Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Scurt istoric
Blaise Pascal (1623 – 1662) – descoperitorul teoriei moderne a probabilitatilor si cel ce a stabilit
bazele pentru calculul integral
Gottfried Wilhelm von Liebnitz (1646 -1716) – a modificat calculatorul lui Pascal pentru a
imbunatati multiplicarea (tehnologia vremii – ineficienta)
Charles Babbage (1791 – 1871) introduce conceplte de calcul automat ce se gasesc la computerele
de azi, intr-o era preelectronica (metoda diferentelor)
In 1806 Joseph Marie Jacquard (1752 – 1834) a perfectionat un model de razboi de tesut pentru
modelele automate ( cartele cu gauri)
Ada, contesa de Lovelace – fiica lordului Byron – este considerata a fi primul programator – pe un
model analitic produs de Babbage.
1850 D.D. Parmalee – patenteaza una din primele masini de adunat operate prin taste.
Comptometer – inventat de Dorr E. Felt – prima unitate de calcul de succes (15 ani) (instructiuni
pentru cele 4 operatii aritmetice)
In 1874 Remington – vinde prima masina de scris de succes comercial (litere mari)
In 1930 psihologul August Dvorak a inceput sa dezvolte asezarea eficienta a claviaturii.
1912 Thomas Watson cumpara patentul si dreptul de proprietate asupra utilizarii cartelelor in
procesarea datelor, de la Herman Holleritz
1937 George Stibitz de la Bell Telephone Laboratory produce un computer digital cu relee telefonice
ce reusea o impartire de 9 cifre in 30 de secunde
Simultan Howard Aiken – student la Harvard – propune IBM-ului un calculator mare cu relee
(1930).
1944 apare Mark I – “Babbage’s dream comes true” – executa o inmultire in 3 secunde si trimitea
raspunsurile pe o cartela sau o imprimanta.
Simultan apare ENIAC – produs de Mauchly si Eckert – mare, scump si ingrozitor de programat.
Totusi februarie 1946 prin aparitia ENIAC-ului ne-a trecut in epoca moderna a
calculatoarelor.
George Boole (1815 – 1864) – fondatorul logicii simbolice moderne. El exprima conceptele logicii
in froma matematica – a redus logica la un calcul proportional numit acum algebra booleana – cu
impact major in teoria probabilitatilor, geometria multimilor, teoria informatiei si design-ul
calculatoarelor electronice si a circuitelor de comutare.
1
(1912 – 1954) Alan Turing – procesarea moderna – formalizarea algoritmilor – descompunerea
unei functii in operatii repetitive simple. Noul computer putea trece secvential printr-un set finit de
instructiuni.
• 1971 Ted Hoff – Intel Corporation – a produs primul microprocesor (CPU implementat pe placa)
Definitie:
Informatica Medicala
Este stiinta care se ocupa cu colectarea, sistematizarea, interpretarea si prelucrarea informatiilor din
domeniul medical si domeniile conexe acestuia.
Van Bemmel: Informatica medicala cuprinde aspecte teoretice si practice ale procesarii si
transmiterii informatiei, bazate pe cunoasterea si experienta derivata din activitatea medicala si
ingrijirea sanatatii
Notiunea de Informatie
EXPERIMENTUL este orice activitate planificata avand ca scop obtinerea unui rezultat;
2
CAMPUL DE EVENIMENTE MUTUAL EXCLUSIVE reprezinta campul de evenimente in care
producerea unui eveniment implica neaparitia celorlalte;
pi 1
i 1
Evenimentul nul este evenimentul cu probabilitatea de aparitie zero;
Evenimentul cert este evenimenyul cu probabilitatea de aparitie unu
Definim
ENTROPIA INFORMATIONALA: ca marime nenegativa legata de gradul de dezordine al
unui sistem.
n
H pi log 2 pi
i 1
Se numeste asa deoarece expresia ei are aceeasi forma cu formula entropiei din fizica.
Entropia nu poate descreste intr-un sistem inchis si are doua proprietati:
este maxima daca si numai daca evenimentele sunt echiprobabile,
i p 1 i
n
este zero daca campul de evenimente contine evenimentul cert
i pi 1
INFORMATIA reprezinta variatia cu sens schimbat a entropiei informationale de-a lungul unui
experiment:
I SI
1bit
1 bit este informatia necesara rezolvarii nedeterminarii unui camp de evenimente complet si mutual
exclusive alcatuit din doua evenimente echiprobabile. Este un concept amaterial.
Exemplu:
Pentru un eveniment cu probabilitatea de aparitie de 1 la 1024,continutul informatiei este: I=10 biti
Pentru inregistrarea sexului unui pacient, continutul in informatie este de 1 bit (poate fi o si 1 sau M
si F)
Informatia este subiectiva si depinde de receptorul fiecaruia
Este emisa de un emitator si receptata de un receptor;
3
Mesajul reprezinta informatia transmisa de la un emitator la un receptor;
Semnalul este suportul fizic al mesajului;
Informatia are o utilitate, functie atat de emtator cat si de receptor
Fiecare dintre elemente e supus perturbatiilor (sunt factori ce altereaza informatia transmisa0.
Pentru a creste probabilitatea ca un mesaj sa fie receptat corect se foloseste un ansamblu de
metode numite redundanta.
Exista doua tipuri de redundanta:
Pasiva (mesajul repetat si supradimensionat si nu implica un feed-back din partea
receptorului);
Activa (implica un feed-back al transmiterii mesajului) parametru de confirmare.
O transmitere perfect redundanta este rar utilizata.
Exista 5 configuratii S, T, R
Transmitere unidirectionala: S,R cunoscuti; intereseaza mesajul; nu intereseaza canalul de
transmitere (ex. Auscultarea inimii);
Comunicare bidirectionala: S, R cunoscuti; R este interesat doar de mesajul transmis de sursa
(ex. Conversatia medic-pacient);
S=R: un singur dispozitiv; nu suntem interesati de mesaj ci de canalul de transmitere (ex.
Ultrasunetele);
Fara receptor – situatie academica (ex. Maladie asimptomatica – extrasistole- simptomele nu
sunt constatate de clinician);
Fara sursa – tipic pentru medicina – sunt detectate simptomele dar nu se cunoaste cauza.
LITERA este cel mai scurt semnal ce corespunde unui mesaj;
LIMBAJUL este alfabetul si modul de compunere a literelor astfel incat sa faca posibila existenta
unui canal de comunicare;
CUVANTUL este succesiunea de litere ce poate determina o actiune sau ridicarea unei
nedeterminari.
Exemplu: acizii nucleici sunt alcatuiti din 4 baze azotate A T C G ce trebuie sa determine 20
aminoacizi.
4
Daca cuvantul ar avea
1 litera → 4 cuvinte
2 litere → 16 cuvinte
3 litere → 64 cuvinte (CODON)
Cuvinte cu lungimi fixe (8 / 16 / 32 / 64)
In transmiterea de informatie in interiorul corpului uman prin cele doua mecanisme existente,
cuvintele sunt de lungime fixa in cazul Sistemului Nervos, numarul de litere depinde de numarul de
trasee neuronale existente.
In cazul sistemului endocrin ( ca transmitere informationala de obicei ne referim la SN) cuvintele au
lungime fixa de o singura litera.
O molecula de hormon = 1 cuvant
TEORIA SISTEMELOR
CIBERNETICA SI BIOCIBERNETICA
Ludwig von Bertalanffy (1950 – 1968)
Prin sistem se intelege o structura formata din elemente diferite si/sau identice, in interactiune
reciproca, structura capabila de a efectua procese fizico-chimice, biologice sau de grup cu o
finalitate observabila si care poate fi descrisa cu ajutorul legilor obiective ale naturii sau grupului.
k – amplificarea (gain)
t– timpul de intarziere
h(t) – functie de pondere
Traiectoria = multimea punctelor prin care trece sistemul
Din punct de vedere formal un sistem este caracterizat de parametrii (i,h,o k,τ) intre care exista
relatia:
o t f h t , i t , k
h t i t
h t h t0 , i t deci
o t f h t 0 , i t , i t , k
5
Sistem = ansamblu de componente care se comporta unitar dintr-un anumit punct de vedere si este
limitat spatial.
Clasificarea sistemelor:
1. Dupa modul de variatie temporala:
a. Continue – h(t), o(t) variaza continuu cu timpul
b. Discrete – h(t), o(t) pot lua doar anumite valori
c. Hibride – h(t), o(t) variaza continuu si discret pentru tratarea matematica
i. Continuizarea
ii. Discontinuizarea
6
6. Din punct de vedere al linearitatii functiilor care descriu sistemele
a. Sisteme liniare
b. Sisteme neliniare
Studiul sistemelor
1. Analiza de sistem – se identifica paramerii i, o, h, t, k
2. Sinteza sistemelor – parametrizarea, crearea modelului matematic
3. Conducerea sistemelor
Problema fundamentala a conducerii unui sistem rezida in cautarea acelor input-uri care sunt cele
mai potrivite asigurarii unor output-uri optime.
Caracteristicile biosistemelor
Biosistemele sunt sisteme naturale formate dintr-o multime de elemente, care impreuna cu relatiile si
conexiunile lor, alcatuiesc o formatiune integrala, ce apartine unui anumit nivel de organizare al
materiei vii.
Proprietatile biosistemelor:
I. Metabolismul
a. Anabolismul – implica sinteza macromoleculelor si structurilor macromoleculare pe baza
unui consum energetic; endoenergetic (ΔG>0) si antientropic (ΔS<0)
b. Catabolismul – procese de degradare care decurg cu eliberare de energie libera (ΔG<0), de
caldura si cu crestere de entropie (ΔS>0)
II. Autoreproducerea – conform tezei biogenezei orice fiinta actuala a provenit tot dintr-o fiinta vie –
sexuata sau asexuata (teoria panspermiei)
7
III. Programarea – reprezinta o schimbare posibila a sistemului in viitor, determinata de structura sa
actuala (Asby, 1972)
a. Programe proprii (pentru sine) – permit autoconservarea biosistemului (relatia cu mediul,
nutritia)
b. Programe inferioare (subprograme) – permit functionarea subsistemelor componente
c. Programe superioare (supraprograme) – permit integrarea sistemelor in alt program ierarhic
superior
IV Autoreglarea (homoestazia = mentinerea parametrilor interni intre anumite limite, indiferent de
modificarea parametrilor externi)
V Disipativitatea – in faza de dezvoltare a biositemelor entropia acestora scade, pe baza unor procese
cuplate ireversibile ce duc la cresterea entropiei in mediul extern
SISTEMELE DE CALCUL
DEFINITIE, STRUCTURA, CLASIFICARE
Sistemele de calcul
Sistemele de calcul sunt formate din subsisteme electronice, electrono-mecanice si electrono-optice,
capabile sa realizeze o serie de operatii matematice cu reprezentari ale unor proprietati fizice,
generand rezultate care sunt reprezentate sub diferite forme.
Exista doua tipuri de sisteme de calcul:
Sisteme de calcul dedicate, capabile sa efectueze doar un anumit set de operatii specifice
unui domeniu sau unei actiuni (ex. Telefon mobil, pace-maker)
Sisteme de calcul de uz general (nededicate) – capabile sa acopere mai multe cerinte, fiind
sisteme deschise capabile prin dezvoltare, sa inlocuiasca un sistem dedicat.
Sistemele de calcul
Locale (localizate) – toate componentele sunt localizate spatial, intr-un spatiu relatic mic;
Distribuite – componentele sistemului se afla la distanta unele fata de altele, intre ele
existand transfer de informatii.
Structura unui sistem de calcul:
Hardware - ansamblu de componente fizice;
Software – informatia necesara pentru ca sistemul de calcul sa realizeze actiunile propuse.
Sistemul de calcul - structura
8
Componentele hard ale calculatorului (dupa van Newmann – unul dintre parintii ciberneticii) – o
unitate de calcul trebuie sa contina:
Unitatea centrala de procesare (CPU);
O memorie de stocare a datelor utilizate la un moment dat;
Unitati de stocare permanenta, pentru o perioada lunga de timp;
Dispozitive de intrare-iesire;
Dispozitive de comunicatie.
Unitatea centrala de procesare = dispozitivul care manipuleaza, muta si calculeaza date functie de
datele si instructiunile primite.
CPU – microprocesor
Dispozitive aferente
Dispozitivele de stocare a informatiei – avem nevoie de dispozitive pentru programe aflate in lucru
si stocarea permanenta a datelor. Exista doua tipuri de memorie:
Volatila
Permanenta
Memoria volatila este reprezentata de o memorie RAM (Random Acces Memory = memorie cu
acces aleator) adica orice spatiu liber din memorie are aceeasi probabilitate de ocupare, iar stocarea
informatiei este indexata.
Citirea informatiei se face in doi pasi:
Cautarea informatiei in index
Accesarea informatiei
Memoria RAM este de tip electronic, are un timp de acces foarte scurt (nanosecunde), capacitate de
stocare medie, cost mediu (=pret efectiv/capacitate de stocare).
Capacitatea de stocare uzuala este de ordinul sutelor de megabyte (Mb).
Memoria cache – memorie volatila, electronica, se gaseste in interiorul microprocesorului sau
imediata vecinatate, timp de acces foarte mic, in ea fiind stocate preemtiv informatiile de care are
nevoie procesorul.
Memoria permanenta
Memorie de tip ROM (Read Only Memory) – electronica, timp de acces mic in care sunt
stocate informatiile necesare pornirii sistemului de calcul.
9
Hard-disk (HDD) – memorie electrmagnetica-mecanica cu o capacitate foarte mare de
stocare, timp de acces mediu, pret mic (zeci-sute de gigabyte).
Floppy-disk (FDD) – unitate electromagnetica –mecanica, capacitate de stocare mica, timp
de acces mare, pret de cost relativ mic, portabilitate mare.
4. CD-ROM – mediu de stocare optomecanic, capacitate de stocare mare (700 Mb), timp de
acces mediu, pret foarte mic.
5. DVD-ROM – mediu de stocare optomecanic, arata ca un CD, poate fi inscriptionat pe
ambele fete, capacitate de stocare 2-17 Gb.
6. Memory stick – mediu de stocare electronic, timp de acces mic, pret mediu, capacitate de
stocare mare (zeci de Gb)
Dispozitive de intrare/iesire (I/o) – sunt dispozitive care permit legatura dintre utilizatori si sistemul
de calcul:
Monitor
Tastatura
Mouse
Imprimanta
Microfon
boxe
Software – ansamblu de informatii (instructiuni si date) necesare Hardware-ului pentru a realiza
procesele dorite de utilizator.
1. Programe de Bootstrap
2. Sisteme de operare
3. Programe de aplicatii
4. Compilatoare de limbaje de programare
5. Programe utilitare
1. Programele de Bootstrap – sunt programe lansate in executie odata cu pornirea sistemului de calcul,
realizand configurarea minima necesara functionarii corecte a acestuia; stabilesc protocoale de
comunicare intre componente, apoi cedeaza controlul Hardware-ului, sistemului de operare.
Alte sisteme de operare sunt cele din categoria Windows, Unix, OS2, McOS, Linux
3. Programele de aplicatii
- de uz general – programe cu care utilizatorul interactioneaza nemijlocit pentru realizarea scopului
propus – utilizate de marea majoritate
- programe de aplicatii de uz restrans –utilizate de anumite categorii de utilizatori; programe de
gestiune medicala, de imagistica medicala, baze de date de interes medical, de realitate virtuala (VR)
specifice.
10
4. Compilatoare de limbaje de programare – sunt programe ce realizeaza programe executabile, pe
baza instructiunilor scrise de utilizator intr-un anumit limbaj de programare. ( Cele mai folosite
limbaje de programare – clasa C, Fortran, Basic, Visual C, Visual Basic. Au aparut limbaje
indiferent de platforma: de tip java, clasa .net)
5. Programe utilitare – sunt programe ce ajuta efectiv utilizatorul in realizarea scopului propus, dar
cresc randamentul muncii acestuia:
- Programe de comunicatii;
- Programe de mesagerie;
- Agende;
- Programe de management a resurselor Hardware.
Clasificarea sistemelor de calcul din punct de vedere al complexitatii
1. Mainframe – sisteme multiprocesor ce realizeaza operatiuni dedicate (in special analiza in timp real,
modelari complexe, “data mining”, gestionarea marilor baze de date, controloare de trafic aerian,
modelare matematica pentru explozii nucleare, etc.)
2. Servere – calculatoare dedicate serviciilor de grup
- Servere de retea – gestioneaza retele de calculatoare din punct de vedere al traficului si al
drepturilor
- Servere de mail
- File servere – servere de fisiere si/sau date
3. Workstation (statii de lucru) – sunt sisteme dedicate sa realizeze anumite operatii/procese
- prelucrare de imagine
- procesare de semnal in timp real
4. PC (personal computer) – sisteme de calcul ce deservesc un utilizator sau un numar restrans de
utilizatori.
5. Asistenti digitali (PDA – personal digital assistant) – sisteme de calcul cu un grad mare de
portabilitate, prevazute cu recunoastere vocala si/sau a scrisului, utilizate pentru gestionarea
activitatii si relatiilor (folosite ca agenda)
(Delimitarea nu este clara, moda ultimilor ani arata o tendinta a sistemelor de “mica putere”
(PDA, PC) de a patrunde in relatia schimbului de informatii cu exteriorul (multimedia, recunoastere
vocala, recunoastere de imagini) cresterea portabilitatii acestora (Tablet PC)).
Un byte reprezinta 28=256, putem reprezenta 256 valori: 256 caractere, numerele 1÷ 255.
11
1 kilobyte = 210 byte = 1024 byte
Fiecare numar in aceasta baza este exprimat ca o suma de produse ale fiecarei cifre si a unei puteri a
lui 10.
5267=7x100+6x101+2x102+5x103
Sistemul binar (baza 2) este alcatuit din 2 cifre (0,1). Similar:
10101 = 1x20+0x21+1x22+0x23+1x24
10101 (2) = 21 (10)
Aritmetica binara
Pentru a aduna doua numere, le aliniem unul sub altul dupa puterile bazei si dupa aceea adunam
cifrele dinspre dreapta.
Daca suma pentru orice coloana este mai mare decat ceea ce putem exprima cu o cifra (0 sau 1
pentru baza 2) atunci transportam un 1 la puterea imediat urmatoare (mai mare).
Numim aceasta o depasire (overflow) daca puterea imediat urmatoare nu a fost implementata si acest
transport nu este posibil.
100101110 +
110011011
---------------
1011001001
Numerele binare lungi sunt greu de citit. Din acest motiv, exista conventia de a grupa bits-ii cate 3
sau 4 incepand de la dreapta.
Pentru a explica scaderea este necesar sa cunoastem un concept al algebrei moderne numit aditivul
invers. De fiecare data cand adunam un numar la aditivul sau, obtinem 0.
Ex.: 3 + (-3) = 0
Matematic scaderea este posibila deoarece fiecare numar are un invers. De fapt, scaderea nu este
altceva decat adunarea aditivului invers.
Scaderea Adunarea
minus plus
scazator inversul scazatorului
----------------- --------------------------
diferenta suma
Acest fapt este important deoarece UCP are logica de adunare. Daca putem converti scaderea la
adunare atunci putem folosi aceasta logica.
12
Putem calcula aditivul invers in numai 2 pasi. Mai intai formam un numar care este numit
complement de unu: oriunde numarul original are un bit de 1, complementul va avea un 0 si
viceversa. Apoi adaugam 1 si obtinem complementul de 2.
Notati ca adunand un numar cu complementul sau de doi, suma este o putere a lui 2 ( de aici si
numele)
Ex.: 0010 0101 Numar
+1101 1011 Complement de doi
-------------------------------------------
10000 0000 Suma ca putere a lui doi
Daca luam in considerare numai 8 bits din dreapta atunci cu adevarat raspunsul este 0.
Inmultirea urmeaza acelasi proces folosit in aritmetica zecimala, cu exceptia faptului ca tabla
inmultirii este mult mai restransa.
Ex.: 101
x 101
-----------------
101
000
101
------------------
11001
Atata timp cat multiplicam numai prin 1 si 0, putem converti problema inmultirii intr-o serie de
adunari si deplasari (shifts) analizand bits-ii din inmultitor.
Daca bitul este 1, adunam deanmultitul la produsul partial si deplasam inmultitorul cu o pozitie la
stanga; daca bitul este 0, pur si simplu facem numai deplasarea.
Dupa cum stim CPU (UCP) are logica atat pentru adunare cat si pentru deplasare asa ca putem
intelege cum se realizeaza inmultirile.
Observam ca ceea ce pentru noi este o singura operatie devine pentru computer o secventa de
operatii primitive.
Rezulta ca multiplicarea se realizeaza mai complicat si ia mai mult timp. De fapt timpul necesr unei
inmultiri va depinde de numarul de 0 in inmultitor. Cu cat sunt mai putini de 0 cu atat sunt mai
multe adunari si timpul de calcul este mai indelungat.
De retinut din aceasta: nu toate instructiunile au aceeasi viteza de procesare si unele viteze de
procesare variaza cu datele.
Reprezentarea numerelor
Numerele pot fi reprezentate ca intregi sau in virgula mobila (floating point).
13
Pentru reprezentarea ca intreg se folosesc un numar de 2n octeti, functie de formalismul de
reprezentare.
1 octet = 0÷255
2 octeti – se numeste reprezentare de 16 bits = 0÷64000
4 octeti (32 bits) = 232
8 octeti (64 bits)
Cel mai mare numar ce poate fi pastrat intr-un byte este 11111111 sau 28-1 sau 255.
Daca lasam deoparte primul (cel din stanga) bit pentru a servi ca bit de semn, atunci numerele care
pot fi pastrate intr-un byte pot varia de la -127 la 127.
Pentru a memora numere mai mari putem combina 2 bytes consecutivi. In 16 bits se poate pastra un
numar pozitiv de ordinul 216-1 sau 65535. Daca folosim un bit pentru a fi bitul de semn atunci
intervalul devine: -32767 la 32767.
Acest numar este destul de mare pentru majoritatea aplicatiilor; el este in general numit intreg si
formatul de 16 bits este numit formatul de numar intreg.
Totusi unele probleme necesita numere mai mari sau valori fractionale. Putem sa lucram cu numere
mai largi folosind 4 bytes (32 bits) ca unitate. Modul de lucru se numeste virgula mobila (floating
point).
Prima reprezentare de tip virgula mobila este pe 4 bytes si se numeste reprezentare in simpla precizie
(1 byte exponetul, 3 bytes mantisa).
Pentru reprezentarea in dubla precizie se aloca 8 bytes (1 byte exponentul, 7 bytes mantisa) (± 255
valori reprezentabile pe 7 bytes x 10±127) numere care acopera aproape toata clasa de precizie
Reprezentarea caracterelor
Alfabetul calculatorului contine 26 de litere mari si 26 de litere mici, 10 cifre, cateva duzini de
semne de punctuatie si cateva duzini de caractere speciale de control pe care hardul le recunoaste.
Fiecare dintre aceste caractere are un cod unic care poate fi exprimat pe un byte. De exmplu, cand
utilizatorul tasteaza “57” la un terminal, el de fapt introduce un cod de 8 bits pentru “5” urmat de un
cod de 8 bits pentru “7”.
Softul de sistem al calculatorului poate converti apoi aceste coduri in numar binar 0011 1001 care
poate fi folosit pentru calcul. In acelasi fel softul de sistem trebuie sa converteasca datele la siruri de
coduri care pot fi listate sau afisate.
Pentru a elimina erorile de transmisie, computerul adauga un bit de paritate pentru a detecta codurile
invalide. Bitul de paritate este setat fie pe 0 fie pe 1 pentru a garanta numarul impar de cifre de 1 al
codului (exista deasemenea si o paritate para).
Este simplu sa proiectam hard-ul in asa fel incat sa testeze paritatea fiecarui caracter procesat pentru
a detecta codurile invalide. Acest fapt este folositor in special cand citim date stocate pe medii
magnetice, cum sunt discurile, pe care orice particula de praf poate cauza erori temporare.
Cand o eroare de paritate este detectata, softul de sistem normal incearca sa reciteasca (sa rescrie)
caracterul, de un numar fix de ori. Daca eroarea persista, operatia este intrerupta.
14
Folosirea unui bit pentru verificarea paritatii va face codul caracterului mai lung. Totusi, acesta nu
este de fapt o problema atata timp cat codurile necesare reprezentarii alfabetului sunt mai putine de
128 si 128 de coduri pot fi exprimate in 7 bits. Al 8-lea bit este disponibil pentru a folosi ca bit de
paritate.
American Standard Code for Information Interchange (ASCII) este codul utilizat de toate aplicatiile
folosite in microcomputere. Fiecare caracter este scris pe 7 bits.
De exemplu: 100 0001 este codul pentru A
110 0001 este codul pentru a
100 0010 este codul pentru B
Mai exista si alte coduri printre care si Extended Binary Coded Decimal Interchange Code
(EBCDIC). Acesta este un cod de 8 bits dezvoltat de IBM pentru calculatoarele mari. El nu necesita
un bit de paritate deoarece hardul care il proceseaza adauga un bit de paritate.
Majoritatea memoriilor utilizeaza un al 9-lea bit de paritate pentru a-si verifica continutul. Un astfel
de bit de paritate este utilizat de hard si nu poate fi utilizat de programe.
Entitatile logice sunt acelea care comunica intelesul. De exemplu, un cod de caractere pe 8 bits, un
intreg pe 16 bits, un numar in virgula mobila pe 32 bits, un numar in dubla precizie pe 64 bits sunt
toate unitati logice.
Cuvantul, in schimb, este o unitate fizica. Marimea cuvantului este numarul de bits care pot fi
accesati ca o unitate. Intr-un calculator de 8 bits, marimea cuvantului este de 8 bits.
Pentru a citi o unitate logica exprimand un numar in virgula mobila este necesar sa citim patru
unitati (cuvinte) fizice. Pe de alta parte un calculator de 32 bits in mod normal are facilitati pentru a
accesa numai o parte a unui cuvant (un anume byte).
Reprezentarea imaginilor
Imaginile se considera a fi obiecte dreptunghiulare, alcatuite dintr-o matrice pixel (pixel = elementul
cel mai mic din imagine, ce este definit individual).
1 pixel este caracterizat prin pozitia in cadrul imaginii si culoarea sa. Numarul maxim de culori ce
poate fi luat de un pixel se numeste adancime de culoare.
Retele de calculatoare
Mediul Internet
Definitie:
15
Retea de calculatoare - reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate
prin intermediul unor medii de comuncatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de
unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori – chiar la nivel
mondial – a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si
informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea.
Prin astfel de retele de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare
de utilizatori la nivel local, regional si mondial.
Avantaje:
Aparitia calculatoarelor conectate in retea a reprezentat o performanta privind utilizarea
calculatoarelor in procesarea informatiilor.
Accesul la marile baze de date din domeniile economic, financiar, comunicatii, etc.;
Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta calculatoarele centrale (FS – File Server)
care controleaza si gestioneaza prin intermediul unui sistem de operare, intreaga activitate de calcul
din retea.
Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit (de regula cu cel putin 16 MB memorie interna)
pe care este instalat un sistem de operare pentru retea: NETWARE, UNIX, LINUX, OS/2,
WINDOWS NT.
Calculatorul central controleaza toate resursele comune (unitati de discuri, unitati de dischete,
imprimante, plottere, modemuri, fisiere etc.), asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza
comunicatii intre statiile de lucru.
Retele locale (LAN- Local Area Networks) – unesc resursele dintr-o suprafata geografica
limitata de genul unui birou/laborator, o cladire sau un grup de cladiri avand distanta dintre
statiile de lucru de 10÷1000 m. Aceste resurse pot include vocea, conversatia video la fel de
bine ca si datele de calculator;
Retele orasenesti (MAN- Metropolitan Area Networks) – lucreaza la nivelul unui oras avand
distanta dintre statiile de lucru de ordinul kilometrilor.
Retele regionale/mondiale (WAN- Wide Area Networks) – lucreaza la nivelul unei regiuni
sau la nivel mondial avand distanta dintre statiile de lucru de ordinul miilor de kilometri;
Retele publice (PDN – Public Data Networks) – lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel
mondial si au acces la diverse retele locale, de exemplu:
O retea de transport lung uneste computerele la distanta mare. Ca si reteaua la distanta mare reteaua
locala este conceputa pentru a lucra atat cu toate computerele interne cat si cu alte computere care
sunt parti dintr-o retea la mare distanta.
Cand un LAN comunica cu un alt LAN cu acelasi tip de arhitectura ea face aceasta printr-o unitatea
numita punte (bridge) sau repetitor.
Cand un LAN comunica cu o unitate cu alta proiectare comunicarea trebuie facuta printr-un
gateway.
Topologii ( structuri) de retele locale
Topologia (structura) unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a statiilor de lucru
fata de Server. Modul de conectare va determina traseul pe care va circula informatia in retea, prin
urmare o structura a comunicatiilor in retea.
Topologia unei retele descrie modul in care sunt aranjate geometric legaturile si nodurile.
Nodul poate fi un computer, un terminal, o imprimanta, etc, iar legatura este calea de comunicare
intre noduri.
Legaturile fizice se refera la conexiunile efective: legaturile logice se refera la caile care pot fi
folosite pentru comunicatiile dintre noduri.
17
Exista doua tipuri fundamentale de legaturi. Legaturile punct-cu-punct sunt circuite care conecteaza
doua si numai doua noduri fara sa treaca prin alte noduri.
Conexiunile dintre un computer si terminalele sale sunt in general structurate in acest fel.
Alternativ, o organizare mai democratica poate fi folosita, cu fiecare nod avand responsabilitate
pentru actiunile sale.
In fiecare caz controlul implica posibilitatea accesului la resursele retelei intr-o maniera echitabila.
Fiecare nod individual este structurat intr-una din urmatoarele trei posibilitati: intr-o retea in stea
exista un singur procesor de control cu toate celelalte procesoare comunicand cu el.
Nodul central al stelei este nodul master; toate comunicatiile dintre doua noduri tributare acestuia
trebuie sa treaca prin master.
O varianta a stelei este arborele. In acest caz nodurile tributare pot coordona comunicatiile intre
noduri subsidiare lor.
Fiecare pachet contine adresa nodului destinatie, adresa nodului emitator si datele de transmis.
Intr-o retea liniara sau inelara anumite semnale de control trebuie stabilite pentru a evita ca mai
multe noduri sa trimita un mesaj in acelasi timp.
Un mesaj special numit simbol (the token) este trecut din nod in nod in inel.
Cand un nod doreste sa trimita un pachet la alt nod el asteapta pana cand primeste simbolul.
El nu pastreaza simbolul (dovada), el mai intai isi scrie pachetul si apoi pastreaza simbolul.
18
Topologia bus (magistrala)
Are o fiabilitate sporita, viteza mare de transmisie.
In ambele cazuri (inel si liniare), fiecare nod din retea trebuie sa examineze fiecare mesaj pentru a
determina daca pachetul ii este adresat.
In reteaua inel nodurile participa activ la trecerea mesajelor spre nodul urmator; intr-o retea liniara
nu este necesara o asemenea actiune.
Fizic, reteaua liniara are un avantaj asupra celei in inel deoarece este mai usor de instalat intr-o
cladire: tot ceea ce este necesar fiind linia de conectare (cablu coaxial).
Retelele in inel pe de alta parte, necesita fire intre toate punctele pentru a pastra conectivitatea
inelului.
Topologia bus
Nodurile pot fi egale in ceea ce priveste manipularea retelei (activitate distribuita), sau poate exista
un nod de control (master).
In domeniul topologiilor pentru retelele de calculatoare s-au realizat si unele standardizari, dintre
care amintim:
Topologia ring
In comunicatii, protocoalele sunt reguli pentru schimbul de date intre noduri si legaturi.
Astfel, un mesaj logic poate fi descompus in mai mult decat un pachet. Pachetele sunt unitatile
fizice ale transmisiei.
Ele contin atat informatii de gestiune interna cat si la mare distanta – mesaje individuale sunt
transmise nodurilor intermediare.
In fiecare nod intermediar este determinat nodul urmator in functie de destinatie si sarcina avuta.
Astfel, un singur mesaj logic poate fi descompus in mai multe pachete.
Fiecare pachet poate fi dirijat pe cai diferite si pachetele din acelasi mesaj logic pot sosi la destinatie
intr-o ordine aleatoare.
20
Aceasta metoda de dirijare este numita pastreaza si trimite.
Comparativ, in retelele liniare se foloseste o metoda asemanatoare radiofoniei, fiecare nod putand
accesa fiecare mesaj.
Metoda de pastrare si trimitere poate fi folosita insa numai pentru datele pe calculator, ea nu este
potrivita pentru conversia prin voce. De ea se folosesc cel mai bine circuitele.
Metoda radiofonica permite in schimb transmiterea pe acelasi cablu atat a vocii cat si a datelor de
calculator.
Inainte de a intelege cum se face aceasta trebuie sa intelegem cum sunt schimbate pachetele de date
System A System B
International Standard Organization (ISO) a schematizat aceste procese diferite intr-un model pe
sapte nivele.
Nivelul doi este pentru corelarea datelor. El defineste formatul la nivel de bit si verificarea erorilor.
Exista un protocol care permite unui modul de nivel unu sa comunice cu un alt modul de nivel unu
din retea.
Fiecare modul de nivel unu transforma date pentru sau de la modulul de nivel doi.
In acest fel, doua module de nivel doi, in moduri diferite pot comunica logic unul cu altul.
Daca toate nodurile din retea folosesc aceleasi reguli pentru a defini un pachet, atunci modulul de
nivel trei din fiecare nod va putea sa trimita sau sa receptioneze pachete de la orice alt nod din retea.
Unele protocoale sunt implementate ca hard separat; altele sunt implementate in claculator.
Cand folosim un protocol cum este SNA putem opera la nivelul mesajelor logice.
Cand folosim un protocol cum este Ethernet, avem nevoie de module care pot realiza functiile celor
patru nivele de conversie in pachete si mesaje logice.
Cand comunicam intre retele cu protocoale diferite, conversia protocoalelor este necesara.
Facilitatile mediului au o importanta egale, iar componentele sale se comporta una fata de alta fara
nici o discriminare.
Spre deosebire de retelele comerciale de calculatoare pentru servicii (Serviciile bancare:
Netbanking, E-banking, America On Line), mediul Internet este un ansamblu de retele de
calculatoare la nivel mondial ce realizeaza conectarea a milioane de calculatoare si care reprezinta:
Comentariu. Mediul Internet este cel mai mare system informatic din lume, perfect legal si in multe
cazuri gratuit. Resursele pe care le ofera sunt immense si ele se schimba aproape zilnic, asa cum se
schimba tehnologiile informatice.
In Romania, dupa 1990 reteaua Internet a cunoscut o expansiune deosebita prin aparitia diverselor
legaturi interne si internationale, constituite in diverse retele.
La inceput au aparut reteaua din mediul universitar (nodul central fiind UPB – Universitatea
Politehnica Bucuresti) si reteaua din mediul cercetarii (nodul central fiind ICI – Institutul de
Cercetari in Informatica)
Reteaua locala UPB este nodul central al retelei RoEduNet (the Romanian Education Network) de
care sunt conectate retele din peste 50 institutii de invatamant si de cultura din Bucuresti si din tara.
In present, majoritatea centrelor universitare din tara au retele locale conectate la reteaua Internet.
De asemenea, multe scoli generale si licee din Bucuresti si din tara sunt conectate la Internet.
Cererea pentru conectarea la reteaua Internet a determinat aparitia atat a furnizorilor de servicii
Internet pentru domeniul public cat si pentru domeniul commercial.
Evolutia si dezvolatarea mediului Internet.
In anul 1968 a aparut ideea necesitatii guvernului S.U.A. de a interconecta pe o intindere mare, un
numar mare de calculatoare (de diverse tipuri si dimensiuni), in scopul cooperarii dintre universitati
si departamentele militare ale tarii in cadrul unor proiecte de cercetare comune.
Din aceste motive a luat fiinta agentia ARPA (Advanced Research Projects Agency) a carei
activitate s-a concretizat in anul 1970 prin proiectele:
Astfel a aparut reteaua de calculatoare DARPA Internet, apoi DARPANET si care a reprezentat
nucleul unei gigantice retele de calculatoare pe care o numim astazi mediul Internet.
23
Dupa anul 1980, deja au inceput sa se lege la acest nucleu tot mai multe retele locale, principalele
legaturi Internet realizandu-se prin organizatia NSF (National Science Foundation), gestionate de
compania ANS (Advances Network and Services) in cooperare cu firmele IBM, MCI si un
consortiu de universitati din Michigan.
reteaua Usenet, a luat fiinta pentru a conecta calculatoarele Universitatii Duke cu cele ale
Universitatii Carolina de Nord (implementata de Tom Truscott si Jim Ellis in 1980);
reteaua BITNET (Because It’s Time Network), retea mondiala formata din Universitati,
Institute de cercetare, Organizatii comerciale; in anul 1989 a fuzionat cu reteaua CSNET
constituin reteaua CREN (Corporation for Research and Education Network);
reteaua BIX (Byte Information eXchange), retea creata de revista Byte pentru servicii on-line
orientate pe probleme hardware pentru calculatoare;
Cristalele pot vibra cu frecvente cuprinse intre 2÷10 MHz, mult mai inalte decat frecventa sunetelor
pe care le putem auzi (maxim 20 kHz).
Similar radarului si sonarului sunt emise unde sonore pulsatorii si sunt masurate energiile si timpii
necesari sosirii ecoului dupa ce undele sonore au fost reflectate.
25
Principalul scop este determinarea distantei dintre sursa ultrasunetelor si mediile pe care sufera
reflexie.
Prin intermediul unui monitor se pot observa imaginile anatomice ale ariei investigate.
Precizia masuratorilor este invers proportionala cu durata pulsului: durata mica a pulsului emis
determina o precizie marita in masurarea distantei.
Ultrasunetele
Sunt produse de cristale piezoelectrice ce transforma energia electrica in energie acustica si vice-
versa.
Cristalele pot vibra cu frecvente cuprinse intre 2÷10 MHz, mult mai inalte decat frecventa sunetelor
pe care le putem auzi (maxim 20 kHz).
Similar radarului si sonarului sunt emise unde sonore pulsatorii si sunt masurate energiile si timpii
necesari sosirii ecoului dupa ce undele sonore au fost reflectate.
Principalul scop este determinarea distantei dintre sursa ultrasunetelor si mediile pe care sufera
reflexie.
Prin intermediul unui monitor se pot observa imaginile anatomice ale ariei investigate.
Precizia masuratorilor este invers proportionala cu durata pulsului: durata mica a pulsului emis
determina o precizie marita in masurarea distantei.
Avantaje si aplicatii:
Nu prezinta efecte secundare daunatoare;
Este o metoda importanta de examinare a copiilor mici si a femeilor insarcinate;
Investigarea functionarii inimii;
Examinarea creierului;
Examinarea ochilor;
Detectarea tumorilor si a chisturilor.
Radiologia
Obtinerea imaginilor radiologice se bazeaza pe trimiterea unui fascicul de radiatii X catre pacient in
scopul examinarii.
Radiatia X transmisa este detectata de un ecran fluoroscopic cu expunerea unui film sau prin
intermediul unui intensificator de imagine.
Radiologia digitala
26
Imaginile se genereaza pe o placa luminiscenta in locul combinatiilor ecran-film radiologic.
Imaginea latenta formata este citita prin intermediul unui scaner laser.
Astfel se poate obtine imaginea radiografica digitala.
Imaginea este post-procesata pentru punerea in eviventa a detaliilor invizibile cu ochiul liber.
Radiologia digitala de substractie
Principiul maririi contrastului:
a) Distributie intensitatii de-a lungul unei linii a imaginii;
b) Aceeasi distributie dupa injectarea mediului de contrast;
c) Distributia intensitatii dupa substractie;
d) Distributia intensitatii dupa sporirea contrastului.
Rezonanta magnetica
Intr-un camp magnetic neomogen numai protonii vor rezona la anumite frecvente localizate acolo
unde intensitatea campului magnetic este in concordanta cu frecventa radianta. Prin modificarea
frecventei alte zone vor rezona.
Tomografia computerizata
Reprezinta modalitatea de obtinere a imaginilor ce portretizeaza distributia reala a tesuturilor in
sectiune transversala.
27
Considerand o sectiune transversala de 1 mm grosime, o putem imparti in elemente de arie foarte
mica.
La trecerea unui fascicul ingust de radiatii X prin sectiune, fiecare element atenueaza fasciculul pana
la o anumita valoare;
28