Sunteți pe pagina 1din 5

Crispedia

Jocul ielelor, de Camil Petrescu (rezumat literar


/ comentariu literar)

Context teoretic
In acceptia actuala a termenului, drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in
proza, cu un continut grav, uneori tragic, prezentat intr-un registru sobru, care nu exclude insa
elementele comice. Aparuta in secolul al XVIII-lea ca specie intermediara (intre comedie si
tragedie, dar mai flexibila decat cea din urma), drama s-a dezvoltat in contextul estetic al
romantismului, fiind definita de Victor Hugo drept creatia dramatica ce "topeste in acelasi suflu
grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia".
Acelasi statut intermediar, de "hibrid estetic", este semnalat si de Hegel, in sensul pozitiv al
termenilor: "in drama, subiectivitatea, in loc sa actioneze cu absurditate comica, se umple de
seriozitatea relatiilor meritorii si a caracterelor ferme, in timp ce darzenia tragica a vointei si
profunzimea conflictelor se inmladiaza si se aplaneaza in asa masura, incat se poate ajunge la
o conciliere a intereselor si la unirea armonioasa a scopurilor".
Repere teoretice oferite de autor
Creatia dramatica a lui Camil Petrescu ilustreaza conceptia sa despre teatru, care "nu este si
nu poate fi altceva decat o intamplare cu oameni". Aceasta "arta a intamplarii traita dinaintea
simturilor unui spectator" presupune un receptor avizat, pe masura intentiilor artistice ale
dramaturgului, caci "nu exista un joc de teatru realizat intr-o reprezentatie daca nu exista si un
spectator in constiinta caruia sa se configureze, intr-o structura mai mult sau mai putin
completa, spectacolul". Titluri precum Act venetian, Danton, Jocul ielelor il propun pe autor ca
intemeietor al dramei de idei in literatura romana, in intelesul pe care il da conceptului de
"drama absoluta".
Enuntarea ipotezei
Concentrand conceptia artistica a dramaturgului (redata explicit in Modalitatea estetica a
teatrului), Jocul ielelor prezinta toate particularitatile speciei: tema o constituie drama iluzionarii,
conflictul il formeaza criza de constiinta, in al carei spatiu se regaseste confruntarea dintre doua
lumi antitetice (Realia si Utopia), protagonistul este tipul intelectualului insetat de absolut, un
spirit lucid, orgolios, intransigent cu lumea si cu sine, registrul stilistic este grav, iar finalul

www.crispedia.ro

Pagina 1

Crispedia

consemneaza ultimul gest al eroului, care alege "sa se ridice de la masa vietii".
Incadrarea in gen si specie
Nota autorului de la inceputul piesei ofera cheia de lectura a continutului, tipul de realitate
sociala care a stat la baza fictiunii dramatice, precum si specia ("drama de idei") abordata in
chip explicit: "Lucrarea care urmeaza nu vrea sa fie decat acest lucru contradictoriu,
«drama a absolutului» si, deci, se intelege ca toate referintele aparent istorice nu
corespund datelor stiute. Astfel, personajele si partidele socialist, liberal, conservator citate sunt
aci personaje si partide de fictiune. Sunt insa in anume sens substantial reale datele cadrului,
menite sa fixeze momentul: mai 1914".
Evidentierea subiectului si continutului dramatic
Continutul dramatic al textului in discutie nu este format atat dintr-o derulare de evenimente, cat
dintr-o confruntare de idei desemnata de raportul absolut-relativ. Totusi, axa evenimentiala, pe
care se construieste edificiul ideologic, propune o actiune simpla, prezentata ca pretext al
dezbaterilor. Astfel, Gelu Ruscanu, director al ziarului "Dreptatea sociala", este protagonistul
acestei actiuni si declanseaza o serie de evenimente care-i reveleaza lipsa de sens a existentei.
Duce o campanie violenta impotriva ministrului Justitiei, Saru-Sinesti, pe care-l acuza de
coruptie si-i cere demisia, anuntand ca, altfel, ar putea publica o scrisoare a Mariei Sinesti ce ar
dezvalui ca la originea averii acestuia a stat o crima.
Stapanit de ideea dreptatii absolute, eroul este hotarat sa mearga pana la capat, in ciuda
tuturor presiunilor facute asupra lui: discutia cu primul-procuror, dezvaluirile matusii Irena,
rugamintile Mariei. Cand ministrul propune eliberarea din inchisoare a unui detinut politic, Petre
Boruga, grav bolnav, in schimbul incetarii campaniei denigratoare, camarazii lui Gelu Ruscanu
accepta "tranzactia", iar el trebuie sa se supuna majoritatii. Inselat in toate asteptarile sale
(cultul tatalui, dragostea unica, dreptatea absoluta), tulburat in propriile convingeri, nu rezista
presiunilor realitatii si se sinucide, repetand destinul tatalui sau.
Evolutia dramatica este anticipata chiar din debutul piesei, doar protagonistul nu intelege ca
libertatea de a actiona i-a fost anihilata, ca optiunea sa eventuala nu poate viza decat doua
scenarii deja jucate, anume a fi ucis (ca si Calmette) si a se sinucide (precum tatal sau): intr-un
articol, se mentioneaza ca, la Paris, un director de ziar, Calmette, publica scrisorile de dragoste
adresate lui de sotia ministrului Justitiei si este ucis de acesta din urma; chipul tatalui il
urmareste fatidic pe tot parcursul dramei.
Prezicerea conflictului

www.crispedia.ro

Pagina 2

Crispedia

Conflictul, elementul esential al dramei de idei, este unul exterior, abia precizat, care genereaza
unul mai acut, in planul constiintei eroului. Doua lumi se contureaza inca de la inceput: "Realia",
in care sunt continuti, exclusiv, oameni ca zetarul Dumitrache, batran si aproape orb, pianistul
Lipovici, care se sinucide din cauza saraciei, si, pe de alta parte, "Utopia", lumea ideilor pure, un
spatiu fragil, in permanent pericol de distrugere daca vine in contact cu realitatea.
Particularizarea determinarii de idei
Si tocmai in aceasta zona a conflictului se particularizeaza determinarea "de idei". Ruscanu
postuleaza cu o frenezie specifica ganditorilor idealisti, caci exista in el un demon al
contemplarii imposibilului, al "jocului ielelor", o continua tentatie a absolutului (generatoare de
impresionante combustii sufletesti) ce face ca drama sa devina, in ansamblul ei, un document
care analizeaza o lunga agonie definita astfel: "Cata luciditate, atata existenta si deci atata
drama". Constiinta ce supune totul conceptualizarii, judecatilor radicale ("O iubire care nu este
eterna, nu este nimic") este nevoita sa rasfranga si un "balci al desertaciunilor" care-i repugna.
Prezentarea personajului
Gelu Ruscanu apare, uneori, surprins intr-un elan donchihotesc, sperand ca "va indrepta
lumea", alteori ca un cavaler blazat, in armura stralucitoare a glosarilor din urma: "Raul e in
noi... Totul in lume este coruptibil... Nimic nu e intreg si frumos... si nici nu poate deveni... Toate
se indeplinesc numai pana la o palma de pamant. Totul e altfel de cum era asteptat... Cel mai
frumos mar are viermele in el... Mai merita viata asta sa fie traita, daca totul ti se da atat de
carpit si de indoielnic?".
Tipologia si statutul personajului
Ca esenta si manifestare, personajul camilpetrescian vine sa ilustreze aceeasi conceptie
despre teatru a dramaturgului-eseist care afirma ca: "intr-o drama absoluta, nici motivele
fatalitatii antice, nici cele ale fatalitatii biologice nu sunt excluse, cum nu sunt excluse nici
personajele «tip», reprezentand «caractere», nici cazurile patologice,
telurice ori chiar aberante, ci sunt numai subsumate esentei si in acest sens au un rol subsidiar,
iar observatia este valabila si la roman.
Personajul autentic al dramei absolute este un om de specie noua, capabil de crize de
constiinta, de ordin cognitiv, nu moral, in esenta". Intelectualul lucid, hipersensibil, orgolios,
inadaptatul superior pare sa fie un personaj de descendenta romantica, insa probitatea morala,
consecventa, intransigenta il propun ca erou clasic, al carui ideal de existenta este surprins,
interogativ, de Maria: "Vrei sa strangi totul in camasa de forta a ideilor tale?".

www.crispedia.ro

Pagina 3

Crispedia

Dialogul, modalitate de expunere specifica genului dramatic


Modalitate de expunere dominanta, dialogul are functia caracterizarii directe si indirecte si
puncteaza momentele de maxima tensiune a conflictului. Din replica lui Sinesti, spre exemplu,
reies orgoliul puterii si pragmatismul ostentativ al personajului: "Pot propune scoaterea din
fundul ocnei a unor oameni uitati de semenii lor si de Dumnezeu acolo si pot deschide actiuni
care sa trimita in fundul ocnei altii, nimicind astfel familii intregi, distrugand fericirea sotiilor si
copiilor". O alta replica incheie piesa si lamureste decizia protagonistului: "A avut trufia sa
judece totul [...] Era prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de
inteligent pentru ceea ce voia el. [...] L-a pierdut orgoliul lui nemasurat...".
Functionalitatea indicatiilor
Ceea ce individualizeaza piesa lui Camil Petrescu in contextul dramaturgiei interbelice, in
privinta constructiei, este functionalitatea didascaliilor. Ample precizari de natura descriptiva,
indicatiile scenice detaliaza un decor in acord cu tipologia cavalerului ideilor si il portretizeaza
convingator pe inadaptatul superior. Majoritatea au un continut psihologic, apropiat de proza
analitica: "Gelu intai nu stie ce sa creada. Parca s-ar fi rasturnat in el dimensiunea unui orizont.
Se scoala si face cativa pasi ametit. Mainile parca nu stiu ce sa mai faca, se mangaie, se
framanta una pe alta. Se ridica, ia o floreta din panoplie, o indoaie ganditor, loveste cu ea,
concentrat".
Concluzii
Avand, prin urmare, ca pretext dramatic, un hybris de natura caracterologica ("orgoliul
nemasurat", "trufia ideilor"), o desfasurare previzibila conceputa ca fond pentru o confruntare de
idei, piesa camilpetresciana confirma precizarea autorului, "o drama a absolutului", si reia, in
alta formula, imaginea centrala a poeziei Ideea: "Eu sunt dintre acei / Cu ochi halucinati si
mistuiti launtric / Cu sufletul marit / Caci am vazut idei".
Recomandari
- Jocul ielelor, de Camil Petrescu (comentariu literar / analiza literara)
- Jocul ielelor, de Camil Petrescu (comentariu literar / rezumat literar)
- Caracterizarea literara a personajului principal Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor", de
Camil Petrescu
- Caracterizarea personajului Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor", de Camil Petrescu
- Caracterizarea personajului Gelu Ruscanu, protagonistul dramei "Jocul ielelor", de Camil
Petrescu
- Caracterizarea personajului principal Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor", de Camil

www.crispedia.ro

Pagina 4

Crispedia

Petrescu
- Portretul fizic al personajului principal George Ruscanu din drama "Jocul Ielelor", de Camil
Petrescu

www.crispedia.ro

Pagina 5

S-ar putea să vă placă și