Sunteți pe pagina 1din 57

UNIVERSITATEA ARTIFEX

FINANTE, BANCI SI PIETE DE CAPITAL

IMPOZIT PE PROFIT
- CONCEPT, METODOLOGIE SI CONTINUT PARTE COMPONENTA A VENITURILOR BUGETARE

Coordonator stiintific:

Absolvent:

Conf. univ. dr. RADU TITUS MARINESCU

BUCURESTI
2012

CHIRICU MIHAELA

Cuprins:
Introducere..4
Capitolul I Impozitul pe profit
1.1. Notiunea de impozit si elementele impozitului ..5
1.2. Impozite directe. Caracterizare generala......8
1.3. Impozitul pe profit. Prezentare generala......9
1.4. Reglementarile contabile si fiscal romanesti privind impozitul pe profit......14
1.5. Plata si controlul impozitului pe profit.......18
1.6.Cotele impozitului profit.....19
1.7. Determinarea profitului impozabil.....20
1.7.1. Cheltuieli deductibile.....23
1.7.2. Venituri neimpozabile....25
1.7.3. Cheltuieli nedeductibile.....26
1.8. Exceptii de la plata impozitului pe profit.......29
1.9.Plata si regularizarea la buget....31
1.10.Drepturi, obligatii si sanctiuni...34
Capitolul II Metodologia de exercitare a controlului financiar asupra activitatii unui agent
economic
2.1. Procedee de control...36
2.2.Organizarea activitatii de control financiar al statului...42
2.3.Controlul financiar propriu al agentilor economici si institutiilor publice.....47

Capitolul III Facilitati fiscale si alte inlesniri la plata obligatiilor fiscale


2

3.1.Facilitati fiscale specifice investitiilor noi.....50


3.2. Facilitati sub forma inlesnirilor la plata obligatiilor fiscale...54
3.3. Facilitati fiscale pentru intreprinderile mici si mijlocii..55
Concluzii...57
Bibliografie...58

Introducere

Impozitul este o prelevare obligatorie si gratuita efectuata de catre stat asupra resurselor
sau bunurilor individuale sau ale colectivitatii (in cazul nostru capitalul) si platita in bani. El
constituie o sursa a finantarii cheltuielilor de interes general al statului si al administratiei locale,
fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putand fi
stimulate investitiile si inviorarea conjuncturii economice. Impozitul reprezinta izvorul principal
al formarii veniturilor bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice. El este o functie
crescatoare a venitului: la o rata de impunere fiscala data , el sporeste cand venitul creste.
Din punct de vedere economic , impozitul imbraca diferite forme: direct, indirect; pe
consum si pe venit; pe capital, pe dobanda etc. Nu este posibil si nici echitabil sa se practice un
impozit unic. Aceasta deoarece elementele impozabile venitul, averea, produsele ce fac
obiectul schimbului, serviciile etc. pot fi mai bine diferentiate si impuse prin aplicarea mai
multor forme de impozite.
Impozitul pe venit este un impozit anual, perceput de catre stat asupra venitului
persoanelor fizice si a celor juridice (unitati economice, industriale, agricole, comerciale,
bancare, institute de cercetare stiintifica, unitati din domeniul culturii si artei etc.). Pentru
persoanele fizice se diferentiaza in dependenta de marimea venitului si de starea sociala a
contribuabililor. Progresivitatea impunerii veniturilor unora dintre persoanele fizice si acordarea
de facilitati altora este cunoscuta sub denumirea de echitate verticala. Se mai foloseste si
notiunea de echitate fiscala orizontala, care presupune perceperea de impozite egale la venituri
egale, indiferent de sursa veniturilor.
Ca parghie economica, impozitul pe venit, indeosebi cel pe profitul societatii comerciale,
este folosit pentru stimularea investitiilor intreprinderilor, a cercetarii stiintifice, progresului
tehnic, largirea exportului sau dezvoltarea economica.

Capitolul I
4

Impozit pe profit

1.1 Impozitul pe profit - notiune si elemente.


Impozitul reprezinta o forma de preluare a unei parti din veniturile si/sau averea
persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor sale.
Impozitele au un caracter obligatoriu, se acorda cu titlu nerambursabil si fara o
contraprestatie directa din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor presupune ca toate persoanele fizice si/sau juridice
care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere sai participe
prin impozite la constituirea fondurilor generale ale societatii.
Impozitele sunt plati catre stat care se fac cu titlu definitiv si nerambursabil in sensul ca
odata facute in scopul formarii fondurilor generale ale societatii ele sunt utilizate numai la
finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese
individuale sau de grup.
Impozitul este o prelevare fara contraprestatie sau far vreun echivalent in sensul ca ele se
platesc in momentul si la termenele prevazute de lege, fara obligatia din partea statului de a
presta platitorului un echivalent si imediat.
Rolul impozitelor se manifesta:
Pe plan financiar, rolul impozitului se manifesta prin aceea ca el constituie principalul
mijloc de asigurare a veniturilor bugetului statului si a bugetelor locale.
In plan economic, impozitul reprezinta un element component al mecanismului
economico-financiar, actionand ca un instrument de formare a unei activitati economice, de
crestere sau de reducere a calitatii sau consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de
ingradire a comertului exterior.
Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor statul
procedeaza la redistribuirea unei parti importante din PIB intre persoane fizice si juridice.
5

Elementele impozitului reprezinta acele componente care contribuie la stabilirea marimii


lui, a sursei, a modului de asezare si a momentului datorarii sale.
Prin urmare, elementele impozitului au o importanta definitorie in stabilirea legalitatii
perceperilor si a cunatumului obligatiei fiscale.
Pentru ca prin impozite sa se realizeze obiectivele financiare, economice si sociale
urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca orice act normativ sa cuprinda
urmatoarele elemente:
1. Denumirea impozitului reflecta natura economica a impozitului si este prevazuta chiar in titlul
actului normativ, intrucat "Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." ( Art. 139(1) din Constitutia
Romaniei).
2. Platitorul impozitului este persoana este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata
acestuia (la impozitul pe salariu platitorul impozitului este angajatul, la impozitul pe profit
platitorul impozitului este agentul economic, la impozitul pe succesiuni platitorul impozitului
este mostenitorul etc.)
3. Suportatorul impozitului este acea persoana care suporta efectiv impozitul. Nu intotdeauna
suportatorul este acelasi cu subiectul impozitului.
4. Obiectul impozabil este reprezentat de materia supusa impozitarii. In cazul impozitelor
directe, obiectivul impozabil este venitul sau averea, iar in cazul impozitelor indirecte obiectul
obiectul impunerii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat
etc.
5. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul, din venit sau din avere. In unele
situatii, obiectul impozabil si sursa impozitului se confunda, alteori acestea sunt doua fenomene
separate. Astfel, in cazul impozitului pe profit si sursa coincid, plata impozitului determinand
diminuarea corespunzatoare a venitului. In schimb, la impozitul pe cladiri obiectul impozabil il
constituie valoarea cladirii, iar sursa de plata a impozitului il constituie veniturile realizate de
proprieatrii cladirilor.

6. Unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura folosita pentru exprimarea dimenisunii


obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitate monetara in cazul
impozitului pe profit, metrul patrat in cazu; impozitului pe cladiri, hectarul de teren la impozitul
funciar, buc/kg/l la unele taxe de consumatie.
7. Cota de impunere reprezinta suma sau procentul care se aplica asupra bazei impozabile si
serveste la calcularea impozitului. Cuantumul impozitului depinde de volumul bazei impozabile
si de marimea cotelor de impunere. Cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura, de
marimea venitului impozabil si de categoriile de platitori.
Cotele de impozit pot fi:
- cote fixe, stabilite in suma fixa indiferent de marimea venitului impozabil, a averii sau de
situatia sociala a platitorului. Se aplica cand bazele impozabile sunt exprimate in unitati naturale
(m, ha etc).
- cote procentuale, care reprezinta un anumit procent din suta de lei venit impozabil si se aplica
numai bazelor impozabile exprimate. Pot fi cote proportionale, cote progresive simple si
compuse si cote regresive;
Modul de impunere si percepere a impozitului reprezinta totalitatea masurilor care se iau
de organele fiscale in legatura cu fiecare obiect impozabil, penru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Asezarea impozitelor presupune efectuarea mai maultor operatiuni succesive: stabilirea
obiectului impozabil, determinarea sumei impozabile, perceperea impozitului.
Termenele de plata indica data pana la care impozitul trebuie platit statului. Termenele de
plata sunt prevazute de fiecar act normativ institutiilor de venituri bugetare. La fixarea acestor
termene se au in vedere atat perioadele de realizare a veniturilor din care se platesc impozitele,
cat si necesitatea alimentarii continue a bugetului statului cu resurse banesti.
Inlesnirile fac parte din politica economica sociala si financiara, pe care o adopta statul
intr-o perioada. Statul poate acorda inlesniri companiilor nationale, societatilor comerciale si
intreprinderilor private reprezentand scutiri, reduceri, bonificatii, reesalonari de la plata
impozitelor.
7

Responsabilitatea si drepturilor platitorului.


Responsabiliatea presupune ca fiecare persoana fizica sau juridica sa-si achite obligatiile fata de
stat la termenele stabilite de lege.
Drepturile se refera la faptul ca ei au dreptul sa ceara revizuirea impunerii prin contestatie, a
aplicarii taxelor sau amenzilor, aplicate eronat.
Sanctiunile se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile
fiscale la termenele stabilite. Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege atrage
dupa sine sanctiuni: majorari de intarziere, penalitati, amenzi, executari silite, sanctiuni penale.

1.2. Impozite directe - caracterizare generala


Impozitele directe reprezinta cea mai veche forma de impunere care a cunoscut in
decursul timpului transformari semnificative in functie de nivelul de dezvoltare economica.
Impozitele directe sunt impozite nominale incasate de la fiecare persoana fizica sau
juridica in functie de veniturile sau de averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute de
lege si la o data stabilita.
Impozitele directe se impart in:
- impozite reale: se stabilesc in legatura cu un anumit obiect material fara a se tine seama de
veniturile pe care acestea le aduc sau de situatia personala a platitorului impozitului, ca de
exemplu: impozitul funciar, impozitul pe cladiri, impozitul pe activitati industriale, comerciale si
profesii libere etc.
- impozite personale: sunt impozite subiective care se stabilesc asupra veniturilor averii
subiectului impozabil tinand cont si de situatia personala a acestora.
1.3. Impozitul pe profit - prezentare generala
Baza legala pentru determinarea impozitului pe profit o constituie Legea nr. 414/2002
privind impozitul pe profit, cu modificarile si completarile ulterioare si Instructiunile privind
8

metodologia de calcul al impozitului pe profit, aprobate prin H.G. nr. 859/2002 cu modificarile si
completarile ulterioare.
Anterior acestei legi, impozitul pe profit s-a determinat in conformitate cu prevederile
O.G. nr. 70/1994, cu modificarile si completarile ulterioare.
Impozitul pe profit determinat potrivit acestor reglementari constituie impozit curent,
conform IAS 12 "impozitul pe profit".
"Impozitul pe profit" prevede ca in conditiile in care este probabil ca recuperarea sau decontarea
valorii contabile a unui activ sau a uneii datorii sa duca la efectuarea unor plati viitoare mai mari
sau mai mici privind impozitul pe profitul curent, decat ar fi valoarea acestora daca o asemenea
recuperare sau decontare nu ar avea consecinte fiscale, o intreprindere trebuie sa recunoasca o
datorie sau o creanta privind impozitul amanat, cu anumite exceptii prevazute de IAS 12.
Desi elementele de detaliu sunt cuprinse in standardul mentionat, se prezinta in
continuare cateva reguli de baza. Conform Standardului International de Contabilitate, impozitul
pe profit luat luat in calcul la determinarea si inregistrarea in contabilitate a profitului
net/pierderii nete a exercitiului financiar cuprinde impozitul curent si impozitul amanat.
Potrivit legislatiei fiscale impozitul curent este valoarea impozitului pe profit exigibil
pentru anul curent determinat, conform careia profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre
veniturile realizate in orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.
Rezultatul fiscal se determina, astfel:
REZULTATUL FISCAL = REZULTATUL CONTABIL + DIFERENTE PERMANENTE +
DIFERENTE TEMPORARE
Cheltuiala cu impozitul pe profit reprezinta valoarea globala inclusa in determinarea profitului
net sau a pierderii nete pe perioada exercitiului in ceea ce priveste impozitul curent si cel amanat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit platibil/recuperabil in raport cu
profitul impozabil/pierderea fiscala pe o perioada.

Datoriile privind impozitul amanat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit


platibile in perioadele contabile viitoare, in ceea ce priveste diferentele temporare impozabile.
Creantele privind impozitul amanat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile in perioadele contabile viitoare, in ceea ce priveste:
- diferentele temporare deductibile;
- raportarea pierderilor fiscale nefolosite;
- raportarea creditelor fiscale nefolosite.
Diferentele temporare sunt diferentele dintre valoarea contabila a unui activ sau a unei datorii din
bilant si baza fiscala a acestora.
Baza fiscala a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuita acelui activ sau acelei
datorii in scopuri fiscale.
Impozitul amanat ( creante sau datorie ) apare atunci cand:
- exista diferente intre valoarea contabila si baza fiscala a unei creante sau datorii;
- aceste diferente sunt reversibile;
- creantele sau datoriile respective fac obiectul impozitarii.
Diferentele intre baza fiscala si valoarea contabila pot fi:
- permanente, situatie in care diferentele respective nu fac obiectul impozitului amanat: ex.:
cheltuieli nedeductibile fiscale in relatia cu bugetul statului;
- temporare, care vor genera sume impozabile sua deductibile atunci cand valoarea contabila a
activului sau datoriei este recuperata, respectiv stinsa.
De asemenea, impozitul amanat poate sa apara atunci cand:
- exista valori deductibile sau impozabile in viitor, dar care nu au un activ sau o datorie
corespondenta in bilant;

10

- exista pierderi fiscale neutilizate, in conditiile in care exista si probabilitatea realizarii de


profituri impozabile viitoare fata de care pierderile fiscale sa fie raportate.
In determinarea ambelor forme ale impozitului pe profit se pleaca de la regula, de la
aceeasi cota de impozitare, respectiv cea prevazuta de legislatia fiscala. Totusi, creantele si
datoriile privind impozitul amanata trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se asteapta a se
aplica pentru perioada in care activul va fi realizat sau datoria va fi decontata, pe baza ratelor de
impozitare care au fost reglementate sau se estimeaza a fi reglementate pana la data bilantului.
Potrivit Reglementarilor contabile aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice
nr. 94/2001, o reconciliere intre rezultatul contabil si cel fiscal este impusa si de aceste prevederi
pentru a fi inclusa in notele la situatiile financiare anuale.
Principalele ajustari efectuate, potrivit reglementarilor fiscale asupra rezultatului contabil
in vederea determinarii impozitul pe profit curent, se refera la urmatoarele:
- sume de natura veniturilor rezultate ca urmare a retratarii;
- sume de natura cheltuielilor rezultate ca urmare a retratarii;
- cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs valutar deductibile fiscal, care sunt raportate din
perioada precedenta;
- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezerva, in limita a 5 % din profitul
contabil, anual pana ce acestea va atinge 20 % din capital;
- alte sume deductibile in limitele prevazute de legislatia in vigoare;
- dividente primite de la alte persoane juridice romane;
- alte venituri neimpozabile;
- cheltuieli cu impozitul pe profit;
- impozitul pe venitul realizat in strainatate;

11

- amenzi, confiscari, dobanzi pentru plata cu intarziere si penalitati de intarziere datorate catre
autoritatile romane sau straine, altele decat cele prevazute in contractele comerciale incheiate
intre persoanele rezidente;
- cheltuieli cu amortizarea contabila nedeductibila fiscal;
- cheltuieli de protocol care depasesc limita prevazuta de lege;
- cheltuieli de sponsorizare care depasesc limita legala;
- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor peste limitele
prevazute de lege;
- cheltuieli cu dobanzile nedeductibile fiscal care nu sunt reportate pentru perioada urmatoare;
- cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs valutar nedeductibile fiscal, care sunt reportate
pentru perioada urmatoare;
- cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
- pierderi din surse externe, calculate pe fiecare sursa de venit;
- alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;
- alte venituri neimpozabile, prevazute expres in acte normative speciale;
- pierderi din surse externe, calculate pe fiecare sursa de venit din strainatate.
Impozitul pe profit, prin facilitatile acordate unor contribuabili, a fost folosit de catre
guvernanti ca un instrument pentru incurajarea cresterii economici. Reglementarile prin care se
acorda diferite facilitati nu au avut intotdeauna impactul scontat, de multe ori, pe langa faptul ca
statul nu si-a atins obiectivele propuse, a aparut si inechitate fiscale intre diferite categorii de
contribuabili.
Prin modificarile aduse acestui impozit de-a lungul timpului, in prezent s-a ajuns la
stabilirea unei anumite echitati fiscale privind impozitarea veniturilor realizate de persoanele
juridice. Totusi, datorita unor facilitati acordate anumitor categorii de contribuabili si stabilirii
unor sarcini fiscale mai ridicate pentru unii contribuabili, impozitul pe profit este folosit si in
12

scopuri de politica economica, desi ca parghie economica chiar daca nu respecta intotdeauna
principiul echitatii fiscale.
Pentru a intelege mai bine mecanismul aplicarii acestui impozit la noi in tara, vom
prezenta pe baza legislatiei existente principalele aspecte referitoare la contribuabili, la cotele de
impozitare folosite, determinarea profitului impozabil, calcularea, recalcularea si regularizarea cu
bugetul de stat a impozitului pe profit, plata impozitului pe profit.
Anul fiscal este considerat anul calendaristic ( incepe la 1 ianuarie si se sfarseste la 31
decembrie al aceluiasi an ).
Cand un contribuabil se infiinteaza, se reorganizeaza prin divizare, comasare, fuziune sau
se lichideaza in cursul anului fiscal, perioada impozabila este perioada din anul fiscal in care
contribuabilul a existat.
In cazul infiintarii unui contribuabil in cursul unui an fiscal, perioada impozabila incepe:
- de la data inregistrarii acestuia in Registrul Comertului, daca are aceasta obligatie;
- de la data inregistrarii in registrul special privind evidenta judecatorilor, daca are aceasta
obligatie;
- de la data intrarii in vigoare a contractelor de asociere in cazul asocierilor care nu dau nastere
unei persoane juridice.
In cazul lichidarii unui contribuabil pe pacursul unui an fiscal, perioada impozabila
inceteaza cu data radierii din registrul in care a fost trecuta infiintarea acestuia.
In cazul asocierilor care nu dau nastere la persoanele juridice, perioada impozabila
inceteaza la data expirarii contractului de asociere.

13

1.4. Reglementarile contabile si fiscale romanesti privind impozitul pe profit


Impozitul pe profit este datorat de toate unitatile patrimoniale care au calitatea de
contribuabili, respectiv:
- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania,
cat si din alta parte;
- persoanele fizice straine care desfasoara activitati intr-un sediu permanent in Romania, pentru
profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
- persoanele juridice si fizice straine care desfasoara activitati in Romania ca partener intr-o
asociere ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea
desfasurata in Romania;
- persoanele fizice romane si persoanele juridice roman, pentru veniturile dintr-o asociere care nu
da nastere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in strainatate;
in acest caz, impozitul datorat se calculeaza, se retine si se varsa catre persoana juridica.
Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil. Conform normelor legale in
vigoare, profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor
mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si
lucrari executate, inclusiv din castiguri din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea
acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Anul fiscal al oricarui contribuabil este anul calendaristic. Cand un contribuabil se
infiinteaza, se reorganizare prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideaza in cursul unui an
fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Contabiliatea romaneasca, ca si a altor tari, este conectata la fiscalitate, iar rezultatul
exercitiului este unul sigur, neintocmindu-se un bilant fiscal, destinat fiscului pentru impunere si
un bilant contabil, destinat altor terti si nevoilor proprii de informare si care nu tine cont de
constrangerile fiscale. Ca urmare, pentru obtinerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare
cateva prelucrari.

14

Rezultatul exercitiului inainte de impozitare corectat cu deducerile fiscale si cheltuielile


nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obtinerea rezultatului fiscal/profit impozabil sau
pierdere fiscala.
Rezultatul brut ( rezultatul exercitiului inainte de impozitare ) se determina ca diferenta
intre veniturile si cheltuielile aferente activitatii de exploatare, financiare si exceptionale aferente
unui an fiscal.
Ca deduceri fiscale sunt avute in vedere:
- dividentele primite de la o alta persoana;
- sumele utilizate pentru alimentarea rezervei legale, in limita a 5 % din profitul brut anual pana
ce acesta atinge 20 % din capitalul social;
- veniturile din provizioanele considerate nedeductibile din punct de vedere fiscal;
In categoria cheltuielilor nedeductibile se includ:
- impozitul pe profitul din orice sursa romana si straina;
- amenzile si penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;
- cheltuielile de protocol care depasesc limita legala;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor si a rezervelor, peste limitele
prevazute de lege;
- cheltuielile de sponsorizare peste limita legala;
- cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc conditiile
legale de documentul justificativ;
- orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau asociatilor.

15

1.5. Plata si controlul impozitului pe profit


Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei
luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei, a bancilor romane si a
sucursalelor din Romania ale bancilor, persoanele juridice straine care efectueaza plati lunar,
pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.
Ceilalti contribuabili ai obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru
trimestrul IV, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, o suma egala cu impozitul
calculat si evidentiat pe trimestrul III, urmand ca regularizarea pe baza datelor din bilantul
contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea situatiilor financiare1.
In categoria platitorilor impozitul pe profit se incadreaza o serie de persoane juridice,
printre care mentionam:
a) persoanele juridice romane, pentru profitul obtinut din orice sursa, atat in Romania, cat si in
strainatate.
In aceasta categorie de contribuabili se cuprind conform instructiunilor de aplicare a impozitului
de profit, stabilite prin HG nr. 402 din 19 mai 2000:
- regiile autonome, indiferent de subordonare;
- societatile comerciale, indiferent de forma juridica, de organizare si ide forma de proprietate,
inclusiv cele cu participare de capital strain;
- societatile agricole;
- organizatiile cooperatiste;
- institutiile financiare si de credit;
- alte persoane juridice romane.

Fac exceptie contribuabilii care au definitivat pana la data de 25 ianuarie inchiderea exercitiului financiar anterior.
Acestia depun declaratia de impunere definitiva si platesc impozitul pe profit aferent anului fiscal incheiat, pana la
data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator.

16

b) persoane juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania,
pentru profitul impozabil aferent acelui desiu permanent.
Intre acestea amintim: companiile, fundatiile, organizatiile, trusturile sau alte entitati similare.
In sensul O.G. nr. 70/1994 sediul permanent inseamna locul prin intermediul caruia orice
activitate a unei persoane fizice sau juridice straine este total sau partial condusa direct sau prin
intermediul unui agent dependent. In sediul permanent se includ: un birou de conducere sau de
desfasurare a activitatii, o agentie, o fabrica, un mgazin, un loc de extractie a petrolului sau a
gazelor naturale, un santier de constructie sau orice activitate de supraveghere ori consultanta
pentru realizarea unui proiesct daca are o durata mai mare de 12 luni.
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca un sediu permanent nu include folosirea de
spatii pentru depozitare sau distribuire ori mentinerea unor stocuri pentru desfasurarea
activitatilor.
Un santier de constructii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru constructii, un
proiesct de montaj sau de instalare, activitatile de supraveghere, consultanta si furnizarea de
servicii pentru acelasi proiect sau proiescte conexe devin sediu permanent, daca are o durata mai
mare de 12 luni.
Un sediu permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpararii de produse,
marfuri sau colectarii de informatii, mentinerea unui loc fix de afaceri in scopul desfasurarii de
activitati cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activitatilor mentionate, cu
conditia ca intreaga activitate sa aiba un caracter pregatitor sau auxiliar.
Reprezentantul legal al statului permanent este obligat ca inainte de inceperea activitatii
sa-l inregistreze la organul fiscal teritorial in raza caruia urmeaza sa activeze.
c) persoane juridice si fizice nerezidente, atunci cand participa in baza unui contract de asociere
la realizarea de activitati in scopul obtinerii de profit.
De asemenea, sunt considerati platitori persoanele juridice si fizice straine care participa
la orice asociere cu persoanele fizice sau juridice romane ce se bazeaza pe impartirea intre
asociati a profiturilor rezultate din activitatea desfasurata.
17

Persoanele juridice si fizice straine care desfasoara activitate in Romania ca partener intro asociere ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea
desfasurata in Romania, datoreaza impozitul pentru activitatil edesfasurate in Romania (in
vigoare incepand cu 1 ianuarie 1997).
d) persoanele fizice si juridice rezidente, partenere intr-un contract de asociere care nu da nastere
unei persoane juridice pentru profitul realizat, atat in Romania, cat si in strainatate, caz in care
impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica.
Se supun aceleeasi prevederi toate persoanele fizice si juridice romane veniturile si
cheltuielile determinate de operatiunile asocierii in participatiune se contabilizeaza distinct de
catre unul dintre asociati, stabilit conform contarctului urmand ca lunar sa se transmita pe baza
de decontfiecarui asociat in vederea inregistrarii in contabilitatea proprie si determinarii
profitului impozabil.
e) institutiile publice pentru veniturile extrabugetare obtinute din activitati economice in
conditiile legii. Aceasta prevedere a fost introdusa prin OUG nr. 217/1999.
Alin. (1) al art. 1 a fost completat cu lit. e) prin OUG nr. 219/1999 pentru modificare si
completarea OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, care a intrat in vigoare la data de 1
ianuarie 2000.
Veniturile bugetelor institutiile publice, finantate total sau partial din venituri
extrabugetare, provin din taxe, chirii, manifestari culturale, valorificari de produse din activitati
proprii sau anexe, concursuri artistice, publicatii, impresariat, exploatarea filmelor, prestatii
editoriale, consultatii si servicii medicale, studii, prestari de servicii, lucrari si exploatari ale unor
bunuri pe care le au in administrare si altele de aceasta natura, stabilite in conditiile legii.
f) persoane juridice straine care obtin veniturile prevazute in art. 16 pentru profitul impozabil
aferent acestor venituri.
Nu se includ in categoria veniturilor impozabile alocatiile bugetare nerambursabile,
mijloacele materiale si banesti primite cu titlu gratuit de la persoanele fizice sau juridice, sumele
reprezentand fondurile speciale precum si alte venituri prevazute de legea finantelor publice nr.
72/1996 sau legea finantelor publice nr. 189/1998 privind finantarea institutiilor publice.
18

1.6. Cotele impozitului pe profit


Conform OUG nr. 217/1999, impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote
procentuale proportionale de 25 % cu unele exceptii prevazute de lege.
Contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de
noapte si a cazinourilor datoreaza o cota aditionala de impozit de 25 %. Aceasta cota se aplica
asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in totalul
veniturilor realizate.
Cota aditionala de impozit de 25 % o datoreaza si persoanele fizice sau juridice pentru
veniturile proprii de aceeasi natura, realizate in baza contractelor de asociere in participatiune.
Incadrarea agentilor economici la aceasta categorie se face pe baza declaratiei proprii. Ei au
obligatia sa evidentieze distinct veniturile obtinute din aceste activitati, pentru a se putea
determina ponderea lor in totalul veniturilor realizate de persoana juridica. Incadrarea acestor
activitati se realizeaza potrivit prevederilor HG nr. 843/1999 privind incadrarea pe tipuri a
unitatilor de alimentatie publica neincluse in structurile de primire turistice.
Banca Nationala a Romaniei datoreaza impozit pe profit in cota de 80 %. Aceasta cota se
aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva,
potrivit legii,. Aceasta cota este o cota diferentiata.
De asemenea, se impoziteaza prin aplicarea unei cote de 5 % majorarea de capital social
efectuata prin incorporarea rezervelor, precum si a profiturilor cu exceptia rezervelor legale si a
diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului. Aceasta impozitare apare datorita faptului
ca orice majorare a capitalului social din profitul net sau din rezervele constituite pe seama
profitului net se asimileaza unei distribuiri de dividente2.

Nu intra sub incidenta prevederilor primele legate de capital social; diferentele favorabile din reevaluarea
patrimoniului conform legii, incorporarea creantelor lichide si exigibile, astfel cum sunt ele definite in codul civil si
in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata cu modificarile ulterioare.

19

Contribuabilii care obtin venituri din activitati desfasurate pe baza de licenta in zona
libera platesc o cota de impozit pe profit de 5 % pentru profitul impozabil care corespunde
acestor venituri , pana la data de 31 decembrie 2004.
Incepand de la data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5 % pentru
partea din profit impozabil care corespunde ponderii veniturilor incasate din exportul din
volumul total al veniturilor. Incepand cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de
25 %.
In cazul contribuabililor care desfasoara activitate de natura barurilor de noapte, a
cluburilor de noapte, a discotecilor si a cazinourilor, impozitul pe profit datorat potrivit prezentei
legi, aferent acestor activitati, nu poate fi mai mic de 5 % din veniturile realizate din aceste
activitati.
In situatia in care impozitul pe profit este mai mic de 5 % din venitul acestor activitati,
contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5 % aplicat asupra acestor venituri realizate.

1.7. Determinarea profitului impozabil


Conform OUG nr. 217/1999, "profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre
veniturile obtinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate si lucrarilor executate din
vanzarea bunurilor imobile, inclusiv din castiguri din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru
realizarea acestora intr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga
cheltuielile nedeductibile."
In scopul determinarii profitului impozabil se iau in calcul toate castigurile din orice
sursa, inclusiv cele realizate din investitiile financiare. La calculul profitului impozabil
cheltuielile sunt de ductibile nuimai daca sunt aferente realizarii veniturile.
Veniturile reprezinta sumele sau valorile incasate ori de incasat si include3:

Ordonanta Urgenta de Guvern nr. 217/1999

20

a) veniturile financiare, respectiv venituri din vanzarea produselor, lucrarilor executate si


serviciilor prestate, din productia stocata, din productia de imobiliare, din subventii de
exploatare, precum si alte venituri din exploatatea curenta;
b) venituri financiare, respectiv venituri din participatii, din alte imobilizari financiare, din
creante imobilizate, din titluri de plasament, din diferente de curs valutar, din dobanzi, din
sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri financiare4;
c) venituri extraordinare, respectiv venituri din operatiuni de exploatare din operatiuni de capital
(despagubiri, penalitati incasate, venituri din cedarea activelor, cote-parti din subventii pentru
investitii virate la rezultatul exercitiului si alte venituri extraordinare).
La stabilirea profitului impozabil se vor lua in calcul numai cheltuielile care concura
direct la realizarea venitului si care se regasesc in costul produselor si serviciilor, in limitele
prevazute de legislatia in vigoare.
Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, dupa natura lor, care sunt
aferente realizarii veniturilor, astfel cum sunt inregistrate in contabilitatea contribuabililor.
Cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar, dar care se refera la perioade sau la
exercitii financiare viitoare, se inregistreaza in cheltuielile curente ale perioadelor sau exercitiilor
financiare viitoare. In aceasta categorie se incadreaza si sumele platite pentru obtinerea unor
autorizatii de functionare (numai care se elibereaza sau se avizeaza periodic).
In cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:
a) cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuielile cu materii prime, materiale si marfuri, cheltuieli
cu lucrarile si serviciile executate de terti, cheltuieli cu personalul, cu impozitele, taxele si
varsamintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cu primele de asigurare
care privesc activele corporale ixe si circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru
personal impotriva accidentelor de munca, contributiile care conditioneaza organizarea si
functionarea activitatilor respective potrivit normelor legale in vigoare, alte cheltuieli de
exploatare;
4

Veniturile financiare inregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/1991 se iau in
calcul la determinarea profitului impozabil de la data obtinerii lor, indifferent de obiectul de activitate ale
contribuabilului.

21

b) cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din
diferente de curs valutar, cheltuieli cu dobanzile, pierderi din creantele legate de participatii, alte
cheltuieli financiare;
c) cheltuieli extraordinare, respectiv cheltuieli privind operatiunile de capital si cele privind
operatiunile de capital si cele privind operatiunile de gestiune.
Inregistrarea veniturilor si cheltuielilor in evidenta contabila se va efectua conform
regulamentului de aplicare a legii contabilitatii nr. 82/1991.
In scopul determinarii profitului impozabil se iau in calcul toate castigurile de orice sursa,
inclusiv cele realizate de investitii financiare.
In cazul livrarilor de bunuri mobile si cel al vanzarii de bunuri imobile, in baza unui
contract de vanzare cu plata in rate, precum si in cazul contractelor de leasing financiar, valoarea
ratelor se inregistreaza la venituri impozabile, la termenele prevazute in contract.
PROFIT IMPOZABIL = VENITURI TOTALE - CHELTUIELI TOTALE +
CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE - VENITURI NEIMPOZABILE
La determinarea profitului impozabil, urmarind metodologia din declaratia de impozit, se
va determina profitul sau prevederea din exploatare, profitul sau prevederea din activitatile
financiare, profitul sau prevederea din activitatile extraordinare, profitul sau prevederea totala,
urmand ca din acesta pe baza scaderii veniturilor neimpozabile si a adunarii cheltuielilor
nedeductibile sa se obtina profitul sau pierderea inainte de raporatea pierderii.
Daca din profitul obtinut mai sus scadem eventualele pierderi realizate de contribuabil in
perioada anterioara, obtinem profitul sau pierderea care se va lua in calcul la determinarea
impozitului pe profit.
Profit (pierdere) din exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli de exploatare
(inclusiv cheltuieli privind impozitul pe profit).
Profit (pierdere) financiar = venituri financiare - cheltuieli financiare.
Profit (pierdere) extraordinare = venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare.
22

Total profit (pierdere) = profit (pierdere) din exploatare + profit (pierdere) financiara +
profit (pierdere) extraordinara.
Profit (pierdere) dupa scaderea veniturilor neimpozabile = total profit (pierdere) - venituri
deductibile.
Total profit (pierdere) inainte de raportarea pierderii = profit (pierdere) dupa scadere
veniturilor neimpozabile + total cheltuieli nedeductibile.
Profit impozabil (pierdere) = total profit impozabil (pierdere) inainte de reportarea
pierderii - pierderea fiscala de recuperat de anii precedenti.

1.7.1. Cheltuieli deductibile


Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt considerate deductibile daca
sunt considerate aferente realizarii profitului si-l situeaza in limitele prevederilor legale. In cazul
in care o cheltuiala privest emai multe activitati, ea se repartizeaza priveste mai multe activitati,
ea se repartizeaza pe fiecare activitate in parte, proportional cu veniturile realizate din fiecare din
aceste activitati.
La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente
realizarii veniturilor.
Pentru urmatoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului
impozabil, astfel:
1) cheltuielile efectuate pebtru realizarea bunurilor livrate si a bunurilor imobiliare vandute in
baza unui contract de vanzare cu plata in rate sunt deductibile la aceleasi termene scadente
prevazute in contractele incheiate intre parti, proportional cu valoarea ratei inregistrate in
valoarea totala a livrarii. Aceste prevederi au in vedere cheltuielile efectuate de producator,
respectiv vanzatorul bunurilor ce fac obiectul contractului de vanzare-cumparare.
2) in cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele leasing
operational sau amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar.
23

Amortizarea se va calcula in conformitate cu actele normative in vigoare. Incadrarea operatiilor


de leasing se realizeaza avandu-se in vedere clauzele contractuale si prevederile OG nr. 51/1997
privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata.
3) cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu,
utilizand mijloace de informare in masa, precum si costurile asociate producerii materialelor
necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare, sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului
impozabil in baza unui contract scris.
Se includ in aceasta prevedere actiunile cu caracter publicitar organizate de diferiti agenti
economici in scopul stimularii vanzarilor, care nu presupun taxe de participare pentru jucatori si
nici majorarea pretului pe care produsul l-a avut anterior desfasurarii actiunii publicitare5.
1) cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrari de interventie pentru reducerea roscului
seismic al cladirilor si locuintelor aflate in proprietate sau in administrare potrivit reglementarilor
legale in vigoare, care reprezinta clasa I de rosc seismic, sunt deductibile data efectuarii lor.
2) cheltuielile privind transportul si cazarea salariatilor, ocazionate de dezlegarea, detasarea si
deplasarea acestora in tara si in strainatate pe baza documentelor justificative.
3) cheltuieli privind tichetele de masa sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit
prevederilor legii bugetare anuale.
4) cheltuieli pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala, conform legii.
5) cheltuieli de asigurare care privesc active corporale fixe si necorporale ale contribuabilului si
cheltuielile pentru persoane impotriva accidentelor de munca.

1.7.2. Venituri neimpozabile


5

Nu se supun acestor prevederi cheltuielile legate de reducerile de preturi, premiile acordate in cadrul unor
companii publicitare, cu achizitionarea unor produse supuse inscriptionarii cu emblema firmei, cheltuieli cu
achizitionarea unor produse ce nu fac obiectul activitatii societatii si care nu sunt acordate in scop publicitar,
organizarea tombolelor, cheltuielile legate de incercarea produselor sau realizarea de demonstratii la punctele de
vanzare.

24

Din categoria veniturilor realizate de un contribuabil o parte sunt neimpozabile.


Dintre acestea amintim:
1) dividentele primite de catre o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica romana
sau straina;
2) dividentele favorabile de valoare a titlurilor de participare inregistrate ca urmare a incorporarii
rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la
societatea la care se detin participatiile6.
3) veniturile, realizate din anularea datoriilor sau din incasarea creantelor, dupa caz, ca urmare a
transferului de actiuni sau de parti sociale de la Fondul de stat, conform conventiilor.
4) rambursarile de chletuieli nedeductibile, precum si veniturile rezultate din anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori
recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
Aceste venituri nu sunt realizate din activitatea contribuabilului si are ca scop acoperirea
cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuarii lor, cum sunt:
- rambursarile de impozit pe profit platit in perioadele anterioare, restituirea unor majorari de
intarziere, partea din veniturile din asigurare care depaseste valoarea neamortizata a activelor
asigurate, venituri din anularea unor provizioane, altele decat cele pentru care s-a acordat
deducere conform HG nr 335/1995 privind regimul constituirii, utilizarii si deductibilitatii fiscale
a provizioanelor agentilor economici si societatilor bancare, republicata cu modificari ulterioare.
5) alte venituri neimpozabile, prevazute exprea in acte normative speciale.

1.7.3. Cheltuieli nedeductibile

Aceste venituri se inregistreaza de contribuabilii care detin evidenta contabila participatii la capitalul social al altor
societati, participatii care au fost comunicate prin documente ce atesta cuantunul majorarii acestora, ca urmare a
majorarii capitalului social, in conditiile prevazute de legea nr. 31/19990, privind societatile comerciale, republicata
cu modificarile ulterioare.

25

Exista cheltuieli expres revazute de lege, care sunt nedeductibile, printre care mentionam:
a) cheltuieli cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentand diferentele din anii precedenti sau
din anul curent, precum si impozitele platite in strainatate. Sunt nedeductibile si impozitele cu
retinere la sursa platite in numele persoanelor fizice si juridice nerezistente pentru veniturile
realizate in Romania.
b) amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile datorate catre autoritatile
romane, potrivit prevederilor legale, altele decat cele prevazute in contractele economice
incheliate cu persoanele nerezidente in Romania si/sau autoritatile straine, sunt cheltuieli
nedeductibile cu exceptia majorarilor.
c) cheltuieli de protocol care depasesc limita de 2 % aplicate diferentei rezultate dintre totalul
veniturilor si cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit
si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului.
d) cheltuielile cu diurna care depasesc limitele legale stabilite pentru institutiile publice;
e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legala, cu exceptia
celor create de banci in limita a 2 % din calcul creditelor acordate si a fondului de rezerva
potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societatilor de asigurare si reasigurare
create conform prevererilor legale in materie, precum si a fondului de rezerva, in limita a 5 % din
profitul contabil anual, pana cand acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si
varsat. Sunt nedeductibile si sumele utilizat epentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor
de catee societatile de asigurare si reasigurare pentru contractele cedate in reasigurare.
f) sumele folosite pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale, stabilite prin hotararea
Guvernului.
g) sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile conform legii anuale a
Bugetului de stat.
h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa gestiune sau degradate si
neimputabile, precum si pentru activele corporale, pentru care nu au fost incheiate contractele de
asigurare, TVA aferent acestor cheltuieli, TVA aferent bunurilor altele decat cele din productie
26

proprie acordate salariatilor sub forma unor avansuri in natura, precum si TVA nedeductibil
aferent cheltuielilor care depasesc limitele prevazute de lege.
In cazul in care pentru bunurile gasite lipsa un gestiune au fost incheiate polite de
asigurare, cheltuielile sunt deductibile. De asemenea, nu sunt deductibile cheltuielile cu bunurile
gasite lipsa la gestiune, peste valoarea acoperita prin imputare sau despagubiri acordate de
societatile de asigurare, inclusiv TVA aferent.
i) cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului,
inclusiv asigurarile de viata ale personalului angajat.
j) cheltuielile facute in favoarea actionarilor sau a asociatilor, inclusiv dobanzile platite in cursul
contractelor civile, daca nu sunt impozate la persoana fizica.
In cadrul acestor cheltuieli includem:
- cheltuieli cu amortizarea, intretinerea si cu repararea mijloacelor de transport utilizate de
asociat sau de actionar.
- cheltuielile cu transport, cazare si diurna efectuate de actionarul sau asociatul care nu are
calitate de angajat.
- bunurile, marfurile si serviciile acordate asociatilor sau actionarilor, precum si lucrarile
executate in favoarea acestora.
- cheltuielile cu chiria si intretinerea spatiilor puse la dispozitia lor.
- alte cheltuieli efectuate in favoarea actionarilor sau asociatilor, care nu se refera la activitatea
desfasurata de contribuabil7.
k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere in participatiune in favoarea partenerului
contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decat cele
rezultate pe baza decontului intocmit.
l) cheltuielile de conducere si administrare, inregistrate de un sediu permanent care apartine unei
persoane fizice sau juridice straine, indiferent de faptul ca s-au efectuat in statul in care se afla
7

Radu Stroe, Finante, Editura ASE, Bucuresti, 2002, pag. 172

27

sediul permanent sau in alta parte care depasesc 10 % din salariile impotzabile ale sediului
permanent din Romania.
m) cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente care nu indeplinesc, potrivit
Legii contabilitatii nr. 81/1991, cu modificarile ulterioare, conditiile de document justificativ.
n) cheltuielile inregistrate de societatile agricole constituite in baza Legii 36/1991 privind
societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura pentru dreptul de folosinta a terenului
agricol adus de membrii asociati peste cota de distributie din productia realizata din folosinta
acestuia prevazuta in contractul de societate sau de asociere.
o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele legale in vigoare8;
p) cheltuielile cu dobanzile aferente imprumuturilor, altele decat cele acordate de banci si de alte
persoane juridice autorizate potrivit legii, care depasesc dobanzile active ale bancilor,
comunicate de Banca Nationala a Romaniei;
q) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau de consultanta, in situatia in care nu sunt
justificate de un contract scris si pentru care nu pot fi verificati prestatorii in legatura cu natura
acestora. Nu sunt deductibile serbviciile facturate de persoane fizice si juridice nerezidente, in
situatia in care plata acetora determina pierderea la nivelul unui exercitiu financiar sau in situatia
in care aceste servicii nu sunt aferente activitatii entitatii din Romania.
r) amortizarea calculata asupra diferentei dintre valoarea investitiilor efectuate in autoturisme
dupa 1 ianuarie 2000 si echivalentul in lei a 12000 Euro (exceptie fac societatile de leasing
operational).
s) cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare,
inregistrate la societatea la care se detin participatiile, cu exceptia celor determinate de vanzareacumpararea acestora.
8

Pentru stabilirea valorii la care se aplica procentul legal pana la care se acorda deducerea, se scad din totalul

veniturilor cheltuielilor efectuate, mai putin chletuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de sponsorizare.

28

1.8. Exceptii de la plata impozitului pe profit


Exceptiile de la plata impozitului pe profit sunt:
a) trezoreria statului;
b) institutiile publice, pentru fondurile publice constituie inclusiv pentru veniturile extrabugetare
si disponibilitatile realizate si utilizate, potrivit Legii nr. 500/2002, privind finantele publice si
Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare,
daca legea nu prevede astfel;
c) organizatiie de nevazatori, de invalizi si a persoanelor cu handicap pentru profiturile realizate
de unitatile economice fara personalitate juridica ale acestora, protectia speciala si incadrarea in
munca a persoanelor cu handicap;
d) fundatiile romane constituite ca urmare a unor legate;
e) cooperativele care functioneaza ca unitati protejate ale persoanelor cu handicap, special
organizate, potrivit legii de organizare si functionare privind protectia speciala si incadrarea in
munca a persoanelor cu handicap;
f) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si
produselor necesare activitatii de cult potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al
cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult si pentru veniturile obtinute din chirii, cu
consitia utilizarii sumelor respective pentru intretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru
lucrari de constituire, de reparatii si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor
ecleziastice, pentru invatamant si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile
din despagubiri sub forma baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de
legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate pentru veniturile
utilizate, potrivit Legii invatamantului nr. 84/1995, republicata cu modificarile si completarile
ulterioare si Ordonantei de urgenta a guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru
imbunatatirea finantarii invatamantului superior;
29

h) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute


ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicata cu modificari
ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitatile economice care sunt sau vor fi utilizate
pentru imbunatatirea confortului si eficientei cladirii, pentru intretinerea si refacerea proprietatii
comune;
Persoanele juridice romane fara scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe
profit pentru urmatoarele categorii de venituri:
- cotizatiile membrilor;
- contributiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;
- taxele de inregistrare, stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
- donatiile si sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;
- dobanzile si dividentele obtinute prin plasarea disponibilitatilor rezultate din asemenea venituri;
- veniturile pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;
- resursele obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale;
- veniturile prin actiuni intamplatoarea realizate de organizatii sindicale/patronale, utilizate in
scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare si funtionare;
- veniturile extraordinare rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea
persoanelor juridice fara scop patrimonial, altele decat cele care au fost folosite in activitatea
economica.
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit persoanele juridice fara scop patrimonial,
pentru veniturile realizate din activitati economice pana la nivelul echivalentului in lei a 10.000
Euro, realizate intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile
prevazute la alineatul 3.

30

Persoanele juridice romane fara scop patrimonial care nu se incadreaza in conditiile


referitoare la nivelul veniturilor prevazute la alineatul 4, pentru profitul obtinut din activitati
economice, platesc impozit pe profit calculat potrivit articolului 2, alineatul 1.

1.9. Plata si regularizarea la buget


Legea nr. 414/2002 referitoare la plata si controlul impozitului pe profit, revizuita prin
decizia nr. 9 din 8 octombrie 2003, cu modificarile si completarile de rigoare.
In conformitate cu legislatia in vigoare, contribuabilii au obligatia de a calcula profitul
impozabil, de a depune la sediul organelor financiare declaratia de impunere si de a plati
impozitul datorat pana la scadenta.
Incepand cu 1 ianuarie 1998, plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial pana la
data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei
si societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare
celei pentru care se calculeaza impozitul9.
Contribuabilii au obligatia de a calcula impozitul pe profit si de a depune declaratia de
impunere lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare realizarii profitului, urmand ca dupa
definitivarea impozitului pe baza datelor din bilantul contabil anual sa depuna declaratia de
impunere pentru anul fiscal expirat pana la data care este prevazuta depunerea bilantului
contabil.
Banca Nationala a Romaniei si societatile bancare au obligatia sa plateasca in contul
impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal, o suma egala cu impozitul,
datorata pe luna noiembrie a aceluiasi an pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator,
urmand ca regularizarea sa se efectueaze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului.
In cazul contribuabililor, altii decat bancile comerciale si BNR, exista obligatia de a se
plati in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV pana la data de 25 ianuarie inclusiv a
9

Hotararea Guvernului nr. 859/2002

31

anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie,
urmand ca regularizarea sa se faca odata cu depunerea declaratiei anuale.
Declaratiile de impunere pot fi procurate de contribuabili de la administratiile financiare
sau de la directiile generale ale finantelor publice, ele fiind distribuite in mod gratuit.
Contravaloarea lor este o cheltuiala a statului privind administrarea impozitului.
Contribuabilii sunt raspunzatori de datele completate in declaratiile de impunere si de
depunere a lor la termenul stabilit.
Plata impozitului pe profit se face in lei. In cazul in care incasarea veniturilor se face in
natura, plata impozitului se face in lei ca urmare a transformarii a valutei care reprezinta
veniturile.
Contribuabilii platesc impozitul pe profit in special prin intermediul bancilor la care au
deschis cont. Societatile bancare au obligatia virarii sumelor datorate de contribuabilii bugetului
de stat in aceeasi zi in care se face plata obligatiilor fiscale, in caz contrar eventualele majorari de
intarziere care apar datorita nevirarii banilor in contul statului cazand in sarcina bancilor.
Daca organul fiscal constata ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta legal,
acesta face un calcul si comunica in scris contribuabililor modul de stabilire a impozitului.
Organul fiscal stabileste impozitul pe profit si in situatia in care contribuabil nu a
completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile necesare pentru determinarea
obligatiilor fiscale. Contribuabilul este obligat, in acest caz, sa achite impozitul pe profit stabilit
de organul fiscal pe baza instiintarii de plata, la data si locul precizate pe instiintare.
Atunci cand impozitul pe profit stabilit de stat prin intermediul organelor fiscale nu este
cel real, contribuabilul are sarcina de a dovedi acest fapt, el avand in continuare obligatia de a
depune declaratia de impunere.
In situatia in care suma datorata sub titlul de impozit pe profit nu este platita la data
stabilita de lege, contribuabilul este obligat sa plateasca majorari de intarziere pentru perioada
cuprinsa intre termenul de plata si dat la care este efectuata plata obligatiei fiscale.

32

Pentru neplata la termen a impozitului datorat, precum si a majorarilor de intarziere,


organele fiscale recupereaza sumele prin aplicarea procedurii de executare silita prevazuta in
legislatia in vigoare.
Majorarile de intarziere sunt datorate si de organul fiscal pentru sumele platite in curs ca
impozit si nerestituite in termen legal. Aceste majorari se calculeaza incepand cu a 31 a zi de la
data depunerii cererii de restituire a impozitului platit in curs de catre contribuabili. Daca acest
termen este anterior datei obligatorii de plata a impozitului, majorarea se calculeaza de la data
obligatiei de plata pana la data restituirii impozitului.
In cazul cererii pentru restituirea unui impozit platit intr-un cunatum mai mare decat cel
rezultat de plata , organul fiscal poate compensa suma acelei plati, inclusiv eventualele majorari
de intarziere, cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului.
Compensarea sau restituirea pot fi facute si din oficiu de catre organele fiscale, fara o
cere prealabila de restituire sau de compensare. Aceasta masura trebuie adusa la cunostinta
contribuabilului.
Termenul de prescriptie in cazul impozitului pe profit este de 5 ani de la data la care a
expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere. In cazul in care se constata ca agentul
economic a realizat evaziune fiscala, termenul de prescriptie se majoreaza la zece ani.
In cazul cererilor de compensare sau de restituire de plati de impozit, termenul de
prescriptie este de 5 ani de la data depunerii declaratiei de impunere.
1.10. Drepturi, obligatii si sanctiuni
In cursul anului fiscal, contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere
pana la termenul de plata a impozitului, urmand ca dupa determinarea impozitului pe profit pe
baza dsatelor din bilantul cintabil anual, sa depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal
expirat. declaratia de impunere pentru intreg anul fiscal se depune pana la data la care trebuie
depus bilantul contabil.
Daca orice suma reprezentand obligatia fiscala nu este platita pana la data stabilita,
contribuabilul este obligat la plata majorarilor de intarziere pentru suma respectiva.
33

Perioada pentru care se calculeaza majorarile de intarziere este cea cuprinsa intre termenul legal
de plata a obligatiei si data la care a fost platita.
Aceste majorari de intarziere sunt datorate si de catre organul fiscal in cazul in care nu a
restituit la termenul prevazut de lege impozitul platit in plus de contribuabil pentru care a fost
introdusa cerere de restituire.
Declaratia de impunere indeplineste si functia de cerere de plata a impozitului pe profit
pentru toate categoriile de contribuabili. Pentru plata majorarilor de intarziere se prevede o cota
de 2% mai mare decat rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale10.
Daca s-au achitat sume in plus si s-a introdus cerere de restituire a banilor achitati peste
ceea ce se datoreaza, organul fiscal poate compensa suma respectiva, inclusiv majorarile de
intarziere, daca este cazul cu alte obligatiuni fiscale ale contribuabilului. Compensarea sau
restituirea se poate face si din oficiu de catre organele fiscale, fara o cerere de restituire
prealabila, caz in care trebuie instiintat si contribuabilul. Trebuie precizat faptul ca nu se admit
compensari ale impozitului pe profit cu eventualele creante detinute de contribuabil asupra
statului, altele decat cele de natura fiscala.
Abaterile de la lege, in cazul impozitului pe profit sunt sanctionate contraventional sau
penal. Printree faptele ce se sanctioneaza contraventional, amintim:
- depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile, inclusiv a declaratiei de impunere, sanctiunea
este de 1% din suma datorata;
- depunerea declaratiei de impunere peste termenul prevazut anterior, precum si nefurnizarea
informatiilor necesare pentru a determina obligatia fiscala, care se sanctioneaza cu o amenda
egala cu 2% din impozitul datorat.
- neplata impozitului stabilit prin retinere la sursa, care se sanctioneaza cu o amenda de 100% din
impozitul care trebuie retinut si varsat;

10

Revista Tribuna Economica, nr. 4/2003

34

- nedepunerea in termenul prevazut de lege a declaratiei de impunere, in cazul contribuabililor


care au realizat pierdere se sanctioneaza cu o amenda egala cu 0,1% din cifra de afaceri aferenta
perioadei pentru care nu s-a depus declaratia.
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor fiscale se efectueaza de catre organele
teritoriale ale Ministerului de Finante.

Capitolul II
Metodologia de exercitare a controlului financiar asupra activitatii unui agent economic

2.1. Procedee de control


Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este
organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor si regulilor stabilite. Cunoasterea si

35

perfectionarea activitatii economice presupune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem


metodologic, cu ajutorul caruia sa se evidentieze realitatea, legalitatea si eficienta.
Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de cercetare si actiune, cat
si instrumente metodologice ale altor discipline ca: analiza economico-financiara, matematica,
contabilitate, drept, marketing, informatica, management.
Componenta principala a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de
cercetare, cunoastere si perfectionare a activitatii economice si financiare si anume controlul
documentar contabil, controlul faptic, controlul total si prin sondaj.
Procentul de control reprezinta latura practica a controlului financiar si presupune
corelarea unor modalitati concrete de actiune pentru cunoasterea si perfectionarea activitatii
controlate.
Controlul documentar contabil este procedeul cel mai frecvent folosit in activitatile
economico-financiare si consta in analiza unor operatiuni, procese sau fenomene economice pe
baza documentelor justificative in care sunt reflectate.
Acest control poate fi la randul sau:
Preventiv: efectuat asupra documentelor de dispozitie;
Ulterior: efectuat cu ajutorul documentelor de executie care dovedesc producerea efectiva a
operatiilor economico-financiare.
Controlul documentar-contabil este procedeul prin care se stabileste realitatea, legalitatea
si eficienta operatiunilor si activitatilor economice si financiare, prin examinarea documentelor
primare si bilantiere11. Persoanele care efectueaza acest control au o mare responsabilitate,
deoarece ele trebuie sa urmareasca concomitent, daca documentele justificative indeplinesc
conditiile de forma, dar si pe cele de fond.
Controlul documentar contabil se exercita printr-o serie de tehnici sau modalitati care se
utilizeaza selectiv sau combinat in functie de situatia controlata. In practica intalnim tehnici de
control documentar si tehnici specifice de control documentar contabil.
11

Revista Tribuna Economica, nr. 9/2003

36

Controlul cronologic se executa in ordinea intocmirii inregistrarii si indosarierii


documetelor. Documentele se examineaza si pe fiecare zi la rand, in ordinea in care sunt patrate
sau indosariate fara nicio grupare sau sistematizare anterioara. Se exercita usor, dar nu da
posibilitatea sa se urmareasca de la inceput pana la sfarsit o anumita problema.
Controlul invers cronologic se exercita de la sfarsitul pana la inceputul perioadei de
control. Se incepe cu controlul celei mai recente operatii si documente si se continua de la
prezent spre trecut. Aceasta tehnica se foloseste atunci cand aceasta s-a produs.
Controlul sistematic sau pe probleme impune gruparea documentelor pe categorii de
probleme (operatiuni de casa, vanzari, cumparari, operatiuni de banca, salarii etc.) si apoi
controlul lor in ordine cronologica. Aceasta tehnica are o mai mare eficienta si permite urmarirea
cu mai multa atentie a unui anumit obiectiv.
Controlul reciproc consta in cercetarea si confruntarea in cadrul aceleais unitati a unor
documente cu continut identic, dar diferit ca forma (de exemplu inregistrarile din Registrul de
casa cu inregistrarile din extrasul de cont). Controlul reciproc constituie o confirmare interna a
datelor inscrise in documente.
Controlul incrustisat presupune confruntarea tuturor exemplarelor unui document,
existent la unitatea controlata si la alte unitati cu care unitatea controlata a intrat in relatii de
decontare, de cumparare sau vanzare. Controlul incrutisat constituie o confirmare externa a
datelor inscrise in documente.
Controlul combinat sau mixt reprezinta o imbinare a procedeelor de mai sus si presupune
gruparea documentelor pe categorii, problem sau operatii si examinarea fiecarui set de
documente in ordine cronologica sau invers cronologica.
Investitia de control este modalitatea prin care organul de control obtine informatii din
partea personalului a carui activitate este controlata. Investigatia presupune studierea unor
problem care nu rezulta din documentele si evidentele puse la dispozitie. Acest procedeu nu este
sursa de control demna de incredere, insa reprezinta un supliment de informare si conduce
organul de control sa ia in considerare aplicarea altor modalitati de control.

37

Analiza si studiul general se foloseste pentru a obtine argumentele justificative ale


controlului. Aceasta modalitate este utila pentru controlul contabilitatii, care poate contine
inregistrari gresite sau neobisnuite (de ex. Solduri debitoare la conturile de pasiv sau solduri
creditoare la conturile de activ).
Comparatia de control consta in examinarea comparative a diferitelor solduri din
evidentele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Comparatia cu datele anterioare,
cum ar fi cheltuielile anului precedent cu cele ale anului in curs, este o aplicare frecventa a
tehnicii comparatiei.
Balantele analitice de control se intocmesc pentru fiecare cont sintetic desfasurat pe
conturi analitice, pe baza documentelor din conturile analitice, inainte de a se intocmi balanta
sintetica de control, de aceea se mai numesc si balante auxiliare.
Balanta sintetica de control controlul inregistrarilor se face prin confruntarea fiecarei
balante analitice de control cu sumele contului sintetic din balanta sintetica de control.
Controlul faptic este procedeul de stabilirea realitatii existentei a miscarii mijloacelor
materiale si banesti si a desfasurarii activitatilor economico-financiare. Aceasta se exercita la
locul de existenta a mijloacelor materiale si banesti si are ca obiectiv determinarea exacta a
cantitatilor si valorilor existente, a starii in care se gasesc, a stadiului si modului de prelucrare a
respectarii legalitatii in utilizarea lor.
Efectuarea controlului faptic presupune aplicarea unor tehnici de control, cum ar fi:
inventarierea, expertiza tehnica si analiza de laborator, observarea directa, inspectia tehnica.
Inventarierea are ca obiectiv constatarea la un moment dat a existentei cantitative si
calitative a elementelor de activ si de pasiv ale unui agent economic, precum si modul de
executare a sarcinilor de catre gestionar12.
Inventarierea de control, ca tehnica a controlului financiar coincide numai partial cu
activitatea mult mai larga de inventariere periodica a gestiunilor sau a intregului patrimoniu13.
12

Prin inventariere se constata eventualele neconcordante dintre datele de inregistrare in evidentele contabile, cu
privire la valorile material si banesti detinute de firma si situatia reala.
13

O conditie esentiala pentru surprinderea realitatilor effective este ca inventarierea de control sa se efectueze
inopinat.

38

Expertiza tehnica si analiza de laborator sunt tehnici de control care se folosesc in


controlul financiar atunci cand complexitatea problemelor studiate depaseste nivelul de pregatire,
aparatura de care dispune sau competenta legala atribuita organului de control. In acest caz se
recurge la serviciile unor specialisti in domeniul tehnic, chimic, sanitar etc.
Expertizele tehnice sunt necesare pentru determinarea calitaii compozitiei sau continutul
unei materii prime, materiale sau produse.
Atat expertizele tehnice, cat si analizele de laborator depasesc cadrul problemelor
economico-financiare, dar foarte adesea ele sunt indispensabile organelor de control, pentru
cunoasterea realitatii efective si pentru formularea unor concluzii juste. Ele sunt efectuate de
catre specialisti, tehnicieni la cererea organelor de control.
Observarea directa este o modalitate utilizata indeosebi in controlul concomitent si
consta in urmarirea la fata locului a modului de organizare si desfasurare a muncii din diferite
sectoare si compartimente.
In cadrul actiunii de control financiar, observarea directa se poate realiza prin deplasarea
la fata locului pentru a constata modul in care personalul isi indeplineste obligatiile de serviciu.
In cazul observarii directe se pot folosi si procedee tehnice, cum ar fi: cronometrarea,
fotografierea, normarea, testarea de aptitudini.
Controlul prin observarea directa permite cunoasterea unor aspecte care nu fac obiectul
inregistrarilor in documente sau in evidente, cum sunt: asigurarea pazei la gestiunile materiale,
respectarea normelor de protectie a muncii, realizarea masurilor de securitate privind pastrarea si
manipularea numerarului.
Inspectia tehnica consta in examinarea activelor si a altor surse. Este o proba sigura
constatarea existentei unui post de activ, a imobilizarilor sau a actelor justificative inregistrate in
evidenta contabila.
Controlul total cuprinde toate operatiile din cadrul obiectivelor stabilite si pe toata
perioada supusa controlului, acest control este cel mai cuprinzator si sigur, dar cu toate acestea
necesita un volum mai mare de munca si nu poate fi aplicat tot timpul, fiind posibil numai la
unitatile mici.
39

Controlul prin sondaj cerceteaza cele mai reprezentative documente si operatii, care
permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului controlat.
Sondajul este un control selectiv care simplifica sarcina de apreciere prin utilizarea unui
exemplu reprezentativ si permite obtinerea unei economii in ceea ce priveste munca de control.
Eficienta controlului prin sondaj este conditionata de perioada aleasa pentru control, de
operatiile si documentele ce urmeaza a fi controlate. De multe ori rezultatele sondajelor
determina extinderea controlului asupra tuturor operatiunilor ajungandu-se astfel la un control
total.
Inventarierea ca tehnica de control faptic poate fi efectuata total sau prin sondaj in functie
de natura elementelor controlate si de obiectivele urmarite in activitatea de control.
Inventarierea totala permite cunoasterea efectiva a realitatii si obtinerea de concluzii
exacte, dar necesita un volum mare de munca, un timp indelungat, fapt ce implica sistarea
operatiunilor de predare-primire a bunurilor.
Inventarierea prin sondaj este mai operativa, insa are o precizie mai scazuta. Cu toate
acestea in practica de control se apeleaza cel mai des la metoda inventarierii prin sondaj datorita
numarului mare de repere si valori ce urmeaza a fi inventariate.
Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operatiile si documentele dintr-un
anumit sector, el se poate limita la o parte din perioada supusa controlului. Tendinta de
cuprindere in control a unui numar tot mai mare de operatiuni curente este ponderata de obligatia
de a se controla, in totalitate sau prin sondaj, operatiile efectuate de la ultima perioada controlata
si pana in prezent.
Avand in vedere procedeele de control si tehnicile specifice fiecarui procedeu se poate
spune ca acestea se intrepatrund si se completeaza reciproc dand nastere la noi forme si variante
cum ar fi:
-

Controlul simultan, cel care are loc concomitent si se refera la mai multe obiective
similare sau inrudite care pot fi substituite cu usurinta unul altuia (de ex. Controlul
simultan al tuturor casieriilor unei firme);
40

Controlul complet constituie un ansamblu de masuri legate intre ele, care au ca scop

demonstrarea exactitatii si completitudinii operatiunilor controlate;


Controlul continuu sau permanent este acela care nu prezinta intreruperi in derularea sa si
cuprinde toate actele si bunurile ce fac obiectul controlului. Aceasta forma de control

tinde a fi integrata in activitatea curenta a firmei, fiinnd una normala si indispensabila;


Controlul progresiv este acel control care se exercita in cursul executarii lucrarilor si pe

masura desavarsirii lor;


Controlul periodic este acel control organizat periodic si care cuprinde totalitatea faptelor
sau obiectivului de controlat. Acesta varianta de control include si controlul intermitent,
ocazional, in cazul in care se constata anumite tendinte negative si se doreste stoparea

acestora14;
Controlul direct este un control simultan si se aplica pe masura desfasurarii activitatii de
catre obiectivul controlat (de ex: controlul calitatii si cantitatii de marfuri primite de la
furnizori).

2.2 Organizarea activitatii de control financiar al statului


Cuprinde in sfera sa de actiune administrarea si utilizarea resurselor financiare publice,
precum si respectarea reglementarilor financiar-contabile in vigoare in activitatea desfasurata de
agentii economici.
Obiectivele controlului financiar de stat sunt:
Administrarea si utilizarea fondurilor alocate de la buget pentru cheltuieli de functionare
si intretinere a instituriilor publice;
Utilizarea fondurilor alocate de la stat pentru realizarea de investitii de interes general,
subventionarea unor activitati si produse;
Folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor contabile in
activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale;
14

De cele mai multe ori acest control se exercita inopinat pentru cel controlat.

41

Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a societatilor


comerciale, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor
obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.
Totodata in sfera controlului financiar al statului sunt cuprinse si actiunile de combatere a
evaziunii fiscale si a frauelor, contraventiilor si infractiunilor in domeniile fiscal si vamal.
Organismul desemnat de catre guvern pentru a aplica strategia si programele in domeniul
controlului financiar de stat este Ministerul Finantelor Publice.
Structura organelor de control ale Ministerului Finantelor
Activitatea aparatului de control financiar de stat se desfasoara pe baza de programe
trimestriale aprobate de Cosniliul de administratie al Ministerului Finantelor Publice. Prin aceste
programe se urmareste aplicarea actelor normative in domeniul financiar-contabil, fiscal si
bugetar.
Programul trimestrial de activitate al Directiei generale de control financiar al statului
cuprinde toate actiunile de control cu indicarea perioadelor in care urmeaza a se desfasura
actiunea de control. In sfera de alcatuire a acestei directii sunt cuprinse actiuni de control cu
privire la:
-

Realizarea veniturilor statului;


Alocatiile si subventiile de la buget;
Controlul regiilor autonome si a societatilor comerciale;
Executia bugetului de stat;
Alte activitati sau actiuni de control.
Programul de lucru se bazeaza pe sarcinile trasate de conducerea Ministerului Finantelor

Publice si pe propunerile directiilor de control teritoriale. Stabilirea agentilor economici ce vor


face obiectul controlului exercitat de organele Ministerului Finantelor Publice se face avand in
vedere reglementarile cu privire la faptul ca un agent economic poate face obiectul unui singur
control asupra contabilitatii intr-un an calendaristic. Se supune controlului intreaga perioada
scursa de la ultimul control de aceeasi natura si cu aceleasi obiective.

42

La stabilirea duratei actiunii de control se tine seama de reglementarea legala conform


careia durata maxima a unei actiuni de control la sediul unui agent economic este de trei luni,
indiferent de perioada supusa controlului.
Garda financiara este un corp de control financiar specializat al statului, militarizat,
neincarzamat care functioneaza, potrivit legii, in cadrul Ministerului Finantelor.
Garda financiara efectueaza controale operative si inopinate pentru constatarea incalcarii
legilor fiscale, a reglementarilor vamale, a normelor de comert si de circulatie a bunurilor si
serviciilor, urmarind identificarea si sanctionarea, in conditiile legii, a evaziunii fiscale, a
activitatilor de contrabanda si a altor fapte ilegale, desfasurate in domeniile pentru care Garda
financiara este imputernicita prin lege sa execute control.
Constatarile rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemneaza in acte de
control in care se descriu faptele, se mentioneaza prevederile legale incalcate, se stabilesc
obligatiile fata de bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele fonsurilor speciale, se aplica
sanctiuni si se dispun masurile prevazute de lege.
Conform normelor legale in vigoare activitatea de control financiar al statului se
caracterizeaza, in principal, prin15:
1. Declansarea actiunilor de control se face ca urmare a planurilor si a programelor
tematice, a sesizarilor, a rapoartelor, a informatiilor, a solicitarilor motivate din partea
organelor abilitate, a ordinului ministrului finantelor sau al conducerii Garzii financiare;
2. Actiunile se pot desfasura in fucntie de locul unde se afla sursa impozabila, respectiv la
sediul agentului economic, la oricare punct de lucru al acestuia, pe cai de comunicatie, in
orice loc in care se afla sau se identifica documente sau probe, inclusiv la sediul
organului de control;
3. Controlul obiectivelor specifice pentru care s-a declansat actiunea, inclusiv al faptelor ce
decurg sau sunt direct corelate cu acesta, se va executa prin verificari ale documentelor
justificative si ale registrelor contabile, ale stocurilor faptice si scriptice, incrucisate,
supravegherea obiectivelor, perchezitii si prin oricare alte procedee permise de lege;
4. Pentru corecta fundamentare a constatarilor inscrise in actele de control, in desfasurarea
verificarilor vor fi examinate documente primare, de gestiune, justificative, contabile,
15

Revista Tribuna Economica, nr. 9/2003

43

deconturi fiscale, documente bancare sau vamale, jurnale si registre si orice alte
documente utile controlului.
Garda financiara sprijina, prin mijloace si procedee de control specifice, organele de
control financiar si celelalte servicii din cadrul Ministerului Finantelor, la cererea scrisa a
acestora si cu acordul prealabil al comisarului sef de sectie al comisarului general.
Valorificarea constatarilor cuprinse in actele de control se efectueaza potrivit legii si
metodologiilor elaborate de Ministerul Finantelor. Documentele de control se depun si se
inregistreaza la sediul Garzii financiare; daca in urma controlului au fost efectuate confiscari de
bunuri, sume delei sau in valuta, acestea se depun sau se predau, dupa caz, potrivit prevederilor
legale.
Documente utilizate in activitatea de control:
a) Pentru evitarea controlului repetat si a depasirii duratei controlului, fiecare directie de
control teritoariala tine

o evidenta stricta a actiunilor de control pe fiecare agent

economic, intocmind in acest sens un Registru sau o fisa pentru fiecare agent economic
controlat;
b) Pentru folosirea judicioasa a timpului de lucru efectuat controlului, agentul economic ce
urmeaza a fi controlat este instiintat despre data inceperii controlului pentru a lua toate
masurile ce se impun pentru crearea conditiilor optime de desfasurare a actiunii de
control. Aceasta instiintare se face prin intermediul unui aviz de control adresat
conducatorului unitatii. Prin acest aviz se comunica data inceperii controlului si se
solicita sa se ia masurile necesare de verificare a registrelor contabile, a bilantelor
contabile, a documentelor justificative precum si pentru desfasurarea in conditii normale
a controlului.
c) Constatarile organelor de control sunt consemnate in documente cunoscute sub
denumirea de acte de control. Organele de control intocmesc de regula urmatoarele acte
de control:
Procesul verbal de control este structurat in:
1. Partea introductiva in care se mentioneaza:
- Locul si data intocmirii actului de control;
- Denumirea agentului economic controlat si numele reprezentantului legal;
44

2.

Numele si prenumele organului de control;


Temeiul legal si delegatia in baza careia se face controlul;
Tematica si obiectivele controlului;
Perioada supusa controlului;
Perioada in care se desfasoara controlul.
Cuprinsul procesului verbal de control in care se consemneaza constatarile rezultate in
urma controlului efectuat. Pentru fiecare abatere constata in procesul verbal se vor

preciza obligatoriul urmatoarele elemente:


Continutul abaterii;
Dispozitiile legale incalcate;
Consecintele economice, financiare, bugetare, fiscale si gestionare cu evaluarea exacta a

acestora;
- Numele, prenumele si functia persoanelor vinovate pentru stabilirea raspunderii;
- Masurile luate in timpul controlului si documentele de dispozitie;
- Masurile ce urmeaza a fi luate in continuare, cu indicarea termenilor.
3. Incheierea procesului verbal de control in cadrul caruia se mentioneaza ca la finalizarea
actiunii de control au fost restituite toate actele si ducumentele puse la dispozitia
organelor de control. In acelasi timp se mentioneaza numarul de exemplare in care a fost
intocmit procesul verbal si modul cum au fost repartizate acestea (unul inregistrat cu
numar si data ramane la agentul economic controlat, iar restul sunt luate de organul de
control).
Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se incheie in trei exemplare
(unul la contravenient, unul la organul de control si unul la sectia financiara care executa
amenda) si cuprinde urmatoarele informatii:
-

Data incheierii;
Numele, prenumele si functia celui care incheie procesul verbal;
Contraventia constata si amenda cu care se sanctioneaza;
Numele, prenumele, ocupatia, domiciliul si seria actului de identitate a persoanei

raspunzatoare de savarsirea abaterilor;


Obiectiunile formulate de contravenient, termenul de contestatie;
Numele, prenumele, domiciliul si seria actului de identitate al martorului.

Nota de constatare se foloseste atunci cand:


-

In decursul controlului se fac constatari care nu se mai pot reconstitui sau care nu mai pot
fi dovedite (lipsuri de la locul demunca, materiale neasigurate, masini, utilaje, miljoace
de transport utilizate necorespunzator);
45

Este necesar a se lua masuri urgente pentru sistarea sau inlaturarea unor abateri.
In nota de constatare se consemneaza situatiile de fapt si masurile luate operativ pentru

remedirea deficientelor constatate. Notele de constatare se semneaza de catre organul de control,


de conducatorul unitatii, de persoanele la care se refera constatarea si de eventualii martori.
Nota de prezentare reprezinta raportul perosnal al organului de control care cuprinde
concluzii si propuneri cu privire la abaterile constatate, care se anexeaza la actele de control
incheiate. Acesta cuprinde:
-

Nominalizarea persoanelor din afara unitatii care au dat dispozitii ce au condus la

abaterile constatate;
Problemele care necesita controlul in continuare cu propuneri in acest sens;
Masurile ce trebuie luate in continuare de agentul economic controlat;
Propuneri de aplicare a unor sanctiuni disciplinare, de imputare sau stabilire a raspunderii
penale.

Valorificarea constatarilor controlului financiar de stat se materializeaza intr-o suita de


dispozitii ale organelor de control. Acestea au dreptul sa dispuna:
-

Luarea de masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate in activitatea

compartimentului financiar-contabil al institutiei controlate;


Corectarea si completarea bilanturilor contabile, precum si varsarea impozitelor si taxelor

constatate in timpul controlului, inclusiv a majorarilor aferente;


Suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor financiar-contabile si
fiscale in vigoare.
Masurile care se dispun au la baza actele de control legal intocmite de catre organele de

control si sunt adresate conducerii agentului economic controlat.

2.3. Controlul financiar propriu al agentilor economici si institutiilor publice


Controlul financiar propriu al agentilor economici si institutiilor publice se exercita in
cadrul unitatilor de catre angajati incadrati in functii de control, sub forma controlului financiar
preventiv si sub forma controlului financiar de gestiune.

46

Controlul financiar preventiv are ca obiectiv preintampinarea incalcarii dispozitiilor


legale in vigoare in domeniul financiar-contabil, fiscal si producerea de pagube. Acesta forma de
control se exercita asupra documentelor care consemneaza operatiile ce antreneaza drepturile si
obligatiile patrimoniale ale unitatii, in faze de angajare si de plata, in raporturile cu alte persoane
fizice sau juridice.
In sfera controului financiar preventiv sunt cuprinse urmatoarele categorii de operatii:
-

Incheierea de contracte cu parteneri interni si externi;


Incasarile si platile in lei si in valuta derulate in numerar sau prin banca;
Trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a caror sume care duc la diminuarea

profitului sau capitalului social;


Gajarea, inchirierea sau concesionarea de bunuri;
Deschiderea de credite bugetare, repartizarea de credite bugetare la institutiile din
subordine si alimentarile cu sume din alocatii bugetare pentru finantarea cheltuielilor de

capital;
Propunerile de suplimentare a unor venituri prevazute a fu suportate pe seama unor

alocatii bugetare;
Modificarea repartizarii pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
Virarile de credite bugetare in cadrul capitolelor de cheltuieli.
Controlul financiar preventiv este exercitat de catre conducatorul compartimentului

financiar-contabil. In functie de volumul de activitate al institutiei, conducatorul acesteia mai


poate imputernici si alte persoane din cadrul compartimentului financiar-contabil, pentru
exercitarea controlului financiar preventiv.
Controlul financiar de gestiune este un control finalizat. Autoritatea care il aplica isi
propune obiective pe care sa le poata indeplini si comunica. Organele care exercita acest control
trebuie sa aiba o viziune pe termen mediu sau lung asupra activitatii contabile.
Controlul financiar de gestiune are drept obiectiv respectarea reglementarilor legale in
vigoare cu privire la:
-

Existenta, pastrarea, paza si integritatea bunurilor si valorilor de orice fel detinutecu orice

titlu;
Utilizarea bunurilor, clasarea si declansarea bunurilor;
Efectuarea incasarilor si platilor in numerar si prin virament bancar, in lei si in valuta;
Plata salariilor si efectuarea retinerilor din acestea si din alte obligatii fata de angajati;
47

Intocmirea si inregistrarea documentelor de evidenta primara si contabila.


Controlul financiar de gestiune se organizeaza la ministere, departamente, alte organe

centrale de stat si organe locale, regiile autonome si fabricile, uzinele si atelierele din structura
lor.

Capitolul III

48

Facilitati fiscale si alte inlesniri la plata obligatiilor fiscale

3.1. Facilitati fiscale specifice investitiilor noi


Facilitatile fiscale sunt acordate de autoritatea fiscala in mod punctual sau cu caracter de
generalitate, atunci cand se urmareste stimularea unor activitati, atragerea de investitori in
anumite zone, remunerarea unor servicii deosebite, combaterea somajului, stimularea unor
categorii de intreprindere etc.
In Romania, problema facilitatilor acordate fara discriminare pentru investitiile directe sa pus odata cu aparitia O.G. nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor. Pe baza acesteia s-au
acordat, printre altele, unele scutiri de taxe vamale si de TVA, s-a permis folosirea regimului
amortizarii accelerate fara intocmirea documentatiei de fundamentare impuse de reglementarile
specifice, s-au acordat reduceri de impozit pe profit in functie de marimea investitiei realizate.
Dupa aparitia legii privind aprobarea acestei ordonante (Legea nr. 241/1998), dublata de
o alta lege (nr. 35/1999 privind stimularea exporturilor) aparuta in februarie 1999, care diminua
cu 50% impozitul pe profitul din activitatea de export, toate acestea facilitati au fost anulate de
Legea bugetului de stat pe 1999 (nr. 36/8.03.1999)16. Este o dovada a caracterului foarte instabil
al mediului fiscal din Romania.
Prin Legea nr. 20/15.01.1999 se modifica si se aproba OUG nr. 24/1999 privind regimul
zonelor defavorizate. Normele cuprinse in aceste acte stabilesc regula conform careia societatile
comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice romane, ca si persoanele fizice care au
calitatea de intreprinzator particular sau asociatiile familiale care isi desfasoara activitatea intr-o
zona defavorizata beneficiaza, pentru investitiile nou create, de urmatoarele facilitati:
-

Scutirea de la plata taxei pe valoare adaugata si a taxelor vamale aferente importului de


active imobilizate amortizabile cumparate pentru realizarea de investitii in zona
respectiva; in acelasi timp se acorda scutire si la plata taxei pe valoare adaugata aferenta
achizitiilor de bunuri amortizabile din tara cumparate;

16

Costel Istrate, Contabilitatea in cadrul firmei, editura Polirom, 1999, pag. 117

49

Restituirea taxelor vamale pentru materiile prime, piesele de schimb si componentele

importate in vederea realizarii productiei proprii in zona;


Scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei defavorizate;
Scutirea de la taxa perceputa pentru modificarea destinatiei sau scoaterea din circuitul
agricol a unor terenuri destinate realizate investitiilor17.
Primele zone defavorizate au fost declarate prin hotararile de guvern 191-210/1999 si se

refera la zonele miniere. Prin aceste hotarari de guvern se stabilesc si domeniile de interes pentru
realizarea de investitii care sa benefieze de facilitatile fiscale si de facilitatile de alta natura.
In urma restructurarilor la care sunt supuse intreprinderile romanesti la care statul este
majoritar, s-au produs si se vor mai produce disponibilizari cu efecte nu tocmai placute asupra
situatiei fostilor angajati ai acestor structuri Ordonantele de Guvern care se ocupa de soarta
acestora au stabilit facilitati punctuale pentru angajatii anumitor intreprinderi de stat (OUG
4/4.02.1999 privind unele masuri de protectie pentru personalul al carui contract de munca va fi
desfacut ca urmare a concedierilor determinate de reorganizarea Regiei nationale a padurilor).
Facilitatea fiscala la care se refera ordonanta este scutirea de la plata impozitului pe profit pe
termen de 2 ani pentru societatile comerciale infiintate de persoanele disponiblizate si la scutirea
de la impozitul pe venit pentru cei autorizati sa desfasoare activitati pe baza liberei initiative ca
persoane fizice independente sau ca asociatii familiale.
Ulterior OUG nr. 9/14.04.1999 cu privire la unele masuri de protectie pentru persoanele
ale caror contracte de munca vor fi desfacute prin aplicarea programelor de restructurare,
privatizare, lichidare generalizata, precizeaza ca beneficiaza de scutirea pe o perioada de doi ani
de la plata impozitului pe profit pentru cei care au infiintat societati comerciale si de la plata
impozitului pe venit pentru cei autorizati sa desfasoare activitati economice pe baza liberei
initiative ca persoane fizice independente sau ca asociatii familiale, cu conditia obtinerii
autorizatiei de functionare in 6 luni de la desfacerea contractului de munca.
In vederea atragerii de capitaluri in Romania, s-au instituit norme prin care investitiile
care depasesc anumite limite de marime (numite investitii cu impact major) beneficiaza de
facilitati fiscale importante18:
17

Acestor facilitati fiscale li se adauga si altele, de natura financiara, stabilite de guvern, pentru fiecare zona in
parte.
18
OUG 67/19.05.1999 privind unele masuri pentru dezvoltarea activitatii economice

50

participarea la constituirea sau majorarea capitalului unei societati comerciale sau


dobandirea de actiuni de la Stat sau de la alta administratie publica, conditia ca valoarea
investitiei sa fie mai mare de 50 de milioane USD. Pentru investitiile in zonele, altele
decat cele defavorizate, in care rata somajului este de peste 10%, conditia este de a crea
cel putin 700 de locuri de munca si de a investi esalonat pe 3 ani tot 50 de milioane USD.
In domeniul constructiilor de locuinte, investitia esalonata pe 3 ani trebuie sa fie mai

mare de 60 de milioane USD;


societatile subcontractante in raport cu investitia de impact major (atunci cand contractul
este pe minim 5 ani).
Facilitatile concrete acordate fiecarei investitii majore se stabilesc prin HG, dar lista lor

este prezentata in ordonanta citata:


scutire de la plata taxelor vamale si a TVA pentru importuri si de TVA pentru bunurile
cumparate din tara care sunt imobilizari amortizabile, ca si pentru componentele folosite
pentru obtinerea lor, reprezentand aport la capitalul social sau achizitionate din banii pusi

la dispozitia investitiei ca aport la capitalul sociale;


scutire de la plata taxelor vamale si a TVA pentru importuri si de la plata TVA pentru
achizitii din tara de materii prime, piese de schimb si componente pe termen de 2 ani de

la inceperea activitatii;
scutire de la plata impozitului pe profitul realizat in urma investitiei cu impact major pe
termen de 5 ani incepand cu data la care se realizeaza profitul, dar nu mai mult de 3 ani

de la data inceperii investitiei;


scutire de la plata impozitului pe profitul reinvestit si modernizarea tehnologiilor de

fabricatie, extinderea activitatii si cumpararea de actiuni de la FPS;


un decalaj de 65 de zile de la data prevazuta pentru plata contributiei de 5% la fondul

pentru modernizarea drumurilor publice, pe termen de 5 ani;


un decalaj de la 1 la 3 ani de la plata TVA pentru activitatea desfasurata de societatea

comerciala;
scutire de la plata TVA pe termen de 3 ani, in cazul constructiei de locuinte;
acordarea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinta asupra
terenurilor si cladirilor aflate in proprietatea privata a statului, pentru constructia de
locuinte, persoanelor juridice romane.

51

Societatile subcontractante pot beneficia de facilitatile referitoare la acordarea unui


decalaj de maxim 3 ani la plata TVA aferenta bunurilor si serviciilor vandute intreprinderii in
care s-a facut investitia cu impact major.
In situatia in care intreprinderea care a beneficiat de facilitatile enumerate se lichideaza
intr-o perioada mai mica decat dublul celei pentru care a beneficiat de facilitati, va plati
impozitele pe toata durata de functionare plus penalitatile corespunzatoare. Plata se va face cu
prioritate din rezultatul lichidarii ori din celelalte drepturi cuvenite actionarilor.

3.2. Facilitati sub forma inlesnirilor la plata obligatiilor fiscale


Aflata intr-o situatie dificila din punctul de vedere al incasarii veniturilor bugetare,
administratia fiscala incearca sa stimuleze contribuabilii in a-si achita obligatiile fiscale prin
acordare de reduceri in cazul platii la termen sau scutiri ori reduceri ale penalitatilor calculate.
In afara de facilitatile specifice, contributiei la asigurarile sociale de stat se mai acorda
astfel de stimulente si prin OUG nr. 11/24.02.1999 privind acordarea de facilitati fiscale agentilor
economici.19 Astfel, persoanele juridice care isi achita integral si la termenele legale toate
obligatiile curente fata de bugetul de stat, reprezentand impozit pe profit si impozit pe salarii,
TVA, accize si impozit pe titei si gaze naturale, beneficiaza de reducerea obligatiei aferente
acelui an cu 1/12 din fiecare obligatie. Reducerea se calculeaza si se acorda in urma verificarilor
efectuate de organele fiscale competente, dupa depunerea bilantului contabil annual, iar
veniturile realizate sunt deductibile la determinarea venitului impozabil. Reducerea se acorda
persoanelor juridice care au efectuat plata obligatiilor curente la bugetul de stat cu o intarziere de
cel mult 10 zile. Dupa depunerea bilantului, contribuabilii care vor sa beneficieze de aceasta
prevedere intocmesc o situatie privind obligatiile curente la bugetul de stat prin care se considera
ca solicita organelor fiscale verificarea constituirii si platii acestor obligatii. Dupa intocmirea
actului de constatare, reducerea calculata si acordata in urma verificarii se va inregistra ca un
venit.

19

Legea 134/1999 publicata in Monitorul Oficial nr. 23 / 1999

52

3.3.

Facilitati fiscale pentru intreprinderile mici si mijlocii


Pentru stimularea initiativei particulare, autoritatea legislativa din Romania a emis Legea

nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea


intreprinderilor mici si mijlocii. Incadrarea intreprinderilor in categoriile prevazute de aceasta
lege se face in functie de numarul mediu scriptic anual de personal, astfel20:
-

pana la 9 salariati microintreprinderi;


intre 10 si 49 de salariati intreprinderi mici;
intre 50 si 249 de salariati intreprinderi mijlocii.
De facilitatile prevazute de lege beneficiaza intreprinderile mici si mijlocii cu o cifra de

afaceri anuala de pana la 8 milioane euro si numai daca au capital integral privat.
Facilitatile acordate de lege se refera la:
-

simplificarea procedurilor administrative pentru intreprinderile mici si mijlocii;


accesul intreprinderilor mici si mijlocii la serviciile publice si la activele apartinand
societatilor comerciale si companiilor nationale la care statul este actionar majoritar,

precum si regiilor autonome;


accesul prioritar la achizitiile publice de bunuri materiale, lucrari si servicii;
primirea de servicii de asistenta, consultanta, cercetare si inovare tehnologica;
finantarea partiala sau integrala din fonduri publice a unor programe de pregatire

profesionala destinate managerilor si angajatiilor intreprinderilor mici si mijlocii;


participarea la programe de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii finantate tot din

fonduri publice;
inlesniri de natura financiara, fiscala si bancara.

Facilitatile fiscale se concretizeaza in:


scutirea de la plata taxelor vamale pentru masinile, instalatiile, echipamentele industriale,
in vederea dezvoltarii activitatii proprii de productie si servicii si care se achita din

fonduri proprii sau din credite bancare;


scutirea de impozit pentru partea din profitul brut care se investeste de catre

intreprinderile mici si mijlocii;


reducerea in proportie de 20% a impozitului pe profit, in cazul in care intreprinderile mici
si mijlocii creeaza noi locuri de munca, in conditiile in care se asigura cresterea
numarului scriptic de personal cu cel putin 10% fata de anul financiar precedent.

20

Sunt exceptate intreprinderile care functioneaza in unele domenii: banci, asigurari, intermediere financiara,
activitate exclusiva de comert exterior.

53

Reducerea aceasta a impozitului ramane valabila in perioada in care forta de munca nou
-

angajata ramane in intreprindere si nu se fac alte disponibilizari;


scutirea de la plata taxelor vamale pentru impozitul de materii prime necesare la
fabricarea de produse, in cazul in care aceste produse sunt la randul lor scutite de taxe

vamale de import;
reducerea cu 75% a impozitului pe profitul obtinut din productia livrata la export.21
In vederea simplificarii sistemului de impozitare pe veniturile persoanelor fizice, ale

asociatiilor familiale si ale intreprinderilor mici si mijlocii, se va aplica un sistem forfetar de


impozitare, in functie de cifra de afaceri din anul precedent.
In afara de facilitatile acordate intreprinderilor mici si mijlocii, in aceeasi lege mai sunt si
alte prevederi cu implicatii fiscale. Astfel, se impoziteaza cu 90% veniturile realizate de regiile
autonome, societatile comerciale si companiile nationale la care statul este actionar majoritar in
baza contractelor de concesionare, inchiriere sau asociere in participatiune pentru activele care le
apartin. Totodata, aceleasi regii, societati si companii vor plati pentru spatiile, utilajele si
echipamantele neutilizate, care nu au fost oferite intreprinderilor mici si mijlocii la vanzare sau
in leasing, o penalizare anuala de 1% din valoarea de inventar a acestora.

21

Reducerea nu este valabila pentru intreprinderile care exporta resurse primare sau similare acestora.

54

Concluzii
Cunoscutul economist si filosof scotian, Adam Smith, este considerat parintele
economiei politice moderne mai ales datorita tratatului sau O cercetare asupra natiunilor si
cauzelor avutiei natiunilor (publicat in 1776), tradus in limba romana sub titlul :Avutia
natiunilor.
Lucrarea contine si patru maxime formulate de Adam Smith, care trebuie luate in
considerare atunci cand se discuta despre impozit:

Trebuie ca supusii fiecarui stat sa contribuie, pe cat posibil, la sustinerea statului, in

raport cu posibilitatile lor, adica in raport cu venitul fiecaruia;


Impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa il plateasca trebuie sa fie bine precizat
si nu arbitrar. Epoca (adica termenul) de plata, modalitatea si suma de plata trebuie sa fie

clare si evidente, atat pentru contribuabili, cat si pentru orice alta persoana;
Orice impozit trebuie sa fie perceput la timpul si modul care reies a fi cele mai

convenabile pentru contribuabil ca sa-l plateasca;


Orice impozit trebuie sa fie astfel conceput incat sa scoata si sa instraineze din
buzunarele populatiei cat mai putin posibil, peste atat cat poate aduce in tezaurul public
al statului.
55

Impozitul poate frana activitatea economica a contribuabililor, asadar toate tarile, tinand
cont de aceste principii, au incercat sa stabileasca impozite cat mai just repartizate, atat ca termen
cat si ca modalitate de plata, in functie de venitul populatiei.
Venitul sau profitul obtinut din capital se imparte in mod firesc in doua parti: partea care
reprezinta dobanda si apartine proprietarului capitalului, si surplusul, care depaseste suma
necesara pentru plata dobanzii. Evident ca aceasta din urma parte nu poate fi impusa direct. Ea
reprezinta o compensatie pentru riscul si osteneala utilizarii capitalului. Cel ce utilizeaza un
capital trebuie sa obtina aceasta compensatie, pentru ca altfel ar disparea motivatia de a utiliza
capitalul in felul respectiv. Prin urmare, daca ar fi impus direct, in proportie cu intregul profit, ar
ar fi nevoie fie sa urce rata profitului, fie sa faca astfel incat impozitul sa cada pe dobanda
banilor, adica sa plateasca o dobanda mai mica. fi nevoie fie sa urce rata profitului, fie sa faca
astfel incat impozitul sa cada pe dobanda banilor, adica sa plateasca o dobanda mai mica.
Bibliografie:
Balanescu, Rodica, Florin, Moldovan, Elena, Sistemul de impozite, Editura

Economica, Bucuresti, 1994;


H.G. nr. 335/1995;
H.G. nr. 843/1999;
H.G. nr. 191-210/1999;
H.G. nr. 402/19.05.2000;
H.G. nr. 859/2002;
Istrate, Costel, Contabilitatea in cadrul firmei, Editura Polirom, 1999;
Juravle, Vasile, Vintila, Georgeta, Metode si tehnici fiscale, Editura Polcris, Bucuresti,

2000;
Legea bancara, nr. 58/1998;
Legea bugetului de stat, nr. 36/08.03.1999;
Legea contabilitatii, nr. 81/1991;
Legea contabilitatii, nr. 82/1991;
Legea finantelor publice, nr. 72/1996;
Legea locuintei, nr. 114/1996;
Legea nr.31/1990;
Legea nr. 361/1991;
Legea nr. 103/1992;
Legea nr. 103/1992;
Legea nr. 84/1995;
Legea nr. 189/1998;
56

Legea nr. 241/1998;


Legea nr. 35/1999;
Legea nr. 133/1999;
Legea nr. 134/1999;
Legea nr. 20/15.01.1999;
Legea nr. 500/2002;
Legea nr. 414/2002;
Monitorul Oficial, nr. 23/1999;
Morariu, Ana, Radu, Gabriel, Paunescu, Mirela, Contabilitate si fiosvalitate in

dezvoltarea firmei, Editura ExPonto, Constanta, 2005;


O.G. nr. 70/1994;
O.G. nr. 51/1997;
O.G. nr. 92/1997;
O.U.G. nr. 92/1997;
O.U.G. nr. 24/1999;
O.U.G. nr. 217/1999;
O.U.G. nr. 219/1999;
O.U.G. nr. 9/14.04.1999;
O.U.G. nr. 11/24.02.1999;
O.U.G. nr. 67/19.05.1999;
O.U.G. 174/2001;
Revista Tribuna Economica, nr. 4/2003;
Revista Tribuna Economica, nr. 9/2003;
Smith, Adam, O cercetare asupra natiunilor si cauzele avutiei natiunilor, 1776;
Stroe, Radu, Finante, Editura ASE, Bucuresti, 2002;
http://referate..ro//

57