Sunteți pe pagina 1din 2

Morometii

- comentariu Romanul este specia genului epic, in proz, de mare intindere, cu


actiune complexa care se poate desfasura pe mai multe planuri, cu
personaje numeroase, bine individualizate.
Pregatit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din
pamanturi, primul roman scris de Marin Preda, Morometii, este alcatuit din
doua volume, publicate la doisprezece ani distanta: in 1955, volumul I , iar
in 1967, volumul al II-lea.
Romanul reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de
criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si prezinta
destramarea-simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala, a unei
familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii , Silistea-Gumesti.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa
evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul
romanesc al vremii. Astfel ca romanul familii este si un roman al
deruralizarii satului.
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale
intre Ilie Moromete si familia sa.
Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a
reflectorilor (Ilie Moromete, in volumul I, si Niculae, in volumul al II-lea), ca
si prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor). Efectul
este limitarea omniscientei.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si
accelerarea gradata a timpului naratiunii.
Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se
desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al
Doilea Razboi Mondial. Cele trei parti confera echilibrul compozitiei.
Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului, in
primul si in ultimul paragraf al volumului.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete.
Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima
casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a
intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul banii).
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia
lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei,
promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amana
indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste initial refugiul in
biserica, dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de
propunerea facuta fiilor lui, la Bucuresti.
Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care
si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar
fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si cresterea copiilor,
pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se
recasatorise, ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii
mai mari.

Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel
mic, Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce
tatal, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza sau sustine ca
invatatura nu aduce niciun beneficiu. In volumul al doilea, acest conflict
trece pe primul plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta doua mentalitati
diferite.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri
narative.
In prim-plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de
nemultumiri mocnite.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i
caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac
Tugurlan, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan
etc.
Exista in pirmul volum al romanului Morometii cateva secvente
narative de mare profunzime.
Scena cinei este considerata prima schita a psihologiei
Morometilor. Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea
detaliilor. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti
din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei
sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.
Scena taierii salcamului reprezinta o secventa epica cu valoare
simbolica. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile
familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori,
in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea
familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete.
Odata distrus arborele sacru, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea,
haosul se instaleaza treptat.
In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala
intr-o perioada de un sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana spre
sfarsitul anului 1942. Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua
momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945 si transformarea
socialista a agriculturii dupa 1949.
In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie
Moromete, personaj cu un destin simbolic pentru satul traditional.
Personaj exponential, prototip al taranului patriarhal, al carui destin
exprima moartea unei lumi cel din urma taran reprezinta conceptia
traditionala fata de pamant si de familie. Multi critici l-au considerat un
filozof, un contemplativ inteligent, temperat, iubind linistea si mai ales
libertatea, independenta de gandire si exprimare a opiniilor.
Limbajul artistic se caracterizeaza prin limpezime, naturalete, oralitate,
lipsa podoabelor, imbinarea stilului direct cu cel indirect.
In concluzie, Morometii este un roman al deruralizarii satului, o fresca
a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.