Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Drept

REGIMURI MATRIMONIALE

REFERAT

*
REGIMUL PRIMAR
LOCUINTA FAMILIEI

*
Anul III i.d.
Iunie, 2015

Despre regimul primar si regimul juridic al locuintei familiei in structura


regimului primar
Regimul primar, asa numita Constitutie a regimurilor matrimoniale 1 reprezinta
un set de norme juridice aplicabil raporturilor patrimoniale dintre soti, precum si dintre
soti si terti, oricare ar fi regimul matrimonial concret. Regulile regimului primar sunt de
ordine publica, (cu exceptiile prevazute de lege) fiind impuse sotilor, avand rolul de a
asigura o anumita stabilitate relatiilor patrimoniale din orice famile, indiferent de regimul
matrimonial concret ales(regimul comunitatii legale sau regimul conventional -comunitar
sau al separatiei de bunuri-). Asa cum s-a spus in doctrina, ratiunea regimului primar este
aceea de a asigura, pe timp de pace conjugala, minima coeziune patrimoniala a sotilor,
lasand loc unei oarecare independente economice si sociale a fiecaruia, iar in vremuri de
criza conjugala, de pilda in conditii de separatie faptica, echilibrarea puterilor dintre
soti2
Structura regimului primar este una

cvadripartita, fiind alcatuita din patru

elemente constitutive si anume: regimul juridic al locuinte familiei; obligatiile sotilor


legate de cheltuielile casatoriei; coordonatele independentei economice si sociale ale
sotilor si mecanismele de dozare a puterilor sotilor.
Intre acestea, locuinta familiei ocupa primul loc nu intamplator, avand nu doar
elemente de ordin juridic ci si conotatii de natura sociala, locuinta(familiei) fiind de
multe ori asociata familiei insesi3.
Notiunea de locuinta a familiei si criteriile de determinare
Notiunea de locuinta a familei este data de chiar Codul civil care prin art. 321
defineste ca fiind a familiei, locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta sotului la
care se afla copiii. Prin urmare daca sotii stau impreuna locuinta familiei este locuinta

Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015, p.28.
Idem (ref. M. Avram, C. Nicolescu Regimuri matrimoniale Ed. Hamangiu, Bucuresti 2011)
3
Cum ar fi de exemplu placutele de pe usile de intrare inscriptionate cu numele familiei , pana nu demult
apelativele introductive din cadrul convorbirilor telefonice s.a.
2

comuna a sotilor, iar, dimpotriva atunci cand sotii nu stau impreuna constituie locuinta a
familei locuinta sotului la care se afla copiii.4
Locuinta familei este o institutie ocrotita ca si stare de fapt, indiferent de natura
dreptului (real sau de creanta) ce poarta asupra acesteia, motiv pentru care, potrivit alin.
(2) al art. 321 oricare dintre soti poate cere notarea in cartea funciara a imobilului ca si
locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul acestuia.
Statutul de locuinta a familiei presupune jonctiunea a doua criterii : unul obiectiv,
constand in existenta materiala a unui imobil de locuit, si unul subiectiv reprezentand
destinatia data de soti acelui imobil de a servi ca si locuinta de familie5.
Astfel, (asa cum am precizat mai sus) este irelevanta natura dreptului ce poarta
asupra imobilului locuinta de familie(real sau de creanta), daca dreptul apartine unuia
dintre soti sau ambilor, indiferent de regimul matrimonial ales (inclusiv cel al separatiei
de bunuri). In acelasi timp, o singura locuinta poate avea statut de locuinta de familie,
chiar daca sotii detin si alte imobile, cu resedinte de vacanta, ceea ce conteaza este din
acest punct de vedere resedinta principala. Acest fapt nu inseamna ca sotii nu pot decide
schimbarea locuintei, fiind socotita locuinta a familiei cea actuala, locuinta anterioara
banalizandu-se.
Locuinta familiei nu inseamna neaparat domiciliu ci este locul in care familia
traieste efectiv. Relevanta in acest sens are afectatiunea, destinatia bunului data de catre
soti si nu titlul in baza caruia este detinut. Acesta este criteriul subiectiv de determinare a
locuintei familiei, locul in care familia este acasa. Simplul fapt al coabitarii sotilor intrun anume imobil poate conferi acestuia statut de locuinta conjugala, necerandu-se pentru
aceasta indeplinirea vreunei formalitati. Cu toate acestea, pentru opozabilitate fata de
terti, in scopul protejarii intereselor familiei in situatii dificile, oricare dintre soti poate
cere notarea unui astfel de imobil in cartea funciara ca si locuinta de familie.
Actele de gestiune cu privire la locuinta familiei

Colectiv(G.C. Frentiu) , Noul Cod civil, Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol.1 Ed. Hamangiu,
Bucuresti , 2012 p.433
5
Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015, p.30

Codul civil, prin art. 322 reglementeaza regimul unor acte juridice cu privire la
locuinta familiei, instituind pentru acestea ca si principiu regula cogestiunii, asa cum
reiese din chiar alin. (1) care prevede ca fara consimtamantul scris al celuilalt sot,
niciunul dintre soti, chiar daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile
asupra locuintei familiei si nu poate incheia acte prin care ar fi afectat folosinta acesteia
regula intarita si de alin(2) care prevede ca de asemenea un sot nu poate deplasa din
locuinta bunurile ce mobilieaza sau decoreaza locuinta familiei si nu poate dispune de
acestea fara consimtamantul scris al celuilat sot
Consimtamantul expres, scris solicitat

ambilor soti pentru actele juridice de

dispozitie asupra locuintei familiei, precum si pentru actele de deplasare materiala si de


dispozitie juridica a asupra bunurilor mobile ce servesc locuintei familiei, confera regulii
cogestiunii caracter de exceptie de la regula dreptului comun, o veritabila limitare a
dreptului de dispozitie ca atribut al dreptului de proprietate al sotului proprietar 6, evident
in cazul in care locuinta este proprietate exclusiva a unuia dintre soti, in cazul in care
sotii sunt codevalmasi sau coindivizari asupra imobilului, consimtamantul expres al
fiecaruia fiind oricum necesar. Oricum, sotul neproprietar, prin consimtamantul dat la
incheierea

actului

nu

devine

parte

in

conventia

incheiata

de

sotul

sau,

acesta(consimtamantul) fiind doar o cerinta de valabilitate extrinseca actului juridic


realizat de sotul neproprietar7 avand valoarea unei autorizari.
In cazul in care unul dintre soti refuza, in mod abuziv, sa-si dea consimtamantul
cu privire la actele de dispozitie la care am facut referire mai sus, celalalt sot se poate
adresa instantei de tutela (care este judecatoria de la domiciliul sotului chemat in judecata
care a refuzat sa-si dea consimtamantul) pentru ca aceasta sa autorizeze incheierea
actului, autorizare pentru care este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii
cumulative: a) exercitarea drepturilor sau incheierea actelor sa priveasca un imobil
locuinta de famile ori bunurile mobile ce servesc acesteia; b) unul dintre soti sa refuze
exprimarea consimtamantului; c) refuzul sa fie nelegitim.8

Idem, p.33
Idem, p.33
8
Colectiv(G.C. Frentiu) , Noul Cod civil, Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol.1 Ed. Hamangiu,
Bucuresti , 2012 p.435
7

Cu toate acestea nu toate actele sunt supuse regulii cogestiunii, nefiind cerut
consimtamantul scris al celuilalt sot in caz de instrainare fortata precum exproprierea si
nici actelor de dispozitie mortis causa.
Sanctiunea nesocotirii cerintei privitoare la consimtamantul scris al celuilat sot,
atrage nulitatea relativa a actului de dispozitie care priveste locuinta familiei sau bunurile
mobile ce o mobileaza sau decoreaza.
Declararea nulitatii relative este conditionata insa de o conditie de opozabilitate
fata de terti si anume de notarea imobilului in cartea funciara ca si locuinta de familie
sau de faptul ca tertul sa fi aflat pe alta cale de acest statut al imobilului. Termenul de
prescriptie al dreptului la actiunea in anulare este de 1 an socotit de la data la care sotul
omis a luat la cunostinta despre acesta.
Fiind vorba despre o nulitate relativa, acesata poate fi acoperita prin confirmare
expresa sau tacita de catre cel indreptatit sa invoce nulitatea.
In schimb, in cazul in care nu s-a facut notarea in cartea funciara iar tertul
contractant este de buna credinta, sotul care nu si-a dat consimtamantul nu mai poate cere
anularea actului ci numai daune interese de la celalalt sot, drept supus prescriptiei in
conformitate cu dreptul comun anume de 3 ani.
In ceea ce priveste particularitatile cu privire la drepturile sotilor asupra locuintei
inchiriate, este de precizat ca fiecare dintre soti are un drept locativ propriu chiar daca
numai unul dintre ei este titularul contractului de inchiriere sau daca contractul este
incheiat inainte de casatorie, asa cum prevede art. 323 Cod civil, care prevede de
asemenea la alin(2) ca dispozitiile art, 322 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Soarta locuintei familiei in cazul disolutiei casatoriei
Odata cu disolutia casatoriei, prin divort, anularea sau nulitatea ori prin incetarea
acesteia, regimul primar inceteaza si odata cu el si elementele sale constitutive, printre
care si regimul juridic al locuintei familei. Statutul de locuinta a familiei se pierde insa
afectatiunea familiala a locuintei poate insa supravietui disolutiei casatoriei.9

Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015, p.39

Potrivit art. 324 C.civil, la desfacerea casatoriei, oricare ar fi calea procedurala


urmata, daca nu este posibila folosirea locuintei de de catre ambii soti, si acestia nu se
inteleg, atribuirea beneficiului locuintei conjugale se poate realiza numai prin hotararea
instantei de tutela, chiar daca divortul a urmat o procedura non-judiciara 10. Se tine seama
la atribuirea locuintei in primul rand de interesul superior al copiilor minori apoi de culpa
sotilor in desfacerea casatoriei si apoi de posibilitatile locative proprii ale fiecaruia dintre
(fostii) soti.
Daca locuinta conjugala este detinuta in temeiul unui contract de inchiriere
aceasta poate fi atribuita unui dintre soti chiar daca numai unul este titularul contractului
de inchiriere sau daca acesta a fost incheiat inainte de de casatorie deoarece fiecare are un
drept locativ propriu.
Daca fosta locuinta a familiei este un bun comun, folosinta acestuia poate fi
atribuita provizoriu unuia dintre ei pana la ramanerea definitiva a hotararii de partaj, sotul
caruia I s-a atribuit folosinta fiind dator sa plateasca celulalt indemnizatie de instalare
intr-o alta locuinta cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa
exclusiva a acestuia din urma.
Daca locuinta familiei este bun propriu sau dupa caz proprietate exclusiva al
unuia dintre soti, in lipsa intelegerii exprese sau a cazului in care unul din soti beneficiaza
de prestatia compensatorie sub forma uzufructului asupra imobilului respectiv, instanta
nu poate decide atribuirea catre sotul neproprietar.11
In caz de incetare a casatoriei, asupra locuintei inchiriate sotul supravietuitor
continua exercitarea dreptului sau locativ, cu exceptia renuntarii in mod expres in termen
de 30 de zile.
Daca imobilul a fost bun comun, partea cuvenita lui de cuius intra alaturi de
celelalte bunuri ale acestuia in masa succesorala de partajat odata cu incetarea regimului
matrimonial.
De mentionat in cazul incetarii casatoriei(prin moartea unuia dintre soti) este si
dreptul de abitatie a sotului supravietuitor conferit de art. 973 C civ. (atunci cand imobilul
fosta locuinta a familiei este bun propriu sau proprietate exclusiva a lui de cuius) precum

10
11

Idem
Idem p. 40

si dreptul special de mostenire asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic, daca nu


vine la mostenire cu descendentii defunctului conferit de art.974 C.civ.

Bibliografie:
Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015
Colectiv , Noul Cod civil, Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol.1 Ed.
Hamangiu, Bucuresti , 2012
Legea 287/2009 Codul civil