Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea personajului principal

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
Nuvela Moara cu noroc se incadreaza in realismul secolului al XIX-lea,avand ca
tema centrala cosecintele nefaste ale setei de imbogatire,ilustrate prin imaginea
unui personaj.Slavici este un nuvelist cunoscut pentru arta portretului,imaginea
personajului Ghita din Moara cu noroc fiind un exemplu de profil moral care se
dezvaluie pe fondul unui proces de dezumanizare.Astfel,accentul nu cade pe
actul povestirii,ci pe complexitatea personajelor,conferita de acel amestec de
bine si de rau ce se afla la oamenii adevarati. (George Calinescu)
Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din Ghita
un personaj rotund.Este surprins intre niste limite,situatia initiala consemnandu-l
ca cizmar,evoluand de la tipicitate si existenta comuna,sub determinare sociala
carciumarul dornic de avere,la individualizare ,sub determinare psihologica si
morala.El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii,al framantarii sufletesti si
ezitari.Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana valorile
familiei,iubirea,linistea,si de Lica bogatia,atractia malefica a banilor.
Cheia moralitatii sta in cuvintele batranei de la inceputul si sfarsitul nuvelei,care
pot avea rol anticipativ.Vorbele ei reprezinta intelepciunea populara , potrivit
carora saracia garanteaza linistea sufleteasca,in timp ce bogatia presupune
neliniste,dezechilibru.Totodata ,ele reprezinta un avertisment adresat celor
tineri,nerabdatori sa riste.
La inceput,carciumarul este un ins energic,cu gustul riscului si al aventurii.El
hotaraste schimbarea,luand astfel in arenda carciuma de la Moara cu noroc.Ghita
este capul familiei , pe care incearca sa o conduca spre bunastare.Bun
meserias,om harnic si bland,cumsecade,Ghita doreste sa agoniseasca atatia
bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele
oamenilor.Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste puterile.Aparitia lui Lica
Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei,dar si pe cel interior al lui
Ghita.Din momentul aparitiei lui Lica,incepe procesul iremediabil de instrainare a
lui Ghita fata de familie.Gesturile,gandurile,faptele personajului tradeaza
conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare
indirecta.Naratorul surprinde in mod direct transformarile personajului : Ghita
devine de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic , nu mai
zambea ca inainte,ci radea cu hohot,incat iti venea sa te sperii de el.Devine
mohorat si viclean,avand gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana si de
copiii sai.La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii
pentru ca nu isi poate asuma total riscul imbogatirii fata de Lica.Prin intermediul
monologului interior sunt redate gandurile si framantarile
personajului,realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea : Ei!Ce sa-mi
fac?..Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat
vointa mea?Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare. Sub
pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile,Ghita devine

las,fricos si subordonat in totalitate Samadaului.Ghita este caracterizat in mod


direct si de Lica.Acesta isi da seama ca Ghita e un om de nadejde si chiar ii spune
acest lucru : Tu esti om,Ghita,om cu multa ura in sufletul tau,si esti om cu
minte.Ma simt si eu mai vrednic,cand ma stiu alaturea cu un om ca tine.Totusi
Samadaului nu-i convine un om pe care sa nu il tina de frica si de aceea treptat
distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca un om onest si
cinstit.Astfel,Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in
uciderea unei femei.Este inchis si i se da drumul acasa numai pe chezasie.Axa
vietii morale a personajului este distrusa treptat.Arestul si judecata ii provoaca
mustrari de constiinta pentru modul in care s-a purtat.Ultima etapa a degradarii
morale are loc la sarbatorile Pastelui,cand orbit de furie si dispus sa faca orice
pentru a se razbuna pe Lica,drept momeala,in bratele Samadaului.Spera pana in
ultimul moment ca Ana va rezista influentei malefice a lui Lica.Dezgustata insa de
lasitatea lui Ghita care se instrainase de ea si de familie,intr-un gest de
razbunare,Ana i se daruieste lui Lica,deoarece,in ciuda nelegiuirilor comise,Lica e
om,pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti.
In mod simbolic,Ghita este fiinta umana pusa in fata unor optiuni nefavorabile :
fie sa devina bogat,dar corupt,fie sa renunte la han,ramanand sarac si
cinstit.Personajul este conturat prin analiza psihologica,accentul punandu-se pe
starile lui sufletesti,atitudini,revelatii,ceea ce explica lipsa portretului fizic.Ceea
ce sanctioneaza nuvelistul in devenirea sa este lipsa de cumpat,faptul ca
ravneste prea mult,ca se indeparteaza de Ana,ca renunta la tihna familiei si
accepta influenta lui Lica,astfel ca sanctionarea personajelor e pe masura
faptelor savarsite,lor lipsindu-le stapanirea de sine,simtul masurii si cumpatul
(Pompiliu Marcea).Procesul dezumanizarii graduale este echivalent cu o involutie
sufleteasca,deoarece atitudinile initiale bunatatea,tandretea , sunt substituite
gradat prin neliniste,suspiciune,impulsivitate ; astfel, acest complex de stari care
il fac de nerecunoscut este considerat de critica literara o coborare in infern intrun univers al patimilor.
Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie
materiala si sociala.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii
Samadaului il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii.Astfel,sfarsitul
lui si al celor care il inconjoara,moartea, este in mod inevitabil tragic.