Sunteți pe pagina 1din 37

ISTORIC

Freza dentar este un dispozitiv utilizat n intervenii stomatologice, de


regul pentru a cura zonele carioase n vederea plombrii dintelui, sau pentru
pregtirea dintelui pentru o coroan dentar.
Freza dentar este de asemenea utilizat i n alte intervenii, cum ar f
nlturarea plombelor vechi sau temporare, etc. Termenul frez dentar are o
utilizare larg, dar echipamentul se mai numete pies de mn. Este un
echipament indispensabil stomatologului modern, ce a fost dezvoltat i
mbuntit serios n ultimul secol. Forme primitive de freze dentare au fost
utilizate i de ctre primii stomatologi ai omenirii; urmele utilizrii lor au fost
descoperite n dinii scheletelor gsite n diverse zone ale lumii.

Studii arheologice au revelat c Maiaii utilizau mecanisme primitive de gurire a


dinilor unor persoane pentru inserarea pietrelor preioase, cu scop de
nfrumuseare. Frezele acionate manual aveau viteze de rotaie reduse, de
aproximativ 15 rotaii pe minut.

Dentistul englez George Fellows Harrington inventeaz freza manual cu


mecanism de ceas, pe care o numete Erado. Aceasta era mult mai rapid dect
frezele dentare utilizate pn la momentul respectiv, dar i foarte zgomotoas.
Mecanismul de ceas era plasat ntr-o carcas de argint i permitea o funcionare
a frezei de aproximativ dou minute.

James B Morrison inventez freza dentar acionat cu piciorul n acelai mod n


care erau acionate i mainile de cusut. Acest mecanism asigura o vitez de
rotaie a frezei de aproximativ 2000 de rotaii pe minut, mult superioar vitezelor
atinse pn atunci. Pacienii au gsit imediat procedurile n care se utiliza acest
echipament net superioare celor anterioare, ceea ce a fcut ca echipamentul s
devin popular.

Americanul George F. Green inventeaz prima frez dentar electric. Pentru


vremea sa, dei rezultatele de utilizare n stomatologie erau foarte bune, freza
dentar electric era inaccesibil pentru foarte multe cabinete dentare, datorit
costurilor ridicate i a lipsei de electricitate din anumite zone. Abia prin 1905,
aceste echipamente au devenit disponibile i accesibile, iar prin 1914, dup
mbuntiri succesive, au ajuns la viteze de rotaie de aproximativ 3000 de
rotaii pe minut.

Sir John Patrick Walsh a creat primul prototip al turbinei cu aer, cu vibraii reduse,
ce utiliza principii ce stau la baza frezelor dentare moderne. Prototipul, avea
cteva neajunsuri, care au fcut ca la momentul respectiv guvernul din Noua
Zeeland s nu investeasc bani n dezvoltarea lui. Printre neajunsuri se numra
zgomotul produs n timpul funcionrii i uzura rapid a rulmenilor turbinei,
datorit supranclzirii la viteze de rotaie mari. Cu toate acestea, prototipul lui
Sir John Patrick Walsh a trezit interesul cercettorilor din America i Suedia, care,
pe la jumtatea anilor 50 au reuit s gseasc soluii problemelor avute de
acesta.

Preparatiile dentare, ca faza preliminara, in vederea agregarii unor


restaurari protetice, au fost influentate de tehnologia si dezvoltarea
instrumentelor utilizate in acest scop. Faptul este evident in ceea ce priveste
dezvoltarea pieselor de mana si a surselor de energie, precum si in evolutia
instrumentelor rotative abrazive. Morisson J.B a patentat m 1871 primul tur
actionat cu piciorul printr-o pedala. Producerea motoarelor electrice care
asigurau energia necesara actionarii instmmentelor rotative a fost un pas
important facut in perfectionarea echipamentului utihzat pentru prepararea
dintilor m decursul primelor patru decade ale secolului XX.
Schimbari semnifcative au inceput sa apara in perioada celui de-al doilea
razboi mondial. Printre acestea s-au numarat dezvoltarea instrumentelor
diamantate in Germania pe la sfarsitul anilor '30 si introducerea frezelor
din carbura de tungsten in 1947. Un aspect important m realizarea
prepararilor dintilor a fost marirea vitezei pieselor de mana pe la sfarsitul
anilor '50. La inceput au fost imbunatatite piesele cu turatii conventionale, apoi
au fost introduse piesele cu turatii crescute (~ 300.000 rotatii/minut)
denumite turbine. Prin anii '80 R. Marxkors afrma:Instrumentarul nou si de
calitate ar trebui sa duca la cresterea calitatii preparatiei dentare si nu
la cresterea cantitatii de tesuturi dure indepartate'(61).
Anterior acestei perioade se foloseau piesele cu turatii mai mici de 12.000
rotatii/minut. Prepararea dintilor era laborioasa pentru medic si incomfortabila
pentru pacient. Pentru a obtine o reducere sufcienta de substanta dura s-au
introdus pietrele diamantate cu un diametru mare, pietrele roata de

moara si discurile care actionau la nivelul smaltului si dentinei. Aceste


instrumente au influentat forma preparatiilor; cele slice ale caror zone terminale
erau realizate in muchie de cutit si bizourile supraextinse find ceva obisnuit in
acea perioada. Preparatiile pentru inlay si onlay limitate in mare parte la
cavitatile existente au fost frecvent folosite si ca preparari ale dintilor stalpi.
Aparitia pieselor de mana capabile sa dezvolte viteze mai mari de 100.000
rotatii/minut a facut posibila realizarea unei reduceri mai efciente cu ajutorul
unor instrumente mai mici care la randul lor puteau realiza designuri mai
sofsticate, facilitand reducerea mai efcienta a tesuturilor dure dentare. Din
nefericire insa, unii medici stomatologi au intampinat noua tehnologie mai mult
ca o modalitate de a-si spori productivitatea proprie decat pentm a produce
preparatii conservative de o mai buna calitate.
Racirea cu ajutorul sistemului apa-aer
In cazul folosirii instrumentelor cu viteza mare, exista pericolul potential al
supraincalzirii dintelui in timpul prepararii. Slefuirea uscata la viteze
mari'determina aproape de trei ori mai multe leziuni dentinare in compratie cu o
slefuire asociata cu jet de apa. Schimbarile termice pot determina inflamatia
si/sau necroza pulpei dentare.
Brown a calculat temperatura dentinei la o distanta de 0,5 mm de o freza
ce actioneaza cu viteza mare, pe uscat ca find de 118 C. Prin prisma acestei
constatari devine foarte serioasa afrmatia lui Zach ca o crestere a
temperaturii de doar 10 C, va duce la mortificari pulpare la 60% dintre
dinti. Chiar si in cazul dintilor devitali trebuie evitata slefuirea uscata la viteze
mari deoarece stresurile termice pot cauza micro-fracturi in smalt.
Folosirea numai a aerului ca modalitate de racire este daunatoare pulpei,
si de aceea nu este un substitut acceptabil al sprayului de apa-aer.
Deshidratarea prelungita a unei dentine proaspat preparate va duce la o
deteriorare a pulpei dentare. Pentru a minimaliza trauma pulpei trebuie asociat
intotdeauna un spray cu apa atunci cand se realizeaza o preparare a dintelui la
viteze mari.

Nici chiar utilizarea unui spray cu apa nu garanteaza ca pulpa va f


protejata de eventuale lezari. 0 cantitate mica de apa prost directionata va avea
drept rezultat o umezire slaba care poate permite aparitia unei combustii
dentinare localizate. Un orifciu mic poate asigura o viteza mai mare a apei ceea
ce permite o penetrare mai rapida a jetului de aer in jurul varfului instmmentului
rotativ.
Un spray cu apa sporeste, de asemenea, efcienta instrumentelor rotative
cu viteza mare pastrand muchiile taietoare curate de orice resturi. Eames si
colaboratorii sai, au aratat ca este necesara folosirea unei cantitati mai mari de
apa pentru racire pentru a preveni incarcarea instrumentelor diamantate atunci
cand sunt folosite sub o presiune mare. Instrumentele diamantate folosite sub
presiune mare (150 g) devin mai efciente pe masura ce debitul apei creste de la
3 pana la 21ml/min. Daca se foloseste o presiune mica (50 g) se remarca totusi o

crestere a efcientei, dar aceasta se stabilizeaza cand debitul apei ajunge la


7ml/min.
Medicilor stomatologi incepatori nu le place sa foloseasca sprayul cu apa
pentru ca li se pare ca nu mai vad campul de lucru atat de bine. in realitate,
sprayul imbunatateste vizibilitatea, in multe cazuri prin indepartarea sangelui si
a resturilor. Poate f folosita si vizibilitatea indirecta, daca oglinda este acoperita
cu un strat de detergent.

Instrumentar rotativ
(Curs rapid)

Instrumentele rotative dentare, includ: burghie, freze, discuri, freze cu cap


abraziv, freze p/u polisat/lustruire i instrumente speciale folosite n
practica clinic i de laborator, pentru prelucrarea de mare viteza i, n unele
cazuri, a tesuturile moi din zonei maxilofacial, precum i pentru a da
dimensiunea necesar , forma i relief de suprafa a structurii dentare.

Utilizarea instrumentelor rotative

TIP

UTILIZARE

1 Burghiu

Preparare/forare cilindrico-tubulara

2 Freza

Preparare/slefuire plana, taiere/ablatie

3 Disc

Separare, preparare plana

4 Abrazive

Preparare provizorie

5 Polish

Finisare

Freza este formata din corp care se fcseaza de piesa si varf (partea activa) cu
care se prepara/lucreaza suprafetele

Clasifcare instrumenteleor rotative este reglementata de Organizatia


internatioala de Standardizare ISO. Conform acestei sisteme instrumentele sunt
clasifcate dupa urmatoarele caracteristici:
tipul materialului care acopera partea activa a instrumentului
lungimea corpului si tipul conexiunii cu piesa
forma partii active a instrumentului
gradul abraziv al materialului si tipul/forma lamelelor partii active

diametrul partii active a instrumentului

Tupuri de materiale pentru partea activa

1.Instrumente Diamantate
Pentru instrumentele stomatologice diamantate sunt folosite atat diamante
industriale naturale si diamante sintetice. Diamante naturale, comparativ cu
sintetice, au un grilaj mai ordonat asta le face mai rezistente la abraziune i
exfoliere. Pentru sudarea/lipirea granulelor de diamant cu corpul frezei de otel
aplic doua metode galvanizare sau sinterizare.
Galvanizare asigur buna ancorare de granule abrazive i o precizie buna prin
calibrarea excelenta a frezei. O caracteristic important este si distributia
uniform de granule de diamant pe instrument. Cnd suprafa instrumentului
este scufundata neproportional, freza isi pierde rapid particulele abrazive i se
bate cu material preparat, ceea ce reduce durata de via a instrumentului.
Pentru a spori efciena de tiere i a reduce din creterea temperaturii este
folosit un singur strat de diamant, n care granulele de diamant sunt ncorporate
n aceeai turnare i distribuite uniform pe suprafaa prii de lucru a
instrumentului.
Sinterizarea este cea mai utilizata metoda pentru productia instrumentelor
superabrazive destinate utilizarii in domeniul dentar. Ca un liant este folosit un
aliaj din fer si mangan (instrumente de ceramic) i bronz (instrumente de
metal).
Pentru a preveni contaminarea suprafeei de unii productori de instrumente de
diamante acoper suprafata cu un strat de nitrit de titan (fg. 4.1.1).

4.1.1. Fr
eza diamantata acoperita cu un strat de nitrit de titan

4.1.2. Fr
eza dimantata si acoperire spiralata

4.1.3.Freza diamantata cu crestatura romb


crestatura spirala

4.1.4. Disc diamantat cu

4.1.5. Disc diamantat integru


diamantat periferic

4.1.6. Disc

In timpul disecie/separarii la mare vitez, pentru a preveni arsurile tesuturilor


sau a pulpei dentare i pentru curatare rapid a suprafeei de lucru se folosesc
turbo-instrumente (burghie, freze, discuri). Partea activa a acestor instrumente
are caneluri ndreptate catre zon de slefuire, prin aceste caneluri circula lichid
de rcire (ap). Canelurile sunt directionate catre sanga sau dreapta (pentru
dreptaci sau stngaci).
Acoperirea discurilor diamantate este, n funcie de aplicare instrumentului i
suprafaa care trebuie preparate, si poate f integru, fa-verso, periferica i
continu.

4.1.7. Instrumente de polisat cu suprafata diamantata


Micro-granulele de diamant sunt suflate pe suprafata instrumentelor de polisat
pentru a le da calitati de slefuire.

2.Instrumente cu strat din Rubin (rubynit)


Instrumente cu suprafata rubin concepute pentru fnisare elementelor
stomatologice din plastic (Fig. 4.1.8). Elementul de legtur n ele, la fel ca n
Instrumente de diamant, este din metal. Avantajele produselor cu suprafata din
Rubynit (rubynit trimmer) un efect de nclzire a suprafeei, ceia ce permite
reglarea precis a protezelor de plastic, fr deformare a structurii.

4.1.8. Instrumente cu suprafata din rubin/rubynit

3.Instrumente din Carbid/Carbura/Extradura


Instrumentele din carbura/extradure sunt frezele si burghiile, produs prin
topirea de pulbere de solida (n principal - din carbur de wolfram) cu un metal
liant (Co). Pentru a forma muchiile de tiere (lamelele) utilizate masini avansate
de frezat cu freza de diamant care permit obtinerea instrumentelor de o precizie
inalta
si
frezarea
simetrica
a
dinilor
de
tiere
(fg.
4.1.9).

Frezele din carbura de tungsten


Frezele din carbura de tungsten sunt cele mai bune pentru realizarea
cu exactitate a unor elemente specifce ale preparatiilor si pentru crearea
suprafetelor netede in smalt sau dentina. O aplicatie a capacitatii lor de
fnisare este realizarea unor zone terminale corecte. Frezele din carbura
de tungsten pot f, de asemenea, utilizate pentru sectionarea coroanelor
tumate. La ora actuala se produc freze speciale destinate acestui scop.
Metalul din varful frezei din carbura de tungsten este format prin
sinterizare sau alte procedee, cu ajutorul prafului de carbura de tungsten
sau al prafului de cobalt la temperaturi ridicate, in vid. Carbura de
tungsten este taiata sub forma de cilindri mici care sunt apoi atasati unor
tije de otel prin lipire sau prin sudare. Capatul din carbura de tungsten
este prelucrat cu a jutorul unor mari discuri diamantate pentru a crea
forma specifca tipului de freza care trebuie realizata. Atasarea capului din
carbura de tungsten este destul de sigura, iar fractura unei portiuni dintr-o
freza este rara. Numai atunci cand procesul s-a terminat trunchiul
instrumentului se scurteaza, se cresteaza sau se diminueaza in diametru
pentru
a
primi
destinatia
pentru: piesa
dreapta,
contraunghi sau pentru turbina.
Majoritatea frezelor care au fost destinate initial pentru sectionare
sunt facute cu 6 sau, uneori cu 8 lamele. Frezele pentm fnisare au de
obicei 12 lamele, dar pot avea si 20, sau chiar 40. Marginea taioasa
activa a fiecarei lamele este formata prin jonctiunea a doua
suprafete: fata si suprafata de asezare (.12.4.) Unghiul de asezare,
adica unghiul format intre suprafata de asezare si suprafata de taiere este
un factor care afecteaza cantitatea de material depistata langa muchia
taietoare a unei freze. Exista un unghi de asezare optim pentru fecare
diametru al frezei, si cu cat acesta este mai mare cu atat
trebuie sa fe mai mic unghiul de asezare. Cu cat acest
unghi este mai mic cu atat este mai eficienta
lamela taietoare. Cu toate acestea, daca unghiul
devine prea mic, suprafata de asezare se poate freca de
suprafata de taiere, generand caldura si ducand la
descresterea efcientei.

4.1.9. Fr
eza extradura
In dependenta de constructia frezelor si utilizarea lor distingem doua grupe:
a) instrumente realizate integral din material carbur - cele mai rezistente la
sarcini extreme;

b) instrumentele de oel de nalt rezisten cu partea activa din material de


carbur - mai durabile, au indicatii limitate.

n funcie de scopul utilizarii frezei, mrimea i geometria lamele de tiere pot f


variate. Tipurile cele mai frecvent utilizate de tiere, indicate n fg. 4.1.10.

4.1.10. Tipuri de profl a instrumentelor extradure: - liniara; b - incrucisata; c spirala; d - prismatic; e - cruce; f - dintata.
Instrumente carbur sau extradure sunt utilizate n practica clinic i de
laborator pentru prepararea esuturilor tari, pentru tiere i fnisare a - ceramicii,
ipsos, materiale plastice, aliaje de metale nobile, titan i alte materiale solide.
Selectarea unui instrument pentru manipulare este defnit de proflul
(striatia) frezei cat i numarul lamelor de tiere. In practica exista instrumente cu
nr.de lamele cuprins intre 6 la 40. Pentru o prelucrare dura/agresiga/abraziva
folosim burghie/freze cu un nr. Redus de lamele, iar pentru fnisare sunt
recomandate instrumentele - cu un numr mare de dini.

4.Instrumente din Otel


Instrumente rotative din oel din oel inoxidabil sau din oel inoxidabil clit cu
wolfram (Fig. 4.1.11). Margine de tiere este format prin tanare, pentru a crea
o textura complex a suprafeei de lucru, folosind tehnica de frezare.

4.1.11. Freza de otel


Instrumentele din otel n comparaie cu cele diamantate i extradure au o
rezistenta si durabilitate mult mai redusa, prin urmare in practica clinic i de
laborator, acestea sunt utilizate n principal pentru prelucrarea materialelor moi.

In practica medicale instrumentele din oel medical sunt folosite pentru


prepararea esutului osos, eliminarea dentinei compromise, taierea protezelor
provizorii de plastic i aparatelor ortodontice. n laboratoare dentare,
instrumente de otel aliate sunt folosite pentru tierea gipsului, plastic i slefuirea
structurilor metalice.
Pentru a efectua proceduri
chirurgicale cu instr. din otel si
pentru a preveni arsurile termice
osoase profesorul Kirschner a propus
instrumente rotative din otel cu
sistem de rcire intern (Fig. 4.1.12).
Acest tip de freze au un canal de
irigare intern princare lichidul de
racire ajunge catre vrf, i este
pulverizat prin duzele partii active.

Materiale folosite ca aditivi abrazivi


Boabe de CORINDON
Coridonul este un mineral clasat ca duritate (9) pe locul doi
dup diamant pe scara Mohs. Din punct de vedere al compoziiei chimice este un
oxid de aluminiu avnd formula Al2O3, prin urmare aparine de clasa oxizilor,
cristaliznd n sistemul trigonal. Oxid de aluminiu (Al2O3) este folosit ca un aditiv
abraziv n instrumente dentare.
n funcie de gradul abraziv instrumentelor, aceastea sunt utilizate atat
pentru fnisare cat si pentru slefuire. Comunicare i element de formare n
instrumente de corundum este masa ceramic, care poate varia n funcie de
gradul de duritate. Pentru a remedia granulele abrazive din corindon disc de
separare folosind rini sintetice, instrumente de lustruire - buchet de silicon
elastic.
(. 4.1.13).

(), ().

,
.
, .

,
, .

.
4.1.13. Instrumente suflate cu praf de Corindon


(SiC)


(. 4.1.14).
, ,
, ,

.
4.1.14.
.

, , .

(, SiO2)

- ,
- .

,
(. 4.1.15).




[-0-Si(R)2-0-]n. ,
,


, (. 4.1.16, 4.1.17).
:
, ,
, .

.
4.1.15.

.
4.1.16.

.
4.1.17.

.
4.1.18.


- (. 4.1.18).

,
.

.
4.1.19.


(. 4.1.19).
,
.

,
,

.
,


(
, .).
:
) (. 4.1.20-4.1.29);
) (. 4.1.30, 4.1.31);
) (. 4.1.32).

.
4.1.20. _

.
4.1.21.

.
4.1.22.

.
4.1.23.

.
4.1.24.

.
4.1.25.

.
4.1.26.

. 4.1.27.

.
4.1.28.

. 4.1.29.

.
4.1.30.

.
4.1.31.

.
4.1.32. : - ; - ; .

, ,
.
4.2.


.
3 :
;

;
.
,

;

(. 4.2.1).

.
4.2.1.

,
, - 1,60 .
.
19 21 ,

16 , (25
30 ) .

, ,
(.
4.2.2).

.
4.2.2. () ()

.
4.2.3.
34 .
,


,
(. 4.2.3).

2,35 . - [
15, 22, 26, 28,
,


,
(. 4.2.4). , , 2,35
, 3,00
( ).
: 65, 70 ,
44,5

53 , 32 .
( ,
)
,
(. 4.2.54.2.7).

.
4.2.4.

.
4.2.5.

.
4.2.6.

.
4.2.7.


(.
4.2.8, 4.2.9). ,

. 4
2.9.
4.3.


.

-

.

( 60 ),
, , ,
.
, , ,
. 4.3.1, 4.3.2, 4.3.3.

4.3.1.


4.3.1.


4.3.2.

4.3.3.

4.4.



.


8 180 . ISO
. ,
(. 4.4.1).
-,
ISO.
4.4.1.




.

,
- .

, (. 4.4.2).
4.4.2.

,
()
. ,
(,
, .),
-.

4.5.


, ,
,
.
, .

0,5 30 .