INFORMATICA MEDICALA

Scurt istoric
 Blaise Pascal (1623 – 1662) – descoperitorul teoriei moderne a probabilitatilor si cel ce a stabilit
bazele pentru calculul integral

 Gottfried Wilhelm von Liebnitz (1646 -1716) – a modificat calculatorul lui Pascal pentru a
imbunatati multiplicarea (tehnologia vremii – ineficienta)

 Charles Babbage (1791 – 1871) introduce conceplte de calcul automat ce se gasesc la computerele
de azi, intr-o era preelectronica (metoda diferentelor)

 In 1806 Joseph Marie Jacquard (1752 – 1834) a perfectionat un model de razboi de tesut pentru
modelele automate ( cartele cu gauri)
 Ada, contesa de Lovelace – fiica lordului Byron – este considerata a fi primul programator – pe un
model analitic produs de Babbage.

 1850 D.D. Parmalee – patenteaza una din primele masini de adunat operate prin taste.

 Comptometer – inventat de Dorr E. Felt – prima unitate de calcul de succes (15 ani) (instructiuni
pentru cele 4 operatii aritmetice)

 Masini de prelucrat informatii – claviatura Leon Bollee (1889)

 In 1874 Remington – vinde prima masina de scris de succes comercial (litere mari)
 In 1930 psihologul August Dvorak a inceput sa dezvolte asezarea eficienta a claviaturii.

 1912 Thomas Watson cumpara patentul si dreptul de proprietate asupra utilizarii cartelelor in
procesarea datelor, de la Herman Holleritz

 1924 Watson formeaza corporatia International Business Machine (IBM).

 1937 George Stibitz de la Bell Telephone Laboratory produce un computer digital cu relee telefonice
ce reusea o impartire de 9 cifre in 30 de secunde
 Simultan Howard Aiken – student la Harvard – propune IBM-ului un calculator mare cu relee
(1930).

 1944 apare Mark I – “Babbage’s dream comes true” – executa o inmultire in 3 secunde si trimitea
raspunsurile pe o cartela sau o imprimanta.

 1952 apar Mark II, III, IV.

 Simultan apare ENIAC – produs de Mauchly si Eckert – mare, scump si ingrozitor de programat.

 Totusi februarie 1946 prin aparitia ENIAC-ului ne-a trecut in epoca moderna a
calculatoarelor.
 George Boole (1815 – 1864) – fondatorul logicii simbolice moderne. El exprima conceptele logicii
in froma matematica – a redus logica la un calcul proportional numit acum algebra booleana – cu

1
 impact major in teoria probabilitatilor, geometria multimilor, teoria informatiei si design-ul
calculatoarelor electronice si a circuitelor de comutare.

 (1912 – 1954) Alan Turing – procesarea moderna – formalizarea algoritmilor – descompunerea

unei functii in operatii repetitive simple. Noul computer putea trece secvential printr-un set finit de
instructiuni.

 Turing: “ o masina contine inteligenta daca indeplineste urmatorul criteriu: se plaseaza o

persoana test intr-o camera conectata la un sistem de comunicare. La celalalt capat al sistemului
este o persoana sau un computer, oricare poate fi conectat la persoana test. Masina poate fi
considerata inteligenta daca persoana testata nupoate sa determine daca a comunicat cu o alta
persoana sau cu un computer.
 1947 – aparitia tranzitorului (laboratoarele Bell) din materiale semiconductoare (Ge, Si) – a II-a
generatie de calculatoare.

 1964 – a III-a generatie de calculatoare. IBM-ul SYSTEM/360

 eliminarea firelor dintre componente prin tiparirea conectorilor pe o placa si montarea
componentelor pe placa (circuite imprimate);
 a devenit posibila gravarea tranzistorilor impreuna cu conectorii lor pe o aschie de siliciu –
IC (circuitul integrat).

• 1971 Ted Hoff – Intel Corporation – a produs primul microprocesor (CPU implementat pe placa)
Definitie:
Informatica Medicala
 Este stiinta care se ocupa cu colectarea, sistematizarea, interpretarea si prelucrarea informatiilor din
domeniul medical si domeniile conexe acestuia.

 Van Bemmel: Informatica medicala cuprinde aspecte teoretice si practice ale procesarii si
transmiterii informatiei, bazate pe cunoasterea si experienta derivata din activitatea medicala si
ingrijirea sanatatii

 “Medical Information Science” – termen frecvent folosit in S.U.A.

 “Medical Informatics” –termen de origine europeana

 Stiinta : impune descoperirea si demonstrarea principiilor de baza

 Metoda: aplicarea unei tehnici pentru obtinere rezultatului urmarit

Tehnologia informatica
este supusa legii lui More:
“puterea de calcul a unui sistem este dublata la fiecare 18 luni”

Notiunea de Informatie
 EXPERIMENTUL este orice activitate planificata avand ca scop obtinerea unui rezultat;

 EVENIMENTUL reprezinta rezultatul obtinut in urma unui experiment;

 CAMPUL DE EVENIMENTE reprezinta multimea evenimentelor posibile obtinute in urma unui

experiment;
2
  CAMPUL COMPLET DE EVENIMENTE este multimea tuturor evenimentelor posibile obtinute in
urma experimentului;

 CAMPUL DE EVENIMENTE MUTUAL EXCLUSIVE reprezinta campul de evenimente in care

producerea unui eveniment implica neaparitia celorlalte;

 FRECVENTA RELATIVA de aparitie a unui eveniment este raportul numarului de evenimente

favorabile supra numarul total de evenimente;
 PROBABILITATEA este o notiune strict matematica;
 Este frecventa relativa de producere a unui eveniment in cadrul tuturor evenimentelor
posibile.
 Se calculeaza pe baza altor parametri nu pe baza experimentului in sine (exemplu:
probabilitatea de a pica stema la aruncarea monedei, in trecut, prezent si viitor, se considera
un camp de evenimente complet si mutual exclusive).
Fie:
x1, x2, x3,…. xn
N evenimente i, cu probabilitatile lor de aparitie
p1, p2, p3, …pn , unde n

∑ pi = 1
i =1
Evenimentul nul este evenimentul cu probabilitatea de aparitie zero;
Evenimentul cert este evenimenyul cu probabilitatea de aparitie unu
Definim
 ENTROPIA INFORMATIONALA: ca marime nenegativa legata de gradul de dezordine al
unui sistem. n
( H ) = −∑ pi log 2 pi
i =1
 Se numeste asa deoarece expresia ei are aceeasi forma cu formula entropiei din fizica.
 Entropia nu poate descreste intr-un sistem inchis si are doua proprietati:
 este maxima daca si numai daca evenimentele sunt echiprobabile,
 ( ∀)i pi = 1
n
 este zero daca campul de evenimente contine evenimentul cert

( ∃)i pi = 1

 Definitia informatiei dupa Shannon – parintele teoriei comunicatiilor- definitie matematica a

aspectului sintactic al informatiei legata de legea a II-a a termodinamicii (Boltzmann):
 Continutul informatiei unui mesaj in care un eveniment apare cu probabilitatea p este:
I = − log 2 p unde 0 ≤ p ≤1

 INFORMATIA reprezinta variatia cu sens schimbat a entropiei informationale de-a lungul unui
experiment:
I SI
=1bit

 1 bit este informatia necesara rezolvarii nedeterminarii unui camp de evenimente complet si mutual
exclusive alcatuit din doua evenimente echiprobabile. Este un concept amaterial.
Exemplu:
 Pentru un eveniment cu probabilitatea de aparitie de 1 la 1024,continutul informatiei este: I=10 biti
3
 Pentru inregistrarea sexului unui pacient, continutul in informatie este de 1 bit (poate fi o si 1 sau M
si F)
 Informatia este subiectiva si depinde de receptorul fiecaruia
 Este emisa de un emitator si receptata de un receptor;
 Mesajul reprezinta informatia transmisa de la un emitator la un receptor;
 Semnalul este suportul fizic al mesajului;
 Informatia are o utilitate, functie atat de emtator cat si de receptor
 Fiecare dintre elemente e supus perturbatiilor (sunt factori ce altereaza informatia transmisa0.
 Pentru a creste probabilitatea ca un mesaj sa fie receptat corect se foloseste un ansamblu de
metode numite redundanta.
 Exista doua tipuri de redundanta:
 Pasiva (mesajul repetat si supradimensionat si nu implica un feed-back din partea
receptorului);
 Activa (implica un feed-back al transmiterii mesajului) parametru de confirmare.
 O transmitere perfect redundanta este rar utilizata.

 Exista 5 configuratii S, T, R
 Transmitere unidirectionala: S,R cunoscuti; intereseaza mesajul; nu intereseaza canalul de
transmitere (ex. Auscultarea inimii);
 Comunicare bidirectionala: S, R cunoscuti; R este interesat doar de mesajul transmis de sursa
(ex. Conversatia medic-pacient);
 S=R: un singur dispozitiv; nu suntem interesati de mesaj ci de canalul de transmitere (ex.
Ultrasunetele);
 Fara receptor – situatie academica (ex. Maladie asimptomatica – extrasistole- simptomele nu
sunt constatate de clinician);
 Fara sursa – tipic pentru medicina – sunt detectate simptomele dar nu se cunoaste cauza.
 LITERA este cel mai scurt semnal ce corespunde unui mesaj;

 ALFABETUL este multimea tuturor literelor specifice unui mod de comunicare;

 LIMBAJUL este alfabetul si modul de compunere a literelor astfel incat sa faca posibila existenta
unui canal de comunicare;

 CUVANTUL este succesiunea de litere ce poate determina o actiune sau ridicarea unei
nedeterminari.

 Limbajul nu trebuie sa determine neaparat comunicarea in ambele sensuri.

 Exista doua tipuri de limbaj:

4
  Folosind cuvinte de lungime fixa (separarea se face prin numerotarea lor (exemplu cuvinte
de 5 litere – se numara din punctul de start din 5 in 5) (cantoneta tinde catre acest tip de
limbaj)
 Folosind cuvinte de lungime variabila – exista o litera in plus utilizata doar ca separator intre
cuvinte (spatiul este si el o litera)

 Exemplu: acizii nucleici sunt alcatuiti din 4 baze azotate A T C G ce trebuie sa determine 20
aminoacizi.
 Daca cuvantul ar avea
 1 litera → 4 cuvinte
 2 litere → 16 cuvinte
 3 litere → 64 cuvinte (CODON)
 Cuvinte cu lungimi fixe (8 / 16 / 32 / 64)
 In transmiterea de informatie in interiorul corpului uman prin cele doua mecanisme existente,
cuvintele sunt de lungime fixa in cazul Sistemului Nervos, numarul de litere depinde de numarul de
trasee neuronale existente.
 In cazul sistemului endocrin ( ca transmitere informationala de obicei ne referim la SN) cuvintele au
lungime fixa de o singura litera.
 O molecula de hormon = 1 cuvant

TEORIA SISTEMELOR
CIBERNETICA SI BIOCIBERNETICA
Ludwig von Bertalanffy (1950 – 1968)
 Prin sistem se intelege o structura formata din elemente diferite si/sau identice, in interactiune
reciproca, structura capabila de a efectua procese fizico-chimice, biologice sau de grup cu o
finalitate observabila si care poate fi descrisa cu ajutorul legilor obiective ale naturii sau grupului.
 k – amplificarea (gain)
 t– timpul de intarziere
 h(t) – functie de pondere
 Traiectoria = multimea punctelor prin care trece sistemul

 Din punct de vedere formal un sistem este caracterizat de parametrii (i,h,o k,τ) intre care exista
relatia:
5
 
o( t ) = f [ h( t −τ ), i ( t −τ ), k ]

 Pentru cunoasterea structurii sistemului este necesar sa se cunoasca functia de pondere

h( t ) = ϕ [ i ( t − τ ) ]
⇒ h( t ) = ϕ [ h( t0 ) , i ( t − τ ) ] deci
o( t ) = f {ϕ [ h( t0 ) , i ( t − τ ) ], i ( t − τ ) , k }
 Sistem = ansamblu de componente care se comporta unitar dintr-un anumit punct de vedere si este
limitat spatial.

 Parametrii unui sistem:

 Datele de intrare (input)
 Datele de iesire (output)
 Functia de pondere h(t) – descrie activitatea sistemului si modul in care datele de intrare
modifica datele de iesire.
 Amplificarea (k) – raportul dintre OUTPUT si INPUT
 Intarzierea (t ) – 1 an – masura a intervalului temporal dintre INPUT si aparitia OUTPUT-
ului caracteristic.

Clasificarea sistemelor:
1. Dupa modul de variatie temporala:
a. Continue – h(t), o(t) variaza continuu cu timpul
b. Discrete – h(t), o(t) pot lua doar anumite valori
c. Hibride – h(t), o(t) variaza continuu si discret pentru tratarea matematica
i. Continuizarea
ii. Discontinuizarea

1. Dupa relatia cauzala input-output

a. Deterministe – output-ul este univoc determinat de marimile de intrare si de catre starile
sistemului
b. Stohastice (probabilistice) – output-ul este aleator
c. Vagi (fuzzy) cand multimea starilor sistemului este fuzzy (vaga)
3. Din punct de vedere al memorarii
a. Fara memorie – daca h(t) = const. rezulta:
o(t)=f[i(t-τ),k]
a. Cu memorie – output-ul depinde si de starile anterioare ale sistemului

3. Din punct de vedere al influentei timpului

a. Statice – i,h,o nu sunt functii de timp
b. Dimanice – in care parametri sistemului variaza functie de timp

3. Dupa modul in care output-ul influenteaza input-ul

a. Sisteme de comanda – nu exista influenta output-ului asupra input-ului
b. Sisteme de reglare – output-ul influenteaza input-ul (feedback)
Exemplu:
 Reflexul pupilar (feedback)

6
  Alt mecanism (feed before)

6. Din punct de vedere al linearitatii functiilor care descriu sistemele

a. Sisteme liniare
b. Sisteme neliniare

6. Din punct de vedere al capacitatii de adaptare

a. Sisteme adaptive (adaptative)
b. Sisteme neadaptive

6. Din punct de vedere al localizarii parametrilor

a. Sisteme cu parametri concentrati – se considera ca fiecare parametru este localizat – ecuatii
diferentiale ordinare
b. Sisteme cu parametri distribuiti – ecuatii diferentiale cu derivate partiale; input-ul este
procesat la mai multe nivele in interiorul sistemului
9. Din punct de vedere al interactiunii cu exteriorul
a. Izolate – nu schimba nici masa, nici informatie cu mediul
b. Inchise – nu schimba masa, schimba informatie
c. Deschise – schimba masa si informatie cu mediul

9. Dupa natura componentelor

a. Sisteme inerte (tehnice)
b. Biosistemele
c. Sisteme de grup (sociale)

Studiul sistemelor
1. Analiza de sistem – se identifica paramerii i, o, h, t, k
2. Sinteza sistemelor – parametrizarea, crearea modelului matematic
3. Conducerea sistemelor

Problema fundamentala a conducerii unui sistem rezida in cautarea acelor input-uri care sunt cele
mai potrivite asigurarii unor output-uri optime.
Caracteristicile biosistemelor
 Biosistemele sunt sisteme naturale formate dintr-o multime de elemente, care impreuna cu relatiile si
conexiunile lor, alcatuiesc o formatiune integrala, ce apartine unui anumit nivel de organizare al
materiei vii.
7
Proprietatile biosistemelor:
I. Metabolismul
a. Anabolismul – implica sinteza macromoleculelor si structurilor macromoleculare pe baza
unui consum energetic; endoenergetic (ΔG>0) si antientropic (ΔS<0)
b. Catabolismul – procese de degradare care decurg cu eliberare de energie libera (ΔG<0), de
caldura si cu crestere de entropie (ΔS>0)
II. Autoreproducerea – conform tezei biogenezei orice fiinta actuala a provenit tot dintr-o fiinta vie –
sexuata sau asexuata (teoria panspermiei)
III. Programarea – reprezinta o schimbare posibila a sistemului in viitor, determinata de structura sa
actuala (Asby, 1972)
a. Programe proprii (pentru sine) – permit autoconservarea biosistemului (relatia cu mediul,
nutritia)
b. Programe inferioare (subprograme) – permit functionarea subsistemelor componente
c. Programe superioare (supraprograme) – permit integrarea sistemelor in alt program ierarhic
superior
IV Autoreglarea (homoestazia = mentinerea parametrilor interni intre anumite limite, indiferent de
modificarea parametrilor externi)
V Disipativitatea – in faza de dezvoltare a biositemelor entropia acestora scade, pe baza unor procese
cuplate ireversibile ce duc la cresterea entropiei in mediul extern

SISTEMELE DE CALCUL
DEFINITIE, STRUCTURA, CLASIFICARE

Sistemele de calcul
 Sistemele de calcul sunt formate din subsisteme electronice, electrono-mecanice si electrono-optice,
capabile sa realizeze o serie de operatii matematice cu reprezentari ale unor proprietati fizice,
generand rezultate care sunt reprezentate sub diferite forme.
 Exista doua tipuri de sisteme de calcul:
 Sisteme de calcul dedicate, capabile sa efectueze doar un anumit set de operatii specifice
unui domeniu sau unei actiuni (ex. Telefon mobil, pace-maker)
 Sisteme de calcul de uz general (nededicate) – capabile sa acopere mai multe cerinte, fiind
sisteme deschise capabile prin dezvoltare, sa inlocuiasca un sistem dedicat.
 Sistemele de calcul
 Locale (localizate) – toate componentele sunt localizate spatial, intr-un spatiu relatic mic;
 Distribuite – componentele sistemului se afla la distanta unele fata de altele, intre ele
existand transfer de informatii.
 Structura unui sistem de calcul:
 Hardware - ansamblu de componente fizice;
 Software – informatia necesara pentru ca sistemul de calcul sa realizeze actiunile propuse.
Sistemul de calcul - structura

8
 Componentele hard ale calculatorului (dupa van Newmann – unul dintre parintii ciberneticii) – o
unitate de calcul trebuie sa contina:
 Unitatea centrala de procesare (CPU);
 O memorie de stocare a datelor utilizate la un moment dat;
 Unitati de stocare permanenta, pentru o perioada lunga de timp;
 Dispozitive de intrare-iesire;
 Dispozitive de comunicatie.
 Unitatea centrala de procesare = dispozitivul care manipuleaza, muta si calculeaza date functie de
datele si instructiunile primite.
 CPU – microprocesor
 Dispozitive aferente
 Dispozitivele de stocare a informatiei – avem nevoie de dispozitive pentru programe aflate in lucru
si stocarea permanenta a datelor. Exista doua tipuri de memorie:
 Volatila
 Permanenta
 Memoria volatila este reprezentata de o memorie RAM (Random Acces Memory = memorie cu
acces aleator) adica orice spatiu liber din memorie are aceeasi probabilitate de ocupare, iar stocarea
informatiei este indexata.
 Citirea informatiei se face in doi pasi:
 Cautarea informatiei in index
 Accesarea informatiei
 Memoria RAM este de tip electronic, are un timp de acces foarte scurt (nanosecunde), capacitate de
stocare medie, cost mediu (=pret efectiv/capacitate de stocare).
 Capacitatea de stocare uzuala este de ordinul sutelor de megabyte (Mb).
 Memoria cache – memorie volatila, electronica, se gaseste in interiorul microprocesorului sau
imediata vecinatate, timp de acces foarte mic, in ea fiind stocate preemtiv informatiile de care are
nevoie procesorul.
 Memoria permanenta

9
  Memorie de tip ROM (Read Only Memory) – electronica, timp de acces mic in care sunt
stocate informatiile necesare pornirii sistemului de calcul.
 Hard-disk (HDD) – memorie electrmagnetica-mecanica cu o capacitate foarte mare de
stocare, timp de acces mediu, pret mic (zeci-sute de gigabyte).
 Floppy-disk (FDD) – unitate electromagnetica –mecanica, capacitate de stocare mica, timp
de acces mare, pret de cost relativ mic, portabilitate mare.
4. CD-ROM – mediu de stocare optomecanic, capacitate de stocare mare (700 Mb), timp de
acces mediu, pret foarte mic.
5. DVD-ROM – mediu de stocare optomecanic, arata ca un CD, poate fi inscriptionat pe
ambele fete, capacitate de stocare 2-17 Gb.
6. Memory stick – mediu de stocare electronic, timp de acces mic, pret mediu, capacitate de
stocare mare (zeci de Gb)
 Dispozitive de intrare/iesire (I/o) – sunt dispozitive care permit legatura dintre utilizatori si sistemul
de calcul:
 Monitor
 Tastatura
 Mouse
 Imprimanta
 Microfon
 boxe
 Software – ansamblu de informatii (instructiuni si date) necesare Hardware-ului pentru a realiza
procesele dorite de utilizator.
1. Programe de Bootstrap
2. Sisteme de operare
3. Programe de aplicatii
4. Compilatoare de limbaje de programare
5. Programe utilitare

1. Programele de Bootstrap – sunt programe lansate in executie odata cu pornirea sistemului de calcul,
realizand configurarea minima necesara functionarii corecte a acestuia; stabilesc protocoale de
comunicare intre componente, apoi cedeaza controlul Hardware-ului, sistemului de operare.

2. Sistemele de operare – sunt programe ce realizeaza legatura dintre programele de aplicatii si

Hardware, facand posibila rularea programelor de aplicatii in diferite configuratii Hardware

Din punct de vedere istoric existau sisteme de operare:

- dedicate (hardware)
- software dedicat doar pentru anumite sisteme

La momentul actual sistemele de operare sunt:

- de tip multitasking –capabile sa permita rularea si controlul mai multor procese simultan
- de tip multiuser – permit configurarea diferita pentru mai multi utilizatori si prezinta GUI
(graphic user interface)

Alte sisteme de operare sunt cele din categoria Windows, Unix, OS2, McOS, Linux
3. Programele de aplicatii
- de uz general – programe cu care utilizatorul interactioneaza nemijlocit pentru realizarea scopului
propus – utilizate de marea majoritate
10
 - programe de aplicatii de uz restrans –utilizate de anumite categorii de utilizatori; programe de
gestiune medicala, de imagistica medicala, baze de date de interes medical, de realitate virtuala (VR)
specifice.

4. Compilatoare de limbaje de programare – sunt programe ce realizeaza programe executabile, pe

baza instructiunilor scrise de utilizator intr-un anumit limbaj de programare. ( Cele mai folosite
limbaje de programare – clasa C, Fortran, Basic, Visual C, Visual Basic. Au aparut limbaje
indiferent de platforma: de tip java, clasa .net)

5. Programe utilitare – sunt programe ce ajuta efectiv utilizatorul in realizarea scopului propus, dar
cresc randamentul muncii acestuia:
- Programe de comunicatii;
- Programe de mesagerie;
- Agende;
- Programe de management a resurselor Hardware.
Clasificarea sistemelor de calcul din punct de vedere al complexitatii
1. Mainframe – sisteme multiprocesor ce realizeaza operatiuni dedicate (in special analiza in timp real,
modelari complexe, “data mining”, gestionarea marilor baze de date, controloare de trafic aerian,
modelare matematica pentru explozii nucleare, etc.)
2. Servere – calculatoare dedicate serviciilor de grup
- Servere de retea – gestioneaza retele de calculatoare din punct de vedere al traficului si al
drepturilor
- Servere de mail
- File servere – servere de fisiere si/sau date
3. Workstation (statii de lucru) – sunt sisteme dedicate sa realizeze anumite operatii/procese
- prelucrare de imagine
- procesare de semnal in timp real
4. PC (personal computer) – sisteme de calcul ce deservesc un utilizator sau un numar restrans de
utilizatori.

5. Asistenti digitali (PDA – personal digital assistant) – sisteme de calcul cu un grad mare de
portabilitate, prevazute cu recunoastere vocala si/sau a scrisului, utilizate pentru gestionarea
activitatii si relatiilor (folosite ca agenda)

(Delimitarea nu este clara, moda ultimilor ani arata o tendinta a sistemelor de “mica putere”
(PDA, PC) de a patrunde in relatia schimbului de informatii cu exteriorul (multimedia, recunoastere
vocala, recunoastere de imagini) cresterea portabilitatii acestora (Tablet PC)).

6. Obiecte de larg consum ce au implementate sisteme de calcul (telefoane mobile, aspiratoare

inteligente).

Reprezentarea Informatiei in sistemul de calcul

SISTEMUL BINAR
Sistemul binar
 Informatia este reprezentata digital – unitatea fundamentala pentru reprezentarea informatiei este
discreta (nu poate lua orice valoare)
 Se foloseste reprezentarea binara a informatiei, unitatea de baza a informatiei este bit-ul si poate
avea 2 valori (0 sau 1).
 Strict conventional se atribuie valoarea 0 prezentei potentialului electric si 1 absentei acestuia.
11
  O secventa de 8 biti se numeste byte.

 Un byte reprezinta 28=256, putem reprezenta 256 valori: 256 caractere, numerele 1÷ 255.
 1 kilobyte = 210 byte = 1024 byte

 Sistemul zecimal – numarul cifrelor distincte reprezinta baza sistemului numeric.

 Ex.: In sistemul zecimal sunt 10 cifre (0,1,2,….9).

 Fiecare numar in aceasta baza este exprimat ca o suma de produse ale fiecarei cifre si a unei puteri a
lui 10.
 5267=7x100+6x101+2x102+5x103
 Sistemul binar (baza 2) este alcatuit din 2 cifre (0,1). Similar:
 10101 = 1x20+0x21+1x22+0x23+1x24
 10101 (2) = 21 (10)

Aritmetica binara
 Pentru a aduna doua numere, le aliniem unul sub altul dupa puterile bazei si dupa aceea adunam
cifrele dinspre dreapta.

 Daca suma pentru orice coloana este mai mare decat ceea ce putem exprima cu o cifra (0 sau 1
pentru baza 2) atunci transportam un 1 la puterea imediat urmatoare (mai mare).

 Numim aceasta o depasire (overflow) daca puterea imediat urmatoare nu a fost implementata si acest
transport nu este posibil.
100101110 +
110011011
---------------
1011001001
 Numerele binare lungi sunt greu de citit. Din acest motiv, exista conventia de a grupa bits-ii cate 3
sau 4 incepand de la dreapta.

 Este obisnuit sa scriem fiecare set de 4 bits ca o cifra in baza 16 (hexazecimala).

 Aceste cifre sunt 0,1,2,3,….9,A,B,C,D,E,F

 Astfel 0011 este 3 si 1111 este F

 Pentru a explica scaderea este necesar sa cunoastem un concept al algebrei moderne numit aditivul
invers. De fiecare data cand adunam un numar la aditivul sau, obtinem 0.
 Ex.: 3 + (-3) = 0

 Matematic scaderea este posibila deoarece fiecare numar are un invers. De fapt, scaderea nu este
altceva decat adunarea aditivului invers.
 Scaderea Adunarea
minus plus
scazator inversul scazatorului
----------------- --------------------------

12
 diferenta suma

 Acest fapt este important deoarece UCP are logica de adunare. Daca putem converti scaderea la
adunare atunci putem folosi aceasta logica.
 Putem calcula aditivul invers in numai 2 pasi. Mai intai formam un numar care este numit
complement de unu: oriunde numarul original are un bit de 1, complementul va avea un 0 si
viceversa. Apoi adaugam 1 si obtinem complementul de 2.

 De exemplu sa consideram urmatoarele numere de 8 bits:

 0010 0101 Numar
1101 1010 Complement de unu
1101 1011 Complement de 2

 Notati ca adunand un numar cu complementul sau de doi, suma este o putere a lui 2 ( de aici si
numele)
 Ex.: 0010 0101 Numar
+1101 1011 Complement de doi
-------------------------------------------
10000 0000 Suma ca putere a lui doi
 Daca luam in considerare numai 8 bits din dreapta atunci cu adevarat raspunsul este 0.

 Inmultirea urmeaza acelasi proces folosit in aritmetica zecimala, cu exceptia faptului ca tabla
inmultirii este mult mai restransa.
 Ex.: 101
x 101
-----------------
101
000
101
------------------
11001
 Atata timp cat multiplicam numai prin 1 si 0, putem converti problema inmultirii intr-o serie de
adunari si deplasari (shifts) analizand bits-ii din inmultitor.

 Daca bitul este 1, adunam deanmultitul la produsul partial si deplasam inmultitorul cu o pozitie la
stanga; daca bitul este 0, pur si simplu facem numai deplasarea.

 Dupa cum stim CPU (UCP) are logica atat pentru adunare cat si pentru deplasare asa ca putem
intelege cum se realizeaza inmultirile.

 Observam ca ceea ce pentru noi este o singura operatie devine pentru computer o secventa de
operatii primitive.

 Rezulta ca multiplicarea se realizeaza mai complicat si ia mai mult timp. De fapt timpul necesr unei
inmultiri va depinde de numarul de 0 in inmultitor. Cu cat sunt mai putini de 0 cu atat sunt mai
multe adunari si timpul de calcul este mai indelungat.

 De retinut din aceasta: nu toate instructiunile au aceeasi viteza de procesare si unele viteze de
procesare variaza cu datele.
13
  Impartirea in binar se face asemanator cu impartirea in sistemul zecimal.

Reprezentarea numerelor
 Numerele pot fi reprezentate ca intregi sau in virgula mobila (floating point).

 Pentru reprezentarea ca intreg se folosesc un numar de 2n octeti, functie de formalismul de

reprezentare.
 1 octet = 0÷255
 2 octeti – se numeste reprezentare de 16 bits = 0÷64000
 4 octeti (32 bits) = 232
 8 octeti (64 bits)

 Cel mai mare numar ce poate fi pastrat intr-un byte este 11111111 sau 28-1 sau 255.

 Daca lasam deoparte primul (cel din stanga) bit pentru a servi ca bit de semn, atunci numerele care
pot fi pastrate intr-un byte pot varia de la -127 la 127.
 Pentru a memora numere mai mari putem combina 2 bytes consecutivi. In 16 bits se poate pastra un
numar pozitiv de ordinul 216-1 sau 65535. Daca folosim un bit pentru a fi bitul de semn atunci
intervalul devine: -32767 la 32767.

 Acest numar este destul de mare pentru majoritatea aplicatiilor; el este in general numit intreg si
formatul de 16 bits este numit formatul de numar intreg.

 Totusi unele probleme necesita numere mai mari sau valori fractionale. Putem sa lucram cu numere
mai largi folosind 4 bytes (32 bits) ca unitate. Modul de lucru se numeste virgula mobila (floating
point).

 Prima reprezentare de tip virgula mobila este pe 4 bytes si se numeste reprezentare in simpla precizie
(1 byte exponetul, 3 bytes mantisa).

 Pentru reprezentarea in dubla precizie se aloca 8 bytes (1 byte exponentul, 7 bytes mantisa) (± 255
valori reprezentabile pe 7 bytes x 10±127) numere care acopera aproape toata clasa de precizie
Reprezentarea caracterelor
 Alfabetul calculatorului contine 26 de litere mari si 26 de litere mici, 10 cifre, cateva duzini de
semne de punctuatie si cateva duzini de caractere speciale de control pe care hardul le recunoaste.

 Fiecare dintre aceste caractere are un cod unic care poate fi exprimat pe un byte. De exmplu, cand
utilizatorul tasteaza “57” la un terminal, el de fapt introduce un cod de 8 bits pentru “5” urmat de un
cod de 8 bits pentru “7”.

 Softul de sistem al calculatorului poate converti apoi aceste coduri in numar binar 0011 1001 care
poate fi folosit pentru calcul. In acelasi fel softul de sistem trebuie sa converteasca datele la siruri de
coduri care pot fi listate sau afisate.

 Pentru a elimina erorile de transmisie, computerul adauga un bit de paritate pentru a detecta codurile
invalide. Bitul de paritate este setat fie pe 0 fie pe 1 pentru a garanta numarul impar de cifre de 1 al
codului (exista deasemenea si o paritate para).

14
  Este simplu sa proiectam hard-ul in asa fel incat sa testeze paritatea fiecarui caracter procesat pentru
a detecta codurile invalide. Acest fapt este folositor in special cand citim date stocate pe medii
magnetice, cum sunt discurile, pe care orice particula de praf poate cauza erori temporare.

 Cand o eroare de paritate este detectata, softul de sistem normal incearca sa reciteasca (sa rescrie)
caracterul, de un numar fix de ori. Daca eroarea persista, operatia este intrerupta.

 Folosirea unui bit pentru verificarea paritatii va face codul caracterului mai lung. Totusi, acesta nu
este de fapt o problema atata timp cat codurile necesare reprezentarii alfabetului sunt mai putine de
128 si 128 de coduri pot fi exprimate in 7 bits. Al 8-lea bit este disponibil pentru a folosi ca bit de
paritate.
 American Standard Code for Information Interchange (ASCII) este codul utilizat de toate aplicatiile
folosite in microcomputere. Fiecare caracter este scris pe 7 bits.
 De exemplu: 100 0001 este codul pentru A
110 0001 este codul pentru a
100 0010 este codul pentru B

 Mai exista si alte coduri printre care si Extended Binary Coded Decimal Interchange Code
(EBCDIC). Acesta este un cod de 8 bits dezvoltat de IBM pentru calculatoarele mari. El nu necesita
un bit de paritate deoarece hardul care il proceseaza adauga un bit de paritate.

 Majoritatea memoriilor utilizeaza un al 9-lea bit de paritate pentru a-si verifica continutul. Un astfel
de bit de paritate este utilizat de hard si nu poate fi utilizat de programe.

Reprezentarea logica si fizica

 Atunci cand vorbim despre calculatoare trebuie sa facem diferenta intre entitatile logice si cele
fizice.

 Entitatile logice sunt acelea care comunica intelesul. De exemplu, un cod de caractere pe 8 bits, un
intreg pe 16 bits, un numar in virgula mobila pe 32 bits, un numar in dubla precizie pe 64 bits sunt
toate unitati logice.

 Cuvantul, in schimb, este o unitate fizica. Marimea cuvantului este numarul de bits care pot fi
accesati ca o unitate. Intr-un calculator de 8 bits, marimea cuvantului este de 8 bits.

 Pentru a citi o unitate logica exprimand un numar in virgula mobila este necesar sa citim patru
unitati (cuvinte) fizice. Pe de alta parte un calculator de 32 bits in mod normal are facilitati pentru a
accesa numai o parte a unui cuvant (un anume byte).
Reprezentarea imaginilor
 Imaginile se considera a fi obiecte dreptunghiulare, alcatuite dintr-o matrice pixel (pixel = elementul
cel mai mic din imagine, ce este definit individual).

 1 pixel este caracterizat prin pozitia in cadrul imaginii si culoarea sa. Numarul maxim de culori ce
poate fi luat de un pixel se numeste adancime de culoare.

 Cel mai des intalnite:

 Adancimea de culoare de 1 bit pentru alb-negru;
 Adancimea de culoare de 1 byte ce permite reprezentarea a 256 culor sau 256 nuante de gri;
 Adancimea de culoare de 2 byte – 64000 culori;
15
  Adancimea de culoare de 4 byte – cateva milioane de culori.

Retele de calculatoare
Mediul Internet

Definitie:
 Retea de calculatoare - reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate
prin intermediul unor medii de comuncatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de
unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori – chiar la nivel
mondial – a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si
informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea.
 Prin astfel de retele de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare
de utilizatori la nivel local, regional si mondial.

Avantaje:
 Aparitia calculatoarelor conectate in retea a reprezentat o performanta privind utilizarea
calculatoarelor in procesarea informatiilor.

 Avantajele oferite de retele de calculatoare:

 Utilizarea eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale (UC);
 Acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) si software (editoare,
limbaje de programare, programe specializate);
 Pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie (pe server) si sistem de protectie a
fisierelor si programelor;
 Utilizarea simultana a bazelor de date de catre mai multi utilizatori;
 Comunicare si schimb de informatii (programe si fisiere) intre utilizatori la nivel local,
regional sau mondial.
 Dezvoltarea retelelor de calculatoare (mici sau mari) a contribuit la elaborarea si utilizarea unor
aplicatii cu un impact mare asupra vietii economice si sociale din intreaga societate:

 Accesul la programe complexe ce ofera informatii utile la nivel macroeconomic;

 Accesul la marile baze de date din domeniile economic, financiar, comunicatii, etc.;

 Accesul la informatii stiintifice si transferul rapid al articolelor stiintifice

 Astazi vechiul model al unui singur calculator (sistem de calcul) care rezolva problemele (cererile)
unui numar de utilizatori, este inlocuit cu modelul nou al unui sistem de calculatoare interconectate.

 Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta calculatoarele centrale (FS – File Server)
care controleaza si gestioneaza prin intermediul unui sistem de operare, intreaga activitate de calcul
din retea.

 Aceste calculatoare centrale formeaza nucleul retelei.

 Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit (de regula cu cel putin 16 MB memorie interna)
pe care este instalat un sistem de operare pentru retea: NETWARE, UNIX, LINUX, OS/2,
WINDOWS NT.

16
  Calculatorul central controleaza toate resursele comune (unitati de discuri, unitati de dischete,
imprimante, plottere, modemuri, fisiere etc.), asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza
comunicatii intre statiile de lucru.

 Din punct de vedere hardware, o retea de calculatoare este constituita din:

 Calculataore centrale (server);
 Calculatoare de lucru (terminale); statii de lucru (workstations);
 Echipamente periferice;
 Elemente de conectare.

 Statia de lucru (workstation) este un calculator obisnuit PC care lucreaza sub un sistem de operare
obisnuit (Windows, Dos, Unix, Linux)
Tipuri de retele de calculatoare
 Functie de numarul statiilor de lucru si de aria lor de raspandire putem clasifica retelele de
clculatoare dupa cum urmeaza:

 Retele locale (LAN- Local Area Networks) – unesc resursele dintr-o suprafata geografica
limitata de genul unui birou/laborator, o cladire sau un grup de cladiri avand distanta dintre
statiile de lucru de 10÷1000 m. Aceste resurse pot include vocea, conversatia video la fel de
bine ca si datele de calculator;

 Retele orasenesti (MAN- Metropolitan Area Networks) – lucreaza la nivelul unui oras avand
distanta dintre statiile de lucru de ordinul kilometrilor.

 Retele regionale/mondiale (WAN- Wide Area Networks) – lucreaza la nivelul unei regiuni
sau la nivel mondial avand distanta dintre statiile de lucru de ordinul miilor de kilometri;
 Retele publice (PDN – Public Data Networks) – lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel
mondial si au acces la diverse retele locale, de exemplu:

 INTERNET (E-mail – posta electronica, WWW – World Wide Web)

 USENET si EUNET (Posta electronica si circulatia stirilor)
 CSNET si ARPANET (cercetare stiintifica)
 BITNET (informatii in diverse domenii)

 O retea de transport lung uneste computerele la distanta mare. Ca si reteaua la distanta mare reteaua
locala este conceputa pentru a lucra atat cu toate computerele interne cat si cu alte computere care
sunt parti dintr-o retea la mare distanta.

 Cand un LAN comunica cu un alt LAN cu acelasi tip de arhitectura ea face aceasta printr-o unitatea
numita punte (bridge) sau repetitor.

 Cand un LAN comunica cu o unitate cu alta proiectare comunicarea trebuie facuta printr-un
gateway.
Topologii ( structuri) de retele locale
 Topologia (structura) unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a statiilor de lucru
fata de Server. Modul de conectare va determina traseul pe care va circula informatia in retea, prin
urmare o structura a comunicatiilor in retea.

17
  In general, exista trei tipuri de topologii pentru retelele LAN.

 Topologia unei retele descrie modul in care sunt aranjate geometric legaturile si nodurile.

 Nodul poate fi un computer, un terminal, o imprimanta, etc, iar legatura este calea de comunicare
intre noduri.

 Legaturile fizice se refera la conexiunile efective: legaturile logice se refera la caile care pot fi
folosite pentru comunicatiile dintre noduri.

 Exista doua tipuri fundamentale de legaturi. Legaturile punct-cu-punct sunt circuite care conecteaza
doua si numai doua noduri fara sa treaca prin alte noduri.

 Conexiunile dintre un computer si terminalele sale sunt in general structurate in acest fel.

 Orice alt tip de legatura este numita legatura multipunct.

 Nodurile dintr-o retea pot fi organizate cu un nod responsabil al retelei. In acest caz exista un nod
master cu noduri tributare lui.

 Alternativ, o organizare mai democratica poate fi folosita, cu fiecare nod avand responsabilitate
pentru actiunile sale.

 Acesta este numit control distribuit.

 In fiecare caz controlul implica posibilitatea accesului la resursele retelei intr-o maniera echitabila.

 Fiecare nod individual este structurat intr-una din urmatoarele trei posibilitati: intr-o retea in stea
exista un singur procesor de control cu toate celelalte procesoare comunicand cu el.

 Nodul central al stelei este nodul master; toate comunicatiile dintre doua noduri tributare acestuia
trebuie sa treaca prin master.

 O varianta a stelei este arborele. In acest caz nodurile tributare pot coordona comunicatiile intre
noduri subsidiare lor.

Topologia Star (stea)

 Ofera o viteza mare de comunicatie, fiind destinata aplicatiilor in timp real.

 Comunicatia in interiorul retelei este realizata prin transferul pachetelor de date.

 Fiecare pachet contine adresa nodului destinatie, adresa nodului emitator si datele de transmis.

 Intr-o retea stea toate acestea sunt dirijate de nodul de control.

 Intr-o retea liniara sau inelara anumite semnale de control trebuie stabilite pentru a evita ca mai
multe noduri sa trimita un mesaj in acelasi timp.

 O metoda este folosirea simbolului de trecere (token passing).

18
  Un mesaj special numit simbol (the token) este trecut din nod in nod in inel.

 Cand un nod doreste sa trimita un pachet la alt nod el asteapta pana cand primeste simbolul.

 El nu pastreaza simbolul (dovada), el mai intai isi scrie pachetul si apoi pastreaza simbolul.

 Cu un singur simbol un singur nod poate sa transmita mesaje la un moment dat.

Topologia star

Topologia bus (magistrala)

 Are o fiabilitate sporita, viteza mare de transmisie.

 Aceasta topologie de baza este reteaua liniara.

 Aceasta este similara unei retele in inel care a fost deschisa.

 In ambele cazuri (inel si liniare), fiecare nod din retea trebuie sa examineze fiecare mesaj pentru a
determina daca pachetul ii este adresat.

 In reteaua inel nodurile participa activ la trecerea mesajelor spre nodul urmator; intr-o retea liniara
nu este necesara o asemenea actiune.

 Fizic, reteaua liniara are un avantaj asupra celei in inel deoarece este mai usor de instalat intr-o
cladire: tot ceea ce este necesar fiind linia de conectare (cablu coaxial).

 Retelele in inel pe de alta parte, necesita fire intre toate punctele pentru a pastra conectivitatea
inelului.
Topologia bus

19
Topologia ring (inel)
 Permite “egalitatea” statiilor de lucru intre ele.

 Retelele in inel leaga toate nodurile intr-un circuit inchis.

 Nodurile pot fi egale in ceea ce priveste manipularea retelei (activitate distribuita), sau poate exista
un nod de control (master).

 In domeniul topologiilor pentru retelele de calculatoare s-au realizat si unele standardizari, dintre
care amintim:

Topologia ring

 Comunicarea intre unitati dintr-un LAN este controlata de un protocol.

 Un protocol este un set formal de reguli.

 In clinica, protocolul descrie pasii necesari pentru a evalua o ipoteza.

20
 In comunicatii, protocoalele sunt reguli pentru schimbul de date intre noduri si legaturi.

 In majoritatea cazurilor aceste pachete contin de la 128 la 1024 de bytes.

 Astfel, un mesaj logic poate fi descompus in mai mult decat un pachet. Pachetele sunt unitatile
fizice ale transmisiei.

 Ele contin atat informatii de gestiune interna cat si la mare distanta – mesaje individuale sunt
transmise nodurilor intermediare.

 In fiecare nod intermediar este determinat nodul urmator in functie de destinatie si sarcina avuta.
 Astfel, un singur mesaj logic poate fi descompus in mai multe pachete.

 Fiecare pachet poate fi dirijat pe cai diferite si pachetele din acelasi mesaj logic pot sosi la destinatie
intr-o ordine aleatoare.

 Aceasta metoda de dirijare este numita pastreaza si trimite.

 Comparativ, in retelele liniare se foloseste o metoda asemanatoare radiofoniei, fiecare nod putand
accesa fiecare mesaj.

 Metoda de pastrare si trimitere poate fi folosita insa numai pentru datele pe calculator, ea nu este
potrivita pentru conversia prin voce. De ea se folosesc cel mai bine circuitele.

 Metoda radiofonica permite in schimb transmiterea pe acelasi cablu atat a vocii cat si a datelor de
calculator.

 Inainte de a intelege cum se face aceasta trebuie sa intelegem cum sunt schimbate pachetele de date
 System A System B

 Application ←level 7 protocol → Application

 Presentation ←level 6 protocol → Presentation

 Session ←level 5 protocol → Session

 Transport ←level 4 protocol → Transport

 Network ←level 3 protocol → Network

 Data Link ←level 2 protocol → Data Link

 Physical ←level 1 protocol → Physical

 Transmisia datelor intr-o retea implica o mare varietate de procese de la pregatirea mesajelor logice
de transmis pana la transmisia efectiva a semnalelor electrice.

 International Standard Organization (ISO) a schematizat aceste procese diferite intr-un model pe
sapte nivele.
21
  Nivelul unu al acestui model defineste conexiunile electrice si mecanice.

 Nivelul doi este pentru corelarea datelor. El defineste formatul la nivel de bit si verificarea erorilor.

 Nivelul trei este controlul de retea al adreselor si dirijarii mesajelor.

 Fiecare nivel comunica cu celelalte nivele in acelasi nod prin interfete.

 Regulile pentru a intelege ce se trimite prin retea se numesc protocoale.

 Exista un protocol care permite unui modul de nivel unu sa comunice cu un alt modul de nivel unu
din retea.
 Fiecare modul de nivel unu transforma date pentru sau de la modulul de nivel doi.

 In acest fel, doua module de nivel doi, in moduri diferite pot comunica logic unul cu altul.

 Modulul de nivel doi determina daca o transmisie este valida a sosit.

 Daca a sosit, datele sunt trimise la nivelul controlerului de retea unde pachetul este procesat.

 Daca toate nodurile din retea folosesc aceleasi reguli pentru a defini un pachet, atunci modulul de
nivel trei din fiecare nod va putea sa trimita sau sa receptioneze pachete de la orice alt nod din retea.

 Pe scurt protocolul ofera posibilitatea de a transmite date folosind un standard prestabilit.

 Exista cateva standarde.

 System Network Architecture (SNA) de la IBM suporta toate cele sapte nivele ISO.

 Ethernet suporta numai primele 3 nivele ale pachetului ISO.

 Unele protocoale sunt implementate ca hard separat; altele sunt implementate in claculator.

 Cand folosim un protocol cum este SNA putem opera la nivelul mesajelor logice.

 Cand folosim un protocol cum este Ethernet, avem nevoie de module care pot realiza functiile celor
patru nivele de conversie in pachete si mesaje logice.

 In general acestea sunt implementate ca functii soft.

 Cand comunicam intre retele cu protocoale diferite, conversia protocoalelor este necesara.

 Aceasta este functia asa numitelor gateway (porti de transmisie).

Mediul Internet si Reteaua (The Net)
 Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile de
calculatoare individuale (terminale, statii de lucru) si milioane de utilizatori, constituie comunitatea
Internet care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe servicii
informatice si resurse (baze de date diverse, biblioteci de programe, documentatii, etc.)
22
 Mediul Internet constituie un ansamblu complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de
operare, care trateaza in mod egal atat minicalculatoarele sau retelele de calculatoare , cat si PC-
urile sau mainframe-urile.

 Facilitatile mediului au o importanta egale, iar componentele sale se comporta una fata de alta fara
nici o discriminare.
 Spre deosebire de retelele comerciale de calculatoare pentru servicii (Serviciile bancare:
Netbanking, E-banking, America On Line), mediul Internet este un ansamblu de retele de
calculatoare la nivel mondial ce realizeaza conectarea a milioane de calculatoare si care reprezinta:

 calculatoare guvernamentale si ale institutiilor natiunilor den intreaga lume;

 calculataorele miilor de universitati si scoli din intreaga lume;

 sisteme de calcul ale marilor corporatii (Microsoft, IBM, Apple, etc.);

 sisteme de calcul ale unor organizatii si fundatii stiintifice, culturale, sociale;

 calculatoare ale marilor agentii de presa si televiziune din intreaga lume;

 calculatoarele milioanelor de utilizatori din intreaga lume

 Din punct de vedere architectural, mediul Internet este de fapt o retea gigantica de retele de
calculatoare raspandita la nivel mondial si care inglobeaza diverse produse hardware si software ce
gestioneaza o mare colectie de baze de date ce contin informatii si servicii de toate tipurile, acestea
fiind accesibile de la orice calculator (terminal) conectat la retea in orice loc si la orice moment.

 Comentariu. Mediul Internet este cel mai mare system informatic din lume, perfect legal si in multe
cazuri gratuit. Resursele pe care le ofera sunt immense si ele se schimba aproape zilnic, asa cum se
schimba tehnologiile informatice.

 In Romania, dupa 1990 reteaua Internet a cunoscut o expansiune deosebita prin aparitia diverselor
legaturi interne si internationale, constituite in diverse retele.

 La inceput au aparut reteaua din mediul universitar (nodul central fiind UPB – Universitatea
Politehnica Bucuresti) si reteaua din mediul cercetarii (nodul central fiind ICI – Institutul de
Cercetari in Informatica)
 Reteaua locala UPB este nodul central al retelei RoEduNet (the Romanian Education Network) de
care sunt conectate retele din peste 50 institutii de invatamant si de cultura din Bucuresti si din tara.

 Reteaua locala a Universitatii Bucuresti este conectata la acesta retea.

 In present, majoritatea centrelor universitare din tara au retele locale conectate la reteaua Internet.

 De asemenea, multe scoli generale si licee din Bucuresti si din tara sunt conectate la Internet.

 Majoritatea institutiilor guvernamentale si neguvernamentale, institute de cercetare si proiectare,

marile biblioteci din tara, firme cu diverse activitati sunt conectate la Internet.

23
  Cererea pentru conectarea la reteaua Internet a determinat aparitia atat a furnizorilor de servicii
Internet pentru domeniul public cat si pentru domeniul commercial.
Evolutia si dezvolatarea mediului Internet.
 In anul 1968 a aparut ideea necesitatii guvernului S.U.A. de a interconecta pe o intindere mare, un
numar mare de calculatoare (de diverse tipuri si dimensiuni), in scopul cooperarii dintre universitati
si departamentele militare ale tarii in cadrul unor proiecte de cercetare comune.

 Din aceste motive a luat fiinta agentia ARPA (Advanced Research Projects Agency) a carei
activitate s-a concretizat in anul 1970 prin proiectele:

 ARPANET – retea de calculatoare pentru cercetari in beneficiul guvernului S.U.A.;

 MILNET – retea de calculatoare pentru cercetari in domeniul militar si de aparare.

 In anul 1975, s-a realizat standardizarea unor protocoale (limbaje de comunicare intre calculatoarele
interconectate) obtinandu-se standardul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol)
utilizat pentru legarea in retea a calculatoarelor de la majoritatea universitatilor americane
importante si de la departamentele de aparare din S.U.A.

 Astfel a aparut reteaua de calculatoare DARPA Internet, apoi DARPANET si care a reprezentat
nucleul unei gigantice retele de calculatoare pe care o numim astazi mediul Internet.

 Dupa anul 1980, deja au inceput sa se lege la acest nucleu tot mai multe retele locale, principalele
legaturi Internet realizandu-se prin organizatia NSF (National Science Foundation), gestionate de
compania ANS (Advances Network and Services) in cooperare cu firmele IBM, MCI si un
consortiu de universitati din Michigan.

 De asemenea, in acesta perioada s-a realizat si interconectarea cu retele de pe continentul european,

acesta prin intermediul comunicatiilor prin satelit.
 Trebuie sa precizam faptul ca in anii ’80 s-au constituit retele independente care ulterior s-au
conectat (prin sisteme numite gateways – porti electronice de legatura) la reteaua Internet:

 reteaua Usenet, a luat fiinta pentru a conecta calculatoarele Universitatii Duke cu cele ale
Universitatii Carolina de Nord (implementata de Tom Truscott si Jim Ellis in 1980);

 reteaua CSNET (Computer Science Network), 1980;

 reteaua NSFNET (National Science Foundation), 1986;

 reteaua FidoNet ce a implementat serviciul “echomail” dezvoltat de Tom Jennings in 1984;

astazi se poate accesa acest serviciu prin WWW;

 reteaua BITNET (Because It’s Time Network), retea mondiala formata din Universitati,
Institute de cercetare, Organizatii comerciale; in anul 1989 a fuzionat cu reteaua CSNET
constituin reteaua CREN (Corporation for Research and Education Network);

 reteaua BIX (Byte Information eXchange), retea creata de revista Byte pentru servicii on-line
orientate pe probleme hardware pentru calculatoare;

24
  reteaua EARN (European Academic and Research Network).
 Din anul 1992, administrarea mediului Intenet este realizata de organizatia internationale ISOC
(Internet Society) ce este sponsorizata de membrii comunitatii Internet din S.U.A., Europa si din alte
continente.

 Organizatia ISOC are urmatoarele organisme administrative:

 IAB (Internet Architecture Board), ce se ocupa cu dezvoltarea protocoalelor din retea;

 IEFT (Internet Engineering Task Force) , ce se ocupa de dezvoltarea specificatiilor pentru

standarde;

 IRTF (Internet Research Task Force), ce se ocupa de tehnologia interconectarii si stiinta

informatiei.

TEHNICI DE EXPLORARE IN MEDICINA

IMAGISTICA MEDICALA
Imagistica Medicala
 Introducerea informaticii in medicina a condus la dezvoltarea tehnicilor exploratorii.

 Reprezinta ansamblul de mijloace si tehnici ce permit obtinerea de informatii despre starea de

sanatate a pacientului.

 Explorarea informationala – implica interogarea bazelor de date si cautarea informatiilor existente

despre antecedentele medicale ale pacientului.

 Explorarea medicala – obtinerea de date privitoare la organismul pacientului ca sistem biologic si a

starii subsistemelor sale.

Clasificarea tehnicilor de investigare

 Tehnici invazive
 Scintigrafia medicala
 Radiografia
 Tomografia computerizata
 Tehnici minim invazive
 Ultrasonografia (ecografia)
 Termografia
 Analiza de semnal (EKG, EEG, etc)
 Rezonanta magnetica nucleara si de spin
Imagistica medicala este folosita in:
 Reconstructia unei imagini bazate pe masuratori ale unui parametru fizic;

 Obtinerea imaginii prin reconstructie;

 Prezentarea si analiza imaginii;

 Imbunatatirea calitatii imaginii prin procesare;

25
  Stocarea, catalogarea si accesarea imaginilor
Modalitati de obtinere a imaginii
 Masurarea unui parametru fizic ce poate reflecta o caracteristica de interes a organismului/tesutului
- Masurarea radiatiei emise de organism
- Masurarea unui semnal electric

 Localizarea spatiala a valorii parametrului de interes.

- Discretizarea spatiala a organismului
- Calculul valorii parametrului de interes

 Realizarea unei reprezentari grafice conventionale a valorilor parametrului

 Analiza post-procesare si stocarea imaginilor

Spectrul radiatiilor electromagnetice si partea spectrului folosita pentru fiecare tip de aplicatie
Ultrasunetele
 Sunt produse de cristale piezoelectrice ce transforma energia electrica in energie acustica si vice-
versa.

 Cristalele pot vibra cu frecvente cuprinse intre 2÷10 MHz, mult mai inalte decat frecventa sunetelor
pe care le putem auzi (maxim 20 kHz).

 Similar radarului si sonarului sunt emise unde sonore pulsatorii si sunt masurate energiile si timpii
necesari sosirii ecoului dupa ce undele sonore au fost reflectate.

 Principalul scop este determinarea distantei dintre sursa ultrasunetelor si mediile pe care sufera
reflexie.

 Prin intermediul unui monitor se pot observa imaginile anatomice ale ariei investigate.

 Precizia masuratorilor este invers proportionala cu durata pulsului: durata mica a pulsului emis
determina o precizie marita in masurarea distantei.
Ultrasunetele
 Sunt produse de cristale piezoelectrice ce transforma energia electrica in energie acustica si vice-
versa.

 Cristalele pot vibra cu frecvente cuprinse intre 2÷10 MHz, mult mai inalte decat frecventa sunetelor
pe care le putem auzi (maxim 20 kHz).

 Similar radarului si sonarului sunt emise unde sonore pulsatorii si sunt masurate energiile si timpii
necesari sosirii ecoului dupa ce undele sonore au fost reflectate.

 Principalul scop este determinarea distantei dintre sursa ultrasunetelor si mediile pe care sufera
reflexie.

 Prin intermediul unui monitor se pot observa imaginile anatomice ale ariei investigate.

 Precizia masuratorilor este invers proportionala cu durata pulsului: durata mica a pulsului emis
determina o precizie marita in masurarea distantei.
26
Avantaje si aplicatii:
 Nu prezinta efecte secundare daunatoare;
 Este o metoda importanta de examinare a copiilor mici si a femeilor insarcinate;
 Investigarea functionarii inimii;
 Examinarea creierului;
 Examinarea ochilor;
 Detectarea tumorilor si a chisturilor.
Radiologia
 Obtinerea imaginilor radiologice se bazeaza pe trimiterea unui fascicul de radiatii X catre pacient in
scopul examinarii.

 Radiatia X transmisa este detectata de un ecran fluoroscopic cu expunerea unui film sau prin
intermediul unui intensificator de imagine.

 Atenuarea radiatiei X depinde de tipul de tesut parcurs (densitate si structura chimica)

Principiul radiografiei X cu intensificator de imagine.

 Odata ajunse la intensificatorul de imagine, radiatiile X sunt transformate intr-o distributie de

electroni ce produce o imagine amplificata a luminii pe un ecran fluorescent, imagine ce poate fi
vizualizata pe un monitor si poate fi stocata pe un CD-ROM

Radiologia digitala
 Imaginile se genereaza pe o placa luminiscenta in locul combinatiilor ecran-film radiologic.
 Imaginea latenta formata este citita prin intermediul unui scaner laser.
 Astfel se poate obtine imaginea radiografica digitala.
 Imaginea este post-procesata pentru punerea in eviventa a detaliilor invizibile cu ochiul liber.

Radiologia digitala de substractie
 Principiul maririi contrastului:
a) Distributie intensitatii de-a lungul unei linii a imaginii;
b) Aceeasi distributie dupa injectarea mediului de contrast;
c) Distributia intensitatii dupa substractie;
d) Distributia intensitatii dupa sporirea contrastului.

Rezonanta magnetica

 Asigura reprezentarea distributiei tesuturilor intr-o sectiune transversala a corpului, pe baza

densitatii atomilor de hidrogen.

 La iradierea corpului cu radiatie EM de anumita frecventa, intr-o directie perpendiculara pe un camp

magnetic extern, vor rezona numai nucleele cu frecventa de rezonanta egala cu frecventa pulsului de
RF.
27
  Frecventa Larmour depinde de intensitatea campului magnetic.
 Apare un curent indus in spirele bobinei perpendiculare pe campul magnetic extern;

 Amplitudinea curentului este proportionala cu numarul de nuclee rezonante din volum si cu

frecventa Larmour ce determina pozitia probei;

 Se obtine densitatea atomilor de hidrogen la fiecare locatie, prin retroproiectie.

 La incetarea pulsului de radiofrecventa, tesuturile magnetizate revin la echilibru prin fenomenul de

relaxare.
 Relaxarea longitudinala T1- este datorata schimbului de energie cu nucleele inconjuratoare – 63%
din nuclee se realiniaza in campul magnetic extern.

 Relaxarea transversala T2 – este datorata interactiunii spin-spin.

 Tesuturi diferite au T1 si T2 diferiti functie de densitate.

 Rezulta variatia in contrast a zonelor de tesut diferit.

 Intr-un camp magnetic neomogen numai protonii vor rezona la anumite frecvente localizate acolo
unde intensitatea campului magnetic este in concordanta cu frecventa radianta. Prin modificarea
frecventei alte zone vor rezona.

Tomografia computerizata
 Reprezinta modalitatea de obtinere a imaginilor ce portretizeaza distributia reala a tesuturilor in
sectiune transversala.

 Considerand o sectiune transversala de 1 mm grosime, o putem imparti in elemente de arie foarte

mica.

 La trecerea unui fascicul ingust de radiatii X prin sectiune, fiecare element atenueaza fasciculul pana
la o anumita valoare;

 Marimea atenuarii este determinata de compozitia moleculara si densitatea tesutului;

 Intensitatea fasciculului transmis va fi mai mica decat cea a fasciculului incident;

 Fiecare element atenueaza diferit datorita prezentei unui tesut diferit.



 Principiul tomografiei computerizate. Combinatia unui tub de radiatii X cu un detector este

translatata de-a lungul pacientului, producand un profil al densitatii p(K,f). Prin rotirea combinatiei
detector-tub deradiatii X se obtin un numar de profile. Din aceste profile se pot determina
coeficientii de atenuare ai fiecarui pixel (voxel).

28