Sunteți pe pagina 1din 15

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA TEHNIC A MOLDOVEI


Facultatea INGINERIE ECONOMIC I BUSINESS

Referat
La disciplina : Bazele activitii
bancare
Tema : Sistemul bancar francez

A efectuat : student gr.BA-131


A verificat : Conf.Univ.,Dr.

Chiinu 2014

Cuprins
1. Descrierea sistemului bancar din Franta
1.1 Istoric.
1.2 Tipuri de institutii.
1.3 Indicatori de apreciere.
1.4 Factori de influenta.
1.5 Tendinte.
2. Banca centrala a Frantei- prezentare
2.1 Istoric.
2.2 Obiectivele Bancii Frantei.
2.3 Functiile Bancii Frantei.
3. Banci reprezentative din sistemul bancar francez
3.1 BNP PARIBAS.
3.1.2 Istoric.
3.1.3 Actionariat.
3.1.4 Tip de institutie. Oferta de produse si servicii.
3.2 BRD- Groupe Societe Generale.
3.2.1 Istoric.
3.2.2 Actionariat.
3.2.3 Tip de institutie.
3.2.4 Oferta de produse si servicii.
3.2.5 Indicatori de apreciere. Evolutii.

Descrierea sistemului bancar din Franta


1.1. Istoric
Frana este o ara latin, adic a dreptului scris. Din acesta caracteristic decurg
urmatoarele consecinte: evolutia sistemului bancar este determinat de legile care guverneaz
tutela bancilor, adic raporturile bnci-stat, raporturile dintre bnci si economie se realizeaza
pe bazele dreptului comercial scris, ceea ce determina din partea bancilor o atitudine si o
functionare cu caracter mai mult juridic si administrativ, decat economic si financiar.
In Frana, se poate spune ca lucrurile au evoluat mai mult in avantajul financiarilor,
decat al bancherilor.
Dezvoltarea economica din perioada timpurilor moderne, adica secolele XVI XVIII,
va favoriza consolidarea pozitiilor dobndite sau pierdute la sfarsitul Evului Mediu.
Rmanerea n urma a Franei, n domeniul bancar i al negoului internaional se accentueaz.
La inceputul secolului al XVI lea, singurul targ international care se mentine pe teritoriul
francez, este cel de la Lyon unde desfasoara sau activeaza in principal bancile germane si
italiene.
Sistemul bancar francez se poate caracteriza printr-un nalt grad de concentrare i prin
reglementare strict a activitatii bancare. Sistemul bancar francez a suferit transformari ce au
fost realizate mai mult ca urmare a reglementarilor stabilite se stat , decat un proces evolutiv
spontan, care ar fi impus adoptarea reglementarilor conform noilor cerinte.
1.2. Tipuri de instituii
Sistemul bancar francez se compune din urmatoarele institutii bancare principale:

banca de emisiune: Banca Frantei;


bancile comerciale care se impart in: banci mari de depozite , bancile regionale
si locale si case de banca;
bancile pentru comertul exterior
bancile specializate

Banca Frantei
In centrul sistemului bancar se afla Banca Frantei, banca de emisiune fondata in 1800.
In fruntea Bancii Frantei se afla un consiliu de administratie compus din guvernatorul
bancii, doi viceguvernatori si 12 membri, dintre care 4 fac parte din oficiu, si anume:
directorul Casei centrale a caselor de economii, guvernatorul Bancii de Credit Funciar,
directorul bancii Credit National si directorul Casei nationale a creditului agricol; 4 membri
ai consiliului sunt numiti dintre reprezentantii organizatiilor industriale, agricole si
comerciale, iar alti 4 dintre reprezentantii sindicatelor, 3 dintre acestia fiind din partea
functionarilor bancii.

Banca Frantei este o banca a bancilor. Totusi, gradul de centralizare a rezervelor


bancilor comerciale in aceasta banca este mai redus decat in cazul bancilor centrale ale
Angliei si SUA. Bancile comerciale reesconteaza la Banca Franteicambiile lor. Perioada de
razboi si de dupa razboi este caracterizata printr-o crestere sensibila a creditelor acordate
statului de catre banca in vederea acoperirii cheltuelilor crescande pentru inarmare si prin
restrangerea relativa a creditarii industriei si agriculturii. Banca acorda statului credite directe
si cumpara pe piata bonuri de tezaur.
In afara de aceasta, Banca Frantei sconteaza cambiile emise de organizatiile
economice de stat, printre care cambiile emise sau garantate de Directia Produselor
Cerealiere. In vederea finantarii intreprinderilor industriale, in special in vederea comenzilor
militare ale guvernului banca Credit National a inceput sa accepte cambii cu scadenta pana
la 12 luni. Aceste accepte sunt de asemenea primite la rescont de Banca Frantei.
O influenta puternica asupra operatiilor bancare a avut-o Credit Mobilier, infiintat in
1852 de fratii Pereire, fosti discipoli ai socialistului utopist Saint-Simon. Aceasta banca a emis
pe piata actiunile si obligatiunile sale, obtinand in acest mod sumele necesare pentru
finantarea intreprinderilor industriale pe care le fondase. Banca s-a incurcat insa in speculatii
de bursa si in 1867 s-a prabusit
Bancile de depozite
Crahul bancii Credit Mobilier si necesitatea in perioada crizei din deceniul 8 al
secolului trecut de a decongestiona portofoliul bancilor de hartiile de valoare ale
intreprinderilor industriale au indemnat bancile sa-si dezvolte activitatea pe o cale noua si
astfel a aparut un nou tip de banci- bancile de depozit. Cel mai tipic exemplu de banca de
acest tip este Credit Lyonnais, fondat in 1863.
Cele mai influente banci de depozite erau: Credit Lyonnais, infiintata in 1863,
Comptoir National dEscompte, infiintata in 1848 si Credit Industrielinfiintata in 1859. O
banca influenta era considerata de obicei si Societatea generala pentru dezvoltarea comertului
si industriei-(Societe Generale, infiintata in 1869). Dar aceasta banca, care trecea drept una
din cele mai mari banci din Franta, ocupa, ca tip, iar un loc intermediar intre bancile de
depozite si asa numitele banci de afaceri.
Criza economica mondiala a izbucnit in Franta ceva mai tarziu decat in SUA, Anglia si
Germania. Dar si dupa 1930, si mai ales in 1931, criza s-a rasfrant asupra bancilor franceze.
Situatia acestora s-a inrautatit dupa scaderea cursului lirei sterline din septembrie 1931,
deoarece avand resurse destul de importante in valuta engleza ele au suferit pierderi; totodata
a sporit neincrederea populatie in banci.
O lovitura puternica a fost data sistemului bancar de crahul din 1932 al bancii
Credit National, una din cele mai importante.
Bancile de afaceri
Bancile de afaceri (Banques daffaires) se ocupa in special de finantarea industriei si
de plasarea pe piata a hartiilor de valoare, atat nationale cat si straine.

Bancile de afaceri, care isi atrag originea din banca Credit Mobilier sunt legate de anumite
grupuri industriale.
Cele mai influente dintre ele erau: Banque de Paris et de Pays Bas, fondata in 1872 si
Banque de lUnion parisiene, fondata in 1904.
Bancile de afaceri se dezvoltau pe linia universalizarii, ocupandu-se pe de o parte de
operatii de deschidere a conturilor curente pentru intreprinderile legate de ele, iar pe de alta
parte de operatii de creditare pe termen scurt, de scont de cambii, de operatii de acceptare,
inclusiv cele de finantare a comertului exterior.
Prin intermediul acestor banci speciale bancile universale de afaceri puteau controla
anumite ramuri industriale. Transferand bancilor speciale de afaceri pachetele de control pe
care le posedau, ele eliberau mijloacele lor si in acelasi timp mentineau controlul asupra
intreprinderilor la care erau cointeresate.
Banci regionale
Acestea cuprind anumite regiuni, sunt legate de o anumita ramura industriala si ocupa
ca tip un loc intremediar intre bancile de depozite si bancile de afaceri. Principalele lor
operatii sunt creditele pe termen scurt.
Din cauza legaturii pe care o au cu industria locala, aceste banci se ocupa si cu
emisiune hartiilor de valoare industriale si acorda credite pe termene mai lungi decat bancile
de depozite.
In 1935 au functionat in Franta 930 banci pe actiuni si 1176 case de banca, dar din
acest numar mare de banci dominau 6 banci de depozite (60% din volumul total al
depozitelor), doua banci principale de afaceri (4% din volumul depozitelor), 4 mari banci
regionale si 3 banci de afaceri (9% din volumul depozitelor).
Prin urmare 15 banci detineau 73% din depozitelor celor 187 societati pe actiuni care
isi publica bilanturile. In 1952 unui numar de 6 banci de depozite le revenea peste 66% din
volumul total al depozitelor tuturor bancilor franceze.
Case de banca (Haute finance)
Cele mai mari dintre ele apartin aristocratiei financiare si formeaza marea finanta
(haute finance). Acestea sunt: casele de banca Rothschild, Hottinguer, Verne, Mallet, Worms,
Neuflize, Mireabeau si fratii Lazar. Mijloacele lor circulante se compun din importante
capitaluri proprii si din depozitele clientilor lor- mari capitalisti sau intreprinderi legate de
aceste case de banca. Ele se ocupa in special de plasarea imprumuturilor diferitelor state sau
ale unor mari societati, de operatii valitare si de bursa, precum si de finantarea comertului
exterior. Reprezentantii acestor case de banca fac parte din consiliul de administratie al Bancii
Frantei, din conducerea unei serii de banci de afaceri si banci de depozite, si din conducerea
marilor societati industriale; in acest mod supun influentelor diferite banci si intreprinderi.
Banci din strainatate

Pana la razboiul din 1914, exportul Frantei se dezvolta mai slab decat al altor tari
capitaliste. Aceasta crestere relativ lenta a exportului explica faptul ca sistemul francez bancar
acorda putina atentie finantarii comertului exterior, ceea ce frana la randul sau dezvoltarea
acestui comert.
Dupa razboiul din 1914-1918 au aparut o serie de banci noi intre care si bancile pentru
finantarea comertului exterior al Frantei cu tarile legate de ea din punct de vedere politic.
In 1920 a fost infiintata Banca Franco-Polona, in 1922 Banca Tarilor Europei Centrale legata
de unele banci romanesti, polone si cehe. In extremul Orient mentionam Banco FrancoJaponeza controlata de Banca Indochinei. Aceste banci se ocupa cu finantarea comertului
exterior al Frantei.
Banca pentru comertul exterior
In 1919, din initiativa guvernului s-a infiintat Banque Nationale Francaise du
Commerce Exterieur.
Aceasta banca poate sa contribuie la infiintarea societatilor pentru comertul exterior
si sa participe la aceste societati. Actionarii ei sunt Banca Frantei, Credit National si Caisse
des Depots, precum si bancile comerciale nationalizate.
Banca franceza pentru comertul exterior este condusa de un consiliu compus din 15 membri
numiti de ministrul economiei nationale si de ministrul finantelor. Aceasta banca colaboreaza
cu Societatea franceza de asigurare pentru comertul exterior, infiintata de guvern o data cu
infiintarea acestei banci.
Casele de economii
Reprezinta un organ de plasare a imprumuturilor de stat, care pompeaza economiile
populatiei si le pune la dispozitia trezoreriei pentru acoperirea deficitului bugetar al statului si
pentru finantarea cheltuielilor enorme de inarmare.
Aproape toate resursele casei centrale (Caisse des Depots et des Consignations), la
care se concentreaza mijloacele disponibile ale diferitelor case de economii, sunt plasate in
efecte publice.Casa centrala este o banca care acorda credite municipiilor si apare pe piata
capitalurilor banesti, cumparand efecte publice si mentinand prin aceasta cursul lor. Cresterea
depunerilor la casele de economii slabea rolul bancilor.

1.3 Indicatori de apreciere


Sistemele bancare din tarile dezvoltate se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi,
dintre care retin atentia urmatoarele: diversitatea, concentrarea, bancarizarea activitatii,
accelerarea operatiunilor de restructurare, deschiderea catre relatiile cu strainatatea.
Diversitatea unui sistem bancar rezida in existenta unui numar sporit de institutii
bancare si de
credit definite de legea bancara si ale caror caracteristici pot fi diferite. In
sistemul bancar francez se regasesc atat institutii specializate intr-un anumit tip de clientela
sau activitati, cat si banci cu activitate universala. In functie de dimensiunea bancilor, un
sistem bancar poate cuprinde banci de mica dimensiune precum si banci de dimensiune
internationala.

Concentrarea activitatii bancare reprezinta o caracteristica ce poate fi cuantificata prin


ponderea detinuta de principalele banci in totalul sistemului bancar si prin diminuarea
numarului de banci din totalul acestora.
Gradul de concentrare este apreciat prin nivelul activitatii (distribuire de credite, colectare de
depozite) realizate de institutii bancare si de credit.
Gradul de bancarizare
Aceasta furnizeaza informatii relevante cu privire la nivelul de dezvoltare al sistemul
bancar, putand fi calculati indicatori precum numraul de conturi la vedere, numarul de carduri
bancare si numarul ghiseelor bancare.
Importanta, pentru caracterizarea unui sistem bancar, prezinta si raportul dintre
numarul angajatilor bancari si numarul populatiei totale din fiecare tara. In Franta sunt 7194
salariati la un milion de locuitori.
Rentabilitatea activitatii bancare
In centrul crizelor bancare s-a aflat eroziunea rentabilitatii activitatii bancare.
Corespunzator fazei crizei bancare sau fazei de restructurare, sistemele bancare din tarile
dezvoltate au cunoscut evolutii diferite ale rentabilitatii.
Cu ocazia crizelor bancare s-a constatat scaderea generala a rentabilitatii, situatie
explicata prin aceea ca bancile s-au confruntat cu transformari ale conditiilor de activitate,
rezultate din mutatiile sistemului financiar, eroziunea ratei de dobanda si operatiunile de
intermediere.
1.4 Factori de influenta
Dezvoltarea sistemului bancar francez a fost influentata de urmatorii factori: evolutia
mijloacelor de plata, dezvoltarea generala a economiei si dezvoltarea schimburilor, totodata
aceasta dezvoltare a fost influentata si de factori internationali, nationali si specifici mediului.
Ca factori internationali ar fi: globalizarea economiei mondiale, recesiunea economica,
accentuarea polarizarii economiei mondiale si consolidarea procesului de integrare
europeana Iar ca factori nationali putem exemplifica urmatorii: politica bancara,
reglementarile BNP si impactul evolutiilor economico-sociale.
Pentru mediul bancar corespund factorii urmatori: marimea bancii, tipul de
management abordat, norme si metodologii interne, niveluri de pregatire profesionale,
numarul de filiale.
1.5 Tendinte
Tendinta de concentrare a capitalului bancar, de crestere a rolului marilor banci in
sistemele bancare nationale, ca si pe plan extern s-a manifestat in tarile care au promovat o
economie moderna.

In Franta sectorul bancar detine 20% din cheltuielile privind informatica, desi acest sector
reprezinta numai 4% din PIB
In Franta, sistemul bancar este caracterizat printr-un numar mare de banci, atingand un
numar de aproxomativ 490 banci in anul 2000. Franta detine 1562 institutii de credit,
impartite in sase categorii: 366 de banci universale, 140 de banci mutualiste sau cooperative,
35 de case de economii, 20 de case de credit municipal, 969 de societati financiare si 32 de
institutii financiare specializate. Ca un element specific Frantei, se distinge faptul ca, alaturi
de banci, un rol important il detin organizatiile de plasament colectiv in valori mobiliare, la
inceputul anilor `90, Franta ocupa primul loc in Europa si al II-lea in lume, dupa SUA, din
punctual de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste organizatii.
Banca viitorului, a unui viitor apreciat ca apropiat este banca fara ghisee, banca la
domiciliu, conditiile tehnice permitand, de exemplu, formularea ordinelor de plata pri
intermediul telexului, faxului sau chiar telefonului dotat cu dispozitive de citire a cartilor de
credit.
In prezent si in sistemul bancar francez, exista tendinta universalizarii bancilor!

Banca centrala a Frantei


2.1 Istoric
Banca Nationala a Frantei, a fost creata in 1800 pentru a restabili increderea in
sistemul bancar francez dupa rasturnari financiare ale perioadei revolutionare .
Aceasta a fost stabilita ca o societate pe actiuni cu un capital social de 30 milioane de franci,
din care o parte au fost subscrise de Napoleon Bonaparte si de alte persoane din anturajul sau,
200 de actionari dintre cei mai importanti alcatuiau Adunarea Generala.
Ea desemna cei 15 regenti ce compuneau Consiliul General insarcinat cu
administrarea Bancii si cei 3 cenzori avand misiunea de a-i supraveghea gestiunea. Consiliul
General alegea la randul sau un Comitet central de trei membri din care unul avea functiile
presedintelui Comitetului Central, Consiliului General si Adunarii generale.
Banca Frantei s-a deschis oficial pentru mediul de afaceri la data de 20 februarie 1800,
chiar daca capitalul sau nu era inca varsat. Pe data de 14 aprilie 1803, noua banca a primit
prima carte oficiala care ii acorda dreptul exclusiv de a emite bani de hartie la Paris timp de
15 ani.
Banca Frantei a cunoscut o serie de dificultati in primii ani, inclusiv o criza in
finantele guvernului si o scadere a rezervelor sale de aur, care a limitat rascumpararea de
bancnote. Ca rezultat, Napoleon a decis sa provoace o reforma destinata sa redea guvernului o
mai mare autoritate in directia stabilitatii. In acest sens, o lege din 22 aprilie 1806 inlocuia
Comitetul Central printr-un guvernator asistat de 2 sub-guvernatori, numiti toti trei de catre
imparat.
Pana in 1848, bancnotele emise de Banca Frantei aveau curs liber, adica puteau sa
nu fie acceptate ca mijloc de plata. In plus, nu exista plafon la nivelul sumei emise,dar Banca

trebuia sa fie in masura sa asigure rambursarea la vedere, in numerar de banii de hartie pe care
ii emitea.
Criza provocata tulburarea politica din 1848 a condus la instituirea cursului fortat
care scutea institutia de emisiune de a rambursa biletele care ii erau aduse. Implica in afara de
aceasta inlocuirea cursului liber prin cursul legal, obligatia fiind facuta particularilor si
caselor publice de a accepta biletele la plata. In schimbul introducerii cursului fortat
emisiunile erau limitate.
Legea din 6 august 1850 a liminat cursul fortat, dar repuse in activitate in timpul
razboiului franco-pursac din 1870 cursul legal si cursul fortat au incetat sa se confunde.
Pana in 1848, activitatea bancii in afara de Paris a fost destul de limitat, cu numai
cincisprezece sucursale si sub-birourile. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, reteaua de
sucursale a inceput sa se extinda rapid, ajungand la 160 in 1900, si 259 in 1928.
Dupa victoria la alegerile din 1936, Guvernul Frontului Popular estimase contrar
interesului general ca Banca Frantei pastreaza prea mult timp statutul juridic de drept privat
care era al sau
Admiterea la Adunarea Generala a fost limitata la doua sute actionarii majoritari, care
a dus la aprecieri despre Franta, fiind condusa de doua sute de familii. Actul din 1936 a
deschis Adunarea Generala tuturor actionarilor. Aceasta a anulat, de asemenea, obligatia
facuta guvernatorului si sub-guvernatorilor de a detine un anumit numar de actiuni ale Bancii,
care au fost in vigoare din 1806.
Aceasta reforma a fost, desigur, insotita de o codificare a legislatiei care sa conduca
institutul de emisiune. Ea marcheaza o intarire a autoritatii puterilor publice dar nu e decat un
preludiu spre nationalizare, care intervenea o data cu legea din 2 decembrie 1945. Aceasta
prevedea ca astfel capitalul bancii va fi tarnsferat statului la 1 ianuarie 1946 iar actionarii
urmau sa primeasca obligatiuni, in schimbul actiunilor, in numar de 4 obligatiuni
rambursabile in 8 ani,pe o actiune.
Ultimele 3% obligatiuni ale Bancii Frantei care ramasera in circulatie au
fost rambursate incepand cu data de 3 ianuarie 1965, atunci cand a incetat plata
dobanzilor. Desi reformele in 1936 si 1945, au indepartat orice control privat ramas
asupra conducerii Bancii, ele n-au putut diminua rolul guvernatorul vizavi de puterile publice
si nici sa reduca autonomia de gestiune recunoscuta Bancii.
Legea nationalizarii din 2 decembrie 1945, a dus la o schimbare in statutul Bancii,
componenta Consiliului general si normele care reglementeaza impozite si taxe.Toate acesta
trebuiau modificate inainte de 28 februarie 1946.
Intreprinsa in 1972, la initiativele guvernatorului, reforma statutului a facut obiectul legii din
3 ianuarie 1973, prin care organizarea si activitatea Bancii ducea la definirea misiunilor
esentiale.
Statutul reglementa operatiunile ca interventii de o maniera destul de supla pentru a
permite toate evolutiile care puteau sa se dovedeasca oportune. Componenta Consiliului

General a fost schimbat radical. Din acel moment, consileri au fost numiti pe baza de propriile
abilitati, nu doar pentru faptul ca ei au reprezentat diferitele sectoare economice si
financiare. Privilegiile Consiliului general au crescut notabil si noile taxe usureaza sensibil
reglementarea operatiunilor. Acestea pun principii lasand Consiliului grija de a decide
modalitatile de aplicare. Numarul cenzorilor ce reprezinta statul (2 dupa 1945) este redus la
unul singur. Un singur cenzor ii inlocuieste pe cei dpi care au reprezentat statul din
1945.Acest cenzor unic isi vede puterile intarite in schimbul cresterii celor ale consiliului.
Ministrul de Finante recunoscut dreptul de a aproba distribuirea din profiturile Bancii si plata
dividendelor. Aceasta a fost o consecinta naturala a nationalizarii, care a facut stat unicul
actionar al bancii.
Legea din 4 august 1993 a fost un punct de cotitura in istoria Bancii Franceze.
Trecerea la un sistem bancar independent a fost facuta pentru a asigura continuitatea si
stabilitatea politicii monetare, prin eliberarea de la consideratii pe termen scurt, imbunatatind
astfel credibilitatea acesteia. Un angajament clar si solemn in favoarea stabilitatii preturilor,
indiferent de politica interna, este o conditie necesara, desi nu este in sine conditie suficienta,
pentru credibilitate.
Aceasta conceptie dupa care independenta bancii centrale este cea mai buna modalitate de
organizare institutionala posibila care a fost pe de alta parte, retinuta in procesul uniunii
monetare europene, in care punerea in practica a intarit necesitatea reformei statutului Bancii
Frantei. .
Inca din 1998 Banca Frantei este o parte integranta a Sistemului European al Bancilor
Centrale definite prin Tratatul de la Maastricht, din care fac parte cele 25 banci centrale
nationale ale Uniunii Europene.
Misiunile fundamentale ale SEBC sunt:
- Definirea si punerea in practica a politicii monetare a Comunitatii.
- Desfasurarea operatiunilor de schimb valutar.
- Detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre.
- Asigurarea bunei functionari a sistemelor de plata.
- Mentinerea stabilitatii preturilor.
2.2 Obiectivele Bancii Frantei
Stabilitatea monetara;
Prestarea serviciilor specifice colectivitatii publice, intreprinderilor si persoanelor
particulare precum si sectorului bancar si monetar;
Stabilitatea financiara in calitate de participanta la Eurosistem precum si de
responsabilitatea ei de banca centrala;

Functionarea ca trust sau agent in ceea ce priveste aranjamentele financiare


internationale incredintate ei in urma unor intelegeri cu partile implicate;
Promovarea cooperarii intre celelalte banci din sistem;
Furnizarea de facilitati aditionale pentru operatiuni internationale.
2.3 Functiile Bancii Frantei
Functia de banc a statului, a administratiei si a serviciilor publice;
Functia de emisiune;
Functia de banc a bncilor;
Functia prudential si de supraveghere ;
Functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare;
Functii economice ocazionionale.
Astazi, la conducerea Bancii Franceze se afla un guvernator, doi viceguvernatori si un
consiliu general.Aceasta indeplineste un triplu rol:
emiterea biletelor de banca;ipostaza de bancher statului, gestionand rezervele publice de
schimb si acordand credite statului (credit curent la trezorerie publica);
banca a bancilor, asigurand lichiditatea bancilor, in mod special prin politica sa de rate
directoare monetare excesive utilizand mai ales sistemul de reserve obligatorii (bancile trebuie
sa efectueze, in functie de veniturile lor, depozite nerumerate la banca Frantei).

Banci reprezentative din sistemul bancar francez


3.1 BNP PARIBAS
3.1.2 Istoric
BNP Paribas este una dintre cele mai mari grupuri bancare la nivel mondial, cu
primul sediu global la Paris, iar cel de`al doilea la Londra Acesta a fost creat prin fuziunea
dintre Banque Nationale de Paris (BNP) si Paribas in anul 2000.
BNP Paribas a scapat de criza creditelor 2007-2009, cu un profit net raportat de 3 miliarde
de pentru anul 2008, si 5.8 miliarde de pentru anul 2009, doi ani stimulati de profituri din
tranzactionare cu venit fix in BNPPCIB (Corporate si Investment Banking).
In 2010 a fost cotata ca fiind cea mai mare companie din Franta si a 11-a ca marime
la nivel global, de catre Forbes.

BNP Paribas este o banca universala impartita in trei unitati strategice de afaceri: 'retail
banking', 'corporate banking & Investment', si 'solutii de investitii' si are 3 a trei piete interne:
Franta, Italia si Belgia.
BNP a fost fondat in anul 1869 de un grup de bancheri si investitori printer care
Adrien Delahante, Joubert Edmond si Henri Cernuschi, iar in1933 a fost privatizata.
In 1999, BNP si Socit Gnrale au dus o batalie complexa pe piata bursiera cu
Socit Gnrale: de licitare pentru BNP Paribas si de licitare pentru Socit Gnrale si
contra-licitare pentru Paribas. Oferta pentru BNP Socit Gnrale nu a reusit, in timp ce
oferta sa pentru Paribas a reusit sa conduca la o fuziune a BNP Paribas un an mai tarziui la 22
mai 2000.
3.1.3 Actionariat
La 31 decembrie 2006, BNP Paribas detinea un capital de 1.860.934.954 euro, divizat
in 930.467.477 actiuni. Actiunile pot fi nominale sau la purtator avand valoarea egala, astfel
nici un detonator nu poate beneficia pentru aceeasi actiune de un dividend mai mare sau de
drepturi de vot sporite.
Principalii actionari sunt Compania de Asigurari AXA, angajatii bancii, publicul,
investitorii institutionali din interiorul Europei sau din afara continentului. Nici un actionar,
exceptand AXA, nu detine mai mult de 5% din capitalul BNP Paribas sau din drepturile de
vot, evitand astfel pierderea controlului asupra bancii.
3.1.4 Tip de institutie. Oferta de produse si servicii
BNP Paribas conduce una din cele mai mari retele bancare cu amanuntul din Franta,
cu 2200 de sucursale si peste 3.200 de bancomate. La Paris, doar Banca are 187 agentii BNP
Paribas.
In conformitate cu reglemetarile si legislatia in vigoare, societatea are obligatia de a efectua
urmatoarele tipuri de servicii catre toate persoanele fizice si juridice din Franta si din
strainatate: operatiuni financiare; operatiuni mobiliare; operatiuni comerciale; servicii de
investitii; toate tipurile de operatiuni bancare.
Cele mai importante domenii de activitate pe care se concentreaza BNP Paribas sunt:
- banca de detaliu ( aproximativ 50% din produsul bancar net );
- banca de finantare si investitii ( aproximativ 40% din PBN );
- activitati de gestiune de active;
- asigurari;
- gestiune de patrimoniu;
- leasing, etc.

In aprilie 2009, BNP Paribas a platit aproximativ 15 miliarde de euro pentru a detine
75% din Fortis Bank Belgia si 66% din Fortis Bank Luxembourg, afaceri bancare belgiene
care au facut din BNP cea mai mare banca din zona euro prin depozitele detinute, devansand
trustul ING si Deutsche Bank.
Banca belgo-luxemburgheza sustinea ca interventia unor fonduri externe era necesara
pentru a mentine functionalitatea bancii. Guvernul belgian a incercase deja salvarea institutiei
de credit printr-o infuzie de capital de 11 miliarde de euro, care insa s-a dovedit a fi
insuficienta. In schimbul acestei achizitii si BNP Paribas isi va ceda o parte din actiunii astfel
statul belgian va prelua 11% din actiunile trustului bancar BNP, iar guvernul luxemburghez va
detine si el 1% din actiunile bancii franceze.
Tranzactia transforma BNP Paribas in cea mai puternica banca din Europa la capitolul
depuneri. Grupul francez va detine 600 de miliarde de euro doar din depuneri, cu peste 70 de
miliarde mai mult decat liderul actual ING. De asemenea odata cu achizita grupului Fortis,
BNP Paribas , va avea la dispozitie peste 1500 de noi agentii in 6 state ale Uniunii Europene
si va deveni primul operator bancar in Belgia si Luxemburg.
3.2 BRD-Groupe Socit Gnrale
3.2.1 Istoric
Infiintata in anul 1864 prin subscriptie publica, BRD-Socit Gnrale este una din
cele mai vechi si prestigioase institutii financiare din Europa.
In anul 1871,BRD-Socit Gnrale isi despchide prima filiala straina la Londra, cu
ajutorul careia reuseste mai apoi sa dezvolte rapid o retea internationala prin extinderea
activitatii Sogenal in Europa Centrala (Germania, Austria, Elvetia si Luxemburg) si prin
deschiderea sucursalelor din Africa de Nord in anii 1909-1911 si mai tarziu in Statele Unite
ale Americii (1940).
Incepand cu anul 1894, banca s`a remarcat printr`o structura ce caracteriza o institutie
moderna de credit. Pe langa colectarea depozitelor, sucursalele bancii au inceput sa efectueze
operatiuni de creditare pe termen scurt pentru industriasi. S-a implicat, de asemenea, si in
plasarea actiunilor pentru publicul general, acordandu-se astfel imprumuturi atat in Franta, cat
si in Rusia. Situatia financiara excelenta a permis expansiunea structurii actionarilor, astfel in
1895 Societe Generale avea 14.000 actionari, iar in 1913 avea 122.000.
La sfarsitul primului razboi mondial, Socit Gnrale a fost nationalizata, astfel beneficiind
de o crestere puternica dupa razboi, dezvoltandu-se in Franta si totodata continuandu-si
expansiunea internationala in Africa, Italia, Mexic. Din 1966, bancile nu mai necesita
permisiune de a deschide filiale, facilitandu-se astfel dezvoltarea bancii in Franta.
Pentru Socit Gnrale, anii 1990-2000 au cunoscut o dezvoltare majora pe trei
domenii principale: serviciile bancare cu amanuntul, ASSET Management si banca de
finantare si de investitii SGCIB ( Socit Gnrale Corporate & Investment Banking ).
Aceasta evolutie va conduce la cresterea economica interna si externa.
Incepand cu anul 1997, cand a cumparat Credit du Nord, Socit Gnrale a intrat in
posesia unei retele de banci regionale care era esentiala pentru dezvoltarea operatiunilor de

retail bancar din Franta. Astfel, Grupul s-a extins considerabil, intensificandu-si prezenta
internationala prin achizitiile in cadrul unor mari afaceri si prin absobtia Sogenal in 2001.
3.2.2 ACTIONARIAT
Societe Generale este prima banca care a semnat Pactul PME depus la 11 dec. 2007,
care i-a permis sporirea competitivitatii si capacitatii de a aduce noi solutii in ceea ce priveste
responsabilitatile sociale, de mediu, precum si obligatia de a incheia afaceri. Anul 2007
prezinta o valoare capitalizata bursiera pentru Socit Gnrale Group de 46,2 miliarde EUR,
cu un numar de actiuni de 466.582.593 si 1,25 EUR/actiune. Anul 2008 a cunoscut o majorare
a capitalului cu 116.654.168 de actiuni.
3.2.3 TIP DE INSTITUTIE
Bazandu-se pe o politica ce urmareste dezvoltarea activitatii centrale, prin cresterea
achizitiilor si inovare, scopul urmarit de banca este satisfacerea tuturor cerintelor clientilor.
Activitatea BRD-Socit Gnrale este axata in principal pe: servicii financiare
specializate, retail bancar, serviciile si managementul investitiilor globale si clienti corporate
si banca de investitii.
Oferta de servicii si produse financiare oferite de activitatea de retail bancar include:
asigurari de viata si non-viata, creditul bancar, finantarea vanzarilor, finantarea bunurilor de
capital a profesionistilor, leasingul etc.
Socit Gnrale isi concentreaza activitatea pe 3 domenii:
- Banca de retail si servicii financiare;
- Gestionarea activelor si private banking;
- Banca de persoane juridice si investitii.
3.2.4 OFERTA DE PRODUSE SI SERVICII
Managementul investitiilor globale si a serviciilor s-a dezvoltat pe cinci linii, si
anume:
Socit Gnrale Asset Management (SGAM)
SGAM este unul dintre cei mai importanti manageri ai activelor, care permite clientilor sai un
acces preferential atat in privinta activelor fundamentale, cat si in privinta activelor
alternative.
SG Private Banking
Prezinta solutii pentru clientii ce dispun de o avere neta ce depaseste un milion de euro. In
ceea ce priveste taxele, raspunderea civila: planificarea proprietatii si serviciilor financiare
de inginerie; pentru structurarea produselor: expertiza internationala; resursele mutuale;

resursele private si solutii financiare in ceea ce priveste proprietatile imobiliare, precum si


accesul la piata de capital.
Socit Gnrale Securities Services (SGSS)
SGSS este specialitat in oferta de servii ca: administrarea resurselor si al
portofoliului, executie, distribuire si aranjare; servicii de securitate back-office, custodie,
transferuri de agenti etc. Din acest punct de vedere, SGSS se regaseste pe locul opt in lume,
avand un profit de aproximativ 2.583 miliarde de euro.
Newedge (multi asset brokerage business)
Newedge este o sucursala de brokeraj, apartinand in proportie de 50% Socit Gnrale si
50% Calyon, care asigura clientilor institutionali accesul la peste 70 de piete la nivel global.
Boursorama (banca online)
Boursorama este una dintre cele mai importante baci specializate in economisirea online,
avand peste 6.2 milioane de comenzi efectuate, aferente unui total impresionant de 13.2
miliarde de euro.
3.2.5 Indicatori de apreciere. Evolutii
Activitatile bancare desfasurate de Socit Gnrale in 2007 au realizat un venit net
de 21,9 miliarde de euro si un venit brut de 7,6 miliarde de euro, ambele avand un nivel
scazut fata de anul precedent.
In 2007, capitalul actionarilor a scazut fata de anul 2006, atingand un nivel de
27,2 miliarde de euro.
Activitatea grupului in anul 2007 a fost marcata de:
- rezultate excelente in domeniul de retail banking, private banking si servicii de
securitate;
- efectele crizei din domeniul bancar pentru clientii corporate si a bancii de investitii,
precum si in activitatea de gestiune a profiturilor;
- o frauda imensa si totodata un cost de pre-impozitare care atinge un nivel de
aproximativ 4.9 miliarde EUR.