Sunteți pe pagina 1din 60

SCHIZOFRENIA

CAPITOLUL I
SCHIZOFRENIA SIMPTOLOGIE
Shizofrenia poate fi o boala destul de severa, att dinn perspectiva pacientului, a carui
calitate a vietii este afectata major, caracterizata prin pierderea independentei, a
productivitatii si a stimei de sine, ct si a familiei si a ntregului palier social cu care intra n
legatura pacientul, tocmai din cauza capacitatilor intelectuale si a afectivitatii afectate.
Speranta de viata ntr-o asemenea tulburare poate fi scazuta, suicidul variind pornind de la
20 25 si pna la 50 de ori mai frecvent dect la alte tipuri de tulburari psihice. Perspectiva
suicidului n acest caz este sumbra intrucat circa 40% dintre aceia diagnosticati impreuna cu
o forma sau alta de schizofrenie ncearca cel putin o data, iar un procent de 10% pna la
20% chiar si reusesc.
Tulburarile de fel schizofren sunt caracterizate n general de distorsiuni fundamentale si
caracteristici de gndire si perceptie si de un afect tocit sau neconcordant impreuna cu
situatiile date. O consiinta clara si un benefic nivel al capacitatii intelectuale sunt deobicei
mentinute n pofida unor deficite cognitive ce pot surveni o data cu trecerea mai ndelungata
a timpului. n tulburare sunt implicate functiile bazale ce ofera unei persoane normale
sentimentul de individualitate, unicitate si sens n viata. Cele mai intime gnduri, sentimente
si actiuni sunt deseori simtite ca fiind cunoscute sau mpartasite celorlalti din jur, astfel
evolund deliruri ce explica fenomenul, rezultnd n forte naturale sau supranaturale ce
actioneaza asupra gndurilor si actiunilor persoanei, ce deseori iau o forma bizara. Individul
se poate considera ca fiind centrul tuturor lucrurilor care se ntmpla vizndu-l n mod
deosebit. Halucinatiile, n special cele auditive, comenteaza comportamentul si gndurile
persoanei. Perceptia poate fi n mod frecvent denaturata: fie culorile si sunetele dau dovada
de intensitate destul de mult mai mare sau pur si simplu sunt denaturate calitativ, fie o parte
aspecte complet irelevante sau comune preiau o semnificatie foarte importanta comparativ
cu ntregul context n care apar. Astfel, situatii banale preiau semnificatii deosebite si sunt
considerate a avea un nteles deobicei sinistru care i poate fi adresat n mod exclusiv
persoanei. O caracteristica n tulburarea de gndire la schizofrenici sunt tocmai aceste
elemente irelevante si periferice ale unui ntreg concept care de altfel sunt inhibate la o
activitate dirijata normala si care sunt scoase n evidenta si utilizate n locul celor relevante si
apropiate de situatie. Astfel gndirea ia un aspect vag, eliptic si obscur iar limbajul devine
uneori incomprehensibil. Pauzele si interpolarile n cursul gndirii sunt frecvente iar
gndurile, ideile sunt considerate a fi extrase din mintea individului de catre o agentie straina.

Dispozitia afectiva poate fi caracterizata ca fiind superficiala, capricioasa si neconcordanta.


Ambivalenta si tulburarea vointei pot lua forma inertiei, negativismului si a stupoarei.
Catatonia poate fi prezenta. Debutul poate fi acut cu serioase tulburari de comportament sau
poate fi insidios odata cu ivirea graduala a ideilor si a comportamentelor bizare.
n Tratatul de psihiatrie OXFORD se ofera urmatoarea clasificare a subtipurilor de
schizofrenie.
Varietatea simptomelor si evolutiei schizofreniei au condus la mai multe tentative de a defini
subgrupuri ale acesteia. Aceasta sectiune cuprinde neaparat subgrupurile traditionale ale
schizofreniei: hebefrenica, catatonica, paranoida si simpla.
Pacientii cu schizofrenie hebefrenica apar adesea stupizi, natngi, ridicoli si puerili n
comportamentul lor. Simtomele afective si tulburarile de gndire sunt pregnante. Ideile
delirante sunt frecvente si nu destul de corect organizate. Halucinatiile sunt de asemenea
frecvente si neelaborate. Schizofrenia catatonica se caracterizeaza prin simptome motorii si
prin modificari ale activitatii variind ntre excitatie si stupor. Halucinatiile, ideile delirante si
simptomele afective apar si ele, dar de obicei mai putin sigur. n schizofrenia paranoida
tabloul clinic este dominat de idei delirante paranoide bine organizate. Procesele de gndire
si dispozitia sunt relativ crutate, iar pacientul poate parea normal pna ce convingerile sale
anormale ies la iveala. Schizofrenia simpla se caracterizeaza prin cresterea insidioasa a unui
comportament bizar, izolare sociala si scaderea performantelor n stradania. Cta timpuri
simptomele schizofrenice evidente sunt absente, schizofrenia simpla este dificil de identificat
impreuna cu certitudine, iar ICD10 recomanda ca diagnosticul sa fie pus impreuna cu
zgrcenie, daca nu deloc.
Cu posibila exceptie a schizofreniei paranoide, aceste subgrupuri sunt de valabilitate
ndoielnica. Unii pacienti prezinta in cadrul unui moment dat simptome dintr-un grup, apoi
dintr-altul. Sunt unele indicii genetice numai pentru a separa cazurile impreuna cu tablou
paranoid dar nu ndeajuns pentru a consiliaza sa procedeze astfel n practica clinica zilnica.
Simptomele catatonice sunt mult mai putin ntlnite azi dect in acest moment 50 de ani,
probabil datorita mbunatatirii mediului social n care sunt tratati si ngrijiti pacientii. Sunt
posibile si alte explicatii; de exemplu ca anumite sindroame organice sa fi fost incluse n
unele din cele din fata serii de cazuri studiate.
Cele patru subgrupuri descrise mai sus nu pot fi net deosebite n practica clinica ntr-un
studiu pilot mondial asupra schizofrenici (1PSS-OMS 1973), negasindu-se nici un argument
n favoarea lor.
Tratatul de psihiatrie Oxford clasifica trasaturile clinice n: sindromul acut si n sindromul
cronic. n cadrul sindromului cronic vom putea identifica cu claritate integral elementele ce tin
de sindromul deficitar schizofren.
Ca aspect exterior si comportament unii pacienti cu schizofrenie acuta sunt n ntregime
normali. Altii apar stngaci n comportamentul social, preocupati si retrasi, sau bizari n alte

privinte. Unii pacienti zmbesc sau rd fara oarecare motiv evident. Altii par sa fie permanent
perplecsi. Unii sunt agitati si zgomotosi, sau si schimba pe neasteptate comportamentul.
Altii evita compania, petrecnd vreme ndelungata n camera, ntinsi nemiscati n pat,
aparent preocupati de gndurile lor.
Limbajul reflecta adesea o tulburare de gndire subiacenta. n primele stadii, exista o
imprecizie n exprimarea pacientului, care realizeaza dificila prinderea ntelesului
celor spuse.Unii pacienti au dificultati n a se descurca impreuna cu ideile abstracte
(fenomen denumit gndire concreta). Altii devin preocupati de idei vagi pseudostiintifice sau
mistice.
Cnd tulburarea este mai severa, pot aparea 2 tipuri caracteristice de anomalii. Tulburarile
fluxului gndirii includ presiunea gndurilor, saracia acestora si blocajul gndirii. Furtul
gndirii (convingerea ca propriile gnduri au fost furate) este uneori interpretat ca tulburare a
fluxului gndirii, dar este mai corect sa fie considerat o forma de idee deliranta.
Slabirea asociatiilor (loosening of association) denota o saracia a conexiunilor dintre idei.
Aceasta poate fi constatata n gndirea lipsita de logica (mutarea calului la sah) sau n
vorbirea alaturi de subiect (Vorbeireden), n cele mai severe forme de slabire a asociatiilor,
forma structurala si coerenta gndirii sunt pierdute, astfel nct cele rostite sunt amestecate
de-a valma (salata de cuvinte sau verbigeratie). Unii pacienti folosesc cuvinte firesti
impreuna cu sensuri neobisnuite (metonimii sau paralogisme), iar altii nascocesc keyword-uri
noi (neologisme).
Anomaliile dispozitiei sunt frecvente si constau n 3 categorii principale. n primul rnd,
anomalii persistente ale dispozitiei, ca anxietatea, depresia, iritabilitatea sau euforia. n al
doilea rnd, o tocire a afectivitatii, cunoscuta uneori si sub denumirea de aplatizare afectiva.
Aceasta consta n esenta ntr-o marcata si persistenta indiferenta emotionala sau diminuare
a raspunsului emotional. n al treilea rnd, incongruenta afectelor. Aici emotia nu este n mod
necesar diminuata, dar nu concorda odata cu dispozitia care ar fi de asteptat n mod
obisnuit. De exemplu, pacientul poate rde cnd i se vorbeste despre doliu. Se considera
adesea ca aceasta a treia anomalie poate fi caracteristica schizofreniei, negresit multi nu
sunt de acord cu aceasta.
Halucinatiile auditive se numara printre cele mai frecvente simptome. Ele pot lua aspectul de
zgomote, muzica, cuvinte disparate, fraze scurte sau o ntreaga conversatie. Ele pot sa nu
fie deranjante, sau pot fi att de severe nct sa devina chinuitoare. Unele voci par sa ofere
comenzi pacientului. Unii pacienti si aud propriile lor gnduri rostite tare si cu claritate fie n
momentul n care le gndesc (sonorizarea gndirii), fie imediat dupa aceea (echo plecand de
la pensee) (ecoul gndirii). Unele voci par sa discute despre pacient la persoana a treia.
Altele i comenteaza actiunile. Asa cum se va descrie mai departe, aceste ultime 3 simptome
au o valoare diagnostica deosebita.
Halucinatiile vizuale sunt mai putin frecvente si apar de obicei mpreuna impreuna cu alte

categorii de halucinatii. Halucinatiile tactile, olfactive, gustative si somatice, relatate de unii


pacienti, sunt adesea interpretate n mod delirant, de exemplu senzatiile halucinatorii din
abdomenul inferior sunt atribuite relatiei sexuale nedorite impreuna cu un persecutor.
Ideile delirante sunt caracteristice. Delirurile primare sunt rare si dificil de identificat cu
certitudine. Delirurile si pot avea originea pe fondul unei asa-numite dispozitii delirante
primare. Ideile delirante de persecutie sunt frecvente, dar nespecifice schizofreniei. Mai putin
frecvente, dar cu mai mare valoare diagnostica, sunt ideile delirante de relatie si de control,
precum si cele de posedare (stapnire) a gndirii. Ultimele sunt idei delirante de impunere
sau sustragere a gndurilor ori transmiterea lor altora.
n schizofrenia acuta orientarea este normala. Perturbarea atentiei si a concentrarii este
frecventa si poate produce dificultati aparente n evocare, desigur memoria nu este afectata.
Uneori apar asa-numitele amintiri delirante
Constiinta bolii poate fi de obicei absenta. Marea majoritate a pacientilor nu accepta ca
trairile lor sunt rezultatul bolii, ci de obicei le atribuie actiunilor rauvoitoare ale altor oameni.
Aceasta lipsa de ntelegere este adesea nsotita de refuzul de a accepta tratamentul.
Simptom Frecventa (%)
Absenta constiintei bolii
Halucinatii auditive
Idei de relatie
Suspiciune
Aplatizare afectiva
Voci care vorbesc pacientului
Dispozitie deliranta
Idei delirante de persecutie
nstrainarea gndirii
Sonorizarea gndirii 97
74
70
66
66
65
64
64
52
50
Tabel 1 Cele mai frecvente simptome ale schizofreniei acute (OMS 2004)
Spre deosebire de simptomele pozitive ale sindromului acut, sindromul cronic se
caracterizeaza prin tulburarea gndirii si prin simptome negative constnd n scaderea

activitatii, nevoia initiativei, izolare sociala si apatie. Acest sindrom poate fi ilustrat prinr-un
scurt exemplu. Un barbat de vrsta mijlocie locuieste ntr-un camin si lucreaza ntr-un atelier.
El si sta singur cea mai mare parte din timp. De obicei poate fi nepieptanat si neras si se
ngrijeste numai cnd poate fi ndemnat de catre altii. Comportamentul sau social pare bizar
si lipsit de naturalete. Vorbirea sa poate fi lenta iar continutul vag si incoerent. Arata putine
semne de emotie. De mai multi ani, acest tablou clinic s-a schimbat n mica masura, odata
cu exceptia unor scurte perioade odata cu simptome acute, n care de obicei tulbura viata
ordonata a caminului.
Aceasta descriere ilustreaza cteva din trasaturile negative ale ceea ce unii numesc starea
defectuala schizofrena. Trasatura cea mai izbitoare poate fi. vointa scazuta, constnd ntr-o
lipsa de impuls si initiativa. Retras n sine, pacientul poate fi inactiv lungi perioade de timp,
sau se poate angaja ntr-o activitate fara obiectiv si repetata. El evita contactele sociale si
comportamentul sau se poate deteriora astfel nct poate sa-i stnjeneasca pe ceilalti. Un
numar mic de pacienti si neglijaza chiar si si nevoile elementare, de igiena.
Exista variate tulburari motorii, dar cele mai multe nu sunt ntlnite n mod obisnuit.
Tulburarile activitatii motorii sunt numite adesea catatonice. n precedent se admitea un
sindrom catatonic de sine statator, dar azi simptomele apar mai frecvent izolate dect ca
sindrom distinct. Stuporul si agitatia sunt cele mai frapante simptome catatonice. n stupor
pacientul poate fi imobil, mut si nu comunica n nici un fel, desigur este deplin constient.
Stuporul se poate transforma (uneori rapid) ntr-o stare de activitate motorie necontrolata si
agitatie (raptus).
Uneori pacientii schizofreni prezinta o tulburare a tonusului muscular, numita flexibilitate
ceroasa (flexibilitas cerea) Pacientul permite sa i se impuna o pozitie incomoda pe care o
mentine apoi aparent fara dificultate, numai pentru mult timp, ceea ce un om normal ar reusi
doar impreuna cu valoarea unui sever disconfort. Acest fenomen se mai numeste si
catalepsie (termen intrebuintat de asemenea numai pentru a descrie fenomenul similar la
pacientii hipnotizati). Unii pacienti adopta pozitii ciudate si neconfortabile perioade
ndelungate. Uneori aceste pozitii au o semnificatie simbolica evidenta (de exemplu:
crucificarea). Cteodata, pacientul sta ntins timp ndelungat cu capul ridicat putin deasupra
pernei (asa-numita perna psihica). Oamenii sanatosi ar simti un disconfort extraordinar daca
ar ncerca sa faca la fel.
n schizofrenie apar variate tulburari de miscare (vezi Manschreck si colab. 1982).
Stereotipia este o miscare repetata, care nu pare sa aiba oarecare sens. Ea este mai
cuprinzatoare dect ticul. Miscarea poate fi repetata ntr-o succesiune regulata; de ex.
leganarea nainte si napoi sau rasucirea trunchiului.
Manierismul poate fi o miscare normal directionala ca rost, care pare sa aiba semnificatie
sociala, dar bizara n modul n care poate fi facuta, pretioasa si iesita din context; de ex. o
miscare repetata a minii amintind de un salut militar. Adesea poate fi dificil de stabilit daca o

miscare anormala poate fi o stereotipie sau un manierism, dar distinctia nu are importanta
diagnostica.
Ambitendinta poate fi o forma speciala a ambivalentei, n care pacientul ncepe sa faca o
miscare dar, nainte de a o duce la benefic sfrsit, ncepe miscarea opusa; de ex. duce mna
napoi si nainte spre un lucru, dar fara a urca la el. Mitgehen este miscarea unui membru ca
raspuns la o slaba apasare pe el, n ciuda faptului ca i s-a spus pacientului sa se opuna la
apasare (ultimul aspect poate fi apreciabil). Mitgehen se asociaza frecvent cu miscarile
fortate de apucare (grasping), care constau n apucarea repetata (n ciuda instructiunilor de a
nu proceda astfel) a minii ntinse de examinator. n supunerea automata, pacientul se
supune tuturor comenzilor, negresit i s-a spus de la nceput sa nu procedeze astfel
Comportamentul social se poate deteriora. De exemplu, unii pacienti colectioneaza si
stocheaza obiecte, ajungnd la dezordine si murdarie. Altii nesocotesc conventiile sociale,
vorbind intim cu strainii sau strignd obscenitati n public.
Limbajul poate fi adesea anormal, semn al tulburarilor de gndire ntlnite n sindromul acut
descris mai sus. Afectivitatea poate fi n general tocita; cnd se exprima vreo emotie,
aceasta este adesea incongruenta. Halucinatiile sunt frecvente n oricare din formele
sindromului acut.
Delirurile sunt adesea sistematizate. n schizofrenia cronica, ideile delirante pot fi sustinute
de un redus raspuns emotional. De exemplu, pacientii pot fi convinsi ca sunt persecutati, dar
nu arata nici frica, nici mnie. Delirurile pot fi de asemenea ncapsulate fata de restul
convingerilor pacientului. Astfel, pacientul poate fi convins ca fanteziile si practicile sale
sexuale intime sunt discutate de catre din afara; celelalte convingeri ale sale pot fi normale,
iar munca si viata sociala corect conservate. Orientarea este normala. Atentia si
concentrarea sunt adesea slabe. Memoria nu este n general afectata, desigur unii pacienti
au dificultati n a-si afirma corect vrsta (numita uneori dezorientare de vrsta). Constiinta
bolii este alterata; pacientul nu recunoaste ca simptomele sale se datoreaza bolii si rareori
poate fi convins pe deplin de necesitatea tratamentului.
Schizofrenia reziduala poate fi descrisa ca diagnostic propriu-zis de catre doua lucrari de
referinta: ICD10 Classification of Mental and Behavioural Disorders si de catre DSM-IV-TR
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, astfel:
Stadiu cronic al evolutiei unei boli schizofrenice, odata cu o progresie neta incepand cu
debut pna la stadiul tardiv, caracterizat prin simptome negative durabile, dar nu necesar
ireversibile, de ex: ncetinirea psihomotorie, hipoactivitate, slabire afectiva, pasivitate si
absenta de initiativa, saracie n cantitatea si continutul discursului, comunicare neverbala
saraca (expresie faciala, contact ocular, modulatia vocii si gestica), saracia de ngrijire a
propriei sale persoane si performanta sociala mediocra.
Pentru un diagnostic sigur, urmatoarele cerinte trebuie a fi ndeplinite:
simptome negative schizofrenice proeminente, i.e. ncetinire psihomotorie, inactivitate,

tocirea afectului, pasivitate si saracia initiativei, saracire de cantitate sau continut a vorbirii, o
saracire a comunicarii nonverbale a expresiei faciale, contactului vizual, tonului vocii si a
posturii, slaba performanta sociala si grija de propria persoana;
evidenta n precedent a cel putin unui episod psihotic care a ntrunit criteriile pentru
schizofrenie;
o perioada de cel putin 1 an n care intensitatea si frecventa simptomelor, cum ar fi delirul
si halucinatiile au fost minime sau substantial reduse dar sindromul schizofrenic negativ a
fost aceste timpuri;
absenta dementei sau a altor boli sau tulburari organice ale creierului si a depresiei cronice
sau a institutionalizarii suficiente pentru a justifica simptomul negativ;
Tipul rezidual de schizofrenie trebuie sa fie utilizat cnd a existat cel putin un episod de
schizofrenie, dar tablou clinic actual nu prezinta simptome psihotice pozitive proeminente (de
exemplu: idei delirante, halucinatii, limbaj sau comportament dezorganizat). Sunt proba unei
continuitati a perturbarii, dupa cum este indicat de activa simptomelor negative (de exemplu:
afectul plat, indigenta limbajului sau avolitia) ori 2 sau mai multe simptome pozitive atenuate
(de exemplu: comportament excentric, limbaj usor dezorganizat sau convingeri bizare). Cand
sunt aflate idei delirante sau halucinatii. Ele nu sunt proeminente si nu sunt acompaniate de
un afect puternic. Evolutia tipului rezidual poate fi limitata n timp si reprezinta o trazitie ntre
un episod pe deplin dezvoltat si remisiunea completa. nsa, el poate fi, de asemenea,
prezent continuu timp de multi ani, odata cu sau fara exacerbari acute.
Criteriile de diagnostic pentru Tipul rezidual:
Un tip de schizofrenie n care sunt satisfacute urmatoarele criterii:
Absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, limbajului dezorganizat si a comportamentului
catatonic sau flagrant dezorganizat, proeminente.
Exista proba continuitatii perturbarii, indicata de prezenta de simptome negative ori a doua
sau mai multe simptome mentionate la criteriul A numai pentru schizofrenie, prezente ntr-o
forma atenuata (de exemplu: convingeri bizare, experiente perceptive insolite).
Defectualitatea reziduala realizeaza ca un procent crescut de bolnavi de schizofrenie sa nu
se mai poata rencadra la nivelul pregatirii, ci in cadrul nivel inferior.
N. Sartorius, director al Departamentului de Psihiatrie al OMS, n cursul unei reuniuni a mai
mult de patru sute de psihiatrii, la Londra rezuma astfel ansamblul de simptome minimale:
tulburari afective si ale puterii de asociatie (discordanta si disociere), ambivalenta, autism cu
nchidere n sine si eliminarea contactului normal impreuna cu realitatea.
Discordanta. Numita si disociere intrapsihica, se datoreaza pierderii armoniei, unitatii si
continuitatii ntregii activitati mintale, determinnd emanciparea unor procese psihice, care
se vor lega ntre ele prin asociatii ntmplatoare. Aceasta discordanta, att de exact descrisa
de P. Chaslin , se va manifesta printr-o nevoia de armonie ntre continuturile gndirii si alte
trairi emotionale si exprimarea lor psihomotorie, gestuala si mimica. Limbajul poate fi extrem

de discordant. Cuvintele si frazele pronuntate nu mai exprima odata cu adevarat gndirea


bolnavului. Gndirea este ratacita, din ce n ce mai dezorientata, caracterizndu-se prin
ncetinire, baraje, fading.
Tulburarile ideatiei, ale afectivitatii si manifestarilor volitionale, din care Bleuler face simtome
elementare ale schizofreniei si al caror caracter primordial poate fi discordanta, se lasa usor
deduse din pierderea contactului vital odata cu realitatea.
Latura deficitara a afectiunii fiind astfel precizata, devine posibila abordarea problemei unor
manifestari de ordin reactional. O gaura fiind facuta n psihism, acesta si mobilizeza
mijloacele de aparare pentru a o acoperi n masura posibilului.
Ambivalenta. Ar corespunde dupa Bleuler, disocierii facultatilor sensibilitatii care participa la
viata afectiva si sentimentala. Se manifesta de fapt, n cele trei registre: ale sentimentelor,
vointei si inteligentei.
Autismul. Este att nchidere n sine ct si evadare din realitate. Bleuler noteaza ca autismul
se apropie de autoerotismul descris de Freud, dar avnd o semnificatie mult mai extinsa. El
apare sub un dublu aspect, att negativ sau pseudodeficitar, ct si pozitiv, imaginant si
delirant.
Primul evoca, de fapt, dezinvestirea progresiva a realitatii exterioare, impreuna cu eliminarea
contactului afectiv, care se traduce prin indiferenta, dezinteres si apragmatism.
Al doilea, dimpotriva, corespunde exagerarii imaginatiei care nsoteste o gndire desprinsa
de realitate, o hipermnezie autista si o productie deliranta, fie oniroida, apropiata de
activitatea imaginara fie paranoida, impreuna cu un luxuriant delir incoerent, vag, rau
sistematizat, asociat impreuna cu o activitate halucinatorie.
Jung n cartea sa Psihogeneza bolilor spiritului, realizeaza o expunere sintetica a teoriilor
de actualitate din acea timpuri, enumernd printre acestea si pe cea a lui P. Janet. Ulterior se
va dovedi ca aceasta teorie joaca un rol esential n clarificarea mecanismelor psihologice ale
schizofreniei.
Iata despre ce poate fi vorba:
Conform celor mai noi formulari ale lui Janet, disociatia este consecinta acelui abaissement
du niveau mental, care distruge ierarhia si favorizeaza sau chiar si obliga direct nasterea
automatismelor.
Pe aceste baze Gross formuleaza mai departe o alta viziune asupra desfasurarii proceselor
din schizofrenie:
Trecnd impreuna cu vederea acest mic neajuns, cred ca pot sa spun ca ipoteza lui Gross
poate fi una fericita. Ea ne afirma, pe scurt, ca radacinile tuturor fenomenelor automate se
gasi n legaturile asociative inconstiente. Cnd constiinta se destrama (abaissement du
niveau mental, slabiciune aperceptiva), atunci n acelasi timp se elibereaza de orice inhibitie
si complexe care sunt alaturi de constiinta si pot astfel sa invadeze constiinta Eului.
Dar acest abaissement du niveau mental si-a gasit utilitate n explicarea nu numai a

schizofreniei ci si a nevrozelor, nsa odata cu diferentele de cantitate si calitate aferente:


Figurile autonome au iesit att de complet de sub controlul Eului, nct contributia lor
originara la structura psihica a pacientului a disparut cu totul. Acest abaissement a atins un
grad nemaiauzit n sfera nevrozei. O disociatie isterica este aplanata de unitatea nca
functionala a personalitatii, n timp ce la schizofrenie sunt zguduite tocmai bazele
personalitatii.
Acest abaissement:
-cauzeaza pierderea de zone ntregi de continuturi n mod normal controlate;
-creeaza fragmente clivate ale personalitatii;
-nu lasa ca procesele de gndire normale sa se desfasoare si sa se ncheie n mod logic;
-diminueaza responsabilitatea si reactia adecvata a Eului;
-cauzeaza reprezentari incomplete privind realitatea si astfel lasa sa apara reactii emotionale
insuficiente si nepotrivite;
-scade pragul constiintei si permite astfel unor continuturi n mod normal retrase ale
inconstientului sa patrunda n constiinta sub forma invaziilor autonome.
Gasim toate aceste efecte ale abaissement-ului att la nevroza, ct si la schizofrenie. nsa
la nevroza unitatea personalitatii poate fi cel putin potential pastrata, n timp ce n
schizofrenie este deteriorata aproape ireparabil. Din cauza acestei raniri fundamentale,
clivarea dintre edeile disociate ale psihicului semnifica o deteriorare reala a relatiilor lui
anterioare.
nsa numai pentru a clarifica aceasta diferenta dintre nevroza si schizofrenie din perspectiva
abaissement du niveau mental, iata diferenta facuta de Jung:
Orice nevrotic lupta numai pentru pastrarea si dominatia constiintei Eului si pentru
subjugarea fortelor inconstiente contrare. nsa un pacient care se lasa condus de
patrunderea continuturilor stranii din inconstient, un pacient care nu lupta, care chiar si se
indentifica odata cu conceptele morbide se expune imediat banuielii de schizofrenie. Acel
abaissement al sau a atins un grad extraordinar, funest, la care Eul pierde toata forta numai
pentru a rezista navalei unui inconstient aparent mai puternic.
n schizofrenie Eul si pierde din forta si din claritate:
Sub presiunea unui abaissement extraordinar totalitatea psihica se scindeaza n complexe,
iar complexul Eului nceteaza sa joace ntre acestea rolul cel mai deosebit. El este acum
numai un complex printre multe altele, care sunt toate la fel de importante sau poate chiar
mai importante dect Eul. Toate aceste complexe adopta un caracter personal, negresit ele
ramn fragmente. Poate fi de nteles ca oamenii devin nelinistiti sau chiar demoralizati sub o
tensiune cronica sau ca ei si pierd sperantele si asteptarile,. Este, de asemenea, de nteles
ca forta vointei lor devine mai mica si autocontrolul amorteste si asfel nu mai domina
circumstantele, dispozitiile si gndurile. La o asemenea stare psihica, o consecinta logica
este daca unele parti foarte nenfrnate ale psihicului pacientului ating atunci un anumit grad

de autonomie.
Dificultatea propriu-zisa ncepe odata cu dezintegrarea personalitatii si impreuna cu faptul ca
complexul Eului poate fi deposedat de pozitia sa de prim rang.
n concluzie, caracteristicile complexului sunt:
-autonomie
-capacitatea de a sustrage energie constiintei si de a si-o nsusi
-capacitatea de a lua locul constiintei pentru o perioada
-capacitatea de a influenta inconstient comportamentul si relatiile obiectuale
Jung ajunge sa demonstreze ca:
-complexele sunt necesitati normale n cresterea psihica si a identitatii stabile si autonome
-Eul este un complex care dispune de energie, este autonom, se simte liber iar
-diferenta ntre celelalte complexe si complexul Eului consta n faptul ca eul poate fi dotat
impreuna cu constiinta, se poate auto-concepe, se poate controlarea.
n timp ce fenomenele nevrotice corespund mai destul de mult celor normale, asa cum sunt
observate ele mai ales n conditiile emotionale, simptomele schizofreniei sunt echivalente
mai degraba odata cu acele fenomene care se pot observa n vis sau n stari de intoxicatie.
n masura n care visele sunt considerate fenomene ale somnului normal, analogia lor odata
cu dezintegrarea schizofrenica indica un numitor comun, care consta ntr-un abaissement
du niveau mental (P. Janet). Acest abaissement ncepe cu o scadere a concentrarii sau a
atentiei, indiferent din ce motiv. Asociatiile pierd din valoare si devin superficiale. n locul
legaturilor cu sens apar asociatii pe baza fenomenului verbalo-motoriu si a sunetului ( rima,
aliteratie), precum si perseverari, care domina din ce n ce mai mult. n cele din urma dispare
nu doar sensul propozitiei, ci si cuvintele se dezintegreaza. De aici ncolo se tulbura legatura
tematica, prin intercalari ciudate si ilogice.
Vazute ndeaproape, atitudinile schizofrenice sunt deci veritabile stereotipii psihice. Ele se
comporta n raport impreuna cu fenomenele psihice corespunzatoare, asa cum o fac
stereotipiile motorii si de atiudine n raport cu miscarile voluntare sau odata cu
comportamentul de odihna si relaxare. Si unele si altele sunt lipsite de vitalitate. n ambele
cazuri este vorba de a se umple un gol, dar individul nu o poate realizeaza dect n modul n
care i permit circumstantele, conferind mecanismelor puse n joc un caracter anormal,
patologic. Stereotipiile schizofrenice sfrsesc prin a regla ntreg comportamentul persoanei
fata de ambianta, la fel ca si fata de viata sa interioara.
Notiunea de atitudini schizofrenice poate fi susceptibila sa restrnga rolul complexelor n
patogenia tulburarilor schizofrenice. Unele dintre aceste atitudini se fixeaza, ntre altele,
asupra unor evenimente impreuna cu puternica ncarcatura afectiva, cum o fac, de altfel,
asupra fiecarui eveniment banal al activitati curente.
Acolo unde exista, ele pot ocupa un loc mai mult sau mai putin apreciabil n psihismul
bolnavului. Uneori ele se eclipseaza n spatele altor simptome; alteori nu au dect o natura

pasagera, caracteriznd o faza a afectiunii si disparnd n cursul evolutiei ulterioare. n alte


cazuri, nsa, atitudinile par sa contribuie la realizarea unui fel de echilibru. Ele ndeplinesc in
aceste locuri rolul de mecanism de compensatie.
Atitudinile nu se regasesc n integral cazurile de schizofrenie; ele ne permit sa efectuam
distinctie ntre formele plastice ale acestei afectiuni si formele aplastice.
Aceste atitudini pot fi separate n mod provizoriu n 2 grupe: atitudinile ideo-afective si
atitudinile pur intelectuale.
Aceste atitudini trebuie considerate drept reactii de aparare de natura fenomenologica (si nu
exclusiv de natura afectiva), contra dezagregarii schizofrenice.
N. Sartoriu afirma n rezumatul sau asupra simptomelor schizofreniei ca Gndirea este
<<ratacita>>, un motiv ntemeiat numai pentru Emile Kraepelin (1855 1926) sa
denumeasca aceasta boala dementa precoce. nsa Eugne Minkowski realizeaza
urmatoarea diferentiere ntre schizofrenie si dementa n care scoate n evidenta ntr-un mod
stralucit defectul gndirii:
Evident, putem defini lesne deficitul intelectual ca pe o pierdere a judecatii si memoriei. Dar
lucrurile nu mai stau la fel impreuna cu deficitul schizofrenic, unde poate fi vorba de odata cu
totul altceva. Termenul dementa, care nca mai poate fi uneori utilzat, nu exprima dect
extraordinar de imperfect caracterul esential al acestui deficit.
ntr-o schizofrenie, chiar avansata, toate functiile elementare ale psihismului, n masura n
care ele sunt accesibile explorarii, se arata intacte. ndeosebi memoria este pastrata la
schizofrenici, contrar dementilor adevarati(Bleuler). Adesea esti surprins sa depistezi la
acesti bolnavi, sub o anvelopa dementiala, o inteligenta mult mai putin deteriorata dect s-ar
crede, exclusiv oarecum adormita. Aceasta este din cauza ca simptomele nebuniei
discordante simuleaza adesea extrem de prompt dementa: delirul incoerent la rece,
indiferenta, acte bizare de diferite genuri sau completa inactivitate a inteligentei, odata cu
ocupatii devenite de ordin inferior, stupoare asociata unor atitudini bizare, acte incoerente,
etc. si, n pofida acestora, cel mai adesea nici un semn de deficit intelectual propriu-zis, fie si
doar pasager, nici o pierdere de memorie, nici o eroare de rationament. Contrar dementilor
cu adevarat organici, a caror functionare intelectuala poate fi mult mai defectoasa dect pare
la o prima privire, s-ar parea ca nimic nu este iremediabil pierdut, ca putin efort ar fi de ajuns
ca sa repuna n miscare ntreaga viata cerebrala. Odata cu integral acestea, avem de-a
realizeaza cu bolnavi n toata puterea cuvntului, care sunt redusi n aparenta foarte adesea
la o viata pur vegetativa si automata, ca a idiotilor. (Chaslin ).
n ncheierea enumerarii simptomelor, Sartorius, aduce n discutie autismul nsotit de
nchiderea n sine, fenomene explicate de Bleuler si Jung:
Nu ne este dificil sa descoperim aici cu predominanta urmatoarelor elemente: individul se
detaseaza de realitate si se nchide n sine sau mai degraba se concentreaza asupra
complexelor pe care le poarta n el si care l absorb impreuna cu totul; el da n felul acesta

preferinta lumii sale imaginare, n detrimentul realitatii, traducnd n exterior aceasta stare de
chestii, mai ales n cazurile grave, printr-o atitudine ostila sau mai degraba prin pasivitate si
imobilitate n raport cu lumea nconjuratoare.
Bleuler, n a sa Psychologie, pun la dispozitie multe exemple:
Copiii, iar uneori si adultii se vad, n reveria lor n stare de veghe, eroi, inventatori sau
persoane de renume mondial. n timpul somnului, n vise, putem face dorintele cele mai
neverosimile. La fel, salahorul atins de schizofrenie se nsoara, n halucinatiile sale,
impreuna cu o printesa.
Astfel, autismul devine si ramne sinonimul interiorizarii, iar fenomenele visului si reveriei
servesc de prototipuri, luate din viata normala, spre a face mai accentuat modul de a fi al
schizofrenicilor.
[...]
Jung, ndeosebi, n studiile sale a opus introversiunea si extraversiunea, cea dinti
corespunznd mecanismului esential al schizofreniei, iar cea de a 2 apropiindu-se mai mult
de felul de a fi al maniacilor-depresivi. Schizofrenia a fost comparata impreuna cu un vis n
stare de veghe.
[...]
Notiunea de complex este n acelasi timp la apogeul ei. Integral manifestarile, fara exceptie,
ntreaga viata a schizofrenicilor pare a fi guvernata de lumea lor interioara, de complexele lor,
de travaliul lor imaginar.
Aceasta este viziunea noastra asupra bolnavilor, dar consider ca o explicatie nu este
ndeajuns de edificanta daca nu se pun la dispozitie si o dovada, de aceea mai jos noi reda
un citat din Minkowski, care nsotita de teorie are n viziunea mea o greutate si o valoare
destul de mult mai mare din punct de vedere explicativ:
[...] modul n care schizofrenicul, dupa mai multi ani de boala, si zugraveste starea
sufleteasca: Totul este nemiscare n jurul meu. Lucrurile sunt izolate, fiecare pentru sine,
fara sa evoce nimic. O serie chestii care ar trebui sa genereze o amintire, sa evoce o
multime de idei, sa formuleze un tablou ramn izolate. Ele sunt mai degraba ntelese, dect
traite. Sunt ca pantomimele din jurul meu, n care eu nu sunt angajat, ci ramn n afara.
Judec, dar instinctul activitati mi lipseste. Nu reusesc sa-i dau activitatii mele suficienta
viata. Nu mai pot trece incepand cu relaxare la tensiune si, totusi, nu esti facut sa traiesti n
monotonie. Am pierdut contactul odata cu compler categoriile de lucruri. Notiunea de
valoare, de dificultate au disparut. Nu mai exista flux ntre ele si mine, nu ma mai pot lasa n
voia curentului. n jurul meu poate fi o fixitate absoluta. Am nca si mai putina mobilitate
numai pentru viitor, dect numai pentru prezent si precedent. Poate fi n mine un fel de rutina
care nu-mi permite sa iau n considerare viitorul. Puterea creatoare este abolita n mine. Vad
viitorul ca pe o repetare a trecutului.
Ma grabesc sa spun ca in aceste locuri nu poate fi vorba de o pagina de roman, ci spusele

unei bolnave care si petrece zilele la pat, ntr-o inertie totala si care, atunci cnd se scoala,
se misca asemena unui automat, dispune iluzii auditive si manifesta idei de transformare
corporala si care, acasa la ea, profitnd de un moment de neatentie din partea alor sai, si-a
dat foc, catre a-si procura cum explica ea, senzatii vii, care i lipsesc impreuna cu
desavrsire.
Ultimul simptom punctat de Sartorius poate fi pierderea contactului normal odata cu
realitatea, care realizeaza referire la ceea ce Eugne Minkowski numea contact vital
impreuna cu realitatea:
Bleuler precizeaza simptomele cardinale ale schizofreniei, referindu-se la ideatie, la
afectivitate si la volitiunile bolnavului. Dar, n acelasi timp, gratie notiunii de autism, factorii
care se raporteaza la relatiile cu ambianta ncep sa joace un rol din ce n ce mai apreciabil n
conceptia sa. Absenta scopurilor reale si de idei directoare, absenta de contact afectiv
orienteaza conceptul pe o cale noua. Integral aceste tulburari par sa convearga spre o unica
si fara egal notiune, aceea de pierdere a contactului vital cu realitatea.
Contactul vital odata cu realitatea pare a se raporta la factorii irationali ai vietii. Conceptele
firesti elaborate de fiziologie si psihologie, cum sunt excitatie, senzatie, reflexe, reactii
motrice, etc. trec pe alaturi, fara s-o atinga nici macar pe departe. [...]; schizofrenicii, pe de
alta parte, pierd acest contact, fara ca memoria lor, fara ca nsasi inteligenta lor sa fie
alterate. Contactul impreuna cu realitaatea vizeaza mai degraba fondul nsusi, esenta
personalitatii vii n raporturile sale cu ambianta. [...] Ea este acel val miscator care ne
ncojoara din integral partile si care constituie mediul fara de care nu am putea trai.
De asemenea tot Minkowski ne pun la dispozitie urmatorul exemplu:
Bolnavul vrea sa monteze un zavor la usa. De teama ca zavorul sa nu izbeasca n tocul usii,
el l nlocuieste cu unul mai mare. Dar observa ca noul toc al usii poate fi mai nalt dect
precedentul, nsa de acceasi latime. Mi-am zis atunci ca, logic, deoarece era mai nalt,
trebuia sa fie si mai lat. Asa ca am largit gaura n lemn, cu integral ca n nici un caz nu ar fi
fost util sa o fac. De in aceste locuri noi dificultati, noi consideratii matematice si, n sfrsit,
ca rezultat final, o gaura uriasa n usa si n zid. As fi putut sa o umplu impreuna cu chit
afirma bolnavul , dar asta nu-mi statea n plan.
Planul, asta e totul n viata mea adauga bolnavul. Nu vreau sa-mi deranjez odata cu nici
un chip planul, mai degraba deranjez viasa dect planul. n plan ma atrage gustul simetriei,
al regularitatii. Viata nu arata nici regularitate, nici simetrie si tocmai d-aia eu fabric realitatea.
Creierului i atribui eu toate fortele mele.
Prin Eu trebuie nteles acel factor complex la care se refera compler continuturile
constiintei. El constituie ntru ctva centrul cmpului constiintei si, n masura n care acesta
cuprinde personalitatea empirica, Eul poate fi subiectul la toti actelor personale ale
constiintei. Relatia unui scris psihic impreuna cu Eul reprezinta criteriul constiintei
acestuia, intrucat nici un scris nu ar fi constient daca nu ar fi prezentat subiectului.

Cu aceasta definitie poate fi descris si delimitat mai nti perimetrul subiectului. E adevarat
ca teoretic nu pot fi puse limite cmpului constiintei, caci el poate sa se largeasca ntr-o
masura nedeterminata. Dar, empiric, el si gasi mereu frontiera n zona necunoscutului.
Acesta din urma poate fi alcatuit din tot ceea ce nu stim, din ceea ce nu sta deci n relatie cu
Eul ca centru al cmpului constiintei. Necunoscutul se descompune n 2 grupe de obiecte,
adica starile de fapt experimentabile senzorial, exterioare si, n al doilea rnd, cele
experimentabile nemijlocit, interioare. Prima clasifica reprezinta necunoscutul lumii
nconjuratoare, a 2 pe cel al lumii interioare. Ultimul dintre domenii l desemnam a fi
inconstientul.
n acord impreuna cu aceasta formulare trebuie subliniat faptul ca continuturile afective ale
inconstientului pot atunci sa influenteze sub o forma sau alta Eul si prin urmare si cmpul
constiintei.
Cnd constiinta se destrama (abaissement du niveau mental, slabiciune aperceptiva),
atunci n acelasi timp se elibereaza de orice inhibitie si complexe existente alaturi de
constiinta si pot astfel sa invadeze constiinta Eului.
nsa un pacient care se lasa condus de patrunderea continuturilor stranii din inconstient, un
pacient care nu lupta, care chiar si se indentifica impreuna cu conceptele morbide se expune
imediat banuielii de schizofrenie. Acel abaissement al sau a atins un grad extraordinar,
funest, la care Eul pierde toata forta numai pentru a rezista navalei unui inconstient aparent
mai puternic.
n schizofrenie Eul si pierde din forta si din claritate.
Eul drept continut al constiintei n sine nu este un factor simplu, elementar, ci unul complex
ce nu poate fi descris ca atare n mod exhaustiv. Conform experientei, el se ntemeiaza pe 2
baze aparent diverse, adica n primul rnd pe una somatica si n al doilea rnd pe una
psihica. Baza somatica se deduce din totalitatea senzatiilor endosomatice, care, la rndul lor,
sunt deja de natura psihica si legate de Eu, deci constiente. Ele se bazeaza pe excitatii
endosomatice, care pasesc exclusiv partial dincolo de pragul constiintei. O parte
considerabila a lor se deruleaza inconstient, cu alte cuvinte subliminal. Caracterul lor
subliminal nu trebuie sa nsemne neaparat o stare pur fiziologica, la fel de putin la fel ca si
cel al unui continut psihic. Excitatiile pot n o parte conditii sa devina supraliminale, adica
senzatii.
Baza somatica a Eului consta, dupa cum am aratat, din factori constienti si inconstienti.
Acelasi lucru este valabil si numai pentru baza psihica: pe de o parte Eul se bazeaza pe
ntregul cmp al constiintei, pe de alta parte pe totalitatea continuturilor inconstiente.
Daca am spus mai sus ca Eul se bazeaza pe ntregul cmp al constiintei, nu nteleg prin
aceasta ca se compune din el. Cand ar fi asa, nu ar putea fi deloc deosebit de cmpul
constiintei. El poate fi nsa doar punctul de referinta al acestuia, ntemeiat si delimitat prin
factorul somatic descris mai sus.

Eul este, indiferent de relativa necunoastere si neconstienta a bazelor sale, un factor al


constiintei par excellence. Ba el poate fi chiar o achizitie empirica a existentei individuale. El
se iveste, din cte se pare, mai nti din ciocnirea factorului somatic cu mediul nconjurator
si, o data aceste timpuri ca subiect, se dezvolta din alte ciocniri odata cu lumea
nconjuratoare ca si cu lumea interioara.
n ciuda razei att de mari de miscare a bazelor sale, Eul nu este mai destul de mult si nu
este nici mai putin dect constiinta nsasi. Ca factor al constiintei, Eul ar putea fi descris n
totalitate, cel putin teoretic, ceea ce nu ne-ar oferi nsa mai mult dect o imagine a
personalitatii constiente, din care lipsesc toate caracteristicile necunoscute, respectiv
inconstiente, subiectului. Dar imaginea totala a personalitatii ar trebui sa le cuprinda.
Fenomenul complet al personalitatii nu coincide, n mod evident, cu Eul, asadar impreuna cu
personalitatea constienta, ci formeaza o dimensiune ce trebuie deosebita de Eu. O astfel
de necesitate se impune desigur exclusiv pentru o psihologie care abordeaza realitatea
inconstientului. Pentru aceasta nsa, o asemenea distinctie poate fi de cea mai mare
nsemnatate. Chiar si n practica juridica dispune importanta cand o serie stari de fapt
psihice sunt constiente sau inconstiente, de exemplu, pentru aprecierea responsabilitatii.
Aceasta este perspectiva oferita de Jung si pe care se bazeaza de fapt si aceasta lucrare,
dar nu pot sa nu fac referire la Eu si la simptome fara a puncta si viziunea psihanalitica a
conflictului dintre Eu, pulsiuni si afect din perspectiva psihanalizei lui Freud.
Numai pentru Freud, sinele poate fi sursa de energie primara furnizata de instincte. Sinele
reprezinta polul pulsional al aparatului psihic. Conform teoriei freudiene, Eul se dezvolta
ulterior din Sine sub influenta interactiunii cu mediul extern, iar apoi din Eu se dezvolta
Supraeul ca urmare a interiorizarii exigentelor persoanelor semnificative din punct de vedere
afectiv.
Sinele dispune radacini n somatic, dar in are nevoile pulsionale ce se exprima n plan psihic.
El poate fi n ntregime inconstient, functioneaza conform proceselor primare ale gndirii si
este guvernat de principiul placerii.
Eul este nucleul Constientului prin functiile lui:
Observare
Alegere
Organizarea excitatiilor
Judecata, aprecierea realitatii
Utilizarea mijloacelor nespecifice pentru a inhiba descarcarile nedorite.
Desigur Eul este legat de aparitia starii de constienta, el in are mecanisme de aparare care
functioneaza inconstient.
n integral aceste situatii conflictuale, Eul individului cauta sa refuze o parte a propriului
Sine. Astfel, instanta care mobilizeaza apararea si forta mpotriva careia aceasta poate fi
dirijata ramn ntotdeauna aceleasi; factorii care variaza sunt motivele care mping Eul sa

recurga la metode de aparare. Pna la urma, orice act defensiv are drept sens asigurarea
securitatii Eului si evitarea neplacerii.
Dar Eul nu se apara doar mpotriva neplacerii ce vine din interior. n aceeasi perioada
timpurie n care nvata sa recunoasca excitatiile periculoase din interior, cunoaste de
asemenea si neplacerea venita din lumea externa. Caci Eul este n contact direct odata cu
aceasta lume din care si ia obiectele iubirii si integral acele impresii pe care perceptia le
nregistreaza, iar inteligenta le asimileaza. Odata cu ct este mai importanta lumea externa
ca sursa de placere si interese diverse, cu att poate fi mai mare si oportunitatea de a
experimenta neplacerea venita de acolo.
Chiar si si atunci cnd, la fel ca si n fobii, angoasa si apararea par sa fie legate de lumea
externa, se teme de fapt de ceea ce se ntmpla n interiorul lui. El evita sa mearga pe strada
pentru a nu mai fi expus tentatiilor de altadata. Se fereste din calea animalului fobic pentru a
se proteja nu mpotriva animalului nsusi, ci mpotriva propriilor tendinte agresive si a
consecintelor lor. n restrngerea Eului, pe de alta parte, impresiile externe dezagreabile din
aceste timpuri sunt blocate, intrucat ele pot trezi impresii similare din trecut. Raportndu-ne
la comparatia dintre mecanismul refularii si negare am spune ca diferenta dintre inhibitie si
restrngerea Eului poate fi ca, n primul caz, Eul se apara mpotriva propriilor procese
interne, pe cnd n cel de-al doilea caz el se apara mpotriva unor stimuli externi.
Din aceasta distinctie fundamentala reies si alte diferente. n spatele oricarei activitati
inhibate nevrotic sta o dorinta pulsionala. Obstinatia impreuna cu care fiecare pulsiune din
Sine tinde sa si atinga scopul transforma procesul simplu al inhibitiei n simptom nevrotic,
ceea ce reprezinta un conflict continuu ntre dorintele Sinelui si apararile Eului. Pacientul si
epuizeaza energia n aceasta batalie; pulsiunile Sinelui admit, doar cu reduse modificari,
dorinta de a calcula, de a vorbi n public, de a cnta la vioara si tot asa inainte, n timp ce
Eul, cu aceeasi tenacitate, tinde sa mpiedice sau cel putin sa ncetineasca aceste activitati.
Numai pentru exact aceleasi motive Eul se apara mpotriva afectelor. De fiecare data cnd
Eul cauta sa se apere mpotriva pulsiunilor dintr-unul din motivele expuse, el este de
asemenea obligat sa limiteze si afectele asociate proceselor pulsionale. Eul nu resimte
nicicand precis aceste afecte asa cum sunt: fie agreabile, fie penibile, fie periculoase. Daca
un afect este asociat odata cu un pas pulsional interzis, soarta sa poate fi decisa dinainte,
aceasta asociere fiind suficienta pentru a pune Eul n garda mpotriva lui.
Pna in momentul acesta, motivele de aparare mpotriva afectelor decurg relativ simplu din
conflictul dintre pulsiune si Eu. Exista nsa ntre Eu si afecte si o alta relatie, destul de mult
mai primitiva, care nu dispune un corespondent n relatia dintre Eu si pulsiune. Satisfacerea
pulsionala poate fi ntotdeauna placuta la nceput. nsa un afect poate fi pornind de la
nceput placut sau neplacut, agreabil sau penibil, n functie de proveninta sa. Cand Eul nu
dispune nici o obiectie fata de un anume proces pulsional si astfel nici mpotriva unui afect
asociat, conduita sa fata de acesta din urma va fi determinata de principiul placerii: va

accepta afectele placute si le va evita pe cele neplacute. Chiar si n cazul n care, n urma
refularii unei pulsiuni, Eul trebuie sa se apere de afect, mpins fiind de angoasa si de
sentimentul de culpabilitate, putem observa totusi indiciile unei alegeri care a fost facuta
conform principiului placerii. Eul se arata mult mai dispus sa lupte mpotriva afectelor, cum
ar fi durerea, regretul, doliul, legate de pulsiuni sexuale interzise daca acestea dovedesc a
avea un caracter penibil. Pe de alta parte, Eul poate suporta o perioada mai lunga o
interdictie datorita anumitor afecte pozitive, pur si simplu numai pentru ca sunt placute.
Alteori, Eul poate fi constrns sa le tolereze numai pentru o scurta perioada de timp din
cauza eruptiei lor bruste n constiinta.
Aceasta aparare simpla mpotriva afectelor neplacute, penibile, corespunde unei defense
mpotriva excitatiilor dezagreabile pe care Eul le primeste din exterior.
Prin prisma celor prezentate mai sus se releva ca acest abaissement du niveau mental de
nivel schizofrenic duce aceste procese dincolo de gradul lor de fenomenologie normal, si
acceptat provocnd puternice perturbari.
Sub presiunea unui abaissement extraordinar totalitatea psihica se scindeaza n complexe,
iar complexul Eului nceteaza sa joace ntre acestea rolul cel mai apreciabil. El este acum
exclusiv un complex printre multe altele, care sunt integral la fel de importante sau poate
chiar mai importante dect Eul. Toate aceste complexe adopta un caracter personal, desigur
ele ramn fragmente. Este de nteles ca oamenii devin nelinistiti sau chiar demoralizati sub o
tensiune cronica sau ca ei si pierd sperantele si asteptarile,. Este, de asemenea, de nteles
ca forta vointeilor devine mai slaba si autocontrolul amorteste si asfel nu mai domina
circumstantele, dispozitiile si gndurile. La o asemenea stare psihica, o consecinta logica
este daca unele parti destul de nenfrnate ale psihicului pacientului ating atunci un anumit
grad de autonomie.
Dificultatea propriu-zisa ncepe odata cu dezintegrarea personalitatii si impreuna cu faptul ca
complexul Eului poate fi deposedat de pozitia sa de prim rang.
n mod normal si n cadrul domeniului nevrotic, afectul care sustine complexul cauzeaza
simptome care ar putea fi interpretate preforme ale schizofreniei, cum ar fi mai ales un
anumit abaissement du niveau mental impreuna cu caracteristicile sale de unilateralitate,
judecata falsa, slabiciune a vointei si cu caracteristicile inerente reactiilor de complex ale
blocajelor, perseverarilor, stereotipiei, superficialitatii verbalo-motorii, aliteratie si asonantei.
n afara de compensatie afectiva si probabil chiar mai frecventa dect aceasta, intervin n
afectiunile mentale si ndeosebi n schizofrenie, manifestari reactionale de un ordin mai
mecanic sau cum preferam sa spunem, intrucat studiem aici fapte psihice de ordin
fenomenologic. Atunci cnd lipseste unul dintre factorii esentiali ai activitati psihice, aceia
ramasi intacti tind sa se regrupeze catre a stabili, n masura posibilului, un fel de nou
echilibru. Aceasta, desi prezinta caractere profund morbide, costiuie totusi un fel de colac de
salvare numai pentru personalitatea care se naruie. Individul cauta sa umple lacuna fomata

n el agatndu-se de fenomenele de care nca mai dispune. El cauta astfel sa-si salveze
aspectul uman.
Evaluarea psihologica este un set de proceduri utilizate de o persoana numai pentru
dezvoltarea unor imagini, pentru a lua decizii si a verifica ipotezele despre modelele de
caracteristici ale unei alte oameni, modelele care-i determina acesteia din urma
comportamentul n interactiune cu mediul.
Scopurile evaluarii includ n general:
Producerea de imagini (putem dezvolta descrieri si imagini despre o anumita persoana);
Producerea de decizii (evaluarea persoanei are ca finalitate producerea de decizii despre
relatia acelei oameni cu mediul ei din zilel noastre sau cu mediile posibile: adecvare,
normalitate, functionalitate, disfunctionalitate);
Verificarea de ipoteze, construirea unei teorii (evaluarea ca suport pentru testarea ipotezelor
despre personalitate).
Importanta acestor scopuri poate fi cu att mai evidenta impreuna cu ct este mai necesara
nevoia de a determina stadiul de evolutie al bolii. Aceste 3 scopuri mai sus prezentate
reprezentnd nsusi esenta lucrarii de fata.
Situatia de examen psihologic poate fi conceptualizata ca o interrelatie ntre doua oameni n
care ambele cauta sa afle date prin mijlocirea interrelatiilor reciproce. Ambii, examinator si
subiect, furnizeaza un anumit input n cadrul acestei interpretari, n termeni de stimuli si
ambele primesc un feedback n termeni de raspunsuri. Scopul interactiunii este informarea
odata cu caracter specific (precum, de exemplu, informarea sistematica despre subiect).
Desigur n sistem ambele persoane primesc informatii, iar subiectul poate cstiga date
despre sine, scopul specific al testarii poate fi de a informa examinatorul. Bazndu-se pe ele,
acesta va generaliza o serie de ipoteze despre modul cum functioneaza subiectul ntr-un
numar de situatii sau interactiuni diverse. n acest sens, examinatorul verbalizeaza un numar
de ntrebari, de teste standardizate si sistematice la care primeste raspunsurile subiectului.
Investigarea psihologica reprezinta un important aport la ntreaga structurare a planului
terapeutic psihiatric impreuna cu largi consecinte n viata pacientului. Iata mai jos un astfel
de plan:
Evaluarea somatica
Examen somatic (neurologic, endocrinologic)
Determinari paraclinice (screening sangvin; EKG, enzime hepatice), T.C., R.M.N.
Identificarea conditiilor medicale concomitente(comorbiditati)
Test de sarcina
Evaluarea familiala si sociofrofesionala
Suport familial
Grad de insertie profesionala
Relatii interpersonale

Apartenenta culturala, religioasa


Suport financiar
Evaluare psihiatrica
Sectiune transversala
Examenul starii psihice aflate
Risc auto/hetero-agresiune
Abuz/dependenta (alcool, droguri, psihotrope)
Oportunitatea spitalizarii
Aprecierea nivelului de complianta
Sectiunea longitudinala
Istoricul afectiunii (personalitate premorbida, tipul debutului, nivel de functionare intercritic)
Episoade anterioare (numar, durata, factori precipitanti)
Terapii anterioare (profilul medicatiei, responsivitate, efecte adverse)
Stabilirea subtipului de schizofrrenie
Aprecierea severitatii simptomelor psihopatologice
Evaluarea psihologica
Testarea nivelului cognitiv
Testarea palierului volitional-afectiv
Selectarea medicamentatiei antipsihotice
Profilul farmacologic
Antipsihotic conventional/atipic
Profilul reactiilor secundare
Calea de administrare
Existenta unei forma depot
Maniabilitate
Raport cost/beneficiu
Posologie
Durata terapiei
Stabilirea aliantei terapeutice
Descrierea caracteristicilor afectiunii (att pacientului, ct si a apartinatorilor)
Aprecierea beneficiilor/particularitatilor/duratei tratamentului
Mentinerea unui benefic contact interuman
Monitorizarea tratamentului
Prevenirea/corectarea reactiilor adverse
Prevenirea/identificarea precoce a recaderilor
Terapii adjuvante pentru conditii medicale supraadaugate (posibile interactiuni
medicamentoase!)
Terapii psihosociale specifice

Psihoterapie individuala/grup
Interventii terapeutice la nivelul familiei
Reabilitare psihosociala
Cercetarea complicata, deci inclusiv psihologica a oricarui bolnav se impune datorita faptului
ca, odata impreuna cu debutul bolii, subiectul patrunde ntr-o lume a semnelor de ntrebare.
Acestea se refera la graviditatea, durata, modul de evolitie al bolii, dar si la posibilitatile fizice
sau psihice ulterioare, uneori chiar si la existenta sa.
Psihologia si psihopatologia moderna tind sa renunte la investigarea analitica, n maniera
clasica, a fiecarui pas psihic: senzatii, perceptii, reprezentari, memorie, gndire, imaginatie,
afectivitate, activitate si vointa. De fapt, cele din fata procese alcatuiesc sfera cognitivexplorabila n particular prin teste cognitive, impreuna cu rezultate susceptibile de o estimare
cantitativa, iar ultimele alcatuiesc sfera volitional-afectiva, mai strns legata de personalitate,
explorabila mai ales prin tehnici proiective, ale caror productie ramn la stadiul estimarii
calitative.
Un instrument psihologic poate fi o procedura sistematica de a evalua comportamentul uneia
sau mai multor oameni. Caracteristicile profesionale ale testului ca instrument de evaluare
sunt obiectivitatea si standardizarea. Un instrument de masura profesionist trebuie sa
evalueze pe o scala de unitati egale, standardizate. De asemenea, standardizarea nseamna
procedura de lucru, procedura de nregistrare a rezultatelor, cotarea, interpretarea
rezultatelor. Orice conditii care afecteaza performanta la instrumentul de determinare
trebuie specificate: materialul de analizare, instructiunile de administrare si cotare, conditiile
de examen. Instrumentul psihologic nu este deplin obiectiv, dar gradul de obiectivitate
cuprinde certitudinea interpretarilor: orice psihodiagnostician care ia cunostinta de o anume
performanta la test va urca la aceeasi evaluare privind rezultatele subiectului.
Obiectivitatea nseamna nregistrarea observatiilor numai pentru a elimina erorile de
rememorare, notarea raspunsurilor dupa anume reguli. Cele mai obiective instrumente sunt
testele cu raspunsuri corecte pentru ca se utilizeaza o grila de corectare stabila. Dar si n
testul cu raspunsuri libere si n observarea comportamentului se poate poate fi la un anumit
grad de obiectivitate.
Sunt mai multe tiparuri de instrumente psihologice. n general, din perspectiva gradului de
standardizare putem regasi aceleasi doua extreme: probe strict formalizate; si probe, cum ar
fi cele incluse n metodele proiective, care au capacitatea si virtutea de a se deschide catre
problemele specifice persoanei, dar al caror grad de formalizare este mai putin ridicat
datorita att ambiguitatii n materialul testului, ct si variabilitatii individuale a continuturilor
raspunsurilor.
Instrumentele de evaluare aduc date din diverse unghiuri de vedere asupra subiectului
pentru ca:
1. Folosim teste destinate evaluarii nivelului unor capacitati si aptitudini ale subiectului (teste

de performante intelectuale, abilitati intelectuale, aptitudini speciale etc.) ce tin de


comportament si de constiinta (aceste teste se adreseaza nivelului constient);
Folosim teste de auto-evaluare care privesc imaginea de sine, cernd subiectului sa stie ce
afirma (nivelul constient), intervenind continuturi mai putin clare ale celui care le traieste,
amintiri din trecut;
Folosim probele proiective: au itemi standardizati, nivelul la care functioneaza n mod
dominant subiectul fiind cel inconstient, si nu cel constient; subiectul nu poate relata
constient unele continuturi care se proiecteaza si sunt accesate de imaginea relativ neclara,
ambigua a testelor proiective (ambiguitatea sarcinii acceseaza nivelul inconstient; de
exemplu, testul Szondi acceseaza nivelul biologic al ntregii grupe, care poate fi omul, si
informatia genetica).
n diagnoza se utilizeaza datele att plecand de la auto-evaluari, ct si din evaluari sau
observatii pe care aceia din jur si examinatorii le fac asupra subiectului. Evaluarile celorlalti
se produc tot la nivelul comportamentului vizibil (la nivel constient), dar aduc impreuna cu
sine si ceva din conceptele inconstiente care se proiecteaza n raspunsurile date de
evaluator (si el are idiosincrasii si prejudecati, si el are drept reper imaginea de sine,
raportndu-se la ea n evaluarile pe care le face).
n evaluarea schizofreniei, testele psihologice formale aduc rareori ceva n plus fata de
observatia clinica. n trecut erau utilizate teste proiective, cum ar fi testul Rorschach, si
testele aperceptive tematice, numai pentru a examina procesele de gndire, dar ele sunt
nesigure si si-au pierdut valabilitatea. Testele mai recente, care folosesc grile speciale si
procedee selective, sunt mai sigure, dar rareori sunt de real folos daca starea psihica a fost
impreuna cu grija examinata. Testele standardizate de personalitate sunt de mai putin ajutor
dect o anamneza amanuntita obtinuta plecand de la cineva care poate da informatii si carel cunoaste bine pe pacient.
n timp ce evaluarea psihometrica si gaseste un loc destul de restrns n diagnosticarea
schizofreniei, psihologul are un rol pretios n stabilirea aprecierilor cantitative ale tulburarilor
specifice de comportament ca baza pentru planificarea si evaluarea reabilitarii sociale.
n examinarea psihologica, n general, si n schizofrenie, n particular, poate fi importanta
stabilirea unei relatii examinator-examinat, relatie comprehensiva si securizanta, n care
examinatul sa accepte, sa fie acceptat (si sa se simta astfel) (Talaban I,1992).
Schizofrenul coopereaza dificil, nu dintr-o intentionalitate negativa constienta, ci dintr-o
dificultate de a se raporta la celalalt si la o situatie, de a modifica mesaje. n puseul acut,
investigatia psihologica (dealtfel si alte investigatii) poate fi, n majoritatea cazurilor,
imposibila, datorita lipsei de cooperare. Dupa remiterea manifestarilor acute, psihoticul
schizofren se pastreaza ntr-un registru de regresie mentala si a ntregii personalitati mai
mult sau mai putin accelerata, n functie de intensitatea fazei acute.
Sigur, pacientul va fi investigat si cnd se gasi sub terapie medicamentoasa, fiind nsa

necesara suprimarea acesteia cu 24 ore nainte de investigare, ntruct:


-neurolepticele, n doza mare, modifica reactivitatea globala a persoanei, dar mai ales
reactivitatea specifica a functiilor bazale, prosexice si mnezice.
-neurolepticele amplifica dificultatea de relationare sub aspectul spontaneitatii raspunsurilor
neurolepticele scad semnificativ tensiunea afectiv-motivationala a angajarii ntr-o activitate
data
-ntreruperea medicatiei neuroleptice pe o perioada destul de scurta (24 de ore), naintea
investigarii psihologice, diminueaza numai relativ intensitatea efectelor medicamentoase
secundare faptul ca aceste manifestari persista se repercuteaza, n special asupra nivelului
functiilor psihice bazale (mnezice si prosexice) si asupra ritmului de lucru al pacientuluis
medicamentele nu actioneaza nsa la nivelul personalitatii, asupra mecanismelor
psihodinamice, asupra instantelor profunde si asupra fantasmaticii inconstiente.
Investigarea psihologica a schizofrenului poate fi utila, n particular n:
-cazurile de debut ca adjuvant n diagnosticul diferential, numai pentru a se preciza modul n
care poate fi afectata forma structurala personalitatii, cum ar fi si gradul de afectare
-cazuri de remisiune, (debutul stabilizarii remisiunii) ca instrument n evaluarea calitativa si
cantitativa a defectului psihologic, de precizare si apreciere a capacitatilor restante, n
perspectiva reintegrarii sociale a bolnavului (n activitatea anterioara a bolii) sau ntr-o terapie
ocupationala, n regim institutionalizat, ambulatoriu sau ntr-o terapie ocupationala, n regim
institutionalizat, ambulatoriu sau ntr-o unitate de cronici.
-pentru evaluarea persoanei (personalitatii) n perspectiva unui infrumusetare psihoterapeutic
(cura analitica, psihoterapie de grup, psihoterapie analitica de grup).
Investigarea psihologica nu vizeaza registrul manifestarilor clare, ci registrul latent, acela n
care manifestarea se articuleaza si din care si extrage continuturile. Sunt o corelatie ntre
manifestarea psihologica, asa cum apare ea ca simptom n boala, si manifestarea ntr-o
proba data, asa cum apare ea ca modalitate a persoanei de a alege, de a solutiona, n
ultima instanta de a raspunde la o anumita situatie-stimul.
Atitudinea schizofrenului n sedinta de investigare psihologica poate fi o atitudine
modificata, n functie de intensitatea patologiei asadar, conduita schizofrenului sta sub
semnul bolii sale, de la dificultatea intrarii n relatie, pna la cooperarea minima, de la
neresponsivitatea la apelul nonverbal la sprijinul examinatorului, pna la comentariile,
ntreruperile, reluarile si referintele personale, friznd incoerenta si plasnd pacientul n afara
relatiei si a situatiei, chiar si daca aparent el dispune reactii emotionale ce ar pleda pentru
implicarea lui n proba, n activitate, deci n situatie. n sedinta de investigare se vor observa
atent comportamentul schizofrenului, modificarile acestui comportament si, mai ales, masura
participarii, acestea fiind o expresie a distorsiunilor generate de boala.
Numai pentru evaluarea eficientei cognitive exista diferite teste de atentie, nsa impreuna cu
putina aplicabilitate n clinica, fiind utilizate mai ales n studiere.

CAPITOLUL II
SCHIZOFRENIA N LUME
Recent Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a declarat faptul ca evolutia si
simptomatologia schizofreniei poate fi mai scazuta in societatile in curs de dezvoltare.
Un studiu actual din Current Anthropology compara indicatorii biologici si culturali ai
schizofreniei din societatile urbane inalt dezvoltate din vest cu datele obtinute din studiul
efectuat asupra populatiei din insula Palau, care are la ora din zilele noastre una din cele mai
mari rate ale diagnosticului de schizofrenie din lume.
In cadrul populatiei generale, o prevalenta medie de 1% a schizofreniei este interpretata in
literatura medicala ca avand o distributie uniforma. Din acest punct de vedere, procentul de
1% mascheaza o variabilitate considerabila a prevalentei reale dintre zone diferite. Un
exemplu al acestei variabilitati se regaseste in insulele din Micronezia. Aici prevalenta
schizofreniei variaza pornind de la un nivel foarte scazut (0,4%) in insulele Marshall pana la
procentul de 1,7% regasit in vestul Republicii Palau, intre cele 2 regiuni diferenta fiind de mai
destul de mult de patru ori.
In Palau si Micronezia expresia schizofreniei este foarte diferita in functie de sex, barbatii
fiind afectati de cu aproximatie patru ori mai frecvent decat femeile.
Cercetatorii au declarat ca descoperirea si recunoasterea acestui grad inalt de variabilitate a
prevalentei intre populatii diverse poate fi foarte importanta din cauza faptului ca
perspectivele genetice tind sa amplifice uniformitatea prevalentei si a expresiei simptomatice,
pe cand perspectivele socioculturale pun accent pe variabilitate.
Expertii din intreaga lume sunt de acord asupra faptului ca schizofrenia apare ca rezultat al
combinatiei dintre predispozitia biologica si mediul in care traieste persoana. Se stie la ora
actuala ca tulburarile de dezvoltare ale creierului sunt rezultatul predispozitiei genetice si ca
stresul din mediu in dezvoltarea timpurie a copilului duce la modificari subtile ale creierului
care fac ca persoana sa fie susceptibila de a dezvolta schizofrenia. Factorii de proportional
din timpul copilariei si adolescentei pot fie sa diminueze expresia agentilor genetici si astfel
sa scada riscul schizofreniei, fie sa lezeze creierul si mai destul de mult, si astfel sa creasca
riscul de schizofrenie. De fapt expertii spun la ora actuala ca schizofrenia poate fi produsa de
o combinatie de factori biologici, psihologici si sociali, astfel ca intelegerea schizofreniei se
realizeaza prin folosirea modelului bio-psiho-social.
Nici factorii biologici, si nici aceia de mediu nu sunt complet determinanti. Mai mult, factorii
de risc pot fi diferiti pornind de la o persoana la alta- in timp ce o persoana se poate
imbolnavi de schizofrenie din cauza unui istoric de schizofrenie familiala, intentionat datorita
unui risc genetic mare, alte oameni odata cu vulnerabilitate genetica mai mica se pot
imbolnavi din cauza unei combinatii de factori existenti inainte de se creeaza, stresului din

timpul sarcinii mamei, stresului social, stresului familial sau agentilor de mediu din timpul
copilariei, perioadei de adolescenta sau din perioada de adult.
Cercetarile au aratat ca la cei mici si adolescenti creierul poate fi destul de sensibil la stres,
mai sensibil de 5-10 ori comparativ odata cu creierul adultilor. Ceea ce pare a fi un stres
moderat numai pentru un adult, poate fi un stres sever pentru un copil.
Nu sunt nici o indoiala asupra faptului ca exista o componenta extrem de puternica in
schizofrenie- persoanele care au rude apropiate impreuna cu istoric de schizofrenie sau alte
tulburari psihiatrice (tulburare schizoafectiva, tulburare bipolara, depresie, si tot asa inainte)
au un risc semnificativ de a realizeaza schizofrenie comparativ cu populatia generala.
Totusi, studiile arata ca simpla transmisie genetica este departe de a di singura
responsabila- chiar si si la gemenii identici (care au exact aceleasi gene) riscul ca ambii sa
aiba schizofrenie poate fi de numai 50%. Aceasta indica existenta unui complex de factori
genetici si de proportional. Genele contribuie impreuna cu 0% la ceea ce vom deveni, daca
nu crestem intr-un proportional care sa activeze genele respective, iar mediul contribuie
impreuna cu 0% in ceea ce vom deveni daca nu avem genele necesare numai pentru un
anumit lucru. Dar daca sunt aflate atat genele cat si mediul necesar atunci sansa este de
100%.
Cand o persoana are genele asociate schizofreniei, acesta nu poate fi decat un punct de
start. Cand am genele de schizofrenie, dar in proportional nu sunt factorii care sa actioneze
ca declansatori pentru schizofrenie atunci destul de probabil ca nu noi face nicicand
schizofrenie. Studiile arata ca exclusiv 6% din copiii care cresc in familii sanatoase fac
schizofrenie, in timp ce 37% din membrii familiei din familii disfunctionale ajung sa aiba
schizofrenie.
Unii din factorii genetici studiati la ora din zilele noastre se refera la contributia diverselor
gene la debutul schizofreniei si la interactiunea dintre gene si diverse molecule biologice,
care fac ca genele respective sa fie activate.
Atunci cand vorbim de mediu ne referim la o gama foarte larga de factori. Multitudinea
persoane, atunci cand se gandesc la proportional se refera la casa si activitatea lor. Din
punctul de vedere al specialistilor, mediul include factorii sociali, de nutritie, hormonali,
mediul chimic din pantecul mamei in timpul sarcinii, dinamica sociala, experientele
persoanei, stresul, educatia, consumul de droguri, expunerea la virusi, folosirea vitaminelor,
si asa mai departe. Atunci cand ne referim la mediu ne referim practic la tot ce se poate in
afara genelor.
S-a demonstrat faptul ca daca un copil se naste in lunile de iarna, adica din ianuarie pana in
martie/aprilie in emisfera nordica, atunci riscul de schizofrenie poate fi cu 10% mult mai mare
decat la ceilalti copii. Oameni care se nasc la municipiu au un risc de schizofrenie impreuna
cu 50% mai mare comparativ odata cu cele care se nasc la sat. Copiii a caror mame au avut
rubeola in timpul sarcinii au un risc cu 500% mai mare de a face schizofrenie comparativ

impreuna cu restul populatiei.


Factori de risc crescut sunt si moartea unui membru apropiat al familiei, sarcina nedorita,
depresia mamei, hipoxia la se creeaza (nivelul scazut de oxigen), pre-eclampsia
(hipertensiunea arteriala a mamei in timpul sarcinii).
O echipa de oameni de ?tiin?a de la mai multe centre de studiere din Statele Unite, printre
care Salk Institute for Biological Studies (California) ?i Penn State University (Pennsylvania),
a reu?it sa recreeze n laborator neuronii unui pacient afectat de schizofrenie, n vederea
studierii bazelor biologice ale acestei boli, dar ?i a testarii eficacita?ii antipsihoticelor.
n studiul lor, publicat recent n revista Nature, neurobiologii au pornit de la probe de piele
recoltate pornind de la patru pacien?i afecta?i de schizofrenie. Urmnd tehnica ampla de
Shinya Yamanaka, primul cercetator care a creat iPSCs-urile, oamenii de ?tiin?a au ntinerit
celulele adulte pna la starea de stem pluripotente, convingndu-le sa se transforme n
celule neuronale. n acest mod, numai pentru prima oara, ei au avut ocazia de a studia in
vitro o copie ct se poate de fidela a creierului unui bolnav de schizofrenie.
n urma testelor, a reie?it ca, spre deosebire de celulele prelevate pornind de la donatori
sanato?i, cele ale pacien?ilor dadeau dovada de o conectivitate neuronala redusa, adica o
capacitate mai scazuta a neuronilor de a transmite semnale ?i a comunica ntre ei.
O parte a studiului a fost dedicata ?i testarii eficacita?ii medicamentelor antipsihotice. Pe
parcursul ultimelor trei saptamni de diferen?iere celulara, Kristen Brennand, cercetatoare la
Salk Institute, a administrat neuronilor cultiva?i n vitro o serie medicamente prescrise n mod
obi?nuit de medici numai pentru aceasta patologie. Dintre compler, singurul care ?i-a
demonstrate eficien?a, crescnd abilitatea neuronilor de a comunica odata cu vecinii lor, a
fost Loxapine, un antipsihotic care ac?ioneaza asupra receptorilor dopaminei.
Dispunem numai pentru prima oara de un model care ne permite sa studiem felum cum ac?
ioneaza medicamentele antipsihotice asupra unor neuroni identici cu aceia ai pacien?ilor
schizofrenici ?i sa ncepem a corela efectele farmacologice impreuna cu simptomele, a
precizat Kristen Brennand.
Potrivit cercetatorilor, aceasta noua tehnica reprezinta un pas nainte catre medicina
personalizata. Putem afirma ca poate fi vorba despre un model specific fiecarui pacient, cu
ajutorul caruia avem oportunitatea de a descoperi cum ac?ioneaza un anumit ingrijire asupra
unui anumit pacient, fara a-l supune direct terapiei medicamentoase ?i eliminnd astfel
efecte secundare inutile,a explicat Gong Chen, professor de Biologie la Universitatea Penn
State.
Schizofrenia este o boala care afecteaza 1% din popula?ie, la nivel mondial, ?i contrar
parerii comune, are o extrem de puternica componenta ereditara (80%). De?i de ceva timp
pana acum, pe baza unor studii post- mortem, cercetatorii au ajuns la concluzia ca att
volumul creierului, ct ?i dimensiunile celulelor neuronale, dar ?i alte elemente din creierul
schizofrenicilor difera de cele ale oamenilor sanato?i, nici mecanismele moleculare aflate la

baza maladiei ?i nici subtipurile celulare implicate n ea nu au fost deslu?ite n totalitate.


n opinia lui Fred Gage, profesor la Salks Laboratory of Genetics, metoda pusa in acest
moment la punct permite izolarea disfunc?iilor biologice de contextul ambiental. Timp de
mul?i ani, bolile psihice au fost considerate ni?te dereglari provocate strict de factori socioambientali. Se credea ca o persoana se poate vindeca pur ?i simplu cat priveste
nfruntndu-?i problemele. ?tim nsa de multa timpuri ca nu poate fi a?a, iar acum identificam
n neuroni disfunc?ii biologice reale, care nu au nicio legatura impreuna cu mediul ambient.
La baza eticii asistentei sociale, indentificarea prioritatilor si nevoilor beneficiarilor, reprezinta
prim faza in intregul proces de interventie a asistentului social.Acesti 2 factori, participa de
asemenea la exprimarea conceptului bun a activitati, concept tot mai discutabil in ultima
vreme, avand implicatii largi in numeroase domenii, printre care si domeniul asistentei
sociale.Particularizand, cazul beneficiarului schizofren, conceptul bun a vietii este legat de
miscarea de dezinstitutionalizare si de evaluare a efectelor ei.Interventiile psiho-sociale
distractie un rol cheie in programele terapeutice complexe, care se adreseaza schizofreniei,
fiind o componenta cruciala a tratamentului.Dezvoltarea unor politici comunitare si a unor
terhnici de interventie psihosociala, a largit sfera de interes in tratamentul schizofreniei.Astfel,
deciziile de orientate terapeutica si sociala trebuie sa fie adaptate mai intai de toate nevoilor
bolnavului si pe cat posibil preferintelor acestuia.Inaite de introducerea neurolepticelor in
terapie , tratamentul pacientilor impreuna cu schizofrenie se baremul la spitalizarea pe
termen lung, avand ca unic obiectiv si rezultat, protejarea societatii de nebunul periculos ,
dar si adapostirea acestuia din urma , de un anturaj cel mai adesea ostil, rejectant , sau in
cel mai benefic caz, neputincios in fata bolii psihice.Obiectivele actuale, nu trebuie sa se
rezume cat priveste la tratarea simptomelor de boala, ci ele trebuie sa vizeze atingerea unui
nivel cat mai crescut de independenta, integrare sociala si calitate a vietii.Poate fi important
deci, sa nu se porneasca de la ideea ca marea majoritate a pacientilor schizofreni nu poate fi
capabila sa-si exprime necesitatile si dorintele ci din potriva trebuie avut in vedere ca scopul
aplicarii uni model de calitate a vietii in asistenta bolnavului psihic, poate fi tocmai acela de a
incuraja pacientul la dezoltarea unui comportament de alegere.
CAPITOLUL III

STATISTICA SCHIZOFRENIEI N ROMNIA


Datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) spun ca rata de aparitie a schizofreniei este
de 0,1-0,7 la 1.000 de oameni. Nu exista diferente de gen sau de regiune. Impreuna cu ct
tratamentul ncepe mai devreme, impreuna cu att sansele de recuperare sunt mai mari.
Impreuna cu integral acestea, mai destul de mult de 50% dintre persoanele afectate sunt
departe de a primi ngrijirea adecvata, iar dintre acestia, 90% provin din tarile n curs de
dezvoltare. Cu aceste cifre ca argument, medicii insista sa ne faca sa ntelegem ca

implicarea familiei si a comunitatii este primordiala si ca medicamentele singure nu sunt de


ajuns.
Tratamentul celor impreuna cu mintea scindata a fost, zeci, zeci de ani, la fel de bolnav ca si
pacientul. Incizii n scalp numai pentru a se elimina gazele otravitoare, nlaturarea
chirurgicala a diferitelor parti ale corpului numai pentru eliminarea otravii sau inducerea starii
de coma prin utilizarea diferitelor medicamente sunt cteva dintre metode. Primul asezamnt
destinat alienatilor mintal pare sa fi fost ridicat n lumea araba, undeva n Bagdad, n 1173
.d.H. Rezidentii erau lasati liberi sa se plimbe prin gradini, iar tratamentul lor includea, pe
lnga medicatie, si muzica.
n trecut, ei erau aceia care auzeau mesajele, erau vracii la care venea ntreaga comunitate
pentru vindecare. Lumea civilizata le-a gasit loc n ospicii. n Craiova, primul adapost pentru
bolnavii cu schizofrenie a fost bolnita incepand cu Madona Dudu, asa cum n Iasi, catre
exemplu, la Golia, a existat un ospiciu (unde pacientii erau tinuti n lanturi, fara asistenta
medicala), depozitat pna n 1905, cnd a fost mutat la Socola. Discutiile privind necesitatea
acordarii unei asistente medicale specializate pacientilor impreuna cu patologie psihiatrica
ncepusera mai devreme, din 1894, cnd Parlamentul Romniei a adoptat Legea privind
protectia alienatilor.
La nceputul psihiatriei, pacientii erau robotizati din cauza medicamentelor, care distrugeau
plecand de la memorie la cognitie. Reduceau simptomatologia, nsa individul pierdea
cognitiv. n timp, omul devenea o leguma. Se faceau internari repetate, institutionalizari
permenante pna se ajungea la forma reziduala, cnd nu mai aveai variante, explica
profesorul Alexandru Tiugan. Aproape 80% dintre bolnavi au sindrom paranoid. Dar exista si
o forma tumultoasa a bolii, n care aceste semne trec n plan secund. Imediat scade
comunicarea, apare alogia (saracirea vorbirii), pacientul pierde cognitiv si afectiv pna la
aplatizare. n astfel de momente, se poate manifesta agresivitatea. Statisticile Institutului de
Medicina Legala, nsa, arata ca agresorii cu discernamnt scazut sau lipsiti de discernamnt
sunt o minoritate n rndul celor care comit diverse feluri de violenta, inclusiv crime.
Cele 23 de milioane de euro alocate sanatatii mintale n 2007 aveau sa se duca, n proportie
de peste 80%, n infrastructura, n termopane, n modernizarea birourilor si a cladirilor, fara
ca oarecare mecanism de control sa le poata urmari traseul. La acea timpuri, nainte sa-si
ofere demisia din functia de director al Centrului National de Sanatate Mintala, Mugur
Ciumageanu, psihoterapeut specialist si psiholog clinician, unul dintre autorii strategiei n
domeniul sanatatii mintale n Romnia, atragea atentia ca atributiile asistentilor nu erau
vizibil definite, ca nu sunt pregatirea necesara, ca personalul att la nivelul medicilor
specialisti, ct si la cel al asistentilor era insuficient, propunnd ca investitiile sa se
canalizeze pe formarea profesionala si mentionnd, totodata, introducerea de sporuri pentru
atragerea si pastrarea profesionistilor.
Strategia nsa a functionat cteva luni. n martie 2008, mai multi membri ai Centrului National

de Sanatate Mintala demisionau n bloc, acuznd Ministerul Sanatatii ca ntrzie sistematic


sa ofere bani numai pentru programele destinate romnilor odata cu probleme de sanatate
mintala. n Dolj, spre exemplu, din cele cinci centre prevazute, a fost nfiintat unul singur. n
Salaj, primul centru de sanatate mintala a fost inaugurat n 2010, n cadrul Spitalului
Judetean de Urgenta Zalau.
Raportul Amnesty International impreuna cu privire la Spitalul de Psihiatrie din Poiana Mare
a fost ca un cutremur. Dezvaluirile au oripilat lumea, aproape la fel cum se ntmplase n
cazurile din insula greceasca, pe baza cu peste 20 de ani. Acum, n Poiana, a venit
primavara. Cele 36 de hectare sunt primenite de o mna de pacienti. Ceilalti marea
majoritate a au iesit la soare pe bancutele de lnga pavilioane. Sunt 500 de oameni n cele
zece blocuri. Dintre acestea, aproximativ 100 au schizofrenie. Patologia aici este diversa,
incepand cu dementa la oligofrenie. Directorul coordonator, Dumitru Ivantu, un fel de primar,
cum el nsusi spune zmbind, stie ca, atta timpuri ct nu sunt un sistem alternativ de
asistenta sociala, prea multe nu sunt de facut. Mai ales n timpuri de criza, cnd Casa de
Asigurari de Sanatate a schimbat normele partidei n timpul jocului, platind doar 1,1
milioane de ron din cele 1,4 care reveneau, lunar, spitalului. Dintre acestia, exclusiv un
milion se duce n salarii si utilitati.
Teoretic, institutia, fosta unitate militara, apoi baza de receptie si ulterior sanatoriu TBC, are
acces la medicamentele de ultima generatie, cele care trateaza si nu lasa urme prea adnci
asupra pacientului. Tot criza, nsa, i obliga pe angajati sa apeleze la medicamentele n
oglinda, asa-zisele generice, mult mai ieftine si de calitate si care, practic, folosesc aceeasi
substanta de baza ca originalul.

PARTEA SPECIALA
CAPITOLUL I
DESCRIPTIA CAZULUI
Evaluarea psihologica are rolul unui barometru n evolutia starii pacientului, fiind capabila
sa ofere un tablou ct mai fidel al stadiului de dezvoltare al tulburarii n momentul efectuarii
acesteia, dar si a oferirii unor prognostice de scurta durata. Toate acestea ofera pacientului o
posibilitate n plus de reinsertie sociala.
Lucrarea de fata urmareste tocmai oferirea unui astfel de tablou impreuna cu dezvaluirea
procesualitatilor psihice si a rolului acestora n structurarea conditiei mentale a bolnavului cu
schizofrenie.
Rolul psihologului clinician ce vine impreuna cu un supliment inestimabil n luarea unor
decizii importante pentru pacient nu poate fi contestat, medicul psihiatru bazndu-si n mare
parte, luarea unor decizii pe recomandarile facute de catre psiholog.

Examenul psihologic este un examen de ntmpinare, decurgnd dintr-o cerere, ca o oferta


maxima al unui numar limitat de posibilitati. El poate fi util numai pentru depistarea si
evaluarea formelor de activitate psihica deficitare, cum ar fi si numai pentru cuantificarea
celor restante, incepand cu care se va pleca n alcatuirrea planului de recuperare.
Ipoteza fundmentala care este urmarita pe ntreg cuprinsul lucrarii si pun la dispozitie
structura concreta acesteia este:
Impreuna cu ct cronicizarea survine impreuna cu o remisiune calitativ superioara, odata cu
att sansele de reinsertie sociala sunt mai ridicate.
Ipotezele de lucru sunt:
Impreuna cu ct capacitatea de concentrare este mai mare, cu att gradul de functionalitate
obiectiva a persoanei n lumea exterioara este mai mare.
Odata cu ct cotinutul cognitiv al subiectului este mai putin impregnat de stranietate, odata
cu att este mai mare ocazia functionarii n afara mediului de sustinere imediat (familiei).
Odata cu ct conditia Eului este mai adecvata, odata cu att vom avea de-a realizeaza cu o
organizare mai coerenta a personalitatii.
Cu ct conditia interna a complexelor poate fi mai echilibrata, impreuna cu att capacitatea
eului de control este mai eficienta.
Reintegrarea n mediul de lucrul si n cel social presupune numai pentru pacient un pas catre
o viata ct mai normala posibil care vine odata cu o satisfactia de a fi printre aceia apropiati,
de a fi apreciat si privit cu respect.
De aici. examenul psihologic este un examen de ntmpinare, decurgnd dintr-o cerere, ca o
oferta maxima al unui numar limitat de posibilitati. El pun la dispozitie oportunitatea de
depistare si evaluare a formelor de activitate psihica deficitare, cum ar fi si numai pentru
cuantificarea celor restante, pornind de la care se va pleca n alcatuirrea planului de
recuperare, care nu poate fi nsotit dect de farmacoterapie.
Situatia fiind pusa n aceasta lumina, se impune folosirea anumitor teste si proceduri tinnduse cont de starea pacientului si de medicamentatia care i este administrata.
n cazul de fata au fost alese 2 teste proiective: Szondi si Asociativ Verbal, nsotite de 2 teste
standardizate, Toulouse-Pieron test de atentie, intens intrebuintat n clinica si nu numai si n
fine testul R.I.S.C. ce urmareste continutul cognitiv al pacientului.
n cazul testarii pacientilor bolnavi de schizofrenie lucrul cu testele proiective ajuta ntr-o
mare masura, dar presupune si un risc considerabil n ceea ce priveste posibila activare a
unui episod delirant sau chiar psihotic.
De ce acest pericol? Cel mai bun mod de a raspunde la aceasta ntrebare poate fi de a
operationaliza conceptul de tehnica proiectiva.
n psihologie, numai pentru a ncerca sa conturam diferenta specifica a notiunii, fenomenul
proiectiei este o caracteristica a personalitatii si a activitatii psihice n genere, prin intermediul
careia se exprima comportamental identitatea si specificitatea individului. Comportamentul

subiectului poate fi un raspuns selectiv, proiectiv, determinat de personalitate, la stimularile


mediului ambiant.
n functie de proveninta continutului si de relatia dintre subiect si lucru, A. Ombredane
descrie trei forme ale proiectiei:
Proiectia speculara este vorba despre oglinda alcatuita de lucru, de personalitatea
celuilalt. Subiectul regaseste n personalitatea alter-ului caracteristici pe care si le atribuie.
Desigur sursa acestui fel de proiectie este stadiul arhaic al oglinzii si sursa dintre narcisic si
obiectual;
Proiectia catharctica subiectul atribuie celuilalt caracteristicile pe care considera ca nu a
reusit sa le dobndeasca sau pe care refuza sa si le atribuie, delasndu-le astfel pe lucru
(este situatia specifica delirului paranoid);
Proiectia complementara consta n atribuirea unor atitudini sau sentimente care sunt n
masura sa le justifice pe altele, retinute n spatiul interior.
Acceptiunea esentiala a termenului de proiectie este cea de mecanism de aparare.
Mecanismul de aparare este un fel de operatie psihica construit de Eu prin intermediul caruia
se realizeaza apararea fata de miscarea ascensionala a refulatului. Reprezinta ansamblul
operatiilor inconstiente care au drept obiectiv scaderea sau anularea efectelor pericolului
extern sau pulsional. Daca mecanismele de aparare fac parte din sistemul Eului, semnifica
ca depind de nivelul de dezvoltare al acestui sistem. n aceste conditii, istoria evolutiei Eului
este istoria capacitatilor sale defensive.
Mecanismul proiectie actioneaza n cuplu mpreuna impreuna cu cel al introiectiei n
perioada de constituire a Eului. Cele doua mecanisme functioneaza dialectic, mpartind
lumea n doua taguri. Pentru Eul narcisic, care se satisface autoerotic, lumea exterioara nu
poate fi investita cu interes. nsa Eul primeste obiecte plecand de la lumea exterioara (prin
pulsiunile de autoconservare) si simte stimulii pulsionali interni ca fiind neplacuti. Eul
primeste obiectele oferite, cand sunt surse de placere le introiecteaza, iar cand produc
neplacere, le proiecteaza. Ceea ce este rau se afla n afara Eului arhaic, narcisic. Acest
stadiu al Eului poate fi denumit Eul-placere si se constituie prin introiectia acelei parti a
obiectelor lumii care produc placere si proiectia celor care produc tensiune. n momentul n
care integral obiectele partiale care penalizeaza au fost proiectate, se constituie Eul-placerepurificat. Tot ceea ce poate fi rau este halucinat n exterior, departe, orice este bun si
diminueaza tensiunea poate fi halucinant n actualitate si aproape.
C. G. Jung, subliniaza caracterul timpuriu al mecanismului de proiectie, si indica fundamentul
acestuia: procesul proiectiei se ntemeiaza pe identitatea arhaica subiect-obiect, moment din
filogeneza n care lumea interioara nu era precis delimitata de cea exterioara. Numai pentru
Jung, proiectia reprezinta un pas de disimilare care consta n transferarea, ntr-un obiect
exterior, a unui scris subiectiv. Continutul poate sa fie negativ, penibil, incompatibil impreuna
cu subiectul sau pozitiv, situatie n care este inaccesibil constiintei din cauza autodeprecierii.

Proiectia este, pentru Jung, un proces de introversie care conduce la diferentierea


subiectului de lucru. n paranoia caracterul introversiv al proiectiei este bine subliniat delirul
paranoic conduce la izolarea totala, a subiectului de lume.
Tehnicile proiective utilizeaza n mare masura conceptele psihanalitice. Proiectia, n sens
psihanalitic, implica: caracterul inconstient al procesului de proiectie, functia de aparare a
eului, scaderea tensiunilor psihice.
Caracteristicile specifice de fel calitativ le disting nsa de testele firesti. Astfel, orice metoda
proiectiva introduce n joc principala ipoteza stiintifica, respectiv interdependenta dintre
gradul de ambiguitate al materialului stimul si activarea proiectiei ca mecanism intrapsihic:
impreuna cu ct stimulii situatiei problematice impreuna cu care se confrunta subiectul sunt
mai putin structurati, mai ambigui, odata cu att sunt mai capabili sa activeze zone mai
profunde ale psihismului subiectului (Murstein, 1963, Klopfer si Taulbee, 1976).
Psihismul constient al subiectului trebuie sa ia o decizie, care poate fi mult ngreunata din
cauza caracterului deschis si / sau ascuns al unora dintre stimuli, astfel ca, n dinamica
specifica subiectului, se vor activa unele continuturi inconstiente atrase de caracteristici ale
materialului ambiguu, de caracteristici inconstiente ale examinatorului, de caracteristici ale
consemnelor si, relativ si la capacitatea eului de a realizeaza fata unor astfel de trairi, se va
constitui ca un raspuns simbolic mai degraba dect strict rational.
Folosim termenul de simbolic mai ales n sensul dezvoltat de Jung, acela al expresivitatii
creative proiective; continuturile astfel activate se vor proiecta pe ansamblul de stimuli
exteriori, iar raspunsul va deveni marcat de aceste continuturi inconstiente carora eul va
ncerca sa le ofere un sens adaptativ fata de real.
Din aceasta perspectiva a testelor proiective am utilzat testul asociativ verbal numai pentru
ca este compatibil odata cu alte forme de teste proiective n mod particular impreuna cu
testul Szondi dar si pentru compatibilitatea sa pe tema studiata de mine. Astfel, dupa cum
Mihaela Minulescu spune, tehnica asociativ verbala poate fi aplicata exclusiv dupa ce s-a
stabilit un raport de ncredere cu subiectul. Se utilizeaza ntr-o baterie de teste de
personalitate numai pentru a afla fondul dificultatilor, dar mult mai frecvent, n practica
terapeutica numai pentru:
1. a stabili un diagnostic de lucru la nceputul terapiei; pentru strategia terapeutica; n cazul
n care subiectii nu-si cunosc problemele cazurile psihosomatice, copiii;
Doua. controlul avansului terapiei;
3. activarea inconstientului cnd materialul furnizat este sarac.
Jung foloseste multa timpuri acest experiment, care, fiind destul de laborios, poate fi mai
trziu nlocuit impreuna cu metoda interpretarii simbolisticii visului. Totusi acest experiment
poate fi odata cu succes folosit atunci cnd te afli n activa unui pacient destul de blocat sau,
de ex., a unui pacient care nu viseaza. n aceste cazuri experimentul asociativ verbal poate fi
utilzat ca o poarta regala de intrare, poarta care n mod normal este simbolistica visului.

Testul Szondi poate fi unul dintre cele mai utilizate teste n clinica si prin proprietatile sale
releva personalitate subiectului testat din punct de vedere dinamic. Testul dispune
capacitatea de a descrie o bogata procesualitate psihologica a momentului surprins
impreuna cu relevari ale palierului social (al contactului impreuna cu realitatea), sexual, al
controlului afectiv, si cel mai deosebit al Eului, reflectnd structura si gradul de rigiditate sau
de fluiditate al acestuia.
Iar n ceea ce priveste testul de atentie, acesta n corelatie odata cu cele doua teste
proiective ne poate scoate n evidenta gradul de functionalitate obiectiva a individului n
lumea exterioara nisei lui ecologice si nu exclusiv.
Atentia, sub toate formele sale, dispune drept conditie imediata si necesara interesul cu
alte cuvinte starile afective naturale sau artificiale si ca mecanismul ei poate fi motor. Ea nu
poate fi o facultate, o putere speciala, ci o stare intelectuala predominanta, urmare a unor
cauze complexe care determina o adaptare, scurta sau lunga.
Atentia depinde ntotdeauna de stari afective, ea implica in radice elemente motorii.
Atentia depinde de starile afective, starile afective se reduc la tendinte, iar tendintele sunt n
fond miscari (sau opriri de miscari), constiente sau inconstiente.
Si n final chestionarul R.I.S.C. reflecta la nivel calitativ cotinutul cognitiv al subiectului, cu
referire stricta la continuum-ul schizofrenie/personalitate schizotipala/normalitate.
Aceste patru instrumente ofera suficient material din care se pot trage concluzii concludente
si importante numai pentru cuplul de terapeuti psihiatru-psiholog, care mai departe pot ajuta
si usura viata pacientului.
Subiectii acestei lucrari au fost pacienti ambulatorii incepand cu spitalul universitar Al.
Obrejia, sectia 3 clinic, pacienti ai domnului doctor Octav Hangan. Criteriul de alegere a fost
acela de diagnostic, respectiv sindrom deficitar n schizofrenie.
Primul pacient denumit M.O., n vechimea de 41 ani, n prezent, este internat numai pentru
prima data n 20 ianuarie 1987. Mai departe voi prezenta istoricul clinic:
1.
20. ian 16 martie 1987
Diagnostic la internare: Sindrom halucinator delirant
Diagnostic la externare: Depresie Atipica
Motivele internarii: Pacient internat pentru halucinatii auditive (aud barbati si femei care mi
se adreseaza odata cu vorbe urte), pseudohalucinatii auditive (mi se impun gnduri
externe, care mi influenteaza comportamentul, mi comanda sa iau cutitul sa ma omor; miau comandat sa ma arunc incepand cu balcon, sa ma arunc de pe marginea unei
prapastii.;Uneori ma simt atras de obiecte din cauza partidei sarcinilor electrice; simt ca
apar niste forte care ma ridica din pat.)
Antecedente personale: sindrom discordant de la 16 ani
Conditii de viata si proportional: student electronica, nu fumeaza, nu consuma alcool.

03. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
06. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
09. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
11. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
13. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
16. 02. 1987 Electrosocuri: dupa aplicarea electrozilor prezinta convulsii tonico-clonice
generalizate, nsotite de apnee. si reia spontan respiratia.
2
11 iulie 1 septembrie 1987
Diagnostic la internare: Depresie atipica
Diagnostic la externare: Stare neurasteniforma postprocesuala
Istoricul bolii: Pacient internat de urgenta pentru anxietate, halucinatii vizuale (vad spatele
unor oameni, nconjurat de o aureola sclipitoare; vad printr-o usa nchisa conturul fetei si
corpului persoanei din camera respectiva si culmea cnd deschid usa sunt asezati asa cum
i-am vazut eu prin usa.), halucinatii auditive odata cu caracter imperativ(spala-te), idei
delirante de persecutie(ma mping plecand de la spate sa merg, sa ma spal n permanenta
ca sa nu se ntmple ceva rau fenomene odata cu caracter obsesivo-fobice).
3
05 februarie 17 martie 1988
Diagnostic la externare: Stare neurasteniforma postprocesuala
Diagnostic la internare: Stare neurasteniforma cu fenomene obsesive postprocesuale
Motivele internarii:anxietate, stare depresiva, halucinatii auditive imperativerandament
profesional scazut, fenomene de automatism mental, labilitate emotionala.
CVM: student anul IIIla Electrotehnica.
Mama tehnician textilist
Tatal inginer electronist
Examen psihic: halucinatii auditive imperative(mi-a spus sa ma duc sa ma spal si daca nu
sa-l strng de gt pe tata)
Patru
25 mai 7 iunie 1989
Diagnostic la internare: Stare neurasteniforma postprocesuala
Diagnostic la externare: Stare neurasteniforma odata cu fenomene obsesivo-fobice.

Istoricul bolii:Debut la 16 ani; bolnav cunoscut odata cu repetate internari la psihiatrie numai
pentru o simtomatologie productiv psihotica. Tentativa de suicid pe baza impreuna cu doi ani
prin ingestie medicamentoasa.
n urma cu doua saptamni prezinta ingestie voluntara de diazepam 20 cp. (pentru a nlocui
romparkinul), dupa care ntrerupe tratamentul de ntretinere urmat de neliniste psihomotorie,
dismorfopsii, idei delirante de posesiune, inversiune afectiva fata de tata, revendicativitate.
Examen psihic: Dismorfopsii (am un corp strain ntre oasele incepand cu articulatia
coxofemurala dreapta, care a dus la scurtarea membrelor inferioare, pentru care merg
schiopatat.); halucinatii interoceptive (am ceva ramas dupa operatie n organism), numai
pentru care a vrut spa mearga la medic (din declaratia tatalui). Se simte influentat prin
hipnoza; personalitate disociata.
5
09 decembrie Trei ianuarie 1990
Diagnostic la internare: stare neurasteniforma impreuna cu fenomene obsesiv post
procesuale
Diagnostic la externare: STARE NEURASTENIFORMA Odata cu FENOMENE OBSESIV
COMPULSIVE POSTPROCESUALE
Motivele internarii:
neliniste psihomotorie
disforie
iritabilitate, iriscibilitate
halucinatii auditive episodice
idei de influentare, de relatie
capacitate scazuta de concentrare si memorare
inversiune afectiva fata de mama, amivalenta fata de tata
Examen psihic: Halucinatii auditive (am auzit vocea mamei cu care ma certasem anterior
<Toate sculele tatei electronice sa-ti poarte ginion.> Daca puneam mna pe ele eram
ncarcat odata cu sarcin electrice si mi determina repulsii); idei de influenta (mama cnd
vorbeste cu mine creaza un cmp electromagnetic n jurul meu pe care-l resimt sub forma
unei devieri ce porneste pornind de la mijloc, urca pe spate, pe gt, pe scalp si se fixeaza la
frunte. n momentele acelea mi creaza repulsii fata de ea si nu mai pot face nimic.); idei de
relatie (din gesturi si keyword-uri am dedus ca unii din colegii mei cnd mi se adreseaza o
fac odata cu repulsie).
6
09 martie 19 martie 1990
Diagnostic la internare: sindrom halucinator delirant
Diagnostic la externare: STARE NEURASTENIFORMA Impreuna cu FENOMENE OBSESIV

COMPULSIVE POSTPROCESUALE
Motivele internarii:
demisie profesionala
idei delirante de persecutie, revendicare, prejudiciu
inversiune afectiva
idei prevalente si obsedante impreuna cu caracter sexual
7
14 august 27 august 1991
Diagnostic la externare: stare neurasteniforma odata cu fenomene interpretative
postprocesuale
Diagnostic la internare: stare neurasteniforma impreuna cu fenomene interpretative
postprocesuale
Motivele internarii:
halucinatii auditive imperative (Trebuie sa faci asa, altfel nu vei putea profesa)
ineversiune afectiva fata de mama
insomnii
delir de revendicare
fenomene de depersonalizare, de derealizare
tranzitivismul gndirii
8
17 martie 6 aprilie 1993
Diagnostic la internare: episod delirant
Diagnostic la externare: stare OBSESIV FOBICA INTERPRETATIVA POSPROCESUALA
Motivele internarii:
inversiune afectiva fata de parinti
delir de persecuti, de interpretare
comportament delirant ocupator odata cu originea n tulburarea afectiva si impreuna cu
episoade de agitatie psihomotoare impreuna cu heteroagresivitate
Antecedente heterocolaterale: depresie atipica
Conditii de viata si mediu : absolvent al facultatii de electrotehnica (1990), lucreaza n analiza
9
12 septembrie 26 septembrie 1994
Diagnostic la externare: stare OBSESIV COMPULSIVA POSTPROCESUALA F20
Motivele internarii:
somnolenta
idei delirante de persecutie, de interpretare
comportament delirant

neliniste psihomotorie
10
19 februarie 27 martie 1996
Diagnostic la externare: stare neurasteniforma postprocesuala
Motivele internarii:
neliniste psihomotorie
anxietate generalizata, odata cu atac de panica agorafobica, fobie sociala
depersonalizare, astenie fizica si psihica
interpretativitate, senzitivitate
comportament lejer, idei prevalente de erotism si sexualitate
11
15 octombrie / 15 noiembrie 1996
Diagnostic la externare: stare reziduala postprocesuala
12
07 iulie 25 iulie 1997
Diagnostic la externare: stare nevrotica (obsesiv compulsiva postprocesuala)
Motivele internarii:
disociatie idoverbala
delir nesistematizat de urmariri, prejudiciu, mariri, erotic
interpretativitate, tulburare de dispozitie de tip mixt
Examen psihic: Pacientul foloseste un limbaj codificat, simbolic, aluziv.
13
21 noiembrie 16 decembrie 1997
Diagnostic la externare: stare nevrotica (obsesiv compulsiva postprocesuala)
Motivele internarii:
halucinatii plurisenyoriale
inversiune afectiva
idei delirante de urmarire, relatie, senzitiv
tendinta de izolare si autism
14
13 aprilie 21 mai 1998
Diagnostic la externare: stare nevrotica (obsesiv compulsiva postprocesuala)
15
02 august 01 septembrie
Diagnostic la externare: stare reziduala postprocesuala

16
02 noiembrie 04 decembrie 1998
Diagnostic la externare:STARE REZIDUALA POSTPROCESUALA
17
27 septembrie 12 octombrie 1999
Diagnostic la externare:PSIHOZA DISCORDANTA
Motivele internarii:
anxietate
stare de tensiune interioara cu aprehensiune
delir de inventie, comportament delirant
idei delirante de filiatie cu inversiune afectiva fata de familie
imaginatie: potentarea travaliului imaginativ
sindrom deficitar n sfera activitatii
18
11 iulie 24 iulie 2001
Diagnostic la externare: Psihoza discordanta
19
13 noiembrie 11 decembrie 2001
Diagnostic la externare: Psihoza discordanta
Motivele internarii:
idei delirante de substitutie si dedublare odata cu influente transculturale, depersonalizare,
derealizare
interpretari delirante
halucinatii interoceptive, anxietate, dispozitie depresiva
bizarerii vestimentate
20
07 iulie 17 iulie 2003
Diagnostic la externare: Psihoza discordanta
21
01 septembrie 24 septembrie 2004
Diagnostic la externare: Psihoza discordanta f20
22
02 august 29 august 2005
Diagnostic la internare: schizofrenie paranoida. Agitatie psihomotorie
Diagnostic la 72 de ore: schizofrenie paranoida
Diagnostic la externare : schizofrenie paranoida

Examenul starii psihice prezente:


Pacient ostil, agitat psihomotor impreuna cu comportament halucinator-delirant. Mimica si
gestica ample.
ncruntat, priveste fix medicul examinator.
Perceptie: halucinatii auditive (aud vocile, vocile)
Halucinatii vizuale (vad dragoni rosii, serpi, reactoare atomice)
Atentia: hiperprosexie spontana
Hipoprosexie voluntara
Dezorientat temporar spatial auto si allopsihic.
Memoria: nu se poate testa funcsia mnezica.
Agitatie psihomotorie, logoree. Fuga de idei, agresivitate verbala.
Gndire: ilogica, ideatie deliranta de persecutie, de otravire, de urmarire.
Apetit exagerat.
Euforic.
23
13 octombrie
Diagnostic la internare: sindrom discordant. agitatie psihomotorie
Motivele internarii: agitatie psihomotorie
incoerenta, logoree
tangentialitate, circumstantialitate
agresivitate verbala
insomnii mixte
idei delirante de persecutie, urmarire
halucinatii auditive.
AHC: mama cardiaca; operata de tumora cerebrala.
APP: cardiopatie ischemica cronica dureroasa cls. II/III NYHA
CVM: Lucreaza la S.R.L. F inginer primordial
Locuieste cu parintii la bloc.
Comportamente: fumeaza mai mult de 2 pachete pe noapte
Alcool neaga
Cafea consuma mult
Examenul starii psihice aflate:
Pacient n tinuta vestimentara de spital, ngrijita. Igiena corespunzatoare. Facies mobil.
Mimica si gestica mobile.
Atitutide agresiva verbal. Incoerent. Tangentialitate. Partial cooperant.
Perceptii: halucinatii auditive prezente la momentul examinarii.
Atentie: hiporposexie.
Constiinta: lucida.

Gndire: ritm si flux ideativ accelerat


Logoree si incoerenta verbala
Idei de urmarire, persecutie, delirante.
Afectivitate: irascibilitate, expansiv
Ritm noctural: insomnii mixte.
Instinct alimentar: n limite normale
CAPITOLUL II
OBSERVAREA EVOLUTIEI
14 X 2005:
Pacientul doarme, obtinem date plecand de la personalul medical care spun ca n cursul
diminetii a fost incoerent, logoreic, agitat psihomotor.
17 X 2005:
Pacientul povesteste: ma duc la magazinele de arme sa mi cumpar un pistol numai pentru
ca trebuie sa am pentru protectie, au venit fortele DIA, ati nteles ce vreau sa apun
repetat mereu.
18 X 2005:
Pacientul sedat, linistit, sta culcat n pat, fumeaza.
20 X 2005:
Pacient relativ cooperant, spun vreau sa-mi da-ti drumul de aici, eu nu sunt nebun.
24 X 2005:
Pacientul este nelinistit psihomotor, logoreic, circumstantialitate, idei delirante de persecutie,
halucinatii auditive vin baietii de la DIA, asculta comanda Mitrane, ia clasificarea de drepti,
ati nteles.
27 X 2005:
Pacient relativ cooperant, circumstantialitate, afirma am dormit bine, vreau sa-mi dati
drumul, nu au mai venit baietii de la DIA.
04 XI 2005:
Pacient relativ cooperant, logoreic, circumstantialitate pastrata, relativ linistit, spun ca a
dormit clar.
10 XI 2005:
Pacient relativ cooperant, circumstantial, relativ linistit.
n continuare voi prezenta harta vietii pacientului M.O. pentru o evidentiere mult mai buna a
starii acestuia:
An Evenimente de viata Tulburari somatice Tulburari psihice
1965 Nastere laborioasa, asfixie albastra, greutate normala. Ulterior cresterea psihomotorie
pe etape afirmativ normala La Trei luni internare numai pentru picior strmb congenital +
gips + fizioterapie; fara seschele

1972 / 1980 Scolarizare buna, rezultate medii la nvatare


1982 Cls. a X-a: tatal remarca instalarea unui comportament ciudat pe care-l asociaza unei
stari postvirale, Ovidiu refuza sa mai ia medicamente contra racelii sustinnd ca se poate
realizeaza bine decat prin propria vointa. Urmeaza o perioada n care tine Postul Paselui
ajungnd sa slabeasca destul de mult. Cu toate ca nu mnca ngurgitnd 100 pastile
vegetale pe baza de caroten. Tatal da vina pe aceasta ingestie voluntara numai pentru
izbucnirea violenta care l-a cuprins pe Ovidiu n zilele urmatoare. Criza de agitatie l
realizeaza pe tata sa apeleze la un consult . dr. Oancea. Dupa tratament, starea
devine normala.
Evenimente de viata
1982 / 1984 Treapta a II-a de liceu I. C. Caragiale, scolaritate buna, meditatii numai pentru
admiterea la facultate, absolvent de liceu.
1984 Admis la cursurile seral la Facultatea Electrotehnica si Electronica, Iasi, Sesiunea
toamna (al 23-lea din 300), dupa o nereusita n vara.
ncorporare n armata, n Unitatea de Transmisiuni (9 luni), regim de viata dur.
1985 8 cursuri de dans la seral, angajat la Institutul de Cercetari pentru Industria
Electrotehnica
n timpul anului I n plina desfasurare a unui curs n amfiteatru, devine extrem de agitat,
striga lozinci antiregim. Tatal poate fi chemat de urgenta a 2-a zi pornind de la Bucuresti
Internat laSocola pentru Doua zile n urma crizei din amfiteatru. De in aceste locuri este luat
de tata si adus la Bucuresti trimis de dr. Oancea
A luat o cutie de Glutetimid naintea crizei pornind de la Iasi a afirmat tatal.
1987 ntrerupe facultatea n anul III
Internare n clinica profesorului Predescu impreuna cu diagnosticul: sindrom halucinator
delirant, la externare: depresie atipica
Infrumusetare simptomatic + Electrosocuri (ramne cu amintiri neplacute legate de ES)
1987 / 1996 Reia studiile la facultate ? absolvent
Repartizat la IPE ElectroArges (cteva luni) ? Bucuresti, Institutul de Cercetari n domeniul
electrotehnicii la care lucreaza si tatal (cercetator stiintific de gr. II)
Este coautor mpreuna odata cu tatal la Doua inovatii si o inventie
Numeroase internari la dr. Hangan
1996 Cunoaste o fata (asistenta medicala) impreuna cu care are o relatie care pare serioasa
la nceput. Amndoi parintii au argumente sa nu o placa . si urmareste interesul,
consuma alcool. Ovidiu ajunge sa le dea dreptate, negresit una din cauzele despartirii crede
ca este el(am ajuns impotent din cauza medicamentelor). Cea mai mare vina o poarta fata
numai pentru ca m-a invitat sa iau Diazepam cu alcool, era o alcoolica la fel ca si celelalte
fetepe care le-am cunoscut.

Ultimul diagnostic impreuna cu care pacientul M.O. a fost externat si care ramne valabil
este acela de: Schizofrenie paranoida, sindrom deficitar psihotic.
Al doilea pacient numit A.F. n vechimea de 25 ani poate fi internat numai pentru prima data
n 28. octombrie 2002. Mai departe noi prezenta istoricul clinic:
1.
28. 10. 2002 07. 01. 2003
Diagnostic la internare: Episod psihotic acut
Diagnostic la 72 de ore: Tulburare psihotica acuta polimorfa cu simptome de schizofrenie
Diagnostic la externare: Tulburare psihotica acuta polimorfa impreuna cu simptome de
schizofrenie F23.1
Motivele internarii: Vine cu salvarea nsotit de parinti pentru agitatie psihomotorie, idei
delirante (diavolul n voi, sa scoatem pe diavol din voi, cele patru dimensiuni), a devenit
agresiv, violent, nu-si mai recunostea parintii, i-a lovit, a spart n casa.
Antecedente hetero-colaterale: neaga antecedente psihiatrice
Antecedente personale: otita virala la 16 ani
Conditii de viata si munca: absolvent Scoala Profesionala, profil electrician-ntretinere utilaje;
nu a efectuat stagiul militar; n aceste timpuri fara serviciu; locuieste cu parintii, apartament.
Istoricul bolii: Pacient aflat la prima internare psihiatrica, este adus de urgenta de familie
pentru agitatie psihomotorie, delir mistic (diavolul a intrat n parinti, vine apocalipsa, etc.),
crize de agresiune fata de parinti, crize clastice. Din relatarile mamei retinem ca pe baza
odata cu 2 zile (duminica 27. 10) a plecat sa cumpere tigari si s-a ntors dupa aproximativ
sase ore, timp n care au aparut agitatia psihomotorie si delirul mistic. n noaptea respectiva
pacientul a dormit aproape 2 ore, fiind n continuare agitat si agresiv, motiv numai pentru
care s-a decis internarea de urgenta.
Anamnestic, perioada scolarizarii a fost fara probleme deosebite, dar cu tendinte de izolare,
fara prieteni, fara preocupari extrascolare. n aceste timpuri, nu poate fi angajat impreuna cu
carte de munca.
Examenul psihic: Pacient n tinuta de spital, nengrijita, somnolent, putin cooperant.
Mimica imobila, gestica inhibata. Iluzii de nerecunoastere. Hipomnezie anterograda.
Hipoprosexie spontana si voluntara.
Relativ orientat temporal si spatial auto si allopsihic. Constienta obtuza.
Gndire: flux si ritm ideoverbal sever diminuate, relaxare a asociatiilor logice, raspunsuri
verbale elaboratecu dificultate; ideatie deliranta mistica (posibil impreuna cu influente
transculturale s-a ncercat convertirea familiei catre ritul Martorilor lui Iehova.)
Dispozitie mixta cu exacerbari expansive, crize clastice, agresivitate intrafamiliala.
Exaltare a imaginatiei. Disimulare a crizelor.
Hipobulie marcata.
Randament util sever diminuat.

Anmnestic, tulburari hipnice mixte severe (de aproape doua zile). n prezent somn indus
medicamentos.
Doua.
10. 02. 07. 03. 2003
Diagnostic la internare: Schizofrenie paranoida
Diagnostic la 72 de ore: Tulburare psihotica acuta polimorfa cu simptome de schizofrenie
Diagnostic la externare: Tulburare psihotica acuta polimorfa odata cu simptome de
schizofrenie F23.1
Motivele internarii: agitatie psihomotorie, hiperchinezie; anxietate generalizata, n platou;
tulburari hipnice mixte severe; idei delirante de referinta, de urmarire; dispozitie mixta odata
cu exacerbari expansive.
Istoricul bolii: pacient aflat la a doua internare n clinica, poate fi adus de familie pentru
acuzele de mai sus mentionate. Din relatarile parintilor retinem faptul ca simptomatologie s-a
agravat n contextul scimbarii tratamentului prescris la policlinica teritoriala.
Examenul psihic: Pacient n tinuta de municipiu, relativ ngrijita. Cooperant. Mimica depresiva
si gestica febrila.
Agitatie psihomotorie.
Nu se evidentiaza tulburari de perceptie de intensitate psihotica.
Hipoprosexie spontana. Hipomnezie de evocare si fixare.
Orientat temporar si spatial auto si allopsihic. Constienta lucida, clara.
Gndire: flux si ritm ideoverbal ncetinite, asociatii logice relaxate. Raspunsuri verbale
elaborate odata cu dificultate. Idei delirante de urmarire si referinta.
Dispozitie afectiva mixta, impreuna cu exacerbari expansive.
Exaltare a imaginatiei. Hipobulie.
Randament util diminuat sever.
Tulburari hipnice mixte severe. Hiperkinezie.
Trei.
12. 04. 04. 04. 2003
Diagnostic la internare: Tulburare psihotica acuta
Diagnostic la 72 de ore: Tulburare schizotipala
Diagnostic la externare: Tulburare schizotipala
Motivele internarii: neliniste psihomotorie, inhibitie profunda; anxietate generalizata, n platou;
idei delirante de referinta si de urmarire; idei de devalorizare si culpabilizare; idei si
comportament bizare.
Istoricul bolii: Pacient aflat la a treia internare n sectia 3 clinic a spitalului Al. Obrejia, se
prezinta pentru agravarea tabloului psihopatologic de intensitate psihotica, pe fondul
schimbarii tratamentului prescris n clinica, la policlinica de sector.

Examenul psihic: Pacient n tinuta de judet, relativ ngrijita. Cooperant. Mimica si gestica
inhibate, privire evitanta.
Hipomnezie de evocare, hiporosexie spontana.
Fara tulburari de perceptie de intensitate psihotica.
Orientat temporar si spatial auto si allopsihic. Constienta lucida.
Gndire cu flux si ritm ideoverbal ncetinite, asociatii logice posibile, idei delirante de
referinta, urmarire, autoculpabilizare. Discurs elaborat impreuna cu dificultate.
Idei si comportamente bizare, preponderent mistice.
Dispozitie mixta, n aceste timpuri predominant depresiva, dar impreuna cu exacerbari
expansive.
Anxietate generalizata n platou. Neliniste psihomotorie.
Inteligenta emotionala alterata cu episoade de inversiune afectiva (n special fata de tata).
Apatobulie
Tulburari hipnice mixte severe.
Ultimul diagnostic impreuna cu care pacientul A.F. a fost externat si care ramne valabil este
acela de: Sindrom deficitar post-tulburare schizo-afectiva.

4.4. Probleme ce apar n evaluarea pacientului impreuna cu


schizofrenie
Standardele de determinare psihologica si educationala prevad multe de reguli privind
utilizatorul de teste. Un principiu fundamental numai pentru examenul psihologic, indiferent
de proveninta acestuia, poate fi onestitatea stiintifica si profesionala a celui care examineaza
si interpreteaza datele. n virtutea acestui principiu, poate fi apreciabil ca n conduita sa se
evite complet comportamentul de superioritate a-toate-cunoscatoare, care lasa sa se
nteleaga ca prin examinarea psihologului se ajunge sa sti totul despre persoana
examinatului. Trebuie cunoscute si avute mereu n vedere limitele procedurilor standardizate.
n examinare poate fi necesara aplicarea probelor ntr-o maniera realista, rationala si
favorabila pentru subiectul examinat, reducndu-se la minim conceptele care accentueaza
stresul situatiei de examen.
Valoarea rezultatelor poate fi alterata semnificativ de saracia de cooperare, de influenta
factorilor ce pot inhiba conduita normala a subiectului sau l mpiedica sa realizeze nivelul de
performanta de care poate fi n mod obsnuit capabil. Astfel de factori trebuie cunoscuti de
examinator si nlaturati dintre variabilele situatiei de examen, la fel ca si diferite atitudini ale
subiectului care afecteaza modul sau de lucru cum ar fi: teama de esec, nevoia de a apare
ntr-o lumina favorabila, perceptii deformate privind examenul, sensul acestuia si
examinatorul.
Printre conditiile care favorizeaza eliminarea tensiunii si care tin de comportamentul

examinatorului aducem aminte: gasirea unei pozitii n care subiectului sa-i fie mai putin bune
notatiile sau observatiile, sau aparatele de nregistrare a indicatorilor de eroare si timp de
executie; n general, pentru a scadea gradul de nesiguranta, examinatorul trebuie sa fie
vizibil subiectilor. n conduita se cer evitate descurajarile prin afirmarea peremptorie a erorii,
dar si comfirmarea continua a corectitudinii raspunsurilor. ncurajarea, necesara n relatia cu
subiectul, nu trebuie sa influenteze directia si calitatea gndirii si conduitei subiectului. Se cer
evitate manifestarile de oboseala, plictiseala, nemultumire.
COMPARATIA CAZULUI PROPRIU ZIS Impreuna cu CELE DESCRISE N LITERATURA
Cadrul reprezinta ansamblul elementelor care reglementeaza si sustin relatia dintre psiholog
si pacient: cadrul fizic-spatial si temporal, cadrul aliantei de interventie si cadrul deontologic.
n cazul de fata cadrul fizic general poate fi acela de spital, respectiv Sectia III Clinic a
Spitalului Universitar Al. Obreja.
Cadrul fizic consta n spatiul n care se desfasoara activitatea de apreciere si modalitatea de
locuire a acestuia. Spatiul fizic si marcheaza influenta la nivelul interferentei dintre
semnificatia culturala si simbolistica personala a organizarii spatiale.
Testarea reprezinta un eveniment apreciabil n viata pacientului si eficienta sa depinde n
mare masura si de modul n care psihologul marcheaza si respecta acest lucru.. Pentru
bunul mers al oricarei testari, cabinetul trebuie sa fie un spatiu particular destinat ntlnirii
odata cu pacientul, n care sa nu interfereze alte oameni sau preocupari.
O deosebita importanta o au stabilirea si respectarea de comun acord, de catre psiholog si
pacient, a unor reguli esentiale care asigura cadrul terapeutic.
Psihologul, fiind cel care conduce demersul testarii, propune si asigura respectarea acestui
sistem normativ, care are ca obiectiv primordial ordonarea mentala a pacientului si
construirea unui sentiment de certitudine si ncredere n propriile performante.
n demersul meu de investigare a pacientilor am ncercat ct mi-a stat n putinta sa
ndeplinesc aceste conditii odata cu consecinte mai mult sau mai putin de brio.
Din pacate nu am avut acees la un cabinet care sa-mi confere un cadru complet specific,
momentul primei testari coincidnd odata cu desfintarea cabinetului rezidentilor. Singurul loc
la care am avut acces a fost sala de mese care n acele momente era libera.
Cadrul nu a satisfacut normelor unei testari conforme odata cu normele deontologice dar a
oferit minimul necesar.
Cea mai mare dificultate pe care am ntlnit-o a fost atitudinea cadrului medical din spital fata
de un student la psihologie, chiar si aflat sub supervizarea unui medic psihiatru, aici
incluznd si conduita psihologului sectiei.
Cadrul temporal se reduce la timpul acordat evaluarii celor 2 pacienti. Evaluare a fost
stabilita de comun acord la 60 de minute numai pentru o sedinta, fiind nevoie de doua
sedinte pentru o evaluare completa. Sedintele au fost la o departare de trei zile una de alta.

S-au facut doua sesiuni de evaluare, una pe 24 noiembrie 2010 si a 2 pe 21 februarie 2011.
Pacientii, desigur cu un trecut clinic considerabil s-au aflat la prima apreciere documentata
pna n acel moment. Desi poate ar fi fost nevoie de timp mai ndelungat numai pentru o
sedinta, aceasta nu a fost posibila din cauza starii n care se aflau pacientii: att din cauza
tulburarii de care sufera, ct si din cauza medicamentatiei.
Business-ul mea de observare din cadrul clinicii a avut spatiu la cabinetul d-lui doctor
psihiatru Octav Hangan, care mi-a oferit ocazia de a asista la consultatiile acestuia cu
relevarea unor aspecte fenomenologice de mare valoare n ceea ce priveste anumite
aspecte ale tulburarilor psihice de care sufereau bolnavii. Cu acest prilej am avut ocazia de a
observa si consultatiile pe care le-a avut cu aceia 2 pacienti testati ulterior de mine.
Prezentarea mea ca student la psihologie fata de pacienti si fata de apartinatori le-a oferit
acestora ocazia de a se acomoda cu mine si impreuna cu perspectiva unei viitoare testari.
Aceasta acomodare a fost benefica att numai pentru mine, care m-am aflat apoi n situatia
de testare, ct si numai pentru pacient care, prin transferul ncrederii conferit de doctorul
Hangan, am putut efectua testarile.
n pofida unei ntelegeri a motivatiei testarii, am avut prilejul de a ntmpina si greutati
majore. Pacientul M.O. la nceputul primei sedinte de testate a parut a fi cooperant. I s-a
oferit instructajul numai pentru primul test, respectiv Szondi, si a fost rugat sa aleaga
imaginile consemnate prin instructaj. Dupa ce pacientul s-a uitat timp de trei minute la poze,
am considerat ca ar fi util sa reformulez cerinta testului conform protocolului. Ca rezultat am
facut raspunsul: Nici unul nu-mi este antipatic sau simpatic. Doctorul care la acel moment
se cauta n sala de analizare a intervenit si a reformulat destul de mult mai vizibil
instructiunile si l-a ncurajat pe pacient sa faca alegerile. Ca raspuns am obtinut: Sunt toti la
fel, Dupa figura nu pot sa iau nici o decizie. Pacientul a continuat sa se uite la cele opt
figuri prezentate si a concluzionat ca: Nici o figura nu ma afecteaza pna nu vad despre
psihicul lui. Avnd n vedere rezistentele date la acest test doctorul Hangan a hotart oprirea
aplicarii testului Szondi, si continuarea cu testul de atentie Toulouse-Pieron. Dupa aceea s-a
prezentat protocolul acestui test pacientului. Raspunsul a fost rapid si vehement: Am mai
facut testu asta la armata. A argumentat ca figurile de pe foaia de protocol seamana odata
cu Semne de circulatie, ca este precum un Rebus, ca testul se bazeaza pe Simetrie si
pe Logica / formasi n fine ca raspunsurile se pot da ca la Barbut. Dupa care a izbucnit
ntr-un viu episod delirant. n acel moment exclusiv interventia doctorului a putut linisti
pacientul ntr-o masura sau alta. Pna s-a calmat, pacientul si-a spart ochelarii, ncercnd
sa-mi demonstreze cum pendulul mistic poate influenta toate marile puteri secrete.
Binenteles ca n viziunea pacientului tot eu am fost de vina. ntr-un final doctorul Hangan a
reusit sa reduca la minim simptomatologia pacientului si ziua s-a ncheiat, la fel ca si odata
cu orice alta sansa de retestare.
Evaluarea a determinat tacerea pacientului si refuz care a evoluat ulterior n conduita

deliranta, determinnd rezistenta psihotica n cadrul procesului de evaluare.


n testarea celui de al doilea pacient nu am ntlnit probleme majore. Acesta a fost complet
cooperant, chiar si mai mult, foarte dornic de a fi testat, resimtind ca aceasta este o buna
ocazie de arata ca poate sa se integreze ntr-un proportional ct mai normal posibil si ca nu
mai este bolnav.
n prima sesiune de analizare pacientului A.F. i-a fost greu sa se adapteze la cerintele
testului Szondi, punnd la nceput un anumit grad de rezistenta, peste care a precedent
ulterior. Apoi a urmat o scurta pauza care s-a dovedit benefica dupa efortul facut la testul
Szondi, pauza n care am avut o discutie de familiarizare. Apoi a urmat aplicarea testului
asociativ-verbal. Dupa ce am ncheiat sia plicarea acestuia am avut o discutie finala n care
am urmarit surprinderea impresiilor pacientului din urma interactiunii lui impreuna cu mine si
odata cu testele. Conluzia a fost ca a perceput ziua ca fiind una ncarcata odata cu multe
lucruri noi si cel mai greu a fost testul impreuna cu figurile de persoane.
n a 2 sedinta am aplicat prima data testul de atentie Toulouse-Pieron numai pentru a putea
folosi ntrega resursa de care dispune pacientul pentru ca apoi sa aplic inventarul R.I.S.C.
Sedinta s-a ncheiat cu o discutie n care pacientul A.F. si-a exprimt entuziasmul fata de
performantele sale la teste si fata de situatia sa ameliorata si dorinta de a merge mai
departe, de a se vindeca.
A 2 sesiune s-a desfasurat n aceeasi formula, impreuna cu deosebirea ca pacientul era mai
familiarizat impreuna cu testele si deci destul de mult mai degajat si mai dispus n a le
rezolva, nsusi rezultatele aratnd acest lucru. De asemenea n cadrul acestei sesiuni am
purtat discutii explorative care mi-au permis o mai buna ncadrare a situatiei sale. De
asemenea discutia s-a extins apoi si odata cu apartinatorii, dar n absenta pacientului.
Pentru activitatea specifica testarii psihologice, normele reglementeaza: calificarea
examinatorului;, calitatea procedurilor si instrumentelor de masurare; obtinerea
consimtamntului subiectului numai pentru examinarea psihologica; confidentialitatea
rezultatelor; comuinicarea rezultatelor testarii.
n ceea ce priveste calificarea abilitatii de a folosi o parte teste, acestea au fost utilizate la
nivel de supervizare. Testul Szondi mi-a fost explicat si exemplificat de catre doctorul Octav
Hangan, testul asociativ-verbal mi-a fost explicat si exemplificat de catre doamna profesoara
Mihaela Minulescu npreuna odata cu inventarul R.I.S.C., si n fine testul Toulouse Pieron
pe care l-am nvatat si uzitat la facultate, n anul doi.
Procedurile si instrumentele de masurare au fost alese odata cu acordul doamnei profesor
Mihaela Minulescu, n conformitate odata cu cerintele tulburarilor ce urmau sa fie evaluate.
Obtinerea consimtamntului a fost facuta att de catre domnul doctor, dar si de mine.
Motivatia reala si exprimata fata de pacienti si fata de apartinatori a fost nevoia de a evalua
resursele pe care se poate baza doctorul n planul terapeutic de perspectiva, dar si pentru o
rencadrare posibila n cmpul muncii.

Comunicarea rezultatelor a fost facuta cat priveste dupa o verificare a modului n care eu am
facut interpretarea instrumentelor si neaparat n limitele determinate de catre doctorul
Hangan.
n urma aplicarii chetionarului R.I.S.C. pacientul a facut urmatoarele productie: la prima
aplicare un rezultat brut de 42 care transformat n stanine este 6, intentionat mai mult de
medie, indicnd un nivel simplu mai mult de normal al continutului cognitiei din punct de
vedere schizotipal; la a doua aplicare a obtinut un scor brut de 37 care transformat n stanine
poate fi 5, intentionat proportional.
La o definirea a raspunsurilor date de pacient n prima aplicare obtinem urmatoarele afirmatii
care au fost cotate odata cu punctajul maxim si impreuna cu cheia inversata:
Consider ca o persoana si/sau o stat sunt inamicii mei.
Am vizitat ceva care sa semene impreuna cu o fantoma.
Cteodata gndurile mele sunt att de puternice nct aproape le aud.
Nu sunt mereu consecvent n ceea ce spun si n ceea ce cred.
Cei mai multi persoane nu pot face care sunt cele mai importante lucruri n viata.
Organizatiile secrete au o putere sau influenta reala asupra vietii noastre.
Cteodata nu sunt sigur daca am spus ceva cu voce tare sau nu.
Cteodata cred ca lumea nu poate fi deloc ceea ce pare a fi.
Nu nteleg pe deplin de ce spun unele lucruri pe care le fac.
Am banuit ca persoanele de care sunt atasat lucreaza n secret mpotriva mea.
Avem in aceste locuri doua categorii de raspunsuri: unul care tradeaza puternice
caracteristici paranoide si altul care tradeaza o impregnare a cognitiei impreuna cu gnduri
bizare.
La definirea raspunsurilor date de pacient la cea de-a doua aplicare obtinem urmatoarele
afirmatii care au fost cotate impreuna cu punctajul maxim si cu cheia inversata:
Cteodata gndurile mele sunt att de puternice nct aproape le aud
Nu sunt mereu consecvent n ceea ce spun si n ceea ce cred.
Nu exista oameni n care sa am ncredere deplina.
Cteodata nu sunt sigur cand am spus ceva impreuna cu voce tare sau nu.
Aici spre deosebire de prima testare apar mai putine raspunsuri ce denota caracteristici
paranoide, fiind mai numeroase cele care descriu bizareriile gndirii schizoide.
La prima aplicare a testului Toulouse Pieron, pacientul A.F. s-a ncadrat n urmatoarele
productie: clasa I la volum, ceea ce semnifica foarte slab, iar la exactitate a obtinut clasa V
care semnifica foarte bine.
La a 2 aplicare a testului de atentie, pacientul s-a ncadrat n urmatoarele productie: clasa I
la volum, ceea ce semnifica foarte slab, iar la exactitate a facut clasa IV care nseamna
bine.
Iata rezultatele n cazul aplicarii testului Szondi:

S P Sch C
h s e hy k p d m
S P Sch C
h s e hy k p d m
La aplicarea testului asociativ verbal au reiesit urmatoarele seturi de constelatii:
40 A ruga Pe cineva sa te ajute odata cu ceva/A cere ajutorul
52 A ncercaSa faci ceva/Un om, cand e bun sau rau
Pacientul afirma: De-abea in acest moment la 26 de ani m-a apucat curiozitatea, mai
departe spunnd ca vrea sa cunoasca: cum sa conduc masina mica, motocicleta, sa
folosesc bormasina, sa sudez. Sa fac lucruri de barbat. Este in aceste locuri dorinta
pacientului de a fi de folos n familie, la presiunea tatalui, n pofida incapacitatii sale de a
realizeaza fata unor sarcini.
93 Pat.Somn/Comoditate
96 A nchidel nchizi si nu-i mai dai drumul/Prizonierat
Se poate referi la perioada ct a fost n rezerva spitalului sub cheie ct a fost internat si la
faptul ca doarme destul de mult din cauza somniferelor pe care le ia pentru ca este bolnav.
35 Strada..Un zona de trecere/Sosea
Tatal nu-l lasa pe pacient sa traverseze niciodata singur, ci doar nsotit de frica ca nu cumva
sa ofere o masina peste el sau sa pateasca cine cunoaste ce.
84 Speriat..Ceva grav/nspaimntat
87 A se ngrijoraA fi ntre speriat si nesperiat/A-i fi frica si a nu-i fi frica
Tatal povesteste cum la putin timp ca boala sa debuteze printr-un puternic episod psihotic,
pacientul a reusit sa se piarda de cteva ori si cum a trait sentimente puternice de frica si
spaima. De asemena, tatal povesteste cum si el a trait sentimentul de ngrijorare pe care i l-a
explicat pacientului, cu scopul de a fi grijuliu si de a nu se mai ndeparta de casa.
Din aplicarea chestionarului R.I.S.C., reise faptul ca pacientul prezinta o cognitie de natura
paranoida si cu un anumit grad de stranietate, aceasta impicnd imposibilitatea functionarii
independente n afara mediului de sustinere sau fara vreun control, dar totusi o integrare la
un nivel care sa-i permita o viata apropiata de normal poate fi posibila, conform conditiilor
mai sus mentionate.
Din aplicarea testului de atentie, reiese ca subiectul reuseste un efort si realizeaza o
eficienta ridicata a atentiei pe timp scurt: lucreaza corect dar n sarcini care cer o
concentrare pe timp scurt. Tinde sa acorde importanta calitatii. Faptul ca la nceputul testului
avem o serie de erori, acest lucru indica o acomodare grea n sarcina, capacitate scazuta de
nvatare, mobilizare lenta.
n acest caz se poate aprecia ca gradul de functionalitate al pacientului poate fi redus

neaparat la activitati de scurta durata, lipsite de periculozitate dar care pot cere un grad mai
mare bun.
n cazul testului Szondi iata interpretarea pe factori si vectori.
La prima evaluare:
h , identificare sexuala ambivalenta, tandrete intersexuala-bisexuala.
s -, indica un comportament non-agresiv, ntoarcerea agresivitatii contra persoanei nsasi.
h s- Datorita faptului ca heste ncarcat, indica o trebuinta considerata cea mai de ajutor,
iar datorita ambivalentei, aceasta poate fi traita subiectiv ca un conflict, referindu-ma la
nevoia de dragoste pasiva si de dependenta de familie care intercorelata odata cu s
determina si un comportament nonactiv.
e +, Acest factor este caracterizat de un spirit de justitie reflectat asupra colectivitatii,
bunatate, cenzura etica intensiva, mila. Caracteristic n schizofrenie.
hy Acest factor poate fi caracterizat n cazul de fata de pudoare, repulsie de a se da n
spectacol, de existenta unei lumi imaginare, ireale, timiditate, sfiala.
e+! hy- Arata ca emotiile sunt controlate cu strictete negndu-se orice etalare exhibitionista.
Configuratia indica un Supraeu foarte puternic, ceea ce echivaleaza impreuna cu o structura
caracteristica moralitatii si semnul cel mai precis contra oricarei forme de comportament
antisocial. Indica adevaratul Abel.
k -, Caracteristicile socialmente pozitive al acestui factor se refera la vointa individului de a
accepta limitele impuse de catre proportional; aceasta nsemna ca pacientul dispune de un
numar optim de posibilitati de descarcare pulsionala, inclusiv refularea, ceea ce faciliteaza
adaptarea satisfacatoare la realitate. Pacientul nu-si va manifesta n mod deschis trebuintele
si nici nu poate recunoaste care i sunt trebuintele reale. Normele si judecatile de valoare
venite din exterior sunt simplu acceptate, fara a se starui prea destul de mult asupra originii
si validitatii lor. Deci acest factor este caracterizat de refulare, sentiment de culpabilitate, frica
de pedeapsa, adaptare conformista la proportional.
p Acest factor se refera la nevoia de comunicare a sistemului de trebuinte impreuna cu
lumea. Functia lui poate fi de a largi Eul, facndu-l sa fuzioneze impreuna cu obiectele din
proportional. Semnificatia primara a acestui factor este nevoia persoanei de a-si proiecta
propriile trebuinte n proportional, n sensul de a gasi obiectele specifice numai pentru
descarcarea trebuintei respective.
0, arata ca tendinta dinamica a trebuintei subiectului de a fuziona cu mediul a fost
descarcata prin intermediul lui k. Aceasta relatie se realizeaza nu prin fuziunea cu obiectul,
ci prin introiectarea obiectului exterior nlauntrul Eului. n cursul acestui proces, o mare parte
a continutului afectiv al pulsiunii primare este intelectualizat. Libidoul primar, care si
dispune originea n Sine (Sinele corespunde factorului p) se transforma n libidou narcisic
sau al Eului (Eul reprezentat de k). Acest pas de neutralizare afectiva cauta sa protejeze
organismul de efectele tensiunilor perturbatoare. Deci acest factor indica fuziunea manifesta

cu un obiect, o idee, etc.


k- p0 Prezenta lui p0 arata ca este o constelatie a Eului n care factorul k si-a ndeplinit
misiunea de a elimina senzatia subiectiva de tensiune din interiorul Eului. Aceasta imagine
indica faptul ca procesul de contrainvestire a fost facut si, n consecinta, ca traseul originar al
pulsiunilor Sinelui a putut fi deviat si dirijat catre obiectele acceptabile, avnd spatiu n
acelasi timp o parte modificari corespunzatoare n modul n care aceste trebuinte sunt
descarcate. Aceasta constelatie poate fi denumita ca drept un mecanism compulsiv iar
Supraeul n acest caz a devenit mai constient de pericolul reprezentat de pulsiunile Sinelui.
Caracteristici: simt critic dezvoltat cu privire la propria activitate, la fel ca si la business-ul
celorlalti; probabilitate mare de lentoare si nevoia a imaginatiei; inhibitie n viata afectiva
intima; incapacitate de iubire, din cauza inhibitiei lor funciare, care nu le permite sa resimta
nici un fel de emotie; asumare a rolului ca un fel de datorie si cu un fel de detasare afectiva
care l nsoteste n orice lucru pe care l face, acest sentiment de detasare se transforma ntrun sentiment de depersonalizare, la baza caruia sta absenta identificarii odata cu propriile
sale trebuinte latente.
d Clasa relatiilor sociale, exprima o ambivalenta n raport impreuna cu dorinta de cautare
de noi obiecte sau de a cola la cele vechi. Aceste demersuri pot fi sau nu urmate, dar daca
sunt, abandonul statutului anterior este lent si resimtit ca un proces dureros. Deci acest
factor este caracterizat de o ambivalenta de tipul trebuie sa ma detasez sau sa continuu sa
ma cramponez de vechiul excelent?; legatura fara bucurie, nefericita; gasita deobicei n
nevroza obsesionala.
m 0, cuprinde o predilectie excesiva numai pentru o serie forme de activitate orala
veritabila. nseamna ca sexualitatea genitala nu este complet dobndita si deci poate fi
indicele unei imaturitati sexuale. Caracteristicile infantile se reflecta n tipul de relatii
obiectuale pe care pacientul le stabileste impreuna cu ceilalti. Astfel, poate fi susuceptibil de
a avea numerose relatii la care, n aparenta, pare sa se adapteze foarte clar. Totusi, la o
privire mai atenta, se poate observa ca nici una dintre aceste relatii nu poate fi prea profunda
si ca individul substituie un obiect cu altul.
d m0 Reactie de infidelitate, fata de relatiile interpersonale si sociale, anxiosul lipsit de
opinii, teama de a pararsi un ideal-imago uzat dar mereu tentat sa caute unul actual.
La a doua evaluare:
S
n ceea ce priveste vectorul S, asa cum a aratat Leopold Szondi, acesta poate fi un vector
variabil. Se manifesta prin tandrete intersexuala (se pot vede la pacient trasaturi de
efeminare). Imaturitatea sexuala frecvent ntlnita n pubertate si adolescenta ntrziata
denota din punct de vedere clinic la pacient tipul nesigur sexual.
P+Vectorul P, factorul e, n cadrul testului reflecta spiritul justitiar reflectat asupra colectivitatii.

Bunatate, toleranta, caritate, cenzura etica, ca semn de umanizare.


Factorul hy, releva o lume imaginara odata cu repulsie de a se da n spectacol legata de o
cenzura morala severa de origine externa (ma vorbeste lumea, ce va afirma lumea de
mine).
Sch-0
Vectorul pulsional al Eului delimitat din factorii k si p priveste pulsiunea Eului, iar n cazul de
fata adaptarea Eului la lumea exterioara (spatiul trait exterior) se realizeaza fie prin inhibitie,
fie prin constrngere, eventual compulsiuni. Psihologic apare o incapacitate de formare a
idealului objectual de identificare imago (nu prin ce as dori sa posed).
n ceea ce priveste formarea idealului, conjugat cu vectorul P, factorul hy confera un
sentiment de culpabilitate si pedeapsa (ce model sa urmez?).
Factorul p releva ca acest conflict intrapsihic duce n acest caz la evacuarea unei dorinte n
afara constiintei nevoilor (a trebuintelor ce tin de instinct) cu tendinta manifesta de a fuziona
cu o idee sau obiect idei expansive de tipul pseudologiei fantastice, fabulatii (minciuna
credibila) sau idei de tip hipocondriac [ma doare, desi nu are nimic (se refera n principal la
probleme de sanogeneza)].
C0
Vectorul C al pulsiunii de contact este tot un vector variabil, in aceste locuri subiectul se
cauta n cautarea unui ideal actual odata cu nevoia de acumulare de valori ideale. Aceste
nevoi duc la o tendinta de a se compara prin frica de a pierde idealul iubit care duce la
securizarea Eului prin oralitate (demersuri verbale).
n final apare reactia de infidelitate numai pentru ca Eul poate fi legat de 2 sau mai multe
idealuri.
Astfel, conform interpretarilor de mai sus mecanismul de desfasurare a instantelor psihice
indica urmatoarea conditie intrapsihica: pulsiunile Sinelui cer a fi descarcate, trebuinta
categoric refuzata de Eu si Supraeu; Sinele are mare nevoie de Eu numai pentru ca el detine
controlul sistemului motor, astfel descarcarea se realizeaza prin canalul unui substitut;
traseul originar fiind astfel deviat, s-au facut modificari si n modalitatea de descarcare a
trebuintelor.
De asemenea trebuie cunoscut faptul ca din punct de vedere al energiei psihice, dinamica
pacientului merge dinspre o stare de psivitate catre o stare de activitate, dupa cum ne arata
trecerea incepand cu s- la s , impreuna cu scadere n intensitate a controlului etic
impreuna cu o alegere pornind de la 5 imagini la Doua imagini ale factoului e .
n cadrul testului asociativ-verbal se vede numarul destul de mare de asocieri perturbate,
ceea ce sugereaza o slaba adaptare emotionala, anxietate, instabilitate afectiva si o gndire
invadata de ganduri perturbatoare.
Numarul mare de raspunsuri de fel predicat denota un pattern, care apare des la indivizii
schizofrenici deteriorati si la paranoizi .

De asemenea numeroasele raspunsuri fel definitie, denota un complex al inteligentei,


cum i afirma Jung, care reprezinta de fapt o varianta a coplexului de inferioritate.
Perseverarea cuvintelor ceva frumos poate fi determinat de dorinta de a cauta un perfect,
impreuna cu nevoia de acumulare de valori ideale, si necesar care denota un Supraeu
dinamic activ, fiind specific pacientului interesat de problema binelui si a raului. Acest
lucru exprima si nevoia de calitate la testul de atentie n conditiile supraefortului numai pentru
a reusi calitativ.
Din cele de mai sus reiese de asemenea, un puternic complex patern care exercita o
presiune coercitiva ce determina un nivel ridicat de anxietate n corelatie odata cu acesta.
Dominanta figurii centrale parentale care si asuma si imediat responsabilitatea numai pentru
viata individului. Eul are conditia eu-copil obsedant fata de eu-rebel absent.
Datorita faptului ca n cadrul procesului de evaluare pacientul M.O. a prezentat o rezistenta
n ceea ce priveste relatia pacient-examinator de intensitate psihotica, ncepnd de la tacere,
la refuz si pna la conduita deliranta, nu i s-a putut aplica nici un test, n schimb singurul
lucru care putem sa-l folosim ca element de diagnostic sunt niste nsemnari pe care
pacientul le aduce d-lui doctor. Aceste nsemnari sunt munca lui si reprezinta formule
matematice de clonare, ecuatii de distrugere a Anticristului, ecuatii de nviere, ecuatii care ti
arata cum sa cstigi alegerile, etc. De asemenea se poate odata cu usurinta observa cum n
functie de calitatea scrisului ct de buna este starea de remisiune a pacientului sau nu, dnd
dovada de o activitate psihotica la baremul unui episod. Continutul ideilor delirante
dovedeste aspectul transcultural al continutului delirului, fiin manifestat prin problemele
stiintifice actuale.

CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Consider ca experienta clinica practica este un punct de reper de o mare valoare n
experienta fiecarui psiholog, mai ales al unui viitor psiholog.
Pe parcursul elaborarii acestei lucrari am avut ocazia de a testa doi pacienti, de a vorbi odata
cu apartinatorii unuia dintre ei, am avut ocazia sa pun n aplicare ce am nvatat la cursuri.
Aceasta evaluare reprezinta calea de acces de a institui un complex de masuri psihologice
(psihoeducative) n cadrul unei comuniuni terapeutice care sa cuprinda: psihoterapiile de
cuplu, maritale, de grup, art-terapia (terapie prin dans, prin teatru, pictura, muzicoterapie) si
n final tehnici si metode de relaxare.
Adica aceasta evaluare facuta ne ofera ocazia de a stabili resursele care sunt la pacientii
care prezinta un sindrom deficitar post-psihotic de tipul schizofrenic, resurse care sunt
evidentiate de bateria de teste proiective si evaluare, care indica n primul rnd caile de
abordare a unor metode de recuperare, reintegrare, resocializare a bolnavului psihic.

Concluzia acestei lucrari se rezuma prin confirmarea ipotezei fundamentale care a initiat
studiul de caz, prin faptul ca A.F. prin starea n care se cauta poate fi dotat odata cu conditia
de a trai relativ integrat ntr-un proportional social normal, nivelul de remisiune al bolii
situndu-se in cadrul nivel acceptabil. La polul opus l avem pe pacientul M.O. care nu poate
trai dect dependent de familie care i asigura mediul protectiv fara de care nu ar putea
supravietui, deoarece nivelul remisiunii este de nivel psihotic.
Aceasta poate fi concluzia simpla. Exista si o concluzie mai complicata care arata munca
unui om, a unei echipe, a unui sitem de a ajuta si de a mbunatati conditiile de viata a unui
individ, a unei familii. Dupa cum arata si titlul lucrarii mele, ceea ce s-a analizata in aceste
locuri sunt decat aspecte ale evaluarii psihologice a conditiei unui pacient bolnav de
schizofrenie. De in aceste locuri ncolo vor continua luni si ani de observare, de evaluare si
de control al evolutiei starii pacientului, timpul si importanta grijei acordate acestuia fiind
cheia suprvietuirii n limitele decentei a unor asemenea bolnavi.

BIBLIOGRAFIE
1. Baiceanu Leonard, Dictionar ilustrat de psihologie, ed. Metoda, Bucuresti, 2004
2. Britannica 2001 Deluxe Edition CD-ROM.
Trei. Corsini Raymond J., Encyclopedia of psychology (second edition), vol. Trei, 1994
4. Deri Susan, Introducere n testul Szondi, trad. Nicolae Dumitrascu, ed. Paideia, Bucuresti,
2000
Cinci. DSM-IV-TR 2000, Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia a
patra revizuita, editata de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Bucuresti, 2003
6. Elements de semiologie et de clinique mentale, Asslin et Houzeau, Paris, 1912
7. Enachescu C, Trata de psihopatologie, ed. Tehnica, Bucuresti, 2001
8. Encarta Encyclopedia 2002 Microsoft
9. Freud Ana, Eul si mecanismele de aparare. Ed. Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002
10. Gelder, Gath, Mayou, Tratat de Psihiatrie OXFORD, editia a II-a, editat de Asociatia
Psihiatrilor Liberi din Romnia si Geneva Initiative on Psychiatry, 1994
11. Golu Mihai, Fundamentele Psihologiei II, ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti,
2002
12. Hyman S. E., Jenike M. A., Manual, of clinical Problems in Psychiatry, Little, Brown and
company, Boston, 1990
13. Jung Carl Gustav; Opere complete Trei, Psihogeneza bolilor spiritului; ed. Trei; Bucuresti;
2005
14. Jung Carl Gustav; Opere complete 9, Aion. Contributii la simbolistica sinelui; ed. Trei;
Bucuresti; 2005

ANEXE
Data: 2011-02-21
A.V.
Nume: Alexe
Prenume: Florin
Vrsta: 25 Sex..M.
1. Va noi citi o lista de keyword-uri, unul dupa altul. La fiecare cuvnt trebuie sa raspundeti,
ct mai reprede posibil, impreuna cu primul cuvnt, lucru sau imagine care va apare n minte
n legatura cu cuvntul.
Doua. Vom repeta experimentul pentru a vedea ceea ce va puteti aminti. Nu vom mai
cronometra. Nu conteaza daca va amintiti cuvntul rostit prima data, daca va vine n minte
un alt cuvnt, l puteti spune.
Nr. Crt. Cuvnt-stimul Reactie
(faza I) Timp de reactie Reproducere (faza II) Observatii
1. Cap Anatomie 1,2 +
2. Verde ce urt 2,7 Ceva urt
3. Apa Necesitate 2,5 +
4. A cnta a un lucru frumos 2,8 Ceva frumos
5. Mort Urt, ceva urt 1,2 +
6. Lung La naltime 4,2 nalt
7. Vapor Calatorie 1,7 +
8. A face Activitate 3,7 + R
9. Femeie Ceva frumos 2,4 +
10. Prietenos Un gest onorabil 4,5 Ceva frumos M,
11. A coace Turte 3,8 nvrtite
12. A ntreba A cauta un raspuns 3,9 A cunoaste R
13. Rece Racoritor 2,7 Racoritoare R
14. Tulpina Planta/e 2,0 +
15. A dansa Nu-mi place 4,5 Ceva frumos M, c,
16. Sat Tarani 2,1 + M
17. Elesteu Frumos 6,1 Un fel de Marea Neagra mai mica N, 1
18. Bolnav Mila 2,4 + P

19. Mndrie Trebuie 9,1 Necesar R + R,


20. A aduce Asta e verb 2,2 A darui
21. Cerneala Scriitori 1,9 Scriitor
22. Suparat Necaz 2,6 nlacrimat
23. Ac Auleu asta nteapa 3,4 Croitorie
24. A nota Talent 3,6 + P
25. A merge Activitate 1,6 A face o activitate
26. Albastru o culoare fara de care nu pot trai 3,1 Cea mai frumosa culoare de la pamnt
27. Lampa Lampa lui Aladin 2,9 +
28. A cara Activitate 1,4 +
29. Pine Fata lui Hristos 4,1 + N
30. Bogat Necesar 4,9 Necesitate
31. Copac Planta 1,2 +
32. A sari Te-am uitat 16,0 La o trambulina N, m, R,
33. Mila Nevoie 1,7 Necesitate P
34. Galben Soarele 2,3 + R
35. Strada Un loc de trecere 13,4 Sosea R,m,
36. A ngropa Cu morti si plante 5,1 Ceva macabru R,
37. Sare E nevoie de ea 5,1 Necesitate R,
38. Nou Nu prea mi place 2,1 Nu-mi place H
39. Obicei Rit 1,6 +
40. A ruga Pe cineva sa te ajute odata cu ceva 4,8 A cere ajutor C, m, p,
41. Bani o necesari 1,9 + P,
42. Prost Om bun 1,8 + H
43. Carte Stiinta 1,7 +
44. A dispretui A ur 4,8 A nu respecta
45. Deget Aratator 2,3 + R, h
46. Vesel Fericit 0,7 + M,
47. Pasare Fiinta 4,0 +
48. Plimbare Recreere 1,0 +
49. Hrtie De desenat 3,2 Scriere
50. Ticalos Criminal 1,5 + H
51. Broasca Animal 2,3 Fiinta
52. A ncerca Sa faci ceva 19,7 Un om, cand e buna sau rea R, c, m,
53. Foame Inanitie 3,9 + R, c
54. Alb Poti sa-l patezi usor 4,3 + M,
55. Copil Fiinta 4,1 + R
56. A vorbi Necesar 3,9 + R,

57. Creion Desen 3,5 +


58. Trist nlacrimat 1,7 +
59. Pruna Fruct 1,2 +
60. Casatorie Nu ma pricep aici 5,3 + H,
61. Acasa Ceva de bine 2,2 Siguranta
62. Ticalos Criminal 1,6 +
63. Sticla Betie 3,4 Betivi R
64. Lupta Razboi 1,9 + M
65. Lna Tricotaj 5,8 Tricota R,
66. Mare Apa 2,8 Marea Neagra H
67. Morcov Iepure, vedere buna 4,7 Vedere buna
68. A da A darui 2,2 + H
69. Medic Salvare 3,1 Te ajuta R
70. Geros Friguros 4,6 + R, n,
71. Floare Femeie 2,7 + R
72. A bate A lovi un om 3,3 +
73. Cutie Secrete 3,4 +
74. Batrn Asteapta moartea 6,7 + R,
75. Familie Cel mai frumos lucru 2,9 Siguranta H
76. A astepta Pe cineva 12,8 + R, c, m,
77. Vaca Animal care da hrana 1,7 Si n viata buna si dupa moarte M,
78. Nume Identitate 4,6 + R, p,
79. Noroc Te nasti impreuna cu el 8,1 + R, r,
80. A spune A vorbi 3,2 + R
81. Masa Mncare 10,1 + R, m, c,
82. Obraznic Nesimtit 1,1 + P,
83. Frate Ceva de dorit 3,1 Un lucru care mi-am dorit ntotdeauna H,
84. Speriat Ceva grav 7,8 nspaimntat R, c, m,
85. A iubi Dragoste 3,9 Ceva frumos
86. Scaun Comoditate 2,5 +
87. A se ngrijora A fi ntre speriat si nesperiat 15,7 A fi frica si a nu-i fi frica M, R,
88. A saruta Frumos 5,5 Ceva frumos R,
89. Mireasa Frumos 3,2 Ceva frumos R,
90. Curat o tot un lucru frumos 1,8 Necesitate H,
91. Geanta De masina si diplomat 3,7 Diplomat M
92. Alegere Vot 1,4 +
93. Pat Somn 7 Comoditate M,
94. Multumit De bine 3,2 Satisfacut

95. Fericit Noroc 3,4 Satisfacut M, c


96. A nchide l nchizi si nu-i mai dai drumul 5,3 Prizonierat R, h, c, m,
97. Rana Durere 2,0 +
98. Rau Fiara 4,6 Ticalos R,
99. Usa Contine secrete 2,3 Contine mistere
100. Insulta Jignire 1,5 +
+.. daca este reprodus exact cuvntul initial sau concurenta nu doar cuvnt.
-.. pentru nevoia oricarui cuvnt; este considerata falsa reproducereorice abatere de la
cuvntul initial.
N..nentelegerea CS c..miscari ale corpului p..miscari ale picioarelor
R.repetitia cuvntului stimul. m..miscari ale minilor r.. rs.
Hmiscari ale corpului
Stereotipuri: ceva frumos (7) necesar (Patru)
32 de raspunsuri predicative
24 de raspunsuri fel definitie
Data: 2010-11-24
A.V.
Nume: Alexe
Prenume: Florin
Vechimea: 25 Sex..M.
3. Va noi citi o lista de cuvinte, unul dupa altul. La fiecare cuvnt trebuie sa raspundeti, ct
mai reprede posibil, impreuna cu primul cuvnt, lucru sau imagine care va apare n minte n
legatura cu cuvntul.
4. Vom repeta experimentul pentru a vedea ceea ce va puteti aminti. Nu vom mai
cronometra. Nu conteaza daca va amintiti cuvntul rostit prima data, cand va vine n minte
un alt cuvnt, l puteti afirma.
Nr. Crt. Cuvnt-stimul Reactie
(faza I) Timp de reactie Reproducere (faza II) Observatii
101. Cap Casca de cavaler 11,3 + R
102. Verde Cea mai urta culoare 4,6 Cel mai oribil
103. Apa Nu putem trai fara ea 8,2 Ceva necesar
104. A cnta Morihone 24,5 105. Mort Lucru urt 2,9 Ceva funebru
106. Lung Asteptare 10,6 + R
107. Vapor Calatorie 3,1 +

108. A face Asta e verb 4,0 Verb


109. Femeie Ceva frumos 1,7 +
110. Prietenos Lucru bun 12,2 Pui de catel R, c
111. A coace O placinta 11,1 +
112. A ntreba Cunoastere 4,6 A cunoaste M
113. Rece Iarna 7,4 Polul nord M
114. Tulpina La pom 3,3 Planta
115. A dansa Distractie 4,1 Divertisment R
116. Sat Comuna 4,0 Ceva taranesc
117. Elesteu Loc de pescuit 2,9 Lac
118. Bolnav Grav 2,8 +
119. Mndrie Infatuare 2,5 Mai da-o ncolo
120. A aduce Cadou 6,8 Dar
121. Cerneala Scoala 6,1 + C
122. Suparat Un lucru nedorit 4,0 Necaz
123. Ac Croitorie 4,3 + C
124. A nota Nu stiu sa nnot 2,3 +
125. A merge A face un efort 6,5 Efort R
126. Albastru Culoarea cea mai frumoasa 3,2 Nu as putea trai fara ea R
127. Lampa A lui Aladin 9,6 + R
128. A cara Efort 2,5 +
129. Pine Cea mai gustoasa 3,4 Necesar C
130. Bogat Om impreuna cu noroc 4,5 Ceva dorit
131. Copac Planta 2,8 +
132. A sari Efort 4,6 +
133. Mila Daca nu sunt, nimic nu exista 4,0 + R
134. Galben Soare 4,0 +
135. Strada Loc cu peripetii 5,9 Mistere C
136. A ngropa Funebru 2,2 + C
137. Sare F. folositoare 4,2 Ceva necessar
138. Nou Nu-mi place 2,8 +
139. Obicei Rit 2,7 + R
140. A ruga Dumnezeu 11,3 +
141. Bani Sa-i ia dracu 6,7 Nu am treaba R
142. Prost Om cu suflet bun 6,3 +
143. Carte Cultura 1,0 +
144. A dispretui Lipsa de respect 5,6 Nu respecta
145. Deget Aratator 7,0 + R

146. Vesel Mai sunt si momente din astea 7,5 Bucuros


147. Pasare O vietuitoare 5,9 Animal zburator P
148. Plimbare Ceva frumos 3,0 Relaxare
149. Hrtie De desenat 4,3 + R
150. Ticalos Criminal 4,5 + R
151. Broasca Un animal chinuit 5,3 O fiinta
152. A ncerca A risca 11,1 Curaj
153. Foame Animalic 3,5 Nu sunt animal C
154. Alb Poate fi patat 4,8 +
155. Copil O fiinta 5,5 Fiinta nevinovata
156. A vorbi Trebuie 4,1 Necesar C
157. Creion Desen 1,6 Scoala
158. Trist La crimogen 2,0 Necajit R
159. Pruna Fruct 1,6 +
160. Casatorie N-am treaba 2,6 +
161. Acasa Siguranta 3,1 +
162. Ticalos Criminal 2,0 + R
163. Sticla Betie 4,3 + R
164. Lupta Curaj 4,7 + R
165. Lna Taranesc 9,8 + R, c
166. Mare Vacanta 8,3 + R
167. Morcov Iepure 2,6 +
168. A da O fapta buna 3,9 Cadou
169. Medic Nedorit 7,3 Necesar R
170. Geros De la frig 5,2 Polul nord
171. Floare Feminin 7,8 Feminitate R
172. A bate Barbarie 3,4 +
173. Cutie Secrete 5,7 + R
174. Batrn Un om care asteapta moartea 7,9 Asteapta moartea R
175. Familie Necesar 3,0 Ceva frumos
176. A astepta Rabdare 3,8 +
177. Vaca Lapte 2,0 +
178. Nume Identitate 3,8 + R
179. Noroc Un lucru bun 3,7 Te nasti odata cu el R
180. A spune A vorbi 5,2 A discuta R
181. Masa Carti 4,6 O carte R
182. Obraznic Nesimtit 2,1 + M
183. Frate Ceva dorit 4,6 Ceva ce mi l-am dorit c,m

184. Speriat Normal 3,2 + R


185. A iubi Sentiment 4,5 Sentiment puternic R
186. Scaun Relaxare 3,7 +
187. A se ngrijora Pesimist 4,8 + R
188. A saruta O unica data 7,3 Ceva ce-si doresc toti
189. Mireasa Nu semnifica nimic 7,7 N-am treaba R
190. Curat Necesar 1,6 + M
191. Geanta Acte 8,5 + R
192. Alegere A opta 7,8 + R
193. Pat Odihna 2,6 Relaxare c,m
194. Multumit Ceva frumos 3,2 Bine R, c, r
195. Fericit Cel mai frumos 2,6 Terminator 2 R
196. A nchide Prizonierat 3,7 A baga la nchisoare R
197. Rana Tablou 3,5 +
198. Rau Omort 2,8 Criminal R, m
199. Usa Secrete 2,6 Taine M
200. Insulta Jignire 2,4 +
+.. daca este reprodus exact cuvntul initial sau noul cuvnt.
-.. pentru absenta oricarui cuvnt; este considerata falsa reproducereorice abatere de la
cuvntul initial.
N..nentelegerea CS c..miscari ale corpului p..miscari ale picioarelor
R.repetitia cuvntului stimul. m..miscari ale minilor r.. rs.
Stereotipuri: necesar (Cinci) ceva frumos (Patru) relaxare (Trei) criminal (Trei) efort (3)