Sunteți pe pagina 1din 6

SISTEMUL DE INFORMARE MASS MEDIA

Mass media este un termen utilizat pentru a defini acea


secţiune a transmiterii informaţiei special conceputa si proiectata
pentru a atinge o foarte mare audienta, aşa cum ar fi populaţia unei tari
sau a unui grup de tari care utilizează in comunicare aceeaşi limba.
Termenul c a atare a aparul in anul 1920 la Congresul naţional al
posturilor de radio si preluat la prima Conferinţa naţionala a oamenilor
de presa ( Ziare si Magazine), dar mass media a existat cu mult înainte
ca acest termen sa fie inventat.
De altfel, termenul de public media are cam acelaşi inteles:
reprezintă totalitatea publicaţiilor si a distribuitorilor de presa scrisa,
indiferent ca este vorba despre ştiri sau divertisment. De asemenea,
acest concept se extinde si asupra televiziunii si radioului precum si a
oricărei modalităţi de a răspândi ştiri pe mapamond.
De curind, acestei noţiuni i s-a adăugat si cel mai mic “frate”,
Internetul, cu tendinţe majore de a depăşi absolut toate celelalte
mijloace de informare, deoarece este accesibil oricărui cetăţean al
planetei, printr-un limbaj acceptat ad-hoc ca fiind unul comun. Sub
auspiciile Internetului se dezvolta progresiv paginile web, podcast-urile
si blog-urile.
Audienta mass-media a fost remarcata de câţiva comentatori
ca formând in rândul receptorilor o clasa aparte, o aşa zisa mass
society, cu caracteristici speciale, complet dependenta de informaţiile
de zi cu zi si care are mijloacele si forţa financiara necesare pentru a
influenta si a distorsiona anumite informaţii in propriul ei scop.

Etimologia si utilizarea

Cuvântul media reprezintă rădăcina sau prescurtarea termenu-


lui media of communication, ceea ce ar echivala cu orice mijloc de
transmitere a opiniilor, de divertisment, sau al altor informaţii cum ar
fi ziarele, magazinele (tabloidele), filmele, radioul si televiziunea. Aici
este inclus si „www”-ul, cartile, CD-urile, DVD-urile, casetele video,
jocurile pe computer si orice alta forma editoriala.
O corporaţie care are ca obiect de activitate unul din
subiectele enunţate mai sus poate fi denumita o instituţie media.
Termenul de mass media este folosit mai ales de academici si
de profesioniştii din domeniu. Atunci când persoane din publicul larg se
refera la media, ei se gândesc fara îndoiala la mass media, sau la ştirile
media, care reprezintă o secţiune a mass mediei.

Istoric

Tipurile de „drama” ( piese de teatru, drame) ar putea fi asimi-


late cu primele tentative de mass media, ducându-ne mult timp in urma,
in Antichitate. Prima carte tipărita despre care ştim, este „Diamond
Sutra”, tipărita in China, in anul 868 iH si ne induce semnul de întrebare
asupra unor tipărituri anterioare, despre a căror existenta inca nu avem
nici-o informaţie.
Mai târziu, in Europa, in jurul lui 1400, apar primele tipărituri.
Deşi acestea au fost răspândite in cantităţi considerate uriaşe la acea
vreme, foarte puţine exemplare au supravieţuit pina in zilele noastre.
Johannes Gutenberg a tipărit prima carte cu ajutorul unei prese de
tipărit mobile, in anul 1453. Aceasta invenţie a transformat modul in
care lumea urma sa primească materialele informative si cu toate
acestea cărţile au rămas pentru inca un secol după aceea in topul mij-
loacelor de informare.
Ziarele au început sa fie cunoscute abia in jurul anului 1605, cu
primul exemplu in engleza, dar abia in secolul al XIX-lea au atins vârful
de forma in mass media.
Pe tot parcursul secolului XX mass media a cunoscut o
dezvoltare fara precedent, atât din punct de vedere al tehnologiilor din
ce in ce mai avansate, cit si din punct de vedere al metodelor de
răspândire a informaţiilor. Au apărut televiziunea si copiile pe pelicula,
au apărut compact discurile si microprocesoarele, evoluţia fiind
constituita dintr-o succesiune de salturi care mai de care mai specta-
culoase.
Utilizări

Mass media poate fi utilizata in următoarele scopuri:


 Avocatura, in ambele scopuri, atât ca afacere cit si
ca aspect social; aici se pot include publicitatea,
marketingul si propaganda, relaţiile publice si
comunicarea in mediile politice.
 Invaţatura si educaţia;
 Divertismentul, trecând prin toate aspectele
imbracate de acesta: actorie, muzica, sport, atin-
gând uşor chiar si lectura, video-ul si jocurile pe
computer
 Jurnalismul;
 Anunţurile de interes public (mica publicitate).

Aspecte negative

O alta descriere care s-ar potrivi termenului de mass media ar


fi acela de central media, care presupune dispersia unei informaţii de la
un punct central, prin difuzarea aceluiaşi mesaj către numeroase recipi-
ente. Un astfel de tip de mesaj sau informaţie are insa numeroase
dezavantaje:
- nu se poate exercita nici-un control asupra ei;
- nu poate fi verificata;
- atenţia se concentrează asupra impresiilor puternice de prim
moment, fara sa se utilizeze filtrul raţiunii;
- se promovează sentimente ca frica sau teama ( anxietatea);

Despre componentele mass media

1. Jurnalismul – poate fi descris ca „primul contingent de


sacrificiu al istoriei”, după cum îl denumeşte plastic Phil Graham, ţinând
cont de condiţiile in care isi desfasoara activitatea un ziarist in goana
după subiecte de senzaţie. Nu puţine au fost cazurile reporterilor de
război cazuti „la datorie”, al corespondenţilor din zonele de insurgenta
sau chiar ale ziariştilor rapiti de terorişti pentru schimburi „in natura”
umana.
2. Relaţiile publice – un aspect imbracat de mass media de data
relativ recenta, care reprezintă ştiinţa de a conduce comunicaţia dintre
o organizaţie si căile prin care se susţine, se construieşte si se dezvolta
imaginea pozitiva a acesteia .

3. Reproducerea audio si video – este de fapt re-crearea si


amplificarea prin metode tehnice si electronice a sunetelor si imagini-
lor, materializate in muzica si film. Plecând de la anticul fonograf, s-a
ajuns acum la tehnologie superperformanta care ne permite sa realizam
noi înşine mixaje video si audio pe propriile noastre computere.
4. Broadcasting – este de fapt transmiterea in eter a undelor
radio sau video către un grup mare de receptori. Discutam despre emi-
siunile posturilor de radio si de televiziune care au devenit un „rău mai
mult decât necesar”. Pentru a simplifica procesul de transmitere si
pentru a facilita receptarea simultana a unui număr mare de posturi la
un nivel calitativ ridicat, s-a trecut la distribuţia programelor TV prin
cablu, fibra optica fiind cea care va acapara pe linga televiziune,
telefonia si Internetul.
5. Filmul – aceasta noţiune nu se refera numai la producţiile
artistice ci in egala măsura si la cele documentare, la proiecte
individuale in scopuri ecologice etc. Filmele sunt realizate cu ajutorul
camerelor de luat vederi pe pelicula de 16mm, utilizând uneori animaţie
si efecte speciale. Filmul insa persista ca un element artistic, o forma a
artei, care necesita multa uzura sentimentala si subiecte de exceptie.
6. Internetul – mai este cunoscut sub denumirea de Net sau
Web si poate fi definit pe scurt ca „reţeaua reţelelor” si asta din cauza
ca expansiunea sa este extrem de dinamica si este foarte accesibil
oricărui individ. Internetul scurtcicuiteaza posta, oferind posta
electronica (e-mail), oferă la discreţie oricui doreşte imagini, muzica,
videoclipuri, informaţii diverse, si asta fara sa-ti ceara mare lucru in
schimb. Informaţiile preluate pot fi salvate in computer, pot fi tipărite
la imprimata sau salvate pe discheta sau CD.
7. Editarea – reprezintă o modalitate de răspândire a
informaţiilor prin utilizarea unei adevărate industrii de producere a
literaturii si a ştirilor tipărite.

8. Cartile – au devenit un element mass media periferic,


deoarece numărul cititorilor de carte devine din ce in ce mai nesemni-
ficativ comparat cel puţin cu numărul telespectatorilor sau al utiliza-
torilor de Internet.
9. Tabloidul- este o publicaţie care conţine o mare varietate
de articole, cele mai multe in scopuri publicitare. O alta caracteristica a
acestora care le deosebeşte de celelalte publicaţii este periodicitatea.
Magazinele sunt saptaminale, bilunare, lunare sau trimestriale. Aspectul
lor este deosebit fiind utilizata hârtie lucioasa si având titluri scrise cu
litere viu colorate pentru a le face cit mai atractive.

10. Ziarele – sunt publicatei care conţin ştiri si informaţii in


egala măsura cu reclame, dar care datorita frecventei cu care sunt
editate necesita costuri scăzute si, in consecinţa, sunt tipărite mono-
crom sau bicrom si pe hârtie de slaba calitate. După cum ne dam seama
durata de viata a unui ziar este foarte scurta, cele mai multe dintre
ziare fiind cotidiene, adică având apariţii in fiecare zi a saptaminii.
Informaţiile din ziarul de azi, mâine sunt deja învechite, iar peste doua
saptamini sunt de-a dreptul depăşite. De aceea, ziarul poate fi
considerat „proaspăt” doar atâta timp cit miroase inca a cerneala tipo-
grafica.

11. Jocurile video si pe computer - au devenit intr-un timp


record un adevărat fenomen internaţional. Varietatea si modalităţile
grafice de realizare a jocurilor au făcut din acestea un drog la fel de
real precum sunt cocaina si heroina. Dependenta copiilor ( si nu numai )
fata de jocurile pe computer se dezvolta exponential si demonstreaza o
data in plus ca in fiecare dintre noi zace un copil in stare latenta.