Sunteți pe pagina 1din 59

LEZIUNILE DENTARE

1. Clasificarea leziunilor dentare necarioase.


a) defecte ereditare :
- hipoplazie de smalt
- amelogenesis imperfecta
- dentinogenesis imperfecta
- dens. Eragenatus
b) uzura dd :
- eroziune
- abraziune cervicala
- atritie
- abfractie
c) discromii :
- endogene
- exogene
d) traumatismele dd
2. Uzura dentara.
- modificari morfologice corono-radiculare prin pierdere lenta, progresiva, de
substanta dura dentara la nivelul suprafetelor expuse in mediul bucal
- poate fi consecinta evolutiei fiziologice in timp, dar frecventa este provocata de o
serie de cauze patologice. Pentru :
* eroziune : solubilitatea acida exo/endogena
* atritie : uzura suprafetelor in contacte dendo-dentar directe fara interpozitia
alimentelor sau fara interventia altor factori exogeni
* abraziune : uzura prin frictiunea oricarui corp extern exercitata asupra dd care
sunt implicati in incizie, triturare, prindere sau tinerea unor obiecte (sunt incluse
si manopere de igienizare prin periaj dentar)
3. Eroziunea dentara.
- factori exogeni :
a) dieta : acizi (citric, acetic,carbonic) afectare vestibulara a dintilor frontali
maxilari, incizala a frontalilor
b) abilitati profesionale (mediul cu concentratie mare de acizi) afectare
vestibulo- incizala a frontalilor superiori
c) substante medicamentoase (vit. C, aspirina efervescenta, medicatie acida in
hipoclorhidrie)
- factori endogeni ( prin regurgitatie gastrica, agentul cauzal fiind acidul clorhidric de
provenienta gastrica ) cu afectarea fetelor ocluzale si vestibulare ale dintilor laterali
inferiori, in:
a) afectiuni digestive : hernia hiatala, ulcer peptic, indigestiile cronice
b) afectiuni neuropsihice : anorexia, bulimia
c) alcoolismul cronic
d) dureri fiziologice asociate sarcinii
e) regurgitatii voluntare
4. Atritia dentara.
- are drept consecinta uzura fiziologica a suprafetelor datorita contactelor dentodentare directe , fara interpozitie alimentara in masticatie
- depinde de : intensitatea fortelor exercitate; calitatea structurii dure dentare; durata
actiunii respective
- poate fi:
a) ocluzala/ incizala :
1

zone de uzura (fatete) cu o suprafata aplatizata sau usor adancita, circumscrise


de margini bine determinate
aceste fatete corespund cu exactitate suprafetelor atritionale de la nivelul
antagonistilor
b) interproximala : -> apare la nivelul ariilor de contact de pe fetele proximale ale dd
adiacenti prin frictiuni consecutive deplasarilor dd cauzate de forte ocluzale sau de
alta natura (M3)
5. Abraziunea si abfractia dentara.
Poate fi :
- vestibulara :
* leziuni discoidale/ lenticulare (sub forma de farfurie, excavari cu extindere
mare in smalt si o profunzime mai redusa, descriind un planseu concav si relativ
uniform)
* leziuni cuneiforme (in forma de V) - santuri cu orientare M-D care au o largime
mai redusa si mai bine delimitata, iar adancimea leziunii este mai mare => o incizura
al carei fund e ascutit si relativ net. Este strict localizata la nivel cervical (sub colet)
- incizala/ocluzala
* generalizata (bruxism)
* sectoriala : in dreptul a 2-3 dinti antagonisti datorita apucarii, tinerii sau
sectionarii unor obiecte (activitate profesionala, ticuri, etc)
* localozata pe anumiti dinti cu aspect de fatete de abraziune ca urmare a
interferentelor si contactelor premature in dinamica si statica mandibulara
Abfractia - leziune de tip cuneiform, consecutive unor traume ocluzale.
6. Discromiile dentare endogene (enumerare).
a) dentinogeneza imperfecta - albastru-cenusiu deschis, brun inchis
b) amelogeneza imperfecta : alb opac - galbui
c) depozite de dentina secundara (senescenta), tertiara (de reactie)
d) necroza pulpara bruna sau gri opac
e) continutul camerei pulpare (uneori in pulpite cronice, gangrena)
f) Granulom Palazzi - pulpa a ros tesutul dentar (coloratie rozalie-rosiatica)
g) Discromia tetraciclinica
h) Fluoroza
7. Discromiile dentare din anomaliile de structura.
Amelogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si
dominant
- intereseaza ambele dentitii
- zonele afectate sunt alb-opace la galbui cu suprafata lucioasa ( forma
hipoplazica) sau cafeniu-rugoasa(forma hipocalcifiata)
- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura
smaltului ;
- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane
dentare
Dentinogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv
- dintii prezinta o coloratie care variaza de albastru-cenusiu deschis la
brun inchis
Hipoplazia adamantina
- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei
infectii la nivelul germenului dentar
2

- apare la dentitia deciduala

8. Discromia tetraciclinica.
Depinde de :
- doza de antibiotic administrata
- durata tratamentului
- tipul de derivat tetraciclinic utilizat
- intervalul de dezvoltare al copilului la care a fost administrat
Clasificare :
* gradul I - coloratie galbena, gri sau bruna, relativ uniforma pe toata suprafata
colorata
* gradul II - coloratie intensa a zonelor afectate, relativ uniforma, dar nu
prezinta caracteristici de dispunere in banda
* gradul III - dispuneri orizontale caracteristice; coloratie neregulata, gri inchis
sau albastra neuniforma, cu aspect de benzi diferentiate
* gradul IV - coloratie foarte intensa, foarte saturata, in benzi sau plaje
neuniforme, galben inchis, brun cenusiu, exceptional violet inchis sau brun intens
Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de
chelare a ionilor de calciu de la suprafata structurii hidroxiapatitei n curs de
mineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decat partial in smalt. Dd permanenti ant
sufera un proces de pigmentare in urma tratam cu tatraciclina efectuate la varste
cuprinse intre 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic
administrata si depinde de derivatii de tetraciclina utilizati.
9. Fluoroza.
- tulburare a dezvoltarii smaltului datorate excesului de fluor din sange in primii 8
ani de viata
- smaltul dd apare pestrit,marmorat, cu aspect "mancat de molii", din cauza
interferarii fluorului in procesul de calcifiere a matricei smaltului dd permanenti.
Aceasta det o maturare incompleta a smaltului, care devine poros si opac
- coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara.
- gravitatea e direct proportionala cu nivelul fluorului din sange si cantitatea de fluor
ingerata din apa de baut, alimente, etc
- forme :
a) simpla sau usoara - slaba coloratie galbuie/bruna asociata cu linie fine
transversale sau mici zone alb- opace, fara defecte de suprafata (smalt neted); petele
sunt frecvent localizate in apropierea marginii incizale aspect de dinte azoperit de
zapada
b) moderata - opaca - pete galben-gri-brune asociate cu zone alb-opace, iar
suprafata smaltului e neregulata
c) severa cu porozitati - dd au un smalt poros si friabil, care se poate desprinde
pe bucati sau parcelar de pe dentina subiacenta (prezinta aceelasi modificari
coloristice ca la forma moderata doar ca sunt mai accentuate)
- ordinea afectarii : premolari, molari 2, incisivi maxilari, canini, molari 1, incisivi
mandibulari
10. Discromiile dentare exogene clasificare dupa factorii cauzali.
1. microorganisme cromogene (bacterii)
2. coloratii alimentare si impregnari cu nicotina
3

3.
4.
5.
6.
7.

modificari induse de materiale utilizate in tratamentul dentar


substante medicamentoase
factori poluanti de mediu
depozite de tartru sau consecutiv igienei deficitare
procese carioase simple sau complicate

11.

Discromii extrinseci produse de coloranti naturali sau alimentari.


coloratie albastru-violet sau neagra : cirese negre, afine
coloratie rosu-purpuriu : mure,zmeura,sfecla rosie
coloratie bruna : cafea, ceai, coca-cola
coloratie galben-rosiatica : condimente precum piper rosu, sofran, boia
coloratie galben-brun-neagra : tutun (fumatori, cunoscatori de tabac)

12. Discromii extrinseci produse de materiale utilizate in tratamentele


dentare.
- obturatie coronara : amalgam de Ag - albastru-gri cenusiu/negru
- obturatie radiculara : bachelite - coloratie brun-roscat, iodoform, con Ag
- nitrat de Ag precipitat negru pe suprafata dentinara (datorita ionilor de Ag)
- eugenol, crezol, fenoli, derivati de iod, compusi cu fier
13. Discromii extrinseci produse de substante medicamentoase.
* coloratie buna (ireversibila) : Sn (fluorura de Sn)
* coloratie galben-bruna : solutii antiseptice (clorhexidina)
* coloratie verzui-portocalie-rosiatica : antiseptice cu Hg (mercurocrom, mertiolat)
* coloratie violeta - permanganat de K
14. Discromii extrinseci produse de factori poluanti de mediu.
- compusi chimici din pulberi, aerosoli sau fumul indus pot determina aparitia de
depozite colorate pe dinti
- coloratie neagra : Fe, Mg, Ag
- coloratie bruna : Cu, I, Br
- coloratie gri-cenusiu : Hg, Pb
15. Traumatismele dentare.
- fisura coronara - intereseaza doar smaltul, fara pierdere de substanta dura dentara
- fractura coronara nepenetranta/necomplicata care nu expune pulpa dentara sau nu
produce deschiderea camerei pulpare
- fractura coronara penetranta/complicata cu expunerea pulpei dentare sau
deschiderea camerei pulpare. Poate fi simpla de smalt, sau simpla de smalt si de
dentina. Poate aparea in urmatoarele situatii :
* dinti vitali
* dinti cu pulpa necrotica ( eventual, cu gangrena simpla sau complicata
netratata)
* dinti devitali cu tratament endodontic si cu restaurare coronara preexistenta
(corecta sau nu)
Tratamentul traumatismelor dentare cu pierdere de structura dura dentara :
- Monitorizarea starii de sanatate pulpara
- Restaurari directe prevazute cu sisteme suplimentare de retentie
- Restaurari indirecte
4

16. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa tip, localizare si progresie.


- dupa tip
* primare
* secundare : carie secundara marginala sau recidiva de carie
- dupa localizare - la nivel
* coronar: santuri si gropite , carii proximale:
-la nivelul premolarilor si molarilor : cu extindere deasupra ariei de contact
la nivelul ariei de contact
sub aria de contact
- la nivelul dintilor frontali : cu intreruperea crestei orale,
care submineaza creasta orala,
la nivelul ariei de contact,
care submineaza creasta vestibulara
cu subminare ori distrugere a unghiului incizal
* radicular : carii de radacina
* carii cervicale
- din punct de vedere al progresiei :
* carii simple necavitare
* carii simple cavitare - cu pierdere variabila de substanta dura dentara
Forme complicate : afectiuni pulpare, necroza + gangrena, afectiuni periapicale
17. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa optiunea de tratament si
evolutie.
- optiunea de tratament :
* beneficiaza de tratament profilactic - leziuni necavitare
* beneficiaza de tratament restaurator - leziuni cavitare
* nu necesita o asistenta activa, ci doar o monitorizare - leziuno stationare
- din pct de vedere al evolutiei
* carii cu evolutie rapida (umede) caracteristice varstelor tinere , cu bogate
depozite de dentina alterata de consistenta moale si culoare galbuie
* carii cu evolutie lenta (uscate), caracteristice varstelor inaintate, cu dentina
alterata de consistenta mai ferma si culoare bruna-cafenie
* carii oprite din evolutie localizate pe suprafetele libere ale dintilor expuse
autocuratirii si curatirii artificiale. Au aspectul unor pete brune-maronii ale smaltului
ce prezinta si o suprafata usor rugoasa

METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE


117. Clasificarea metodelor diagnostice clinice.
Metode clinice directe
1. Metoda vizuala
2. Vizual metoda tactila
3. Metoda vizuala cu separarea temporara a
dintilor
4. Amprenta secundara
5. Camera intraorala
6. Semnul firului de matase
7. Starea gingiei
8. Videoscop
Metode clinice indirecte ( alternative )
1.Diafanoscopia
2.FOTI ( fiber optic transillumination)
3.DIFOTI
4.Metode electrice cu ECM (electronic caries
monitor) si EIS (electronical impedance
spectroscopy)
5.Metode de fluorescenta Diagnodent, QLF
(quantitative light-induced fluorescence) si
Autofluorescenta
6.Tehnici ultrasonice
7. Radiografii
8. Foraj explorator
9 Markeri coloranti
118. Caracteristicile unui test diagnostic ideal.
- noninvaziv
- realist, obiectiv
- rapid
- senzitiv si specific
- sa furnizeze date simple, certe si direct corelabile cu evolutia biologica ala nivelul
structurii investigate
- usor de utilizat de catre clinician, suportabil de catre pacient
- acceptabil si eficient raportat la pret
- sa nu necesite o dotare tehnica deosebita
119. Metoda diagnostica vizual tactila.
6

- directa - oglinda, lumina, sondare usoara


- utila pt leziuni dentare carioasa si necarioase.
- modern - sistemul european de examinare : examinare vizuala detaliata dupa o
curatare a dd in prealabil, periaj, utilizarea atei dentare inclusiv detartraj daca este
necesar si uscare cu aer comprimat.
- examinarea dureaza 10 min.
- detecteaza in plus:
- cavitatia si apreciaza gradul de pe fetele de unde exista acces direct;
- certifica existenta cariilor marginale fara pierdere importanta de
substanta
Sondarea a fost criticata deoarece :
* poate produce transferul de microorganisme cariogenice de la zonele infectate la
zonele neinfectate
* poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizabile din smalt si
dentina
* nu are o acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si
ale suprafetelor proximale posterioare
120. Metoda diagnostica vizual tactila cu separarea temporara a dintilor.
- se adreseaza leziunilor suprafetelor proximale la dd frontali sau laterali
- ofera vizibilitatea directa si acces pt aplicarea metodei vizuale si metodei vizualtactila
- permit o evaluare mai corecta a tipului de leziune (coloratie, aspect al suprafetei)
sau o dradului de cavitatie (localizare, adancime, intindere)
- rapida - cu separator Ivory la dd frontali
- lenta - foloseste un inel elastomeric, care se introduce vertical in spatiul interdentar
de investigat si se lasa 3 zile la PM si 5 zile la M. Inelul are grosimi/diametre diferite
pt PM/M.
121. Camera intraorala. Avantaje pentru medic si pacient.
- un instrument usor de manuit perfect adaptat caracteristicilor spatiale ale cavitatii
bucale
- permite implicarea directa a pacientului la luarea deciziei
- posibila modificare a atitudinii sale negative fata de planul de tratament propus de
medic
- medicul
* permite vizualizarea pe ecran a situatiei reale a zonei care necesita tratament
* ofera informatii rapide asupra posibilitatilor reale de tratament
* amelioreaza vizibilitatea asupra campului operator
* are avantajul lucrului din spate si dreapta pacientului
*++ marirea imaginii, posibila pe ecran, permite vizibilitatea unor zone
putin/deloc accesibile vederii directe
122. Metoda diagnostica endoscopica.
Metoda endoscopica sau EndOSCOPE :
- pt detectiea proceselor carioase primare si secundare proximale, subgingivale,
a adaptarii marginale a restaurarilor-obturatii, incrustatii, microproteze
Metoda utilizeaza un microsistem video intraoral special dezvoltat permite o
vizualizare a suprafetelor dentare greu accesibile vederii directe
- 5 tipo dimensiuni (lungime si grosime si angulatie a piesei de mana)
- marire a imaginii de 24-48x si iluminare intensa a campului investigat
- posibilitatea de irigare a zonei care indeparteaza resturile alimentare
Metoda este accesibila pt depistarea leziunilor in smalt, dar nu a celor in
dentina
7

123. Markerii coloranti. Caracteristici.


- colorantii detectori de carie (estetica)
Variantele moderne de depistare a pr carioase incipiente utilizeaza markeri
fluorescenti ce se dovedesc a fi mult mai eficienti.
Corelarea intensitatii fluorescentei cu gradul de demineralizare (prin
spectroscopie comparativa) ajuta la luarea unei decizii terapeutice in anumite situatii
clinice.
- accesul vizual direct limitat
- peretii interni ai preparatiilor distale tip - tunel, galerie
Detectorii de carie, ca metoda singulara, sunt putin indicati in depistarea pr
carioase incipiente la nivelul smaltului; directia principala in care acestia isi gasesc
utilitatea o reprezinta aprecierea gradului de afectare a dentinei prin corelarea cu
intensitatea colorarii, fara a da informatii certe asupra gradului de colonizare
microbiana.
124. DIFOTI.
- depisteaza carii incipiente inaintea Rx, precum si fracturile si fisurile incipiente, carii
primare ne/cavitare incipiente si manifeste si secundare marginale cu localizare
ocluzala/proximala
- evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere/nu substanta
- monitorizeaza eficacitata tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor
restauratorii
Caracteristici :
utilizeaza radiatie luminoasa alba, a carei lungime de unda nu reprezinta un
potential risc pentru medic si pacient
ajuta la depistarea pr carioase incipiente necavitare
reduce perioada de tratament si preturile de cost
asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
monitorizeaza eficacitatea tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor
restauratorii
o imagine de rezolutie inalta a suprafetelor ocluzale, proximale si netede e
obtinuta instantaneu pe monitorul nui computer
Piesa de mana de unica folosinta :
pt suprafetele proximale se aplica peste dinti permitand luminii sa treaca prin
suprafata sa strabata dintele sis a fie captata pe suprafata opusa de catre un
sensor digital
piesa pt suprafata O ilumineaza dintele sub unghiuri variate dinspre V sau O iar
lumina rezultata este analizata dpdv energetic la emergenta de pe suprafata
ocluzala.
-

Rezultatele metodei comparative cu Rx :


suprafete netede Dif 41% - Rx 4%
suprafete ocluzale Dif 80% - Rx 20%
suprafere proximale Dif 69% - Rx 31%

125. ECM.
- determina rezistenta electrica globala
- limitat la supraf ocluzale si la cele verticale libere
8

- nu pe supraf aproximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea


corespunzatoare a electrodului activ
- metoda superioara superioara FOTI si metodei vizuale in detectia cariilor
ocluzale
- necesita calibrare individuala
- indicator indirect in aprecierea reusitei terapeutice :
- in remineralizarea leziunilor incipiente valorile electrice masurate se
apropie de valorile etalon determinate pentru un dinte sanatos
- continuarea evolutiei procesului carios ( cu cresterea gradului de
demineralizare) va fi semnalata prin marirea gradientului electric fata de etalon
Dezavantaje :
aparatura necesara costisitoare
tehnica pretentioasa
subiectivitatea interpretarii rezultatelor
lipsa de corelatii intre gradul de demineralizare a tesuturilor dentare si valorile
rezistivitatii electrice
- mod de functionare :
o zona specifica prin flux de aer care usuca suprafata dintelui
o suprafata specifica prin mediu de contact
- util ca test la pacientii cu incidenta ocluzala mai mare decat cea
proximala
- determinarile sunt superioare FOTI si metodei vizuale in predictia
aparitiei cariilor ocluzale
- necesita calibrare individuala
- monitorizarea constantelor electrice ale dintelui tratat serveste ca
indicator indirect in aprecierea reusitei terapeutice :

126. ACIST.
spectroscopia impedantei curentului alternativ aproximal, ocluzal, suprafete
verticale
depistarea unui proces carios prin analizarea frecventelor curentului electric ce
trece pe un dinte
este de 2 ori mai precisa decat ECM si depisteaza afectarea structurilor dentare
in stadiile incipiente cand este posibila instituirea unui tratament minimal
invaziv.
Rezultate de 100% la leziuni necavitare in smalt si valori mai mici la cele in
dentina
Tehnica e rapida, sigura si mai precisa decat Rx
Cariile modifica tiparele circuitelor echivalente se obtin informatii despre
structura fizica a dintelui investigat
Factorii ce afecteaza masuratorile electrice :
1. Porozitatea tesutului influentata de gradul
de maturare, fluorizare si hipomineralizarea
2. Suprafata contactului electric contacte
punctiforme/de suprafata dau valori diferite
3. Grosimea tesutului
4. Nivelul de hidratare al tesutului smaltul
trebuie curatat inainte de determinare si
9

trebuie aplicat un mediu de contact ex gel


dentar sau pasta de dinti
5. Temperatura
6. Concentratia
de
ioni
a
fluidului
interprismatic nu se determina dupa mese
bogate in carbohidrate
127. Factorii care afecteaza masuratorile electrice.

Porozitatea

tesutului naturala variaza spre diminuarea la 15-18 luni post


eruptie; aspect notabil la dd permanenti tineri (M2); vol, adancimea, gradul de
complexitate 3D; fisuri sau microfracturi; influentata de gradul de maturare,
fluorizare si hipomineralizare.

Suprafata

contactului electric det tipul de electrod utilizat contact


punctiform/ de suprafata care pot da valori diferite. Este necesara etalonarea pt
PM si M.

Grosimea

tesutului la nivelul fisurilor, santurilor si gropitelor valorile sunt mai


mici decat alte zone ale dd; este necesara etalonarea pt PM si M

Nivelul de hidratare al tesutului smaltul trebuie uscat inainte de determinare si


trebuie aplicat un mediu de contact pasta de dinti, gel dentar

Temperatura afecteaza liniar proportional determinarile. Examinarea trebuie


facuta la temperatura cavitatii bucale relativ normala

Concentratia

de ion a fluidului inter-prismatic nu se determina dupa mese


bogate in carbohidrate

128. Diagnodent corelatii cu indicatia terapeutica.


Metoda reproductibila care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale
in smalt, adanci de pana la 400nm; superioara radiografiilor in detectia cariilor
ocluzale dentinare
- Incapabila sa diferentieze smaltul sanatos de leziunile localizate in jumatatea
externa a smaltului
- Influentata de decolorarile existente pe suprafata dentara
- Diagnodent e potrivit in special pt detectarea si monitorizarea leziunilor
carioase mici in care se gasesc bacterii
- Nu e indispensabil in detectia cariilor
- Da informatii despre intensitatea demineralizarii si nu despre profunzimea
leziunii
Dpdv al tipului de tratament :
0-5 neinterventie
5-10 / 10-15 neinterventie si terapie preventiva
15-20 terapie preventiva si sigilare
20-25 terapie preventiva, sigilare, terapie interventionista (cavitate)
25-30 sigilare si terapie interventionista (cavitate)
Peste 30 terapie interventionista (cavitate)
129. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase
proximale.
Protocol de detectie a leziunilor carioase proximale
Proximal :
o De electie : Rx digital, Rx simplu, LCD(metoda radiografica asistata de computer
= Logicon Caries Detector), US
10

o Aplicabila : DiFoti, QLF(diagnodent), ACIST


o Neaplicabila : vizuala si tactila
o Aplicabila dupa separare temporara : vizuala, vizuala si tactila iar subgingival videoscop
130. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase
ocluzale.
Protocol de detectie a leziunilor carioase ocluzale
Ocluzal :
o De electie : QLF, DiFoti, ECM
o Aplicabila : vizuala, Rx digital, Rx simplu
o Neaplicabila (neindicata) : vizuala si tactila
131. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase pe
fete verticale.
Protocol de detectie a leziunilor carioase verticale
Fetele verticale :
o De electie : vizuala si tactila
o Aplicabila : Foti, DiFoti, QLF, ECM, US
o Neaplicabila : Rx digital, Rx simplu
132. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase
radiculare.
Protocol de detectie a leziunilor carioase radiculare
Carii de radacina :
o De electie : vizuala si tactila, Videoscopia
o Aplicabila : DiFoti, QLF, ECM
o Neaplicabila : Rx simplu
o Proximal subgingival : Rx digital
133. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase
secundare: carie marginala si recidiva de carie.
Protocol de detectie a leziunilor carioase secundare : caria marginala
Recidive de carie :
o Marginala : difuzia luminii, QLF, electrice EIS
o Secundara : RX

DIAGNOSTICUL RADIOLOGIC AL LEZIUNILOR DENTARE

134. Anatomia radiologica a structurilor dentare coronare.


Smaltul coronar :
11

zona cu albul cel mai intens


se subtiaza progresiv spre jonctiunea cu cementul, avand un aspect ascutit in
sens apical
Dentina coronara :
- Zona din interiorul smaltului coronar, cu o nuanta de alb mai putin intensa
Camera pulpara :
- Portiunea de radiotransparenta care ocupa centrul coroanei
- Are o tenta de cenusiu-inchis
- In conditii normale, contururile periferice ale camerei pulpare si ale coroanei
sunt nete
Demineralizarea straturilor dentare trebuie sa fie 30% pt ca o leziune sa fie
vizibila RX.
Imaginea evidentiaza mai greu sau deloc leziunile incipiente
135. Factorii care influenteaza capacitatea de detectie
leziunilor dentare.
Subiectivismul si gradul de pregatire al examinatorului
Calitatea imaginii RX
Conditiile de examinare

radiologica

136.

Indexul radiologic al cariilor proximale.


I = Incipient (stadiul I) = smalt extern
M = Moderat (stadiul II) = smalt intern
A = Avansat (stadiul III) = dentina ext
S = Sever (stadiul IV) = dentina int spre CP

137.
-

Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt stadiu incipient.


Radiotransparenta cenusie, discreta
Forma aproximativ semilunara, ca o ancosa
Contururi sterse
Portiunea bombata orientata spre JSD
In smaltul extern
Se mai numeste stadiul I (incipient)

138. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt stadiu avansat.


-Radiotransparenta triunghiulara, cu unghiurile rotunjite, cu baza larga spre suprafata
dintelui si varful spre JSD
-Se intinde in int a smaltului
-Stadiu moderat sau stadiul II (moderat)
139. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina externa.
-In smalt si dentina ext
-2 triunghiuri radiotransparente, unul mai redus in smalt si unul mai extins in dentina
-In smalt : baza la nivelul limitei aproximale a smaltului integru si varful spre JSD
-In dentina : baza spre JSD si vf spre camera pulpara, in grosimea ext a dentinei
-Stadiu avansat sau stadiul III (avansat)

140. Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina interna.


- Radiotransparenta se apropie mult de camera pulpara
12

Imaginea bipolara isi pierde individualitatea facand loc unei radiotransparente


mari cu forme atipice
In int a dentinei
Stadiu sever sau stadiul IV (sever)

141. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivel ocluzal.


In smalt :
o In majoritatea cazurilor un se poate stabili un radiodiagnostic precoce
o Leziunile din santuri si gropite sunt mascate RX de grosimea smaltului cuspizilor
In smalt + dentina :
o Radiotransparenta cu aspecte variate semilunare sau ovale marginite de
jonctiunea smalt-dentina si extinse cu contururi sterse spre camera pulpara
142. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple
vestibulare/orale.
Doar in stadii cu interesare mare a dentinei
Carii mici : radiotransparenta rotunda
Carii mari : radiotransparenta ovalara / semilunara

la

nivelul

fetelor

143. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul coletului.


Aspect de farfurie datorita extinderii in suprafata + profunzime reduse in faza
incipienta
Radiotransparenta de profunzime moderata; situata imediat spre limita apicala
a smaltului
Dg diferential datorita fenomenului de burn-out (o innegrire, o valoare
cenusiu-inchis la colet) = dg fals de carie simpla la colet
Coletul prezinta ingustarea caracteristica
144. Aspecte radiologice ale recidivei de carie.
- Zona radiotransparenta semilunara sau curbilinie, de dimensiuni mici, intre
obturatie si dentina subiacenta
- Limita de trecere spre obturatie neta
- Limita de trecere spre dentina stearsa, pierduta in intensitate.
145.
-

Aspecte radiologice ale cariei secundare marginale.


Radiotransparenta de dimensiuni variabile
Localizata la marginea obturatiei
La limita cu materialul de obturatie, contururile sunt nete
In rest contururi sterse

146. Aspecte radiologice ale materialelor de restaurare coronara.


- Imaginea radiologica a obturatiilor de durata cu amalgam prezinta
radioopacitate intensa cu contururi nete caracteristice geometriei cavitatilor
retentive
- Img radiologica a unor obturatii de baza realizate cu materiale compozite
radiotransparente prezinta radioopacitate moderata cu contururi caracteristice
geometriei cavitatilor neretentive
- Img radiologica a unor obturatii de durata cu materiale compozite radioopace
prezinta radioopacitate cu contururi relativ nete caracteristica geometriei
cavitatilor neretentive (radioopacitate mai intensa decat in cazul materialelor
compozite radiotransparente, dar mai putin intensa decat in cazul amalgamelor
dentare)
13

Img radiologica a unor obturatii de baza realizate cu materiale radioopace


prezinta radioopacitate intensa care urmareste conturul cavitatilor neretentive
DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DENTARE

147.

Caracteristici grup risc scazut la carie.


Fara leziuni cavitare
Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
Niveluri de SM scazute
Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
Niveluri salivare normale
Indici DMF mici

148.

Caracteristici grup risc moderat la carie.


Fara leziuni cavitare
Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
Niveluri de SM ridicate
Niveluri de zaharuri moderate
Niveluri salivare normale sau reduse
Indici DMF medii

149.

Caracteristici grup risc ridicat la carie.


Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomia)

150.

Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie.


Multiple leziuni carioase cavitare de adancimi diferite
Distructii coronare masive prin carii sau edentatii
Poate avea leziuni tip pete albe/brune/negre (active sau inactive)
Niveluri de SM foarte ridicat
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomie)
DMF ridicate

151. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din santuri si gropite.


Dg este dificil; ele pot scapa unui examen clinic sumar, superficial. Intr-un
stadiu incipient se poate observa o usoara modificare de transluciditate a
smaltului, evidenta dupa o uscare prelungita a suprafetei dentare. Acest stadiu
corespunde absentei demineralizarii smaltului sau este o demineralizare de
inceput, fara modificari detectabile prin mijloace de detectie uzuale
Stadiu avansat - prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei dentare, greu de
observat pe dintele umed, dar usor de evidentiat pe dintele uscat. Smaltul
apare opac, alb, dur si lucios atunci cand este o carie cu evolutie rapida si de
culoare galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara. Utilizarea
tehnicii de palpare cu sonda dentara nu este indicata. Radiografia nu este nici
ea edificatoare. Este necesara urmarirea radiologica seriata efectuata la
intervale de timp de la 3-12 luni.
14

152. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din santuri si gropite.


Leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele de smalt opac sau colorat
asociate cu culoarea cenusie data de prezenta dentinei subiacente
demineralizate si alterate care este prezenta in externa a dentinei
(superficiala). Se remarca hipermineralizarea dentinei si o apozitie de dentina
de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Radiologic se observa o radiotransparenta
in medie a smaltului.
Leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu
expunerea dentinei. (medie) Dentina alterata este prezenta si poate fi palpata
cu sonda. Demineralizarea intereseaza medie a dentinei si este vizibila
radiologic.
Leziune cavitara ce se intinde pana in profunda a dentinei cu subminarea
partiala a cuspizilor, lipsa substantei dure dentare, prezenta dentinei alterate.
Profunda); Rx radiotransparenta in zona circumpulpara a dentinei
Leziunea cavitara se intinde in zona dentinei circumpulpare si poate duce la
distrugerea partiala a cuspizilor. Netratata aceasta evolueaza spre deschiderea
camerei pulpare si aparitia inflamatiei pulpare.
153. Diagnosticul leziunilor carioase pe suprafetele proximale.
Dg este dificil datorita contactului cu dd vecini care limiteaza accesul la
inspectie
se descopera relativ tarziu, de obicei forme cavitare cand au depasit smaltul si
au atins dentina producand modificarea de culoare a crestei marginale
Pt examinarea atenta este necesara separarea dd prin diferite metode
Creerea spatiului de circa 1mm va permite vizualizarea zonei
Se pot folosi pt examinare fibre optice sau alte surse de lumina (diafanoscopie)
La dd frontali - inspectie vizuala directa sau prin diafanoscopie, observandu-se
modificarea de culoare prin stratul subtire de smalt
Leziunile sub punctul de contact sunt mai vizibile
Leziunile proximale se pot transforma in leziuni inactive - pete usor colorate sau
maronii, dure, frecvent intalnite la dd ce au pierdut contactul cu d vecin.
Examenul radiologic pune in evidenta imagini care subestimeaza importanta
leziunii - necesar un examen radiologic la 3-12 luni distanta , cu identificarea
cantitativa si calitativa a demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a
cariei dentare.
154. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.
o Leziune superficiala ; mai putin de 2 mm adancime , uneori necavitara, neteda,
moale, modificata de culoare
o Caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei
o Forma incipienta necavitara are o suprafata neteda, dar prezinta o culoare
maro-inchis sau maro-deschis
o Forma cavitara superficiala; suprafata cementului este moale, neregulata,
opaca si la palparea cu sonda se observa un defect de suprafata cu o adancime
de mai putin de 0,5 mm. Prezinta o culoare variabila pana la maro inchis.
o Cavitate de adancime medie are suprafata moale, cu adancime mai mare de
0,5 mm, fara semne de suferinta pulpara
o Cavitate profunda cu implicatia pulpei dentare radiculare; cu o coloratie
variabila de la galbui la maro-inchis
Leziunile pot fi :
- Active galbui sau maro deschis; acoperita de placa bacteriana si de
consistenta moale
15

Inactive maro-inchis pana la negru; suprafata neteda, lucioasa, dura

155. Examenul obiectiv al cariei simple dentare.


La inspectie :
Lipsa de subst dura dentara mai mult sau mai putin intinsa
Modificarea de culoare de la alb cretos la brun cenusiu
Leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate indreptul
dintelui respectiv
Papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangerand la atingere cu sonda
sau cu mijloace uzuale sau suplimentare de igiena orala
La palpare :
Prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii
Sensibilitate la palparea cu sonda
Pierderea de substanta dura dentara intinderea in suprafata si in profunzime a
acesteia
Camera pulpara e inchisa si un exista semne de suferinta pulpara
Eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale
156. Examenul subiectiv al cariei simple dentare.
Pacientul poate relata :
Modificaril de culoare - pete albe cretoase, coloratie cenusie sau marmoratii
galben brune.
Durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat), ce dispare o data
cu indepartarea excitantului. Durerea este provocata, nu exista durere
spontana.
Lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor de alimente, care vor
determina aparitia halenei fetide
Sangerarea papilei interdentare la periaj sau in timpul masticatiei
Leziuni le nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale produse de marginile
taioase ale cavit carioase
157. Caracterele durerii.
1. debut : ziua / noaptea
2. caracter spontan / provocat de agenti fizici (rece, cald), chimici (acru, dulce),
mecanici
(presiune, percutie)
3. frecventa : cat de des apare stimulul
4. intensitatea : durere puternica, cu caracter pulsatil / (ca un junghi)
5. durata : continua / intermitenta
6. localizata / iradiata si unde iradiaza
7. la ce dispare si pentru cat timp
158. Diagnosticul pozitiv de carie simpla dentara.
1. prezenta dentinei alterate
2.durere provocata de excitanti fizici, chimici, care dispare o data cu excitantul
3.modificare de culoare (pata alba cretoasa, marmoratie)
4.pierdere de substanta dura dentara
5.sensibilitate la palparea cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar
6.camera pulpara inchisa
7.teste de vitalitate (+)
8.percutia in ax (-)
159. Diagnosticul diferential de carie simpla dentara.
16

I. leziuni necarioase cu/fara pierdere de substanta :


-leziuni de uzura dntara (atritie, abraziune, eroziune)
-anomalii dentare de dezvoltare ( distrofii)
-lez traumatice
-modificari de culoare ale dintilor endogene si exogene
Pe baza :
lipsa dentinei alterate
caracterul leziunii interesare uni/polidentara
datele obtinute din examenul subiectiv privind etiologia
existenta dd integri foarte frecventa (discromii)
II. hiperestezia dentinara :
durere cu caracter afectiv deosebit
apare la palparea zonelor afectate sau la periaj, masticatie, alte etiologi
III. hiperemie preinflamatorie :
toate semnele de CS + durere provocata care dureaza 10-15 min dupa
indepartarea excitantului
IV. gangrena pulpara :
teste de vitalitate negative
camera pulpara deschida
carie profunda
V. pulpite cronice inchise propriu-zise :
prin foraj explorator => pulpa prezinta hipoexcitabilitate la testele de
vitalitate comparativ cu dd omologi sanatosi si in antecedente au prezentat
pusee dureroare
VI. parodontite apicale cronice :
idem gangrena semne radiologice de afectare a parodontiului apical
(granulom, chist)
160. Caria secundara marginala: analiza initiala.
Este un proces carios care apare pe un dinte restaurat, la interfata dintre peretii
preparatiei si restaurarea coronara. Acest proces are tendinta de evolutie spre
profunzime si poate determina in timp subminarea si fracturarea peretilor preparatiei,
precum si afectarea pulpei dentare.
-Debut nedureros; descoperita de medic la examinarea unei restaurari existente
analizand parametri :
1. Aspectul restauratiei
2. refacerea reliefului ocluzal normal
3. refacerea punctului de contact si a crestei marginale
4. prezenta unor modificari de culoare observabile cu ochiul liber
5.existenta unui exces de material restaurator sau a unor prabusiri sau spatieri
marginale, datorate uzurii materialului de restaurare
6.fracturi ale marginilor de smalt, defecte ale marginilor de dentina sau distructie
considerabila a structurii dentare
7.fracturi ale materialului de restaurare cu pierderea sa partiala sau in intregime
Factori etiologici :
dg si planificare incorecta a tratamentului
greseli in : etapa de realizare a preparatiei; tehnica realizarii restaurarii.
161. Caria secundara marginala: semne subiective.
Pacientul poate acuza :
17

dureri provocate de excitanti fizici, in special rece, sau chimici, in special dulce
dureri ce dispar dupa indeprtarea excitantului
o modificare de culoare a obturatiei, in special la dd frontali
retentionarea de resturi alimentare la marginea restaurari
dureri ce apar la masticatie in zona laterala a arcadei dentare, datorate fie
fracturii sau dislocarii restaurarilor sau unor fisuri in smalt sau in smalt si
dentina

162. Caria secundara marginala: semne obiective.


debut solutie de continuitate la interfata preparare/restauratie, evidentiata prin
palparea cu sonda si interesand o zona limitata/extinsa pe doua sau mai multe
laturi ale preparatiei sau de jur imprejurul restaurarii
avansata pierdere de subst dura dentara mai mare la nivel marginal si la palpare
cu sonda se remarca prezenta dentinei alterate in profunzime
smaltul marginal - modificat de culoare brun sau alb cretos
uneori , in faza avansata, cavitatea poate prezenta un perete fracturat pe o
intindere mai mare sau mai mica si/sau fracturarea materialului de restaurare la
diverse niveluri, infundata in interiorul preparatiei sau in spatiul proximal
obturatiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare, lipsa de
substanta, cu spatiere la interfata material peretii preparatiei
in prezenta unor fisuri e greu de precizat dintele cauzal la o simpla inspectie a
zonei in care pacientul acuza durere, fara sa poata preciza dintele cauzal.
163. Caria secundara marginala: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si
complicatii.
Diagnostic pozitiv :
dinte cu obturatie coronara cu solutie de continuitate intre restauratie si tesutul
dentar dur
coloratie alb-cretoasa sau brun-cafenie a smaltului marginal restaurarii
prezenta, la palpare cu sonda in profunzime, a dentinei alterate
probe de vitalitate (+)
Diagnostic diferential se face cu :
fractura coronara de origine traumatica, la care smaltul are cumoare normala,
fara dentina alterata si cu prezenta factorilor etiologici in anamneza
fractura restaurarii ocluzo-proximale, la nivelul istmului, aparuta la scurt timp
de la aplicarea sa, datorata undei preparari incorecte a cavitatii, fara a prezenta
dentina alterata
pierderi superficiale de material restaurator datorate adaptarii incorecte a
materialului de restaurare, aparute la timp scurt de la realizarea restaurarii.
Evolutie si complicatii caria secundara marginala nerezolvata in timp util poate
determina aparitia, prin evolutia sa spre suprafata, la fracturarea marginilor
preparatiei sau chiar a dintelui, ca urmare a subminarii smaltului de catre procesul
carios. In profunzime, poate determina prin infectarea pulpei dentare, aparitia
inflamatiei sau a gangrenei pulpare.
164 + 165. Recidiva la carie : semne subiective + obiective
Initial - asimptomatica sau oligosimptomatica, ea este greu de diagnosticat corect
si precoce.
Semnele clinice subiective si obiective apar evidente atunci cand prin evolutia
procesului carios se constata aparitia durerilor provocate de excitanti fizici sau chimici
similare cu cele caracteristice unei CS sau aparitia unei simptomatologii specifice unei
inflamatii pulpare acute.
18

Atunci cand evolutia sa este suprafata dintelui se poate constata aparitia unor
modificari de culoare ale smaltului fara sa existe o solutie de continuitate intre peretii
dentinari si materialul restaurator .
- poate determina fractura unui perete dentar
- prin indepartarea restauratiei se evidentiaza prezenta dentinei alterate, la a
carei indepartare poate aparea sensibilitate dureroasa
- in cavitatile profunde, poate remane un strat subtire de dentina dura, normal
colorata sau pigmentata sau se poate ajunge la deschiderea camerei pulpare,
cu schimbarea atitudinii terapeutice.
- Prin mortificarea pulpara, ca urmare a unei necroze/gangrene, indepartarea
dentinei alterate este nedureroasa la palpare. Examenul clinic obiectiv si
examenele complementare vor permite diagnosticul real al afectiunii
166. Recidiva la carie: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.
Diagnostic pozitiv se face pe urmatoarele semne :
dinte cu restaurare coronara bine adaptata marginal
aparitia semnelor clinice de CS sau de complicatie pulpara acuta
prezenta de dentina alterata la indepartarea restaurarii, cu sau fara deschiderea
camerei pulpare in timpul manoperelor de indepartare a acesteia.
Diagnosticul diferential se face cu :
1) caria secundara marginala la care prezenta solutiei de continuitate la interfata
dinte/restaurare, este edificatoare
2) inflamatia pulpara acuta, care are o simptomatologie evidenta
3) necroza pulpara, la care restaurarea coronara este corecta, dar se observa o
modificare de culoare a tesuturilor dure dentare si lipsa sensibilitatii dureroase
la testele de vitalitate
4) gangrena pulpara pe un dinte cu o restaurare corecta , tesutul dur dentar
modificat de culoare, la indepartarea restaurarii coronare se observa prezenta
dentinei alterate si deschiderea camerei pulpare cu lipsa vitalitatii tesutului
pulpar.
Evolutie si complicatii evolueaza de cele mai multe ori spre camera pulpara
producand aparitia unei inflamatii acute si netratata gangrena pulpara. Atunci cand
evolutia sa duce la subminarea tesuturilor dure dentare, se poate produce fracturarea
unuia dintre peretii dentari.
167.
0
1
2
3
4
5
6

Coduri ICDAS.
sanatos (sau cu leziuni necavitare), nici dupa uscare minim 5 secunde
prima modificare vizibila la nivelul smaltului
modificare evidenta in smalt
forma necavitara in smalt cu umbra in dentina
forma cavitara in smalt
cavitate evidenta in smalt cu dentina vizibila
cavitatie extinsa

168. Cod 1 ICDAS ocluzal.


- pe dintele umed nu se observa nici o modificare de culoare atribuita unei
activitati carioase
- dupa uscare intensa 5 sec este vizibila o opacitate carioasa sau decolorare
neconcordanta cu aparenta clinica de smalt sanatos
169. Cod 2 ICDAS ocluzal.
- modificare coloristica a smaltului vizibila si pe dd uscat si umed
- poate fi carioopacitate si/sau decolorare bruna
19

mai mare decat fisura / foseta in care se gaseste

170. Cod 3 ICDAS ocluzal.


- dd examinat umed ... si mai scria ceva, dar nu a iesit la xerox
- dupa uscare 5 sec, se observa o pierdere de tesut dentar localizata la
intersectia sau in interiorul santului si gropitelor
- va fi evaluata ca o demineralizare (pereti opaci, maronii, brun inchisi) la intrarea
sau in interiorul santului/gropitei care pot parea foarte largi, dar dentina nu este
vizibila nici pe pereti, nici pe baza.
171. Cod 4 ICDAS ocluzal.
- umbra de dentina decolorata (innegrita) vizibila prin crestele marginale sau
peretii de smalt aparent intact = mai usor de vazut cand dintele e umed
- aria de dentina intunecata e o decolorare intrinseca ce poate fi gri albastruie
sau maronie
172. Cod 5 ICDAS ocluzal.
- cavitatie in smalt opac sau decolorat cu dentina expusa
173. Cod 6 ICDAS ocluzal.
- pierdere evidenta, cavitatia poate fi adanca sau larga iar dentina este clar
vizibila pe pereti si pe baza
- creasta marginala poate fi integra sau poate lipsi

174. Coduri ICDAS pentru cariile de radacina.


-pt cod 1 si 2 care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
piele stagnanta
moale activa

Suprafata radiculara vizibila direct


-Nu cod E
-Da -dupa uscare 5 sec exista modificare coloristica

* nu = cod 0 nu e leziune carioasa


* da pierdere de suprafata a conturului
antomic
=> nu = cod 1 carie <0,5 mm
=> da = cod 2 carie > 0,5 mm
175. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple radiculare.
activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie,
oprire, regresie)
inactiva = oprita in evolutie probabilitate mai scazuta de evolutie
Activitatea cariilor radiculare :
pt cod 1 si 2 care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
20

piele stagnanta
moale activa
176. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple.
activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie,
oprire, regresie)
inactiva = oprita in evolutie probabilitate mai scazuta de evolutie
Criterii de evaluare a leziunilor incipiente in smalt : aspect vizual, senzatie
tactila la palpare, potentialul de acumulare a placii bacteriene.
Cod 1,2,3 :
- leziuni active suprafata smaltului este alb-galbuie, opaca cu pierderea luciului;
este aspra la sondare usoara; leziunea este intr-o zona de stagnare; prezinta
pori si fisuri in apropierea gingiei si pe fetele proximale sub punctul de contact
- leziuni inactive suprafata smaltului, este albicoasa, maronie sau neagra; la
sondare usoare este lucios si tare; pe suprafetele plane leziunea carioasa este
tipic localizata la distanta de marginea gingivala
Cod 4 :
- leziuni active probabil active
Cod 5,6 :
- leziuni active cavitatea este moale, senzatia de piele la sondare
- leziuni inactive cavitatea poate fi lucioasa si tare la sondare usoara

MANAGEMENTUL LEZIUNILOR DENTARE


TRATAMENTUL LEZIUNILOR DENTARE
177. CAMBRA balanta cariilor.
I. Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) Flux salivar sub normal disfunctie salivara
necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente); utilizarea de solutie de
bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili necesita determinarea frecventei si
substituirea cu guma non-cariogenica (xylitol)
II. Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor remineralizare
- Antibacteriene CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari
tipice pt inhibarea
demineralizarilor si amplificarea
remineralizarilor (pasta de dinti, gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva
178. Screening-ul microbian.
Evaluarea rapida a incarcarii microbiene si a riscului individual potential permite
predictia dezvoltarii cariei dentare si ajuta la fromularea terapiei corespunzatoare pe
termen lung.
21

Masurarea tulpinilor de streptococi poate fi efectuala in timp real pt detectia


precoce a cariilor si evaluarea riscului de carie.
Bioluminescenta produsa de toate celulele cu caracteristici legate de lungimea
de unda, durata, frecventa a emisiei si cronologie.
Emisia de lumina provine dintr-o reactie enzimatica specifica oxdarea
luciferinului de catre enzima in contact cu moleculele de ATP, cantitatea de lumina
este dp cu cantitatea de ATP prezenta.
Etape :
- Colectarea bacteriilor orale, eliberarea de ATP din celule si masurarea cantitatii
de lumina generata
- Emisia de lumina se produce in secunde; poate fi masurata cu un luminometru
care afisaza nr de unitati luminoase relative dp cu nr de streptococi
Se masoara unitatile formatoare de colonii la 24 de ore dupa aplicarea in
incubator pe mediu de cultura, aceasta metoda fiind considerata standard
179. Niveluri de risc CAMBRA.
Rezultate mostre cu risc :
- Redus sub 1 500
- Moderat 1 500 3 500
- Ridicat 3 500 9 999
Caracteristici grup risc scazut la carie
Fara leziuni cavitare
Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
Niveluri de SM scazute
Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
Niveluri salivare normale
Indici DMF mici

Caracteristici grup risc moderat la carie


Fara leziuni cavitare
Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
Niveluri de SM ridicate
Niveluri de zaharuri moderate
Niveluri salivare normale sau reduse
Indici DMF medii
Caracteristici grup risc ridicat la carie
Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomia)
Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie
Multiple leziuni carioase cavitare de adancimi diferite
Distructii coronare masive prin carii sau edentatii
Poate avea leziuni tip pete albe/brune/negre (active sau inactive)
Niveluri de SM foarte ridicat
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomie)
DMF ridicate
22

180. CAMBRA factori patologici.


Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) necesita masurarea nivelului si tratament cu
antibacteriene (clorhexidina)
- Flux salivar sub normal disfunctie salivara necesita stimulanti salivari (guma
sau medicamente); utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona
acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili necesita determinarea frecventei si
substituirea cu guma non-cariogenica (xylitol)
181. CAMBRA factori protectivi.
Factori protectivi :
- Stimulare salivara si suplimentarea ei
- Tratament antibacterian CHX, iod, xilitol, calciu amorf
- Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor
(pasta de dinti, gel, lacuri, apa de gura)
- Terapie restauratoare minim invaziva
182. Plan de tratament model medical. Directii.
1. Controlul nivelului bacterian :
- Tehnici antimicrobiene chirurgicale (restaurari) = curatarea leziunii, izolarea,
tratament
medicamentos
=>
restaurare/temporizarea
leziunilor
cavitare/plasarea de sigilanti
- Tehnici antimicrobiene chimioterapice (medicamentoase) = lacuri cu F, CHX si
guma cu xilitol
2. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc crescut
3. Inversarea siturilor acrive = remineralizari
4. Monitorizarea si ingrijirea pe termen indelungat :
- Intretinere la domiciliu
- Controale la cabinet/supravegherea continua/vindecare/tratare.
183. Cimenturile cu ionomeri de sticla.
CIS-urile au fost utilizate ca materiale de restaurare, cimentare, lineri sau materiale
de obturatii de baza, datorita potentialului de adeziune si a valorii estetice. Intre CIS si
dinte are loc un schimb de ioni de Ca, F, Sr rezultand suprafete dentinare cu
rezistenta crescuta la acizi. CIS actioneaza ca o baterie reincarcabila cu ioni de F daca
acestia sunt adusi prin paste de dinti, ape de gura, geluri, etc. CIS elibereaza fluor
doar 18-21 de zile.
184. Tehnici antimicrobiene chirurgicale.
- Optiuni chirurgicale bazate pe localizare (gropite si fisuri vs suprafete
netede), activitate si risc
1) Tratarea primelor leziuni cavitare minim invaziv
2) Obturatii cu CIS, Compomer, Compozite sau materiale de obturatie provizorie
3) Leziunile foarte mari (distructii subgingivale) pot necesita coroane temporare, RCR
sau extractii
4) Sigilari la nevoie :
- Suprafete ocluzale cu pete albe cretoase
- Santuri adanci si obturatii vechi cu margini subtiri
- Molari > Premolari
185. Tehnici antimicrobiene chimioterapice.
23

Tratamentul chimic al cariilor = implica numeroase etape = timp indelungat =>


acceptul pacientului este esential
Test Mutans pt pacientii cu risc ridicat
Fluorizari (lacuri) 1-3 aplicatii initiale pana la completarea tehnicilor chirurgicale.
Se uitilizeaza 3 aplicatii in 10 zile pt pacientii care necesita remineralizare sau pt
pacientii cu probleme la CHX (posibila utilizare de apa de gura cu iod)
CHX = clorhexidina gluconata in apa de gura nonalcoolica 0,12%; o doza 10 mL-1
min inainte de culcare pt 2 saptamani; repetare la 2-3 luni
Guma cu Xylitol 2 bucati pt 5 min, min 5x/zi
186.

Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc CRESCUT.


Reducerea zaharurilor substituenti Xylitol/Sucroza
Reducerea SM antimicrobiene, xylitol guma si tastarea SM
Cresterea secretiei salivare guma xilitol si menta, ape de gura, schimbarea
medicatiei
Cresterea utilizarii de F la domiciliu

187. Inversarea Siturilor Active. Tehnici de Remineralizare.


In-Office lacuri cu F => 3 aplicatii in 10 zile
Acasa Fluor
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 500ppm + gel 5
000ppm + OTC (over the counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori
pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in
lingura individuala + OTC apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi;
-

guma xilitol 2 piese 5 ori pe zi;


- sursa de calciu branzeturi, CPP-ACP (fosfopeptida Caseina-fosfat amorf
de Ca) in guma, Recaldent

188. Monitorizarea pe termen lung la domiciliu.


Acasa fluor :
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 500ppm + gel 5 000ppm +
OTC (over the counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura
individuala + OTC apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
Guma xilitol : 2 piese de 5 ori pe zi
Consum redus de sucroza intre mese
Sursa de calciu
189. Monitorizarea pe termen lung in office.
3 luni, 6 luni, 9 luni
Examinare vizuala tactila dupa detartrare si periaj profesional
Evaluarea petelor albe pt remineralizare
Lacuri cu fluor
12 luni
Bite wing + alte examinari Rx
Examinare vizual tactila dupa detrartrare su periaj profesional
24

Lacuri cu fluor
Evaluarea nivelului de activitate pete albe si imagini Rx
Evaluarea nivelului de risc si stabilirea perioadelor de control risc scazut
la 6 luni, moderat sau ridicat, dar inactive la 6 luni; risc moderat, ridicat
sau foarte ridicat si active la 3 luni

PRINCIPII DE TRATAMENT AL LEZIUNILOR DENTARE PRIN TEHNICI


CONVENTIONALE SI METODE MODERNE.
ABORDAREA TERAPEUTICA MINIM INVAZIVA IN O.T.R.
190. Conceptia conventionala (clasica) in strategia terapeutica a leziunilor
carioase dentare.
Interventia terapeutica este strict restauratoare si invaziva: excizia chirurgicala a
tesuturilor dure dentare alterate si a unei cantitati importante de tesuturi dure integre
(pentru obtinerea unei anumite forme geometrice de preparatie), tratamentul plagii
dentinare rezultate si refacerea morfo-functionala coronara prin materiale de
restaurare (cel mai frecvent obturatie).
Nu exista diferenta principala, conceptuala, de abordare intre leziunea carioasa
necavitara si cea cavitara, intre leziunea cavitara redusa (limitata) si cea extinsa.
Niciun material de restaurare nu este definitiv restaurarile deficitare se
inlocuiesc printr-o noua interventiae invaziva (nu exista solutia repararii lor fara
inlocuire)
191. Conceptia moderna (actuala) in strategia terapeutica a leziunilor
carioase dentare.
25

Procesul carios = proces dinamic, cu etape in care solubilizarea si reprecipitarea


sarurilor minerale din tesuturile dure dentare (demineralizare / remineralizare) se
desfasoara alternativ, in functie de pH-ul de la nivelul suprafetei dentare, corelat cu
metabolismul ecosistemului reprezentat de placa bacteriana.
Nivelul valorii de pH la care are loc trecerea demineralizare / remineralizare este de
5,2-5,5 (pH critic).
Rolul placii bacteriene = ipoteza ecologica a placii (MASRH, AXELSSON, MOUNT,
THYLSTRUP): microorganismele asociate cu boala carioasa exista in mod normal in
flora rezidenta bucla; boala apare in urma unor modificari de intensitate si /sau durata
crescuta a unor factori cheie locali (determinanti ecologici), care declanseaza
dezechilibrul responsabil pentru initierea si mentinerea demineralizarii (cel mai
adesea: perioade repetate de pH scazut sub valoarea critica, dupa aportul frecvent
de glucide sau dupa lipsa prelungita a igienizarii buco-dentare corespunzatoare).
Placa bacteriana actioneaza intr-un complex etiologic plurifactorial: prezenta
substratului metabolic optim necesar pentru flora microbiana acidogena, calitatea
structurilor dure dentare si a lichidului bucal, timpul de actiune.
192. Obiectivele terapiei restauratoare minim invazive (conform definitiei
initiale).
1) Modificarea microflorei orale prin reducerea microorganismelor cariogene
2) Remineralizarea leziunilor incipiente (necavitare)
3) Restaurarea leziunilor cavitare prin preparatii modificate, cat mai conservatoare
pentru structurile dentare (modificarea principiilor conventionale Black ale
timpului chirurgical)
4) Repararea restaurarilor defectuoase (prioritara fata de inlocuirea acestora)
193. Modalitati de realizare a obiectivelor terapiei restauratoare minim
invazive.
- Prezervarea si conservarea substantei dure dentare:
Exereza stricta doar a substantei infectate (alterata ireversibil) si mentinerea
substantei afectate (alterata reversibil)
Extinderea minima a cavitatii preparate, fara a indeparta substanta dura
dentara integra (extensia preventiva conventionala devine prevenirea
extensiei)
Adeziunea amelo-dentinara
Cresterea rezistentei mecanice (structura omogena, monolitica, pentru
ansamblul dinte / restaurare)
Etanseitatea interfetei dinte / restaurare (previne microinfiltratia marginala,
implicata in aparitia complicatiilor pulpare)
Biointegrare
Restaurare morfofunctionala cu materiale biocompatibile, biomimetice,
aderente, bioactive (carioprofilaxie / remineralizare = prevenirea cariei
secundare si/sau a recidivei de carie)
194. Conceptul de clasificare a leziunilor carioase dupa localizare si stadiul
de evolutie.
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratae la timp
* complicatii:
-imediate : inflamatii pulpare acute/cronice;
gangrena puplara
simpla/complicate
-tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie,
intretinere
26

-la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios


- dupa localizare:
* coronar : santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a
fetelor : V, O, M, D.
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii
195. Modificarea principiilor conventionale dupa BLACK pentru prepararea
cavitatilor in terapia restauratoare minim invaziva.
Preparatii cu contur modificat, cat mai conservatoare pentru structurile
dentare
Tratamentul restaurator trebuie precedat, insotit si urmat de masuri
carioprofilactice active:
o Previn aparitia unor noi leziuni primare si/sau secundare ori recidive
o Cresc longevitatea mentinerii restaurarilor existente
Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului
chirurgical
Modificarile de preparare sunt legate de proprietatile materialelor si
tehnicilor adezive utilizate(adeziunea la smalt/adeziunea la dentina si
rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia marginala)
Forma de contur a preparatiei are caracter prioritar conservativ, nu
preventiv(principiul economiei de substanta dura dentara modifica radical
principiul extensiei preventive) insumeaza realizarea accesului, deschiderea
cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil
Forma de adeziune a preparatiei insumeaza forma de retentie, de
rezistenta si finisarea marginilor de smalt:
o Peretii cavitatii sunt curbi, usor concavi spre deschidere, nu plani
o Unghiurile interne ale cavitatii sunt rotunjite, nu bine exprimate (nete)
o Marginile de smalt sunt bizotate
Bizotarea este optionala si selectiva, in raport cu
extinderea preparatiei si localizarea marginilor de smalt la aceeasi cavitate
pot coexista margini nebizotate si bizotate, cu bizouri de tipuri diferite
196. Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la cavitatile
(preparatiile) modificate moderne.
Aspect estetic superior (trecere progresiva de la suprafata restaurarii la cea
dentara)
Ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de
adeziune si a calitatii microretentiilor realizate prin gravaj acid)
Adaptare marginala superioara (cresterea etanseitatii si
scaderea riscului de microinfiltratie contractia de polimerizare si forta de
adeziune pot actiona in acelasi sens, prevenind desprinderea)
Cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar
zonele subtiri nesustinute, care se fractureaza usor = dezadaptare)
Scaderea riscului de carie secundara (eliminarea
smaltului limitrof procesului carios, cu posibile alterari microscopice de structura)
197. Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt la cavitatile
(preparatiile) modificate moderne.
Imperativele estetice sunt neconditionate doar la dintii frontali
Ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
Scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este
certificata clinic concludent pe termen lung
27

Uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat


subtire din zonele marginale (fara fracturare), cu denudarea smaltului bizotat
Cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material, in zonele de
contacte (stopuri) ocluzale
Finisarea marginala a materialului este dificil de controlat (riscul supraextinderii
marginale pe zone de smalt nepreparate)
198. Microinfiltratia marginala. Definitie. Modalitati de combatere.
Se produce prin:
Microspatii intre peretii cavitatii si materialul de restaurare (aceste spatii
exista intotdeauna in lipsa adaptarii perfecte si a adeziunii amelare si dentinare)
Permeabilitatea stratului protector dentinar (liner/baza)
Porozitatile si interstitiile DDR (smear layer)
Combaterea microinfiltratiei marginale:
Depinde de abordarea terapeutica:
Tratamentul conventional nu influenteaza (nu modifica/ nu indeparteaza)
DDR
Tratamentul modern: modifica/ indeparteaza DDR -> Hibridizarea plagii
dentinare = cuplare adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si
inchiderea sa etansa, inclusiv sigilarea canaliculelor dentinare -> realizarea
adeziunii dentinare (prezenta sa este necesara concomitent cu adeziunea
amelara)
Adeziunea amelara si dentinara are ca rezultat evitarea microinfiltratiei
marginale consecutive dizolvarii DDR in timp (care permite penetrarea si
colonizarea oamenilor = carie secundara marginala si/sau recidiva de carie)
199. Avantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim
invaziva.
Sigilarea suprafetei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor dentinare)
si a interfetei cu materialul de restaurare
Eliminarea sau reducerea hipersensibilitatii / hiperesteziei dentinare
Biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare se explica prin:
Blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)
Majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad
rapid sau sunt blocate in compusi chimici stabili (timp de priza scurt)
Flux centrifug si diluare prin limfa dentinara
Detoxifiere posibila prin circulatia pulpara de intoarcere
200. Dezavantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica
minim invaziva.
Esecuri in timp ale sigilarii etanse dehiscente si microinfiltratii la interfata cu
dentina
Adeziune initiala slaba in imediata vecinatate a canaliculelor dentinare (numar
redus si dispozitie improprie a fibrelor de colagen)
Adeziune redusa in cavitatile profunde, in apropierea pulpei (canalicule
dentinare mai multe, cu suprafata orificiilor mai mare scade suprafata de
adeziune si rezistenta la forfecare)
Adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente
(reversibile)
201. Tipuri de preparatii modificate (neconventionale) speciale pentru
leziuni carioase proximale.
28

Tip caseta doar in situatiile in care avem acces direct asupra suprafetei
proximale afectate, lucru posibil datorita unor distructii coronare intinse a dintilor
vecini, unor edentatii sau atunci cand aceasta leziune devine accesibila printr-o
preparatie efectuata fata in fata pe dintele vecin
Tip crevasa (slot) aceasta preparatie se realizeaza pentru procesele
carioase situate in apropierea crestei marginale, cu acces chiar prin creasta
marginala
Tip galerie
Tip tunel tunelizare partiala (inchisa proximal) sau tunelizare totala
(deschisa proximal). Aceasta cavitate are abordarea dispre ocluzal, la distanta de
2 mm de creasta marginala care trebuie conservata.
202. Conceptul de Interventie Terapeutica Minimala (actual). Definitie.
Obiective.
Abordare terapeutica initiala (neinvaziva/ non-operatorie), care precede
interventiile operatorii restauratoare
Vizeaza debutul procesului carios / leziunile necavitare
Daca leziunile evolueaza si devin cavitare, interventia operatorie
restauratoare va fi minim invaziva
Obiective:
Identificarea leziunilor prezente:
Prevenirea aparitiei leziunilor noi
Remineralizarea leziunilor reversibile
Controlul evolutiei leziunilor
203. Care sunt aspectele urmarite in cadrul fiecarui obiectiv al conceptului
de Interventie Terapeutica Minimala.
Identificarea leziunilor prezente:
o Evaluarea riscului de carie
o Detectia precoce a leziunilor (modalitati de cariodetectie)
Prevenirea aparitiei leziunilor noi
o Modificarea dietei:

Restrictionarea aportului de glucide

Utilizarea substituentilor de zahar(xylitol)

Reducerea consumului de bauturi acide (citrice/acid carbonic)

Alcanizarea mediului cavitatii orale (arginina/ uree)


o Igiena buco-dentara

Igienizarea profesionala periodica

Instruirea pacientului (igienizarea individuala corecta)

Tratamente topice contra germenilor cariogeni (CHX)


o Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
Remineralizarea leziunilor reversibile
o CPP ACP
o Fluor
o CIS
Controlul evolutiei leziunilor
o Monitorizare / dispensarizare activa
o Reconditionare / reparare vs. inlocuire (restaurari coronare existente)
204. Managementul clinic al bolii carioase (conform definitiei actuale).
Etape. Obiective.
1) Diagnosticul afectiunii modalitati de cariodetectie adecvate
29

2) Aspecte epidemiologice
Evaluarea nivelului de carioactivitate
Stabilirea gradului de risc cariogen
3) Evaluarea contextului biologic
Microflora orala si placa microbiana dentara
Lichidul bucal
Interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal (demineralizare /
remineralizare)
Eroziunea dentara (prezenta / absenta; etiologie)
4) Tratament non-operator = controlul progresiei afectiunii
Igienizarea buco-dentara: profesionala / individuala
Preparate antimicrobiene si anti-placa
Fluorizare (mecanisme de actiune / modalitati de utilizare)
Controlul dietei alimentare
5) Interventie terapeutica operatorie interventie terapeutica minimala (minim
invaziva)
6) Controlul evolutiei afectiunii (la nivel individual / la nivel de populatie)
205. Plan de tratament model chirurgical. Caracteristici, obiective, timpi.
Obiectivele terapiei interventioniste (restauratorie):
Indepartarea dentinei afectate si prevenirea cariilor
Protectia pulpei si evitarea durerii
Eliminarea sursei de bacterii cariogenice
Facilitarea controlului placii
Restaurarea morfofunctionala
Tratamentul proceselor carioase este format dintr-o suma de procedee care duc la
stoparea evolutiei procesului carios. Traditional exereza completa a tesuturilor
afectate (smalt, dentina, cement). Modern exereza stratului extern necrotic de
dentina si tratamentul stratului intern demineralizat
Timpii de lucru:
Accesarea proceselor carioase
Instrumentarea dentinei infectate sau modificarea acesteia
Prepararea cavitatii in smalt cu sacrificiu dentar minim
Restaurarea finala
Caracteristici
Terapia neinterventionista:
Substante medicamentoase fluor
Remineralizare (fluor)
Sigilarea santurilor si fosetelor
Modern:
Individualizare a planului de tratament
Modificarile tipului de interventie si a momentului interventiei
Tip de interventie pentru materiale moderne (cavitati neretentive)
Modalitate de interventie minim invaziv / conventional
206.
1)
2)
3)
4)
5)

Instrumentarea smaltului.
Instrumentar de mana
Instrumentar rotativ
Instrumentar oscilator
Aparate abraziune cu aer
Lasere
30

207. Abordarea dentinei infectate.


1) Instrumentare mecanica manuala, rotativa, sonoabraziunea, aer abraziunea
2) Utilizarea laserului
3) Exereza chemo-mecanica
4) Exereza enzimatica
5) Terapie foto-dinamica
6) Ozonoterapia
7) Terapia antibacteriana
8) Restaurarea finala
208. Instrumentarea mecanica manuala.
Instrumentar de mana ascutit (excavator, linguri Black)
Indepartarea mecanica a dentinei alterate
Indepartare adecvata / limitata a tesuturilor
Manoperele intempestive (presiune exagerata) durere
Modern combinata cu tehnica ART
Procedura acceptata in special de pacientii anxiosi si in pedodontie
209. Tehnica stepwise.
Se aplica in general in cazul cariilor dentare profunde cu evolutie acut-progresiva
la care indepartarea dentinei afectate ar conduce la deschiderea camerei pulpare
in cazul terapiei cariei prin metoda clasica
La prima sedinta este indepartata cu ajutorul unui excavator dentina periferica si
partial dentina necrotica si afectata localizata pe fundul cavitatii carioase
In urmatorul pas sunt realizate prin intermediul inspectiei vizuale si palparii cu
sonda, evaluari standardizate ale culorii si consistentei dentinare
Coafajul indirect este realizat cu ajutorul unor materiale antiseptice,
remineralizatoare si cu rol de stimulare a depunerii de dentina tertiara (hidroxid
de calciu, eugenat de zinc sau CIS)
Pe parcursul terapiei stepwise are loc o modificare progresiva a culorii dentinare
in galben-brun sau brun-inchis si modificarea consistentei
Hidroxidul de calciu asociat cu eugenatul de zinc este alegerea de electie dar, in
unele situatii clinice cu distructii coronare extinse, asocierea hidroxidului de
calciu cu CIS poate fi considerata o alternativa viabila.
210. Instrumentarea rotativa.
Instrumentar rotativ la turatie joasa (freze rotunde de otel)
Indepartare mecanica a dentinei alterate
Metoda eficienta standard ideal
Dezagreabila pentru pacienti (durere, stress acustic)
Determina suprapreparari si efecte pulpare negative
Excavarea rotativa selectiva controlata
1)
Instrumentar rotativ cu putere de
rotatie controlata
Exereza
selectiva
pe
baza
diferentei
de
duritate
dentinara
(normala/afectata)
Duritatea dentinara variatii individuale mari avantajele sunt discutabile
2)
Smart Prep freze polimerice
Exereza
selectiva
datorita
diferentei
de
duritate
freza-dentina
normala/afectata
31

Eficienta metodei discutabila; duritatea dentinei variaza, frezele polimerice


sunt distruse rapid de dentina dura
Metoda permite identificarea dentinei cariate reziduale si pe baza unui
feed-back in timp real asigura o precizie mare si un control calitativ al
manoperei
Tehnica interesanta cu un potential evident dar necesita o dotare deosebita
3)
Exereza fotoasistata (FACE) dentina cariata iradiata cu lumina albastruvioleta produce fluorescenta portocaliu-rosie vizibila prin filtru de 530nm
4)
Exereza combinata cu indicatori de
carie iluminescenti
211. Fisurotomia.
Fisurotomia este o metoda de izolare a dintilor fata de mediul oral. Are ca scop
prevenirea cariei dentare. Se face prin aplicarea unor cimenturi sau lacuri pe dinti, in
zonele de risc a aparitiei cariei dentare. Se poate practica atat la dintii temporari cat
si la cei permanenti. Se indica la dintii cu reliefuri (santuri) profunde, la copii intre 6-9
ani si 11-14 ani. Freze pentru fisurotomie: eficiente, ieftine, sacrificiu minim de
smalt, nu necesita anestezie, dar sunt limitate doar la nivelul santurilor si fisurilor. Au
forma conicizata, varful taietor nu atinge tubii dentinari decat putini ca numar si au
fost gandite pentru a minimaliza incalzirea si vibratiile. Tehnica presupune umplerea
usoara a spatiului lung, ingust si neregulat de regula cu ajutorul materialelor de tipul
flowable composite.

212. Sonoabraziunea. Caractere generale.


Dezvolta miscari oscilatorii verticale si transversale cu o amplitudine de 6001000 m
Amplitudinea oscilatiei se reduce la aplicarea pe dinte si este direct proportionala
cu presiunea exercitata si cu marimea suprafetei de contact
In timpul lucrului medicul nu trebuie sa exercite presiune pe instrument, el doar
trebuie sa sustina si sa directionaze spatial corect sonopila
Forta de preparare produce un sunet specific care reprezinta un control acustic
pentru operator
Presiunea de lucru mai mare de 5g/cm2 va scadea amplitudinea oscilatiei si
implicit eficienta de taiere, fenomen semnalat de un semnal sonor intens in
frecventa de emisie
Se realizeaza o monitorizare acustica a fortei optime aplicate pentru eficienta
maxima
Metoda presupune lucrul cu racire cu apa si iluminare
Sunt necesare pauze si verificari vizuale directe dupa indepartarea peliculei de
apa si a detritusurilor din cavitatea preparata
Tehnica permite un feedback tactil similar cu folosirea unei piese de mana la
turatie conventionala
Avansarea preparatiei se face rapid in smaltul demineralizat si incetineste in
tesut sanatos
213. Tipuri de sonopile si indicatii.
a.
Hemisfere
Au doua marimi cu diametre: 1,5 si 2,2 mm
Au granulatii medii de 40 m
32

Indicatii:
Prepararea cu conservarea in totalitate a crestei marginale a
cavitatilor proximale de clasa a II-a si a III-a restaurate prin tehnici adezive
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei
marginale tip galerie, cavitate proximala cu acces lateral, vestibulo-oral sau
oro-vestibular, in functie de evolutia procesului carios.
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala a crestei
marginale, cavitate proximala cu acces ocluzal redus, in forma de picatura
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala redusa a crestei
marginale, cavitate proximala cu acces ocluzal largit tip slot
Tratamentul leziunilor proximale cu restaurari extinse si ocluzal (cavitati la
care se inlocuieste o obturatie defectuoasa de amalgam)
Tratamentul leziunilor proximale minore ce nu pot fi remineralizate, cu
extensie in smalt sau in smalt si dentina, la distanta de camera pulpara
Prepararea cavitatilor de clasa a V-a, cu
protejarea marginilor gingivale
Prepararea unor cavitati de clasa a III-a
b. Cilindro-conice
Diamantate pe toata partea activa
Au granulatii medii de 40 m
Realizate cu doua dimensiuni si duble angulatii(in acelasi plan / in planuri
opuse)
Indicatii:
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei
marginale, cavitate tip tunel cu acces ocluzal
Prepararea cavitatilor proximale tip caseta cu conservarea in totalitate a
crestei marginale cand exista carii in oglinda; cu ajutorul acestui cap
cilindric angulat se poate actiona si la nivelul acestora mai ales cand exista
spatieri dentare, treme, distructii coronare masive ale dintelui vecin, etc

c. Hemitropila
Instrument pereche, cu marime unica si granulatie medie de 40 m
Indicatii:
Ca sistem complementar de finisare dupa actiunea instrumentarului de
mana sau rotativ, la procesele carioase ocluzale situate in santuri si gropite
La realizarea bizotarii cavitatilor proximale de clasa a II-a, a III-a si a IV-a
precum si a celor restaurate cu aur
Poate fi folosita si pentru preparatii pentru coroane si fatete
Completarea prepararii cavitatilor proximale cu acces ocluzal largit
tip slot
d. Trapezoidale
Capete speciale in numar de 6 care difera prin latimea partii active: 2,5mm;
3,5mm; 4,5mm, primele 2 fiind indicate la tratamentul premolarilor, iar cele
intre 3 si 5mm la molari
Granulatie medie de 40 m
3 perechi pentru mezial si 3 perechi pentru distal
Indicatii:

33

Realizeaza cavitati verticale standardizate de clasa a II-a, ce pot fi


restaurate cu inserturi de ceramica dentara ramforsata cu cristale de leucit
sau prin tehnici adezive cu materiale fizionomice
Prin cimentarea adeziva a inserturilor se transforma o cavitate de clasa a
II-a intr-o cavitate de clasa I, cu refacerea perfecta a punctului de contact.
e. Prisme triunghiulare
Indicatii:
Finisarea cavitatii dupa o prealabila preparare cu varianta clasica de
sonopile sau cu instrumentar rotativ
Finisarea cavitatii proximale in vederea aplicarii de restaurari tip incrustatii
din aur si coroane partiale
214. Aer abraziunea. Metode de lucru.
Alegerea culorii materialului compozit ce va fi folosit pentru restaurare
Marcarea ocluziei, a contactelor ocluzale
Realizarea campului operator, cu o izolare optima diga
Realizarea prepararii dintelui prin abraziune cu aer si controlul indepartarii in
totalitate a dentinei alterate cu ajutorul unui detector de culoare care se aplica
10 secunde pe plaga dentinara, dupa care se spala. Orice coloratie a dentinei
este indepartata de preferinta cu freze la turatie conventionala sau cu
excavatoare
Toaleta atenta a preparatiei si realizarea protectiei pulpare
Spalarea si uscarea cavitatii
Gravarea acida a preparatiei
Aplicarea adezivului conform protocolului stabilit pentru adezivul pe care il
folosim
Realizarea restauratiei cu un compozit flow cu eficienta mai mare de umplere
daca leziunea a fost in afara punctelor de contact ocluzale, sau a unui compozit
mai dur, mai rezistent, sau a unui compomer in zona de stop ocluzal
Conturararea si finisarea marginilor preparatiei, lustruirea
Indepartarea digai
Ajustarea ocluziei cu pastrarea contactelor ocluzale existente inaintea
preparatiei
Sigilarea care este optionala si care are drept scop sa sigileze orice fisura aparuta
in timpul individualizarii ocluzale a restauratiei si sa mareasca rezistenta
acesteia.

215. Aer abraziunea. Indicatii.


o Tratamentul leziunilor necarioase: atritie, abraziune, eroziune
o Prepararea cavitatilor mici pentru materiale adezive
o Repararea unor restauratii cu rasini compozite compromise
o Repararea unor fatete din portelan fracturate la nivelul marginii gingivale
o Sablarea fetei interne a incrustatiilor de portelan in vederea adeziunii
o Prepararea suprafetelor dentare pentru sigilare
o Toate tipurile de cavitati unde accesul este direct sau a fost usurat cu
instrumentar rotativ
o Indepartarea obturatiilor de amalgam sau din material fizionomic
216. Efectele dentare ale utilizarii laserului.
34

Efectele dentare
Laserele pulsate cu CO2
Produc ceramizare sau vitrifiere caracterizata prin modificarea
microstructurii peretilor cavitatii dentinare datorata, in principal, procesului
de topire si recristalizare locala
Rezulta: o crestere a duritatii si rezistentei la demineralizare, obliterarea
canaliculelor dentinare, sterilizarea termica a dentinei expuse la radiatia
laser
Laserele tip YAG

Afectarea smaltului invecinat pe


zone
mari
prin
carbonizari
nedelimitate
Aparitia de fracturi la nivelul jonctiunii amelo-dentinare
Largi zone necrotice in dentina localizata in vecinatatea peretelui pulpar
Laserii superpulsati tip YAG
Reduc considerabil efectele termice secundare(au durata de impuls mai
mica)
Cavitatile obtinute au pereti netezi si sticlosi
Conturul are rugozitati cu dimensiuni de cca. 10 m
Canaliculele dentinare sunt deschise
Elimina stratul de detritus dentinar remanent
Creeaza premize favorabile unor obturatii adezive imediate
Produce o scadere a solubilitatii ionilor da Ca si cresterea rezistentei
tesuturilor la atacul acid rezultat in urma actiunii bacteriilor cariogene
217. Eficacitatea laserului.
Este apreciata prin rata de ablatie si ea depinde de:
o Caracteristicile intrinseci ale laserului utilizat
o Tipul de tesut dentar pe care actioneaza (smalt, dentina)
o Gradul de mineralizare al tesutului
o Orientarea razei laser fata de prismele de smalt si canaliculele dentinare
(paralele: ablatie mai rapida cu efecte termice secundare mai reduse;
perpendiculara: predomina efectul de topire cu cresterea temperaturii in
straturile subiacente)
A. Laserele pulsate nu sunt eficiente in realizarea accesului in procese carioase
incipiente, de aceea, au fost introduse laserele superpulsate cu care se pot
realiza, atat accesul cat si prepararea cavitatii respective.
B. Laserele tip Excimer au o rata de indepartare a tesuturilor dentare sanatoase
sau alterate, utilizand aceeasi putere si dimensiune a zonei active a laserului
de: 0,15m in smalt sanatos, 0,20m in dentina sanatoasa, 0,2-0,5m pe smalt
demineralizat, 1-1,4m pe dentina alterata.
Tesuturile alterate sunt mai rapid si mai corect eliminate comparativ cu
tesuturile sanatoase, realizand o protejare a tesuturilor invecinate prin analiza
emisiei de plasma.
C. Laserele infrarosii prezinta o eficienta de indepartare:
o Pe tesuturi sanatoase inferioara instrumentarului rotativ de turatie inalta,
timpul de preparare al unei cavitati fiind in medie dublu
o Pe tesuturi alterate rata de ablatie creste odata cu gradul de distructie al
tesutului si cu dimensiunea defectului
218. Exereza chemo-mecanica.
Principiu de lucru - aplicare gel NaOCl si 3 aminoacizi > cloramine distrugere a
colagenului din dentina demineralizata prin raclare cu ajutorul unui instrumentar
manual special a detritusului
35

Indicatii: carii radiculare profunde la dintii temporari si permanenti


Avantaje:
o Nedureros fara anestezie
o Nu afecteaza pulpa
o Eficacitate comparabila cu a metodei rotative
o Rezulta suprafete rugoase optime pentru restaurari adezive
o Sacrificiu dentar
Etape pentru o leziune cervicala:
o Aplicare gel 30 sec
o Curatare manuala apare detritus
o Reaplicare gel
o Depistare JSD
o Stergerea surplusului de gel cu o buleta uscata
o Evaluarea suprafetei (duritate)
o Toaleta cavitatii cu o buleta umeda
o Cavitatea finala
219. Exereza enzimatica si terapia foto-dinamica.
Exereza enzimatica Enzyme Mix SFC-II
o Digestia enzimatica proteolitica a colagenului
o Enzimele au actiune selectiva
o Metoda a dat rezultate promitatoare experimental
Terapia foto-dinamica:
o Dezinfectare fotoactivata (PAD)
o Laser rosu de energie joasa 30sec
o Metoda non-invaziva eficienta pe S.mutans si alte microorganisme cariogene
o Timpul de contact (pana la 180 sec) creste efectul antibacterian care e
limitat doar de grosimea dentinei
o Tehnica promitatoare, rapida, nu da rezistenta microbiana si nu afecteaza
tesuturile sanatoase
220. Ozonoterapia.
Ozonul este in masura sa altereze stabilitatea conditiilor ambientale favorizatoare
de carii prin capacitatea sa de a:
- distruge in scurt timp bacterii, virusi si fungi;
- neutraliza proteinele acide;
- restructura smaltul si dentina.
Indicatii:
o Carii ocluzale
o Carii de radacina
o Carii cu acces dentinar direct sau creat cu alte metode
o Hipersensibilitate cervicala
o Profilaxie: ozonoterapia trebuie sa se faca doar in prezenta unui sistem de
aspitratie pentru eliminarea ozonului reziduu acesta prezentand toxicitate daca
este inhalat in cantitati mari.

221. Terapia antibacteriana.


o Antiseptice: fluoruri, Ca(OH)2, Clorhexidina
o
36

Dezinfectarea
dentinei
si/sau smear layer

Usor de utilizat cu dotare


minima
Reduce
semnificativ
streptocolul si lactobacilul
la 6 luni
Dezavantaje:

o
o
o

Biocompatibilitate si colorare
Eficienta in prevenirea progresiei cariei este insuficient argumentata
Adjunct dar nu substituent al instrumentarii
o Antibiotice: aplicare de preparate su Tetraciclina (Ledermix)
Excavare seriata aplicare antibiotice, pansamente provizorii si
reinstrumentari. Necesita minim 2 sedinte si cooperarea pacientului
Scade riscul de deschidere a camerei pulpare si de lezare a pulpei. Usor de
utilizat in urgente
Tehnica cu bune rezultate in speciall la dintii permanenti tineri
Eficienta crescuta fata de terapia antiseptica (CHEX)
222. Restaurarea finala ca element antibacterian.
- adzivi dentinari contin triclosan, clorhexidina, monomer
- combina sigilarea cu efectul antibacterian
- materiale care nu necesita izolare perfecta
- rezultate promitatoare
- efect antibacterian al adezivilor fara eliminare de principiu activ
223. Tehnica ART.
Tratamentul restaurator atraumatic este o procedura bazata pe curatirea cavitatilor
carioase cu ajutorul instrumentarului de mana si obturarea lor cu un material aderent la
tesuturile dentare (ciment ionomer de sticla). Acest tratament respecta principiile preventive,
iar durerea si discomfortul sunt rare.

224. Tehnici de sigilare.


1)
Materiale cu eliberare de Fluor folosite in tehnica ART:
instrumentar de mana si CIS prin eliberare de fluor care poate preveni progresia
cariei / aparitia de carii secundare. Capacitatea de sigilare dentinara este
limitata, iar efectul preventiv antibacterian al fluorului este discutabil. Necesita o
buna selectie a cazurilor.
2)
Adezivii dentinari. Sisteme tip monomer hidrofilic
create pentru adeziune dentinara. Prin sigilarea dentinei si/sau a marginilor
restauratiei, blocheaza transferul nutritiv necesar bacteriilor ramase post
excavare. Necesita preparatii limitate; procedeu eficient clinic si acceptat in
pedodontie. Adeziunea la dentina afectata nu este ideala. Nivelul variabil de
bacterii restante trebuie determinat. Metoda promitatoare si recomandata pentru
cariile radiculare la dintii permanenti.
225. Restaurari preventive cu rasini.
Restaurarea preventiva cu rasini RPR- se adreseaza leziunilor carioase
incipiente,dar si situatiilor de diagnostic incert de carie.Dezvoltarea continua a
materialelor bioadezive faciliteaza indeplinirea obiectivelor acestui tip de tratament in
caria dentara:
1. realizarea unor preparatii minime ,cu sacrificiu dentar redus RESTAURARE =R
2. Inlocuirea extensiei preventive mecanice cu cea chimica,neinvaziva
PREVENTIVA = P
37

3. Imunizarea suprafetelor ocluzale cu ajutorul rasinilor sigilante RASINI =R


Proprietatile fizice si mecanice impun stabilirea unor noi principii de tratament:
forma de acces: trebuie sa fie mult mai conservativa,se abordeaza fiecare
leziune in parte si se pastreaza puntile de smalt integre.
managementul leziunii: se indeparteaza numai dentina ramolita
forma
de
adeziune:
caracteristici
adeziunea,etanseitatea,rezistenta la dislocare

care

asigura

curatirea cavitatii ( mecanica si chimica): mecanic, cu instrumentar rotativ


si chimic,prin sisteme primer si conditioner specifice.;acestea indeparteaza
debriurile rezultate in urna preparatiei,impreuna cu smear-layerul si
biofilmele incluzand microorganismele reziduale.

EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI


226. Criterii de restaurare corecta a unei restaurari.
227. Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.
Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In
functie de importanta lor, ei pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
Diagnosticul corect al leziunii
Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare proprietati (fizice, chimice, biologice)
228. Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului (controlul periodic).
Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si de riscul de
carie pacientul este chemat la controlul periodic care urmareste sa verifice:
Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt aficace
Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la ultima intalnire
cu pacientul care, prin detectarea rapida sa poata beneficia de tratamente
noninvazive
38

Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub observatie


Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in tratamentele
efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse precum si a dintilor
cu coafaj direct sau indirect
229. Ce este si ce urmareste supravegherea activa a restaurarilor.
Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea
restauratiilor la momentul optim. Esecurile minore aparute in timp la unele din
restaurarile prezente necesita, la randul lor, doar monitorizarea atenta,
supravegherea lor activa. Aceasta presupune:
Analiza comportamentului in timp a restaurarii
Aplicarea unor metode de prevenire specifice
230. Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.
Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile
vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor
restaurarii in multe situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz
pentru aprecierea globala a cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a
consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale
minore, precum si o ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si
remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si
pacient
231. Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt
situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie
minimalizat faptul ca fiecare inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut
dentar din structura dentara restanta, pierdere ce poate conduce la slabirea
rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie
presupune o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica
legate de materialul restaurator
39

Existenta curentilor galvanici


Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul
etiologic al afectiunii prezente dar si tipul de defect al restaurarii.
232. Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de
interventie asupra unei restaurari vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor
avea in vedere cateva elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena
(disconfort) la masticatie, durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca
urmare a pierderii etanseitatii restaurarii sau a unei protectii pulpo-dentinara
insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de placa
bacteriana prin prezenta unor defecte de suprafata, supra sau subconturare,
morfologie incorecta a punctului de contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt,
pereti cavitari cu o grosime mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena
orala deficitara, parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii
alergice cutaneo-mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului
233. Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul
restaurarilor din amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o
grosime suficienta a amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea
unei retentii mecanice pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei
cavitati create si cu o restaurare de amalgam preexistenta. Este inevitabila o pierdere
de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu ajutorul unui material
compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai
multe etape:
Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc
defectul
Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de
restaurare
Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori,
indepartarea restaurarii si controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte
ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar dupa suprimarea factorului
mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea dupa
producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei retentii
pentru repararea defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o cavitate distincta
pentru viitoarea obturatie si in materialul restaurator existent se va crea o cavitate de
40

retentie pentru aceasta si se va reface obturatia (cu materiale compozite, CIS,


incrustatii, fatete).
234. Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam:
cauze si modalitati de rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala la pacienti
cu o igiena orala corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament
noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut (repararea acesteia)
Un defect marginal vizibil cu ochiul liber reparatie cu material adeziv tip
compozit sau CIS
Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie
consecutiva de placa bacteriana si risc de aparitie a unei carii marginale
indepartarea excesului localizat cu freza flacara sau cu strips abraziv. Daca
suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite acumularea de placa
bacteriana) se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi
remediata cu freze de finisat
Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata
dinte/restaurare, inchiderea marginala nu mai este satisfacatoare pot sa apara
modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt greu de interpretat.
Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care
duce destul de rar la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea
marginala este deficitara. Cand exista modificari de culoare la nivelul mai multor
restaurari cu suspiciunea de carie secundara, este bine sa se indeparteze
amalgamul la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai importanta si in
situatia in care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea
prin inlocuire si a celorlalte restaurari ce prezinta aceeasi deficienta.
235. Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati
de rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate
devine un mediu propice de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate
determina aparitia procesului carios. Ea nu trebuie inlocuita ci doar reconturata si
finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de nocivitate clari.
Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu este de dorit.
236. Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si
modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau
contaminarea cavitatii cu saliva in momentul inserarii amalgamului in cavitate. Poate
fi incriminata si o calitate proasta a materialului de restaurare, prea dur si sfaramicios
si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres ocluzal, care va duce
in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura solutie
este realizarea unei cavitati corespunzatoare si restaurarea sa corecta.
237. Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive:
cauze si modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si
in consecinta aparitia unei carii secundare. Un astfel de defect, aparut intr-o zona
cariosusceptibila, cu deosebire in zona cervicala sau proximala, duce la inlocuirea
restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata vestibulara, orala sau ocluzal,
41

acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de fluorizare,
permite supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care
presupune o afectare pulpara, este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si
tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de afectare pulpara.
238. Pierderea formei anatomice, alterarea suprafetei restaurarii si estetica
necorespunzatoare in cazul restaurarilor cu materiale adezive: cauze si
modalitati de rezolvare.
1) Pierderea formei anatomice
Cauze:
Prezenta pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material
cu un grad mare de uzura
Prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura
chimica (obiceiuri alimentare inadecvate, regurgitatii acide)
Obiceiuri vicioase (roaderea creionului, prinderea de cuie intre dinti,
bruxism)
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale, cu
deficit functional. Se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui
nou tip de restaurare (inlay,onlay,fatete)
2) Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri,
goluri, intinse in profunzime, favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de
finisare a acestei suprafete sau de inlocuire se face dupa analiza atenta a factorilor
cauzali(material restaurator de proasta calitate, tehnica de lucru incorecta, o finisare
incorecta). Apoi se va recurge la inlocuirea restaurarii sau la ameliorarea sa.
3) Estetica necorespunzatoare
Datorata alegerii unei culori inadecvate sau unei tehnici incorecte de plasare
precum si degradarii in timp a materialului. Se inlocuieste partial restaurarea sau
poate fi inlocuita total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Materialul
nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si dentina pentru ca fortele rezultate pot
fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se poate lasa un strat de
material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere la cea veche.
Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a 2-a si a
3-a. Daca vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara
indepartarea unui strat de smalt si dentina de cel putin 50 m pentru a avea pereti
apti pentru o noua adeziune.
239. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in
diagnosticul si planificarea tratamentului.
Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante, pereti,
santuri, fosete, cuspizi
Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie carioasa
sau necarioasa si pe alte suprafete dentare, adiacente procesului carios, acestea
putand necesita o atitudine terapeutica mai complexa, cu luarea in considerare a
tuturor acestor leziuni dentare
240. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in
etapa de realizare a preparatiei.
Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea cavitatilor
precum si lipsa finisarii conturului marginal de smalt al cavitatilor
Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor
pereti de smalt subminati, in zonele supuse direct fortelor masticatorii
42

Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al preparatiei si


materialul restaurator
Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura
cuspizilor apare cel mai frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximoocluzale restaurate cu amalgam
Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii ocluzale sau
verticale, care au mai putin de 2mm grosime
Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a unor
prisme de smalt neregulate, datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa
ocoleasca cuspizii si pastrarea unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc
pericolul fracturarii marginale a restaurarii. De asemeni, plasarea marginilor de
contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii bacteriene si
in care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima
Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu dintele vecin
atat in sens vertical cat si orizontal ceea ce duce la acumularea unor resturi
alimentare si a placii bacteriene intr-o zona greu accesibila tehnicilor de periaj
Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si cea
orizontala
Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna
adaptare a restaurarii
241. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in
tehnica de restaurare.
Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de rezistenta
sa la uzura si duritatea ceruta de situatia clinica. O buna restaurare trebuie sa
prezinte o grosime suficienta care sa ofere rezistenta la actiunea fortelor din
procesul de masticatie (2mm)
Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre
pilitura de argint si mercur. Un exces de mercur duce la amalgam moale, cu
timp de priza prelungit si coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate
mare de pilitura de argint duce la amalgam sfaramicios, cu priza rapida si
contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la
introducerea sa in cavitate
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O
supratriturare va creste gradul de expansiune al amalgamului pe cand o
subtriturare va duce la o contractie de priza crescuta.
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu
termen depasit
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma
producatoare a ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor
materiale de restaurare fizionomice
Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului
restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul cavitatii
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce
determina in final aparitia unui contact proximal defectuos a unei restaurari
supra sau subconturate, retentive
43

Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de


lineri, baze intermediare sau materiale de obturatie de baza care vor fi
ulterior indepartate prin diluare in mediul bucal umed cu aparitia unui proces
carios secundar
Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile
preparatiei, cu prezenta unor lipsuri de material creandu-se conditii optime
de retentie pentru placa bacteriana
Modelaj marginal incorect cu realizare de margini subtiri
de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie
marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin
indepartarea incorecta a matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de
ore de la aplicarea sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate
genera caldura si consecutiv, alterarea materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate
determina aparitia unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata
preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de
amalgam in scopul imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina
modificarea morfologiei ocluzale si a contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala,
acolo unde stratul de smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o
adeziune corecta prin gravare acida si deci va determina o inchidere
marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel
cervical a materialului compozit
242. Principii de tratament ale cariei secundare marginale si recidivei de
carie.
Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic - respectarea regulilor de realizare a
cavitatilor si restaurarilor, un diagnostic corect al leziunii de tratat. Se aleage
materialul restaurator corect, in functie de situatia clinica, de aspectul fizionomic si de
durabilitatea si rezistenta la uzura a materialului. Pacientii purtatori ai unei restaurari
coronare vor trebui monitorizati, medicul fiind cel care va decide intervalul de timp la
care pacientul va reveni la control sarcina de a incerca sa constientizeze pacientul de
importanta masurilor de profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare,
fluorizarile locale
Tratamentul curativ - o reparatie a vechii restaurari, cu conditia
sa se poata pune in evidenta in totalitate leziunea carioasa si sa se indeparteze
tesuturile contaminate in totalitate sau indepartarea sa in totalitate, refacerea
cavitatii si restaurarea sa.
- Daca exista suspiciunea existentei unor procese carioase la nivelul mai multor
dinti ce prezinta modificare de culoare, se va decide inlocuirea uneia, cea care
pare cea mai suspecta si in cazul in care exista un proces carios medicul va
decide probabil inlocuirea si a celorlalte restaurari.
- Decizia de inlocuire a unei retsaurari va fi luata si dupa efectuarea unei
radiografii bite-wing, pe care poate apare o zona radiotransparenta sub
materialul restaurator sau, la nivel marginal, o pierdere a conturului marginal
ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone radiotransparente.
44

Dupa realizarea tratamentului leziunii carioase se va recurge fie la realizarea


retentiei necesare pentru amalgam fie pregatirea preparatiei pentru adeziune si
restaurare cu materiale adezive

INCRUSTATII ESTETICE; FATETE ESTETICE (COMPOZITE/CERAMICE)


243. Principii de preparare a dintelui pentru incrustatii estetice din
compozit.
Se elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care
sa reziste la presiunile masticatorii
Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze prin linii si unghiuri
rotunjite pentru a facilita realizarea piesei si a reduce riscul de propagare a
fracturilor
Peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale (clasa a II-a) trebuie sa fie usor
divergenti spre ocluzal si spre dintele vecin, iar unghiurile de intalnire dintre
peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimate
Plasarea marginilor cavitatii sa fie in afara zonelor centrale ocluzale unde exista
pericolul de fractura al marginilor restauratiei. E de preferat ca toate marginile
cavitatii sa se termine in smalt
Peretii preparatiei sa fie netezi, fara anfractuozitati
Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5
mm in dentina
Forma peretelui pulpar nu trebuie neaparat sa fie plana, ea va depinde de
extinderea procesului carios si de necesitatea se insertie si dezinsertie a piesei in
cavitate
Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar, se va aplica
protectie pulpara- reconstructie a peretelui pulpar cu CIS care ofera si o posibila
protectie la carie prin eliberare de fluor. Aceasta protectie prin reconstructie cu
ionomeri de sticla este aplicabila si acolo unde marginea cervicala se termina in
cement.
244. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu
incrustatia de ceramica.

Avantaje:
Estetica sa este buna, adesea mai buna decat cea a ceramicii si se mentine
timp indelulgat daca este realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta
toate indicatiile medicului
Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea
smaltului; inlay-ul de ceramica poate abraza foarte puternic antagonistii
45

Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar, fata de ceramica, inlay-ul


de compozit cere un volum mai mic al preparatiei
Se adapteaza usor si se prepara la fel de usor prin simplul adaos de rasina
compozita
Tehnica de lucru este usoara
Dezavantaje:
Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica
Nu este inca suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare
supuse fortelor ocluzale
245. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu
restaurarea directa cu materiale compozite.
Avantaje:
Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei, de a
realiza o adaptare corecta la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei
proximale precum si realizarea unui punct de contact optim si a unei ocluzii corecte
Prin modelarea si finisarea compozitului in laborator se pot imbunatatii
proprietatile sale fizice, mai ales dupa tratamentul la cald care determina cresterea
rezistentei la abraziune, la flexiune si a modului de elasticitate
E relativ usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o
sigilare buna a marginilor, ceea c reduce mai mult posibilitatea aparitiei cariei
secundare si a coloratiilor la nivelul dintilor cuspidati in raport cu obturatiile directe
cu rasina. Pierderea etanseitatii marginale este redusa
Dezavantaje:
O sedinta suplimentara de lucru la fotoliu si o restauratie provizorie
Costul manoperei este mai ridicat datorita suprapunerii costului de executie a
piesei in laboratorul de tehnica dentara
246. Etapele metodei semidirecte de realizare a unei incrustatii de
compozit.
Realizarea preparatiei dintelui, cavitatea va fi spalata, uscata, bine izolata, scop
pentru care e de preferat sa se foloseasca diga. Dintele si cavitatea astfel pregatite
vor fi lubrefiate prin pensulare cu un lubrefiant compatibil cu materialul compozit,
care va fi intins cu un jet usor de aer;
La cavitatea se va aplica, pentru cavitatile ocluzo-proximale o matrice
transparenta si pana reflectorizanta. Rasina compozita va fi plasata in preparatie si
apoi supusa polimerizarii. Piesa va fi scoasa din cavitate.
Dupa indepartare, piesa va fi supusa unei noi polimerizari in afara cavitatii
bucale timp de 60 de secunde, dupa care va fi supusa unui proces termic sau
fototermic intr-un cuptor la 110 C timp de 7 minute, combinatia dintre caldura si
lumina asigurand o polimerizare completa a materialului( imbunatateste rezistenta
la abraziune, stabilitatea dimensionala si permite o mai buna adaptare si inchidere
marginala)
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarinduse: Integritatea piesei,
Relatiile de contact proximal cu dintii vecini, Relatiile de
ocluzie cu arcada antagonista,Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate
-curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide
- se va alege sistemul adeziv
-se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul
dupa care se va verifica daca in zona proximala nu exista exces.

46

Dupa indepartarea excesului de material se va face polimerizarea completa a


inlay-ului prin fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica
suprafata sa si se vor indeparta eventualele resturi ramase
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit asupra
igienei orale, va fi chemat la control la 2 saptamani pentru a indeparta si ultimile
resturi de ciment ce mai pot exista
247. Etapele metodei indirecte imediate de realizare a unei incrustatii de
compozit.
Amprenta a preparatiei dintelui din alginat in care va fi turnat modelul din silicon
cu vascozitate scazuta si priza rapida. Acesta va fi plasat pe un soclu de silicon dur
si modelul obtinut va fi taiat cu o lama de ras obtinandu-se in final un bont mobil
In acest model se va realiza de catre tehnician piesa din rasina compozita,
respectand culoarea dorita. Anatomia ocluzala si proximala a dintelui trebuie, de
asemenea, respectata si refacuta corect. Polimerizarea se va face complet, cate 40
de secunde pentru fiecare fata si dupa terminarea acesteia inlay-ul va fi scos de pe
model. Urmeaza polimerizarea prin caldura in cuptor.
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarinduse:
Integritatea marginala a piesei
Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se
va alege sistemul adeziv. Se va aplica adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata
inlay-ului dupa care el va fi plasat in cimentul de sigilare din cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlayul dupa care se va verifica daca in zona proximala nu exista exces.
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea
completa a inlay-ului prin fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care
se va verifica suprafata sa si se vor indeparta eventualele resturi

248. Etapele metodei de reconstructie interna pentru realizarea a unei


incrustatii de compozit.
Anestezie,daca este necesara
Izolarea campului operator
Indepartarea restauratiei existente si a linerului si expunerea tesuturilor dure
Indepartarea tesuturilor alterate de un eventual proces carios
Aplicarea unui strat de hidroxid de calciu, daca peretele pulpar sau parapulpar
are o grosime mai mica de 0,5 mm si protectia acestuia cu CIS ca material de
reconstructie ce elibereaza fluor
Aplicarea gravarii acide in cavitatea metoda total etch, cu acid fosforic 3040% timp de 15 sec, urmeaza spalare abundenta cu apa si uscarea scurta a
cavitatii
Aplicarea imediata a adezivului
Dupa aplicarea si polimerizarea adezivului dentinar si a primer-ului, cavitatea va
fi umpluta cu material compozit de preferinta transparent, se polimerizeaza rapid
si este usor de modelat
47

Se va realiza ulterior preparatia in materialul restaurator aplicat anterior cu


ajutorul instrumentarului rotativ, la inceput freze diamantate, cu limitele
preparatiei sa se afle in smalt, exceptie putand face zona cervicala care, uneori, se
afla in cement. Finisarea preparatiei cu freze dure. Peretii proximali vor fi modelati
suplimentar cu discuri
Se verifica limitele preparatiei, daca exista volum suficient pentru inlay, daca e
bine sa se realizeze inlay sau e necesara realizarea unui onlay sau coroana partiala
Amprentarea cavitatii, realizarea obturatiei provizorii, realizarea inlay-ului in
laborator, proba si plasarea sa in cavitate
249. Avantajele generale ale incrustatiilor din compozit.
Necesita o preparatie minimala
Permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei, in special la nivelul
pragului gingival
Permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea
piesei in afara cavitatii bucale
Efectul estetic precum si comportamentul in timp sunt bune
Materialul compozit este usor de manipulat
Permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si
reparat
Sunt radioopace
Au pret de cost accesibil
Tehnologia de laborator a acestor piese e mai simpla decat a celor din portelan
sau metal
250. Indicatiile generale ale incrustatiilor din compozit.
Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade dentare
Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin
0,5mm
Restaurari conservative ale dintilor care au un istm vestibulo-oral de cel putin
1/3 din distanta intercuspidiana
Restaurari estetice la pacienti cu bruxism, pentru a modela abraziunea dintilor
antagonisti
Inlocuirea unor restauratii de amalgam din motive estetice sau datorita unor
defecte de inchidere marginala ala acestora, fracturi ale restauratiei sau a peretilor
dentari
Inlocuirea restauratiilor din materiale compozite compromise din punct de
vedere al integritatii lor sau a aspectului coloristic
251. Indicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.
La pacientii care doresc un rezultat foarte estetic al restauratiei la dintii
posteriori
In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa die cel
putin 1,5-2mm pentru a permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile
masticatorii
la restaurarea unor dinti ce au ca antagonisti lucrari protetice din portelan,
datorita abraziunii marcate pe care acestea o produc
La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de
retentie pentru alte materiale de restaurare
La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracturi coronare, fisuri
Numai la dintii care sa poata asigura o protectie pulpara
48

La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis


rezistenta dintelui si la care, prin realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin
slefuire dintele restant
La pacientii ce prezinta alergie la metale sau materiale compozite
Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia
ca substanta dura dentara restanta sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o
grosime minima de 0,5-1mm, astfel incat, legatura tesuturilor dure dentare cu
restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa realizeze o masa omogena,
rezistenta
252. Contraindicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.
La pacientii cu parafunctii habituale (bruxism) si obiceiuri agresive (tinerea cuielor
intre dinti, a creioanelor)
La pacientii cu o igiena orala deficitara
Pacientii cu risc de carie crescut
La dintii cu discromii importante
In cavitatile la care rebordul gingival e situat prea mult subgingival si nu se poate
obtine o izolare eficienta a preparatiei
Pacientii cu probleme majore de sanatate (epilepsie, psihopatii, boli cronice
invalidante)
La pacientii cu probleme economice
Acolo unde nu exista motivatia unei astfel de restaurari
253. Avantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.
Ele reprezinta inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dentare din punct de vedere
estetic, avand o culoare asemanatoare culorii naturale a dintelui
Sunt ideale pentru sanatatea parodontala pentru ca o restaurare de portelan
acumuleaza cea mai redusa cantitate de placa bacteriana
Preparatia e mai usor de realizat, mai economica, minimal invaziva
Au rezistenta foarte buna la abraziune
Au stabilitate in timp corespunzatoare
Inchiderea marginala este superioara refacerilor cu inlay metalic sau compozit sau
a altor materiale de restauratie
Realizarea punctului de contact interproximal e superioara celorlalte restauratii
Permit refacerea de puncte de contact ocluzale stabile si rezistente
Au radiotransparenta asemanatoare structurilor dure dentare
Sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral
254. Dezavantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.
Cer timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la prepararea, realizarea si
cimentarea lor
Duritatea incrustatiei necimentate e relativa astfel incat printr-o proba brutala a
adaptarii sale in interiorul preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor.
Dupa cimentarea sa prin aplicarea adezivului, rezistenta sa creste substantial
Necesita un laborator bine utilat si un tehnician competent
Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii
Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de
suprafata si fizionomia restauratiei scade

255. Diferentele in prepararea cavitatii pentru o incrustatie ceramica, fata


de cea pentru amalgam sau pentru RDA.
49

Preparatia este mult mai conservatoare, indeparteaza numai din tesutul distrus de
procesul carios pana in dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata
Designul cavitatii trebuie sa permita prepararea piesei ceramice in laborator
Nu este necesara retentia prin frictiune
Nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se poate face o
deretentivizare a acestora si intarirea lor cu ionomeri de sticla inainte de realizarea
restauratiei in cavitatea bucala sau pe model.
Nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire
artificiala a dintilor
Se pastreaza principiul rezistentei
Grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5mm pentru a rezista
stresului ocluzal
Datorita cimentarii sale cu rasina compozita nu mai e necesar un paralelism
perfect al peretilor laterali ai cavitatii, ei trebuind sa fie usor divergenti fata de
podeaua cavitatii pentru a usura introducerea si indepartarea incrustatiei in timpul
probei
Intalnirea dintre pereti se realizeaza prin linii si unghiuri rotunjite pentru usurarea
fabricarii piesei si reducerea riscului de propagare a fracturarii unghiurilor ascutite;
Marginile preparatiei nu trebuie bizotate, spatiul dintre dinte si inlay fiind ocupat
cu rasina compozita ce asigura o sigilare net superioara cimentului traditional. Se
recomanda margini ocluzale groase si praguri rotunjite care ajuta la o sigilare
perfecta, expunand prismele de smalt la 90 fata de linia de finisare ceea ce
permite o buna gravare a acestora. In cavitatile verticale se recomanda un perete
gingival plan, cu marginea externa situata in smalt
Forma peretelui pulpar depinde de evolutia procesului carios si el nu trebuie sa fie
neaparat plan
256. Etapele de lucru pentru adaptarea si cimentarea unei incrustatii
ceramice.
indepartarea restauratiei provizorii
dintele trebuie curatat cu o pasta de finisat fara fluor sau cu pulbere de
piatra ponce
se va verifica: Culoarea dintelui, Contactul proximal, Marginile restauratiei
trebuie sa asigure o inchidere marginala foarte, Se va verifica in ocluzie cu ajutorul
hartiei de articulatie
izolare cu diga si spalarea tuturor ariilor preparatiei cu un jet de apa si o
perie potrivita ca marime si uscarea sa cu jet de aer.
Se aplica din nou inlay-ul pentru o reverificare a sa.
trebuie gravat, spalat, uscat si silanizat, iar preparatia va fi la randul sau
gravata prin tehnica total etch
Inlay-ul e uscat lejer cu aer dupa aplicarea agentului de colaj, se va aplica
un strat fin de material compozit fotopolimerizabil pe suprafata lui si se aplica in
preparatie.
Se va indeparta excesul grosier, se polimerizeaza dupa care se
indeparteaza din nou excesul aparut.
Se trece la polimerizarea finala care se face 3 minute pentru fiecare dinte.
indepartarea digii
se va verifica restauratia in ocluzie si se vor face eventuale mici finisari
257. Avantajele
si
dezavantajele
incrustatiilor ceramice.
Avantaje:
Nu necesita laborator

metodei

50

CAD/CAM

in

realizarea

E suficienta o singura sedinta de lucru


Timpul de lucru e redus(incrustatie mica-3min, MOD-8min, onlay-12min)
Timpultotal de preparare, fabricare 1-1,5h
Nu necesita amprenta
Fiind bloc omogen de ceramica, posibilitatea de fracturare e mica

Dezavantaje:
Cere aparatura sofisticata
Pret de cost ridicat
Sculptarea anatomica a restauratiei cere timp
Morfologia dentara e mult simplificata
Functia ocluzala poate fi deficitara
258. Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit.
Indicatii:
Cazurile de uzura dentara prin abraziune, localizate in regiunea cervicala
a dintilor anteriori
Ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
Pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de
microabraziune
Hipoplazii minore de smalt
Fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina, sau de alte
cauze, la care metodele de albire nu au dat rezultate scontate
In situatii clinice cu modificari de forma, volum si pozitie ale dintilor
Pentru inchiderea unor treme sau diasteme
In functie de ocluzie, in sensul ca o ocluzie psalidodonta sao o ocluzie adanca
este favorabila fatetarii dintilor maxilari dar mai putin avantajoasa pentru fetele
vestibulare ale dintilor frontali mandibulari ce vin in contact direct cu fata orala
a dintilor maxilari
Contraindicatii:
Discromii severe
Ocluzie cap la cap
Obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor, a creionului,pipei), pacienti cu
bruxism
259. Caracteristicile preparatiei pentru realizarea unei fatete din compozit.
Prepararea fetei vestibulare presupune indepartarea din smaltul de pe fata
vestibulara a dintelui a unui strat in grosime de 0,3-0,5mm la dintii vitali si de 0,51mm la dintii devitali, respectand conturul convex in sens axial si transversal al
coroanei dentare. Limitele preparatiei vor fi:
Cervical: pana la marginea libera a gingiei / subgingival / supragingival
Proximal pana in vecinatatea punctului de contact, fara a-l desfiinta pe
cat posibil
Incizal pana la nivelul muchiei incizale fara a se prelungi spre oral decat daca
este necesara si o alungire a dintelui
260. Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite.
Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil,
pe care se va aplica compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina
zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza
Se demineralizeaza smaltul cu acid ortofosforic timp de 15 sec
51

Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec


Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata
umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatura in zona centrala asmaltului dupa care
se intinde spre marginile preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu
aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se trece la aplicarea materialului compozit
Fatetarea directa cu capa necesita folosirea unei cape transparente care va fi
adaptata la colet si proximal pe suprafata preparata, inainte de realizarea
deminerelizarii
Daca dintii sunt foarte inchisi la culoare se pot utiliza, pentru mascarea acestei
culori, fie agenti opacifianti, fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei
Daca dintele ce va fi fatetat e foarte inchis la culoare se trece la aplicarea
opacifiantului si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si apoi va fi
polimerizat 40 sec. Se vor aplica 2-3 straturi si fiecare va fi polimerizat separat.
Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20
sec.
Se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in rasina
adeziva, dupa care matricea coronara este umpluta cu material compozit si va fi
plasata pe dinte in pozitie corecta si cu presiune. Se va fotopolimeriza timp de 60
sec vestibular si oral si se indeparteaza excesul
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate iar finisarea marginala cu
discuri flexibile. Fateta va fi adaptata in pozitie de relatie centrica, propulsie si
lateralitate.
261. Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale
compozite.
Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil,
pe care se va aplica compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina
zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se
evita contaminarea cu saliva a suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu acid ortofosforic timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata
umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care
se intinde spre marginile preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu
aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se aplica compozitul cu o spatula ce nu adera de acesta sau se umezeste spatula
cu o picatura de adeziv. Se aplica succesiv straturile de material compozit si se
fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat. Metoda permite alegerea diferentiata a
culorilor pe vertical rezultand un aspect fizionomic superior dar contractia de priza
e mai mare ca la metoda cu capa
Nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului, mai ales la colet
pentru a nu afecta parodontiului marginal
Se modeleaza in conformitate cu varsta pacientului, lobii vestibulari si a muchiei
incizale
Finisarea se face cu freze de finisat efilate, putin active la inceput iar finisarea
finala se face cu discuri flexibile, benzi abrazive, gume si paste de lustruit.
262. Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite.
Avantaje:
Se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
52

Are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta


Nu necesita laborator
Este mai ieftina
Dezavantaje:
Efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp e
mai putin stabila decat la fatetele realizate prin metoda indirecta
Este dificil de realizat protectia punctului de contact
Au rezistenta mecanica mai mica
263. Indicatiile fatetelor laminate ceramice.
Fracturi dentare la copii, fara interesarea dentinei
Dinte unic devitalizat, intens colorat
Eroziune forte a fetei vestibulare sau dinti ce au avut anterior o restauratie
cervicala
Pierdere importanta de substanta amelara
Pierderi mari de substanta cervicala
Diasteme, treme, malpozitii usoare ale dintilor ce pot fi compensate prin fatete
vestibulare
Modificari de forma si volum ale dintilor
Malformatii dentare, hipoplazii dentare
Leziuni de uzura dentara
264. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice.
Pierderi mari de substanta dura dentara cu descoperirea dentinei
Cand la nivelul dintilor frontali exista presiuni ocluzale mari localizate in zona ce ar
urma sa primeasca fateta
La pacientii cu bruxism, obiceiuri vicioase
La pacientii cu carioactivitate crescuta
Absenta motivatiei fatetarii
Igiena bucala necorespunzatoare
265. Avantajele fatetelor laminate ceramice.
Aspect coloristic optim din punct de vedere estetic
Prezinta o rezistenta mare la eroziune
Culoarea este stabila in timp
Riscul de fractura este asemenea riscului de fractura a unei coroane ceramice
Pentru realizarea sa se indeparteaza 0,5-0,75mm de substanta dura dentara, mai
mult decat pentru o fateta de compozit, dar mai putin decat pentru realizarea unei
coroane de acoperire
Complicatiile functionale postoperatorii sunt limitate deoarece fateta ceramica se
limiteaza la fata vestibulara a dintelui si la marginea sa incizala
Datorita noilor generatii de adezivi amelo-dentinari si a materialelor de fixare este
posibila largirea indicatiilor fatetelor vestibulare
Rezistenta la tractiune si flexiune
In raport cu parodontiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru ca in
mdiul umed bucal marginea ei devine invizibila, dar poate fi plasata si usor
subgingival, pentru ca este fixata cu material compozit insolubil si marginea
gingivala este in majoritatea cazurilor mai putin prejudiciata decat la o coroana
266. Dezavantajele fatetelor laminate ceramice.
Pentru efectuarea fatetei de ceramica se recurge la indepartarea de tesut dur
dentar
Restaurarea nu poate fi fixata provizoriu
53

Daca este fixata, toate corecturile ulterioare devin delicate si cer rigurozitate,
uneori ele devin chiar imposibile
Indepartarea unei fatete cimentate in vederea unor retusuri nu este posibila, ea
se poate
indeparta doar prin frezare si apoi inlocuirea sa cu o alta sau cu o
coroana
Efectuiarea fatetei vestibulare este o operatiune foarte delicata atat cu privire la
stabilirea culorii si formei cat si cu privire la modelajul superficial si realizarea
caracteristicilor individuale pe o suprafata minima
Pret de cost relativ ridicat
267. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.
Sa se obtina loc suficient pentru portelan, fara supraextinderea sau bombarea
excesiva a refacerii
Sa permita mascarea limitelor preparatiei
Sa se obtina un ax unic de insertie al preparatiei
Atunci cand se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesita
un volum suplimentar de aproximativ 0,2mm sa se realizeze spatiul necesar
acestora
Sa usureze plasarea fatetei
Sa se conserve cat mai mult smalt posibil
Sa inlature zona de smat mai bogata in fluor si rezistenta la gravarea acida

268. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor


ceramice.
Preparatia prezinta o margine plasata perpendicular pe axul apico-coronar al
dintelui, ceea ce permite creerea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
Realizarea unui prag vertical in 1/3 cervicala permite o refacere a formei
anatomice a dintelui in zona sa gingivala si o forma exterioara cu aspect estetic
maxim
Pragul vertical se extinde si in1/3 mijlocie a dintelui in spatiul sau interproximal,
sub punctul de contact, ceea ce permite realizarea unor contururi proximale
concave si realizarea curburii naturale a dintelui in aceasta zona, realizarea unei
forme anatomice a ambrazurilor si o trecere naturala de la nivelul suprafetei
proximale la cea faciala
Prepararea cu prag gingival permite, atunci cand situatia clinica o impune,
plasarea santurilor mai profund in tesutul dentar, pentru a imbunatatii aspectul
estetic al fatetei
Tehnica prepararii cu prag vertical permite o realizare a fatetei ceramice cu o
grosime suficienta, rezistenta la fractura, pragul marginal al fatetei fiind
perpendicular pe directia de actiune a fortelor dezvoltate in timpul masticatiei la
nivelul concavitatilor palatinale ale dintilor frontali.

54

TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE


269. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiilor
produse de tetraciclina, in functie de forma clinica.
Se accepta existenta a 3 forme de discromii :
Forma usoara modificarea de culoare apare in nunate de galben deschis
sau mai rar gri-deschis, uniform distribuita in 1/3 incizala a dd; tratament 3-4
sedinte de albire in cabinet sau o cura de albire la domiciliu de 4 saptamani
Forma moderata coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de
galben inchis pana la brun si cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in
suprafata; tratament 5-6 sedinte de albire in cabinet sau 5-6 sedinte de albire la
domiciliu
Forma severa coloratie intensa grin inchis spre albastru sau cafeniupurpuriu, extinsa sub forma de benzi transversale, cu zone de concentratie a
coloratiei in special in1/3 cervicala; decolorarea duce la deschiderea usoara a
nuantei pana la un punct ; tratament fatetare directa sau indirecta cu materiale
compozite sau ceramice, cu utilizare de substante opacifiante sau chiar coroane de
invelis ceramice.
270. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare
produse de fluoroza.
Dupa gravitate are 3 forme :
Forma minora smaltul apare patat, cu zone albicioase, cretoase
Forma medie pete cafeniu-galbui
55

Forma severa modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu,


friabil si se desprinde parcelar de pe dentina subiacenta
In primele 2 forme tratamentul este de decolorare, iar forma severa se face initial
decolorarea care, fiind insuficienta, se apeleaza apoi la fatetare.

271. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali.


Perodixul de hidrogen
Este un compus instabil dpdv chimic
Produsii de disociere vor oxida subst colorante din structurile dure dentare prin
penetrarea smaltului si a dentinei
Se utilizeaza cel mai frecvent in solutii apoase stabilizate ; exista si sub forma de
geluri dioxid siliconice
Este o subst caustica, eliberea radicali liberi
Utilizarea de electie se gaseste in tehnica de cabinet tip power bleaching
Perboratul de sodiu
Este disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparata comerciale tipizate
Este stabil cand este uscat
In prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de
sodiu, peroxid de H si oxigen liber
Exista sub 3 forme : mono-,tri- si tetrahidrat, care difera prin continutul de oxigen
Este de electie in decolorari intracoronare de tip walking bleach
Peroxidul de carbamida
Contine : peroxid de H stabilizat in sol anhidra de glicerina si legat de uree
(carbamida)
Are eficacitate mai mica de oxidare decat peroxidul de H
Folosit cel mai frecvent pt tehnica decolorarii la domiciliu si pt tehnica decolorarii
in sala de asteptare
Produsele comerciale includ : glicerina, stanat de sodiu, acid fosforic sau citric si
aromatizanti.

272. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor


vitali.
Efectuarea unui ex clinic minutios in scopul evidentierii factorului etiologic, al
aprecierii statusului dentar si pt evaluarea calitatii smaltului dd ce vor fi supusi
tehnicilor de albire
Exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase perezente pe
dd ce vor fi albiti
Verificarea etanseitatii restaurarilor prezente pe dd ce vor fi supusi albirii
Efectuarea bilantului paraodontal
Efectuarea unor examene complementare obligatorii (radiografii, teste de vitalitate,
etc.)
Aprecierea si notarea in fisa de consultatie a nuantei de culoare a dd ce vor fi supusi
albirii si efectuarea unei fotografii cu starea lor prezenta (este indicata prezenta in
imaginea fotografica a nuantei corespunzatoare din cheia de culori)
Nu se lucreaza sub anestezie pt a se putea sesiza la timp aparitia unor fenomene
dureroase
56

Pacientul va fi supus monitorizarii si va primi o serie de informatii absolut necesare


asupra desfasurarii ulterioare
273. Care sunt efectele secundare care pot aparea ca urmare a albirii
dintilor vitali.
Subst folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung
La o folosire indelungata pot aparea colonii de Candida albicans
Pot aparea hipertrofii gingivale
Se poate constata aparitia sensibilitatii dureroare dentare, mai ales la nivelul
coletului dintilor (hiperestezia dentinara cervicala)
In timp, efectul albirii se poate pierde (1-2 ani), fiind necesara o reinterventie
Iritatii la nivelul mucoasei prin izolare imperfecta la aplicarea metodei de tip
power bleaching, prin gutiera incorect adaptata sau prin cantitatea prea mare de
gel aplicata de pacient in gutiera
Tulburari ATM datorita unei gutiere incorect realizate (contacte ocluzale premature)
Senzatia de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din substanta de albire,
care a fost introdusa in exces in gutiera
Studii in vitro au sugerat ca tesuturile dure dentare ar putea fi afectate structural,
pe o anumita adancime, in cazul unor concentratii sau prin aplicarea indelungata a
agentilor decoloranti
Rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii walking
bleach dar si decolorarii simultane intra- si extracoronare cu materiale continand
peroxid de H
Unii autori descriu capacitatea anumitor substante ce elibereaza peroxizi de a avea
potential citotoxic, genotoxic sau de accentuare a actiunii mutagene a unor
substante aspect neconfirmat.
274. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in
cabinet.
o
Se curata dd prin efectuarea detartrajului, urmat
de periaj profesional
o
Se alege culoarea pe care pacientului doreste sa o
obtina ca urmare a tehnicii de albire
o
Se usuca si se izoleaza dd (de preferat cu diga)
o
Se vaselinizeaza partile moi adiacente, pt
protectie, cu vaselina, Orabase, Opal Dam, in functie de tehnica si substanta aleasa
pt a fi folosita
o
Se lucreaza fara anestezie
o
Se evita, pe toata durata tratamentului, utilizarea
unor preparate fluorurate
o
Se poate folosi, pt eliberarea oxigenului activ, o
sursa de caldura si/sau de lumina
o
Se poate recurge la demineralizarea suprafetelor
coronare cu acid fosforic, urmata de spalare si uscare
275. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si
precautiile care trebuie luate la aplicarea acestei tehnici.
Avantaje :
Este o metoda simpla, eficafitate
Toate substantele de albire utilizate se descompun in substante inofensive care
se gasesc in mod normal organism
57

Efectul de albire este dat de oxigenul liber


Precautii :
In caz de alergie se renunta la utilizarea metodelor de albire
Pacientii sa un fumeze in timpul procedurii de albire ale dd pentru ca e posibil
ca substantele cancerigene ce se gasesc in tabac sa fie potentate de oxigenul
liber
In timpul sarcinii si alaptarii nu trebuie sa se recurga la albirea dd
Pacientii care prezinta sensibilitate dureroasa la colet nu pot beneficia de
albirea dd
Pe timpul purtarii gutierei pacientii nu vor manca, bea, fuma
Seringile cu subst de albit un se vor expune la soare si nici nu se vor congela

276. Care sunt etapele tehnicii de tratament prin microabraziune.


Periaj profesional si uscarea dd
Izolarea optima (diga); clasic, se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe
suprafetele gingivale adiacente, pt evitarea lezarii chimice a mucoasei
Realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce, care
se intinde pe suprafetele interesate sau utilizarea unui preparat comercial tipizat
Pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie
Se folosesc cupe de cauciuc special concepute, atasare la piesa de mana,
executand miscari circulare, cu turatie redusa si presiunea moderata, timp de 1 min
Spalare abundenta sub izolare si aspiratie
Se examineaza culoarea si aspectul obtinut
Manopera se poate repeta de circa 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max
70-80 de microni din grosimea smaltului vestibular, obtinundu-se un aspect lucios si
sticlos
Dupa spalare si lustruire, dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala
ALTE SUBIECTE
Examenul Rx in OTR caracteristici generale
-test de diagnostic clinic indirect
-diagnostic
-detectie
-evaluare
- monitorizarea evolutiei proceselor carioase
-depinde de calitatea imaginii radiologice si capacitatea de interpretare a medicului
Radiografia e o reprezentare grafica bidimensionala a unei structuri tridimentionale
-

Proprietati radiatii Roentgen


Permeabilitatea prin tesuturi
Ionizarea variabila a suprafetei senzorului corespunzator tesuturilor traversate si obtinerea unei
imagini radiologice
Absorbtia variabila a acestora de catre tesuturi care au in alcatuire structuri cu densitate diferita
Notiuni de semiologie radiologica
1. Modificari de intensitate radiologica a imaginii
Daca zona radiografiata e anatomic mai putin densa ea se prezinta cu intensitate radiologica redusa
(radiotransparenta) care pe radiografie apare cu nuante de gri spre negru
Daca zona radiografiata este mai densa, ea apare cu intensitate radiologica crescuta (radioopaca), in
nuante de gri deschis alb
58

2. Modificari de contur ale imaginii : contururi nete/sterse


Metode radiologice clasificare, prezentare generala
1. Radiografie conventionala prin developarea filmului clasic
2. Radiografie digitala pe ecranul unui PC
-

Cele digitale pot fi obtinute :


Direct prin inlocuirea filmului dentar cu un senzor special conectat la PC
Indirect prin scanarea unei radiografii clasice,

59