Biserica daco-roman 100 - 600 dH (pana la venirea slavilor pe teritoriul patriei

noastre)

1. nceputul cretinismului la noi - Scythia goto:inc

2. Mrturii care atest vechimea cretinismului la romni

goto:mar

Incepand cu anul 50, Sfintii Apostoli si-au inceput lucrarea misionara si in lumea pagn,
potrivit poruncii pe care le-a dat-o Mntuitorul insusi inainte de inaltarea Sa la cer, de a invata si a
boteza toate neamurile bib:Mat.28.19
Avem stiri doar despre lucrarea misionara a Sfintilor Apostoli Petru si Ioan, dar mai ales a
Sfantului Pavel, din cartea Faptele Apostolilor (cu relatarea detaliata a celor trei calatorii
misionare ale Sf. Pavel) sau din Epistolele pe care le-au scris ei insisi. Trebuie sa retinem ca Sf.
Apostol Pavel si unii dintre ucenicii sai L-au propovaduit pe Hristos si in Peninsula Balcanic, deci
in teritorii invecinate cu Dacia, unde tria pe atunci i o populatie traco-getic romanizat.
In anul 46 teritoriul respectiv a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior, iar
in anul 297, in timpul lui Diocletian, a devenit o provincie aparte, numita Scythia Minor. Traditia
privitoare la aceasta predica apostolica in Scitia este intalnita in lucrarea Despre apostoli a lui
Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolul IV apare in
Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare a
marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). In sprijinul evanghelizarii acestui teritoriu de catre
Sfantul Andrei, se pot invoca si cateva marturii indirecte. Exista, de pilda, cateva colinde si
creatii folclorice dobrogene si din stanga Prutului, care amintesc de trecerea apostolului prin
aceste locuri. Cateva toponimice confirma acelasi lucru: Paraiasul Sfantului Andrei, Apa
Sfantului sau Pestera Sfantului Andrei (aceasta se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in
apropierea granitei romano-bulgare). Din Epistola Sfantului Apostol Pavel catre coloseni reiese ca
si scitii au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu bib:Col.3.11
Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei va fi hirotonit pe unii din cei veniti la Hristos ca episcopi si
preoti, asa cum a facut si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale. Numai asa se explica faptul ca
cele mai vechi stiri privind organizarea bisericeasca sunt din Scytia Minor. De altfel, tot dupa
traditie, Sfantul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, in Bulgaria, in apropierea
granitei) pe ucenicul sau Ampliat, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste la 31 octombrie.
Episcopul (sau episcopii) peste care si-a pus mainile Sfantul Andrei au hirotonit, la randul lor, alti
episcopi, preoti sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunare si Mare si cel din stanga Dunarii, pentru
a se asigura succesiunea neintrerupta a preotiei si care au devenit apoi propovaduitorii noii
credinte - prin predica si botez - in randul autohtonilor geto-daci, iar mai tarziu daco-romani. Se
poate afirma, deci, ca invatatura crestina a fost propovaduita pe o parte din teritoriul Romaniei de
azi chiar de un Apostol al Mantuitorului, de Andrei cel intai chemat, incat, pe buna dreptate,
crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat de origine apostolica.
inc

nceputul cretinismului la noi - Scythia

Potrivit tradiiei consemnat de istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea pe la anul 324 Sf.
apostol Andrei a predicat Evanghelia n Sciia (tire preluat de la Origen). Tradiia mai trzie
afirm c el a trecut din Asia n Sciia Mare (Sudul Ucrainei de azi), apoi n Sciia Mic (Dobrogea
de azi) unde a predicat n oraele greceti de pe rmul Mrii Negre iar de aici s-a ndreptat spre
Sud n Grecia unde a murit ca martir fiind rstignit pe o cruce n form de X n oraul Patras. Deci
ar nsemna c o parte din teritoriul patriei noastre a fost evanghelizat de Sf. Apostol Andrei
pomenit pe 30 noiembrie. Ca i ceilali apostoli va fi rnduit i el episcopi i preoi care s-i
continue lucrarea de cretinare.

Sf. Iustin Martirul i Filozoful (165) scria c nu exist nici un neam la care s nu se fac
rugciune n numele lui Hristos. Apologetul latin Tertulian mort la 240 scria c Hristos stpnete
i n inuturile sarmailor, dacilor, germanilor, sciilor. Cam n acelai timp marele teolog Origen
din Alexandria mort la 254 scria c foarte muli dintre daci, sarmai i scii nu au auzit cuvntul
evangheliei nseamn c o parte din ei totui l auziser.
Cile prin care a ptruns cretinismul pe teritoriul Patriei Noastre
Trebuie mentionat ca predicarea Evangheliei in cuprinsul imperiului roman a intampinat multe
greutati, datorita faptului ca pana in anul 313 - cand imparatul Constantin cel Mare (306-337) i-a
acordat libertate, prin cunoscutul Edict de la Mediolanum (azi Milano) - era considerata ca
religio illicita (neadmisa). Dar dupa retragerea administratiei si a legiunilor romane din provincia
Dacia, prin anii 271/275, s-au creat premise favorabile pentru raspandirea crestinismului in spatiul
carpato-dunarean. La aceasta a contribuit si faptul ca in timpul lui Constantin cel Mare Campia
munteana a reintrat in stapanirea imperiului, deci legaturile permanente ale locuitorilor de aceeasi
limba de pe ambele maluri ale Dunarii au contribuit la raspandirea masiva a invataturii crestine.
Dup cucerirea Daciei de ctre otile mpratului Traian n anul 106 ea a fost transformat n
provincie roman. Aici au fost adui coloniti din toate prile ntinsului imperiu Roman i fr
ndoial c ntre colonitii adui vor fi fost i cretini; cci n aceste pri cretinismul a fost
cunoscut prin nsi predica sfinilor apostoli.
Pentru paza militar a noii provincii mpratul Traian a adus aici mai multe uniti militare. Printre
soldai vor fi fost i cretini care dup eliberarea lor din armat se cstoreau i se stabileau aici
punnd bazele unor familii cretine; ca dovad c ntre martiri vom ntlni i ostai din armata
roman.
Un alt factor care a contribuit la rspndirea cretinismului n timpul stpnirii romane n Dacia
(106-271) a fost cel economic. n Dacia veneau numeroi negustori din diferite pri ale imperiului
roman ndeosebi din oraele greceti de la Marea Neagr, din Asia Mic i din insulele greceti.
ntre acetia au fost i cretini care au fcut cunoscut noua nvtur celor cu care veneau n
contact n Dacia. Pe la mijlocul secolului III apar n Dacia-Traian goii popor de origine germanic.
n cursul expediiilor lor n Asia Mic i n Balcani au luat numeroi captivi din acele regiuni ntre
care erau i cretini pe care i-au adus n prile noastre. n unele din aceste expediii au adus i
preoi care au rspndit apoi cuvntul lui Dumnezeu ntre ei lucru confirmat de mai muli istorici.
Desigur aceti preoi vor fi propovduit i ntre locuitorii Daciei.

goii nvlesc in Dacia pe la mijlocul sec. III dupa ce se retrage armata romana (retragerea
aurelian) din nordul Dunarii din motive financiare dupa care apar goii (hunii, gepizii, avarii,
pecenegii si cumanii)

Dup retragerea administraiei romane din Dacia, ea a rmas sub domina ia go ilor, iar dup plecarea lor sau aezat aici rnd pe rnd hunii, gepizii i avarii. Partea de Sud a Munteniei i Olteniei a fost reocupat de
mpratul Constantin cel Mare. Dup retragere, dar mai ales dup edictul de la Milan din 313 cre tinismul sa putut rspndi liber n Dacia ctignd tot mai mul i adep i daco-romani pentru noua nv tur a lui
Hristos.
Goii erau germanici din peninsula scandinavic, ei s-au luptat cu romanii in 332, au castigat
romanii mpingand granita imperiului pana la Brazda lui Novac langa Buzau.
Totusi gotii au fost considerati aliati (federati) si au primit sarcina de a apara granita imperiului
contra unor sume de bani.

hunii izgonesc pe goi in sec. IV

Ctre sfaritul secolului IV pganismul apune incet in toat lumea roman, transmiand o parte

din motenirea sa cretinismului, care o va prelua in zestrea

marginal. Rspandirea cretinismului in Scythia Minor n-ar fi inregistrat o evoluie spectaculoas
in ultimul ptrar al secolul al IV-lea dac n-ar fi existat aici mici comuniti cretine inc din
perioada premergtoare lui Constantin.
mar

Mrturii care atest vechimea cretinismului la romni

A. Mrturii ale unor prini i scriitori bisericeti

Dovezi ale misiunii Sf. Apostol ANdrei la noi:
- zisa lui Eusebiu de Cezareea in Istoria Bisericii luata de la Origen
- zisa lui Ipolit al Romei
- zisa lui Epifanie monahul
- izvoarele hagiografice
- martirologiile
B. Lingvistice

Numeroase cuvinte cu neles bisericesc din limba noastr sunt de origine latin. ndeosebi cele care
privesc noiunile de baz ale credinei, cci termenii legai de organizarea bisericii i-am luat mai trziu de la
slavi n perioada convieuirii cu ei (secolele VI-X).
Biseric de la latinescul bazilica la romani local de judecat i dup 313 mpratul Constantin a
cedat aceste localuri cretinismului pentru svrirea cultului.
Dumnezeu de la Domine Deus veche invocaie pgn adoptat i de cretinism.
Floriile poart numele unei srbtori pgne de primvar Floralia o srbtoare a florilor
apropiat ca dat de intrarea Mntuitorului n Ierusalim.
Rusaliile poart numele vechii srbtori pgne Rozalia srbtoare a pomenirii morilor cnd
nfloreau trandafirii.
A ajuna latinescul adjunare;
Altar latinescul altare;
Cretin cristianus;
A crede credere;
A cununa coronare;
Cruce crux, crucix;
A cumineca cuminecatur, comunicare.
Unii termeni de credin au fost furii pe loc cu ajutorul poporului de limb latin:
mpria lui Dumnezeu; Fctorul lumii; Treime; nviere; Rscumprare; Iertare.
Toi aceti termeni de origine latin sunt complet deosebii de cei folosii de Biserica Apusean.
Unele cuvinte sunt de origine greceasc ptrunse n limba noastr ntr-un timp care nu se poate
determina precis
Apostol; Har; Mir; Icoan; Liturghie; Azim; Tmie; Smirn; Candel; Episcop; Diacon; Clugr;
Sihastru; Mnstire.
Dup ncretinarea goilor, episcopul i ncretintorul acestui popor, Ulfila (310-380) s-a ngrijit
s dea poporului gotic o Liturghie i traducerea Sfintei Scripturi. Traducerea lui Ulfila s-a fcut
dup textul grecesc recenzat i a cuprins ntreaga Sfnt Scriptur, cu excepia crilor Regilor din
Vechiul Testament.
C. Martiri
n Dacia pe timpul lui Diocleian, martiri:

Episcopul Efrem (din Tomis, martirizat la 7 apr 300)

Pr. Montanus si sotia lui Maxima au suferit n oraul Sirmium (Sremska Mitrovica de azi) din porunca
guvernatorului fiind aruncai n rul Sava pe 26 mart 304
Episcopul Irineu si (prin taierea capului, 6 apr. 304)
Diaconul sau Dimitrie impreuna cu 40 de crestini inecati in raul Sava (ucis cu sulia, la 9 apr
304)
prin 307-314 au fost necai n Dunre diaconul Ermil i temnicerul Stratonic pomenii la 13
ianuarie

Spturile arheologice de la Niculiel din 1971 au dus la descoperirea unei bazilici unde sub altar s-a
descoperit o cript cu moatele a 4 martiri Zoticos, Attalos, Kamasis i Ffilipos care au ptimit sub
mpratul Diocleian 304-305. Mai trziu s-a descoperit moa tele a nc 2 martiri. Sunt singurele moa te
descoperite pe teritoriul patriei noastre.
La sinodul I Ecumenic a luat parte i episcopul Teofil zis al Goiei fr s tim dac era got sau dacoroman. Ceva mai trziu se face amintire de un alt episcop al Goiei Ulfila care a tradus biblia n limba
gotic. Dup mrturia biografului su Ulfila a predicat nu numai populaiei gotice ci i celor de limb latin
i greac. Din pricina rspndirii cretinismului ntre goi regele lor Atanaric a dezlnuit o persecuie
mpotriva cretinilor. Atunci n 369 au suferit moarte martiric numeroi cretini printre care Nichita ars de
viu ntr-o zi de 15 septembrie apoi sfntul Sava care dup mari suferine a fost necat n rul Buzu n a
cincea zi de Pati la 12 aprilie 372, avnd 38 de ani
D. Mrturii arheologice

Tblia de la Biertan
n 1775 s-a descoperit n satul Biertan o tbli votiv de bronz dreptunghiular, cu o lungime de 32,5 cm pe
care este spat o inscripie latin Ego Zenovius votum po sui <=> Eu Zenoviu am pus ofrand. n
partea de jos a tbliei se atrna un mic disc cu diametrul de 19,5 cm cu monogramul lui Hristos . De acest
disc se atrna un obiect, probabil o candel. Inscrip ia este din sec. IV lucru dedus din forma literelor dar i
din monograma care se folosea la nceputul sec. IV.
Gema de la Potaissa (gemma latinesc = o piatr preioas sau semipreioas)
n prima jumtate a secolului trecut s-a gsit la Turda o pietric din Onix aproape oval de
mrimea unei pietre de inel cunoscut sub numele de Gema de la Potaissa. Pe aceast pietricic
este sculptat scena bunului pstor. Pe un mic postament este un brbat n picioare mbrcat n
tunic cu un miel pe umr, iar altul la picioarele sale cu privirea n sus. n stnga este un copac cu
dou crengi nclinate deasupra pstorului, iar pe ramur o pasre. n dreapta este o corabie din
care cade un om naintea unui monstru marin.
Simbolismul
Brbatul este Pstorul cel Bun avnd alturi pomul vieii, pasrea este simbol al Duhului Sfnt, iar
brbatul aruncat din corabie este Iona nghiit de schit. n jurul corbiei se afl n grecete
inscripia cretin Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu Mntuitorul. i aceast gem este tot din sec.
IV, fiind un exemplar destul de rar pe care se afl attea scene, dar gema nu se mai pstreaz.
Gema din Budapesta
Este asemntoare celei de la Potaissa i se afl la muzeul naional maghiar din Budapesta.
Piatra funerar de la Cluj
n 1927 s-a descoperit la Cluj o lespede de piatr cu inscripii latine pgne. Mai trziu lespedea a
fost folosit mai trziu de un cretin care a spat o cruce n mijlocul pietrei n sec. IV.
Opaie cretine
n Transilvania s-au descoperit cteva opaie de lut cu caracter cretin avnd imprimat pe ele
crucea. Se gsesc la muzeul Brukenthal Alba Iulia, Cluj.
Un inel din aur descoperit n 1841 la Bile Herculane pe care este spat un delfin, iar deasupra lui
un pun simboluri specific cretine. E de provenien oriental din sec. III-IV. Se gsete la Viena.
Tot n Banat s-a gsit un inel de bronz n form de cruce n rul Cara. Un inel de bronz cu cruce la
Timioara, un opai de bronz n form de pete la Lipova.

Bazilica de la Sucidava azi celei pe Dunre la 3 km de la oraul Corabia. Sucidava nsemnat

centru comercial i militar a rmas n stpnirea roman i dup retragerea Aurelian. n
apropierea zidului cetii romane s-au scos la iveal resturile unor bazilici din sec. V-VI cea mai
veche bazilic din Nordul Dunrii. S-au descoperit i cteva obiecte cretine printre care un
fragment de amfor de lut glbui pe care se afl o inscripie greceasc Maria a nscut pe Hristos
Fiul lui Dumnezeu i numele preotului Lukonochos numele celui mai vechi preot cunoscut n Dacia
Roman slujitor al bisericii din Sucidava sec. VI.
Inscripii
Dintre cele aproximativ 100 de inscripii cretine din sec IV pn la VI mai ales pe monumente
funerare mai mult de jumtate provin de la Tomis restul de la Calatis, Histria de astzi. Toate
aceste inscripii sunt nsoite de semnul crucii, monograma lui Hristos i de unele reprezentri
simbolice petele, porumbelul i altele.
Bazilici
n centrele vechi romane i greceti din Dobrogea au fost identificate peste 30 de bazilici paleocretine. Astfel la Tomis s-au descoperit ruinele a ase bazilici din sec. IV-VI. La Histria ruinele a
apte bazilici sec. V-VI. S-a mai descoperit o bazilic pe malul drept al Dunrii n satul Izvoarele n
sec. IV-VI. Una din cele mai vechi bazilici ale Dobrogei (cu absid circular altar, naos i
pronaos).
Alte obiecte cretine
O gem din sec V-VI care conine cuvntul simbolic pete precum i reprezentarea lui Hristos
rstignit pe cruce ntre cei 12 apostoli. Un disc de argint aurit care a aparinut episcopului
Paternus din Tomis. Are monograma lui Hristos precum i literele Alfa i Omega. Se gsete la
muzeul Ermitaj.
E. Organizarea bisericeasc
In cetatea Tomis, metropola provinciei, sunt atestati documentar mai multi episcopi. Actele
martirice amintesc pe episcopii Evangelicus, Efrem si Tit la inceputul secolului al IV-lea. Un
episcop de Tomis cu numele Marcu a participat la lucrarile primului Sinod ecumenic de la Niceea.
In anul 369 era atestat documentar episcopul Betranion, aparator al Ortodoxiei in fata ereziei
ariene; urmasul sau Gherontie a participat la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. In
secolul al V-lea sunt cunoscuti episcopii Teotim I, Timotei, care a luat parte la Sinodul III ecumenic
din 431, de la Efes, Ioan, Alexandru, Teotim II, iar in secolul urmator Paternus si Valentinian. Toti
erau oameni de mare cultura, autori de scrieri teologice, care au luat parte la controversele
dogmatice ale timpului.
In secolul al VI-lea Scythia Minor era o provincie mitropolitana, iar titularul ei devenise
mitropolit, avand 14 episcopii sufragane, in principalele orase ale provinciei. Toate aceste scaune
episcopale - inclusiv Tomisul - erau in legatura directa cu Patriarhia din Constantinopol, noua
capitala a imperiului, principiu consfintit printr-o hotarare a Sinodului IV ecumenic de la Calcedon,
din anul 451. Deci erau legati de Roma prin limba, iar de Constantinopol prin credinta.
Din aceeasi provincie erau originari si cativa teologi de prestigiu, din care vom mentiona doar doi:
Sfantul Ioan Casian (c. 360-435), intemeietorul a doua manastiri in Marsilia (azi Marseille Franta), autorul unor lucrari teologice (Convorbiri cu Parintii, Despre asezamintele manastiresti cu
viata de obste, Despre intruparea Domnului s. a.) si Dionisie Exiguul (sau cel smerit, c. 460545), traducatorul unor carti teologice si canonice din greceste, cel care a pus bazele actualului
sistem cronologic, cu numararea anilor de la nasterea lui Hristos (era crestina).
Raspandirea masiva a crestinismului in teritoriul dintre Dunare si Mare este confirmata si de cele
aproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite in principalele centre urbane ale
provinciei, la Tomis, Callatis (azi Mangalia), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Histria (Istria), Axiopolis
(Cernavoda), Troesmis (Iglitia), Dinogetica (Garvan) etc., la care se adauga peste o suta de
inscriptii de obiecte cu caracter din secolele IV-VI.

Din toate acestea, se poate desprinde constatarea ca nu poate fi vorba de o increstinare a

stramosilor nostri la o anumita data, de o convertire a lor in masa, din ordinul conducatorilor
politici sau in urma activitatii unor misionari oficiali, cum este cazul altor popoare din jur. La dacoromani procesul de increstinare are o nota specifica, in sensul ca a durat cateva secole, fiind
rezultatul contactului direct al populatiei autohtone si al colonistilor cu propovaduitorii noii credinte
religioase. Limba latina si credinta crestina au fost factorii care au contribuit la consolidarea
procesului de unificare etnica, lingvistica si spirituala a autohtonilor cu noii veniti in Dacia, de
neamuri si credinte diferite. Romanizarea si crestinarea au fost doua procese paralele, incat se
poate spune ca la incheierea lor a aparut in istorie un popor nou, cel roman, cu o credinta noua,
cea crestina, cu alte cuvinte poporul roman s-a nascut crestin.

nc din prima jumtate a sec. IV n provinciile Romane Sud Dunrene se constat o organizare bisericeasc
temeinic cu numeroase episcopate care desf urau o bogat activitate misionar.
Episcopi din provinciile Dunrene la Sinodul I Ecumenic
ntre cei 318 prini de Sinodul I Ecumenic patru au fost din provinciile Dunrene. Chiar Arie a
reuit s ctige la erezia sa doi episcopi din aceste pri.
Sinoade locale n Sudul Dunrii
n urma nenelegerilor pricinuite de arieni au fost nevoie de convocarea unor sinoade locale care
s trateze problemele teologice controversate.
Sinodul de la Sardica (Sofia) 343 unde au participat peste 170 de episcopi dintre care peste 30 din
provinciile Romane Dunrene. Alt Sinod s-a inut la Sirmium (Mitrovia) 351 a combtut
arianismul i macedonismul.
Episcopii n Sudul Dunrii
Episcopia din Sirmium unde a pstorit Sfntul Irineu mort ca martir n 304, Episcopia din
Remesiana unde a pstorit Sfntul Niceta din neam daco-roman.
Arhiepiscopia Iustiniana Prima
n anul 535 mpratul Iustinian a ridicat n satul su natal un nou ora cu numele Iustiniana Prima
astzi Tsaricin Grad (Iugoslavia). Aici a nfiinat o arhiepiscopie care a fost desfiinat n anul 602.
Episcopia Tomisului
Singura episcopie cunoscut pe teritoriul de azi al patriei noastre n primele secole cre tine este ce
a de Tomis aflat sub jurisdicia Patriarhiei de Constantinopol. Primul episcop de Tomis a fost
Efrem mort ca martir la 7 martie 304. Actele martirice vorbesc i despre episcopii Evangelicus i
Tit mori ca martiri. n anul 369 avem tiri mai sigure despre existena episcopului Vetranion
(Bretanion). Acestuia i-a urmat episcopul Gherontie care a participat la Sinodul II Ecumenic care a
fost dat ca exemplu pentru credina sa de mpratul Teodosie. n 392 ntlnim ca episcop la Tomis
pe Teotim I un om nvat care a scris n grecete i care a murit ntr-o zi de 20 aprilie, fr s
cunoatem anul i fiind trecut n rndul sfinilor. Urmaul su a fost Timotei care a luat parte la
Sinodul III Ecumenic semnnd i el osndirea ereticului Nestorie. Lui i-a urmat episcopul Ioan care
a scris n latinete. Apoi episcopul Alexandru care a participat la un Sinod din Constantinopol din
449 mpotriva lui Eutihie, semnnd apoi i hotrrile sinodului IV ecumenic. A urmat n scaun
episcopul Teotim II. Abia peste o jumtate de secol ntlnim un nou episcop de Tomis Paternus
nume cunoscut dup inscripia discului de argint aurit 518. n 520 i-a parte la lucrrile Sinodului
Patriarhal din Constantinopol semnnd ca mitropolit al provinciei Sciia ceea ce duce la
presupunerea c acum ar fi existat n provincia Sciia i alte episcopii. Ultimul episcop cunoscut n
Tomis este Valentinian teolog nvat la mijlocul sec. VI. La Sinodul V Ecumenic din 553 n-a luat
parte, dar i s-a menionat numele. Potrivit tirilor pe care le avem din dou liste de episcopi una
din 650, alta din 821 la Tomis era amintit o arhiepiscopie autocefal. Nu tim care au fost
episcopii care au urmat lui Valentinian i ct a mai existat.
Aportul bisericii din Dobrogea la dezvoltarea culturii teologice
Sfntul Ioan Casian care a fost hirotonit diacon de Sfntul Ioan Gur de Aur. n tineree a stat
vreo 10 la mnstiri prin Egipt, apoi a ajuns la Roma i apoi a ajuns n Frana unde a ntemeiat o
mnstire de clugri i una de clugrie la Marsilia unde a trit pn n 435 (prznuit la 29
februarie). Are trei lucrri teologice: Despre aezmintele mnstireti de obte, Convorbiri cu
Prinii i Despre ntruparea Domnului.

Dionisie Exiguul (cel Mic), n jurul anului 500 s-a dus din prile Dobrogei la Roma i a trit ntr-o
mnstire pn n jurul anului 545. De la el au rmas cteva traduceri din scriitori bisericeti greci
n latinete precum i cteva colecii de canoane. El a pus bazele erei cretine numrnd pentru
prima dat anii de la naterea lui Hristos (cu o greeal de 4 ani).
goto:top

Biserica romn Sec. VII - XIV (primele formatiuni politice romanesti, apartitia
mitropoliilor)
- formatiuni politice romanesti

Dup retragerea administraiei romane, Dacia a rmas n stpnirea popoarelor migratoare: go i, huni, iar
mai trziu gepizi i avari. Dar dintre toate popoarele migratoare doar slavii au avut influen asupra formrii
poporului romn i a limbii romne.
In jurul anului 600, intreaga organizare bisericeasca de la Dunarea de Jos s-a prabusit sub
presiunea triburilor avaro-slave. Prin asezarea slavilor in Peninsula Balcanica, legaturile dacoromanilor din nordul Dunarii cu populatiile romanizate din sudul ei au slabit. Dar procesul de
romanizare si increstinare fiind incheiat, stramosii nostri au putut sa asimileze unele grupuri de
popoare cu care au fost nevoiti sa convietuiasca. Iar credinta crestina - ca forma superioara de
manifestare spirituala - au reusit s-o impuna si popoarelor migratoare asezate la noi, ea devenind
astfel un factor de cultura si de civilizatie in randul acestora. In schimb, slavii au reusit sa impuna
limba slava in cultul Bisericii noastre - incepand cu secolul al X-lea - care s-a mentinut pana in
secolul al XVII-lea.
Stirile privitoare la viata bisericeasca a romanilor, dupa anul 600, sunt destul de lacunare.
Continuitatea unei vieti crestine este atestata insa de descoperirile arheologice: sase bisericute
rupestre intr-un masiv calcaros la Basarabi - jud. Constanta, desigur o asezare manastireasca
(secolele IX-XI, dupa unii istorici chiar din secolele IV-XII), fundatiile a doua biserici in nordul
Dobrogei, una la Niculitel (secolele X-XII), alta la Garvan (fosta Dinogetia) din aceeasi perioada.
In jurul celei din urma s-au descoperit resturi de pictura, la care se adauga numeroase obiecte de
cult crestine intre care si bucati dintr-un clopot, cel mai vechi cunoscut la noi in tara. O serie de
cruci-relicvar si chiar matrite pentru confectionarea crucilor s-au descoperit in diferite parti ale
tarii, inclusiv dincolo de Prut. Fundatiile de biserici s-au descoperit la Dabaca, la c. 30 km. NV de
Cluj-Napoca (secolele X-XI), altele sub bisericile catolice de mai tarziu din Alba Iulia si Prejmer,
jud. Brasov si altele.
Aceste descoperiri sunt nu numai probe incontestabile asupra continuitatii romanilor ortodocsi pe
aceste meleaguri, ci constituie si indicii sigure pentru exigenta unor episcopi romani. Probabil, in
locul vechiului scaun episcopal de la Tomis, distrus de avari si slavi, va fi luat fiinta altul, in nordul
Dobrogei, poate la Dinogetia - Garvan, unde s-au descoperit biserica si atatea obiecte de factura
crestina. Nu este lipsit de interes sa mentionam ca in secolele XI-XIV exista o episcopie a
vlahilor in sudul Dunarii - pe teritorii apartinatoare azi Bulgariei si Iugoslaviei - iar dupa 1185/86
a luat nastere o Arhiepiscopie vlaho-bulgara la Tarnovo, in cadrul statului vlaho-bulgar de la
Tarnovo, creat atunci.
In teritoriile intracarpatice, din secolele IX-X, poate chiar mai de mult - odata cu cristalizarea
primelor formatiuni politice cunoscute (Gelu in Transilvania propriu-zisa, se pare cu centrul la
Dabaca, Menumorut in Bihor si Arad, Glad in Banat, altul in jurul orasului Alba-Iulia), locul

horepiscopilor si al episcopilor misionari a fost luat de episcopii propriu-zisi (eparhioti). Cu alte

cuvinte, in noua situatie politica, cu conducatori care isi aveau resedinta intr-o cetate, institutia
horepiscopilor s-a dovedit necorespunzatoare, intrucat fiecare conducator politic voia sa aiba in
cetatea sa un episcop, care sa-si intinda carmuirea peste preotii si credinciosii din formatiunea
politica respectiva. Astfel de episcopii ortodoxe romanesti au putut existala Dabaca, centrul
stapanirii lui Gelu Romanul, la Alba-Iulia, pe langa conducatorul politic de acolo, la Biharea,
centrul stapanirii lui Menumorut, la Morisena, pe langa ducele Glad. Intr-o diploma a imparatului
Vasile II Bulgaroctonul al Bizantului (976-1025) din anul 1020, era mentionat un castru
episcopal la Dibiscos, probabil vechiul Tibiscum din timpul romanilor (Jupa - Caransebes, dupa
altii Timisoara de azi).
Dupa cotropirea Transilvaniei de catre regatul catolic maghiar (secolele XI-XIII), in locul vechilor
formatiuni politice romanesti s-au creat asa-numitele comitate (Bihor, Alba, Hunedoara etc.).
Acelasi lucru s-a intamplat si cu institutiile bisericesti ale romanilor, adica in locul episcopiilor
ortodoxe de aici au luat nastere episcopii catolice maghiare. Deci, o data cu crearea comitatului
Bihor, cu resedinta in Biharea, in locul episcopiei ortodoxe s-a creat o episcopie latina, mutata in
curand la Oradea, unde a ramas pana aproape de zilele noastre, fapt recunoscut si de unii istorici
maghiari. Tot asa, sediul comitatului Alba a fost stabilit in Alba-Iulia, unde s-a creat si o episcopie
romano-catolica, existenta pana azi, in locul celei ortodoxe. Episcopia catolica de Morisena
(Cenad) a fost creata de regele Stefan cel Sfant, probabil al Ungariei, in anul 1038, dupa ce a
cucerit cetatea de la principele Ohtum sau Ahtum (tot aici a adus si calugari latini in manastirea
ortodoxa Sfantul Ioan Botezatorul). Deci, episcopiile catolice din Transilvania au luat fiinta pe locul
vechilor scaune episcopale - sau horepiscopale - ortodoxe de la Biharea (Oradea), Alba-Iulia si
Morisena Cenad. Fenomenul inlocuirii unor biserici si manastiri ortodoxe cu altele, catolice, poate
fi urmarit si in alte parti ale Transilvaniei.
In ciuda acestor schimbari si a politicii de catolicizare a romanilor dusa de regii Ungariei, de multe
ori instigati de papa, organizarea bisericeasca a romanilor ortodocsi a supravietuit. De pilda, intr-o
scrisoare a papei Inocentiu III catre arhiepiscopul de Calocea, din 1205, era mentionata o
episcopie ortodoxa pe mosiile fiilor cneazului Balea. Episcopia respectiva putea fi ori in partile
Bihorului ori ale Hunedoarei, unde existau cneji cu acest nume, unii din ei ctitori de biserici.
O organizatie bisericeasca superioara la romanii transilvaneni este sugerata de insasi existenta
unor manastiri ortodoxe din secolele XI-XIV, unele disparute, dar multe in fiinta pana azi. In afara
de bisericile de la Dabaca, sunt atestate documentar manastirile de la Morisena, la inceputul
secolului al XI-lea, de la Meseseni, in satul Moigrad-Salaj, de la Hodos - jud. Arad, cateva biserici
rupestre in partile Silajului si la Cheile Cibuui, in jud. Alba etc. In 1204 regele Emeric al Ungariei
informa pe papa Inocentiu III, ca unele biserici ale calugarilor greci, adica ortodocsi, din regatul
sau, se ruineaza din lipsa de grija a episcopilor diecezani si din pricina acelor greci insisi.
Inseamna ca in Transilvania fiintau - inca din secolul al XII-lea - puternice nuclee de viata
monahala ortodoxa, care presupun si existenta unor ierarhi, care sa indrume intreaga activitate
bisericeasca.
In afara de acestea, in toata Transilvania existau numeroase biserici romanesti de piatra, din care
unele dainuiesc pana astazi, cele mai multe in judetul Hunedoara, ctitorii ale cnejilor romani din
acele locuri: Densus (mentionata mai sus, refacuta in secolul al XIII-lea), Streisangeorgiu (secolul
al XII-lea) - cu fresce din 1313-1314 si cu o inscriptie in care sunt mentionati preotul Nanes si
zugravul Teofil, refacuta in 1408-1409 de cneazul Candres si sotia sa Nistora -, Strei, Santamaria
Orlea, Cetatea Coltului, Gurasada (toate din secolul al XIII-lea), Ostrov, Sanpetru, Nucsoara,
Pesteana, Lesnic, Criscior, Ribita, manastirea Prislop (toate din secolul al XIV-lea), iar in alte parti
ale Transilvaniei: manastirea Rameti - jud. Alba (secolul al XIV-lea), cu o inscriptie din 1377 care
consemna numele arhiepiscopului Ghelasie si al zugravului Mihu, Zlatna si Lupsa, in judetul Alba,
biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului (secolul al XV-lea, pe locul uneia mai vechi), Vad si
Feleac, in judetul Cluj (secolul al XV-lea) si multe altele. Acelasi lucru se poate spune despre
manastirile din Banat: Bezdin, Partos, Lipova, Semlac, Sangeorge, Sredistea Mica, Varadia, Mesici,

Voilovita, Cubin, Zlatita, Cusici, Bazias, Ciclova, Ogradena Veche, toate din secolele XIV-XV. In
Bihor, cnejii romani au ridicat manastirea de la Voievozi (secolele XII-XIV), bisericile din Seghiste,
Remetea, Tileagd (secolele XIV-XV) s.a. In Maramures consemnam manastirea Sfantul Mihai din
Peri, pusa sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopol in 1391, bisericile din Cuhea, Ieud, Biserica
Alba, Apsa de Mijloc, Sarasau, Barsana etc., toate din secolele XIV-XV. In actele medievale sunt
mentionati - incepand cu a doua jumatate a secolului XIV - numerosi protopopi, preoti si egumeni,
care slujeau in bisericile si manastirile respective.
Existand atatea biserici si manastiri, precum si egumeni, preoti si calugari, in mod firesc trebuie sa
admitem ca au existat si episcopi care sa sfinteasca bisericile si manastirile respective, sa
hirotoneasca preoti, sa numeasca protopopi si egumeni. Pentru existenta unor episcopi romani din
Transilvania pledeaza si numeroasele masuri de asuprire luate de papi sau de regii maghiari
(indeosebi de Ludovic cel Mare in 1366 si Sigismund de Luxemburg in 1428) impotriva Bisericii
ortodoxe romanesti de aici. Asemenea masuri nu erau necesare decat impotriva unei Biserici bine
organizate si nicidecum impotriva unor crestini izolati si fara carmuitori bisericesti care ar fi putut
fi convertiti usor la catolicism. Toate acestea constituie marturii sigure asupra continuitatii
elementului romanesc ortodox in teritoriile intracarpatice.
Pentru secolele XIII-XIV avem o serie de stiri si despre viata bisericeasca a romanilor de la sud si
est de Carpati. Astfel, este atestata documentar o Mitropolie cu resedinta la Vicina, localitate
identificata de cei mai multi cercetatori cu orasul Isaccea de azi, vechiul Noviodunum, pe malul
drept al Dunarii, in apropierea Deltei. N-ar fi exclus ca ea sa fi fost o continuare a episcopiei pe
care am presupus-o, in secolele IX-XII, tot in partile de nord ale Dobrogei, la Dinogetia - Garvan.
Ierarhii de la Vicina (Teodor, Luca, Macarie, Chiril, Iachint) erau greci de neam, aflati sub
jurisdictia directa a Patriarhiei din Constantinopol. In prima jumatate a secolului al XIV-lea,
insemnatatea Vicinei a inceput sa scada, datorita deselor incursiuni ale tatarilor din nordul Marii
Negre. Orasul a ajuns apoi in stapanirea lui Basarab I, domnul Tarii Romanesti. Ultimul mitropolit
de Vicina, Iachint, va fi mutat de domnitorul Nicolae Alexandru Basarab in scaunul de mitropolit al
Ungrovlahiei, act recunoscut de Patriarhia Ecumenica in 1359.
O scrisoare a papei Grigorie IX, din 14 noiembrie 1234, facea amintire de niste pseudoepiscopi de
ritul grecilor, in regiunile de curbura ale Carpatilor, in apropiere de Episcopia catolica a cumanilor,
infiintata cu cativa ani inainte. Acestia erau episcopi ortodocsi romani, deoarece cancelaria papala
medievala numea pe toti episcopii ierarhi pseudoepiscopi si greci, indiferent de originea lor
etnica. Tot asa, din diploma data de regele Bela al IV-lea al Ungariei cavalerilor ioaniti, la 2 iunie
1247, in care erau mentionate formatiunile politice conduse de voievozii Litovoi pe Jiu, in Oltenia,
si Seneslau pe Arges si cnejii Ioan si Farcas, ambele in dreapta Oltului, aflam de existenta unor
arhiepiscopi si episcopi, fireste tot de neam roman. Inseamna ca pe langa fiecare formatiune
politica exista cate un conducator bisericesc.
In Moldova vor fi existat ierarhi ortodocsi in tara bolohovenilor, a berladnicilor si a
brodnicilor, amintite in izvoarele medievale. In 1353, un episcop cu numele de Chiril Romanul
era amintit la Przemysl, in Polonia, dupa cum in secolele XI-XIV existase episcopia vlahilor din
Peninsula Balcanica.

Migraia slavilor
Ei s-au aezat aici ncepnd cu sec. VI, venind din pr ile Poloniei rsritene i Ucrainei de azi. Slavii
aezai n N Dunrii au disprut ncetul cu ncetul, pn ce au fost asimila i n masa daco-roman, adic n
sec. VII-X. Slavii ne-au influenat sub raportul limbii, a organizrii sociale i de stat, sub raport cultural i
bisericesc. De aceea s-a spus c nu poate fi vorba de poporul romn dect dup ce slavii a eza i aici au fost
asimilai de daco-romani. Ne-au rmas de la slavi cuvinte n toate ramurile care au intrat n limba noastr.

Rituri slave la romni

n aceast perioad s-a introdus i la strmo ii no tri ritul slav adic limba veche slav n cult pstrat de

B.O.R pn n sec. XVII, folosit i ca limb oficial a statului. Toate actele interne i exterioare erau scrise
n slavonete.

Termeni bisericeti de origine slav

Simbioza slavo-romneasc a dus la introducerea n limba noastr a numeroase cuvinte privind cultul i
organizarea bisericeasc exterioar: blagoslovenie (binecuvntare), cazanie, ceaslov, jertf, maslu, molift,
poman, post, pravil, praznic, predoslovie, prohod, tipic, tain, prapur, schit, stran, troi , utrenie,
vecernie, dver, mitr, odjdii, precum i mucenic, duhovnic, vldic.

Organizarea Bisericeasc a romnilor n sec. XVII pn la XI

Procesul de cretinare treptat a slavilor duce la concluzia c pe teritoriul patriei noastre exist nu numai
credincioi ci i o ierarhie bisericeasc n frunte cu episcopul, apoi nu se poate concepe ca introducerea
ritului bizantin-slav la noi s se fi fcut de preo i simpli, ci numai sub ndrumarea unor conductori
bisericeti, adic a unui episcop. Deci deducem n mod logic c exista organizare bisericeasc romneasc
n frunte cu episcopul.

Mrturii arheologice cretine

Recentele descoperiri arheologice, dovedesc c pe teritoriul patriei noastre exist o numeroas popula ie
cretin n sec. XVII pn la XI. Sunt semnificative cele ase biserici descoperite ntr-un masiv calcaros la
Basarabi lng Constana fost Murfatlar, cu inscrip ii i cruci din sec. IV-V, dup al ii X-XI. n Moldova sau descoperit mai multe vase de lut cu semnul Crucii la Horga (Vaslui), Murgeni (Vaslui), la Bacu,
Botoani (Suceava) sec. V-VII. Obiecte cu semne cre tine s-au descoperit la Strule ti, Bucure ti, Olteni
(Teleorman), Budureasa (Ploieti) sec. V-VII. n Transilvania s-au gsit mai multe cruci la Bratei (Media )
sec. IV-VII, o cdelni la Odorheiu Secuiesc sec. X-XI.

Concluzie
Toate acestea arat continuitatea pe teritoriul patriei noastre, a strmo ilor daco-romani care au fost att de
viguroi nct au putut s asimileze mase ntregi de slavi, dar i continuitatea n privin a rspndirii
cretinismului. Prin primirea ritului bizantino-slav a rmas i pe mai departe sub jurisdic ia patriarhiei de
Constantinopol, fiind singurul popor de origine romanic i limba romanic de rit ortodox.
goto:top

Biserica medieval Sec. XIV - XVIII ()

- epoca medieval (feudal)

- in acest timp s-a desavarsit organizarea canonica a Bisericii, a inflorit cultura bisericeasca in
limba slavona si romana, se dezv si arta bisericeasca, infloreste si monahismul.
Organizarea Bisericii n perioada medieval

Biserica n perioada modern Sec. IX - 1918 ()

Revolutia cu caracter national-social din 1821, care a dus la crearea statului roman modern, a
deschis o epoca noua si pentru Biserica Ortodoxa Romana. Regulamentele Organice au pregatit,
intr-o prima faza, unificarea organizatiei Bisericii din Tara Romaneasca si Moldova. In ianuarie
1859 a avut loc o prima etapa a procesului de unificare politica romaneasca, prin unirea Moldovei

cu Tara Romaneasca, sub conducerea unui singur domn, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). La 3
decembrie 1864, printr-un decret semnat de acesta, s-a proclamat autocefalia sau
independenta Bisericii din noul stat si constituirea unui Sinod general al acestei Biserici, masura
absolut necesara pentru realizarea unificarii bisericesti. In acelasi scop, la 11 ianuarie 1865 s-a
acordat mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei titlul de mitropolit primat.
In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au luat o serie de masuri care au dus la schimbari profunde in
viata bisericeasca, cerute de insasi transformarile petrecute in viata statului (de pilda,
secularizarea averilor manastiresti in 1863). Cativa ani mai tarziu, in 1872, s-a elaborat Legea
Organica, prin care s-a constituit Sfantul Sinod, cea mai inalta autoritate in Biserica Ortodoxa
Romana. Era alcatuit din mitropolitul primat ca presedinte, din mitropolitul Moldovei, cu sufraganii
lor, episcopii de Ramnic, Buzau, Arges si respectiv Roman, Husi si Dunarea de Jos (Galati) infiintata in 1864 - si cate un arhiereu-vicar la fiecare eparhie.
Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), au urmat noi tratative cu
Patriarhia, in vederea recunoasterii autocefaliei, care era un act pur formal, caci Biserica
romaneasca s-a bucurat si pana atunci de o situatie speciala, in comparatie cu alte Biserici
ortodoxe, de o autocefalie relativa fata de Patriarhia Ecumenica. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul
ecumenic Ioachim IV a dat obisnuitul tomos, pentru recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe
din Romania.
Biserica romaneasca din Bucovina (Episcopia de Cernauti) a fost ridicata la treapta de Mitropolie,
in 1873, autoritatile habsburgice impiedicand orice legatura ale ei cu celelalte eparhii romanesti.
Cel mai de seama mitropolit a fost Silvestru Moraru Andrevici (1880-1895). Biserica din Moldova
de dincolo de Prut (Basarabia, trecuta in stapanirea ruseasca in 1812), s-a constituit intr-o
Arhiepiscopie, cu sediul la Chisinau, dependenta de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din
Petersburg. Primul e carmuitor a fost romanul Gavriil Banulescu Bodini (1812-1821) (fost o vreme
mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului), sub care s-a infiintat un Seminar teologic la Chisinau si s-a
tiparit o noua editie romaneasca a Bibliei la Petersburg; el a organizat eparhia in forme tipic
rusesti. Urmasii sai au fost toti rusi, numiti de Sinodul Bisericii Ruse, pana in 1918.
Multi ierarhi din aceasta perioada, au contribuit la promovarea invatamantului si culturii
romanesti. Astfel, la staruintele mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1808 si 19121842, +1846), s-au infiintat: seminarul de la Socola (1803), scoala elementara, scoala normala si
gimnaiul de la Trei Ierarhi, cursul de inginerie condus de Gheorghe Asachi, Academia Mihaileana,
scoala de arte si mestesuguri, toate in Iasi, si cateva scoli elementare tinutale in marile orase
ale Moldovei. A tradus un numar insemnat de lucrari teologice din limba greaca si a indrumat
tiparirea a peste 130 de carti. O activitate asemanatoare a desfasurat contemporanul sau din Tara
Romaneasca, mitropolitul Grigorie IV Dascalul (1823-1834) un alt traducator de seama din
literatura patristica.
In a doua jumatate a secolului consemnam pe mitropolitii primati Nifon (1850-1875), sprijinitor al
Unirii Principatelor, intemeietorul unui Seminar in Bucuresti, care-i va purta numele, intretinut din
fonduri lasate de el, Calinic Miclescu (1875-1886), sub care s-a recunoscut oficial autocefalia
Bisericii noastre si s-a infiintat Facultatea de Teologie din Bucuresti (1881), Iosif Gheorghian
(1886-1893 si 1896-1908), Atanasie Mironescu (1909-1911), Canon Aramescu (1912-1918), sub
care s-a tiparit prima editie sinodala a Bibliei romanesti, in 1914.
La Iasi consemnam pe mitropolitii Sofronie Miclescu (1851-1860), sprijinitor al Unirii, Calinic
Miclescu (1875-1902), sub care s-a ridicat monumentala catedrala mitropolitana.
O seama de episcopi din aceasta perioada si-au inscris numele cu vrednicie in randul marilor
carturari ai poporului roman. Mentionam la Buzau pe Chesarie (1825-1846), care infiinteaza
seminarul de acolo (1836) si o scoala de zugravi-iconari, tipareste aproximativ 60 de carti, Filotei
(1850-1850), care i-a continuat activitatea, tiparind Biblia, in 5 volume, in 1851-1856, Dionisie

Romano (1859-1873), un transilvanean, sprijinitor al invatamantului si al tipariturilor; el insusi a

tiparit o serie de carti, a fost profesor national, director de seminar si a infiintat cateva scoli in
eparhie. La Ramnic s-au remarcat episcopii Calinic cel Sfant (1850-1868), fost staret la Cernica
timp de 32 de ani, unul din reprezentantii de frunte ai spiritualitatii romanesti, canonizat in 1955,
Grigorie Ramniceanu (1823-1828), un ales carturar, Gherasim Timus (1893-1911), fost profesor la
Facultatea de Teologie din Bucuresti, traducator din literatura teologica rusa si autor de lucrari
teologice originale.
In Moldova ne retine atentia episcopul Melchisedec Stefanescu al Dunarii de Jos (1864-1879), apoi
al Romanului 1879-1892), autor a numeroase manuscrise didactice si mai ales lucrari de istorie,
pe baza carora a fost ales membru activ al Academiei Romane: la Husi Silvestru Balanescu (18861900), fost profesor de teologie, traducator de lucrari teologice din ruseste.
*
Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost carmuita, in aceasta perioada, de marele ierarh Andrei
Saguna, un aroman (vicar in 1846, episcop in 1848, mitropolit intre 1864-1873). El a reusit sa
restaureze vechea Mitropolie a Transilvaniei, in 1864, de data aceasta, cu sediul la Sibiu, avand
doua eparhii sufragane: la Arad si Caransebes (ultima infiintata in 1865). Saguna a dat o noua
organizare mitropoliei, prin cunoscutul Statut Organic din 1868, dupa care s-a condus Biserica din
Transilvania pana dupa 1918 si ale carui principii au stat si la baza legiuirilor bisericesti ulterioare
din intreaga Biserica Ortodoxa din Romania intregita. Doua sunt principiile de baza ale acestui
Statut: autonomia (fata de stat) si sinodalitatea, adica participarea laicilor (in proportie de 2/3
alaturi de mireni(1/3) la conducerea vietii bisericesti la toate nivelele ei: Adunarea parohiala si
Consiliul parohial, Adunarea si Consiliul eparhial si Congresul National Bisericesc (pentru intreaga
Mitropolie). A acordat o atentie deosebita invatamantului romanesc: Institutul teologic-pedagogic
din Sibiu (infiintat in 1811, dar reorganizat de el, cu doua sectii, de teologie cu 3 ani, cu
absolventi de liceu si pedagogie cu 1, 3, apoi 4 ani, cu absolventi de patru clase medii),
gimnaziul ortodox roman din Brasov (infiintat in 1850), ramas sub indrumarea Bisericii pana in
1948 si aproape 800 de scoli elementare confesionale, numai in Arhiepiscopia Sibiului (in toata
Transilvania si in Banat existau peste 2700 de astfel de scoli). Tot Saguna a infiintat o tipografie
eparhiala la Sibiu (1850), existenta si azi, in care a tiparit aproape toate cartile de slujba, manuale
didactice, lucrari istorice si de alt gen, precum ziarul Telegraful Roman, care apare fara intrerupere
din 1853 pana azi. In 1861 s-a numarat printre cei care au infiintat Asociatia transilvana pentru
cultura si literatura poporului roman din Transilvania (Astra), fiind primul ei presedinte.
Urmasii sai, Miron Romanul (1874-1898) si Ioan Metianu (l899-1919), s-au straduit sa-i continue
stradaniile, sub cel din urma ridicandu-se si actuala catedrala mitropolitana din Sibiu.
La Arad consemnam pe episcopii: Gherasim Rat (1835-1850), Procopie Ivascovici (l853-1873),
Ioan Metianu (1875-1898) si Ioan Papp (1903-1925), iar la Caransebes pe Ioan Popasu (18651889), organizatorul eparhiei, Nicolae Popea (1889-1908), fostul vicar al lui Saguna, autor de
lucrari istorice, pe baza carora a fost ales membru activ al Academiei Romane si Miron Cristea
(1910-1919), viitorul patriarh al Romaniei intregite.
Pe taram cultural, in afara de ierarhii mentionati aci, o serie de preoti de mir si calugari au lucrat
pentru luminarea neamului lor. Astfel, la inceputul secolului numerosi preoti transilvaneni si
banateni au publicat diferite lucrari literare: fabulistul Dimitrie Tichindeal, Ioan Teodorovici, preot
la Budapesta, Nicolae Horga-Popovici din Seleus-Arad, protopopul Nicolae Stoica din Mehadia, cu
lucrari istorice in limbile germana, sarba si romana, protopopul Ioan Tomici din Caransebes, cu
lucrari de popularizare a cunostintelor agricole.
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au activat marii invatati de la Blaj: Timotei Cipariu
(1805-1885), istoric, filolog, teolog, pedagog, orientalist si om politic, Ioan Micu Moldovan (18381915), autor de manuale didactice si lucrari istorice-filologice, Augustin Bunea (1857-1909), cu

diferite studii istorice, episcopul Nicolae Popea al Caransebesului (1826-1909), autor de

monografii istorice, arhimandritul bihorean Vasile Mangra (1850-1918), pentru scurt timp
mitropolit al Ardealului, cu studii istorice, toti membri activi ai Academiei Romane; preotul
rasinarean Sava Popovici-Barcianu, cu numeroase manuale didactice si dictionare, profesorii de
teologie Zaharia Boiu, cu manuale didactice si volume de predici si Ioan Popescu, cu valoroase
studii de pedagogie, toti trei membri corespondenti ai Academiei Romane, arhimandritul sibian
Ilarion Puscariu, spre sfarsitul vietii arhiereu, cu lucrari istorice, preotul Grigorie Silasi, cu lucrari
istorice-filologice, amandoi membri onorari ai aceleiasi Academii; banateanul Ioan Sarbu, preot in
Rudaria, cu lucrari temeinice despre Matei Basarab (in limba germana) si protopopul Gheorghe
Popovici din Lugoj, cu alte lucrari de istorie, Ioan Lupas, ales membru titular al Academiei in 1916,
pe cand era protopop in Saliste si multi altii.
In aceasta perioada s-a dezvoltat si presa bisericeasca: Telegraful Roman la Sibiu (1853 - pana
azi), Biserica si Scoala la Arad (1877-1948), Foaia Diecezana la Caransebes (1886-1948), Biserica
Ortodoxa Romana la Bucuresti (1874 pana azi), Candela la Cernauti (1881-1946), Revista
Teologica de la Sibiu (1907-1947); o serie de alte foi din Transilvania si Banat cu caracter politic,
literar, scolar, economic erau redactate tot de preoti.
S-a dezvoltat invatamantul teologic, prin Seminariile de la Socola-Iasi (1803), Bucuresti, Buzau,
Arges (l836), Ramnic (1837), Husi (l852), Roman (1858), Ismail-Galati (l864), prin Facultatile de
Teologie din Iasi, cu o existenta scurta (1860-1864), apoi prin cele din Cernauti (1875, in locul
vechiului Institut Teologic, infiintat in 1827) si Bucuresti (1881). In Transilvania se infiinteaza
Seminarii si Institute teologice la Blaj (1754), Sibiu (1811), Arad (1822) si Caransebes (1865).
Aratam mai sus ca in Transilvania Biserica indruma si invatamantul romanesc de toate gradele,
infiintand gimnazii la Blaj, Beius (1828), Brasov (1850), scoli pedagogice, de meserii, de fete, apoi
scoli elementare, aproape in fiecare parohie (de pilda in 1879 existau in Transilvania si Banat 2773
de asemenea scoli romanesti, iar in 1915 erau 1672, cu un efectiv de zeci de mii de elevi). Scolile
romanesti au indeplinit un rol insemnat in pastrarea constiintei nationale romanesti si a limbii
materne. Biserica din Ardeal si Banat a pus bazele a peste o suta de fonduri si fundatiuni, din care
se acordau burse si ajutoare elevilor, studentilor si tinerilor meseriasi saraci.
In aceeasi perioada, numerosi slujitori ai Bisericii au sprijinit toate luptele poporului roman pentru
dreptate sociala, independenta nationala si unitate statala. Multi preoti si calugari au sprijinit pe
Tudor Vladimirescu (1821) si revolutia din 1848 (preotul Radu Sapca, Ieromonahul Ambrozie,
numit popa Tun, arhimandritul Iosafat Snagoveanu in Tara Romaneasca, preotii Simion Balint,
Simion Groza, Simion Prodan etc., care au luptat in oastea lui Avram Iancu. Andrei Saguna a fost
considerat diplomatul revolutiei romanesti din Transilvania prin misiunile ce i-au fost incredintate
la Curtea imperiala din Viena. Mai multi ierarhi au fost membri in Divanurile Ad-Hoc si au sprijinit
alegerea lui Aalexandru Ioan Cuza ca domn in ambele Principate Romane (fratii Neofit si Filaret
Scriban, arhimandritul Melchisedec Stefanescu, Filotei al Buzaului, Sfantul Calinic de la Ramnic).
Multi calugari si calugarite s-au angajat voluntar in serviciile sanitare in cursul Razboiului de
independenta (1877), o serie de preoti - inclusiv din Transilvania - au organizat colecte pentru
razboi, cativa preoti si profesori de teologie s-au numarat intre memorandisti (1892), altii au
insotit trupele pe campurile de lupta in primul razboi mondial ca preoti militari. Altii au contribuit
la realizarea actului unirii de la 1 Decembrie 1918 (Vasile Lucaciu, Miron Cristea, Nicolae Balan s.
a.). Tot in Transilvania, o serie de profesori de teologie sau preoti parohi si-au adus contributia la
indrumarea poporului in probleme economice-agricole sau mestesugaresti, fie prin publicarea de
lucrari de popularizare a cunostintelor agricole, asociatii de meseriasi, scoli de meserii s. a.
Din toate acestea, se desprinde constatarea ca Biserica - prin slujitorii ei - si-a facut datoria fata
de neam si in perioada moderna a istoriei sale.

Biserica Ortodox din Transilvania sec. X-XIII

Cele mai vechi formaiuni politice n Transilvania
Ctre sfritul sec. IX s-au stabilit n Cmpia Panonic ungurii care migraser din Sudul Ucrainei
sub conducerea lui Arpad. La Rsrit de Tisa ei au dat peste popula ia daco-roman alturi de care triau
grupuri de slavi avnd mici organizaii politice numite cnezate i voievodate. O veche cronic maghiar
arat c n prima jumtate a sec. X existau la Rsrit de Tisa urmtoarele voievodate: al lui Menumorut ntre
Some i Mure, al lui Glad n Banat i al lui Gelu care stpnea ara Transilvaniei locuit de romni i
slavi avndu-i cetatea pe Some. n sec. XI feudalii maghiari ncep s ptrund cu o tile lor n Transilvania
pe care o cuceresc treptat prin lupte grele pn la nceputul sec. XIII i impun peste organizarea romnilor
administraia lor.

Influene romno-slave asupra cretinrii ungurilor

Venind n contact cu populaia romno-slav, ungurii au nceput s desprind felul de via al
acestora, iar unii s mbrieze credin a cre tin. Sunt dovezi sigure c romnii i slavii au influen at
cretinarea ungurilor n ritul rsritean. Astfel au mprumutat o seam de cuvinte: altar, pgn, sfnt,
Crciun. Obiceiul precum colindatul, colindele, sptmna I din Post o numesc a untului nrudit cu
sptmna brnzei. Dar cretinarea oficial a ungurilor a venit din Bizan n anul 953, iar n 973 au ptruns
n Ungaria misionari apuseni impunnd ritul apusean.

Organizarea bisericeasc a romnilor ortodoci

Pe lng fiecare din formaiunile politice din Transilvania exista i o organizare bisericeasc
ortodox. Astfel se presupune c la Dbca lng Cluj unde s-au descoperit recent ruinele unei biserici din
sec. X-XI se presupune c exista i un episcop ortodox, care a sfin it biserici i a hirotonit preo i. Alt
episcop i va fi avut sediul la Alba Iulia pe lng conductorul politic de acolo. S-a constatat c actuala
catedral catolic de aici din sec. XIII a fost ridicat pe locul uneia din sec. X. Un alt episcop putea s aib
reedina pe lng voievodul Menumorut probabil la Morisena. Deci fiecare conductor politic avea n
cetatea sa un episcop cruia i era ncredin at pstorirea duhovniceasc a preo ilor i credincio ilor din
formaiunile politice. Dup cucerirea Transilvaniei de ctre regatul maghiar episcopiile ortodoxe au fost
nlocuite cu altele catolice dar organizarea bisericeasc a romnilor ortodoc i a continuat n alte locuri.

Msuri mpotriva bisericii ortodoxe

O dat cu impunerea stpnirii regilor maghiari n Transilvania a nceput i lupta mpotriva bisericii
ortodoxe. Cunoatem i numeroase acte date de regii Ungariei i pap prin care se ddeau dispozi ii
mpotriva bisericii ortodoxe din Transilvania. Astfel n 1279 sinodul episcopilor romno-catolici din
Ungaria a hotrt printre altele s interzic schismaticilor adic ortodoc ilor svr irea slujbelor
bisericeti i zidirea de biserici. La 14 noiembrie 1234 papa Grigorie al IX-lea adresa o scrisoare regelui
Ungariei Bela al IV-lea prin care i se plngea c n regatul su se afl ni te valahi schismatici care
primesc sfintele taine de la oarecare pseudo-episcopi ce in ritul grecilor nesocotind episcopii romanocatolici. Papa ndemna pe rege s numeasc un episcop catolic pentru ace ti valahi spre ai trece la ritul
apusean. Unii regi feudali ai Ungariei s-au obligat n jurmnt naintea papei s alunge pe
13
necatolici din Ungaria i din rile supuse lor. n 1366 regele Ludovic cel Mare poruncea s fie
alungai din ar preoii ortodoci cu familiile lor. Mai trziu n 1428 regele Sigismund poruncea din nou s
fie alungai din Banat i Haeg preoii ortodoci. Dar toate aceste msuri au fost zadarnice cci romnii
ortodoci au rmas i mai departe alturi de biserica lor.
14

Viaa bisericeasc a romnilor din teritoriile extracarpatice

secolele XI-XIII
tiri despre organizarea bisericeasc n Dobrogea
O serie de descoperiri arheologice dovedesc c via a cre tin a cunoscut o stare de nflorire n teritoriile
dintre Dunre i Mare i n secolele VII-XIV. Dup distrugerea arhiepiscopiei Tomisului i a celor 14

episcopii n jurul anului 600 cnd a avut loc o trecere masiv de avari i slavi n Sudul Dunrii s-a putut
organiza un scaun episcopal n prile de Nord ale regiunii n zona Dinogetia (azi Garvn); Noviodunum
(azi Isaccea). Pentru existena unui episcop la Dinoge ia Garvn n secolele X-XII pledeaz o serie de
descoperiri arheologice de aici o biseric de zid secolele XI-XII, pr i dintr-un clopot (cel mai vechi), zeci
de cruciulie cu tipare pentru confecionarea lor i altele. Probabil aici au stat cei doi episcopi de prin
secolele X-XI ale cror nume au fost aflate recent, Petru i Anicet. n apropiere de Niculi el s-au descoperit
temeliile unei bisericue din secolele XI-XII i una din bisericile de azi cu hramul Sfntul Atanasie care
dateaz din secolul XIII.

Mitropolia Vicinei
n secolele XIII-XIV avem tiri sigure despre existen a unei mitropolii la Vicina localitate identificat de cei
mai muli istorici Isaccea de azi, vechiul Noviodunum pe malul drept al Dunrii lng Delt. Probabil era o
continuare a episcopiei pe care am presupus-o n secolul X-XII tot n pr ile de Nord ale Dobrogei la
Dinogeia Garvn de azi. Erarhii Vicinei erau de neam grec sub jurisdic ia patriarhiei de Constantinopol.
Se pare c mitropolia a fost nfiin at n prima jumtate a secolului XIII de i primul ei crmuitor cunoscut
cu numele Teodor este atestat documentar abia n 1285. n prima jumtate a secolului XIV nsemntatea
Vicinei ncepe s scad datorit deselor incursiuni ale rilor din Nordul Mrii Negre. Ora ul a ajuns apoi
sub stpnirea lui Basarab I domnul rii Romne ti. Ultimul mitropolit de Vicina a fost Iachint pe care
domnitorul Nicolae Alexandru Basarab l-a mutat n scaunul mitropolitan al Ungro-Vlahiei, act recunoscut
de patriarhia ecumenic n 1359. Dup mutarea acestuia nu se cunosc alte tiri despre Mitropolia Vicinei.

Primele tiri despre organizarea bisericeasc ntre teritoriile dintre Carpai i

Dunre
nc din prima jumtate a secolului XIII n teritoriile cuprinse ntre Carpa i i Dunre sunt atestate
documentar diferite formaiuni politice romneti. Din aceea i perioad dateaz i primele men iuni
documentare despre o organizare bisericeasc ortodox romn.
Exemplu: La 14 noiembrie 1234 Papa Grigorie al IX-lea adresa principelui Ungariei o scrisoare n care se
plngea c n episcopia cumanilor existent ntre 1228-1241. n zona de curbur a Carpa ilor triau valahi
ortodoci care primeau sfintele taine de la nite pseudo-episcopi care in de ritul grecilor, nesocotind pe
episcopul catolic al cumanilor. Aceast scrisoare este foarte preioas pentru noi cci dovedete existena
unei ierarhii bisericeti la romnii din prile de Sud i Est ale Carpailor unde se ntindea episcopia
Cumanilor.
La aceste tiri se adaug o seam de descoperiri arheologice care constituie o dovad n plus asupra
existenei unei numeroase populaii cretine n aceste teritorii.

Concluzii
Dei puine la numr izvoarele istorice arat c n secolele XI-XIII n teritoriile romne ti extracarpatice a
existat o organizare bisericeasc ortodox n frunte cu unii ierarhi romni care au izbutit s- i men in
pstoriii n credina ortodox. Au existat ns ierarhi ortodoc i romni i la Sud de Dunre.
goto:top

Biserica in perioada contemporan (1918 - azi)

A. Anii 1918-1944
Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei, cu vechea Romanie in 1918 - prin care s-a creat
statul roman unitar -, a dus si la o serie de prefaceri in viata Bisericii. Dupa 1918, statul a preluat
- mai cu seama in Transilvania - multe din atributiile care reveneau pana atunci Bisericii (de pilda,
in domeniul invatamantului), rolul ei limitandu-se de acum inainte mai mult la probleme spirituale.
Ierarhii din tinuturile alipite au intrat in componenta Sfantului Sinod din Bucuresti, iar la 18/31
decembrie 1919, in scaunul de mitropolit primat a fost ales transilvaneanul Miron Cristea, pana
atunci episcop de Caransebes, unul din marii luptatori pentru Unire. Indata dupa aceea, au inceput

lucrarile de unificare bisericeasca, incheiate la 6 mai 1925, cand s-a promulgat Legea si Statutul
de organizare a Bisericii Ortodoxe Romane, cu aplicarea principiilor Statutului Organic Sagunian.
La 4 februarie 1925, Sfantul Sinod a hotarat sa infiinteze Patriarhia Ortodoxa Romana, iar
mitropolitul primat sa fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru infiintarea Patriarhiei a fost
promulgata la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc investitura si inscaunarea
primului patriarh Miron Cristea (1925-1939). Urmasul sau a fost patriarhul Nicodim Munteanu
(1939-1948), autor a numeroase lucrari teologice originale, traducator din literatura teologica
rusa. Sub acesti doi patriarhi s-au infiintat cateva eparhii noi (Oradea, Cluj, Constanta,
Maramures, Timisoara si o Episcopie misionara pentru romanii ortodocsi din America).
In ajunul celui de al doilea razboi mondial, Patriarhia Romana avea urmatoarea organizare
administrativ-teritoriala: I. Mitropolia Ungrovlahiei cu urmatoarele eparhii sufragane: Bucuresti,
Ramnicul-Noul Severin, Buzau, Arges, Tomis (Constanta); II. Mitropolia Moldovei si Sucevei, cu
eparhiile Iasi, Roman, Husi, Dunarea de Jos (Galati); III. Mitropolia Ardealului, cu eparhiile Sibiu,
Arad, Caransebes, Oradea, Cluj; IV. Mitropolia Bucovinei, cu eparhiile Cernauti, Hotin (Balti), iar
din 1938 si Maramures (Sighet); V. Mitropolia Basarabiei, cu eparhiile Chisinau si Cetatea Alba
(Ismail). Exista apoi o Episcopie a Armatei, din 1921 (cu sediul in Alba-Iulia) si Episcopia
Misionara pentru romanii din America (cu sediul in Detroit) din 1934.
Dintre ierarhii acestei perioade consemnam pe Nicolae Balan, mitropolitul Ardealului (1920-1955),
unul din militantii de seama pentru realizarea statului national unitar, pentru organizarea unitara a
Bisericii Romane intregita, pentru promovarea ecumenismului crestin, reorganizatorul scolii
teologice sibiene, ridicata la rang de Academie. In Moldova, Irineu Mihalcescu (1939-1947), fost
profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1904-1939), autor a sute de lucrari de teologie.
In Bucovina mentionam pe mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), fost profesor la
Facultatea de Teologie din Cernauti, participant la cateva congrese si intruniri ecumeniste, iar in
Basarabia mitropolitul Gurie Grosu (1920-1937).
Dintre episcopii acestei perioade amintim pe Roman Ciorogariu de la Oradea (1920-1936) si
Nicolae Ivan de la Cluj (1921-1936), amandoi militanti pentru emanciparea politico-sociala a
romanilor transilvaneni, Grigorie Comsa de la Arad (1925-1935), incercat misionar, autor a
numeroase volume de predici si brosuri de aparare a Ortodoxiei, Iacob Antonovici de la Galati
(1923-1924) si Husi (1924-1931), autor de lucrari istorice, toti membri de onoare ai Academiei
Romane.
S-a dezvoltat invatamantul teologic: Facultati de Teologie la Bucuresti (din 1881), Cernauti (1875)
si Chisinau (1927), Academii teologice in Sibiu, Arad, Caransebes, Cluj si Oradea si o serie de
seminarii cu 8 clase. Dintre profesorii acestor Facultati s-au remarcat o seama de teologi de
prestigiu, ca Ioan Irineu Mihalcescu, Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Niculae Popescu,
Haralambie Roventa, Serban Ionescu, Petre Vintilescu, Grigorie Cristescu, Vasile Ispir la Bucuresti;
Vasile Tarnavschi, Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos, Vasile Loichita, Valerian Sesan, Simion Reli la
Cernauti; Grigorie Pisculescu (cu numele de scriitor Galaction), Vasile Radu, Iuliu Scriban, Ioan
Savin, Toma Bulat, fratii Valeriu si Cicerone Iordachescu la Chisinau; Nicolae Colan, Dumitru
Staniloae, Nicolae Terchila la Sibiu; Ilarion Felea la Arad, Liviu Galaction Munteanu la Cluj, Stefan
Lupsa la Oradea etc. Toti au publicat lucrari deosebit de valoroase in specialitatea lor. O serie de
preoti au fost prezenti in viata culturala a tarii: prozatorii Gala Galaction si Ion Agarbiceanu,
arheologul Constantin Matasa, intemeietorul Muzeului din Piatra Neamt, istoricii Gheorghe
Ciuhandu, Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtuna s. a., folcloristii Teodor Balasel
din Valcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistrita-Mehedinti, specialistul in muzica bizantina Ioan
Petrescu de la biserica Visarion din Bucuresti etc.
Au aparut o serie de noi periodice bisericesti, pe langa cele vechi: Biserica Ortodoxa Romana si
Studii Teologice la Bucuresti, Candela la Cernauti, Revista Teologica la Sibiu, Luminatorul si
Misionarul la Chisinau, buletine eparhiale pentru fiecare eparhie.

S-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei, indeosebi arhitectura si pictura, prin bisericile
monumentale ridicate intr-o serie de orase ale tarii, mai ales in Transilvania (Catedralele Alba
Iulia, Cluj, Timisoara, biserici in Targu Mures, Sighisoara, Turda, Resita, Satu Mare, Zalau, Craiova,
Buzau, Constanta, Galati, Piatra Neamt, Balti etc.); s-au refacut ori s-au ridicat din temelie cateva
manastiri.
S-au intarit legaturile cu celelalte Biserici Ortodoxe si cu alte Biserici crestine. Astfel, Biserica
Ortodoxa Romana si-a trimis delegati la Conferintele panortodoxe de la Constantinopol (1923),
Manastirea Vatoped din Muntele Athos (1930), la prima Conferinta a profesorilor de teologie din
Balcani, tinuta la Sinaia in Romania (1924), la primul Congres al profesorilor de teologie ortodoxa
la Atena (1936). Patriarhul Miron a facut cateva vizite unor ierarhi ortodocsi de peste hotare si a
primit vizite la Bucuresti. Biserica Ortodoxa Romana a participat si la cateva Congrese ale celor
trei mari ramuri ale miscarii ecumenice care au activat in perioada interbelica: Crestinism practic
(Stockholm 1925, Berna 1926), Credinta si organizare (Lausanne 1927) si Alianta Mondiala pentru
infratirea popoarelor prin Biserica (Praga 1928, Faris Bad Larvik in Norvegia 1938). Cea din urma
a tinut mai multe conferinte regionale, unele chiar in Romania (Sinaia 1924, Bucuresti 1933,
Ramnicu-Valcea 1936). S-au incheiat legaturi stranse cu Biserica anglicana, mai ales dupa
recomandarea hirotoniilor anglicane de catre Sfantul Sinod din Bucuresti, in 1935.
B. Biserica Ortodoxa Romana in perioada 1944-1989
Dupa 1944 Biserica a fost inlaturata treptat din viata statului. In 1948 a fost eliminat
invatamantul religios din scoli, s-au interzis slujbele in spitale, azile si cazarmi, au fost suprimate
periodicele bisericesti ale eparhiilor, au fost desfiintate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta la
Cernauti), patru Academii teologice din Ardeal si Banat, precum si seminariile teologice ale
eparhiilor din Muntenia si Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului. Curand dupa 1944 peste o
mie de preoti ortodocsi (la care se adauga si cei romano-catolici, greco-catolici si protestanti) au
fost arestati, aruncati in inchisori, trimisi sa lucreze la canalul Dunare-Marea Neagra, unii deportati
chiar in Siberia; unii au murit acolo, iar cei mai multi au fost eliberati abia in 1964. Intre cei
aruncati in inchisori, se numarau si teologi de mare prestigiu, ca Nichifor Crainic, Ioan Savin,
Dumitru Staniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat in Siberia) si multi
altii; cativa preoti ortodocsi au fost impuscati . Fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu a fost
condamnat la moarte, in contumacie (+1964, in Franta). In 1959 au fost desfiintate un numar de
schituri si manastiri, sute de calugari si calugarite au fost scosi din ele in mod brutal si trimisi in
familiile lor sau in fabrici de catre organele de stat. In ultimii ani ai dictaturii comuniste, au fost
demolate peste 20 de lacasuri de inchinare din Bucuresti (manastirile Cotroceni, Vacaresti,
Pantelimon, bisericile Sfanta Vineri Sfantul Spiridon Vechi, Alba-Postavari, Enei, Spirea Noua Izvor,
Sfanta Treime Dudesti etc.). Autorizatiile pentru ridicarea sau repararea unor biserici se obtineau
cu multa greutate. Preotimea ortodoxa, in totalitatea ei, era supravegheata si controlata in
permanenta, prin asa-numitii inspectori de culte si ofiteri de Securitate, prezenti mereu in toate
institutiile bisericesti.
La 4 august 1948 s-a publicat Legea pentru regimul general al Cultelor. Erau recunoscute 14 culte:
ortodox, romano-catolic, armeano-gregorian, crestin de rit vechi (lipovean), reformat (calvin),
evanghelic-luteran C.A., sinodo-presbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de
ziua a saptea, penticostal si crestin dupa Evanghelie, toate avand organizarea lor specifica si
lacasuri de cult. La 19-20 octombrie 1949, Sfantul Sinod a votat Statutul pentru organizarea
Bisericii Ortodoxe Romane, aprobat apoi si de Ministerul Cultelor (are la baza principiile Statutului
Organic al lui Andrei Saguna). Potrivit acestuia, Biserica noastra avea un numar mai redus de
eparhii, in comparatie cu perioada precedenta: I. Mitropolia Ungrovlahiei, cu eparhiile:
Arhiepiscopia Bucurestilor, Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos (cu sediul la Galati), Episcopia
Buzaului; II. Mitropolia Moldovei si Sucevei, cu Arhiepiscopia Iasilor, Episcopia Romanului si
Husilor; III. Mitropolia Ardealului, cu Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si
Clujului, Episcopia Alba-Iuliei (infiintata in 1975), Episcopia Oradiei; IV. Mitropolia Olteniei, cu

Arhiepiscopia Craiovei si Episcopia Ramnicului si Argesului; V. Mitropolia Banatului, cu

Arhiepiscopia Timisoarei si Caransebesului si Episcopia Aradului.
Se prevede si acum participarea laicilor la conducerea Bisericii, in Adunarile si Consiliile parohiale,
Adunarile si Consiliile eparhiale si Adunarea Nationala Bisericeasca (pentru intreaga Patriarhie), in
proportia cunoscuta: 1/3 clerici si 2/3 mireni.
Pentru credinciosii ortodocsi romani care traiau peste hotare s-au organizat: Arhiepiscopia
Misionara Ortodoxa Romana din Statele Unite si Canada, cu sediul la Detroit si Arhiepiscopia
Misionara Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si Occidentala, cu sediul la Paris. Vechea
Episcopie din America infiintata in 1934 (devenita, intre timp, Arhiepiscopie) n-a mai pastrat
legaturile cu tara si cu Patriarhia.
Intre ierarhii din perioada de care ne ocupam, consemnam in primul rand pe patriarhul Justinian
Marina (1948-1977), priceput organizator si indrumator al vietii bisericesti in conditiile create dupa
al doilea razboi mondial. A fost urmat de Iustin Moisescu (1977-1986), fost profesor la Facultatile
de teologie din Varsovia, Cernauti si Bucuresti, apoi mitropolit al Ardealului (1956-1957) si al
Moldovei (1957-1977). Din 1986 Biserica noastra este condusa de patriarh Teoctist Arapasu, fost
episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei, apoi al Moldovei. Dintre ceilalti
ierarhi, mentionam pe mitropolitii Ardealului Nicolae Colan (1957-1967), Nicolae Mladin (19671981) si Antonie Plamadeala (din 1982, fost episcop-vicar patriarhal, apoi episcop al Buzaului);
apoi Firmilian Marin (1947-1972) si Nestor Vornicescu ai Olteniei (din 1978); Vasile Lazarescu
(1934-1961) si Nicolae Corneanu ai Banatului (din 1962), episcopii Andrei Magieru al Aradului
(1936-1960), Chesarie Paunescu al Constantei, apoi al Dunarii de Jos (1944-1973), Iosif Gafton al
Ramnicului si Argesului (1944-1984), Antim Anghelescu al Buzaului (1944-1979), Vasile Coman al
Oradiei (1971-1992), cei mai multi autori de lucrari teologice si istorice, participanti la numeroase
Congrese si intruniri peste hotare.
Intre faptele mai de seama din viata bisericeasca trebuie sa mai retinem revenirea la Ortodoxie a
majoritatii covarsitoare a clerului si credinciosilor uniti (greco-catolici) in 1948, precum si prima
canonizare oficiala a unor sfinti si marturisitori de neam roman (1955).
Pentru pregatirea personalului de cult au functionat sase seminarii teologice cu durata de cinci ani
(Bucuresti, Buzau, Manastirea Neamt, Cluj-Napoca, Craiova si Caransebes) si doua Institute
Teologice de grad universitar cu durata de patru ani, la Bucuresti si Sibiu.
O serie de teologi romani s-au remarcat prin lucrarile lor sau prin activitatea ecumenica: Dumitru
Staniloae, Ioan Coman, Liviu Stan, Nicolae Chitescu, Emilian Vasilescu, Orest Bucevschi, Nicolae
Balca, Nicolae Nicolaescu, Ene Braniste, Ioan Ramureanu, Vladimir Prelipceanu, Mircea Chialda,
Petru Rezus, Alexandru Ciurea, Nicolae Lungu, toti la Bucuresti; Nicolae Neaga, Nicolae Mladin,
Sofron Vlad, Grigorie Marcu, Dumitru Belu, Iorgu Ivan, Milan Sesan, Isidor Todoran, Stefan Lupsa,
Teodor Bodogae, Corneliu Sarbu, Dumitru Calugar, Gheorghe Soima, Alexandru Moisiu, la Sibiu.
Patriarhia Romana edita cateva publicatii periodice: Biserica Ortodoxa Romana (apare din 1874),
buletinul oficial al Patriarhiei Romane, Studii Teologice, revista Institutelor Teologice; Ortodoxia,
revista Patriarhiei (fiecare cu un tiraj de 10.000 ex., cu 4-6 aparitii pe an). Toate cele cinci
Mitropolit editau cate o revista, tot cu cate 4-6 aparitii pe an: Glasul Bisericii (Mitropolia
Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei si Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului. La Sibiu
apare foaia bisericeasca bilunara Telegraful Roman, cel mai vechi periodic romanesc, cu aparitia
neintrerupta din 1853.
In Editura si Tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa din Bucuresti s-au tiparit: Biblia
(patru editii, in 1968, 1975, 1982, 1988), carti de cult, manuale pentru invatamantul teologic
universitar si seminarial, lucrari teologice, carti pentru credinciosi, carti de rugaciuni, calendare s.
a. Acelasi lucru l-au facut si tipografiile eparhiale de la Manastirea Neamt, Sibiu si Timisoara.

Dupa 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prin daniile credinciosilor majoritatea celor
peste 12.000 de lacasuri de cult ortodox (biserici, manastiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul
tarii. Au fost restaurate cele mai multe din bisericile si manastirile monumente istorice. In acelasi
timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, in tot cuprinsul Patriarhiei, din care multe sunt
adevarate monumente de arta.
Biserica Ortodoxa Romana a intretinut legaturi de prietenie si colaborare cu toate celelalte
Patriarhate si Biserici ortodoxe autocefale. Aceste relatii sunt marcate indeosebi de vizitele oficiale
facute Bisericii Ortodoxe Romane de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei,
Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum si vizitele oficiale facute de reprezentantii Bisericii
Ortodoxe Romane acestor Patriarhii, in ultimele decenii.
S-au stabilit relatii cu Bisericile vechi Orientale (Patriarhia Etiopiei, Patriarhia armeana din
Etchimiadzin, Patriarhia copta din Egipt si Biserica siriana iacobita din Kerala-India), cu Biserica
romano-catolica (mai ales din Austria, Germania si Belgia), cu Biserica veche catolica, cu Biserica
anglicana, cu o serie de Biserici protestante.
Biserica Ortodoxa Romana activeaza in Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. Si-a trimis
delegati la Adunarile Generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968), Nairobi (1975), toate
conduse de mitropolitul de atunci al Moldovei si Sucevei, Iustin Moisescu (fost membru in
Comitetul Central pana in 1977) si Vancouver (1983), condusa de mitropolitul Ardealului Antonie
Plamadeala. Alti ierarhi si teologi ortodocsi romani activeaza in diferite Comisii ale Consiliului
Ecumenic al Bisericilor. Patriarhii Justinian si Iustin au facut vizite la sediul Consiliului Mondial de la
Geneva (1966-1981). La randul lor, numerosi conducatori ai acestei mari organizatii intercrestine
au facut vizite in Romania cu diferite ocazii, purtand discutii cu patriarhii romani, cu alti
conducatori de culte, ierarhi si profesori de teologie. Biserica noastra si-a adus aportul si la
promovarea dialogului intercrestin si in cadrul Conferintei Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva
(cateva sesiuni ale acestor doua mari organizatii s-au tinut in Romania)
C. Realizari si perspective dupa 1989
Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seama de schimbari nu numai in viata politica si
sociala a tarii, ci si in afara vietii religioase. Indata dupa derularea acelor evenimente, Biserica
noastra a fost pusa in fata unor probleme noi, cu care va trebui sa se confrunte si in viitor si
pentru care nu era pregatita. De pilda, inca din Decembrie 1989 era recunoscuta existenta Bisericii
catolice de rit grec (fosta greco-catolica sau unita); in martie 1990 Vaticanul a numit sase episcopi
catolici de rit latin si alti cinci de rit grec sau oriental (la Blaj, Oradea, Lugoj, Cluj-Napoca si
Baia Mare), fara acordul prealabil al autoritatilor de stat romanesti. In 1991, mitropolitul Blajului,
Alexandru Todea, a fost ridicat de papa la demnitatea de cardinal. Acesti ierarhi, ca si unii preoti
nereveniti la Ortodoxie in 1948 sau din cei hirotoniti de atunci incoace, au inceput o intensa
actiune prozelitista, in vederea atragerii unor preoti si credinciosi ortodocsi la Biserica catolica de
rit grec. In pofida faptului ca au un numar infim de credinciosi (118.377), totusi si-au redeschis
Academii teologice la Blaj, Cluj-Napoca, Baia Mare si Oradea. Incercarile ierarhiei ortodoxe de-a
angaja un dialog cu ierarhii acestei Biserici au primit un refuz categoric, in mai multe randuri,
incat Biserica noastra va mai fi confruntata cu actiunile lor prozelitiste.
In primele luni ale anului 1990 s-a recunoscut existenta legala a mai multor culte neoprotestante
(sub numele de asociatii). Toate aceste culte au inceput o intensa actiune prozelitista printre
credinciosii ortodocsi, bucurandu-se de un sprijin material permanent din afara hotarelor tarii, la
care se adauga numerosi evanghelizatori veniti la noi in tara sa-L vesteasca pe Hristos, ca si
cum poporul nu L-ar cunoaste de aproape doua milenii. Cu toate acestea, recensamantul din
ianuarie 1992, prezinta urmatoarea configuratie confesionala a Romaniei: din 22.760.449
locuitori, 86,8% sunt ortodocsi, 5% romano-catolici, 3,5% reformati, 1% catolici de rit grec
(uniti), 1% penticostali, 0,5% baptisti, restul cultelor avand sub 0,5% (ateii reprezinta abia

0,2%).
In pofida dificultatilor de ordin economic cu care se confrunta nu numai Biserica Ortodoxa, ci tara
intreaga, se pot inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive. In primul rand, mentionam
reinfiintarea unor eparhii desfiintate in 1948: Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei,
Arhiepiscopia Targovistei, Episcopia Argesului, Episcopia Maramuresului si Satmarului, Episcopia
Caransebesului, Episcopia Husilor. S-au infiintat eparhii noi: Slobozia, Harghita si Alexandria. S-au
schimbat denumirile unor eparhii. In felul acesta, astazi, Biserica Ortodoxa Romana are
urmatoarea impartire administrativ-teritoriala, cu urmatorii titulari (multi alesi dupa 1990)
In sectorul vietii culturale, notam infiintarea de noi institutii de invatamant teologic, chiar peste
nevoile reale ale Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca si altele de mai putina
importanta, seminarii noi (pe langa cele sase existente pana in 1989), la Galati, Ramnicu-Valcea,
Alba-Iulia, Baia Mare, Suceava, Manastirea Agapia (pentru fete) s. a.; intregul invatamant teologic
superior a fost incadrat in Universitatile din orasele respective, si reorganizat pe trei sectii:
Teologie Pastorala, Teologie-Litere si Teologie-Asistenta Sociala; se reprimesc si fete in toate
scolile teologice.
Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproape la fiecare centru eparhial: Vestitorul
ortodoxiei la Bucuresti, Candela Moldovei la Iasi, Invierea la Timisoara, Renasterea la Cluj, Tomisul
ortodox la Constanta, Credinta strabuna la Alba-Iulia, Credinta romaneasca la Baia Mare, Legea
romaneasca la Oradea, Biserica si Scoala la Arad, Foaie diecezana la Caransebes, Calauza
ortodoxa la Galati, Lumina lina la Arges.
In acelasi timp, au aparut o seama de lucrari noi de teologie si istorie bisericeasca la Bucuresti,
Sibiu, Craiova, Timisoara si in alte parti.
S-au redeschis toate manastirile si schiturile desfiintate in mod abuziv in 1959 ori s-au deschis noi
asezaminte monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp - in pofida greutatilor financiare cu care
se confrunta Biserica - s-au pus fundatiile a zeci de biserici mai ales in mediul urban si manastiri
(Ramet, Recea, Mures, Sambata de Sus etc.).
Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitatea de ordin social umanitar, prin infiintarea unor
asociatii caritative in vederea ajutorarii orfanilor, a batranilor si handicapatilor, prin asistenta
religioasa in spitale, orfelinate si azile de batrani.
Biserica isi continua si relatiile externe, prin participarea la activitatile desfasurate in cadrul
Consiliului Mondial al Bisericilor (o delegatie a Bisericii noastre a participat la lucrarile celei de a
saptea Adunari generale care a avut loc, in ianuarie 1991 la Canberra, in Australia, condusa de
mitropolitul Daniel Ciobotea), a Conferintei Bisericilor Europene, ale unor Comisii mixte de dialog
cu alte Biserici. In cateva randuri, ne-au vizitat delegatii bisericesti ortodoxe (patriarhul ecumenic
Bartolomeu I, patriarhul Partenie al Alexandriei, Pavel al Serbiei, Maxim al Bulgariei si altii). La
randul lor, delegatii sinodale romane, conduse de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, au vizitat alte
Biserici Ortodoxe surori. Facultatile de Teologie au incheiat parteneriate cu Facultati din afara
hotarelor, mai cu seama catolice si protestante.
In pofida dificultatilor prin care trecem, ierarhii, profesorii de teologie si preotii Bisericii Ortodoxe
Romane isi continua activitatea lor misionara, sociala si culturala pentru a fi vrednici de inaintasii
lor, carora doresc sa le cinsteasca memoria printr-o activitate tot mai rodnica.

goto:top

http://ro.orthodoxwiki.org/Istoria_Bisericii_Ortodoxe_Rom%C3%A2ne_(cronologie)
Perioade ale istoriei Bisericii Ortodoxe Romne
1. Perioada apostolic: 33-100
goto:pap
2. Perioada pre-niceean: 100-325
goto:ppn
3. Perioada niceean: 325-451
goto:pn
4. Perioada bizantin: 451-1300
goto:pb
5 Perioada domniilor pmntene n rile Romne (~1300-1711)
5.1 ara Romneasc
5.2 Moldova
5.3 Transilvania i Banat
6 Perioada fanariot (1711/1716-1821)
6.1 ara Romneasc
6.2 Moldova
6.3 Transilvania i Banat
7 Perioada revoluionar i a domniilor regulamentare (1821-1859)
7.1 ara Romneasc
7.2 Moldova
7.3 Transilvania i Banat
8 Perioada ntemeierii statului romn i a monarhiei constituionale (1859-1945)
8.1 Principatele Unite/Regatul Romniei
8.2 Transilvania i Banat
8.3 Basarabia
8.4 Bucovina
9 Perioada comunist (1945-1989)
10 Perioada postcomunist (1989-prezent)

pap

Perioada apostolic: 33-100

60-63: Conform tradiiei, sfntul Apostol Andrei, propovduiete Evanghelia la Tomis i n

Sciia Minor (Dobrogea)
ppn

Perioada pre-niceean (100-325)

290, 8 iulie Sf. Epictet preotul i Astion monahul, originari din Asia Mic, probabil din
provincia Frigia, primesc mucenicia n cetatea Halmyris, n Dobrogea de azi, n vremea
persecuiilor lui Diocleian.
~290-300 Evanghelicus, originar din Tracia, este primul episcop cunoscut al Eparhiei
Tomisului (azi Constana).
298 - Mucenicia frailor Pasicrat i Valentin, crora li s-au tiat capetele n Durostorum, (azi
Silistra, n Bulgaria), n ziua de 28 aprilie, a lui Iuliu Veteranul n 27 mai, a lui Nicandru i Marcian
n 8 iunie, i a lui Isihie de la Durostor n 15 iunie, tot n Durostorum.
~300-~304 Efrem, ucenic al Sf. Hermon al Ierusalimului (300-314) propovduiete
cretinismul la Gurile Dunrii i n jurul Pontului Euxin; episcop de Tomis o vreme, primete
mucenicia la Chersones, n Crimeea, n vremea Marii Persecuii.
304, 26 martie Preotul Montanus din Singidunum i soia sa Maxima primesc cununile
muceniciei, n cetatea Sirmium, n zilele mpratului Diocleian.
~304-~323 Tit devine episcop de Tomis pn la nceputul anilor 320, cnd primete
mucenicia ntr-o zi de 15 septembrie. i urmeaz pe tronul tomitan episcopul Gordian, care

primete mucenicia n preajma anului 323, potrivit tradiiei ntr-o zi de 13 septembrie.

303-304 sau 319-321 Mucenicia sfinilor Zotic, Atal, Camasis i Filip i a celor dimpreun cu
dnii, ale cror moate au fost descoperite n bazilica de la Isaccea-Niculiel, n timpul
persecuiilor din vremea lui Diocleian i Licinius.
n anii 320 sursele nregistreaz un episcop misionar foarte activ n Dacia Pontic.
pn

Perioada niceean (325-451)

325 Potrivit lui Eusebiu din Cezareea i Teofil al Goiei, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea
particip i un episcop scit, posibil activ n Dobrogea i un episcop din Dacia.
~348-350 Preotul capadocian Eutihie propovduiete pe Hristos n Dacia; este amintit n
scrisorile Sf. Vasile cel Mare.
~360-25 ianuarie 380 sau 381 Pstoria Sf. Bretanion la Tomis; aprtor al credinei
mrturisite la Niceea, n 369, n timpul vizitei mpratului filoarian Valens (364-378) refuz s
slujeasc mpreun cu arienii. Prieten cu Sf. Vasile cel Mare; amintit n scrierile lui Sozomen i
Teodoret din Cir.
372, 12 aprilie mucenicia Sf. Sava Gotul; tot atunci este prins i chinuit pentru Hristos
preotul Sansala, dar este eliberat i va trece la Domnul cu pace spre sfritul secolului al IV-lea;
15 septembrie - mucenicia Sf. Nichita.
~380-390 Pstoria episcopului Gherontie (Terentie) la Tomis. Particip la Sinodul Ecumenic
de la Constantinopol din 381. Contribuie la rspndirea cretinismului i dezvoltarea vieii
monahale n Dacia Pontic.
381 Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol.
~390 Sf. Teotim urc pe scaunul Eparhiei Tomisului. Amintit de Fericitul Ieronim, de
Sozomen i de alii. Prznuit pe 20 aprilie.
~415 Cuviosul Gherman din Dacia Pontic, adormit la Roma ntre 405 i 415.
~435 Sf. Ioan Casian, originar din Dobrogea, decedat la Massilia (azi Marsilia, Frana).
pb

Perioada bizantin (451-1300)

431 - Sinodul III Ecumenic de la Efes.

451 Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon.
470-545 Cuviosul Dionisie Exiguul, teolog originar din Sciia Minor (Dobrogea de astzi). A
rmas cunoscut ca fiind inventatorul numrrii anilor ncepnd de la Naterea Domnului, sistem de
numrare utilizat att n calendarul iulian ct i n calendarul gregorian
553 Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol
660-692 Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol.
787 Sinodul VII Ecumenic de la Niceea.
sec. IX-X informaii despre voievodatele din Transilvania conduse de Gelu, Glad i
Menumorut.
1002 Informaii despre viaa cretin din localitatea Morisena (Cenad)
1020 Meniuni despre episcopia de Dibiscos/Tibiscum, n Banat.
1205 Meniune despre o episcopie ortodox n Transilvania, pe moiile cneazului Blea.
1234 Scrisoarea papei Grigore IX al Romei ctre principele Bela al Ungariei, cuprinznd
informaii despre organizarea bisericeasc de la sud de Carpai.
1247 Diploma acordat cavalerilor ioanii de regele Bela al IV-lea al Ungariei, n care sunt
amintite mai multe formaiuni prestatale romneti i organizarea bisericeasc de la sud de
Carpai[1].
goto:top
ppn

Perioada domniilor pmntene n rile Romne (~1300-1711)

ara Romneasc

cca 1310-1352 Domnia lui Basarab I n ara Romneasc.

1330 Independena rii Romneti dup btlia de la Posada.
1352-1364 - Domnia lui Nicolae Alexandru al rii Romneti.
1359 - Recunoaterea Mitropoliei Ungrovlahiei de ctre Patriarhia Ecumenic, avndu-l ca
mitropolit pe Sf. Ierarh Iachint[2].
1386-1418 Domnia lui Mircea cel Btrn n ara Romneasc.
1392 - Monahul Filotei ntemeiaz astfel prima coal de caligrafi i copiti din ara
Romneasc, la Mnstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Btrn.
1406, 26 decembrie trecerea la Domnul a Sf. Nicodim de la Tismana, reorganizator al vie ii
monahale n ara Romneasc.
1495-1508 Domnia lui Radu cel Mare al rii Romneti.
cca 1503-1505 Reorganizarea Bisericii din ara Romneasc. nfiinarea episcopiilor
Rmnicului i Buzului.
1508 Apare Liturghierul lui Macarie, prima carte tiprit pe teritoriul rilor Romne.
1508, 11 august trecerea la Domnul a Sfntului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care a
fost o vreme mitropolit i n ara Romneasc.
1512-1521 Domnia Binecredinciosului Neagoe Basarab al rii Romneti.
1516, 18 ianuarie trecerea la Domnul a Sf. Sfinitului Ierarh Maxim al Ungrovlahiei.
1517, 15 august - Trnosirea Mnstirii Curtea de Arge. Conform descrierii lui Gavriil Protul
de la Muntele Athos, la aceast slujb au fost prezeni, n afar de Neagoe Basarab i familia sa,
curtenii i boierii rii, precum i Teolipt - Patriarhul Constantinopolului - nsoit de un mare sobor:
toi arhimandriii i egumenii mnstirilor din Muntele Athos i tot clerul din ara Romneasc, n
frunte cu Mitropolitul Macarie. De asemenea, a fost de fa mulime de popor venit din aproape
toate colurile rii.
1517 Mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la Arge la Trgovite.
1593-1601 Domnia lui Mihai Viteazul n ara Romneasc, apoi (din 1600) i n Moldova i
Transilvania. Din timpul domniei lui dateaz cel dinti act oficial de nchinare a unei mnstiri
romneti ctre Muntele Athos: actul din 28 august 1599 prin care Mihai Viteazul nchina
mnstirii Simonopetra biserica din Bucureti noit i nzestrat de dnsul cu chilii n preajma
Curii sale, biserica al crii nume, Mihai Vod, l amintete nc[2].
1613-1620 - Chiril Lucaris, Patriarh al Alexandriei i viitor Patriarh al Constantinopolului,
viziteaz de mai multe ori rile romne n vremea cnd Radu Mihnea era domn (succesiv) al rii
Romneti i al Moldovei, innd predici naintea Domnului, la serbatorile cele mari... n 1620
nc, el lucra n ara Romneasc, atacnd pe catolici n credina lor despre purcederea Sfntului
Duh i Purgatoriu. Cronicarul Miron Costin scria: Radu-Vod puse preoimea acestei eri supt
ascultarea Patriarhului de Constantinopol[2].
1640-41 - Apare Pravila de la Govora, tiprit la iniiativa voievodului Matei Basarab.
1648-1653, 1655-1668 - Pstoria mitropolitului tefan al Ungrovlahiei.
1658 - Sfinirea bisericii Sfinii mprai Constantin i Elena (actuala catedral patriarhal),
ctitoria voievodului Constantin erban.
1668 - Mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la Trgovite la Bucureti.
1668-1672, 1679-1708 - Pstoria mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei.
1678-1688 - Domnia lui erban Cantacuzino n ara Romneasc.
1688 - Este tiprit la Bucureti Biblia lui erban Cantacuzino, prima traducere complet a
Bibliei n limba romn, la iniiativa voievodului rii Romneti erban Cantacuzino (1678-1688).
1688-1714 Domnia Sfntului Voievod Constantin Brncoveanu.
1693, 8 iulie - Sfinirea Mnstirii Horezu.
1708-1716 - Pstoria mitropolitului Antim Ivireanul al Ungrovlahiei (prznuit pe 27

septembrie).
1713 Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului se refugiaz n ara Romneasc, unde se
stabilete la Mnstirea Dlhui. Adun n jurul su o obte de peste 40 de clugri sihatri, pe
care i deprinde cu ascultarea, smerenia, tcerea i cu rugciunea minii, fcnd din obtea sa o
adevrat coal de trire isihast. Dup ce mai nfiineaz cteva schituri, Cuviosul Vasile se
mut la Mnstirea Poiana Mrului, unde devine stare (de aici provenindu-i i supranumele de
Vasile de la Poiana Mrului).[3]
1714, 15 august Moartea muceniceasc a Binecredinciosului Voievod Constantin
Brncoveanu i a fiilor si: Constantin, tefan, Radu i Matei i a sfetnicului acestuia, Ianache
Vcrescu (zi de prznuire: 16 august).
Moldova

nceputul sec. al XIV-lea ntemeierea Episcopiei Romanului.

1359 ntemeierea Moldovei ca stat independent.
cca. 1359-cca. 1365 Domnia lui Bogdan I al Moldovei.
1400-1432 Domnia lui Alexandru cel Bun al Moldovei.
1401 Recunoaterea Mitropoliei Moldovei de ctre Patriarhia Ecumenic.
1407 Prima atestare documentar a Mnstirii Bistria, ctitorie a lui Alexandru cel Bun.
1438-1439 Sinodul unionist de la Ferrara-Florena. Moldova a fost reprezentat de Damian
(un discipol al patriarhului Iosif al II-lea al Constantinopolului i boierul Neagoe.
1453-1478 Pstoria mitropolitului Teoctist I al Moldovei.
1457-1504 Domnia Binecredinciosului Voievod tefan cel Mare i Sfnt.
1466-1470 Construcia mnstirii Putna.
1488 Construcia Mnstirii Vorone.
1508-1528 Pstoria mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei.
1527-1538 i 1541-1546 Domnia lui Petru Rare al Moldovei.
1532 - Trnosirea Bisericii Mnstirii Moldovia, cu hramul Buna Vestire, ctitorie a lui Petru
Rare.
1531-1558 Pstoria episcopului Macarie al II-lea, Cronicarul de la Roman.
1546-1551 Pstoria mitropolitului Grigorie Roca al Moldovei.
1581 - Sfinirea Mnstirii Sucevia, ctitorie a Mitropolitului Gheorghe Movil.
1598 nfiinarea Episcopiei Huilor.
1608-1629 Pstoria mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei.
1632-1653 Pstoria Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei (trecut la Domnul n 1657 la
Mnstirea Secu; prznuit pe 30 august).
1639, 6 mai - Sfinirea Mnstirii Trei Ierarhi din Iai, ctitorie a voievodului Vasile Lupu.
1641 - Aducerea moatelor Cuvioasei Parascheva la Iai.
1642, 16 septembrie-27 octombrie - Sinodul panortodox de la Iai revizuie te Mrturisirea de
credin a mitropolitului Petru Movil.
1643 - Apare Cazania lui Varlaam la Iai.
1671-1674, 1675-1686 - Pstoria mitropolitului Dosoftei al Moldovei.
1673 - Apare Psaltirea n versuri a lui Dosoftei.
1677 - Reedina Mitropoliei Moldovei se mut oficial la Iai.
1682-1688 Apar la Iai Vieile Sfinilor editate de mitropolitul Dosoftei (4 volume).
1693, 13 decembrie - Trece la Domnul Sf. Mitropolit Dosoftei al Moldovei (n exil, n Polonia).
Transilvania i Banat

1370 ntemeierea Mitropoliei Severinului.

1376 Atestare epigrafic a arhiepiscopului Ghelasie al Transilvaniei la Rme.

1456 Atestare documentar a mitropolitului Ioan de Caffa la Hunedoara.
1488 Atestare documentar a mitropolitului Daniil al Transilvaniei la Feleac.
1544 - Apare Catehismul romnesc de la Sibiu, prima carte tiprit n limba romn (pierdut)
1551-1553 Apare Tetraevanghelul slavo-romn de la Sibiu, prima carte tiprit n limba
romn care s-a pstrat pn n prezent.
1557 Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Geoagiu.
1570 Apar la Braov Liturghierul i Psaltirea tiprite n limba romn de diaconul Coresi.
cca. 1572 Mutarea scaunului Mitropoliei Transilvaniei la Alba Iulia
1587 Apare Palia de la Ortie.
1585-cca. 1605 Pstoria mitropolitului Ioan al III-lea al Transilvaniei, n scaunul de la AlbaIulia.
1640-1643 - Pstoria Sf. mitropolit Ilie Iorest (24 aprilie) al Transilvaniei.
1643-1656 - Pstoria Sf. mitropolit Simion tefan al Transilvaniei.
1648 - Apare Noul Testament de la Alba-Iulia, sub ngrijirea Sf. mitropolit Simion tefan.
1643-1653 - Pstoria mitropolitului Iosif al Timioarei; trece la Domnul n 1656 (prznuit pe 15
septembrie).
1648 - Apare Noul Testament de la Alba-Iulia.
1656-1680 - Pstoria mitropolitului Sava Brancovici al Transilvaniei (prznuit pe 24 aprilie).
Trece la Domnul n 1683.
1678, 12 martie - Moartea Sf. Ierarh Ilie Iorest al Transilvaniei, la Mnstirea Putna.
1698, 7 octombrie - Manifestul de unire al celor 38 de protopopi transilvneni, prin care
acetia accept trecerea sub ascultarea Papei de la Roma.
1701, 19 martie - A doua Diplom leopoldin desfiineaz Mitropolia Ortodox a Transilvaniei;
nfiineaz n schimb o episcopie unit (greco-catolic).
1701, 7 aprilie - Mitropolitul Atanasie Anghel semneaz la Viena Actul de unire al Bisericii sale
cu Roma.
1706 - Mutarea scaunului Episcopiei de Ienopole-Lipova la Arad.
goto:top
pf

Perioada fanariot (1711/1716-1821)

ara Romneasc

1738-1753 Pstoria mitropolitului Neofit Cretanul al Ungrovlahiei.

1760-1787 Pstoria mitropolitului Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei.
1773-1780 Pstoria episcopului Chesarie al Rmnicului.
1776-1780 Apar Mineiele de la Rmnic (12 volume).
1793 nfiinarea Episcopiei Argeului.
1821 Revoluia condus de Tudor Vladimirescu.

Moldova

1775 Cuviosul Paisie de la Neam se rentoarce n Moldova mpreun cu toi ucenicii si de la

Muntele Athos i se stabilete la Mnstirea Dragomirna, ncepndu-i lucrarea de ndrumtor al
vieii monahale din Moldova i nnoitor al monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor
patristice i publicarea Filocaliei.
1750-1760 Pstoria mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei.
1760-1786 Pstoria mitropolitului Gavriil Callimachi al Moldovei.

1775 Anexarea Bucovinei la imperiul austriac.

1792-1803 Pstoria mitropolitului Iacob Stamati al Moldovei.
1794, 15 noiembrie Trecerea la Domnul a sfntului cuvios Paisie de la Neam.
1803-1808, 1812-1842 Pstoria mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
1803 nfiinarea Seminarului teologic de la Socola.
1812 Anexarea Basarabiei de ctre imperiul rus.
1813 nfiinarea Arhiepiscopiei Chiinului i Hotinului, subordonat Sinodului Bisericii
Ortodoxe Ruse, pstorit de mitropolitul Gavriil Bnilescu Bodoni (1821).
Transilvania i Banat

1732-1744 Pstoria episcopului romn unit (greco-catolic) Inochentie Micu (Klein) la Blaj.
1744 Aciunea monahului Visarion Sarai n Transilvania: propovduiete aprarea i
pstrarea ortodoxiei mpotriva presiunilor de catolicizare a romnilor ortodoci.
1744, 6 iulie Sinodul convocat de episcopul unit Inochentie Micu pentru a discuta situaia
dificil a unirii romnilor ortodoci cu Roma l pune n conflict cu autoritile imperiale.
1759-1761 Rscoala condus de monahul Sofronie de la Cioara.
1761 Numirea episcopului srb Dionisie Novacovici ca lociitor al Episcopiei Ortodoxe Romne
a Transilvaniei.
1761-1762 Distrugerea mnstirilor ortodoxe din Transilvania din ordinul generalului austriac
Nicolae Adolf Buccow.
1768, 22 septembrie Moartea episcopului unit Inochentie Micu n exil, la Roma.
1777 nfiinarea episcopiei unite (greco-catolice) de Oradea.
1784 Rscoala condus de Horea, Cloca i Crian.
1786 Deschiderea unor cursuri de pedagogie i teologie la Sibiu.
1792 nfiinarea Consistoriului ortodox romn la Oradea.
1795 Apare Biblia de la Blaj.
prd

Perioada revoluionar i a domniilor regulamentare (1821-1859)

ara Romneasc

1823-1834 Pstoria mitropolitului Grigorie Dasclul al Ungrovlahiei.

1825-1846 Pstoria episcopului Chesarie al Buzului.
1836 nfiinarea Seminariilor teologice de la Bucureti, Buzu i Arge.
1837 nfiinarea Seminarului teologic de la Rmnic.
1839-1840 Apare la Buzu primul ziar bisericesc de la noi, Vestitorul bisericesc.
1848 Revoluiile din Moldova, ara Romneasc i Transilvania. Particip i clerici ortodoci.
1850-1868 Pstoria episcopului Calinic cel Sfnt la Rmnic (prznuit pe 11 aprilie.
1854-1856 Apare Biblia de la Buzu (5 volume).
1828~1851 Principatele romne, ara Romneasc i Moldova se afl sub ocupaie militar
rus, sub protecia Marilor Puteri i sub suzeranitate otoman.
1831 Este emis Regulamentul organic pentru ara Romneasc, document ce reglementeaz
inclusiv unele aspecte ale vieii bisericeti.
1859, 24 ianuarie Unirea Moldovei cu ara Romneasc prin alegerea unui singur domn n
ambele principate.
Moldova
1832 Este emis Regulamentul organic pentru Moldova, document ce reglementeaz inclusiv
unele aspecte ale vieii bisericeti.

1846, 18 decembrie Moartea mitropolitului Veniamin Costachi la Slatina.

Transilvania i Banat
1829 nceputul pstoririi episcopilor ortodoci romni la Arad.
1846-1873 Activitatea lui Andrei aguna n Transilvania ca vicar, episcop (din 1848) i apoi
mitropolit (din 1864). Prznuit ca sfnt (30 noiembrie).
1853, 3 ianuarie Apare primul numr al revistei Telegraful romn din Sibiu, apariie
nentrerupt pn astzi.
1853 nfiinarea Mitropoliei unite (greco-catolice) de la Blaj i a Episcopiilor unite de la
Gherla i Lugoj.
1856-1858 Apare Biblia ilustrat a lui Andrei aguna la Sibiu.
goto:top
psr

Perioada ntemeierii statului romn i a monarhiei constituionale (1859-1945)

Principatele Unite/Regatul Romniei

1859-1866 - Domnia lui Alexandru Ioan Cuza n Principatele Unite - Moldova i ara
Romneasc.
1860 - nfiinarea Facultii de Teologie n cadrul Universitii din Iai, desfiinat n 1864.
1860 - Prin decret domnesc, 2 mnstiri i 31 de schituri din Moldova sunt transformate n
biserici parohiale.
1860 - Guvernul decide trecerea n administrarea Ministerului Cultelor a averilor principalelor
mnstiri nenchinate (pmntene) din Moldova: Neam, Secu, Agapia, Vratec, Adam, Vorona,
Bogdana.
1862-1865, 1868-1873 Neofit Scriban este arhiereu titular i lociitor de episcop al Episcopiei
Argeului. nlturat pentru mpotrivirea sa fa de msurile lui Al. I Cuza privind organizarea
bisericeasc, revine ulterior.
1863 - Stabilirea limbii romne ca unic limb de cult pe teritoriul Principatelor.
1863 - Guvernul decide trecerea n administrarea Ministerului Cultelor a averilor principalelor
mnstiri nenchinate din ara Romneasc.
1863, 13 decembrie - Adoptarea Legii secularizrii averilor mnstireti. Averile mnstirilor
din Principate (att a celor nchinate ct i a celor pmntene) intr n posesia statului.
1864 - nfiinarea Episcopiei Dunrii de Jos, cu reedina la Ismail (din 1878 la Galai).
1864 - Legea instruciunii publice trece seminariile teologice ortodoxe n administrarea statului,
limitndu-le numrul.
1864 - Decretul-Lege privind reglementarea schimei monahale impune o limit inferioar de
vrst (50 de ani pentru femei, 60 pentru brbai) i necesitatea de a avea studii teologice pentru
a putea fi primit n monahism.
1864, 3 decembrie - Promulgarea Decretului organic pentru nfiinarea unei autoriti sinodale
centrale, prin care se face unificarea Bisericii din Principate. Se proclam "independena" Bisericii
Ortodoxe Romne, ceea ce duce la o disput canonic cu Patriarhia Ecumenic. Legea prevede
organizarea unui "Sinod general" al Bisericii compus din mitropolii, episcopii eparhio i, arhiereii
titulari, plus cte trei deputai clerici sau laici din fiecare eparhie, alei de clerul eparhiilor. Sinodul
se ntrunete n 1865, 1867, 1869, dar instituia rmne paralizat de contestarea intern a
canonicitii acestui organism.
1864-1879 Pstoria episcopului Melchisedec tefnescu n Episcopia Dunrii de Jos.
1865, 11 ianuarie - Mitropolitului Ungrovlahiei Nifon Rusail i se acord titlul de mitropolit
primat.
1865, 11 mai - Se promulg Legea pentru numirea de mitropolii i episcopi eparhioi din
Romnia, prin care ierarhii Bisericii Ortodoxe Romne urmau s fie numii direct de domn, la
recomandarea Consiliului de Minitri, contestat de o parte a clerului ca nclcnd canoanele

bisericeti. nceputul "luptei pentru canonicitate".

1866-1914 - Domnia (Principelui, apoi) Regelui Carol al II-lea n Romnia.
1872 - Adoptarea Legii organice pentru alegerea mitropoliilor i a episcopilor eparhio i.
Sinodul urma s fie alctuit din 2 mitropolii cu cte trei episcopii sufragane, plus cte opt arhierei
titulari. Alegerea episcopilor eparhioi se fcea de un colegiu format din membrii Sfntului Sinod,
plus toi deputaii i senatorii ortodoci. Arhiereii titulari erau numii de Sf. Sinod cu acordul
Guvernului. Legea prevede i recunoaterea implicit a validitii episcopilor numii prin decret de
Cuza, n ncercarea de a pune capt luptei pentru canonicitate.
1872 - Biserica Ortodox Romn devine autocefal, prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei
i Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonic fa de Patriarhia Constantinopolului.
Mitropolitul Ungrovlahiei, totodat arhiepiscop de Bucureti, devine mitropolit-primat al Romniei.
Este constituit oficial Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne.
1872 - nfiinarea la Bucureti a Seminarului Nifon ca instituie privat, finanat de
Mitropolitul Nifon.
1874, 1 octombrie - ncepe apariia revistei Biserica Ortodox Romn, revista oficial a
Sfntului Sinod.
1875-1886 - Pstoria mitropolitului-primat Calinic Miclescu.
1877, 9 mai Proclamarea independenei ca stat a Romniei.
1878-1885 Schimb de scrisori ntre Patriarhia Ecumenic, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romne i Guvernul romn, pe tema proclamrii unilaterale a autocefaliei de ctre Biserica
romn.
1879-1892 Pstoria episcopului Melchisedec tefnescu n Episcopia Romanului.
1881 - nfiinarea Facultii de Teologie din Bucureti.
1885, 25 aprilie - Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea al Constantinopolului recunoate n
mod solemn autocefalia Bisericii Ortodoxe Romne.
1886-1893, 1896-1909 - - Pstoria mitropolitului-primat Iosif Gheorghian.
1893 - Este promulgat Legea clerului mirean i a seminariilor. Clerul este mprit n urban i
rural; se prevede salarizarea clerului de la buget (parohiile rurale) sau de ctre primrii (cele
urbane) i se d n folosina clerului cte un lot de pmnt; sunt impuse criterii de educaie pentru
accesul n clerul urban; este limitat numrul parohiilor; Statul intervine direct n numirea clerului,
prin Ministerul Instruciunii Publice i Cultelor. Seminariile rmn n administrarea statului, care le
limiteaz numrul la 2 seminarii superioare i 3 inferioare.
1893-1896 - Pstoria mitropolitului-primat Ghenadie Petrescu.
1909-1911 - Pstoria mitropolitului-primat Athanasie Mironescu.
1912-1918 - Pstoria mitropolitului-primat Conon Armescu.
1914 - Apariia unei noi ediii a Bibliei ("Biblia din 1914")
1919, 23 aprilie - Mitropolia Ardealului se unete cu Biserica Ortodox Romn: La 23 aprilie
1919, Sfntul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului (alctuit pe atunci numai din episcopul
Ioan Papp al Aradului - care era i lociitor de mitropolit - i dr. Miron Cristea episcopul
Caransebeului) a hotrt s intre n Sfntul Sinod din Bucureti, iar Biserica Ortodox din Ardeal,
Banat, Criana i Maramure a format parte integrant a Bisericii mame din Romnia ntregit[3].
1925, 4 februarie - Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne hotrte nfiinarea Patriarhiei
Ortodoxe Romne. Mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe
Romne.
1925, 25 februarie - Regele Ferdinand al Romniei promulg Legea pentru nfiinarea
Patriarhiei Ortodoxe Romne.
1925, 1 noiembrie - ntronarea Prea Fericitului Patriarh Miron Cristea, care devine astfel primul
patriarh al cretinismului ortodox romnesc. A pstorit pn la moartea sa (6 martie 1939).
1939-1948 - Pstoria Prea Fericitului Patriarh Nicodim Munteanu.
Transilvania i Banat
1864, 24 decembrie - Renfiinarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, cu reedina la Sibiu.
1875 - nfiinarea Episcopiei Caransebeului

1868 - Adoptarea Statutului organic al Bisericii Ortodoxe Romne din Transilvania.

Basarabia
Bucovina
1880-1895 Pstoria mitropolitului Silvestru Moraru Andrievici al Bucovinei.
goto:top

pc

Perioada comunist (1945-1989)

1947, 28 mai-11 iunie Vizita Patriarhului Alexei I al Moscovei i a toat Rusia n Romnia.
1947 Este nfiinat Arhiepiscopia Olteniei.
1947, 3 iulie Episcopia Timioarei este ridicat la rangul de Arhiepiscopie; se nfiineaz
Mitropolia Banatului.
1948 Eliminarea nvmntului religios din coli, a preoilor din Armat, desfiinarea
Facultii de Teologie din Suceava, a mai multor periodice bisericeti etc. Din nv mntul teologic
supravieuiesc ase seminarii (Bucureti, Buzu, Mnstirea Neam, Cluj-Napoca, Craiova i
Caransebe) i dou Institute teologice de rang universitar (la Bucureti i Sibiu).
1948-1977 Pstoria patriarhului Iustinian.
1948, 24 mai, 6 iunie Alegerea i nscunarea lui Iustinian Marina ca Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Romne.
1948, 5 iulie-3 august Vizita delegaiei Bisericii Ortodoxe Romne n U.R.S.S. cu ocazia
celebrrii a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ruse.
1948, 4 august Este promulgat Legea privind regimul general al cultelor. Sunt recunoscute
14 culte. Legea confirm dreptul Departamentului cultelor de supraveghere i control al activitii
cultelor.
1948, 19-20 octombrie Este adoptat Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romne,
aprobat de Ministerul Cultelor: Biserica Ortodox Romn este organizat n cinci mitropolii:
Mitropolia Ungrovlahiei, Mitropolia Moldovei i Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei
(renfiinat n 1948) i Mitropolia Banatului (nfiinat n 1947). Intr n vigoare n februarie 1949.
1948, 1 decembrie Decretul 358/1948 prevede desfiinarea Bisericii Greco-Catolice. Clericii i
credincioii sunt silii s treac la Ortodoxie. Majoritatea celor care refuz sunt arestai sau trimii
la domiciliu forat. Bisericile i casele parohiale sunt atribuite Bisericii Ortodoxe, iar Statul romn
confisc celelalte proprieti. Biserica Greco-Catolic va continua s funcioneze n clandestinitate
pn la sfritul regimului comunist.
1948-1949 Desfiintarea eparhiilor ortodoxe a Huilor, Argeului, Maramureului,
Caransebeului, Tomisului (Constanei) i a Episcopiei Armatei.
1949, februarie Arhiepiscopia Olteniei este ridicat la rang de Mitropolie.
1950, 28 februarie Hotrrea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne de canonizare a unor
sfini romni: Sf. Ier. Calinic de la Cernica (prznuit pe 11 aprilie); Sf. Ier. Mrturisitori Ilie Iorest
i Sava Brancovici, mitropoliii Transilvaniei (24 aprilie; a Sfinilor Cuvioi Mrturisitori Visarion,
Sofronie i Sfntul Mucenic Oprea (21 octombrie); Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Parto (15
septembrie).
1953, 9 mai-21 mai Vizita unei delegaii a Bisericii Ortodoxe Romne n Bulgaria, la
nscunarea patriarhului Chiril al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei.
1954, 13 septembrie-18 septembrie Vizita n Romnia a patriarhului Alexandru al III-lea al
Antiohiei.
1954, 11 octombrie-27 octombrie Vizita n Romnia a patriarhului Chiril al Bulgariei.
1955, 7, 21 octombrie Canonizarea solemn a unor sfini romni.
1957, 10 ianuarie, 13 ianuarie Alegerea i nscunarea mitropolitului Iustin Moisescu al
Moldovei i Sucevei.
1957, 2 iunie-11 iunie Vizita patriarhului Iustinian, mpreun cu o delegaie a Bisericii
Ortodoxe Romne n Iugoslavia.

1958, 30 mai-10 iunie Vizita patriarhului Hristofor al Alexandriei n Romnia.

1959 Ca urmare a Decretului 410/1959 privind mnstirile, mare parte a monahilor i
monahiilor sunt expulzai din mnstiri, iar cele mai multe mnstiri sunt nchise sau li se schimb
destinaia.
1961 Aderarea Bisericii Ortodoxe Romne la Consiliul Mondial al Bisericilor. Biserica Ortodox
Romn particip la A treia Adunare General a Consiliului Mondial al Bisericilor de la New Delhi.
1961 Prima Conferin panortodox de la Rhodos la care particip delegaii Bisericii Ortodoxe
Romne.
1962, 31 mai-4 iunie Vizita Patriarhului Alexei al Moscovei n Romnia.
1962, 23 octombrie-5 noiembrie Vizita Patriarhului Gherman al Serbiei n Romnia.
1962, noiembrie Vizita unei delegaii a Consiliului Mondial al Bisericilor n Romnia.
1963, 22-29 iunie Participarea unei delegaii a Bisericii Ortodoxe Romne, n frunte cu
patriarhul Iustinian, la festivitile mileniului Muntelui Athos.
1963, 17 iunie-3 iulie Vizita Patriarhului-Catolicos Vasken I al armenilor n Romnia.
1964 Amnistia general a deinuilor politici. Sunt eliberai din nchisoare mai muli preoi i
monahi arestai i condamnai de regimul comunist din motive politice.
1965, 2-8 iunie Vizita arhiepiscopului de Canterbury, Michael Ramsey n Romnia.
1967, 16-28 octombrie Vizita Patriarhului Ecumenic Atenagora I n Romnia.
1967, 19-24 noiembrie Vizita n Romnia a Cardinalului Franz Konig, arhiepiscop romanocatolic al Vienei i primat al Austriei.
1968, 2-6 mai Vizita unei delegaii a Bisericii Ortodoxe Romne conduse de Patriarhul
Iustinian la Patriarhia Ecumenic din Constantinopol.
1968, 2-23 iulie O delegaie a Bisericii Ortodoxe Romne particip la Adunarea General a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala.
1968, 6-15 noiembrie Vizita unei delegaii a Bisericii Etiopiei n Romnia.
1968 Apare o nou ediie sinodal a Bibliei.
1977-1986 Pstoria patriarhului Iustin
1986-2007 Pstoria patriarhului Teoctist
ppc

Perioada postcomunist (1989-prezent)

1989, 16-22 decembrie Cderea regimului comunist din Romnia.

1989, 31 decembrie Consiliul Frontului Salvrii Naionale recunoate existena Bisericii Romne
Unite-Greco-Catolic. Biserica Greco-Catolic redevine cult legal recunoscut.
1990, 18 ianuarie 3 aprilie Retragerea din funcie a Patriarhului Teoctist, sub presiunea
contestrii interne i a manifestaiilor publice de pe Dealul Mitropoliei. Revine n scaun la cererea
Sf. Sinod i a mai multor comuniti monahale.
1990 Renfiinarea mai multor eparhii ale Bisericii Ortodoxe Romne, la Tomis, Trgovite,
Suceava, Curtea de Arge, Maramure i alegerea de ierarhi n scaunele episcopale i
mitropolitane vacante sau reactivate.
1990 nfiinarea unor noi Faculti de Teologie i Seminarii teologice. Reintroducerea
nvmntului religios n nvmntul primar i gimnazial, cu caracter provizoriu (disciplina
Educaie religioas)
1990 25-26 septembrie - Sf. Sinod i Adunarea Naional Bisericeasc decid modificarea
Statutului de organizare i funcionare al Bisericii Ortodoxe Romne, prin retragerea unilateral a
dreptului Ministerului Cultelor (Secretariatului de Stat pentru Culte) i al altor instituii de stat de a
interveni n problemele interne ale Bisericii Ortodoxe Romne.
1991, 7-20 februarie Participarea unei delegaii a Bisericii Ortodoxe Romne la a aptea Adunare
General a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Canberra, Australia.
1991 Reintegrarea nvmntului teologic superior n sistemul universitar public.
1992 Reactivarea Mitropoliei Basarabiei, sub jurisdicia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne.
1992, 7-12 mai Vizita n Romnia a IPS Teodosie, mitropolit ortodox al Japoniei.

1992, 20-21 iunie Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne decide canonizarea a
nousprezece sfini romni: Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea (cu prznuirea pe 29 februarie); Sf.
Ier. Iosif Mrturisitorul din Maramure (24 aprilie); Sf. Ier. Ghelasie de la Rme (30 iunie); Sf. Ier.
Leontie de la Rdui (1 iulie); Sf. Voievod tefan cel Mare i Sfnt (2 iulie); Sf. Cuv. Ioan Iacob
Hozevitul (5 august); Sf. Cuv. Teodora de la Sihla (7 august); Sf.i Martiri Brncoveni, Constantin
Vod cu cei patru fii ai si: Constantin, tefan, Radu, Matei, i sfetnicul Ianache (16 august); Sf.
Cuv. Ioan de la Prislop (13 septembrie); Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul (27 septembrie); Sf. Preo i
Mrturisitori Ioan din Gale i Moise Mcinic din Sibiel (21 octombrie); Sf. Cuv. Antonie de la
Iezerul-Vlcea (23 noiembrie) i Sf. Cuv. Daniil Sihastrul (18 decembrie).
......................
2007, 12 septembrie - Colegiul Electoral Bisericesc l alege pe Mitropolitul Moldovei, Daniel
Ciobotea, ca patriarh al Romniei.
2007, 30 septembrie - ntronarea Prea Fericitului Patriarh Daniel.
goto:top