Sunteți pe pagina 1din 2

Fantana dintre plopi- Tema si viziunea

Publicat in 1928, volumul Hanu-Ancutei aduna laolalta elementele intalnite in


povestirile anterioare: lumea satului, natura, iubirea, legenda. Hanu-Ancutei are
forma povestirii in rama, la fel ca Decameronul lui Boccaccio sau O mie si una de
nopti, deoarece noua naratiuni de sine statatoare sunt incadrate intr-o alta
naratiune, prin procedeul insertiei.
Fantana dintre plopi este a patra povestire din volum, in care un narrator
subiectiv, Neculai Isac, evoca o Trista poveste de iubire, o initiere ratata, traita de el
in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, pe aceste meleaguri. Tema
povestirii este iubirea tragica dintre capitanul Neculai Isac si tigancusa Marga.
Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narrative. Cei zece
naratori relateaza din diferite perspective, au rol de personaje in naratiunea-cadru
si, pe rand, de ascultatori ai celorlalti povestitori. Ei apartin unor categorii sociale
diferite: comisul Ionita (Iapa lui Voda), calugarul Gherman (Haralambie), mos
Leonte Zodierul (Balaurul), capitanul de mazili Neculai Isac(Fantana dintre plopi),
negustorul Damian Cristisor (Negustor lipscan), orbul rapsod si calic (orb sarac),
matusa Salomia si Zaharia fantanarul (Istorisirea Zahariei fantanarul).
Naratiunea-cadru este rasfirata de-a lungul intregului text si face legatura
intre cele doua povestiri. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul
intalnirii povestirilor si tema volumului: Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti
la Hanu-Ancutei. Coordonatele actiunii sadoveniene sunt caracterizate de
atemporalitate (intr-o departata vreme, demult), iar spatial este unul mitic, o
imagine a paradisului pierdut. Asezat la rascruce de drumuri, hanul este ocrotitor ca
o cetate: Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum m-am
mai vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si
habar n-aveai dinspre partea hotilor. Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolica
a granitelor intre lumea realului si lumea povestirii, iar hanul este un topos al
povestirii.
Viziunea despre lume incadreaza volumul realismului mitic prin impresia de
fabulous produsa de actul nararii, de plasarea intamplarilor intr-un trecut neprecizat
si prin veridicitatea aspectelor sociale infatsate. Aproape toate povestirile ce se
situeaza intr-un plan al trecutului, prncipala lor caracteristica fiind evocarea unei
lumi apuse, a celeilalte Ancute. Perspectiva narativa este una subiectiva, a
personajului-narator, capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana 1,
subiectiva, implica doua planuri temporale: prezentarea evenimentelor traite in
tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva maturizarii (timpul
nararii).
Titlul indica locul intalnirii celor doi indragostiti,dar si al sacrificiului fetei din
iubire. Semnificatia simbolica a fantanii cu patru plopi este aceea a unui loc sacru,
care nu-I protejeaza totusi pe indragostiti, fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit
pieirii. Apa fantanii se amesteca cu sangele fetei ucise, iar in plan symbolic, iubirea
cu moartea.
Timpul si spatiul actiunii plaseava povestirea in planul evocarii. Naratorul
relateaza ascultatorilor o intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste
douazeci si cinci de ani, pe aceste meleaguri, la fantana dintre patru plopi, in

apropierea hanului, dar revine la timpul prezent, al maturitatii, prin unele comentarii
si autoaprecieri.
Conflictul consta in incercarea lui Hasandache si a fratilor lui de a-l atrage pe
tanarul necugetat intr-o cursa, cu ajutorul fetei, spre a-l ucidesi a-l jefui, dar tanarul
este salvat de iubirea tigancusei.
Momentele subiectului evidentieaza tema iubirea tragica dintre Neculai Isac
si tigancusa Marga.
Intr-o toamna, tanarul Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas
la Hanu Ancutei (expozitiunea). Plimbanudu-se calare pe malul raului Moldova,
intalneste un grup de tigani care se scalda. E intampinat de Hasanache, un batran
cersetor, care o alunga fara success din calea boierului pe Marga, o Tigancusa de
optsprezece ani. Frumusetea fetei il tulbura pe Neculai care le da celor doi cate un
ban de argint.
Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul
primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua
intalnire de rgaoste la intoarcerea lui de la Pascani, unde mergea sa-si vanda marfa.
A doua intalnire la fantana are un final tragic. Indragostita, fata ii marturiseste ca
Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l jefuiasca
sis a-l omoare in acea noapte .
Desi este constienta ca o vor ucide pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza, din
dragoste, asupra pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina
aruncata de urmaritori ii scoate un ochi.
Insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la
fantana dintre plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnulk ca
fata fusese ucisa pentru tradare si aruncata in fantana.
In povestirea Fantana dintre plopi , personajele sunt construite in antiteza.
Raportul initial dintre indragostiti, din plan social, se inverseaza in plan moral:
nechibzuinta barbatului, in opozitie cu iubirea sincera si curajul fetiscanei.
Tanarul Neculai Isac este vrednic si bogat, Dar nestatornic si nechibzuit. In
schimb frumoasa Marga, o fetiscana de optesprezece ani, o tigancusa, are o
conditie umila, dar se dovedeste capanbila de gestul nobil al sacrificiului din iuboire,
incat devine eroina tragica a aceste intamplari.
Fiind o povestire, Fantana dintre plopi este o naratiune subiectivizata, o
relatare din unghiul povestitorului, implicat ca protagonistului, implicat ca
protagonist al intamplarii, care se limiteaza la evocarea unui singur fapt epic, o
tragica intamplare dedragoste din tinerete, de fapt o initiere ratata. Povestirea are
caracter etic, exemplar.

Cuvinte : 0

S-ar putea să vă placă și