Sunteți pe pagina 1din 4

CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE

Romanul Morometiide Marin Preda este alcatuit din doua volume,


publicate la doisprezece ani distanta: primul in 1955, iar cel de-al doilea in
1967. Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume difera,
romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea staului romanesc intro perioada de criza (in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial).

Titlul,

Morometii, asaza tema familiei in centrul romanului, insa


evolutia si criza familiei din Silistea-Gumesti sunt simbolice pentru
transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii
este un roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii rurale a vremii.

Perspectiva naratorului obiectiv

se completeaza prin
aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, in primul volum, si Niculae, in cel deal doilea), ca si prin cea a informatorilor (personaje-martori ai
evenimentelor, pe care le relateaza ulterior altora: Parizianu povesteste
despre vizita lui Moromete la Bucuresti). Efectul este limitarea
omniscientei.

Primul volum

este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata,


care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea celui de-al
Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica
noapte, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea
salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora. Partea a
doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea
lui Achim cu oile la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la
sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata
rurala intr-o perioada de sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana
spre sfarsitul anului 1962.

Personaj principal

al romanului, Ilie Moromete reprezinta un tip


de taran aparte in literatura romana: un spirit reflexiv, contemplativ,
inteligent, ironic, din acest motiv fiind numit de critica literara taranfilozof.

Personaj exponential, al carui destin exprima moarte unei lumi,


cel din urma taran reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si
familie. Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj
confruntat, tragic.

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete: mai intai


dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie (Paraschiv,
Nila, Achim), izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea; apoi
conflictul pentru pogonul Catrinei, sotia sa, care aduce ruptura definitiva in
volumul al doilea; ura pe care i-o poarta sora lui, Maria (Guica), pentru ca
s-a recasatorit, spulberandu-I astfel sperantele de a avea o batranete
asigurata, ura pe care l-eo transmite fiilor mari.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete si
Niculae, fiind cauzat de dorinta fiului de a studia. In volumul al doilea,
acest conflict trecepe primul plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta doua
mentalitati diferite.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator in debutul
capitolului al X-lea din primul volum: era cu zece ani mai mare decat Catrina si
acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau
bucurii mari mai pot schimba firea cuiva

Autocaracterizarea

realizata in finalul volumului al doilea scoate in


evidenta libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriece: Domnule, eu
totdeauna am dus o viata independenta.

Caracterizarea indirecta,

ce se desprinde din gesturile, faptele,


vorbele, gandurile personajului, actiunile la care participa, dar si din relatiile cu
celalalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.

Ilie Moromete este un om respectat in sat. are prieteni, pe Cocosila


si Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaza; este abonat la ziar.
Discutiile despre politica, in poiana lui Iocan, nu incep decat in prezenta
lui, pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele.
Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe
Catrina, care se revolta adesea (lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te
mai saturi, Ilie! Toata ziua stai de vorba si bei tutun!)

Ironia, putearea de a face haz de necaz reprezinta trasatura esentiala a


lui Ilie Moromete, iar exemple in acest sens sunt numeroase. Lui Niculae
care intarzie sa vina la masa ii spune la un moment dat: Te dusesi in
gradina sa te odihnesti ca pana acum statusi! Lui Nila I se adreseaza la fel
de sarcastic, atunci cand acesta il intreaba de ce taie salcamul: Ca sa se
mire prostii.

Disimularea

este trasatura lui esentiala. Semnificativa in acest sens


este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali, care-I stricasera
placuta discutie de duminica. Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenti

ca si cum acestia ar fi invizibili, striga la Catrina, despre care stie ca se afla


la biserica si la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le
cere o togara si numai dupa ce Jupuitu e gata sa ii ridice lucrurile din
casa,moromete se hitaraste sa scoata banii: De ce nu vrei sa intelegi ca
n-am? Ia ici o mie de leimai discutam noi! Ce crezi ca noi fatam bani?

Spirit contemplativ si inteligent,

Moromete priveste
existenta cu detasare, ca pe un miracol de contemplat. In intamplarile cele
mai simple el descopera ceva deosebit, o nota inveselitoare, o lumina care
pentru ceilalti nu se aprinde. Calatorind la munte ca sa vand cereale,
Moromete povesteste la intoarcere niste fapte extraordinare. Insotindu-l
mai tarziu pe tatal sau intr-o calatorie asemanatoare, Niculae ramane
dezamagit: Intamplarile sunt banale, oamenii lipsiti de farmec, munteanca
tanara care-l tulburase pe tatal sau I se pare o taranca oarecare, prin nimic
deosebita de o femeie din Silistea-Gumesti.

Atitudinea fata de pamant

si aceea fata de bani este strans


legata de darul contemplatiei. Spre deosebire de taranul lui Rebreanu,
dornic de a dobandi pamantul care inseamna demnitate sociala si umana,
Moromete trebuie doar sa-l pastreze. Pamantul este facut sa dea produse,
iar produsele sa hraneasca membrii familiei si sa acopere cheltuielile
casei.

Autoiluzionarea: Moromete are iluzia ca poate comunica in familia


lui, ca nevasta si copiii il inteleg, ca gesturile si framantarile lui isi gasesc
ecou si in sufletele lor. Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, isi
cenzureaza orice manifestare fata de ei. Ilustrativa, in acest sens, este
scena serbarii scolare la care Niculae ia premiul intai, desi tatal,
neinformat, se astepta sa ramana repetent. Solitudinea copilului, criza de
friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa spuna o poezie, toate acestea
ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt
schitate cu multa stangacie. Lipsa unei reale comunicari cu familia
reprezinta cauza dramei lui Moromete.
Cand afla ca fii lui (Nila, Achim si Paraschiv) sunt hotarati sa-l paraseasca,
Moromete trece printr-un zbucium launtric. Taranul ramane insa lucid si
ironic in discutia pe care o are cu Scamosu, consateanul care ii aduce la
cunostinta planul fiilor sai: De ce sa fugiti, fratioare? le-as fi spus. Incet nu
puteti sa mergeti?

In volumul al doilea, Ilie Moromete intra intr-o zona de umbra. Isi


pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, familia
nu-l mai asculta, vechii prieteni au murit sau l-au parasit, iar cei noi I se
par mediocri, incapabili sa poate o discutie inteligenta.

In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta


ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei
lumi, a staului traditional. Ultima replica a personajului exprima crezul sau
in viata, libertatea morala: Domnuleeu totdeauna am dus o viata
independenta.

In concluzie,

consider ca personajul principal din romanul


Morometii reprezinta un tip aparte de taran in literatura romana, cu o
serie de calitati care il fac memorabil. Dimensiunea tragica a personajului
confruntat cu istoria se proiecteaza pe doua coordonate fundamentale:
cel din urma taranasista neputincios la disparitia satului traditional, cu
valorile lui, iar tatal nu poate opri instrainarea propriilor copii si
destramarea familiei. Destinul sau este simbolic pentru lumea pe care o
reprezinta.