Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei - Tema si viziunea despre lume

(roman realist de tip balzacian)


George Calinescu
Perioada interbelica se carcaterizeaza in plan cultural autohton printr-un mare
dinamism creator. Dincolo de efervescenta culturala, ce carcaterizeaza aceasta epoca, se pot
distinge doua curente culturale cu viziuni in opozitie: odernismul, teoretizat de Eugen Lovinescu,
si traditionalismul, promovat de Nichifor Crainic si Cezar Petrescu. Intr-o perioada in care
romanul romanesc se indreapta spre modernitate, spre modelul prousian, George Calinescu isi
propune prin romanele sale, sa revitalizeze modelul balzacian, carcaterul obiectiv al acestei
specii literare. Scriitorul vede in clasicism singura modalitate de a crea durabil si esential.
Senificativa pentru viziunea despre lume a autorului este opera literara Enigma
Otiliei, un roman realist balzacian, aprut in anul 1938. Cititorul romanului isi va pune firesc
urmatoare intrebare: Romanul <<Enigma Otiliei>> mai face parte din familia romanelor realist
obiective cum sunt <<Ion>>, <<Padurea Spanzuratilor>>?. Raspunsul este indiscutabil unul
negativ, deoarece George Calinescu, inainte de a creea o lume,o interpreteaza, o rada printr-un
fin simt critic. Enigma Otiliei apartine asadar unei alte varste a realismului, si anume realismul
de tip critic.
In primul rand, romancierul is propune prin creatia sa o reflectare veridica, verosimila
a realitatii, asadar o literatura mimetica. Universul fictional aduce in fata cititorului imaginea
societatii burgheze, bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Ideea generala a textului
este aceea ca banul distruge etica unei societati: Zeul la care toti se inchina este banul, afirma
Balzac. Astfel, discursul narativ urmareste degradarea relatiilor interumane din pricina banului.
Relatia paterna dintre Costache Giurgiuveanu si fica sa vitrega, Otilia Marculescu este distrusa
din pricina avaritiei batranului care moare inainte de a-i fi asigurat fetitei sale un viitor. Relatia
fraterna dintre Costache Tulea se distruge tot din cauza interesului acesteia din urma pentru
mostenire. Relatia dintre soti se intemeiaza tot pe criterii financiare: Stanica Ratiu se casatoreste
cu Olimpia pentru zestre, dar nu-si asuma rolul de sos sau de tata.
In al doilea rand, caracterul realist al operi se evidentiaza si la nivelul tematicii
abordate: o tema sociala, urbana. Aceasta tema generela se particularizeaza prin altele secundare,
avand ca punct e plecare opera lui Balzac: tema mostenirii, orfanului, tema paternitatii esuate sau
tema iubirii (maturizarea sentimentala a lui Felix Sima).
In aceeasi ordine de idei, romancierul construieste personaje tipologice reprezentative
pentru literartura realista. Costache Giurgiuveanu este avarul, Stanica Ratiu e parvenitul si
demagogul, Leonida Pascalopol e barbatul matur, Titit Tole e tipul retardatului, Simio Tolea e
tipul senilului, Agla Tolea e baba absoluta si fara cusur in rau, Aurica este fata batrana. In
acest carusel al mastilor, Otilia Marculescu este un personaj cu adevart viu. Ea ar putea fi
incadrata in tipologia cochetei, tipologie pe care o depaseste insa tocmai datorita modalitatilor
moderne de carcaterizare utilizate de autor in constructia acestui personaj (tehnica reflectarii
poliedrice).
Nu in ultimul rand, stilul adoptat este cel specific prozei realiste. Perspectiva narativa
este una obiectiva, cu o vizune din darat care ii apartine unui narator omniscient, omniprezent
si extradiegetic. Obiectivitatea naratoriala este una paradoxala, deoarece nu mai desemneaza
absenta din evenimente a unui narator impersonal, ci amestecul permanent al unui specialist care
critica lumea prezentata. Universul romanului este redat prin ochiul unui estet.

Asa cum am afirmat ceva mai sus, discursul narativ se centreaza pe o tematica sociala,
urbana, particularizata prin teme specific balzaciene: mostenirea, paternitatea eseuata, tema
orfanului si cea a iubirii.
O prima secventa narativa semnificativa pentru ideatica romanului poate fi considerata
cea a jocului de table din capitolul intai. Aceasta secventa narativa dezvaluie tpologiile de
personaje si prefigureaza conflictele majore ale romanului. La intrarea in incapere, Felix aface
cunostinta cu cele trei personaje aflate la masa. Intocmai ca la Balzac, George Calinescu recurge
la prezentarea vestimentatiei, care devine definitorie pentru trasaturile de caracter ale
personajelor. Primul cu care baiatul face cunostinta este Leonida Pascalopol. Stilul sau
vestimentar ii tradeaza eleganta, rafinamentul. Apoi, Felix face cunostinta cu Aglae Tulea,
cuafura japoneza a acesteia ii reliefeaza predispozitia spre imitatiei, ipocrizia, la fel cum buzele
subtiri sunt un semn al malitiozitatii femeii. Aurica este fata batrana. Prezentarea celor doua
personaje, Agla si Simion Tulea avertizeaza asupra autoritatii feminine in cadrul acestei familii:
Agla poarta la brau, la fel ca barbatii, un ceas prins cu lant, in vreme ce simion, cu broboada pe
spate brodeaza la etamina. Scena poate fi considerata si o secventa de perspectiva finalista.
Gestul lui Pascaopol care-i ofera Otiliei inelul prefigureaza casatoria celor doi din final.
Discursul narativ al romanului fructifica si tema erosului, urmarind maturizarea
sentimentala a tanarului Felix Sima. Problematica textului este reprezentata de maturizarea
tanarului nevoit sa traiasca intr-un mediu inconjurat de omeni lipsiti de consistenta morala. El se
indragosteste de otilia si primeste primul sarut de la aceasta, conditionat de respectarea
capriciului fetei de a-l accepta langa ea pe Pascalopol. De asemenea, prima experienta sexuala
Felix o traieste cu frivola Georgeta pe care o cunoaste datorita josnicului Stanica Ratiu. In
societatea viciata moral in care traieste, Felix va ajunge implinit in cariera recurgand la o
casatorie din interes. Astfel, prin intermediul sotiei a ajuns in cercurile inalte ale societatii,
devenind un medic renumit si profesor universitar.
Viziunea despre lume a autorului se evidentiaza si prin relatia incipit-final. Proza
realista care se vrea o reflectare veridica a realitatii, propune un univers inchis care se
coordoneaza dupa legi proprii. De aceea, incipitul si finalul urmeaza o logica a simetriei.
Incipitul este realizat in maniera balzaciana, prin fixarea exacta a cronotopului: Intr-o
seara de la inceputul lui Iulie 1909, cu putin inate de orele 10, un tanar de vreo optusprezece
ani... venea in strada Antim dinspre strada Sfintii Apostoli. Naratorul se opreste in continuare
asupra descrierii strazii Antim din Bucuresti. Desi utilizeaza naratiunea la persoana a III-a
singular, naratorul din Enigma Otiliei nu este unul obiectiv. Se remarca in incipit atitudinea
critica a celui care realizeaza descrierea: strada parea o caricatura in moloz a unei strazi italice.
Intocmai ca la Balzac, tehnica descrierii orienteaza privirea dinspre exterior in interior, disnpre
general spre particular. Descrierea strazii este urmata de cea a casei lui Mos Costache
Giurgiuveanu. Detaliile surpinse in descrierea casei devin semnificative pentru intelegerea
personalitatii proprietarului. Falsitatea acestuia, ipocrizia, tendinta spre imitatie sun trasaturi de
caracter sugerate de imaginea ferestrelor acoperite cu hartie translucida, imitand un vitraliu de
catedrala. Atentia sporita a proprietarului dornic de a-si apara averea este evidentiata de cele
patru ferestre de o inaltime absurda care priveau spre strada. De asemenea, zideria crapata si
buruienile care cresc indraznet reliefeaza atat lenea proprietarului cat si lipsa de gust estetic.
Finalul romanului este realizat sub forma unui epilog si prezinta destinele personajelor
antrenate in conflictele centrale. Stanica Ratiu a divortat de Olimpia si s-a casatorit cu frivola
Georgeta. Felix Sima a ajuns un medic renumit si profesor universitar intrand in cercurile inalte
ale societatii prin casaorie. Acesta se intalneste intamplator pe tren cu mosierul pascalopol de la

care afla ca i-a redat libertaea Otiliei, femeia alegand sa se racasatoreasca cu un conte bogat din
Argentina. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie cu Otilia, in care acesta nu mai descopera fata
enigmatica de odinioara, ci o femeie frumoasa invaluita intr-un aer de platitudine feminina.
Romanul se incheie circular, prezentandu-l pe Felix Sima pe strada Antim cu privirea atintita
spre casa parasita a batranului Costache, revenindu-i in minte replica acestuia cu care a fost
intampinat in urma cu aproximativ 10 ani, cand a venit in Bucuresti: Nu, nu, nu, aici nu sta
nimeni!.
Conflictul principal al romanului este unul exterior si consta-n lupta pentru mostenire
dusa de clanul Tulea. Aglae face aforturi pentru a inlatura-o pe Otilia de la mostenire si pentru a
pune mana pe averea fratelui sau, Costache Giurgiuveanu. Se remarca insa, si un conflict erotic,
reprezentat de sentimentele de gelozie pe care le incearca Felix, sentimente generate de prezenta
maturului Leonida Pascalopol.
In planul constructiei discursului narativ se observa preferinta scriitorului pentru
structurile clasice. Opera curpinde 20 de capitole, realizate printr-o simetrie a incipitului cu
finalul. In plan compozitional textul lui Calinescu este realizat pe doua planuri narative: un plan
urmareste istoria mostenirii, iar cel de al doilea, povestea de iubire dintre Felix si Otilia.
Sunt de parere ca George Calinescu recurge, in romanul sau, la estetica realistbalzaciana pentru a surpinde imaginea societatii burgheze bucurestene, pe cale sa se naruie
treptat in absenta unei consistente morle. Am in vedere cand afirm aceasta, propozitia care
incheie romanul si care se constitue, indiscutabil intr-o cheie de receptare a textului: Aici nu sta
nimeni!. Pronumele negativ nimeni caracterizeaza, de fapt, lumea infatisata de Calinescu.
Personajele care au evoluat pe scena romanului sunt doar niste masti lipsite de consistenta
morala, sunt niste nimeni, marionete supuse efemeritatii timpului. Odata ce cortina s-a lasat,
aceste personaje au disparut in anonimat. Nici macar Felix pe care scriitorul l-a vrut
reprezentativ pentru tipologia ambitiosului sau Otilia, personajul care a intretinut aura enigmatica
a romanului nu au scapat ne afectati de aceasta lume avida de imbogatire se de afirmare. Felix a
ales o casatorie interesata, in verem ce Otilia a fost invaluita in anonimat, intr-un aer de
platitudine feminina.
In concluzie Enigma Otiliei de George Calinescu ramane o creatie reprezentativa
pentru viziunea despre lume a unui autor care si-a propus sa umple golul din istoria noastra
literara prin recurgere la metoa balzaciana.

S-ar putea să vă placă și