
HATMANUL MIHU: De Dun[re?... N-am auzit...
PETRU RARE+: Ei, ai auzit, ai auzit... de Dun[re... O! =i
turcii tocmai când e bolnav Crasne= n[v[lesc! (Se deschide
u=a din fund =i nu intr[ nimeni.) Poftim! U=a se deschide
f[r[ s-o deschid[ cineva?... O veste bun[ va intra pe u=a
ceea... (Matia= o ]nchide.) E! s[ hot[râm!... D-a\i fi copii, v-
a= ascunde primejdia. Turcii, f[r[ s[-i ]ndârjim, vin dârji.
236
Muntenii =i t[tarii pornesc din porunca sultanului. Le=ii =i
litvanii sunt la trei zile de Hotin. Ungurii nu-mi r[spund.
|arul, din fundul Moscovei, ]mi ]ndrug[ cuvinte de dragoste
când mi-ar arde de puterea lui. De la miaz[noapte, miaz[zi,
r[s[rit =i apus, amenin\a\i cu cotropirea. Ce s[ facem? O!
mai tr[i\i vremile b[trâne =i zilele de slav[ de la Baia =i de la
Podul Nalt, fi\i moldoveni neao=i, =i vorbi\i!
SP{TARUL +ANDRU: Adev[rat... c[ turcii sunt 150.000,
m[ria-ta?
PETRU RARE+: Adev[rat...
SP{TARUL +ANDRU: C[ Soliman ]ns[=i a pornit
n[v[lirea?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ le=ii =i litvenii ar fi vro 50.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ muntenii au 10.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: C[ t[tarii ar fi vro 40.000?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: +i nou[, ajutor de nic[ieri?
PETRU RARE+: Adev[rat!
SP{TARUL +ANDRU: Atunci...
PETRU RARE+: Atunci?
SP{TARUL +ANDRU: ?...
PETRU RARE+ (cu energie): Bine, sp[tare!
HATMANUL MIHU: }ncotro am face fa\[, spatele =i coast-
ele noastre ar fi deschise muntenilor, t[tarilor =i le=ilor, or
t[tarilor, turcilor =i muntenilor... }ncotro ne-am ]ntoarce,
pieirea!... +i cu cât[ oaste?
PETRU RARE+: Cu cât[ ai mai l[sat, hatmane!
HATMANUL MIHU: Eu?
PÂRC{LABUL LICIU: Da, da!
HATMANUL MIHU (lui Liciu): B[trân neputincios!
PÂRC{LABUL LICIU (trage sabia): E=ti mai tân[r cu zece
ani, am dou[zeci de r[ni mai mult...
PETRU RARE+: Liciu!... |]!... Când sabia vorbe=te, ]ncet-
eaz[ Sfatul... |]!... (Liciu se d[ la o parte sup[rat.)
237
 HATMANUL MIHU: +-apoi cine nu vede c[ ne vor strica
\ara, c[ copiii =i nevestele noastre vor fi robite, c[ mo=iile
noastre vor fi arse...
LOGOF{TUL BALO+: S[ arz[!
PETRU RARE+: E!... |]!... E!
HATMANUL MIHU: ...=i averea strâns[ risipit[!
PETRU RARE+: E, atunci?
HATMANUL MIHU: ?...
PETRU RARE+ (cu energie): Bine, hatmane!
TROTU+ANU: Mai bine n-am fi fost decât am fi, m[ria-ta.
Nefiind, am fi tina ce c[lc[m ]n picioare, sau aburul ce se
pierde ]n v[zduh, or ]ntunericul care ]nv[luie lumea... N-am
sim\i, n-am vrea, n-am suferi, ]n nimicul care se ]ntinde
printre lucrurile ]nchipuite...
PETRU RARE+ (cu ner[bdare): Ei, las[ sofiile1 astea... Ai
fi un om de treab[ de nu te-ar fi stricat ]nv[\[turile grece=ti...
TROTU+ANU (atins): Prea bine... H]... |ara e mic[, m[ria-
ta, =i din codrul boierilor n-a mai r[mas decât câ\iva semin-
ceri. Sub seminceri se ridic[ codrul, dar stejarii sunt m[run\i,
c[ abia dau, =i sunt cosi\i de r[zboaie... |ara e s[rac[... |ara
e s[r[cit[!...
PETRU RARE+ (concentrat): Am ]n\eles...
TROTU+ANU: C[ d-ai vrea s[ ridici...
PETRU RARE+: Bine, bine, n-a= ridica...
VISTERNICUL MATIA+ (c[tre Balo=): Ce Dumnezeu, to\i
la fel?
LOGOF{TUL BALO+: To\i!
POSTELNICUL ALBOT{: Eu, m[ria-ta... de mi-ai cere capul...
PETRU RARE+: N-am ce face cu el!
POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere averea...
PETRU RARE+: N-am ce face cu ea!
POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere cinstea...
PETRU RARE+: Jertfa aceasta n-am cerut-o nim[nui...
POSTELNICUL ALBOT{: ...\i le-a= da.. dar de mi-ai cere
via\a, averea =i cinstea \[rii... nu \i le-a= da, m[ria-ta, c[ nu
sunt ale mele...
PETRU RARE+: Bine, bine, postelnicule!
238
 LOGOF{TUL BALO+: Oh! ca =i ceilal\i!
PETRU RARE+: A!... s[ m[ ierta\i, fe\e de boieri de sfat...
pân[ acum mi-a\i m[rturisit frica voastr[...
HATMANUL MIHU: Frica?
PETRU RARE+: Da, frica!... Dar p[rerea voastr[, nu...
HATMANUL MIHU: S[ ]nchin[m \ara pân[ o trece vijelia!
PÂRC{LABUL LICIU: A!
PETRU RARE+: +i cui s-o ]nchin[m?... +i la turci, =i la
le=i, =i la t[tari, =i la munteni?... O! Moldovo, frunte =i ge-
nunchi s[ ai, ca s[ te târasc[ boierii la picioarele tuturor
tâlharilor care te jefuiesc! (Intr[ Groza, cu ve=mintele pr[fuite,
pe u=a din fund.) Groza! Nu v-am spus eu? Vestea bun[!
VORNICUL GROZA (prive=te sfatul =i pe domn): Ce e asta,
m[ria-ta?
PETRU RARE+: Veste bun[! Te cunosc dup[ fa\[...
VORNICUL GROZA: D-ar fi a voastr[ ca a mea...
PETRU RARE+: Spune Groza, dar mai repede...
VORNICUL GROZA: T[tarii ardeau satele d-a lungul Nis-
trului =i erau gata s[ s-arunce asupra Moldovei. }ntr-o noapte
c[zui ]n spatele lor cu 6.000 de osta=i. Câ\i dormeau, acolo
au adormit de veci. Câ\i povesteau, acolo =i-au sfâr=it pov-
estea. Arsei corturile. Pe robi i-am strâns sub Soroca =i i-am
pornit ]ncoa... Am primit porunc[ de la m[ria-ta s[ vin =i-
am venit... Ei, m[ria-voastr[, ce face\i? M[ uit... fe\ele schim-
bate... Hatmanul Mihu parc-ar pândi un du=man, a=a mi-
arunc[ c[ut[turile...
PETRU RARE+ (pref[cându-se): Boierii vor s[ ne batem =i
cu turcii, =i cu le=ii, =i cu litvanii...
VORNICUL GROZA: +i nu vrei, m[ria-ta?... Pe moa=e-
mea... c[ nu mi-a t[iat urechile, când m[ n[scui, s[ nu fi
auzit ce auzii!
LOGOF{TUL BALO+: O! Groza, Groza!
VORNICUL GROZA (]=i ia sabia cu mâhnire): +i-o mai
port la brâu?... |ine-o, m[ria-ta, mi-ai dat-o când m-ai f[cut
vornic, \i-o ]ntorc când nu mai sunt nimic! +i s[ mi-o pui
lâng-a b[trânului +tefan, a=a cum e, ud[ de sângele t[tarilor,
]nsemnat[ cu sângele le=ilor, a sa=ilor, a nem\ilor =i a se-
239
cuilor! (O arunc[.)
VISTERNICUL MATIA+: Ce faci, Groza?
VORNICUL GROZA: M[ duc la c[lug[rie, poate-oi afla de
ce pe prapurul Moldovei st[ sfântul Gheorghe, c[ci nu mai
=tiu!
PÂRC{LABUL LICIU: A=teapt[, Groza!
VORNICUL GROZA: O! =i m[ria-ta e=ti vesel?... Vai! nu
mai am domn!... M[ iart[, m[ria-ta, m[ ]n[bu= aici!
PETRU RARE+: Dar sunt... 150.000 de turci!
VORNICUL GROZA: Cin’-i num[r[?... +-am s[ mor de
150.000 de ori? O! cu cine vorbesc? Tu e=ti Petru al
R[re=oaiei, fiul drept al lui +tefan cel Mare =i voievodul
Moldovei?
LOGOF{TUL BALO+: O! Groza!
VORNICUL GROZA (biruit de durere): V[ cer iertare! Fie-
v[ mil[ de mine, un biet osta=, un biet n[uc, ajuns la vreme
de b[trâne\e pe gura copiilor =i de râsul lumii!... De când
sunt n-am plâns! (Plânge.) L[sa\i-m[ s[ plâng... uiu-iu...
p[catele mele, m[iculi\[!
LOGOF{TUL BALO+ (mustr[tor, c[tre Petru Rare=):
M[ria-ta...
PETRU RARE+: Ei, boieri, ce zice\i?... +i ce-a\i zice dac[
i-a= spune adev[rul?
VORNICUL GROZA: Adev[rul?... Care adev[r?
PETRU RARE+ (scârbit, ar[tând spre grupul Mihului):
Boierilor le e fric[, nu domnului!
VORNICUL GROZA: Ce e?... Na! (Le d[ cu tifla.) Am pen-
tru cine muri, am cu cine tr[i! (}mbr[\i=eaz[ pe Petru Rare=.)
PETRU RARE+: E, apropia\i-v[ =i asculta\i. S[ judec[m.
Cu cine s[ ne batem?... Pe t[tari i-a zdrobit Groza...
HATMANUL MIHU: T[tarii se vor face la loc.
VORNICUL GROZA (cu mânie): Ce?
PETRU RARE+: |]!... Groza!... S[ zicem c[ da, dar le tre-
buie vreme. Vas[zic[, deocamdat[, lini=te la r[s[rit. Cu le=ii
merge altfel. Sunt la porunca lui Tarnovski. }l cunosc, m[
cunoa=te. M-a b[tut o dat[, l-am b[tut de trei ori. Vrem
pacea =i unul, =i altul. +i pacea pe care ne-o d[ Tarnovski
240
este aceea a lui +tefan cel Mare. Nu ne umile=te. Vas[zic[, la
miaz[noapte, lini=te. Secuii vor sta cuminte. +tiu ce-au
p[timit de la mine =i din mâinile lui Groza.
VORNICUL GROZA: C[ n-am ]mb[trânit destul! Mai e
ceva vârtute ]n oasele astea!
PETRU RARE+: Vas[zic[, =i la apus, peste munte, lini=te.
Muntenii se vor ]nvârti pe la Cr[ciuna, se vor face c[ vin ]n
ajutorul turcilor de teama sultanului. Am scris voievodului
Radu. El nu uit[ c[ s-a suit ]n scaun cu sprijinul meu =i c[
turcii vor sta ce vor sta =i se vor ]ntoarce ]nd[r[t, iar Moldo-
va va sta pe loc, prieten[ au du=man[ Munteniei. +i Radu
mi-a r[spuns ca unui frate mai mare. Vas[zic[, la miaz[zi nu
e decât puterea padi=ahului.
TROTU+ANU: 150.000... he-he!
PETRU RARE+: Turcii au nevoie de o lun[ =i jum[tate
pân[ s-ajung[ aici! Drumuri grele, necunoscute, ape, p[duri
ca peria... }n vremea asta, noi n-am putea strânge 40.000
de osta=i c[l[ri pe cai mici =i iu\i?
HATMANUL MIHU: Nu, nu putem, m[ria-ta.
PÂRC{LABUL LICIU: +i de ce nu?
HATMANUL MIHU: A s[r[cit \ara.
VORNICUL GROZA: +i te-ai ]mbog[\it tu!
PETRU RARE+: Ei, \], Groza!... Am fi avut 15.000 =i nu
ne-am fi ]ngrijit decât de r[m[=i\[ dac[ hatmanul Mihu n-ar
fi trimis pe osta=i pe la casele lor...
HATMANUL MIHU: De nu s-ar fi dus f[r[ voia mea...
VORNICUL GROZA: +i tu e=ti hatman?
HATMANUL MIHU: Sunt! +i pe +tefan l-au p[r[sit osta=ii
]n ajunul b[t[liei de la R[zboieni!
PETRU RARE+: Bine, 40.000, nu, dar 30.000? Dar
20.000?
HATMANUL MIHU: +i ce s[ facem cu 20.000?
VORNICUL GROZA: S[ murim pentru \ar[, lege =i domn!
PETRU RARE+: Dou[zeci de mii de osta=i hot[râ\i va da
Moldova la chemarea domnului ei! Vom aprinde focurile,
vom trage clopotele, vom trimite pe v[t[mani cu porunca =i
pe pristavi s[ strige c[ Petru e la ananghie... =i \ara, c[reia i-
241
am pus jude\i cinsti\i, va fi dreapt[ cu soarta ei =i-a alesului
ei. Din 20.000 de osta=i, rup eu 7.000 =i m[ cobor ca vântul
unde au bulucit turcii. }i chinuiesc, nu-i las s[ doarm[, nici
s[ m[nânce, nici s[ se roage. N[v[lind ca la b[t[lie =i
]nturnându-ne ca de spaim[; f[cându-ne nev[zu\i =i ie=ind
la miezul nop\ii ca stafiile; ]n inima lor =i-n inima codrului;
nic[ieri =i pretutindenea... A=a s[-i târ[sc pân[ la munte,
fl[mânzi =i nedormi\i! Voi arde satele pe unde au s[ se verse;
voi trage oamenii ]n sus; voi otr[vi fântânile; voi pustii =i nu
voi l[sa ]n urm[ decât pe b[trânii =ire\i care s[ le r[t[ceasc[
c[ile. O! cunosc \ara ca-n palm[, cu drumurile, cu
ascunz[torile, cu ]ntunecimele, cu v[g[unile, cu apele, cu
p[mânturile tari =i cu fâne\ele ce-acoper[ p[mânturile care
]nghit pe c[l[re\i, =i pe pu=ca=i, =i pe c[r[u=i, cu poverile
lor! Eram mic când m[ lu[ +tefan cel Mare ]n desaga de la
oblâncul =eii =i-mi zise: “Bag[ de seam[, b[iete, bag[ de
seam[, c-ai s[ fii osta=... =i cu ce vezi vei birui, nu numai cu
ce vei fi”. +i =uiera cântece vechi, =i râdea, =i codrii sunau de
hohotul lui... Nu =tiam c[ mi-era tat[ când m[ ]nv[\a s[
cunosc p[mântul din care ie=im cu to\ii!
VORNICUL GROZA: Vom ap[ra mo=ia urma=ilor no=tri!
VISTERNICUL MATIA+: C-a=a zice vod[!
PÂRC{LABUL LICIU: +i vorbele lui, ca pic[turile de cear[
de la picioarele Preacuratei!
PETRU RARE+: Voi m[ ve\i a=tepta ]n Cetatea Neam\ului
cu 13.000 de suflete. Vin, ne unim =i ]n sus. L[s[m la dreap-
ta R[zboieni, =i pe apa Pipirigului ]n sus, spre Dolea, pân[
unde se ]nchide valea. D[râm[m copacii =i ridic[m o cetate.
Aci se vor ]nfunda turcii adu=i de h[rta=ii no=tri. +i ne vom
izbi cu ei, care nu-=i vor desf[=ura oastea din pricina locu-
lui. De nu vor lua cetatea, vor fi birui\i, de vor lua-o, câ\i din
noi vom sc[pa ne vom sui la munte =i vom cobor] ]n albia
Bistri\ei. Vom sta pitula\i, la pând[, ho\e=te, =i ne vom ar[ta
iar[=i când ei se vor scurge. }i vom lovi pe furi=, ]i vom re-
pezi ]n bahne =i-n iazuri, ]i vom ]nghesui la Dun[re, =i-o vor
trece mai degrab’ la-ntors decât la n[v[lire... (Emo\ionat.)
A=a s[ ne ajute Dumnezeu, mântuitorul, ca s[ sc[p[m \ara
242
de furnicaiul p[gânilor!
(Balo=, Groza, MATIA+ =i Liciu, care ]n tot timpul aprob[ pe
domn, se ]nchin[. Ceilal\i boieri stau ]n cump[n[.)
HATMANUL MIHU: Dar nu ]nc[put[m nici 20.000, m[ria-
ta.
PETRU RARE+ (emo\iunea cre=te): Cum?... Atât s[ se fi
sleit puterile Moldovei sau s[ fi s[c[tuit vlaga din voi?
Cenu=[ s[ fie amintirile vechii sl[viri? Nu v[ trage\i din +ti-
bor, din Cânde, din Dobrul, din Gangir, din Gotc[, din Da-
jbog, din Oan[, din Gherman, din Boldur, din Arbore =i din
C[r[b[\ n[prasnicul? Sufletul lor s[ fi pierit ]nainte d-a muri
=i s[ nu fi trecut nimic urma=ilor lor? +i cu ei s[ se fi
]nmormântat credin\a =i mândria, aceste puteri pe care se
sprijin[ neamurile care vor s[ tr[iasc[?... A! nu v[ ]nchipui\i
c[ turcii vor cru\a hoiturile plecate ]n \[rân[! Vor trece pes-
te voi cum trec t[tarii peste b[t[liile pustiului! V[ vor robi,
pe voi =i copiii vo=tri, =i cu femeile voastre vor ]mpodobi
haremurile de la Stambul! Vor arde casele voastre, vor
d[râma cet[\ile =i vor preface ]n geamii bisericile cre=tine=ti
]n care s-au ]nchinat p[rin\ii, mo=ii =i str[mo=ii vo=tri!... De
v[ e team[... v[ voi ar[ta eu ce u=or e s[ mori ]n rândurile
vitejilor!... D-ave\i alt[ socoteal[... alta!... ]ntoarce-v[-\i, pân[
mai e vreme, =i v[ voi primi cu dragostea cu care domnul
nostru Isus Hristos a primit oile cele r[t[cite... +i ce voi\i s[
fac eu?
HATMANUL MIHU (abia ]ndr[znind): Ce vom face =i noi...
PETRU RARE+ (izbucne=te): Oh! a murit, a murit Petru
Rare=!... +i el n-a fost fratele lui Bogdan, n-a fost fiul lui
+tefan cel Mare, n-a fost str[nepotul lui Alexandru cel Bun,
nici urma=ul Mu=atinilor! V-a min\it, v-a ]n=elat, =i voi, ca
ni=te copii, a\i crezut ]n basmele pe care vi le-a spus el...
VORNICUL GROZA: M[ria-ta!
LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta!
PETRU RARE+: Aduce\i coroana cea cu cinci ramuri a
Moldovei =i pune\i-o pe capul Hatmanului Mihu, =i cu ea ]n
cap s[ cad[ la picioarele padi=ahului!... O! c[ci v[ cunosc
a=a de târziu! (Pune mâna pe sabie.) Un zgârcit, un arb[na=,
243
un muieratic, o minte goal[ plin[ de ]ntunecimi grece=ti, un
]ngâmfat, un be\iv, un netot, un prost... o ceat[ de nimic...
Unii frico=i... =i-al\ii... vânz[tori!
VORNICUL GROZA (trage sabia): Vânz[tori?
PETRU RARE+: Asculta\i!... Tu, hatmane, ai zis c[ Crasne=
a plecat bolnav la mo=ie, c[ i-ai vorbit... A=a e? A=a e?...
HATMANUL MIHU (plecând capul): Da...
PETRU RARE+: E, Crasne= a plecat tiptil din Suceava,
mai s[n[tos ca mine =i ca voi... Tu, hatmane, n-ai voit s[
trimit pe doftor la el la mo=ie... A=a e... A=a e? (Pune mâna
pe sabie.)
HATMANUL MIHU (umilit): Da...
PETRU RARE+: +ti\i de ce?... Fiindc[ nu e la mo=ie!
VORNICUL GROZA: Dar unde e?
PETRU RARE+: La Soliman, s[ i se ]nchine!
(Balo=, Groza, Matia=, Liciu =i Trotu=anu
scot un “a! a!” de scârb[.)
PETRU RARE+: Asculta\i, ]n sfâr=it... Hatmanul m-a
p[r[sit pe când m[ b[team cu le=ii; s-a ]ntors la Suceava; a
stricat oastea peste care-l pusesem; a sp[imântat-o =i i-a dat
drumul, p[strând abia 2.000 din 10.000 de viteji =i de voinici.
+i ast[zi a mai risipit ]nc[ 1.000, r[mânând numai c-o mie
sub zidurile castelului, to\i credincio=i =i jura\i s[ fie ai lui...
(Mihu vrea s[ t[g[duiasc[.) Nu e a=a?... Nu e a=a?... Chelarul
Hârea te-a auzit punând la cale cele ce-ai f[ptuit... (}l apuc[
mânia.) +i p[mântul nu se casc[, s[ te ]nghit[ de viu? (Pet-
ru Rare= trage sabia, o ]nvârte=te pe deasupra lui Mihu, =i-l
izbe=te la ureche. Mihu tresare =i pune mâna unde l-a izbit.
Sângele-i curge.)
MAI MUL|I BOIERI (sp[imânta\i): A! a!
PETRU RARE+: Cu sabia lui +tefan cel Mare l-am crestat
la ureche ca s[ se cunoasc[ c[ nu e din neamul moldove-
nesc!... Ah! prieteni credincio=i... Moldova piere cu zile, c[ci
boierii nu vor nici s[ biruiasc[, nici s[ fie birui\i!

244
 ACTUL V
Mun\i ]nal\i, precipi\ii1 rupte; stânci rostogolite; nu e nici o c[rare;
masivul din fa\[, pe alte masivuri. }n fund se vede cerul albastru =i
limpede, t[iat de ascu\i=urile mun\ilor.
SCENA I
OANA, GENUNEA, HÂREA, pe masivul din fa\[; spre dreapta,
PETRU RARE+, dormind pe o stânc[ c-un sucman sub c[p[tâi, cu
sabia pe piept, cu opinci ]n picioare =i cu o p[l[rie de pl[ie= aruncat[
]ntr-o parte.

GENUNEA: Doarme...
OANA: Somnul drep\ilor...
HÂREA: +-al prigoni\ilor.
GENUNEA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii...
HÂREA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii?
GENUNEA: De câte ori zicea: “Aici odihnim, ne-au pier-
dut copoii urma”, ne a=ezam jos, rup\i de oboseal[, =i ador-
meam. Eu visam. +i când visurile se ]ncruntau, m[
de=teptam... Unde e castelul? Unde e Corbea? Unde e dom-
nul? Cine a suflat =i i-a risipit?... Vedeam pe domn, =i
sim\eam soarta ne]nduplecat[ =i pedeapsa noastr[ cumplit[.
+i lacrimile-mi curgeau bini=or, c[ de m-apuca suspinele, le
sugrumam =i le ]ghi\eam ]n mine. +i de am[r[ciunea lor,
sufletul meu se otr[vea =i uitam, o clip[, pe cine plâng =i de
ce plâng... Dar un glas ars m[ trezea din aceast[ toropeal[...
“Plângi, Nunea?” T[ceam. +i iar[=i: “Po\i s[ plângi? Eu nu
pot.” }ntindeam mâna, =i el mi-o lua ]n mâinile lui. “Adormi,
doamne!” “Dac[ a= putea... S[ nu de=tept[m pe ceilal\i.”
Nu mai zicea nimic. }n ]ntunericul nop\ii dou[ v[p[i se
stingeau =i s-aprindeau pân[ se albea luceaf[rul dimine\ii =i
s-afunda ]n rev[rsatul zorilor...
OANA: Fiin\[ nefericit[, =-a= fi putut s[ fiu cea mai feric-

245
it[!... Fata lui +tefan ce Mare, f[r[ s[ =tiu; când aflai, apuse
soarele Moldovei... Sora lui Petru Rare=, f[r[ s[ =tiu; când
aflai, ]l ]nghi\i surghiunul =i str[in[tatea... D[daca nepotu-
lui meu; când ajunse mare, ucise pe so\ul meu... Dup[ o
via\[ ]ntreag[, Petru se ]ntoarse... }i puser[ coroana pe cap
=i-l suir[ ]n scaun. +i acum, iat[-l, fl[mând, ]nsetat, izgonit
=i ]ntins pe piatr[... Ah! spune\i-mi, cât a= fi fost de fericit[
=i cât sunt de nefericit[?
HÂREA: De care s[-mi fie mai mil[? De Oana, care sufer[
de lovituri adev[rate, sau de Genunea, care ]ndur[ pe cele
]nchipuite, ca =i cum ar fi adev[rate? De Oana, care a albit
]n dureri, sau de Genunea, care abia a ]nceput durerile?
GENUNEA: De Oana mai mult, c[ci multe a suferit...
OANA: De Nunea mai mult, c[ci multe are s[ sufere...
GENUNEA: Eu sunt tân[r[ =i pot r[bda...
OANA: Eu sunt alb[, nu mai am puteri, =i-n curând voi
]nchide ochii... Eu sunt la sfâr=itul =i tu la ]nceputul neca-
zurilor...
HÂREA: Duhul r[zvr[tirii, ca o molim[, de la boieri, la
\[rani. C[ zise domnul: “V-a\i s[turat de mine, oameni buni?
S[ g[sim altul mai norocos, dar nu v[ l[sa\i s[ v[ biruie,
stând cu mâinile ]n sân.” +i prostimea, ]nte\it[ de cei de
sus, r[spunse: “Ci ca ho! c[ nu ne mai batem!”...
GENUNEA (ar[tând pe Petru Rare=): Se ]nvârti. S[ nu-l
trezim. Uita\i-v[ la el... Mâinile julite... cucuie pe frunte...
Opincile sparte... }n locul coroanei cu cinci ramuri, o p[l[rie
de pl[ie= cât roata carului, ]n locul buzduganului domnesc,
o ramur[ de fag cioplit[ din bard[... Doar sabia... pe care s[
puie o mân[ tremur[toare... =i ]n care ]ncle=ta pumnul lui
de o\el d-odinioar[... Cum =i-o strânge la piept... o odihne=te
pe sufletul lui de viteaz!... Nu mai plânge, Oan[...
OANA: +tiu c[ nu-mi folosesc lacrimile... Aceasta am
]nv[\at-o de demult...
GENUNEA: +i eu o ]nv[\ acuma =i parc[ a= fi =tiut-o de
când lumea...
1
Olah — valah.
246
 HÂREA: Or c[ \i-i plânge pe cea dintâi durere, or c[ \i-i
plânge pe cea din urm[, lacrimile sunt deopotriv[ de amari,
de nu sunt pref[cute... S[ nu se de=tepte domnul...
GENUNEA: Odihna ]i face bine...
HÂREA: Un om care s-a odihnit pe scaunul domniei
nic[ieri nu mai g[se=te odihn[, ci pretutindeni puteri noi
s[-=i plâng[ norocul...
OANA: Eu nu blestem pe cei r[i...
HÂREA: Dumneata e=ti bun[, doamn[...
GENUNEA: +i cu ce s-alege din bun[tatea ei?
OANA: Taci, Nunea, nu mânia pe Dumnezeu...
GENUNEA: +i ce mi-ar mai face mânia lui?
OANA: S[ nu dea Dumnezeu cât poate r[bda omul...
GENUNEA: Mai mult n-a= mai r[bda...
HÂREA: +i ce-ai face, Nunea?
GENUNEA: +tiu eu?...
OANA: Ea nu =tie =i e un mare bine... O! d-ar =ti omul de
mai nainte câte i se va ]ntâmpla, omenirea s-ar stinge...
GENUNEA: Pentru doi mi-a= fi pus via\a... Unul m[ iubea
pe ascuns, pe altul ]l iubesc pe fa\[... Unul mi-a m[rturisit
]nainte d-a muri — =i n-am putut s[-l scap — =-o parte din
inima mea mi-am ]ngropat-o al[turi... Pe cel[lalt ]l iubeam
ca o roab[ ]n str[lucirea lui de sfânt, =i ca o roab[, f[r[ put-
eri, ]l privesc odihnindu-se pe stânc[, ca un vultur c[zut din
lumina v[zduhului... Eu am fost pripit[... La mine durerea
n-a=teapt[ vechimea... (+i-acoper[ fa\a.)
OANA: Mititica! +i ]ncotro logof[tul Balo= =i Mogârdici?
Hârea: Se l[sar[ pe coast[ la vale, cu ciutura, s-aduc[ ap[
de la un =ipot ce \â=ne=te din munte...
GENUNEA: Hârea... vezi, nu vin?...
(Hârea se duce pe coasta din stânga.)
HÂREA: Iac[... vin... Logof[tul Balo= ]nainte =i dup[ el
Mogârdici, ap[sând pe piciorul stâng =i ridicând din um[rul
drept, parc-ar da brânci cuiva...
OANA: Mogârdici?... Minunat suflet!
GENUNEA: +i vesel totdeauna...
HÂREA: E, de câte ori nu plânge pe ascuns... +i te face s[
247
zâmbe=ti =i-atunci. “Ce, plângi, Mogârdici?” — “Ba vezi c[
nu!” “De ce?” “M[ ]ntrebi de ce? N-am de ce? Mai bine m[
omora +tef[ni\[ când mi-era fric[ de moarte decât s[ nu
mor când mi-e fric[ s[ tr[iesc... De ce nu m[ strânse de gât
Maria cu mâinile ei ca buturile de porc!... A= fi ]nchis ochii...
=i eah! (scoate limba) =i n-ajungeam s[ jelesc pe bun[tat’ de
domn prin v[g[unile s[cuie=ti”...
GENUNEA: Om de credin\[ =i credincios...

SCENA II
OANA, GENUNEA, HÂREA, logof[tul BALO+
=i MOGÂRDICI.

MOGÂRDICI: Sosir[m =i noi... Eu cu c[u=ul gol =i marele

logof[t cu ciutura plin[...
LOGOF{TUL BALO+: Pân[ i-am luat-o din mân[... A tre-
buit s[-i spui c[ eu sunt logof[tul Balo= =i el Mogârdici...
MOGÂRDICI: Mia=ul Mogârdici, st[pâne... +i d-a veni iar
domnul de colo... maic[, maic[!
LOGOF{TUL BALO+: Ar fi v[rsat-o pân-aici...
MOGÂRDICI: De ce?
LOGOF{TUL BALO+: De... +i el abia-=i târ[=te piciorul...
MOGÂRDICI: +i care osta= se \inea dup[ mine?
LOGOF{TUL BALO+: Da, da, dar pe cal...
MOGÂRDICI: Este!... }... c[ m[ f[cu mama ]ntr-o doar[...
Doarme domnul?... S[ doarm[... ]i face bine... C[ de m[
f[cea mama deplin, ]ntreceam =i pe Groza... Ea, ca femeie,
s-a zgârcit d-un crac... Doarme domnul?... Las’ s[ doarm[...
A mai dormit domnul cu capul pe piatr[, dar când se de=tepta
se sim\ea domn... S[ nu se de=tepte... (Se dezbrac[ d-o hain[.)
Ia s[ =ezi dumneata, jupâneas[ Oan[, pe sucmanul [sta...
c[ de odihne=ti oleac[, ]mi trece =i mie...
OANA: Mul\umim, Mogârdici...
MOGÂRDICI (se dezbrac[ =i de a doua hain[ =i r[mâne ]n

248
c[ma=[): +i dumneata, Nunea mo=ului, p-ast[lalt[...
GENUNEA: Mul\umim, Mogârdici, nu... Dumneata s[
r[mâi ]n c[ma=[?
MOGÂRDICI: De câte ori n-am r[mas eu =i f[r[ c[ma=[...
=i-mi era bine!... +ezi, te rog, c[-mi ia cu mâna... A=a... Uite,
Nunea, când ne prinde din senin aceea=i pei=te, ne facem
mai buni, mai deopotriv[, ca ni=te fra\i, =i ajutorul oricui ne
mic=oreaz[ necazul...
GENUNEA (ar[tând lâng[ ea): +i dumneata colea...
MOGÂRDICI: Acolo, Nunea, acolo?
GENUNEA (]i arat[ poala): +i s[ pui capul aici...
MOGÂRDICI: Eu s[ pui capul acolo?
GENUNEA: Nu ne sim\im ca ni=te fra\i?
MOGÂRDICI (=i râde =i se uit[ la Balo=): De...
LOGOF{TUL BALO+: De ce nu?
MOGÂRDICI: Vrei s[ r[mân ]ntr-o ureche?
Hârea: Te ]ntorci =i p-ailalt[...
MOGÂRDICI: A=a... s[ nu mai aud de nici una... Ce s[
facem? S[ zicem c[ glumim =i noi...
OANA: Da, Mogârdici, da...
MOGÂRDICI: C[ de s-o de=tepta domnul ca ieri... ne trim-
ite la urma noastr[... +i frigurile nu-l mai las[...
GENUNEA: Ieri n-a dormit... =i de patru zile ]n =ir...
MOGÂRDICI: Nu ]nchidea ochii, Nunea?
GENUNEA: Ba da... ca s[ dormim noi...
MOGÂRDICI: +i eu, care dormeam dus... Se cunoa=te \[ran-
ul...
OANA: |[ran, boier, un suflet este...
MOGÂRDICI: Dac[ n-ai abur ca câinele de Mihu...
OANA: Dumnezeu s[-i ierte p[catele...
MOGÂRDICI: Dumnezeu s[ fac[ una ca asta?... He, d-a
veni iar domn... [la de colea... Adu-l, Doamne... S[ m[ v[z
iar c[lare... =i de l-a= ierta... s[ fiu eu Mihu =i el Mogârdici.
(Petru Rare= se-nvârte=te =i scoate un geam[t.)
OANA: Ia!
(Sar ]n picioare =i se apropie de Rare=.)

249
 GENUNEA: Viseaz[... A=a striga pe Cirimu=...
OANA: Omul de fapte cu visele s-a ales... }nainte, ce visa
de=tept i se izbândea, acum, ce viseaz[ ]n somn doar ]n
somn s[ i se izbândeasc[...
LOGOF{TUL BALO+: Se scutur[...
Hârea: Se de=teapt[...
MOGÂRDICI: Haiti!
PETRU RARE+ (se de=teapt[ =i se uit[ ]n toate p[r\ile):
Unde sunt!
MOGÂRDICI: St[pâne...
PETRU RARE+: Eu, st[pân?... O, nu mai st[pânesc
nimic!... +tiu unde sunt... Repede se-ntoarce fa\a visului, de
te prigone=te urgia cereasc[!... Ce pu\in dur[ ar[t[rile
]nchipuirii ca =i domnia mea... Mi-e sete... o sete care nu se
potole=te...
OANA: Poftim, frate, c[u=ul cu ap[ proasp[t[.
PETRU RARE+ (f[cându-se c[ glume=te): Nu tu, Oan[, pa-
harnicul Mogârdici...
MOGÂRDICI: M[ f[cu=i paharnic?... (Aparte.) S-a odih-
nit... S[ vedem... |ine, doamne, potirul s[pat ]n argint, cu
o mireas[ adormit[ =i c-un drac de copila= =iret s[getând-o,
pe care \i-l trimise Ferdinand, craiul Ungariei =i fratele
chezarului Carol...
PETRU RARE+ (ia c[u=ul =i soarbe): Ap[ rece, vorbe cal-
de, inim[ bun[... Stai, Balo=...
LOGOF{TUL BALO+: S[ stau, m[ria-ta.
PETRU RARE+ (sup[rat): H], m[ria-ta!... Nunea, ce fru-
moas[ e=ti!
NUNEA: A=, zici, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu?
GENUNEA: Ce, m[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce urât[ e=ti, Nunea!
GENUNEA: Dac[, =i sunt roaba m[riei-tale!
PETRU RARE+: Nu mai sunt robi de când m-am dezrobit
de domnie...
MOGÂRDICI: Iar se-ncurc[ i\ele... S[ m-amestec... Dormi=i
olecu\[...
250
 PETRU RARE+: Dormii =i-mi pare r[u c[ n-am adormit...
MOGÂRDICI: H]-h]... cum nu? (}ncet.) Ce uit[tur[ are, =i
ce glas, ca =i cum ar ie=i dintr-o pe=ter[... M[ z[p[ce=te...
(Tare.) Cerul f[r[ pic de nori...
PETRU RARE+: Eu f[r[ pic de putere =i tu f[r[ pic de
minte...
HÂREA: Cu Mogârdici ai dreptate, cu m[ria-ta...
PETRU RARE+: M[ria-ta, Hâreo!
LOGOF{TUL BALO+ (lui Hârea): D[-te la o parte...
OANA: Mai odihne=te-te, frate... Drum lung =i greu...
MOGÂRDICI: +i opincile, sparte... De dou[ zile m[ rog
s[ le schimbe cu ale mele...
PETRU RARE+: De mi le-ai da f[r[ s[ le sco\i din picio-
are, bine...
MOGÂRDICI: S[ \i le dau cu picioarele...
PETRU RARE+: +i mâinile, =i capul... S[ fiu Mogârdici
sadea... N-a= mai avea vedenii... Ce striga b[trâna Docla când
p[r[sii castelul?
LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu, m[ria-ta.
MOGÂRDICI: O vrai=te, c[ nu se mai auzea nimic... Eu,
c[lare, cu sabia scoas[... “Loc, loc, dobitoacelor, c[ trece
vod[“...
PETRU RARE+: C[ fuge vod[... ah!
GENUNEA: Când trecui pe lâng[ ea, striga, ca scoas[ din
fire...
PETRU RARE+: E, e...
GENUNEA: ...”N-am s[ mor pân[ nu s-o ]ntoarce... }l scap[
pescarii, c[ e d-ai lor”...
PETRU RARE+ (repede): S[ ]ngriji\i de Docla... S[ n-o
doar[ nimic!
MOGÂRDICI: N-ai grij[, m[ria-ta... Ce s-o mai doar[?
PETRU RARE+: N-a zis ea, acum patru ani, c[ “m[ voi
]ntoarce =i biruitor =i biruit?”
MOGÂRDICI: A=a e...
PETRU RARE+: Tu nu erai acolo...
MOGÂRDICI: A... a... A=a e...
OANA: Parc-a zis...
251
 GENUNEA: Da... da...
PETRU RARE+: Voi era\i acolo... +i cum m[-ntoarsei de
pe Cirimu=?... O! dar e mai u=or s[ ghice=ti nenorocirile ce-
lui ma norocos om decât o clip[ de fericire a celui b[tut de
urgia soartei!... Sunt o amintire din ceea ce am fost, =i-n
curând se va =terge din minte orice amintire... Nu sunt pe
munte, ci ]n fund, la poalele muntelui... Nu-l urc, c[ci m-am
rostogolit din vârful lui... Am fost om, =i norocul m-a f[cut
=i mai om... M[ dor mâinile, picioarele, fruntea... Mâinile
]mi tremur[, picioarele abia m[ mai \in =i sub frunte nu mai
am nimic!
GENUNEA: D-atâtea zile de când umbli prin mun\i...
PETRU RARE+ (]l tremur[ frigurile): Mai mult voi sim\i\i
greutatea trupului meu... O! d-a\i cunoa=te =i pe aceea a
sufletului meu!... Când pustiul m[ ]mpresur[, eu nu mai
eram!... Strânge\i-v[ ]mprejurul meu, umple\i golul,
]nmul\i\i-v[, c[ vin vedeniile de=arte =i m[ turtesc f[r[ mil[!...
Nunea, adu mâna ta...
GENUNEA: P-amândou[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: +i tu, Oan[...
OANA: |i-a= da fiin\a mea ]ntreag[ dac[ a= =ti c[ din
nimicirea ei ai afla vro slab[ mângâiere!
PETRU RARE+: +i p-a ta, Mogârdici...
MOGÂRDICI: A mea? E cam roas[, =i cu b[t[turi...
PETRU RARE+: De mult ce-ai b[tut cu ea... (}i cat[ ]n
palm[.) Tu ai s[ mori de moarte bun[...
MOGÂRDICI: Cu sabia-n mân[ =i pe cal... H]-h]... S[ m[
slujeasc[ vl[dica din Vad... +i s[ m[ plâng[ Maria din Fel-
dioara, dac[ n-or fi jelit-o al\ii pe ea...
PETRU RARE+ (Genunii): Tu ai s[ te m[ri\i c-un sp[tar...
GENUNEA: Ca +andru?... Oh!...
PETRU RARE+: Ba nu... c-un mia= de viteji...
GENUNEA: O! bietul Corbea!
PETRU RARE+: O, biat[ Nunea! +i l-ai fi iubit?
GENUNEA: L-a= fi iubit!
PETRU RARE+: Cât de mult?
GENUNEA: Cât iubea el pe domn =i pe \ar[!
252
 PETRU RARE+: O! l-ai fi iubit mult... Hârea, un c[u= de
ap[...
HÂREA: Poftim, doamne...
PETRU RARE+ (dup[ ce bea): Mul\umim... =i s[
mul\ume=ti =i tu maic[-tei c[ te-a f[cut om de credin\[...
E=ti ca un palo= bun care nu cade din mâna pe care-a
]nc[put... Balo=... (}l tremur[ frigurile.)
LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta?
PETRU RARE+: Ce vrei?
LOGOF{TUL BALO+: Ce vrea m[ria-ta.
PETRU RARE+ (se ridic[ pe coasta din dreapta): Eu?...
Nimic... Ce vreau nu se poate =i ce se poate nu vreau... Vezi
tu colo, departe, departe... cât cuprinzi cu ochii... =i mai de-
parte... unde joac[ zarea =i s-amestec[ fa\a cerului cu a
p[mântului... =i mai departe... dincolo de Siret =i de Prut,
pân[-n malurile Nistrului?...
LOGOF{TUL BALO+: V[d, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Ce vezi?
LOGOF{TUL BALO+: Trâmbe de dealuri =i câmpii ce se
pierd ]n pustiet[\i...
PETRU RARE+ (]l zguduie frigurile): Eu v[d cet[\i, ora=e
=i sate, dealuri =i v[i, =i p[duri =i codri, =i livezi =i ape prinse
]n opusturi1, =i râuri slobode curgând ]n mare... =i cor[bii cu
catarguri ]nalte =i ascu\ite, =i furnicai de oameni... =i de vite...
=i, peste toate, soarele, apunând, ]ntinde poleiul s[u u=or =i
nem[rginit! (Oana =i Genunea pleac[ capul =i plâng.) V[d
Moldova, Balo=, pe care am iubit-o, am ap[rat-o, am slujit-
o, am ]n\eles-o ]n ce-a fost =i ce va s[ fie, c[ci sunt copilul
unui viteaz z[mislit ]n clipele de iubire cu Maria, so\ia ma-
jerului Rare=... }n mine sunt spetele Mu=atinilor =i spetele
norodului topite ]ntruna... }n mine au fost... Nu vezi un
mormânt? }ncotro te ui\i?... La mine?... Aci e sicriul gol...
Acolo e sufletul meu, =i peste el toarn[ \[rân[ =i-l acoper[
de veci!... Oh! da\i-mi-l pe el =i m[ lua\i pe mine! Din el a\i
mâncat, v-a\i ad[pat =i v-a\i ]mbog[\it, pentru ce v[ lep[da\i
de el =i pentru ce-l batjocori\i?... Ce-a fost lumin[, =i putere
de jertf[, =i de ‘n[l\are, ce-a fost vecinic acolo a r[mas, ]n
253
prada n[imi\ilor, ce e sl[biciune, putregai =i trec[tor adus-
am cu mine pe vârfuri de piatr[ uscat[... +i nu mi-a\i l[sat
decât amintirea frumoas[ a vremurilor mari, pentru ca s[
simt cât e de cumplit[ ru=inea c[derii!
OANA: M[ria-ta!
GENUNEA: M[ria-ta!
MOGÂRDICI (dându-=i cu pumnii ]n cap): Mai bine m[
strângea de gât Maria...
LOGOF{TUL BALO+: Olecu\[ de ap[, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Acum ]mi dai ap[? Dup[ ce m-am mistu-
it? Ce-a r[mas din mine? Câteva grinzi negre... }ncolo,
scrum... |i se pare c-ar mai ie=i fum? E cenu=[ ]nvârtit[ de
vânturi... Am cap ca s[ port p[l[rie, iar nu coroan[; am ochi
ca s[ plâng, nu ca s[ v[d; am mâini ca s[ mi le frâng, iar nu
s[ poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca s[-ncalec;
am umeri ca s[ anin sucmanul acesta, iar nu s[ port mantia
domneasc[; vorbesc ca s[-mi povestesc nenorocirile, iar nu
ca s[ cârmuiesc o=tile =i norodul; =i am sabie nu ca s-o trag,
ci ca s[ sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui +tefan
cel Mare.
MOGÂRDICI: Las[-te jos pu\intel, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu sunt destul de jos? Cât s[ m[ pogor?
C[ d-ar ]nc[leca mun\ii unii peste al\ii =i eu a= ]nc[leca pe
deasupra lor, tot m-a= sim\i adâncit ]n p[mânt, cât ar fi de la
p[mânt pân[ la vârful mun\ilor!
MOGÂRDICI: S[ te odihne=ti, m[ria-ta...
PETRU RARE+: S[ se odihneasc[ cine tr[ie=te, mor\ii n-
au nevoie de odihn[!... (Genunea, plângând, ]i s[rut[ mâi-
nile.) Tu?... S[ru\i ]nchipuirea ta s[rutând mâinile care
]mp[r\eau pieirea =i binefacerile!
GENUNEA: +-acum m[ mângâie ca =i alt[dat[...
PETRU RARE+: Crezi tu?
GENUNEA: Cum cred ]ntr-unul Dumnezeu cel de o fiin\[
=i nedesp[r\it[!
PETRU RARE+ (iluminat): C[ci eu purced de la tat[l, =i
cine e ]mpotriva mea ]mpotriva lui este, =i tat[l e viu, =i cine
m[ izbe=te, izbe=te pe tat[l, =i cine izbe=te pe tat[l ridic[
mâna ]mpotriva neamului, =i mâna i se usuc[ =i cade-n
\[rân[...
254
 LOGOF{TUL BALO+ (cu lacrimile ]n ochi): Stai, m[ria-
ta!
PETRU RARE+: Cum de nu s-au uscat mâinile lor ridicate
]mpotriva mea, =i-a tat[lui meu, =i-a str[bunilor mei?... Oh!
am friguri, Oan[... Friguri, Genunea... Aici ne vom desp[r\i...
MOGÂRDICI: +i eu s[ r[mân singur?
PETRU RARE+: Cine? tu sau eu?
MOGÂRDICI: +i eu, =i m[ria-ta... +i unde s[ m[ duc =i
un’ s[ te duci?
PETRU RARE+: Tu ]ncolo =i eu ]ncoace... Tu-n Moldova =i
eu ]n secuime. Tu s[ m[nânci azim[ cald[, fr[mântat[ cu
ap[ de la fântâna din Suceava, =i eu, de-oi mai fi, s[ rod
pâinica uscat[ a str[inului, muiat[ cu lacrimile mele amari!
GENUNEA: S[ m[ despart? Niciodat[!... Când te-i
desp[r\i m[ria-ta de sabie...
(Petru Rare= o prive=te lung =i face o mi=care din cap
ca =i cum ar zice “bine”.)
PETRU RARE+: Uf! mi-e cald!... V[ sunt domn or umbra
caraghioas[ a fostului domn?
LOGOF{TUL BALO+: Ne-ai fost, ne e=ti, ne vei fi!
Petru Rare=: A=a.. Suntem la sfat... Tu, Balo=, ce s[ fii?
Ce e=ti, afar[ dac[ nu mi-ai lua locul... A! grozav te-ai
p[c[li!... Tu s[-mi fii sp[tar...
MOGÂRDICI: Eu? Sp[tar =chiop?
PETRU RARE+: Tu, Oan[, vornic... Tu, Genunea... logof[t
e tat-t[u... s[ fii hatman =i portar al Sucevei...
GENUNEA: }n locul lui...
PETRU RARE+: Da...
GENUNEA: Mai bine osta= ca hatman...
PETRU RARE+: Osta=ii nu intr[-n Sfat...
GENUNEA: Paharnic...
PETRU RARE+: Prea bine, paharnic... }nainte de Sfat...
Paharnice, d[-mi un pahar de Tokai...
GENUNEA (]i d[ cu mil[ c[u=ul cu ap[): Poftim, m[ria-ta!
PETRU RARE+ (gust[): Vinul t[u e ap[ goal[, =i paharul
t[u e de lemn scobit ca jghiabul din care s-adap[ vitele. Apa
ta e vie =i r[coritoare =i c[u=ul miroase a brad proasp[t de
255
lâng[ Suceava! Niciodat[ apa n-a fost mai bun[ ca cel mai
bun vin, =i c[u=ul mai frumos lucrat ca cornul de aur al
chezarului, c[ci nici un st[pânitor al p[mântului n-a fost
slujit de un paharnic c-o inim[ mai bun[, c-un chip mai lu-
minos =i c-o mân[ mai fermec[toare... Ah!... e cald... am
c[ldur[...
GENUNEA (rug[tor): Spal[-te pe obraji, m[ria-ta... eu ]\i
torn...
PETRU RARE+: Tu?... Toarn[-mi... (Se spal[.)
GENUNEA: +i pe gât, pe dup[ urechi... a=a...
PETRU RARE+: D[-mi, paharnice, un =tergar cu margi-
nile alese-n fir de aur...
GENUNEA (caut[): Nu g[sesc, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nu e un =tergar ]n tot castelul Sucevii?
GENUNEA (]=i ia broboada de la gât): A! am g[sit!
PETRU RARE+ (se =terge): Nici smirna, nici t[mâia din
Arabia n-ar mirosi a=a de aromitor ca =tergarul t[u, pahar-
nice... Miroase a fân cosit... Ah! miroase a Moldova! (}l trec
lacrimile.)
(To\i plâng.)
GENUNEA: Fie-\i mil[...
PETRU RARE+: A= vrea s[ v[ fac s[ râde\i... O! mi-e mil[
de voi! Soarta nemiloas[ m[ face c[ oriunde m-oi ]ntoarce
s[ storc lacrimi... De n-a\i fi aici, din stâncile reci ar \â=ni
lacrimi fierbin\i!... S[ deschidem Sfatul... Despre ce e vor-
ba?
OANA: S[ fim cu tine, frate, ori s[ te l[s[m singur ]n
pustiet[\ile acestea?
PETRU RARE+: A! da! Sfatul a ]nceput... V-a\i spus
p[rerea... S[ mi-o dau =i eu p-a mea... Balo=, ca mai mare =i
mai vechi ]n Sfat, ce trage p[rerea domnului?
LOGOF{TUL BALO+: E hot[râtoare.
PETRU RARE+: }n orice pricin[?
LOGOF{TUL BALO+: Totdeauna.
1
Josean — locuitor al |[rii de Jos, dup[ vechea ]mp[r\ire adminis-
trativ[ a Moldovei.
256
 PETRU RARE+: A\i auzit? (To\i pleac[ capul ]n jos.) S-apu-
ca\i ]ncolo =i ]ncoa!... A! s[ mai v[d Moldova o dat[ ]nainte
d-a m[ desp[r\i... (Se ridic[ mai sus.) Da, v[d fumurile din
hornurile colibelor ]n[l\ându-se spre cer, aud doina spus[
din frunz[ =i talanca turmelor ce se ]ntorc de la p[=une,
dar nici s[biile s[ lumineze ca fulgerul, nici s[ge\ile s[ pi-
uie aruncate din arcuri, nici l[ncile grele ale iunacilor, nici
coasele gloatelor amor\ite nu mai aud!... Pei=tea s-a ]ntins
]n locul strig[tului de biruin\[!... C[ci mi-a\i umilit Moldo-
va s[ n-o mai cunosc!... Care din dou[ m[ zguduie a=a de
stra=nic: râvna de a domni, ori iubirea de \ar[?... Ah! a=
vrea s[ fiu vornic, sp[tar, c[pitan, suta=... osta= s[ fiu, nu-
mai s[ fiu ]n Suceava!... +i nu sunt nimic... nimic... nimic!...
Un biet b[trân cer=ind ad[post mun\ilor, o podoab[
]nchipuit[ de om ]n care s[l[=luia un suflet tare, ce r[t[ce=te
pe trâmbele alb[strii =i se pierde-n pâclele pustiet[\ilor!
...D-acum, Doamne, f[ ce vrei cu mine! (Cade ]n genunchi,
=i to\i ceilal\i. Se roag[ ]ncet.) Scula\i-v[. Am zis rug[ciunea,
mul\umind Celui-De-sus de harurile ce-a trimis asupra noas-
tr[... +i buzele au min\it, obi=nuite s[ spuie adev[rul... +i
tu (]=i ia sabia), care ai desf[cut calea biruin\ei sub trei
domnii (o s[rut[), piei ]n pr[pastie, slug[ credincioas[! (O
arunc[ ]n pr[pastie.) Din negurile unde te-ai dus va \â=ni
apa bolborosind pove=tile trecutului, =i urma=ii, auzindu-
le, vor crede c-aud basme!... S-a dus =i ziua de azi, =i nu
ne-a fost mai u=oar[ ca ziua de ieri... Soarele a apus... }ntu-
nericul se las[... S[-mi iau r[mas bun de la voi... S[ m[
ierta\i... O! O! Oan[! Nunea! Ce, plânge\i?... Ah! veni\i
]ncoa... s[ v[ s[rut. (}l trec lacrimile.) E, e... va trece... (Le
s[rut[.)
OANA: S[ te duci s[n[tos =i s[ te-ntorci s[n[tos, frate!
PETRU RARE+ (s[rutând pe Genunea): Cum, tu nu-mi
spui nimic?
GENUNEA (o ]neac[ plânsul): Nu pot... oh! c[ nu pot...
PETRU RARE+ (l[crimând): Ar trebui s[ fiu de piatr[...
Balo=... (}l s[rut[.) S[ ne vedem s[n[to=i dac[ ne vom mai
vedea...
257
 LOGOF{TUL BALO+ (plângând): Ne vom vedea, ne vom
vedea, m[ria-ta...
PETRU RARE+: Hârea... Mogârdici. (}i s[rut[.)
MOGÂRDICI: (]=i =terge lacrimile): Poi, poi, pe mine nu
m[ iei?... S[ se duc[ ei ]ncolo =i noi ]ncoace... Da, da, m[ria-
ta, c[ tot arunca=i sabia ]n pr[pastie... S[-\i fiu eu sabie...
De ce nu?... C[ mie mi-a spus o \iganc[ din ghioc... “Ei, c[
tu ai s-ajungi sabia domnului”...
PETRU RARE+: Ai s-ajungi, dar n-ai s[ fii, ai ajuns, dar nu
e=ti...
MOGÂRDICI: Noapte... scorburi... cerbi... ur=i... =i ursul
e-al dracului, de=i e fecior de pop[...
PETRU RARE+: Ei, =i dac[ ar fi ur=i?
MOGÂRDICI: M[ria-ta te-ai face mort =i eu viu... Ursul
nu m[nânc[ mort[ciuni...
PETRU RARE+: Mort sunt ]ntre vii... Destul, Mogârdici...
(}l s[rut[.)
MOGÂRDICI: P[i, p[i, eu nu te-am s[rutat...
PETRU RARE+: S[rut[... Nu miros a p[mânt?... Vecinica
mea pomenire!
GENUNEA (o podide=te plânsul): Ah! m[ria-ta...
PETRU RARE+: Nunea, ce e, Nunea?
GENUNEA: Când s-o cr[pa de ziu[ =i s-or stinge stelele,
voi pândi luceaf[rul meu de diminea\[ =i-l voi ruga s[ ne-
ntoarc[ printre stelele noastre pe luceaf[rul nostru d[t[tor
de via\[ =i de lumin[...
PETRU RARE+: }n genunea apelor ]ntinse =i f[r[ fund se
frânge fa\a luceaf[rului scânteietor... Vin vânturile, =i apa se
]ncre\e=te, =i fa\a luceaf[rului tremur[, se rupe-n jos =i se
duce, se duce nesfâr=it... Apa se tulbur[, talazurile cresc, =i
luceaf[rul nu se mai vede... D-a= fi stat eu oglindit ]n inim-
ile tuturor ca ]n inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi
smuls din inima Moldovei (O s[rut[.) Du-te... Duce\i-v[...
+i lua\i seama la brazii pe care i-am ]nsemnat eu... S[ nu v[
pierde\i...
Logof[tu Balo=: De noi te ]ngrije=ti?
PETRU RARE+: Eu sunt pierdut.
(Se despart =i pleac[.)
258
 SCENA III
PETRU RARE+, singur.

PETRU RARE+ (pleac[ ]ncet): Se rupse =i firul de paianjen

care m[ mai lega de Moldova... Singur, singur[t[\ii... Descur-
ca-voi drumurile ce duc la Ciceu?... +-acolo ce m-a=teapt[?...
Doi copii mici =i biata mea so\ie... Cum ridici =i pogori,
Doamne, din nimic la m[rire =i din trufie la umilin\[! (S-aude
un zgomot.) A!... Cru\[-m[, mântuitorule, s[ nu simt frica de
oameni =i de fiare! Sunt f[r[ ap[rare... Pe palo=ul b[trânului
+tefan nimeni nu va mai pune mâna... A!... Da... mi-e fric[...
mi-e fric[... cu toate c[ nu mai am la ce s[ mai \in... +-a= fi
jurat c[ nu voi cerca aceast[ ru=ine... (Se n[ruie pietrele-n
dep[rtare.) Ce-o fi?... A, orice-ar fi... (Punând piciorul p-o pi-
atr[, alunec[ =i cade. Nu se mai vede. S-aude dintre brazi.) O!
mi-e fric[ =i s[ tac, =i s[ strig! (Vine repede pe al doilea picior de
munte.) Cine e? Ce vre\i?... Aud =oapte!...
SCENA IV

PETRU RARE+ =i cinci pescari.

}NTÂIUL PESCAR: Cine e=ti? +i ce vrei?

PETRU RARE+ (sp[imântat): Tu ce vrei? Tu cine e=ti?
}NTÂIUL PESCAR: Om bun... (Se apropie.)
PETRU RARE+: Po\i s[ fii bun =i de departe...
}NTÂIUL PESCAR: Cum tremur[!... N-am la mine decât
cu\itul [sta... De ce te sperii?
PETRU RARE+: Cu\itul?... }n mâinile tale ar fi o prime-
jdie, ]n mâinile mele, un fir de iarb[...
}NTÂIUL PESCAR (i-arunc[ cu\itul): Na, \i-l dau dac[ \i-
e fric[...
PETRU RARE+: Mi-l dai?... Se vede c[ e=ti om bun...
}NTÂIUL PESCAR: Nu \i-am spus?... Dar tu cine e=ti?
PETRU RARE+: Sunt o pâlpâire din soarele Moldovei,
care s-a stins... o surcea care n-a s[rit departe de bu=tean,
un biet cre=tin care a fost un st[pân stra=nic...
259
 }NTÂIUL PESCAR: Aveai voloace =i m[ji multe...
PETRU RARE+: Ce m[ji?... Sunt maje, =i mama a avut
multe maji...
}NTÂIUL PESCAR: Pe legea mea... nu ]n\eleg nimica,
veri=cane.
PETRU RARE+: Nici eu nu-n\eleg... De ce m[-ntrebi de
m[ji?
}NTÂIUL PESCAR: De, ca pescarul... }n ce-a= pre\ui
st[pânirea pe care ai pierdut-o?
PETRU RARE+ (]ncremenit): Tu e=ti pescar?
}NTÂIUL PESCAR: Da, pescar... De ce te minunezi?...
Suntem aci vro cinci...
PETRU RARE+: Sunte\i pescari?
}NTÂIUL PESCAR: Suntem, vezi bine...
PETRU RARE+: Dac[ sunte\i pescari, ce c[uta\i pe vârful
muntelui?
}NTÂIUL PESCAR: P[i, aci, pu\in mai la vale, e un iezer
]n munte, =i pescium =i noi mrene =i \ipari...
PETRU RARE+ (cu bucurie): Sunte\i pescari?... O, Dolca,
=i eu niciodat[ n-am crezut ]n vedeniile tale!
}NTÂIUL PESCAR: Ce bucurie te prinse f[r[ veste... Ciu-
dat om trebuie s[ fii!... O! =i e=ti sângerat la mân[, =i lovit...
Cine s[ fii dumneata?
PETRU RARE+: Sunte\i moldoveni?
}NTÂIUL PESCAR: Dup[ lege =i dup[ limb[ tot aia am
fi... dar noi suntem ardeleni... Iac[ crucea... O facem ca ei...
PETRU RARE+: Cheam[-i ]ncoa...
}NTÂIUL PESCAR: S[-i chem... M[!... uiu-iu... Veni\i
]ncoa... cu d-ale gurii... m[...
PETRU RARE+: Da, c[ sunt h[mesit de foame...
}NTÂIUL PESCAR: {i mânca ce-om mânca =i noi... pit[
rece... pe=te fript...
PETRU RARE+: Ce-o da Dumnezeu...
}NTÂIUL PESCAR: Ei, c[ dup[ ve=mântul [l de desupt...
ai fi om de obraz...
PETRU RARE+: Am fost!
(Vin =i ceilal\i patru pescari cu merindele pe care le a=eaz[ jos.)
260
 }NTÂIUL PESCAR: Iac[, m[, un om r[t[cit pe munte...
AL DOILEA PESCAR: Bun[ seara, vere...
PETRU RARE+: Mul\umim dumneavoastr[, vere.
AL TREILEA PESCAR: Mâine, când s-o albi de ziu[, ne-o
fi =i el de vrun ajutor...
AL PATRULEA PESCAR: Stai jos, ce nu stai...
AL CINCILEA PESCAR: Iac[, a=a, ca mine...
PETRU RARE+: Cam ce s[ prinde\i voi pe pe=te?
}NTÂIUL PESCAR: E, acolea, ni=te oameni s[rmani... Cât
s[ ne ]n\olim =i noi... mai cu coatele rupte, mai cu opincile
sparte... Ce s[ facem?
PETRU RARE+: +ti\i voi cât face un galben?
AL DOILEA PESCAR: Ei, =tim... Da’ dracu l-a v[zut?
PETRU RARE+: }l cunoa=te\i dac[ l-a\i vedea?
(Pescarii fac ochii mari.)
AL DOILEA PESCAR: Eu, nu...
AL PATRULEA PESCAR: Eu, m[... c-am v[zut, patru, l-
alde popa Dima din V[rc[u\i...
PETRU RARE+: Era ca ista?
AL PATRULEA PESCAR: Ca [sta... tocmai... leit-poleit!
}NTÂIUL PESCAR: S[-l v[d =i eu...
AL TREILEA PESCAR: +i eu...
AL DOILEA PESCAR: Ad’ =i mie... }-]... frumos ban... =i e
de aur!
PETRU RARE+ (scoate o pung[): A voastr[ e toat[, de
m[-\i trece, f[r[ s[ m[ simt[ nimeni, pân[ la castelul bar-
onului Feldici... Sunt =aptezeci...
(Pescarii r[mân cu gurile c[scate.)
}NTÂIUL PESCAR: +aptezeci?
AL PATRULEA PESCAR: Doamne, Doamne, Doamne... (Se
]nchin[.)
PETRU RARE+: Oameni buni, eu sunt Petru Rare=, pân[
ieri voievodul Moldovei =i-al secuimii.
}NTÂIUL PESCAR: Petru-voievodul?
AL DOILEA PESCAR: Cel care sp[imânt[ Bra=oul?
AL TREILEA PESCAR: Cel care... (Pescarii cad ]n genunchi

261
]naintea lui Petru Rare=.)
}NTÂIUL PESCAR: Iart[-ne, m[ria-ta, iart[-ne...
PETRU RARE+: Nu mi-a\i gre=it cu nimic... De ce s[ v[
iert?...
}ntâiul pescar: Te trecem, =i n-are s[ =tie nici cucul... Te
dezbr[c[m pe tine (arat[ p-al treilea pescar) =i ]mbr[c[m pe
m[ria-sa... }i punem ]n spinare o maje... +i-l trecem...
PETRU RARE+: Mul\umescu-\i \ie, }mp[rate ceresc, c[ ai
aprins soarele, s[ se coac[ grâul... luna, s[ str[batem
c[r[ru=ile... stelele, s[ ]mpodobeasc[ cerul... =i o raz[ de
n[dejde ]n sufletul oropsitului t[u rob Petru, feciorul
R[re=oaiei =-al lui +tefan cel Sfânt!
Cortina

262
 SULT{NICA
lui Dinu Radu Golescu*
I
D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domne=ti, s[
vede o cas[, alb[ ca laptele, cu ferestrele ]ncondeiate cu
ro=u =i albastru. Pervazurile u=ei — curate ca un pahar; pris-
pa din fa\[ — lipit[ cu p[mânt galben; pe creasta casei, d-o
parte =i de alta, scâr\âie, la fitece b[taie de vânt, dou[ limbi
de tinichea, a=ezate pe dou[ goange cât gâgâlicea. Curtea,
]ngr[dit[ cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite =i
grajd pus la p[mânt pe patru t[lpoaie groase.
{st c[min fusese odinioar[ cu rost pe când tr[ia jupân
Kivu. Fusese chiabur r[posatul, dar biata Kivuleas[, r[mas[
singur[, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S-a
pr[p[dit cu firea, c[ Sult[nica ajunsese fat[ mare.
Dar când e s[-i mearg[ r[u omului, pe orice-o pune mâna
s[ sparge.
De câte ori n-o podideau lacr[mile pe biata b[trân[, priv-
ind acareturile mari, dar pline de s[r[cie =i de pustiu... Nu
cerea de poman[... da‘ =i via\a de azi pân[ mâine via\[ e, or
foc?
Doi junc[na=i, o vac[, doi cârlani, zece oi, =-un berbec e
s[r[cie lucie la o vatr[ de care alt‘dat[ \ineau opt perechi de

*Coleg de liceu cu care Delavrancea a locuit ]n aceea=i cas[ la Paris.

Dinu Golescu este fiul lui Radu Golescu-Catan[ — la rândul s[u — fiul lui
Iordache Golescu, fratele lui Dinicu Golescu. Iordache Golescu are merit-
ul de a fi contribuit la ]ntemeierea =colii lui Gh. Laz[r de la Sf. Sava.
263
boi ungure=ti, =ase vaci cu ugerul cât c[ldarea, nou[ cai iu\i
=-o turm[ de oi, ce umplea valea râului de beh[it când cob-
orau dinspre munte.
II
E ]nceputul lui decembrie.
A dat Dumnezeu z[pad[ nemiluit[; =i cade, cade puzderie
m[runt[ =i deas[, ca f[ina la cernut, vânturat[ de un criv[\,
care te orbe=te. Mu=celele dorm sub z[pad[ de trei palme.
P[durile, ]n dep[rtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori
de zarz[ri =i de corcodu=i. Vuiet surd se ]ncovoaie pe dup[
dealuri =i se pierde ]n v[i adânci. Cerul e ca le=ia. Cârduri de
corbi, prididite de vânt, cronc[ie, c[utând spre p[duri. Visco-
lul se ]nte\e=te. Vârtejele trec dintr-un colnic ]ntr-altul. +i am-
urgul s[rei se ]ntinde ca un z[branic sur.
Râul Doamnei, umflat, curge repede, cu un vâjiit mânios
]necat ]n glasul vântului, =i izbe=te sloiuri mari de ghea\[ =i
butuci gro=i de meterezele podului.
Arar se vede pui de om trecând prin sat. Pârtia e acoper-
it[. Abia se z[resc poteci ca de l[\imea unei lope\i.
Cea mai ]ngrijit[ leag[ cârciuma de prim[rie.
Lumini g[lbui de v[pai\[ joac[ prin geamurile câtorva
case. Vremea rea a amor\it satul, ]ndeob=te zgomotos. Nu-
mai ]n b[t[tura Hanului Ro=u ham[ie r[gu=it doi dul[i de
câini.
}n cârcium[ e arababur[ mare. Firitiseal[ nepomenit[ \ine
nea Nicola Grecul, cu frunta=ii satului, de ziua sa.
O dat[ pe an e Sf. Nicolae.
}n u=a pr[v[liei st[ un \[ran nalt, sp[tos, cu fa\a conabie
ca sfecla; uneori scutur[ din cap, râde =i ]ndrug[ singur.
— A=a e omul... un ciocan, ]nc[ unul =-al treilea, pân[
ajungi la tinichea... d-acolo-ncolo... Dumnezeu cu mila...
torni, parc[ torni ]ntr-o pârnaie... Dar Sanda ce-o s[ zic[...
C[ mi-a dat Sfântul muiere harnic[, dar rea, topenia
p[mântului!...
}nl[untru s-aud ciocneli de pahare, bu=eli de c[lcâie =i
264
zbârnâitul otova al cobzarului. Tr[geau chindia de curgea
\[râna din pod. Apoi, când s[ mai muia jocul, numai ce-i
auzeai pe to\i, care mai de care:
— Hai s[ ne fie de bine, nea Nicola... La mul\i ani cu spor
=i s[n[tate... Cinstit socru mare...
— Suge, suge, c[ doar nu te-a ]mb[trânit calea bisericii...
— Mai trage-i, p[rin\ele, o leturghie...
— S[ te v[z, logofete, care pe care...
Fitecine cu ale lui. La nea Nicola veselie, la al\ii obide.
Unii abia a=teapt[ Ignatul s[-=i taie gr[sunul cât malul, al\ii
abia au m[lai de gur[. C[ cine a f[cut lumea, cu de=ert[ciunile
ei, la unii tun[ =i fulger[, iar pe al\ii ]i ]nbuib[ cu norocul, ca
pe curcani cu nuci.
III
A=a ]n\elenise, de pustia de vreme, mai tot satul; =i a=a,
hangiul venetic, bogat putred, ser[sfoia ]n duhoarea de \uic[
=i vin, pe când mama Stanca Kivuleasa sta mâhnit[ la gura
sobei, mâng[indu-=i odorul pe obraji. Sult[nica a\ipise cu
capul ]n poala m[-sei.
Odaia e deretecat[ de \i-e drag s[ te ui\i la ea. Pe pat o
scoar\[ aleas[ ]n fel de fel de mig[lituri. Pernele, cu fe\e de
cuadrilat. Pe lacra de sub icoane, dou[ plap[mi groase.
Spre r[s[rit, trei icoane musc[le=ti, ro=ii ca para focului.
To\i sfin\ii se aseam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[. To\i au
ochii din trei linii, nasul dintr-una =i gura din dou[. Cât de-
spre sf. Gheorghe, c[lare p-un cal cu gâtul de cocostârc, tot
omoar[ =i nu mai omoar[ un balaur de pe t[râmul cel[lalt.
Mai jos de icoane arde candela.
Toate cele sfinte sunt ]nconjurate cu m[nunchi de busui-
oc =i siminoc, din Vinerea Patimelor, strâns legate ]n vl[star
de salcie de la Florii.
Focul pâlpâie. Câteodat[ pocne=te de-arunc[ spuza ]n
sus.
+i Sult[nica deschide repede ni=te ochi ca pruna de mari.
+i mama Stanca, ferind-o de scântei, ]i zice ]ncetinel: “Dormi,
puiul mamei, dormi!”
265
 Sult[nica strecur[, printre genele ei de catifea, dou[ lac-
rimi. Una se ]ntinse pe obraz, iar alta ]i ]ncre\i gura.
Fata Kivului e cum arar se mai afl[ sub soare. Chipul ei
parc-ar fi zugr[vit: alb =i cu dou[ r[suri pe obraji. Ochi negri
ca mura, frumo=i de pic[, dar când ]i ]ncrunt[, te sperie ca-
ntunericul. P[rul lins, cu unde alb[strui. S[ poart[ cu tâm-
ple. A=a a apucat de la m[-sa, =i m[-sa de la m[-sa, obicei
adus de pe obâr=ia Ialomi\ei, unde nu se =tia de cre\uri =i
col\i=ori.
Sult[nichii ]i este drag[ cur[\enia ca lumina ochilor, c[
chiar de n-ar avea sprincenele trase ca din condei =i buze
rumene ca bobocul de trandafir, tot n-ar da cu foi\[ =i cu
muc de lumânare.
Când merge, salt[ pu\in =i se ml[die. Trup omenesc de n-
ar fi, s-ar frânge.
Multe capete a sucit. Mul\i ochi au jinduit-o. }n hor[ fur[
toate privirile, =i ea s-aprinde d-ai crede c[ se tope=te.
+i ce vâlnic, =i ce nafram[, =i ce c[ma=e de borangic, gal-
ben[ ca spicul =i sub\ire ca pânza p[ianjenului, ]ncât i se
simte tot sânul, pietros ca poama pârguit[, cum se bate când
abia r[sufl[ de osteneal[.
S[ crape de c[ldur[, nu-=i sumete mânicu\ele ]n fa\a
fl[c[ilor. S[ se ]mbrebeneasc[ ea cu g[lbenele =i bujori, cu
crei\e =i cu ochiu-boului? Nu scrie la dânsa a=a \ig[nie. He,
arareori, numai ce-o vezi cu câte-o brându=e ]n p[r, ori cu
doi-trei didi\ei ]ntre betele ce-i ]ncol[cesc mijlocul de patru
ori.
La =ez[tori s-a dus o singur[ dat[ de când e fat[ mare,
dar de atunci s[ nu-i mai pomene=ti: “Cui ]i arde de zben-
guit e s[ritoare pentru a=a treab[“. C[ pân[ se coace dov-
leacul ]n sob[, câ\iva fl[c[i dau iama prin fete. Le mai ciupesc,
le mai s[rut[ de le scot ruji ]n obraz. Ba unora le ia or betele,
or spilca, or n[frama, =i duminica, la hor[, pân[ s[ li le dea,
le snopesc o toan[ pe dup[ =ura din spatele hanului. Unii
mai ]mpeli\a\i numai ce-i auzi: “S[ri, cut[ri\[, de sufl[ ]n [l
foc!” +i când biata fat[ st[-n genunchi, suflând din b[irile
inimii, odat[ ]i d[ brânci =i cade pe spate.
266
 Sult[nica e leit[-poleit[ r[posatului. Când se aprinde,
nu te po\i apropia cale d-o po=tie. Când vrea ceva, vrea, nu
se ]ncurc[. De s[ mânie, nu mai vede ]naintea ochilor.
}ntr-o zi, la sapa porumbului, cine =tie ce i-a n[z[rit c[,
cu toate rug[ciunile m[-sei, n-a voit s[ m[nânce din zori
pân[ la amurg =i n-a l[sat sapa din mân[ pân[ n-a c[zut
rupt[ de osteneal[. A dus-o biata b[trân[ mai mult moart[
decât vie acas[. A doua zi, când s-a dezmeticit =-a v[zut pe
mama Stanca la capul ei, galben[ ca turta de cear[, cu p[rul
alb =i ciufulit, cu ochii tra=i de durere, a s[rit la gâtul ei =i,
f[r[ s[ zic[ nici pis, a ]nceput s-o s[rute =i p-o parte =i pe
alta, pân-a podidit-o un plâns d-a muiat un =tergar ]ntreg-
]ntregule\.
Unele mai iste\e din sat au ]mpr[=tiat zvonul c[ ar cam
suferi de vrun farmec.
De harnic[, harnic[, n-are cum mai fi! Unde pune mâna,
Dumnezeu cu mila! Sare din vârful stogului =i cade ca un
fulg. }n argea nu i se v[d mâinile. Când toarce, m[nânc[
caierul. De cinstit[, nu e obraz mai curat. Când Ioni\[ Ro-
tarul, om chipe= =i hazliu, s-a ]ncercat s-o s[rute, a s[rit
parc-ar fi c[lcat pe coad[ de =arpe =i, ]n mijlocul fl[c[imii, i-
a strigat:
— Mi-a= t[ia obrazul, dar \i-a= t[ia buzele!
IV
Ce punea satul ]n nedumerire, =i mai vârtos p-ale ce cat[
nod ]n papur[, e când apuc[ lumea ]n cap =i trece nou[
hotare.
Numai ce-o vezi, la rev[rsatul zorilor, c[ o ia rara-rara,
prin fânea\[. Galben[, cu cearcâne vinete ]n jurul ochilor,
merge ce merge, =i se opre=te la vrun deal, la vrun pâr[u.
Ascult[ neclintit[ un ceas, dou[. Vântul bate holdele. Iz-
voarele dau d-a dura petricelele din matc[ =i le sun[ ca pe

267
ni=te zurg[lii auzite din dep[rtare.
Apoi culege flori =i le azvârle, pân[ ce i se aprind obrajii
=i se treze=te ca dintr-un somn adânc. Ochii ]i sclipesc ca
o\elul ]nvârtit la soare.
Joi\a Baciului ar fi v[zut-o la un apus de soare cu capul
rezemat de crucea din cre=tetul mu=celului ce desparte apa
Vâlsanii de Râul Doamnei, privind, ca dus[ de pe lume, la
ro=ea\a apusului.
Obosit[ de gânduri, se ]ntorcea spre cas[ cu c[ut[tura-n
jos, cu un nod ]n gât, cu gura fript[ de sete. +i de ]ntâlnea
vrun izvor, bea pân[ i se oprea r[suflarea. Apoi, f[când mâi-
nile c[ld[ru=e, le umplea cu ap[ rece ca ghea\a =i limpede
ca diamantul, pe care =-o arunca ]n obraji.
Da‘ s[ te fereasc[ Cel-de-sus de gura satului =i de pizma
celor vinova\i =i r[i!
N-avea s[ scoat[ capul ]n lume Sult[nica, ea, care, de
bun[ ce era, =-ar fi dat =i dumicatul din gur[, c[ ]ncepeau
=u=uitul =i ponoasele.
Câte-n lun[1 =i-n soare-i scorneau.
— Sult[nica, frumoas[? Aida-de!
Mai bine ]=i pune gâtul pe t[ietor Ilinca, ciupita de v[rsat.
— E o fudul[, o luat[ din Iele, n-are toate sâmbetele.
Când umbl[, calc[-n str[chini. Numai nevast[ ca toate
nevestele n-o s[ fie Sultana aia, zicea la fântân[, la hor[, la
=ez[tori fata Ciau=ului. Ce are neica de nu i-a primit pe\itul?
Au nu e voinic? Or e be\iv, stric[tor de case, zurbagiu? Au n-
are de pe ce bea ap[? He, he, fata proast[ =i \âfnoas[ d[
norocului cu piciorul. Da‘ de, om s[rac =i cu nasul ]n sus...
+tie Dumnezeu ce face!
+i fl[c[ii, mai to\i, o luaser[ ]n nume de r[u. Nu, c[ de ce
s[ fie a=a de mut[? De ce s[ fug[ de to\i parc-ar fi râio=i? O
fat[ mare se mai las[ ba la un s[rutat — c[ d-aia are gur[
dulce — ba la un giugiulit — c[ d-aia are sân cu dr[g[nele.
+i =tii, cum e omul, din una ]ntr-alta, se ]ngroa=e gluma, =i
c[p[tuiala vine, c[ mo= popa ce-a=teapt[? S[ dezlege dorul
1
}n textul de baz[: lume; corectat cf. ed. anterioare

268
dup[ pofta inimii. Altfel1 cânt[ cucul pe fat[ b[trân[ =i r[mâne
mo=oroi f[r[ soboli.
V
S-auzea, ]n dep[rtare, chiuit de dan\ =i pocnete de pistol
la nea Nicola Grecul.
Vântul vuia de te lua groaza. M[z[richea r[p[ia ]n fere-
astra mamei Stanchii.
Sult[nica ridic[ capul din poala m[-sei. Se alipi de
b[trân[. O cuprinse pe dup[ gât cu bra\ele rumenite de do-
goarea focului =i privi lung ]n chipul ofilit al b[trânii.
Buzele mamei Stanchii tremurau. Multe ]i treceau prin
cap =i multe prin inim[ când grecoteiul se desf[ta.
— Mam[, mam[, gr[i b[trâna, mo= popa, când spune
din Vanghelie, cic[ s[ rabzi =i iar s[ rabzi... A=a e, p[rin\ele...
a=a e... c[ Mielu=elul Domnului a r[bdat scuipat, b[taie =i
r[stignire... Dar când m[ gândesc la r[posatul =-auz chiuitul
ca\aonului, m[ podidesc lacr[mile, Sult[nica mamei, =i
blestem din suflet, doar[ de l-o ajunge mânia Domnului!
Sult[nica strânse v[traiul de-i zbârnâi ]n mân[.
— Nu mai pot, gr[i iar b[trâna, nu mai pot s[-mi târ[sc
zilele, când m[ uit la tine =i nu =tiu pe ce mâini o s[ cazi...
Aveam =i noi, pe vremea Kivului, rod =i vite cu duiumul;
p[tulele gemeai de pline; b[t[tura nu mai ]nc[pea de vite =i
lighioi. Mugeau de zguduiau casa vacile. +i ce te pomeneai
c[ se aruncau pe r[sf[\. Rupeau p[mântul cu fuga, de la un
gard la altul, cu coada ]n sus, clet[nat[ ca o m[ciuc[. +ase
arga\i nu le da de cap pân[ nu se potoleau de bun[-voie =i
nu c[tau spre obor, dând din cap =i b[gând limba =i p-o
nare, =i pe alta. Bietul tat-t[u se uita mândru la bog[\ia lui
cinstit[. Parc[-l v[z, c-o mân[ ]n =erparu-i civit, alergând de
colo-colo. Ce h[rnicie de om! Tot satul nu-i \inea piept. Când
punea mâna pe plug, trosneau coarnele. Când da cu sapa,
intra cu muchie cu tot. Coasa ]n mâinile lui r[dea ca briciul.
1
}n textul de baz[: astfel; corectat cf. ed. 1885.
269
Tu erai mic[ =i nebunatic[. Cum te z[rea c[-i ie=i ]nainte, cu
mânu=i\ele pline de noroi, cre=tea inima ]n el =i se topea d-
a-n picioarele.
— Bietul tata!...
Focul pâlpâia ]n gura sobei. Mu=celele alburii abia se mai
z[reau prin geamuri.
— }n toiul verii, ]ndat[ ce venea rupt de osteneal[, ne
osp[tam bine, apoi ne odihneam pe prisp[. Pe tine te-a=eza
ca p-o lai\[ pe genunchi, =i te juca, =i spunea, =i râdea, =i tu-
i b[gai mâna ]n barb[. Uite a=a ne-apuca miezul nop\ii. }l
luam cu d-a sila la culcare. Auz =-acum glasul lui: “S[ mai
st[m, f[ Stanc[, f[, c[ parc[ m[-ngra= când m[ uit la voi!”
Era rai, nu via\[, pân[ se prip[=i, ca pomojnic, pe plaiurile
noastre, iuda de ca\aon. +i a sosit ]ntr-un ceas r[u. L[custe
erau, secet[ era, vitele boleau =i mureau p-un cap[t. Dar ce
s[ mai ]ndrug, Sult[nica mamei... }ntr-un an, a f[cut ce-a
f[cut, lipitoarea, l-a b[gat ]n judec[\i =i l-a l[sat s[rac lipit.
Kivu era iute =-avea =-un bete=ug de tuse. S-a luat la contr[
=i, de mâhnire, s-a-mboln[vit. Când =-a dat sufletul, m[ strân-
gea de mâini ca c-un cle=te =i te chema, ars d-un foc nestins.
“}nc[ doi ani... S[ nu v[ las pe drumuri”... a zis =i i-am ]nchis
ochii.
Pe mama Stanca o podidir[ lacr[mile; curgeau pic[turi
mari pe vatra de c[r[mizi calde, =i de unde c[deau se ridi-
cau aburi ]nghi\i\i de gura sobei.
— Nu mai plânge, mam[, zise Sult[nica s[rind ]n sus. }i
dau foc... s[ arz[ ca =oarecii... Doar nu s-au stins to\i ai
Kivului!
Mama Stanca ]nghe\[ v[zând pe Sult[nica n[prasnic[ la
corp =i cu ochii ca doi c[rbuni aprin=i. Dup[ câteva clipiri
dese, zise cu mare evlavie:
— F[-\i cruce, fata mea, f[-\i cruce, avuse=i un gând r[u...
Necuratul a trecut pe lâng[ noi...
B[trâna =opti de trei ori, plecând fruntea ]n jos: “Numele
Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin”.
Se lini=tir[. Sult[nica arunc[ o buturug[ ]n sob[. B[trâna
turn[ untdelemn ]n candel[ =i-=i =terse pe frunte de=tile
270
atinse de paharul ce ardea la sfintele icoane.
— Am s[-\i fac o rug[ciune, mam[. Iac[, ast[zi fuse S-tul
Niculae, vreau =i eu s[-ncerc mila cerului. S[ stau la privigh-
ere pân[ la cântatul coco=ilor d-a treia oar[. Poate s[ ne
arunce cuviosul Niculae vro pung[ cu bani, c[ v[duva din
carte avea trei fete, =i pe câtetrele le-a c[p[tuit...
Mama Stanca, cu tot amarul de care era covâr=it[, zâm-
bi.
— De, maic[, s-a cam umplut lumea de rele, d-aia =i milos-
tivul nu mai face minuni. Ei, odinioar[ a fost cum a fost, dar
acum e prea de tot... O s[ ne apuce judecata d-apoi... O s[
plou[ foc =i pucioas[... +i ]ngerii Atot\iitorului vor buciu-
ma: “Scula\i, mor\i, din morminte!...” Domnul =-a ]ntors fa\a
de la noi, p[c[to=ii...
— S[-mi ]ncerc =i eu norocul...
— Bine, Sult[nico, fie =-a=a, r[spunse Kivuleasa =i, f[când
trei cruci c[p[tâiului, se vâr] ]n plap[m[.
Mama Stanca sfor[ia dus[. Din vreme ]n vreme ofta,
]nghi\ind ]n sec.
VI
Fitece oftare, n[bu=it[ ]n plap[m[, sugruma pe Sult[nica.
Gândul ei era ne]ndurat. Amestecase cele sfinte cu cele
lume=ti.
Cine pe lume a sc[pat de chinul din care izvor[=te ome-
nirea cu bunele =i relele ei? To\i trec p-acolo, oricât s-ar ru=ina.
Sult[nica r[t[cea ca o umbr[, nu de vrun farmec; ci, când
e s[ te biruie dragostea, s[ te pui ]n cruci= =i-n curmezi=, s[
te tai =i s[ presari sare pe crest[turi, spuz[ s[ pui pe piept,
tot degeaba. Toate durerile trupului le ui\i pe lâng[ focul
dragostei, de este foc cu adev[rat. +i a=a fusese s[ fie cu
Sult[nica, c[ nu era d-alea ce pun pe ele carnea cu lopata =i
trece prin toate =i buture de rovin[ r[mâne: bâzâie f[r[ s[ ia
foc.
C[ dup[ cum sim\ea Sult[nica... de s-ar fi vârât ]n gaur[
de =arpe =i s-ar fi dat vântului turbat... era ceva din altul ]n
ea... un chip... ni=te ochi... un s[rutat ce-o tot s[ruta ]n acela=i
271
loc... =i o fura, =i o ducea, legat[-ferecat[, acolo unde numai
foc=orul ei =tia... Se pr[p[dea dup[ Dr[gan C[prarul.
VII
C[prarul, sc[pat de milit[rie, cu una, cu alta, mai cu ce
avea de la p[rin\i, scoase ap[ din piatr[ =i ajunsese a fi jin-
duit de multe fete ]n sat. Unii ]l f[ceau, nu e vorb[, pi=icher,
papugiu de Bucure=ti, dar cum ziceau al\ii din prietenii lui:
“A=a e moara trândavilor. C[\[ie, c[ nu \ine parale. Pân[ o
pune C[prarul mâna ]n chica vrunui, s[-i fac[ mori=c[ de
vânt”.
Cârd[=ia lui era din fl[c[i de munc[ ca Voicu Ciau=ului
(ce nu se prea uita cu ochi buni l-alde Kivu1, ca Ioni\[ Ro-
tarul =i al\ii. Nu-l vedeai umblând pe dou[ c[r[ri. R[mânea
p-oricine la prinsori. Prindea arm[sarul din herghelie cu
din\ii de n[rile nasului.
Frumos, chipe=, avea o uit[tur[ vie =i cam ascuns[, de
nu-l ghiceai ce-ar vrea =i ce n-ar vrea. Must[\i negre =i dese.
De le netezea, pleca pu\in capul =i p-o mân[, =i pe alta.
C[ma=a pe el, ca floarea. C[ciula \urc[neasc[, trântit[ p-o
ureche, ]l prindea ca p-un haiduc.
Era vesel =i glume\.
Dar de prin priar se schimb[ Dr[gan al nostru.
}ncepu s[ dea târcoale Sult[nichii. Când ]l c[tai, de era =i
Sult[nica la hor[, el sta de-o parte mâhnit, privea gale=,
r[sucind vrun pai ]n mân[.
D-o ]ntâlnea la ad[patul vitelor, i-ajuta cu drag[ inim[,
apoi ]ntreba ]ncetinel de mama Stanca. +i când zicea
“mama”, i se lipeau buzele, ca unse cu miere. De-i ajuta s[
puie ]n spinare cobili\a cu cofele, s[ n-o fi atins de mân[, c[
pleca ochii ]n jos ru=inat.
Azi a=a, mâine a=a, c[ Sult[nica, când prinse de veste,
p[ru a=a de veche treab[, c[ d-ar fi fost de când lumea ar fi
fost mai de curând.
1
}n textul de baz[: Kiva; corectat conf. contextului
272
 I se f[cu fric[.
Ba se hot[r] s[ nu mai dea ochii cu dânsul.
Trei s[pt[mâni ]l ocoli, =i fur[ trei veacuri.
}ntr-o zi o lu[ razna p-un piept de mu=cel, f[r[ s[ =tie
]ncotro. Fânul ]i trecea de mijloc. Ar=i\a ]ncepuse de dimin-
ea\[. Cântau p[s[rile de te sl[veau. L[custele zbârnâiau =i
tot a bine =-a duios spuneau =i ele. Florile ]\i luau ochii =i te-
adormeau cu mirosul.
Sult[nica c[ta alinare, =i, ]n de=ert, alinare nu g[sea. Toate
o munceau s-o r[puie. C[ d-o supunea fr[mântarea, d-o muia
dorul =i sângele de-i n[v[lea ]n colcote la cap, s[ trântea cu
fa\a la p[mânt =i s[ruta florile, pân[ ce o piroteal[ pl[cut[ o
f[cea nici s-a-doarm[, nici de=teapt[ s[ fie.
+i sim\ea ]n ast[ zi de pribegie o nedormire, c[ suia c[tre
culmea dealului, f[r[ s[-i pese de ciulinii =i rugii ce-i t[iau
picioarele ca un her[str[u. Plaiul, cu podoaba lui, o ame\ea
]ntr-un vârtej de ]ntristare.
Când ajunse ]n vârf, p[mântul i se ]nvârti supt t[lpi; mint-
ea i se cl[tin[ de spaima ce te cuprinde când te pr[bu=e=ti
]ntr-o vultoare... La umbra unui p[ducel, Dr[gan sta p-un
buture de stejar.
Dr[gan arunc[ ghioaca cu care b[tea p[i=ul, r[sturn[ o
tivg[ cu lapte b[tut =i strig[ ca scos din fire: “Sult[nico, m[
pr[p[de=ti!”
Cum, ce fel, de ce... se trezir[ strângându-se ]n bra\e, c[
bra\ele le curma trupul.
Din acest ceas se ]ntâlneau pe ascuns de lume.
Sult[nica bolea. Nu adormea decât despre ziu[. Vise urâte
]i turburau odihna.
VIII
+-acum, ]n noaptea de S-tul Nicolae, era vorba s[ se vaz[.
Mama Stanca dormea.
Sult[nica sufl[ ]n v[pai\[ =i c[zu la icoane. Galben[ ca
turta de cear[, d[ s[ se roage, =i nu poate s[-=i adune gân-
durile risipite. O sudoare rece ]i brobon[ fruntea. }=i acoperi
273
fa\a cu amândou[ mâinile. Socotise c[ icoanele s-au cleti-
nat, voind s[ se ]ntoarc[ de la dânsa.
}ncet-]ncet, ca o stafie, s[ târ] pân[ la gura sobei. La lu-
mina focului parc[ murise =i ]nviase.
“}n=el pe mama, necinstesc curatele sale b[trâne\i, ]n=el
cele sfinte!”
De-o dat[, lumina ochilor ]i sc[p[r[. Gura sobei se
l[rge=te, buzele-i de p[mânt se ro=esc, rânjesc, se ]ntind ca
un gâtlej de balaur; fl[c[rile sunt limbi de foc ce se r[sucesc
=i se desf[c; duduitul dinl[untru se porne=te ca un potop de
jale.
Sult[nichii, privind la vâlv[t[ile din sob[, i se p[ruse c-a
v[zut gura =i muncile Iadului.
Speriat[, se repezi din nou la icoane =i d[du-n genunchi.
Se rug[, morm[i: “}mp[rate ceresc, mângâitorule...” }ndu-
rarea se cobor] pe chipul ei. Vedeniile o p[r[sir[. Fa\a i se
lumin[ =i c[zu cu fruntea la p[mânt.
+i de ce mila de sus s[ n-o ajute? Nu s-a grijit la Pa=te =i
la Cr[ciun? Cine, ca dânsa, a mai atins Sfântul Potir cu atâta
evlavie? +i dac[ dragostea curat[ e p[cat neiertat, cum de
atâtea fete mari fug cu fl[c[ii, =i unele neveste se dau afund
cu târgove\ii, =i tot bine, tot vesele, tot zile albe duc?
Ispita ei e mai afar[ din cale? Un s[rutat o arde trei zile
=i fitece b[l[rie o amenin\[ s-o dea de gol satului.
Dup[ ce vede pe Dr[gan, vestmintele o doboar[ ca ni=te
piei de plumb. }ndat[ ce scap[ din bra\ele lui, e ceva care o
]ncinge =i-i zdrobe=te oasele. N-o s[-i mai vie minte la cap. D-
ar fi de \â\[, =i tot n-ar fi a=a de proast[ =i de capie. Vezi
bine... nu se poate... Ce e de la ea nu e... nu e dup[ cum vrea,
ci dup[ cum ]i e scris s[ vrea... Cine ne-a dat inima s[ nu ne fi
]nfipt dorul =i dragostea ]n ea...
Sult[nica strânse pumnii de-i trosnir[ de=tele.
}n u=a tinzii se auzi cioc[nind ]nceti=or.
Sult[nica abia-=i st[pâni r[suflarea. }=i netezi p[rul. }=i
a=ez[ fusta ]naintea icoanelor. Vru s[ mearg[ =i se cleten[.
}i amor\ise un picior. Apoi ie=i ]n vârful degetelor, aruncând
o c[ut[tur[ speriat[. Tr[sese z[vorul prea repede.
274
 Mama Stanca doarme ]nvârtindu-se =i p-o parte, =i pe
alta. Chipul ei, zbârcit, uscat =i luminat de candel[, parc-ar
fi chip de moa=te. Viseaz[... Ar voi s[ scape de vro prime-
jdie... Se-ntunec[...
IX
Se crap[ de ziu[. O f[=ie de lumin[, ca un brâu de argint,
se ]ntinde spre soare-r[sare. Codrii fumurii parc[ plutesc ]n
dep[rtare =i ogr[zile sunt albe de z[pad[.
Sult[nica gâfâie, sco\ând, pe gur[ =i pe nas, aburi gro=i
ce-i c[run\esc p[rul =i genele. Picioarele i se scofund[ pân[
la glezne. Nasul ei e ro=u-vân[t. Lacr[mile i-au ]nghe\at pe
obraz. Se lumineaz[. Ea vrea s[ mearg[ mai iute =i cade. Se
scoal[ repede =i iar[=i cade.
Speriat[, prive=te ]n toate p[r\ile. Se t[iase ]n ghea\[.
Câteva pic[turi de sânge c[zur[ pe z[pada alb[.
Un vânt u=or scutur[, din ramurile pomilor, o puzderie
de ninsoare.
Sult[nica apuc[ o pârtie acoperit[ cu z[pad[ m[runt[,
ce sare ca praful sub pa=ii ei pripi\i. }n dreptul morarului,
pune capu-n p[mânt, furi=ând o uit[tur[ numai cu coada
ochilor.
Un mârâit de câine o face s[ tresar[ =-un \ip[t de gâscan
i-arunc[ inima din loc. }=i ]ncordeaz[ puterile =-o rupe la
fug[. Case, plute b[trâne, troieni cât dealurile, ogr[zi de
pruni, toate fug =i s-afund[ ]n urma ei. }ntr-o clip[ trece
podul de peste Râul Doamnei. Nu s-ar mai uita ]napoi s-o
poleie=ti cu aur.
A ajuns acas[. L[bu=, câinele cur\ii, cu p[r ca de lup,
]ncepe a l[tra =-a se gudura pe lâng[ dânsa.
Sult[nica pune mâna pe clan\[1, dar nu ]ndr[zne=te nici
s[ deschiz[, nici s-o trag[ ]napoi, ars[ de ger.
Pielea degetelor i se prinse de clan\[.
— O n[luc[, mam[, a sfântului Nicolae m-a f[cut s[ al-
erg, s[ caz, \iindu-m[ ]ntruna dup[ acel mo= cu barba alb[,
275
]n sfintele od[jdii...
B[trâna, cu frica Domnului ]n sân, crezu. Se sperie
v[zându-=i fata sângerat[. }i leg[ mâna ]n cârpe curate. Nu
=tia ce s[ mai fac[ ca s-o opreasc[ din plâns.
Atât odor mai are Stanca. Atâta n[dejde. }n fa\a ei vede
pe Kivu, vede bel=ugul d-odinioar[, zilele senine ]n nop\ile
petrecute pe prisp[ afar[. }n fa\a ei vede c[minu-i cum era
când era. O durere d-a Sult[nichii ]i curm[ via\a ce abia se
mai \ine ]ntr-o a\[. Un dor, o ]nduio=are, când se zugr[ve=te
]n chipul fetei, face pe b[trân[, de=i ve=tejit[ =i uscat[ ca o
frunz[ de brumar, s[-=i ]nvieze ]n adâncul ei ceea ce a sim\it
când a dat ochii cu Kivu pentru ]ntâia=i dat[.
D-ar fi dup[ gândul ei, Sult[nica, “pl[pând[ =i frumoas[
ca o cocoan[“, ar trebui s[ fie =i mai =i decât nevasta
arenda=ului. I-ar da cale=ti cu telegari, po=talioane cu opt
cai bidivi =i câte-n lun[ =i-n soare. Da` s-ar robi turcilor,
numai s-o =tie bine. +i când s[ gânde=te c[ nu poate nici pe
sfert de sfert din ce ar dori, ]i vine s[ se dea cu capul de
pere\i, s[ intre ]n p[mânt de vie.
— Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca,
leg[nând capul fetii pe pieptul ei m[luros =i mort.
Sult[nica sughi\[. Pe umerii obrajilor ]i joac[ =i se schimb[
dou[ pete ca ni=te nisfele de rumeneal[. Privirile-i ascu\ite,
sc[pate din umezeala ochilor, trec prin geamuri =i se ]neac[
]n zarea zilei. Gura-i pare mai mare ca de obicei, mai
r[sfrânt[. Buzele, aprinse, le simte calde de s[rut[ri. Sfâr-
curile urechilor ]i ard. P[rul e mototolit supt marama ce
cade pe spate. Rochia, sucit[ pe trup. N[ji\ele opincelor,
dezlegate. Se pip[ie. }=i ]ncheie c[ma=a la gât. Clipe=te zorit.
+-ascunde ochii ]n um[rul osos al mamei Stanchii.
Dac[ ar putea s[ se arunce la picioarele m[-sei! S[-i s[rute
t[lpile =i s[ m[rturiseasc[ tot...! Dac[ s-ar arunca ]n râu...?
Dac-ar lua lumea ]n cap =i =-ar pierde de urm[...?
— Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca,
leg[nând capul fetei pe pieptul ei m[luros =i mort.
1
}n textul de baz[: cla\[; corectat cf. ed. 1885.

276
 Pe Sult[nica o t[ie aceast[ mângâiere curat[. S[ri din
bra\ele m[-sei =i s-arunc[ ]n pat, cu fa\a ]ntr-o pern[, co-
prins[ d-o jale cu lacr[mi care ard pe unde pic[.
X
Dr[gan C[prarul câ=tigase r[m[=agul cu Ion al Ciua=ului
c[ va veni de hac Sult[nichii. Un junc mai mult =i fala fl[c[ilor.
Cum o s[-=i r[suceasc[ musta\a de grozav printre tineret! O
s[ calce din pod. Cât[-i curtea hanului de mare, ca p-o beiza-
dea n-o s[-l mai ]ncap[ locul! Leicu\ei i-a f[cut r[va= de drum.
B[rba\i sunt =i pentru ale s[race. Fiecare cu norocul ei. Dac[
i-a pl[cut, a vrut. +i ce, nu e tot ea? Multe a v[zut, multe a
prefirat el prin [l Bucure=ti! Doar[ n-a t[iat câinilor frunz[!
Spor[v[ia, la cazarm[, Nego\oi, vistavoiul, =i de cocoana d-
lui maior. C[ n-o s[ caz[ el, C[prarul, ]n patarama d-lui sub-
locotenent. Doamne, ce b[taie, i-a tras \iitoarea! A doua zi,
la “rivizie”, era cu ochii ca fundul c[ld[rii.
Olio-lio! greu i-a fost lui s[ fac[ ce-a f[cut, c[ d-aci ]ncolo
merge g[itan. Pentru o cotoroan\[ =-o pitpalac[, un pumn,
=i le-a luat miru!...
XI
Mitrana T[lug[ a Tu\uenilor are =ez[toare, nu glum[!
Dou[ lumân[ri de seu ard p-o mas[ rotund[ cu trei picio-
are. Nu e nici un fl[c[u. Altfel, nu e chip s[ ai la =ez[toare
nici pe fata popei, nici pe fata primarului.
Fitece nevast[ tineric[, fitece fat[ mare =-au f[cut poala
mald[r de fuioare. Da‘ mai ]ncurc[ lumea câteva feti=cane
ce nu s-au prins ]n hor[ =i li se scurg ochii s[ fie =i ele printre
cele mari.
Fusele zbârn[ie alene ]ntr-un râs cu hohote. Un pisoi, cu
cercei ro=ii, cu ochii ca dou[ scântei, sare de la un fus la
altul =i parc[ le cânt[re=te ]n labele lui neastâmp[rate. Doi
copila=i, cu chica ciuf, a=teapt[ s[ scoa\[ daica Mitrana cartofii
din spuz[ =i dovleacul din c[ldare. +i s[ tot =terg la nas
când le vin aburi dulci cu miros de godin[.
277
 — A=a, soro, zise Ciau=anca, a ]nceput s[ cârcâie fata
Kivului. Vezi unde au dus-o gândurile, c-o s-o ia Dr[gan... E
]mpeli\at C[prarul, nu-i dai de fund. Cu r[m[=agul i-a p[pat
neichii juncul cel mai gras.
— Iat[ colo, strig[ Mitrana, de umplu casa, fitece pas[re
m[iastr[ ]=i g[se=te vân[torul. M[car de =-ar cl[di cuibul ]n
clopotni\[ ori sub strea=ina prim[riei, tot o s[ cânte, c[ nu
se poate:
Dar un ho\ de vân[tor
Smulse trei fire de p[r,
Le f[cu un l[\i=or
+i mi-l puse de picior.

— De, dad[ Mitran[, gr[i Marica, fata primarului, dând

ghies fetei popii, cic[ =i vân[torul ]i zice m[iestrei:
Cânt[-\i, puic[, cântecul
C[ mi-e drag ca sufletul.

Toat[ pas[rea pe glasul ei piere. D-ta spui una, eu alta,

cum o taie capul pe fiecare...
Marica e un boboc de fat[. Cam pu\intic[, dar ce s[-i faci,
când omul e nurliu, duce ziua dup[ el. Marica, de râde, \i-
arat[ dou[ =irule\e de m[rg[ritar. E prelung[ la chip, codalb[,
cu ochii viorii, =i se strecoar[ printre surate ca un prichin-
del. +i gluma cu glum[ bate =i spune basmele =i snoavele
b[trâne=ti cu atâta limbu\ie, c[ parc-ar citi pe slove.
Mitrana sim\i cuvintele Marichii ca =i cum o piersicase cu
urzici. Tu=i, cânt[ ceva pe nas, apoi se duse s[ ia aminte de
mezelic, cum se cuvenea dup[ bunele datini.
Safta lui nea Ghi\[ aduse iar vorba:
— O s[ se duc[ vestea ca de pop[ tuns. Ce mai cinste =i
pe Sult[nica! Obraz smerit, suflet ascuns...
Nu sfâr=i cuvântul, =i Catrina Pârvuleasa =opti la urechea
Mirei, mai la o parte de celelalte:
— Uite, soro, ce \i-e cu omul! Auzi colo la Safta... +i ea
278
are un copil ce se face m[ricel. {st copil l-a n[scut patru luni
]n urma m[riti=ului cu nea Ghi\[. }n curând o s[ aib[ doi, =i,
de, se cam zic multe... Altfel, nea Ghi\[ e omul lui Dumnezeu,
ce-are el cu gura lumei?... Pân[ nu vede, nu crede... Dac[ o
crede =-atunci...
— +i eu, lele Saft[, gr[i Ilinca Ciupita, =i eu dam cu gân-
dul c[ Sult[nica n-o s[ sfâr=easc[ cu bine. Acum s[-=i mute
gândul la mo=ii [i verzi c[ nimeni n-o s-o ridice din gunoi.
Mai bine s[-=i lege o piatr[ de moar[ de gât =i s[ s-arunce ]n
râu decât s[-=i târasc[ zilele ]nc[rcate de a=a p[cat...
— Nu spui eu, Mir[, =opti iar Pârvuleasa, pe când celela-
lte dau prin ciur =i prin dârmon pe Sult[nica, nu-\i spui eu
c[ naiba când n-are de ce râde face pe ho\ judec[tor...
— Ai gur[ de aur, surat[ Catrin[, r[spunse ]ncet Mira.
Auzi d-ta cum sporov[ie=te Ilinca Ciupita, =i ea a ]mb[trânit
fat[ mare. Se d[ ea pe lâng[ mul\i, =i mul\i se dau pe lâng[
ea, c-ar avea bune p[r[lu\e. Da‘ ce face, ce drege, c[ n-are
lipici. Când merge, s[ zici curat c-ar fi un butuc cu picioare.
}ncai când râde, sparge \iple.
Pân[ au ]nceput, atât le-au fost mult, c-apoi c[deau claie
peste gr[mad[ ponoase, cârtiri, zavistii, ]nv[lm[=ite ]ntr-un
hohot gras =i spart.
— O s[-i semene C[prarului.
— D-o fi fat[, o s-alerge d-a-ncâtelea pe la soare-r[sare
pân-o vedea pe dracu la soare-apune.
— Frumoas[ zestre d[ruie=te sfântul Niculae!
— Zestre cu mâini =i cu picioare.
— Ei, ei, guri rele, =i voi a\i ame\it ]n bra\ele fl[c[ilor!
Zice\i mai bine Doamne fere=te...
— O s[ v[ plac[...
— Da‘ nu ca Sult[nichii...
— Pentru c[ inima cere, nu-=i pune fata poalele ]n cap.
— Vijelia le ridic[.
— Nu se ]ngroa=e gluma... Dac[ nu \i le ridici singuric[,
fetica mea.
+i \ipete, =i râs, =i fr[mântare.
Fusele dormea somnul m[tu=ii. Fetele fierbeau de un
279
neastâmp[r cald =i puternic. Sudoarea curgea ]n cârâie pe
obrajii lor gra=i =i aprin=i. Unele-=i sumeser[ mânecile
chen[ruite ]n stacojiu =i azvârlir[ coadele pe spetele largi.
Altele-=i desf[cur[ sânul pietros, care \ipa sub c[m[=ile ]ntin-
se.
Soba dogorea.
Feti=canele jinduiau farmecul fetelor mari. Nu ]ndr[zneau,
cu tot z[duful, s[ s-arate ]n bun[ voie: abia aveau ca dou[
mere cre\e=ti.
Zbenguiala ridica casa-n sus, iar Mitrana, ro=ie ca coaja
de rac, sosi cu dovleacul ]ntr-o tav[, spart ]n buc[\i mari =i
galbene. Aburii, gro=i =i dulcegi, se ]ncol[cea din tav[ pân[
la grinzi. Lelea Safta, l[sându-i gura ap[, aunc[ marama pe
spate =i, de veselie, ]ncepu s[ cânte c-un glas prelung:
— Pentr-un m[r de fat[ mare
Naiba alearg[ c[lare,
Pentr-o mur[ =-o r[sur[
De trei ori s[ =terg la gur[,
+i r[za=i cu r[z[=ie,
+i ciocoi cu c[ft[nie...

XII
Sult[nica nu mai b[ga nimic ]n gur[. Se topea pe picio-
are. }ng[lbenise, se uscase ca iasca =i-i scoteai vorba cu
cle=tele. Ochii ei, dr[g[la=i odinioar[, ]n fiece diminea\[ erau
ro=ii. Noaptea, cum sim\ea pe mama Stanca ]n=elat[ de
somn, plângea n[bu=it pân[ ce ploeapele ]i zgârâiau lu-
minele.
Unde o apuca gândurile, acolo r[mânea, f[r[ a clipi, cu
mâinile ]n\epenite ca ni=te be\e. +i dup[ ce se ]ntuneca, pe
buzele ei, cr[pate =i acoperite cu pieli\e pârlite, trecea câte
un surâs trist =i plin de am[r[ciune.
Nu mai =tia de lume, nici de rug[ciunea obi=nuit[. Se
mi=c[ ca o vârtelni\[, f[r[ s[ =tie, f[r[ s[ vrea. Când umbla,
aluneca u=or, ca umbra ce ]nso\e=te pa=ii omului.
280
 A=a se v[d, ]n codrii mu=celelor, mesteac[ni b[l[i, cu
frunzi=ul m[runt prin care tremur[ cerul vioriu, =i de-o dat[,
ca ar=i de var la r[d[cin[, se scutur[ de frunz[, se cojesc de
teaca lustruit[, se-ncovoaie, se usuc[ =i pier pe nesim\ite.
Sult[nica, de n-ar piept[na-o m[-sa, nu s-ar mai piept[na.
+i când mama Stanca ]i desf[=ur[ valurile de p[r, negru =i
des, pieptinele ]i scap[ din mân[ ca la o ciolac[, gâtul nu-i
mai \ine capul f[r[ pic de carne =i, cu un glas ce abia se
aude, ]i zice: “Spune maichii focul t[u”...
Ce nu f[cuse b[trâna?... Colindase, pe furi=, prin satele
dimprejur dup[ me=tere =i c[rtur[sese. Unei \ig[nci dase
trâmb[ de nou[ c[me=i =pentru] ghicirea soartei pe stele,
pe bobi =i pe furtuni... Dar nici leturghiile, nici descânte-
cele, nici vr[jile nu-i sc[p[ copila de ve=tejire.
Din zvon aflase c[ ai sc[pa ce \i-e drag dac[ te-ai da ]n
munca Ielelor. Nu c-a crezut, dar a ]ncercat.
}ntr-o noapte de mar\i, z[rind un cearc[n ]n jurul lunei,
s-a strecurat ca o n[luc[ pân[ la biseric[. Apoi s-a ]ntors sub
strea=ina casei. +i =-a pres[rat ]n cre=tet p[mânt din trei
morminte. A ad[stat toat[ noaptea, dar Ielele n-au venit. }n
alt[ zi a ]n=irat toate rug[ciunile, de la mo=i, de la str[mo=i,
pân[ a c[zut jos de ame\eal[.
Trecu Na=terea Domnului cu s[rb[torile mari, trecu
câ=legiul =i cei patruzeci =i patru de mucenici. Vremea d[du
]n cald. Prim[vara mugur[ =i ]ncol\i podoaba plaiului. +i
nici-o ]nbunare l-alde mama Stanca.
}n diminea\a Floriilor, b[trâna plec[ la biseric[, mânat[
spre loca=ul mântuirii d-o f[râma de n[dejde. Se dete cu
inima toat[ cânt[rilor =i evangheliei. La ie=ire, câteva muieri
din sat f[cur[ roat[ ]n jururl ei =i ]ncepu vorba despre cele
spuse ]n Duminica Floriilor.
Soarele =i un vântule\ zbiceau v[ile. Copii descul\i go-
neau veseli, ]ncin=i cu ramuri de salcie slujit[ de mo= popa.
B[trânele, p[=ia-p[=ia, \ineau drumul casei, mestecând anafu-
ra sfin\it[.
Via\a se de=tepta. Mugurii cr[pau. Vr[biile, stoluri pe
moliftul din fa\a bisericii, ciripeau cearta lor obi=nuit[. +i
281
zori\i la trai de aerul c[ldicel, coco=ii s-auzeau cântând s[-=i
rup[ beregata.
Mu=celele, acoperite d-o pojghi\[ verzurie, abureau un
fum ce s[-n[l\a alene, cl[tinat de adiere.
— Jupâneas[ Stanc[, gr[i T[lugianca a mare —
ner[bd[toare d-a sfâr=i cu cele sfinte — se vorbe=te pân sat
c[ Sult[nica merge r[u cu s[n[tatea. Bat-o norocul de fat[,
prea e inimoas[! Iac[, n-are cuvânt s[ se p[p[deasc[. E
tân[r[, cur[\ic[, harnic[, ce mai vrea? Pentr-o dragoste nu-
=i r[pune cineva capul. Ce s[-i mai faci? C[ d-ta =tii, nu e ea
pentru ]ntâia oar[. S-a ]ncrezut pe mân[ rea, da‘ =i lui Dr[gan
n-o s[-i mearg[ strun[. Azi pâng[re=te pe una, mâine p-alta,
pân[ =-o g[si st[pânul.
Mama Stanca, apucat[ ca de alte alea, f[r[ s[ deschiz[
gura, o rupse la picior, aruncând mirul sfânt ]n noroi.
— Pref[c[torii de vulpe b[trân[, ]ngân[ Voiculeasa, plec[
ca o vijelie, parc[ n-ar fi =tiut de patarama Sult[nichii.
|and[ra nu sare departe de bu=tean. A=a a ]ncurcat =i ea ]n
tinere\e pe Kivu, numai c[ fetei nu i-a fost d-a bun[.
Mama Stanca intr[ ]n cas[, trântind u=a de perete. Chipul
ei era ca mustul de bozii. Auzul ]i vâjia ca scocul morei. La
]nchietura f[lcilor sim\ea dou[ ghiulele de plumb. Capul ]i
era greu. Picioarele-i ]nghe\aser[ pân[ la glezne... +i,
]nvârtind ochii ]n cap, arunc[ un fulger de privire asupra
Sult[nichii...
— Ai pierdut tot... ai pierdut cinstea casei! Atât ne mai
r[m[sese! strig[ Kivuleasa, =i c[zu mototol la p[mânt, bol-
borosind =i zvâcnind din picioare.
Sult[nica ]ncepu s[ \ipe. Se plec[ asupra m[-sei, ce ]n
de=ert se-ncerca a mai vorbi. B[trâna o apuc[ de gât. “Tot...
tot... tot!” mai izbuti s[ zic[... =-o s[rut[ cu focul cel din
urm[...
Satul ]ntreg ]i trecea pe dinaintea ochilor ei orbi =-o ar[ta
cu degetul. }n urechile-i surde auzi strigându-i: “Unde \i-e
fala?... Credeai c-o s[ \ie cât lumea bel=ugul f[r[ c[p[t[i?...
N-a fost curat[ starea d-odinioar[... S[r[cia te-a pedepsit o
jum[tate de via\[ =i necinstea te cotrope=te la moarte”.
282
 XIII
La trei duminici dup[ Sân-Petru, soarele poleia lumea ]n
aur cald =i tremur[tor. Z[pu=eala, ]n loc d-a da lenei
vie\uitoarele, le zorea, le fierbea ]ntr-o mi=care vesel[ de
s[rb[toare. Bel=ugul ]mpr[=tia cheful pretutindenea.
Porumbi=tile prim[v[ratice erau o podoab[. Iarba se stre-
cura =i pe potecile b[t[torite. Ogr[zile de pruni =i mere se
]ndoiau sub greutatea pometului. Vrejurile de dovleci se
]ncol[ciser[ unul peste altul, acoperind gardurile cu foi \epoa-
se =i mai late ca foile de lipan. Era un an cât cinci. S[turase
orice râvn[. C[ din vreme veche nu se pomenise atâta pris-
os de bucate. Ai fi zis c[ fitece bob se ]nsutise.
}n fa\a Hanului Ro=u se ]ncinsese o hor[ stra=nic[, de
s[reau scântei de subt c[lcâie. }n vârtejul jocului, salbele de
galbene ]mp[r[te=ti =i icosari turce=ti zorn[iau la gâtul ce-
lor avute. Vâlnecele, cu fluturi sclipitori, zburau când la
dreapta, când la stânga. Suratele, ]mpodobite cu flori-
domne=ti, râdeau izbind p[mântul dup[ hih[itul fl[c[ilor
pleto=i, rumeni de z[duf =i de sânurile durdulii. Se ml[diau
rotund trupurile, dârdâind pe picoarele lor sprintene, parc[
naiba gâdila ast[ tinerime plin[ de foc, =-o arunca ]n sus ca
p-o minge.
Trei \igani — dou[ cobze =-o l[ut[ — tr[geau “m[run\ic[
craiului”, ]n=irând, din când ]n când, chiote ]ntocmite din
senin. L[utarul se pr[p[dea cu firea, trântind capul =i p-un
um[r, =i pe celalt, mai ales când z[rea ulcica, plin[ pân[-n
buze cu vin ro=u, sub\ire =i ]nspumat.
Fruntea horii era Dr[gan C[prarul. Cu mijlocul ]ncol[cit
]n bete, c-un mald[r de ciucuri pe =oldul drept, cu p[l[ria pe
ceaf[, =-ascundea mândria sub ni=te sprincene ]mbinate. Se
sim\ea ]n lauda lumei. Se r[sf[\a ]n atâtea priviri dr[g[stoase.
Femeile ]n vârst[ nu se mai s[turau privindu-=i
mândre\ele, ]ndrugând mai una, mai alta, s[ le treac[ vre-
mea, lipite p[mântului.
— Numai biata Stanca se stinse a=a cum cu gândul n-ai fi
283
gândit... =opti mor[reasa. Odinioar[, când sosea ]n toiul
horei, amu\ea zarva...
— Doamne fere=te, gr[i moa=a Safta, cu Sult[nica l[sat[
pe drumuri, n-a avut parte nici de parastasul de trei zile... +i
pe dasupra mai va parastase la nou[ zile, la trei =i =ase
s[pt[mâni; la trei, la =ase, la nou[ luni: la anu, la anu =i
jum[tate, la doi ani, apoi la doi ani =i patru luni. Cine s[ i le
fac[? Astea-s capetele cre=tine=ti pentru mântuirea sufletu-
lui. +i cine poate, la =apte ani, scoate oasele din sânul
p[mântului pentru sfânta molift[. Dup[ =apte ani omul e
curat, c[ e \[rân[. +i \[râna cu oasele binecuvântate se vor
]ntrupa ]n ziua d-apoi, mai curate ca lacrima, ]n fa\a tronu-
lui de lumin[ ve=nic[.
— Iat[ la Dr[gan, zise mor[reasa, ce pro\[pit e! Da, =i
joac[, bat[-l pustia, parc-ar trage tighel! O s[ ne nunteasc[
satul cu fata primarului. Da‘ nu ca z[rp[latecul de fi-meu: ]n
loc s[ puie =i el ochii pe vruna, d-o vreme ]ncoace umbl[
craun. S[rb[torile, când ]l cau\i, cu hârzobul ]n mân[. Pe
cine i-o fi c[=unat nu =tiu, c[ nu spune s[-l tai...
— Las[, cuscr[, gr[i Dumitra, femeie de cinci copii, cu
ochii c[prui, ce-i juca la fitece cuvânt. {sta s[-\i fie necazul
[l mare, c[ n-ai mai vedea fir alb...
Brâul r[p[ia pe-ntrecute, c[ fl[c[ii ceruser[ ceva b[rb[tesc.
Pu\ine fete-l ]nvârteau, da-l ]nvârteau s[ se duc[ pomena.
XIV
Pe pieptul mu=celului dintre Domne=ti =i Berivoie=ti,
Sult[nica suia, mânând o vac[ b[laie c-un vi\el, ce s[ da pe
furi= la uger =i sc[pa, ]n mers, \â\a rumen[ =i asudat[ de
lapte. Miercana mugea, ]ntorcând capul cu ni=te ochi negri,
blânzi =i geno=i. B[trânul L[bu= ]=i urma st[pâna cu cre-
din\[.
Sult[nica, afundat[ pân[ la brâu ]n fânea\[, mergea priv-
ind neclintit ]n dep[rtare. Slab[, galben[, cu pielea de pe
fa\[ a=a de sub\ire c[-i num[rai vinele alb[strui urzite ]n
curmezi=ul tâmplelor. Ochii ei, mari din fire, p[reau mai pre-
284
lungi decât sprincenele, =i nu spuneau nici dragoste, nici
ur[, uitându-se, f[r[ pic de credin\[, la cerul ]ntins ca un
z[branic nep[s[tor =i vioriu.
P[r[sind vatra p[rinteasc[, pustie de farmecile de odin-
ioar[, tot i se ]nf[\i=a ca o minciun[ de=art[. Luase lumea ]n
cap, c[utând drumul muntelui Pop[u, unde tat[l s[u ]=i \in-
use la p[=une turmele de oi =i cirezile de vite mari.
Voia s[-=i piarz[ urma =i s[-=i adoarm[ inima ostenit[.
Fânul, de leandr[, de m[rg[rint[, de trifoi cu vl[stare
]nvoalte, de m[z[riche vârtojit[, se mi=ca ]n valuri u=oare,
ca o pânz[ ]nbrebenat[ cu flori. Scânteioarele se ridicau cu
vârful ro=u. Dr[gaica stufoas[ r[spândea, pripit[ de soare,
un miros ca floarea de tei. Lumân[relele, drepte =i b[\oase,
]ntreceau fânul =i stau de streaje, din pas ]n pas, cu flori
galbene =i b[tute p-acela=i picior.
Arii de fe\e s[ ]mpreunau ]n toat[ ]ntinderea plaiului,
desf[=urat ]n colnice =i v[i, ]nchis, ]n dep[rtare, de ]n[l\imi
]ncovoiate ca ni=te brâie verzi.
Peste toat[ aceast[ mândre\e plutea câte un vultur,
alunecând ]n largi rotocoale pe aripele ]ntinse ale c[ror sfâr-
curi abia se mi=cau din vreme ]n vreme.
Sult[nica ajunse ]n vârful mu=celului... Privi lung la turla
bisericii din sat... +i pieri la vale, ]necat[ ]n fânea\a ce cobo-
ra...
Miercana mugi, =i mugetul ei se pierdu, ca un glas de
jale, ]n adâncimea v[ilor.

285
 REFERIN|E CRITICE
“Apus de soare este o capodoper[ a dramaturgiei poetice =i oratorice
=i nu mai pu\in o dram[ de observa\ie a tipicului, singura din literatura
noastr[ ]n care toate aceste aspecte se unesc armonic.”
GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini
pân[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1986, p. 374.

“}n cele mai multe din nuvelele sale, chiar ]n acele de tip realist,
Delavrancea se reprezint[ pe sine, nareaz[ ]mprejur[ri de-ale sale sau
]ncarneaz[ conflicte suflete=ti proprii. Fondul inspira\iei sale române,
deci liric, de=i mijloacele sunt adeseori acele ale analizei =i ale observa\iei
obiective. Chiar când i se ]ntâmpl[ s[ pun[ ]n picioare o figur[ cu totul
deosebit[ de sine, el o face din punctul de vedere al valorific[rilor
personale. }n Sult[nica, ]n Zobie, ]n Milogul participarea ]nduio=at[ a
scriitorului la soarta eroilor s[i creeaz[ atmosfera liric[ a nara\iunii. }n
Domnul Vucea meschin[ria abuziv[ a institutorului de alt[ dat[ este
resim\it[ din unghiul propriei copil[ii care a avut s[ sufere de pe urma
ei. Peste o singur[ dat[ Delavrancea a ie=it din sine ]nsu=i, construindu-
=i povestirea din date exclusiv obiective, f[r[ amestecul materialelor
furnizate de sentimentul =i aprecierea sa. }n acel moment Delavrancea
=i-a scris capodopera: nuvela Hagi-Tudose. Caracterul eroului este
construit din dialogul personagiilor care au de a face cu ei sau din
vorbele =i faptele sale. De la Alexandru L[pu=neanul al lui C. Negruzzi
nimeni nu mai aplicase cu aceea=i consecven\[ norma impersonalit[\ii.
Dar, spre deosebire de Negruzzi =i ]n acord cu noua estetic[ realist[,
Delavrancea ]=i vede personagiile ]n atitudini individualizate, pe care le
descrie cu minu\ie... Totu=i pictura lucrurilor nu cade ]n minu\ie
balzacian[. Omul =i conflictele lui domin[ cu hot[râre ]n Hagi-Tudose,
care ]n 1903, data când povestirea apare ]n volum, reprezint[ f[r[
]ndoial[ punctul cel mai ]naintat al noului realism românesc.”
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura pentru
literatur[, Bucure=ti, 1966, vol. I, p.

“Urm[ri\i... personajele din schi\ele lui Delavrancea. Nu sunt ele

atât de vii, atât de clar fixate, ]ncât vi se imprim[ ]n minte pentru tot-
deauna? +i nu este oare acesta scopul pe care ]l urm[re=te orice artist?

286
 Iat[ Sult[nica, ]n simplitatea ei naiv[, cu mândria ei cast[, c[zând la
cea dintâi adiere a iubirii. Urm[ri\i-o pân[ ]n momentul când, palid[ ca
o stafie =i sprijinit[ pe-o ramur[ de alun, urc[ pieptul muscelului,
p[r[sindu-=i vatra norocului =i a nenorocirii. }n jurul ei — tabloul atât
de melancolic, aerul atât de deprimant, ca dup[ o ]nmormântare
s[vâr=it[ undeva departe, ]n adâncul unei v[i... +i totu=i figura ei real[
— o muribund[ cu ochii frân\i, aruncând ultima privire spre satul din
urma ei.
Tot atât de reali sunt acei bursiari =i studen\i universitari,
reprezentan\i ai unei genera\ii lipsite de voin\[ =i de energia faptelor.
Pe ace=tia autorii ]i studiaz[, ]i disec[ a=a-zicând anatomice=te, nu ]ns[
pentru a-i expune vederii publice, ci totdeauna comp[timindu-i =i tratân-
du-i cu o oarecare iubire... El ]=i deplânge eroii când se coboar[ ]n sufl-
etul lor sau simte un dezgust pentru ]mprejur[rile ce i-au creat. Pe ici,
pe colo ]i ]mbrac[ ]n haina umorului, ca pe naivul din Irinel, pe domnul
Vucea, tipul dasc[lului unei epoci disp[rute de curând, sau pe Hagi-
Tudose, fenomenul de zgârcenie. E mai om cu oamenii, =i de aceea nu e
nimic fals, ci totul sim\it ]n personagiile lui, totul adev[rat.
“ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1969, p. 142—143.

“Viforul nu e drama lui +tef[ni\[, e drama lui Luca Arbore, lovit de

fatalitate sub ]nf[=urarea unui domn nebun =i crud, ca un criminal din
na=tere. Arbore trebuia s[ fie eroul piesei, din plin, de la ]nceput la
sfâr=it, el trebuie chiar s[ dea numele acestei drame. +tef[ni\[ nu este
erou, nu intereseaz[ decât incidental, ca un exemplar patologic.
Delavrancea n-a f[cut asta =i toat[ lucrarea se resimte. Au fost sufi-
ciente dou[ scene, numai dou[ scene care s[ ne ]nf[\i=eze tragedia
m[re\ei figuri de boier, pentru ca piesa s[ ajung[ totu=i la a =aptezecea
reprezenta\ie.”
CAMIL PETRESCU, Opinii =i atitudini, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1962, p. 307.

“Capodopera lui Delavrancea este... trilogia dramatic[ pe teme din

istoria Moldovei, alc[tuit[ din Apus de soare (1909), Viforul (1909) =i

287
Luceaf[rul (1910). Cum problemele istorice reale, specifice principate-
lor române ]n perioada lor medieval[ de ]nflorire sunt aici tratate, pe de
o parte, ]n stricta actualitate politic[ de odinioar[ =i, pe de alt[ parte, cu
patosul caracteristic oric[rei evoc[ri premonitorii a trecutului, aceast[
oper[ literar[ poate fi socotit[ drept rodul de aur al ]ndeletnicirii ora-
torice a scriitorului, ]n cadrul voca\iei sale de om politic. Ideile conserva-
toare ale lui Delavrancea =i-au asigurat astfel un orizont confortabil ]n
istoria considerat[ cu venera\ie. Sfâr=itul epocii de integrare europe-
an[ a domniei lui Carol I era vrednic de o atare legitimare na\ional[, de
o atare pecete autohton[.”
ION NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 133.

“De=i nu a avut o ]nclina\ie structural[ spre dramaturgie, totu=i

Delavrancea a izbutit s[ creeze câteva piese de teatru care =i-au p[strat
valabilitatea ]n confruntarea cu timpul, intrând definitiv ]n repertoriul
na\ional. Acestea sunt, evident, primele dou[ p[r\i ale trilogiei istorice,
Apus de soare =i Viforul =i, ]ntr-o bun[ m[sur[, comedia Hagi-Tudose.
Meritul esen\ial al lui Delavrancea, ca dramaturg, se afl[ ]n domeniul
dramei istorice, ]n primul rând ]n Apus de soare. Prin aceast[ pies[
Delavrancea a introdus un element nou ]n drama istoriei na\ionale,
inaugurând caracterele dramatice monumentale =i, totodat[, ca modal-
itate estetic[, poemul dramatic. Voca\ia sa romantic[ l-a condus c[tre
realizarea unei coordonate fundamentale a dramei române=ti, =i anume
proiec\ia istoriei pe eternul uman. Aceast[ proiec\ie =i mai ales eternul
uman pe care se proiecteaz[ datele istoriei nu sunt ]ns[ abstracte,
aspa\iale =i atemporale, ci au un profund specific na\ional, ]ntrupeaz[
realit[\i proprii, caracteristice poporului român.”
TEODOR VÂRGOLICI, Barbu Delavrancea, dramaturgul, — ]n
cartea: Delavrancea, Apus de soare, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971,
p. XXVII.

288
 CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ........................................................................................ 2

Tabel cronologic ........................................................................................... 3

APUS DE SOARE ...................................................................................... 5

VIFORUL ................................................................................................. 72
LUCEAF{RUL ...................................................................................... 160
SULT{NICA .......................................................................................... 263

Referin\e critice ........................................................................................ 286

289
 Barbu Delavrancea
APUS DE SOARE.

Ap[rut: 1996. Format: 70×1081/32

Coli tipar: 14,0. Coli editoriale 13,19. Tiraj: 5000 ex.

Casa de editur[ «LITERA».

str. B. P. Ha=deu, 2, Chi=in[u, 2005, Republica Moldova
Culegere =i paginare computerizat[ : LITERA
Corector: Elena Bivol.
Redactor de carte: Ion Ciocanu
Director fondator: Anatol Vidra=cu

Tiparul executat sub comanda nr. .

Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, 35,
Chi=in[u, 2004, Republuca Moldova

Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i