Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MATERIALE DE AMPRENTA
Amprenta este operatiunea prin care medicul stomatolog ia "un mulaj" dintilor pacientului, pe care il
trimite laboratorului de tehnica dentara in vederea realizarii lucrarilor protetice.
Acest mulaj reprezinta "negativul" situatiei din gura pacientului. In amprenta, tehnicianul toarna un
gips special, obtinand modelul de gips, care reprezinta situatia exacta din cavitatea bucala a
pacientului.
MATERIALE DE AMPRENTA
Amprenta dentara trebuie sa fie fidela si precisa. Pentru aceasta, se folosesc materiale de
amprenta care reproduc extrem de exact situatia din cavitatea bucala a pacientului.
Mod de preparare
Prepararea materialelor de amprenta se face prin amestecul a 2 substante : baza si
catalizatorul.Timpul de priza variaza intre 1 si 3 minute, depinzand de mai multi factori :
tipul materialului
temperatura catalizatorului
consistenta materialului
2 paste
o pasta si un lichid
un praf si un lichid
Exista materiale ( gipsul sau alginatul de exemplu ) la care catalizatorul este apa. De asemenea,
exista materiale care isi schimba culoarea in functie de faza de preparare ( de exemplu :alginatul ).
Mai jos aveti un exemplu de astfel de material :
Pregatirea materialului se face prin omogenizarea bazei cu catalizatorul. Trebuie respectate riguros
cantitatile din prospectul fiecarui material. Timpul de preparare nu trebuie sa fie prea lung pentru a
nu risca inceperea prizei inainte de introducerea materialul in cavitatea bucala.
Clasificarea amprentelor
Exista multiple tehnici de amprentare, medicul stomatolog alegand tehnica in functie de cazul clinic,
experienta personala sau tipul de lucrare ce urmeaza a fi realizat. Amprentele dentare pot fi
clasificate in functie de mai multi factori :
Caracteristici :
Amprenta totala ofera detalii complete asupra campului protetic si se ia intotdeauna
cu ajutorul lingurilor de amprenta.
amprenta totala
Utilizari :
Amprente
preliminarii :
amprente
dupa
care
tehnicianul
Multi medici stomatologi prefera amprenta totala chiar si in cazul coroanelor dentare
simple datorita detaliilor complete pe care le ofera.
caz clinic
amprenta segmentara
Utilizari :
caz clinic
o Amprenta in 1 timp
Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste, in majoritatea situatiilor, 1
singur material de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi sau
amprenta in lingura individuala dar tehnica este mai simpla si mai rapida.
Materiale de amprenta folosite : materiale dure sau materiale elastice. Se
preferasiliconii de aditie de consistenta dura sau alginatul
detalii despre materiale
Tehnica
Medicul stomatolog pregateste materialul apoi il introduce in lingura de amprenta. Se
pozitioneaza lingura in cavitatea bucala si se asteapta priza materialelor. Dupa
intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.
Utilizari :
Amprente
preliminarii :
sunt
amprente
dupa
care
tehnicianul
confectioneazalingura individuala.
Se pot folosi in orice situatie, dar sunt indicate mai ales daca se executa
punti intinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari pe
implanturi....mai multe.
o Amprenta in 2 timpi
Tehnica :
Utilizari :
Utilizari :
Se poate folosi si in alte situatii clinice care cer o amprenta extrem de fidela.
o Amprenta statica
Caracteristici :
In timpul amprentei statice nu se executa nici un fel de miscari functionale.
Utilizari :
Se foloseste in cazul coroanelor dentare sau a puntilor fixe cand nu este nevoie
defunctionalizarea amprentei.
o Amprenta functionala
Caracteristici :
In timpul amprentei functionale, pacientul, ajutat de medicul stomatolog, va executa
anumite miscari ale obrajilor, limbii sau buzelor care vor incerca sa imite miscarile din
timpul proceselor functionale : masticatia sau fonatia. In acest fel, marginile
amprenteivor fi modelate in mod activ de catre pacient.
Utilizari :
In cazul protezelor sau altor lucrari intinse unde este foarte important sa se stie cat
de mult se pot extinde marginile acestor restaurari.
Amprenta ocluziei
Se mai numeste, popular, "muscatura". Dupa cum am vazut, amprenta ocluziei se ia fie intr-o etapa
separata, fie in acelasi timp cu amprenta dintilor, daca este vorba de o amprenta segmentara.
Aceasta este extrem de importanta pentru reusita lucrarii. Medicul stomatolog trebuie sa-i trimita
tehnicianului dentar ocluzia corecta, deoarece, orice mica neconcordanta poate duce la realizarea
unei lucrari necorespunzatoare la nivel ocluzal ( de exemplu coroana sau puntea dentara poate fi
"inalta" ).
ocluzia corecta
Ocluzia corecta este pozitia in care dintii de sus se ating cu dintii de jos in cele mai multe puncte
posibile. Practic, este o pozitie in care pacientul trebuie sa ajunga cat mai natural cu putinta, fara
fortari inutile. Tocmai aceste fortari si gandul unor pacienti ca "ar putea musca gresit" duce, uneori, la
greutati in inregistrarea ocluziei.
Medicul stomatolog are la indemana atat tehnici de a "stimula" ajungerea in aceasta pozitie, cat si
tehnici prin care poate controla daca pozitia a fost corecta sau nu. In cazul restaurarilor intinse, in
special daca se realizeaza lucrari pe implanturi, stabilirea unei ocluzii corecte este de o mare
importanta.
pregatirea materialului
pentru amprenta
amprenta ocluziei
Tehnicianul va folosi aceasta amprenta pentru a pozitiona modelele celor 2 arcade dentare intropozitie similara cu cea din cavitatea bucala.
greutate in respiratie mai ales daca pacientii nu pot respira bine pe nas
!!!Aceste
senzatii sunt de intensitate redusa, apar rar, dureaza un timp relativ scurt si nu
Dupa prepararea dintilor stalpi prin slefuire urmeaza amprenta dentara. Iata etapele :
amprenta in 2 timpi
dupa priza finala
prepararea materialului
de amprenta
amprenta cu alginat
dupa priza finala
amprenta cu alginat
3. Amprenta ocluziei
Amprenta ocluziei se ia cu materiale de amprenta dure. In cazul de fata vom folosi siliconi de
aditieduri.
prepararea materialului
de amprenta
amprenta ocluziei
Sa luam un alt caz clinic : realizarea unei coroane dentare la nivelul unui premolar superior. Multi
medici stomatologi prefera, in cazul restaurarilor mai reduse ca intindere, sa utilizeze amprenta
segmentara sau partiala.
Aceasta este mai simplu si mai rapid de executat si se consuma mult mai putine materiale. Nu ofera
insa detaliile unei amprente totale.
Se foloseste tot tehnica amprentei in 2 timpi. Ca materiale vom folosi siliconi de aditie duri
respectiv fluizi.
amprenta partiala partea cu dintii antagonisti sau opusi ; de obicei, nu este nevoie de material de
amprenta fluid fiind suficienta amprenta doar cu materialul dur
Un dinte natural prezinta nuante mai inchise in partea dinspre gingie si nuante mai deschise spre
varf. Pentru a da un aspect cat mai aproape de natural dintilor artificiali confectionati din ceramica,
se pot face multiple combinari a nuantelor in functie de cerintele cazul clinic.
Cum se procedeaza ?
Se alege din cheia de culori o nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti in cavitatea bucala. Daca dintii ramasi au nuante diferite, este indicat ca lucrarea
protetica sa aiba o culoare asemanatoare cu dintii din imediata apropiere a restaurarii.
Se noteaza nuantele prezente in diferitele parti ale dintilor. Apoi se poate trasa "o harta" de
culori, stabilind ce nuante se vor pune in fiecare zona a dintilor artificiali.
In imaginea de mai jos este prezentata o harta de culori. Observati ca, in partea dinspre
gingie s-a notat culoarea C2 ; in partea din mijloc a dintelui va fi aplicata o nuanta mai
deschisa ( C1 ) iar la varful dintelui se va pune ceramica transparenta ( T ).
Pentru a face lucrarea ceramica cat mai putin vizibila, se pot imita diverse coloratii prezente
pe dintii naturali : coloratia nicotinica, coloratii maronii cauzate de tartru si altele. Exista mai
multe nuante de maroniu a ceramicii.
Pentru ca dintii sa nu para prea alungiti, exista posibilitatea aplicarii de ceramica de culoarea
gingiei in partea de sus a acestora. Se va alege nuanta de roz care se potriveste cel mai
bine gingiei pacientului.
realizarea unei restaurari care sa fie cat mai putin vizibila in cavitatea
bucala. Din acest motiv, nu este indicata alegerea unei nuante prea albe in speranta ca dintii
artificiali vor fi "mai frumosi".
Un dinte mai alb decat vecinii lui nu face altceva decat sa accentueze aspectul "de artificial". Este
ultimul lucru care se doreste cand se executa o lucrare dentara.
Se mai poate ghida dupa poze sau filme daca acestea exista.
cei 2 dinti indicati de sageti ( premolarul 2 superior drept si premolarul 2 superior stang )
sunt dinti omologi
cei 2 dinti indicati de sageti ( caninul superior stang si caninul inferior stang ), fiind pe arcade opuse,
sunt dinti antagonisti
COROANA PROVIZORIE
Sedinta se incheie cu executia si cimentarea lucrarii provizorii. Nu in toate situatiile se executa o
astfel de restaurare.
Aceasta lucrare se poate executa fie la cabinetul stomatologic fie la laboratorul dentar si va
ficimentata provizoriu deoarece trebuie indepartata si recimentata intre sedinte.
mai multe despre lucrarile provizorii
Adaptarea perfecta a scheletului de sustinere este esentiala reusitei lucrarii. Medicul stomatolog
are mijloace prin care poate determina cat de bine se adapteaza scheletul si ce modificari mai
trebuie facute daca adaptarea nu este perfecta.
Insertia scheletului pe dintii slefuiti trebuie sa se realizeze lin si fara efort pana in pozitia
finala. Daca exista anumite obstacole care impiedica patrunderea pana in capat a
scheletului, acestea trebuie indepartate. Se poate retusa, dupa caz, atat din schelet cat si
din dintii slefuiti. De obicei, asemenea adaptari sunt minime.
Scheletul nu trebuie sa fie prea "larg", acest lucru scazand din gradul de stabilitate al lucrarii.
Daca se realizeaza lucrari ceramice, intre schelet si dintii antagonisti trebuie sa ramana
suficient spatiu pentru aplicarea straturilor ceramice. Verificarea se face dupa ce pacientul
inchide arcadele dentare in ocluzia corecta.
Daca se confectioneaza lucrari metalo acrilice sau metalo compozite, in aceasta etapa se
realizeaza si adaptarea ocluzala definitiva a restaurarii. In asemenea situatii, materialele
fizionomice nu se plaseaza pe fetele ocluzale ale coroanelor dentare.
Tot in aceasta etapa medicul mai poate lua o amprenta a ocluziei dupa ce scheletul a fost adaptat in
cavitatea bucala, numita "supramuscatura". Aceasta amprenta se ia peste schelet si ii va da
tehnicianului informatii suplimentare despre spatiul existent intre acesta si dintii antagonisti.
Sedinta se incheie cu refixarea coroanei provizorii ( daca s-a confectionat ). Scheletul impreuna cu
"supramuscatura" si alte eventuale indicatii, se trimite inapoi la laboratorul dentar pentru aplicarea
materialelor fizionomice.
Acest strat asigura luciul final al lucrarii dar nu influenteaza in nici un fel forma si marimea dintilor
artificiali. Poate influenta in oarecare masura culoarea.
Este bine ca dintii artificiali sa se asemene cu dintii omologi lor. Este extrem de inestetic sa
se execute, de exemplu, o coroana pe un canin superior drept care sa aiba o forma si o
marime total diferita de caninul superior stang.
Am vazut ca, in unele situatii mai dificile, se apeleaza la amprente de studiu, poze sau filme
cu aspectul dintilor pacientului inainte de slefuire. In aceasta etapa se verifica corectitudinea
restaurarilor in functie de aceste probe.
Retusurile mici se pot efectua la cabinetul stomatologic, pentru cele mai mari fiind nevoie de
trimiterea lucrarii la laboratorul dentar. Exista si situatii mai rare cand lucrarea dentara va
trebui refacuta.
Culoarea
Culoarea este primul lucru care se observa la o lucrare dentara. In consecinta, orice mica
neconcordanta poate compromite rezultatele estetice. Bineinteles, culoarea este cu atat mai
importanta cu cat coroana este situata intr-o zona mai vizibila si pretentiile estetice sunt mai
mari.
In cazul compozitului si mai ales acrilatului, nu se pot emite pretentii foarte mari. Materialele
nu au o gama de culori foarte bogata, posibilitatile de combinare a nuantelor sunt reduse, iar
transluciditatea lipseste.
Ceramica, pe de alta parte, are avantajul unei game foarte bogate de nuante care pot imita
cele mai mici detalii de pe suprafata dintilor. Zone diferite ale aceluiasi dinte vor beneficia de
nuante diferite in scopul de a realiza o lucrare care sa se asemene cat mai bine cu dintii
vecini.
Rezultatele cele mai bune se obtin cand restaurarea ceramica "nu se observa". Nu este in
nici un caz de dorit ca lucrarea sa apara mai alba, desi multi pacienti isi doresc acest lucru.
Exista multe situatii cand si tehnicianul dentar participa la aceasta faza. Culoarea se poate
modifica, in oarecare masura, in ultima etapa de laborator - cea de aplicare a stratului de
finisare.
Adaptarea in ocluzie
Adaptarea in ocluzie este extrem de importanta pentru confortul si evolutia in timp a lucrarii.
De aceea, daca aveti lucrari dentare care "deranjeaza" in timpul masticatiei, este indicat sa
apelati la medicul stomatolog.
Adaptarea se face atat in ocluzie statica ( pacientul inchide arcadele dentare in ocluzia
corecta ) cat si in timpul diverselor miscari ale mandibulei. Pentru verificare se folosesc hartii
de articulatie colorate care ii dau medicului stomatolog indicatii precise asupra locurilor unde
lucrarile dentare sunt mai "inalte".
Retusurile se fac cu freze de turbina diamantate sau extradure, apoi lucrarea este trimisa la
laborator pentru finisare.
verificarea ocluziei cu hartie de articulatie : punctele rosii reprezinta zone unde lucrarea
trebuie adaptata ocluzal
Daca lucrarea protetica se adapteaza perfect la nivel ocluzal, forma, marimea si culoarea sunt
apreciate atat de medic cat si de pacient, aceasta se trimite inapoi la laborator pentru aplicarea
stratului de finisare si, dupa caz, se recimenteaza coroana provizorie.
Cimentarea provizorie
Foloseste cimenturi provizorii special fabricate pentru aceasta operatiune. Cimenturile provizorii se
prepara, de obicei, prin amestecul a doua paste ; timpul de priza este destul de scurt.
Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare cimentate
provizoriutrebuie recimentate definitiv in maxim 3-4 saptamani.
Au rezistenta scazuta.
ciment provizoriu
Cimentarea definitiva
Foloseste cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara prin amestecul
unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2 minute dar priza definitiva a cimenturilor
poate dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care este bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie
protejate la masticatie in primele zile.
Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii naturali. Exista
specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimica extrem de rezistenta intre
cimenturile glasionomere si dinte.
!!!Daca
o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este prea "larga" ),
cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica masura, acest neajuns. Rolul
primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul ramas intre peretii interiori ai
coroanei si dintele slefuit.
In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care le au, vor creste
cu mult stabilitatea acestora.
Se pregateste cimentul de lipire respectand cu strictete atat cantitatile de praf si lichid cat si
timpul de pregatire. Acestea difera in functie de firma producatoare, fiind specificate in
prospect.
Se invita pacientul sa inchida in pozitia corecta doar dupa ce lucrarea a intrat in pozitia
finala. Altfel se risca fractura coroanelor. Se verifica ocluzia ; aceasta trebuie sa fie 100%
corecta.
La final i se transmit pacientului precautiile ce trebuie luate in primele zile dupa cimentare.
De asemenea, pacientul va fi informat despre detaliile privind ingrijirea in timp a lucrarilor, datele
controalelor periodice si alte informatii de interes.
Durere la nivelul gingiei dintilor slefuiti. Deoarece coroanele dentare vor patrunde usor
subgingival, e posibil sa fie nevoie de un anumit timp pana cand tesutul gingival se
obisnuieste cu ele. Durerile sunt slabe si, de obicei, dispar in cateva zile.
Usoare dureri la cald si rece sau in timpul masticatiei pe partea respectiva. Daca durerile
scad treptat in intensitate, de cele mai multe ori vor disparea odata cu trecerea timpului.
Daca acestea se accentuaza, este obligatorie apelarea la medicul stomatolog.
!!!Este
MODELUL DE GIPS
Laboratorul de tehnica dentara este locul in care lucrarile dentare sunt practic confectionate. Etapele
de laborator nu sunt vizibile pacientilor si cer o indemanare si o precizie desavarsita. Tehnicianul
dentar va lucra intotdeauna in stransa colaborare cu medicul stomatolog, participand, in cazuri mai
complexe, si la unele etape clinice.
Tehnicianul dentar primeste de la cabinetul stomatologic amprentele dentare ale cazului protetic
insotite de alte informatii suplimentare : culoarea, tipul de lucrare, amprente de studiu, uneori poze
sau filme si alte indicatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l realizeze este turnarea modelului de gips. Modelul de
gipsreprezinta situatia precisa din cavitatea bucala a pacientului obtinuta dupa introducerea unor
gipsuri speciale in amprentele dentare.
Amprenta totala
In cazul amprentei totale, laboratorul va primi 3 amprente diferite :
Amprenta arcadei cu dintii slefuiti ; prin turnare se va obtine modelul de lucru pe care
tehnicianul va confectiona lucrarea dentara.
Amprenta arcadei opuse sau antagoniste ; prin turnare se va obtine modelul antagonist.
Amprenta ocluziei ; cu ajutorul acesteia, tehnicianul va pozitiona cele 2 modele intr-o relatie
similara cu cea din cavitatea bucala a pacientului.
Tehnica
Se usuca bine amprentele, apoi se toarna in ele un gips special, de consistenta fluida, care are o
precizie si o fidelitate deosebita. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza amprentele cu grija pentru
a nu le fractura. Apoi, dintii slefuiti pe care urmeaza a se confectiona coroanele dentare, se izoleaza
si se pregatesc intr-un mod specific.
Modelul de lucru si modelul antagonist sunt apoi plasate in relatia din cavitatea bucala cu ajutorul
amprentei ocluziei. Pentru aceasta, cele 2 modele sunt montate in niste aparate speciale care au
rolul de a imita miscarile mandibulei. Aceste aparate se numesc ocluzoare sau articulatoare.
In acest moment tehnicianul are in articulator o situatie similara cu cea din cavitatea bucala a
pacientului. Mai mult, articulatorul este un aparat care poate imita foarte bine miscarile mandibulare.
O parte care contine dintii slefuiti. Este partea unde se va efectua restaurarea protetica.
Cele 2 parti sunt situate, una fata de alta, in relatia de ocluzie din cavitatea bucala a
pacientului.
Tehnica
Mai intai, se toarna gipsul fluid in partea cu dintii slefuiti. Se asteapta priza si se toarna gipsul si in
cealalta parte a amprentei. Pentru a realiza pozitionarea corecta a celor 2 modele, se va sculpta in
soclul
acestora
o cheie de gips ( vezi imaginea ).
amprenta partiala ;
partea cu dintii antagonisti
modelul de gips ;
partea cu dintele slefuit
( cu sageti )
modelul de gips ;
partea cu dintii antagonisti
Indepartarea gipsului din jurul bonturilor dentare, astfel incat, toate portiunile dintelui care au
fost preparate prin slefuire ( inclusiv zona subgingivala ) sa fie usor accesibile.
Introducerea unor tije metalice la nivelul dintilor slefuiti, astfel incat, acestia sa se poata
indeparta si repozitiona pe modelul de lucru. Aceste tije se introduc inca din faza de
pregatire a amprentei pentru turnare. Se obtine asa numitul bont mobil.
bontul mobil
Tratarea bonturilor dentare cu lacuri sau ceruri speciale in vederea planarii micilor
imperfectiuni care apar in gips dupa turnare. In cazul lucrarilor ceramice, stratul de lac este
extrem de subtire fiind mai gros pentru celelalte tipuri de lucrari. De aici si diferenta de
adaptare a acestora pe dintii slefuiti.
Confectionarea scheletului metalic este un proces care cere rabdare si timp. Ca si materiale se
pot folosi : aliaje nobile ( aur, paladiu ), aliaje nenobile ( crom-nichel, crom-cobalt ) sau titan.
Tehnicianul dentar realizeaza scheletul lucrarilor dentare pe parcursul mai multor etape.
Coroanele ceramice
Se modeleaza o capa neteda de 0,3-0,4 mm grosime care va fi usor distantata ( la aprox. 1 1.5 mm ) de dintii vecini si dintii antagonisti pentru a ramane suficient spatiu pentru ceramica
care va acoperi scheletul metalic pe toate partile. Capa se modeleaza la o distanta
minima debontul dentar.
antagonisti. Practic se creaza ocluzia finala deoarece in aceste cazuri fata ocluzala a
coronei va fi confectionata din metal.
Pe partea unde va fi plasat acrilatul sau compozitul, se modeleaza o fereastra in care vor fi
plasate retentiile : mici bilute de ceara care, dupa turnarea metalului, se vor transforma in
bilute de metal si vor ajuta la legarea acrilatului sau compozitului de scheletul metalic.
Grosimea scheletului in aceasta zona este mai mica.
2. Ambalarea
Tehnica
Se alege masa de ambalat specifica aliajului din care urmeaza a fi realizat scheletul. Se prepara ( se
amesteca un praf cu apa similar gipsului ) pana se ajunge la o consistenta "cremoasa". Se ia cu
grijamacheta de ceara si se introduce in masa de ambalat astfel incat sa fie acoperite toate zonele,
inclusiv tijele de turnare.
Se asteapta priza masei de ambalat, apoi se incalzeste la o temperatura de aprox 100 grade. Masa
de ambalat, fiind extrem de rezistenta la temperaturi inalte, nu isi va modifica in nici un fel forma si
dimensiunile. Ceara in schimb se va topi si apoi se va elimina cu grija din interiorul masei de
ambalat.
Tehnicianul dentar a creat in acest fel o "forma" a scheletului metalic in interiorul masei de ambalat,
iar tijele de turnare au format niste canale prin care se va turna aliajul metalic topit in urmatoarea
etapa. Aceste canale se numesc conuri de turnare.
In aceasta etapa, tehnicianul dentar toarna aliajul metalic in interiorul masei de ambalat. La final, tot
ce s-a modelat din ceara in prima etapa va fi inlocuit de metal.
Tehnica
Se pregateste aliajul metalic in functie de caz. Fiecare aliaj are alt punct de topire. Se incalzeste
aliajul in recipiente speciale pana la o temperatura usor mai ridicata decat punctul lui de topire.
Cand aliajul devine fluid, se toarna in masa de ambalat prin conurile de turnare. In laboratorul de
tehnica dentara exista dispozitive speciale care ajuta aliajul fluid sa patrunda in toate detaliile masei
de ambalat pentru a obtine o copie cat mai fidela a machetei de ceara.
Dupa ce se raceste, se sparge masa de ambalat. In interior, va ramane scheletul metalic atasat de
tijele de turnare.
APLICAREA
MATERIALELOR
CERAMICA, COMPOZIT, ACRILAT
FIZIONOMICE
Dupa proba scheletului, medicul stomatolog trimite lucrarea dentara inapoi la laborator
pentruaplicarea materialelor fizionomice. Operatiunile difera in functie de materialul fizionomic
aplicat.
Ceramica dentara
Ceramica dentara se aplica pe toate fetele dintelui. Totusi, la nivelul coroanelor dentare, va mai
ramane, in cele mai multe situatii, o mica portiune din metal, neacoperita de ceramica, necesara
tehnicianului dentar pentru fixarea lucrarii ( cu un cleste special ) in timpul aplicarii ceramicii.
Multi pacienti cred, in mod eronat, ca aceasta zona metalica reprezinta un defect al lucrarii. In
functie de tehnica folosita la aplicarea ceramicii, portiunea poate avea aspectul unui punct
metalic sau a uneicolerete metalice. Se plaseaza de obicei intr-o portiune putin vizibila a coroanei
dentare, in partea de sus si spate a acesteia. Puntile intinse pot avea mai multe astfel de portiuni.
colereta metalica neacoperita de ceramica ; este locul de care coroana a fost prinsa cu clestele
Este interesant de stiut ca ceramica sufera o contractie in timpul arderii. De aceea, tehnicianul
dentar este obligat sa modeleze dintii artificiali cu aproximativ 25% mai mari pentru a compensa
aceasta contractie. In momentul aplicarii, ceramica poate avea diverse culori ( alb, mov, roz ) in
functie de firma producatoare. Culoarea finala se obtine doar dupa ardere.
Ceramica se aplica uniform, atat la nivelul coroanelor dentare cat si pe corpurile de punte. In
momentul aplicarii, tehnicianul va tine cont de toate datele si indicatiile primite de la cabinetul
stomatologic.
Daca toti dintii sunt abrazati, se da o coloratie mai inchisa zonei din varf pentru a mima
abrazia.
Se pot mima alte coloratii asemanatoare celorlalti dinti : coloratia nicotinica, coloratia
cauzata de tartru si altele.
Daca coroana este mai lunga, se poate aplica o ceramica de culoare roz-rosu in partea
de sus a acesteia pentru a imita gingia. In acest fel dintele nu mai apare atat de "alungit".
ceramica de culoare rosie aplicata la nivel gingival ; daca s-ar fi aplicat ceramica de culoarea dintelui,
acestia ar fi aparut extrem de alungiti
Pe langa coloratii, se pot crea si forme sau pozitii speciale pentru anumiti dinti. De exemplu, se
poate realiza o incalecare a unui dinte din lucrare, care uneori, da un aspect mult mai natural dintelui
artificial.
De multe ori, din lipsa de spatiu, se prefera aceasta "incalecare" in locul confectionarii unui dinte
prea mic care va aparea extrem de inestetic. Aceste incalecari sunt planificate de la inceputul
confectionarii scheletului.
In cazul in care se face o proba a lucrarii dentare aceasta se trimite la cabinet inainte de arderea
ultimului strat.
Este ultimul, fiind stratul care asigura luciul coroanei. Este extrem de subtire si, daca se cere, poate
realiza mici modificari de culoare a lucrarii dentare.
Compozitul dentar
Compozitul se aplica in mai multe straturi si se poate plasa doar in zonele special pregatite de pe
scheletul metalic. Aceste zone contin mici retentii metalice in forma de buline sau solzi de peste, cu
ajutorul carora, compozitul se prinde de scheletul metalic. Arderea se face in cuptoare speciale
pentru compozit.
De obicei, compozitul se aplica doar pe fetele exterioare, vizibile ale dintelui si mai rar pe partea
ocluzala. Totusi, exista situatii in care acesta se poate aplica si pe aceasta parte datorita rezistentei
superioare pe care o are comparativ cu acrilatul.
Primul strat este stratul de opac care va impiedica vizibilitatea metalului prin lucrarea
dentara. Are o grosime redusa fiind alcatuit din materiale specifice care impiedica difuzia
luminii.
Se pot pune mai multe straturi, se pot face diverse artificii de culoare, aplicarea
compozitului la laboratorul dentar fiind asemanatoare cu aplicarea ceramicii.
Nu se leaga de scheletul metalic decat prin legaturi mecanice, mult mai slabe decat cele
chimice din cazul ceramicii.
Acrilatul
Acrilatul se plaseaza in zonele special pregatite de pe scheletul metalic, care contin retentii metalice.
Aceste zone nu trebuie sa fie niciodata pe partea ocluzala ( "de muscatura" ) a dintelui din cauza
rezistentei scazute a acestui material.
Primul strat este un lac cu rol de opacificator pentru metalul de sub el.
Urmeaza stratul principal care, de obicei, este si ultimul. Si aici se pot aplica nuante
diferite in functie de zona dintelui dar efectul estetic este mult mai scazut.
Nu are estetica ceramicii dar, ca estetica, se apropie de compozit. Totusi, din cauza
gamei mai reduse de culori si a lipsei transluciditatii este inferior si acestuia.
Se leaga de scheletul metalic doar prin legaturi mecanice exact ca si compozitul. Acest
lucru poate duce la dezlipirea fatetelor de acrilat sau compozit.