Sunteți pe pagina 1din 3

Condiţii de malpraxis

Malpraxisul este eroarea profesională generatoare de pagube. Pentru a ajunge la


evidenţierea condiţiilor de malpraxis va trebui să analizăm tipurile de erori. În primul
rând propun o distincţie dihotomică, astfel împărţim erorile în erori subiective şi
erori obiective - un mod primar de diferenţiere a erorilor.

Erorile subiective constau în reprezentarea greşită a realităţii psihologice


determinată de slaba pregătire profesională, implicit punerea defectuoasă în practică
a tehnicilor şi manevrelor de specialitate. În aceleaşi condiţii de lucru, oricare altă
persoană cu aceiaşi calificare era în măsură să evite prejudiciul datorat nepriceperii,
îndoielii omisive, aprecierii superficiale a cazului sau a inaptitudinii. Erorile de
diagnostic se pot datora necunoaşterii trecutului subiectului, examinării greşite,
interpretării eronate a simptomelor, neefectuării unor teste sau neschimbării
diagnosticului în cazul unui "tratament" care nu dă rezultate. Erorile subiective
angajează responsabilitatea.

Erorile obiective sunt legate de diversele probleme ale organizaţiei, de


reactivitatea acesteia, de complexitatea problemelor, de informaţiile false puse la
dispoziţie de cei din organizaţie, de sărăcia manifestărilor simptomatice sau
caracterul lor nespecific.
Eroarea obiectivă se datorează, cel mai frecvent, unei imperfecţiuni a ştiinţei la un
moment dat, unei reactivităţi particulare a subiectului examinat sau unor
particularităţi ale problemelor. Se află în eroare cu caracter obiectiv orice psiholog
care în aceleaşi condiţii ar fi procedat la fel. În acest domeniu trebuie făcută
precizarea privind eroarea de fapt, cauza ce înlătură răspunderea penală: art. 51 Cod
pen. „făptuitorul în momentul săvârşirii acesteia nu cunoştea existenţa unei stări,
situaţii sau împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei”(ex.: organizaţia
nu declara existenţa unor probleme de funcţionare) şi eroarea de normă care este
imputabilă (ex.: nu este înlăturat caracterul penal al faptei de necunoaştere a
legislaţiei în acest domeniu).
Diferenţierea erorii obiective de cea subiectivă impune analiza condiţiilor de lucru
concrete pe care psihologul le-a avut la îndemână. Se investighează dacă psihologul
a făcut, apelând la conştiinciozitate şi rigurozitate în aplicarea cunoştinţelor sale
profesionale, tot ce era posibil în acele condiţii, pentru a pune cel mai exact
diagnostic şi a alege cea mai bună metodă de tratament în interesul subiectului.
Dacă el a respectat cerinţele unei atitudini profesionale ireproşabile, neconcordanţa
diagnosticului cu realitatea va fi o eroare obiectivă, deoarece orice psiholog ar fi
ajuns la aceleaşi concluzii în aceleaşi condiţii. Dacă neconcordanţa diagnosticului
apare prin folosirea prejudiciabilă, fără diligenţa şi conştiinciozitate a cunoştinţelor
psihologului în condiţiile concrete de lucru atunci există eroarea subiectivă,
imputabilă.

Soluţii pentru evitarea malpraxisului.


Calificarea examinatorului -pot utiliza teste psihologice doar profesionişti calificaţi
care: au cunoştinţe asupra măsurării psihologice; cunosc istoricul probelor sau
chestionarelor pe care le utilizează; au experienţă în utilizarea
testelor; au cunoştinţe în domeniul în care aplică testele. Cataloagele care prezintă
teste psihologice specifică şi nivelul de competenţă necesar cumpărării şi utilizării
fiecărui teste. Utilizatorilor li se cere să aplice testele numai conform indicaţiilor date
de autorii lor. Personale cu o formare profesională incompletă nu trebuie sa cumpere
şi utilizeze teste decât prin intermediul şi sub supervizarea unei persoane
competente.
Calitatea procedurilor de examinare specifică interdicţia de a examina în condiţii
necorespunzătoare şi în situaţia în care subiecţii prezenţi la examinare nu sunt
pregătiţi sau nu-şi dau consimţământul.
Obţinerea consimţământului include obligaţia psihologului de a explica motivul
examenului, în unele ţări acordul consimţindu-se într-o formă scrisă, semnată de
ambele persoane/oranizaţii . Pentru a nu fi afectate rezultatele examinării, nu se dau
explicaţii detaliate despre test în situaţiile când intruziunea testului în viaţa
particulară este minoră.
Datorită surselor de eroare care pot afecta semnificaţia rezultatelor subiectului la
teste, acestuia i se poate da posibilitatea de a corecta ceea ce consideră a fi o
imagine nefavorabilă sau discordantă cu performanţele sale reale.
Trebuie evitată afişarea rezultatelor examenului psihologic, recomandându-se doar
afişarea persoanelor admise, fără comentarii are ar putea constitui o violare a
intimităţii subiecţilor.
Comunicarea rezultatelor se face în forma lor prelucrată şi interpretată. Raportul
psihologic va fi întocmit conform cu solicitarea beneficiarului. Raportul trebuie
redactat fără ambiguităţi, clar, evitându-se utilizarea termenilor tehnici, care pot
antrena erori de înţelegere unor neprofesionişti. Nu se porneşte de la presupunerea
că beneficiarul cunoaşte
testul sau bateria de examinare în sensul că în raport sunt necesare explicaţii privind
semnificaţia rezultatelor. De exemplu semnificaţia faptului că persoana a obţinut un
anume
Q.I şi a implicaţiilor. Datele comunicate trebuie să reflecte situaţia obiectiv, fără
păreri subiective sau strict personale.
Problema discriminării datorate în testarea psihologică intervine mai ales când
proba este utilizată în selecţia profesională şi se utilizează un singur prag de
admisibilitate.
Dacă există grupuri minoritare care obţin scoruri mai mici decât alte grupuri,
personale care fac parte din acestea au şanse mai mici de a fi selectate şi se
constituie ca victime ale
acestui tip de discriminare. În acelaşi sens, sunt prevăzute şi standarde pentru
aplicaţiile particulare ale testelor, de exemplu testarea lingvistică a minorităţilor şi
testarea indivizilor
care prezintă condiţii handicapante.
Exusta tendinţa să se includă următoarele categorii de probleme în reglementările de
utilizare a testelor educaţionale:
- Notificarea adecvată, dinainte, a standardelor cerute de testare; mai ales pentru
testarea educaţională, cu sublinierea că elevilor, studenţilor şi profesorilor trebuie să
li se ofere standarde de conţinut (cunoştinţe şi abilităţi cerute) dar şi de performanţă
(nivel de performanţă);
- Determinarea posibilităţilor elevilor şi studenţilor de a învăţa cunoştinţele şi
abilităţile cerute;
- Determinarea posibilităţilor reale de a avea succes (toţi elevii şi studenţii sunt
familiarizaţi cu tipul de sarcini din evaluare, implicate în modul de administrare
(inclusiv cele bazate pe computer), au acelaşi echipament standardizat de
administrare şi scorare şi echipamentul cerut de testare;
- Evaluarea reflectă practicile curente de instruire şi curriculare;
- Existenţa unei încrederi supra sau sub-dimensionate în scoruri (performanţele la
teste trebuie suplimentate cu alte informaţii de sprijin şi la îndemână pentru a forma
un profil coerent al persoanei testate; performanţa la teste trebuie interpretată în
cadrul unui context mai larg în care intră şi alţi indicatori relevanţi.
- Posibilităţile de a trişa sau a "învăţa" testul
- Considerarea fundalului cultural şi social al celui care este testat;
- Excluderea unei largi proporţii de elevi şi studenţi care prezintă de obicei disabilităţi
şi / sau dificultăţi lingvistice din studiile şi normele care monitorizează progresul
educaţional şi care permit comparaţii sistematice (testările pe scară largă);
- Utilizarea scorurilor la test pentru scopuri neintenţionate.
Toate aceste aspecte privind codul deontologic al profesiei de psiholog intervin în
percepţia psihodiagnozei de societate şi de cei cărora i se adresează, ca ştiinţă
eficientă şi
obiectivă sau ca amatorism inutil.

Bibliografie:
Acte normative: Legea 213 / 2004. Codul deontologic al profesiei de psiholog: la adresa:
www.copsi.ro, Comisia deontologică
Codul Penal al Romaniei (2008)