In competitia lor cu plantele de cultura, printr-o mai mare adaptabilitate,
buruienile s-au dovedit a fi mai eficiente, in ceea ce priveste valorificarea resurselor locale ale mediului in care cresc si se dezvolta. In acelasi timp, trebuie precizat ca, ele au reusit sa se adapteze si in vederea utilizarii mai eficiente a ingrasamintelor chimice si a apei de irigatie. Agricultura este considerata a fi in tara noastra principala sursa de alimentatie a populatiei, inca din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. Agricultura s-a impus totodata ca o ramura de productie care are drept mijloc de baza pamantul. Totodata, trebuie precizat faptul ca agricultura este o ocupatie straveche, nascuta ca o necesitate imperioasa de asigurare a necesarului de hrana inca din cele mai vechi timpuri, dezvoltandu-se si perfectionandu-se o data cu trecerea societatii prin diferite oranduiri sociale si stadii de civilizatie. Agricultura reprezinta mai mult decat o simpla productie de alimente. Ea implica in acelasi timp, conservarea mediului natural si ambiental, fiind totodata si un factor de stabilitate sociala. Agrotehnica ofera solutii cu aplicativitate stiintifica in vederea exploatarii rationale a terenurilor arabile si luptei integrate cu buruienile, bolile si daunatorii specifici. Se numesc buruieni speciile de plante nedorite in culturile agricole, adaptate sa traiasca impreuna cu plantele cultivate, stanjenind cresterea si dezvoltarea acestora. Fiecarei zone cu trasaturi pedoclimatice specifice, 11 corespunde un anumit grad de imburuienare, si se va constata o predominanta a anumitor specii si grape biologice de buruieni. Speciile de buruieni dintr-o cultura agricola reprezinta calamitatea principala a agriculturii, si din aceasta cauza se impune ca o necesitate evidenta, folosirea unui intreg complex de masuri menite sa lupte in scopul combaterii lor. Totodata, cunoasterea minutioasa a biologiei speciilor de buruieni este absolut necesara pentra ca masurile noastre de combatere sa poata avea rezultatele scontate. Pe de alta parte, este bine de stiut, ca desi culturile agricole pot fi afectate de diversi factori, cum ar fi clima, bolile specifice, diversii daunatori, etc. buraienile sunt considerate totusi de majoritatea specialistilor ca fiind principala calamitate pentru plantele din culturile agricole, provocand pierderile cele mai mari atat sub aspect calitativ cat mai ales cantitativ! Este evident faptul ca prezenta buraienilor in cadrul culturilor peste anumite limite admisibile influenteaza puternic costurile de efectuare a lucrarilor agricole, si totodata si a produselor de ordin agroalimentar si in general veniturile agricultorilor. Buruienile prezinta o mai mare rezistenta la conditiile de mediu neprielnice comparativ cu plantele de cultura. Avand un sistem radicular bine dezvoltat si adanc chiar de pana la 2 metri in cazul specie Avena fatua, (ovaz salbatic) sau 7 metri la palamida (Cirsium arvense) in anul al treilea de viata, buruienile absorb cu mai multa usurinta apa si elementele nutritive din sol, facand in acest sens o puternica concurenta plantelor cultivate. Un alt inconvenient care trebuie luat series in calcul este eel legat de factorul lumina. In culturile invadate de buruieni, ca urmare a ritmului acestora de crestere si dezvoltare mai alert comparativ cu plantele cultivate, buraienile produc umbrirea plantelor de cultura, acestea din urma ramanand mici, se etioleaza, asimileaza putin, devin incapabile de a-si forma tesuturi mecanice de rezistenta, se frang cu usurinta, iar procesul de fotosinteza este stanjenit. Recoltele obtinute de pe suprafetele cu grad ridicat de imburuienare contin de obicei multe seminte de buruieni, necesitand o atenta conditionare ulterioara si prezentand pericolul deteriorarii masinilor si utilajelor tehnice folosite in cadrul procesului de recoltare. Exista si seminte a caror indepartare ridica mari probleme datorita caracteristicilor fizice, in acest sens un bun exemplu fiind semintele unor buruieni precum odosul (Avenafatud) sau cuscuta. O alta categoric de buruieni prezinta seminte toxice si vatamatoare pentru om si animale in cazul in care acestea ajung sa fie consumate in mod accidental, de exemplu, neghina (Agrostema githago ) maselarita (Hyoscyamus niger) si altele. In boabele cerealelor panificabile nu este permis un procent mai mare de 0,5 % neghina. Alte buruieni, prezinta un continut ridicat de substante narcotice, cum este cazul lui Rhanunculus acer (piciorul cocosului). Semintele de obsiga secarii, (Bromus sp.) macinate o data cu secara, indue fainii o culoare negriciosa, facand-o improprie pentru consum. Daca in grau se gasesc seminte de pungulita (Thlaspi arvense), faina va avea un gust puternic amar, devenind din acest motiv nerecomandabila de utlizat in panificatie ca urmare a posibilitatii de imprimare in paine a gustului puternic amar. Odosul, (Avena fatud) provoaca probleme de sanatate animalelor, mai exact o inflamatie a mucoasei esofagului la cai daca este consumat in cantitate mai mare. In cazul in care animalele care dau lapte, vaci, oi, bivolite, etc. consuma in timpul pasunatului o serie de buruieni cum ar fi de exemplu, usturoiul salbatic (Allium rotundum), sau pelin (Artemisia sp.) laptele capata un gust neplacut devenind inutilizabil. O serie de seminte de buruieni se agata de blana animalelor depreciind calitatea lanii si a pielii. O alta categorie de buruieni, sunt deosebit de toxice neputand fi separate de animale in cazul unui amestec cu fanul. O data consumate, acestea, pot provoca grave intoxicatii si chiar moartea. Cele mai frecvent intalnite buruieni toxice sunt maselarita, matraguna, cuscuta, ciumafaia, brandusa de toamna, laptele cainelui, etc. O alta categorie de buruieni, pot contribui la sporirea gradului de raspandire a bolior si daunatorilor intr-o anumita regiune, datorita faptului ca reprezinta plante gazda pentra o serie de boli si daunatori ai culturilor agricole. De pilda, Raphanus raphanistrum si Capsella bursa pastoris, sunt gazde bune pentru hernia verzei. Datorita buruienilor, agricultorii au de efectuat un volum mai mare de munca, si sa faca investitii suplimentare in ceea ce priveste masinile agricole, erbicidele, personalul, lucrarile de semanat si de ingrijire a culturilor. Concluzionand, se poate afirma faptul ca in urma celor prezentate, pagubele produse de buruieni reprezinta o importanta problema la nivelul nu doar a agriculturii ci si a economiei nationale. 1.2. ASPECTE DE ORDIN SOCIAL SI ECONOMIC DETERMINATE DE COMBATEREA CHIMICA A BURUIENILOR
Lipsa unui cadru tehnologic adecvat, a unei forme de organizare a unitatilor
agricole, precum si a personalului specializat, a condus in Romania ultimelor doua decenii la lasarea a numeroase terenuri necultivate, suprafete uriase fiind scoase practic pe timp indelungat din circuitul agricol si supuse unui intens proces de imburuienare. Buruienile, fiind mai bine adaptate la conditiile de mediu, concureaza puternic plantele de cultura, rapindu-le caldura, lumina, apa si substantele nutritive. Au fost semnalate o serie de cazuri in care recolta de pe suprafetele de teren fertilizate cu ingrasaminte chimice deosebit de eficiente a ramas totusi scazuta, si aceasta datorita faptului ca respectivele terenuri prezentau un grad ridicat de imburuienare . Diversi cercetatori in domeniu apreciaza ca in cazul unui teren agricol lipsit de buruieni, efectele unei secete accentuate ar fi mai mici si cu consecinte mai putin grave in comparatie cu o seceta ce se manifests pe un teren puternic imburuienat. In ceea ce priveste combaterea pe cale chimica a buruienilor, erbicidele, trebuiesc folosite cu precautie si in mod rational deoarece pot genera dezechilibre puternice pe termen lung ale ecosistemelor. Agricultura moderna, presupune insa utilizarea notiunii de combatere integrata punandu-se accent pe o serie de masuri de ordin agrotehnic, fizic, mecanic, preventive, etc. in detrimentul utilizarii de erbicide. Din ce in ce mai multi cercetatori si oameni de stiinta atrag atentia asupra faptului ca utilizarea irationala a erbicidelor, mai ales a celor cu puternica remanenta, are ca efect imediat crearea unor dezechilibre majore la nivelul ecosistemelor, pe durata mare de timp, fiind chiar pereclitata si sanatatea umana.