Sunteți pe pagina 1din 48

EVOLUTIA CONCEPTULUI SI CERCETARILOR

PRIVIND AUTISMUL

Conceptul de autism infantil a declanat numeroase intrebri,


controverse i nfruntri ideologice.
In
secolul XIX, preocuprile n aceast direcie au fost puine. Copiii cu
tulburri mentale erau considerai idioi (arierai profund sau congenital).
Formele clinice in afar de cele psihotice erau inexistente, copiii bolnavi
erau fie aruncai, fie abandonai, fie inchii.
In 1900, medicul psihiatru Maria Montessori a revoluionat
lumea medical cu propunerile sale. Ea a facut remarca urmatoare: copiii
deficieni nu sunt n afara legii i au dreptul s triasc i s mearg la
coal . Ea a elaborat o metod pedagogic educativ elementar pentru
copiii cu dificulti mintale i sociale.
La nceputul secolului XIX conceptele de demen precoce i
de regresie se dezvolt puin cte puin, plecnd de la observaii asupra
copiilor cu tulburri mintale. Astzi, aceste tulburri alctuiesc psihozele
infantile din care face parte i autismul.
In 1911, psihiatrul Eugen
Bleuler descrie pentru prima data sindromul de schizofrenie infantila, termen
care l nlocuia pe acela dedemen precoce.In afar de simptomele acestei
afeciuni, E. Bleuler insist asupra disocierii i introduce termenul de autism
pentru a califica aceti copii, care vin din afara realitaii, afundai n viata lor
interioar.
Bruno Bettelheim, in 1950 considera originea autismului exclusiv ca pe
o experien i nvinovea parinii pentru aceasta grava tulburare.
Intre anii 1950 1960 exista tendina de a pune in eviden
influena unei anumite conjuncturi in apariia sindromul autist. Teza cea
mai recunoscut este de orientare psihanalitic si ea ii invinovea pe
parinii acestor copii, considerand ca, prin crearea unei ambiane
nepotrivite acestia pot s determine apariia sindromului autist. Se vorbete
de ,,mame rele, care reuesc s induc copiilor o stare de repliere psihic, o
angoas profund fa de lumea exterioar pe care copilul o percepe ca pe
o ameninare la adresa lui. Din aceast cauz, cura psihanalitic
preconizeaz separarea copilului de mediul familial.
n 1943 doctorul austriac Leo Kanner a descris pentru prima data
11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinatie de grave deficite de
vorbire marcate de anormalitati n interactiunea sociala si o nclinatie spre
1

comportamente stereotipe, repetitive si ritualisitce. Acesti 11 copii au fost


primii copii diagnosticati cu autism infantil. El cosidera autismul ca pe ,,o
incapacitate crescut de a realiza biologic contactul obinuit cu ali oameni.
In descrierea bolii nu se include i prognosticul fatal de arierare, accentul fiind
pus pe capacitile restante ale pacienilor. Aceast descriere a bolii este
recunoscut i astzi n clasificrile internaionale. Desi denumirea initiala a
evidentiat ca autismul infantil e observat n copilarie si documentele descriu
comportamentul autist la copii, acum este clar ca autismul e vazut ca o boala pe
tot parcursul vietii a carei tip si severitate se modifica n timp odata cu
dezvoltarea individului.
Intre 1960-1970, autismul este considerat din punct de vedere
etiologic, ca o entitate omogen, observabil n diferite circumstane. n
U.S.A, autismul descris de Kanner este admis ca o entitate specific, dar
este ataat schizofreniei infantile.
Misc si Lang introduc noiunea de psihoze deficitare i dizarmonice
evolutive pentru a caracteriza procesele psihotice asociate cu o deficiena
mintal sau instrumental.
Cognitivitii cerceteaz fiecare sindrom autist la nivelul
functiei de percepie, n vorbire i n viaa social n general. Ei recunosc
att tulburri de percepie, ct i tulburri prezente n capacitatea de
inelegere i de comunicare. Astfel ncep s apar supoziii privind legatura
dintre autism si factorii organici. Se consider c plasamentul n coal i
familie este mai puin adecvat.
In 1969 este creat
n Frana, Fundaia ,,Sesame autisme, care va deveni membr fondatoare
a ,,Asociaiei autismului european. Fundaia numr n prezent 1200 de
familii, regrupate n 30 de asociaii regionale/departamentale, afiliate
,,UNAPEI (Uniunea Naional a Asociaiilor de prini i prieteni ai
persoanelor handicapate mintal).
n perioada 1970
1990, distorsioanarea relatiei mam copil nu mai este considerat
cauza exclusiv a apariiei autismului, cercettorii abordand cu atenie
drama prinilor cu copii autiti, care se deosebesc de prinii copiilor cu
alt handicap.
In 1975, n
Frana este promulgat o lege care prevede ,,educaia obligatorie a
copiilor handicapai ca urmare a presiunilor fcute de prinii i educatorii
acestora. Din nefericire, aceast lege este rar aplicat.
In 1978 au
loc numeroase dezbateri nosografice. Wing si Gould vorbesc de sindromul
autist i nu de boala autist, ei subliniand etiologia heterogen a autismului. pe
care l consider, drept ,,o stare final cauzat de factori diveri.
Din 1981,
psihozele
infantile sunt denumite de DSM III tulburri care invadeaz dezvoltarea
pe scurt T.E.D. (,,pervasive developmental disordes). Aceste tulburri

sunt considerate deviaii de dezvoltare a funciilor psihologice fundamentale


implicate in dobndirea aptitudinilor sociale si de limbaj.
In 1987, D.S.M. III revizuit nu
mai recunoate dect dou forme:
T.E.D. ca tulburare autist;
T.E.D. ca tulburare autista
nespecific.
Aceast mprire a autismului a ridicat
numeroase probleme. Astfel de concepii neglijau dimensiunea psihopatologic
i negau suferina acestor copii. Cu mult nainte, unii autori au preferat s
vorbeasc de ,,tulburri majore de organizare a personalitii, afectnd att
constituirea identitii copilului ct i raporturile lor cu realitatea exterioar.
Pentru acetia, problema angoasei i a mecanismelor de aprare este prioritar.
In 1992, Asocaia Autismului
European lupta pentru restabilirea drepturilor persoanelor autiste, pe linia
drepturilor omului, tinandu-se cont de dificultatile din viata sociala.
In
1993
unii
considera
autismul drept o caracteristic nnscut/fixat precoce, ambele situaii
prezentnd autismul ca fiind definitiv. Alii ineleg autismul ca pe un
proces dinamic care poate duce la evoluii diversificate; acestia avand o
orientare dinamica.
Mises, Perron si Hochmann au
subliniat marea varietate de evoluii spre moduri de organizare diferite si si-au
pus urmatoarea ntrebare: fixitatea structural nu poate fi legat, in unele
cazuri de factori asociai, sau reflect insuficiena mijloacelor terapeutice de
care dispunem ?
In 1996, drepturile persoanelor
autiste sunt recunoscute de Parlamentul European, care precizeaza
ca ,,autismul este un handicap si se recomanda statelor membre sa
recunoasca aceste drepturi si sa faca in asa fel ca ele sa fie respectate prin
adaptarea unei legislatii corespunzatoare. Aceasta legislatie trebuie sa
mentioneze dreptul la o viata independent si dreptul de a participa in
msura posibilitatilor, la deciziile privind viitorul lor; ei trebuie sa
beneficieze de educatie si asisten medical corespunzatoare si sa nu fie
supusi la angoase, amenintari sau tratamente abuzive. Cercetrile medicale
progreseaz, fiind suspectate cteva tulburri psihologice; era totui greu de a
preciza dac acestea sunt consecinta unor tulburari psihologice sau este vorba,
mai degraba, de o interactiune intima ntre cei doi poli. n acest an, mass-media
a contribuit mult la cunoasterea problemelor de autism, ziaristii manifestand un
mare interes fata de aceasta boala enigmatica care a intrigat lumea ntreaga.
Actualmente este regretabila existenta
unor conflicte ideologice intre cercetarile medicale, psihanalitice, cognitive si
educationale, precum si graba cu care se dagajeaza factorii organici, atunci
cand nu exista un tratament medical pentru autisti. Aceste conflicte se reflecta
astfel:

cercetarile psihiatrice sunt adesea in opozitie cu cercetarile din domeniul


educational;
parintii critica lipsa de sustinere a psihiatrilor, pe care o regasesc si ei in
cercetarile educative;
uneori autismul este redus la cativa factori de ordin neuro-biologic;
cel mai adesea, functia psihologica este restransa la un numar de
deficiente (limbaj, comunicare, etc.).
Toate acestea duc la o dificila intelegere a autismului, care este o boala
cu o etiologie multipla.
In Franta, autismul este recunoscut ca o forma de psihoza
infantila. In alte tari, autismul nu este recunoscut ca ,,o structura, ci ca ,,o
organizare.Din contra, alte clasificari internationale vorbesc de tulburari
care invadeaza personalitatea. Dezvoltarea evolutiilor permit tot mai mult
descrierea sindromului si posibilitatea de a-1 diagnostica, de a gasi strategii
educative, pornind de la gravitatea simptomelor, deficientelor si
potentialitatile autismului. Tratamentul copiilor autiti este adesea
reprezentat de o educatie specializata. Metode specifice sunt dezvoltate in
special n vederea cresterii autonomiei acestor copii.
Astazi, unii clinicieni se intreaba care dintre factorii biologici sau
de conjunctura sunt determinanti in dezvoltarea persoanei autiste si a
dificultatilor de adaptare. Treptat apare evident ca o etiologie unica de
dezvoltare, cum sugereaza dihotomia (bifurcarea) nnscut sau dobandita,
este putin realista si greu de admis. Pe acest criteriu Bursztejn, contesta
opozitia dintre etiologia organica si cea psihogenetica. El subliniaza
conditionarea inevitabila a dezvoltarii, atat prin determinismul genetic, cat
si prin interactiunile cu mediul. El recunoaste participarea factorilor
neurologici la o organizare mentala, particular, care insa nu poate exclude
si
o
participare
psihopatologica.
Se sugereaza ca prin interactiunile din diferite domenii de cercetare sa se
ajunga la propuneri mai realiste. In concluzie dezvoltarea copilului autist si
a obstacolelor ce-i stau n cale sunt ,,rezultatul unei interactiuni complexe
a potenialelor genetice si biologice si a experienei reprezentate de parini,
anturaj, mediul socio-economic si cultural si a tot contextului relational.
Dupa Ghergut, autismul se prezinta sub diferite forme si
grade de manifestare, cuprinse intre limitele normale si patologice. Sunt
evidente doua forme particulare: a) autism agitat subiectul incearcape
plan imaginar unele experiente care pot sa-l duca la extaz sau il terorizeaza;

b) autism calm se manifesta prin


stari contemplative, subiectul se complace idilic prin iluzionare sau
consolare.
Cercetarile medicale au pus accentul pe urmatoarele elemente:
originile posibile ale autismului;
cauze patologice;
cauze organice;
cauze biochimice;
cauze imunologice;
cauze neurologice;
procentajul semnificativ al copiilor;
tratamentul medical.
Cu toate ca s-au obinut o serie de rezultate, nici o cauza obiectiv nu a
putut fi determinata pana in prezent, cum ar fi existenta la copiii autisti a unei
gene X fragile sau probe ale unei disfuncii neurologice.Totusi, unele rezultate
au fost obtinute constant:
-deficiente imunologice cu urme crescute ale neuromediatorului ;
-o legatura intre stresul matern anormal din timpul sarcinii,
retardul psihomotor si unele insensibilitti algice (de durere).
Unele cercetari se orienteaza spre o interactiune intre
diferite procese care, din cauza unui dereglaj, antreneaza demobilizarea larg a
mecanismelor psihice cerebrale sau motorii.

DR. TARDJMAN
Descrie autismul ca un profil comportamental asociat cu un profil neuroanatomic si neuro-clinic. Exista o apropiere de date biologice, psihologice si de
mediu. El vorbeste de cauze multifunionale, generatoare de senzatii
incomprehensibile si care nu pot fi stapanite, darorita unei disfuncii in
comportarea semnalelor de mediu, de angoase primitive sau arhaice, care
acioneaza asupra reprezentarilor spaiale si de imagine a corpului. Aceste
angoase ar fi responsabile de trairile de ,,prabusire, de distrugere si
exterminare, de ,,. Copilul incearca sa faca fata acestei situatii printr-o
5

tentativa de stapnire, printr-un sistem senzorio-perceptiv. Aceasta este


cauza care duce la aparitia serotoninei ca o descarcare a tensiunii
anxioase.cadere in adancuri

PSIHANALIZA I AUTISMUL
Modelul psihanalitic aplicat starilor psihotice ale adultului nu poate
explica autismul infantil. Din aceasta cauza, unii autori au elaborat noi
concepte:
- unul dintre modele considera autismul ca fiind un mod de aprare
contra tririlor terifiante;
-ali autori acorda o mai mare importanta auto-senzorialitaii si
dificultatii de a controla i stapni evenimentele senzorialitati ;
-altii acorda importanta vieii stranii sau trairilor corporale si a
rezonantei asupra funciei pielii;
-multi autori pun accentul pe relatia mama copii ;
-altii subliniaza rolul tatlui - in functia sa simbolic si locul
imaginarului.

BRUNO BETTELHEIM
Autorul a fost inchis intr-un lagar de concentrare, unde a putut observa
fenomenele de repliere a prizonierilor, in atitudini catatonice, acestia parand a
accepta voluntar situatia lor. Comparnd aceste rezultate cu autismul infantil,
ajunge la urmatoarea concluzie: copilul nu poate face faa, prin experiena sa
proprie,la o activitate care sufer modificri, datorit aparitiei unor elemenle
noi; ca atare el nu poate sa obtin satisfactie pentru nevoile sale, ajungand la
o disperare profund.
Concluzie: Este vorba de copiii- victima victime ale unor grave
perturbari afective, determinate de un mediu familial neanimat, atemporal care
face din copilul lor ,,o masina. Prin aceasta, autorul descrie o teorie care
culpabilizeaza parintii, considerandu-i pe parintii drept prima cauza a
handicapului propriilor copii (perturbare afectiva grava).

FRANCES TUSTIN
6

Ipoteza sa se bazeaza pe faptul ca autismul poate fi explicat prin


,,ruptura copilului de la sanul mamei (in sens metaforic), copilul fiind
considerat ,,o prelungire a corpului mamei. In felul acesta, dezvoltarea psihica
a fost stopata intr-un stadiu precoce al vietii de trairea maternala, cand
,,copilul avea inca nevoie de a trai iluzia unei contopiri corporale cu mama.
Aceasta iluzie trebuie eliminata progresiv, printr-o pregatire simultana atat a
mamei cat si a copilului, iar momentul separarii trebuie realizat treptat. Aceasta
ruptura creeaza trairea de ,,discontinuitate corporala, intre corp si mediu, ,,o
ruptura a unei parti din sine insusi.
Copilul prezinta tendinta de a completa propriul sau corp, folosind si
manipuland obiecte neanimate, pentru a pastra sentimentul de continuitate
minimala.Plecand de la aceasta ipoteza centrala, autoarea distinge diferite
tipuri de autism:
-autism normal;
-autism primar normal;
-autismul secundar;
determinat de ruptura precoce de la sanul mamei ; Eu-1 nu este diferentiat de
Non-Eu (copilul isi construieste o cochilie protectoare, pe care o numim
crustacee), unde copilul are un comportament inert si pasiv, legat de o
slabiciune fata de sanul maternal;care cuprinde prima perioada de hranire .
Autoarea acorda multa importanta metodelor educative si pedagogice, afirmand
ca este important ca parintii, educatorii si terapeutii sa creeze o prezenta, care
sa fie resimtita de copil sub forma unei atmosfere de incredere, de caldura si de
incurajare. Se pune intrebarea: ruptura foarte precoce de la sanul maternal nu
este mai degraba o consecinta, decat originea autismului?!.
CUVINTE CHEIE:
-ruptura precoce de la sanul mamei;
-trairea psihica de ruptura, imaginata de copil ca
o ,,gaura neagra; -construirea de catre copil a unei cochilii protectoare .

MARGARET MAHLER
Autoarea descrie stadiile copilariei in urmatoarele perioade:
-faza autista;
-faza simbolica;
-faza de individualizare,
cand copilul incepe progresiv sa devina autonom.in primele luni;in
primele saptamani. Studiul facut pe copiii psihotici a scos la iveala lipsa uneia
din aceste faze in evolutia dezvoltarii lor, ce a determinat-o sa ajunga la
urmatoarea concluzie: psihoza autista este cauzata de lipsa primei faze de
7

dezvoltare a copilului, care are la baza halucinatia de despartire a mamei, care


nu a putut sa devina obiectul de referinta senzoriala. In aceasta situatie,
limitele ,,Eu-lui corporal nu ar putea sa fie percepute ; (faza simbolica dificila
poate fi originea unui autism primar sau secundar, daca mama, antrenand o
relatie simbolica cu copilul sau, traieste in imprevizibil si frustrare ; aceasta
stare va duce copilul la autism).
In psihozele simbolice copilul recunoaste pe mama sa ca fiind diferita
fata de el si ezita sa fuzioneze cu ea pentru a nu fi absorbit de aceasta; el isi
considera mama drept ,,o extensie a corpului sau, deoarece ,,el insusi nu va fi
diferit de obiectul mama. Deseori, aceste doua categorii se pot combina intre

MELAN

ele.

IE KLEIN
Autoarea afirma ca inca de la inceputul existentei sale viata fantastica a
sugarului este dominanta. Ea descrie doua perioade necesare evolutiei Eu-lui,
si anume: perioada de schizofrenie a sugarului si perioada depresiva.
Mecanismele de aparare arhaice contra unei angoase persecutive sunt
urmatoarele:
-proiectia;
-identificarea proiectiva;
-refuzul sau respingerea;
-idealizarea.
Daca ambianta maternala este neadecvata si daca unele mecanisme intrapsihice nu sunt puse in miscare, sau daca progresul cognitiv este insuficient,
atunci va avea loc fixarea patologica la prima faza precoce de dezvoltare a
copilului si consolidarea patologica schizo-paranoida (divizarea obiectului si
Eu-lui in bine si rau). Caracterul dureros al realitatii duce la identificarea
proiectiva patologica, care va face realitatea si mai dureroasa si mai
persecutiva. Intr-o psihoza, daca predomina experientele rele asupra celor bune,
copilul nu va putea sa abordeze faza depresiva, sa integreze ambivalenta sa si
nici sa construiasca o realitate adecvata.
Autoarea pare sa introduca cate ceva din reprezentarea mintala a
schizofrenului si din dizarmoniile psihotice ale copilului mare. Din contra, ea
nu aduce nici o explicatie autismului.

I. Perioada (pozitia) schizo-paranoida.


Procesele de delimitare si angoasa sunt dominante (angoasa
paranoida este angoasa de distrugere a Eu-lui pana la obiectul sau). Astfel,
8

se protejeaza fata de suferinta depresiva prin mecanismele de separare,


proiectie, intersectie si identificare proiectiva.
Separarea obiectului si a experientelor copilului in bine si rau
organizeaza universul impresiilor emotionale. Aceasta separare are ca scop
indepartarea obiectului persecutor; are loc separarea pulsiunilor agresive
si libidinoase. Obiectele rele sunt separate de cele bune si proiectate spre
spatiul inconjurator; cele bune sunt incorporate in sine. Separarea este o
conditie prealabila de integrare ulterioara; treptat se trece la perioada
(pozitia) urmatoare.
II. Perioada (pozitia) depresiva.
Binele si obiectul rau sunt percepute ca unul singur, iar mama este o
sursa atat a binelui cat si a raului. Sugarul descopera suferinta sa,
dependenta extrema fata de mama si gelozia fata de ceilalti. El va ,,proba
suferinta, nelinistea, depresia si va confrunta ambivalenta sa fata de
acest ,,obiect total (mama) prin tendintele sale agresive. Pentru a se
proteja de atacurile sale sadice fata de mama, copilul va cauta sa repare,
ceea ce va constitui premisele de afectiune fata de altii.
Aceast etap bazat pe antagonismul ntre dragoste i ur este
necesar dezvoltrii. Dac perioada depresiv va fi depit cu greu, ea
poate deveni nucleul unde se vor grefa strile patologice ulterioare.
CUVINTE CHEIE:
-viaa fantastic a copilului;
-perioada schizo-paraniod i depresiv;
-separarea i identificarea proiectiv;
-angoasa persecutiv i depresiv.

WILFRED BION
Mama este o fiin mulumit atunci cnd isi ngrijete bine copilul; ea
va veghea ca acesta s fie protejat i bine hrnit i ii va asigura o bun
dezvoltare. Gesturile sale vor reflecta gndurile, grija i sentimentele pe care
le are fa de copil.
Autorul descrie funciile de mulumire, de legatur sau de delimitare a
mamei. El situeaz relaia mam sugar, ntr-o relaie continu. Mama
supravegheaz copilul, observ i adun emoiile neorganizate sau tririle
terifiante ale acestuia, pe care le modific, fcndu-le suportabile. Ea le va reda
copilului su ntr-o form acceptabil. Copilul realizeaz c mama este bun,
dnd o form tririlor sale haotice, pe care va putea, astfel, s le pstreze ntr-un
spaiu psihic. n cadrul psihozelor autiste sau simbolice exist un derapaj al
9

acestor procese. Copilul va rmne afundat n resentimentele sale haotice, este


confuz, neputnd s realizeze ce-i lipsete. Trebuie subliniat c, pentru copilul
autist este necesar o terapie care s adune toate emoiile primitive,
neorganizate i neelaborate, pe care s le redea ulterior sub o form asimilabil.
n felul acesta, copilul va putea s acioneze pe cont propriu, s realizeze un
spaiu psihic personal i s-i organizeze viaa emoional.

GENEVIEVE HAAG
- consider relaia mam copil, ca fiind o legtur psihic; mama este
aceea care filtrez primele senzaii ale copilului, avnd un rol de paraexcitare
(excitare paralel). Copilul se va forma datorit acestui schimb de senzaii,
percepii i emoii care trec de la mam la copil. Mama trebuie s se adreseze
copilului prin cuvinte care s reprezinte triri menite s-l anime. Autoarea a
observat c la copii autiti exist o rupere a legturii psihice ntre mam i
copil. Aceast stare va genera instalarea mecanismelor autiste de supravieuire.
Astfel, copiii ajung s nu-i mai cunoasc sau s nu foloseasc anumite pri ale
propriului corp. GENEVIEVE HAAG consider c apare a doua piele, ca
sistem defensiv, ca o barier ntre copil i cei din jur. Copilul va considera
vemintele drept o carapace, o cochilie somatic rigid, care-i d posibilitatea
s-i ascund deficienele.
CUVINTE CHEIE:
-filtru i paraexcitaia;
-expunerea n cuvinte a tririlor copilului;
-mecanismele autiste de supravieuire;
-apare o a doua piele.

ESTHER BICK
-remarc lipsa de coeziune psihic i nepsarea fa de diferite pri ale
corpului; ea consider pielea ca pe un nvelis ce adpostete o serie de zone
interioare, ca un sac ce delimiteaz un spaiu n interior. Mama va deveni
obiectul de legtur al copilului, care progresiv va interioriza i apoi va percepe
propriul su organism.
E. Bick vorbete de acea zis piele psihic care va permite o
organizare progresiv a mecanismelor proiective, introective i de identificare;
n felul acesta se va dezvolta propriul psihism al copilului. n aceast situaie,
10

integrarea nu este posibil i se instaleaz comportamentul patologic,


identificarea proiectiv morbid i identificarea adeziv. Copilul se lipete de
alt persoan i folosete corpul acesteia ca pe o prelungire a propriului su
corp; aceast persoan nu este recunoscut n existena sa proprie. Uneori,
copilul i construiete o carapace denumit a doua piele muscular. El se
nvelete cu aceast piele muscular, nlocuind dependene obiectului printr-o
pseudoindependen.

CUVINTE CHEIE:
-absena coeziunii psihice (mam ft);
-pielea psihic;
-a doua piele muscular;
-Identificarea adeziv;
-Identificarea proiectiv;-Identificarea introectiv.

DONALD MELTZER
Se refer la teoriile autoarei E. Bick i descrie autismul ca pe o
dezorganizare a senzaiilor; Eu-l este dezmembrat, nu exist nici o posibilitate
de coeren, iar diferitele capaciti perceptive sunt separate unele de altele.
Astfel se realizeaz o disociere a senzaiilor, o multitudine de evenimente
senzoriale suprapuse, necoordonate i neinteligibile. Exist un vid psihic, fr
nici o posibilitate de discriminare a tririlor interne i externe.
n articolul su, autorul vorbete de un organism neexpus la toate
vnturile senzoriale i emoionale: universul relaional al autitilor este
caracterizat prin absena spaiului psihic i corporal,care sunt de neseparat i
care percep universul ntr-o manier bidimensional. Acest univers este
perceput fr profunzime i fr difereniere ntre afar i nuntru. n
continuare, autorul vorbete de lipsa de coeziune a facultilor mentale i lipsa
ataamentului fa de evenimentele unisenzoriale.
Stereotipiile sunt manevre defensive de izolare, ca o necesitate de a
controla obiectele ntr-o manier repetitiv, n scopul de a fi percepute. Copilul
va intra n crize de angoas atunci cnd posibilitile de reechilibrare devin
imposibile.
CUVINTE CHEIE:
-lipsa de coeziune a facultilor mentale;
-lipsa de ataament fa de evenimentele unisenzoriale.

11

DIDIER ANZIEU
El descrie functia psihic de dezvoltare cu ajutorul funciei corporale.
Este vorba de un Eu-corporal, prin care toate funciile psihice se vor desfura.
Mama este prima piele a copilului. Autorul descrie Eu-l piele, pe care l
consider ca pe un nveli protector i securizant de la care Eu-l va putea s
nceap, puin cte puin s se constituie, s se organizeze i s se structureze.
Aceasta ofer psihismului, contiina nveliului nostru corporal, care ne va
permite s ne ancorm i s trim n lume.
Autorul consider Eu-l corporal ca precursorul sentimentului identitii
de sine i de sensul realitii; el recunoate interaciunea mam sugar ca pe un
dublu feed-back (dubl informare), ca pe o piele comun pentru copil i mam,
ca pe o etap prealabil n procesul de recunoatere a pielei proprii i a
propriului Eu. Relaia primordial a mamei este recunoscut ca o condiie
prealabil n recunoaterea de sine.
Pielea ar avea rol in:
-meninerea psihismului;
-ocrotirea psihismului;
-para-excitaia;
-inter-senzorialitatea;
-funcia de susinere a relaiilor sexuale;
-nscrierea n urmelor senzoriale.
DIDIER ANZIEU consider pielea ca pe un manuscris original
care pstreaz urme de tersturi ale unei scrieri originale.
n psihoze exist o perturbare grav a diverselor
funcii ale Eu-lui-piele. Copilul nu poate s verifice sentimentul de continuitate
care s-i permit a diferenia senzaiile ce i-au lsat urme pe propriul creier. El
nu a putut s perceap un nveli corporal complet pentru a putea tri n lumea
care-l nconjoar. Este vorba de o aprare la nivelul Eu-lui-piele care nu a putut
s devin un postament puternic pentru a procura o bun relaionare cu
obiectele. Manuscrisul originar nu a putut s nregistreze dect urme abia
vizibile. Autorul descrie apariia unei antifuncii, numit distrucia pielei si o
alt form de autism n care copilul este depit de angoas, avnd loc o mare
permeabilitate senzorial, pielea ne-mai-putnd s asigure funcia filtru i de
modelare al stimulilor. Manuscrisul originar va fi plin de semne, care ns nu
pot fi nelese. Este vorba de o funcie toxic a Eu-lui-piele, care devine o
tunic otrvit, sufocant i dezagreabil.
CUVINTE CHEIE:
-interaciunea mam sugar;

12

-dublul feed-back;
-apariia Eu-lui-piele;
-funciile pielii;
-manuscrisul originar.
Eu-l corporal inglobeaz investiia libidinal i devine un nveli de
excitatie sexual global; pentru a forma reprezentrile la copil, oferind
acestuia senzaii-afecte uor de integrat;

D.W. WINNICCOTT
Originea psihozelor infantile este cutat n eecul relaiei de adaptare
ntre mam i copil. Copilul reprezint stadiul primar al ne-integrrii i el nu
poate exista fr ngrijirile mamei. Este nevoie i de condiiile optime de mediu
care s favorizeze dezvoltarea armonioas a copilului. Mama trebuie s fie
suficient de bun, pentru a menine o existen continu copilului pe toat
durata fazei de dependen absolut a acestuia fa de mam. ngrijirile
acordate de mam vor ajuta la structurarea Eu-lui copilului. Sentimentul
continuu al existenei nu trebuie s fie ntrerupt de neliniti exterioare, cum ar
fi, de exemplu, agresiunile.
ngrijirile mamei permit copilului s se diferenieze progresiv, trecnd
prin faza de dependen relativ, care va fi urmat de faza de evoluie spre
dependen absolut. ncepnd cu aceast ultim faz de dependen absolut,
copilul va descoperi progresiv realitatea exterioar, fiind n msur s o
neleag. Psihoza infantil este rezultatul anulrii acestor cuceriri din cauza
reaciilor de aprare fa de mediu.
Sugarul este o fiin imatur, tot timpul aflat n faa unei angoase
pe care nu o cunoate; el este fragil i dependent de mediu. Angoasele
distructive nu provin din fantasmele sale, dar sunt legate de lipsa de
dezvoltare. Dac mediul este nefavorabil, are loc un oc interior, o stare de
confuzie i o lips de integrare, oarecum i neputina de a avea relaii cu
propriul corp.
Autorul descrie depresia psihotic ca pe o discontinuitate i o ruptur
cu suprafaa corporal, cnd relaia cu obiectul nu mai este posibil. Copilul
nu va mai avea acces la existena fiinei sale i nu va mai putea diferenia
exteriorul de interior.
De asemenea vorbete de un stadiu al oglinzii. Mama care-l
privete i se ocup de copil exprim, prin mimic i calitatea ngrijirilor
acordate, imaginea dorinelor sale. n acest stadiu, copilul poate capta
13

acest portret n el nsui i pentru a-l pstra n vederea construirii propriul


Eu; imaginea mamei este precursoarea oglinzii n dezvoltarea emoional a
omului.
Autismul este o ncercare de supravieuire n faa unei anarhii i a
unui haos interior, care depesc modul de aprare contra senzaiilor
angoasante. Nu este vorba de o oprire ntr-un stadiu primar, ci de o
organizare deviant i specific. Mama susine copilul asigurnd o funcie
de suport pe lng Eu, pe care l protejeaz de angoase. Copilul va cpta
ncredere, va putea s se integreze, iar personalitatea sa va gasi un
fundament sigur.
Prin ngrijirile sale, mama va face copilul s simt o legtur solid intre
Eu-l i corpul su. Maniera de a ine copilul are un rol important n
capacitatea de acceptare i de integrare corporal. n acest fel, se permite
interiorizarea schemei i imaginii corporale. ngrijirile mamei favorizeaz
tendina nnascut a copilului de a accepta limita produs de piele, aceast
barier care separ Eu-l de non-Eu.
Adaptarea mamei la nevoile copilului creaz acestuia iluzia c exist o
realitate exterioar care corespunde propriei sale capaciti de a crea
(jocul cu realitatea). Apsarea exercitat de un obiect va determina
relaia cu acesta (relaia subiectului cu obiectul). Este necesar de a oferi
Eu-lui cadrul i timpul de a consolida aceste cuceriri, de a negocia i de a
se ntlni cu realitatea care l nconjoar.
CUVINTE CHEIE:
mama suficient de bun;
existena nelinitii exterioare;
structura unitar: sugar ngrijiri maternale;
stadiul de oglind;
autismul ncercare de supravieuire.

JACQUES LACAN

14

Consider ca drama psihoticului nu const n lipsa mamei ci n


imposibilitatea de a umple aceast lips. Autorul explic psihoza infantil prin
lipsa stadiului de oglind i din decderea din drepturi al numelui de tat. La
naterea sa, copilul este aruncat ntr-o lume simbolic i social, ncrcat de
sensuri. El triete ntr-o lume n care senzaiile sale nu sunt nc structurate i
unde imaginarul su se amestec cu propriile percepii. Accesul la simboluri nu
este posibil dect prin trecerea prin stadiul de oglind, cnd se reflect
imaginea corpului unificat; el va putea s recunoasc i s construiasc un Euimaginar, precursor al Eu-lui definitiv. Acest moment va constitui prima
cucerire imaginar a unei identiti identificarea primitiv a unei imagini
totale a corpului, pe care se vor grefa identificrile ulterioare.
Cnd copilul nu parcuge stadiul de oglind, rmne la marginea imaginarului
pierdut n fantasma corpului su, fr vreun suport cu alte obiecte; astfel el va
deveni psihotic.
Chiar nainte de concepie, copilul devine rezultatul unor proiecii paternale,
obiectul dorinei prinilor. Imaginea copilului se realizeaz prin fantasmele
prinilor, legate de istoria individual a cuplului i de o structur social
difereniat. Mama va constitui o oglind unde se amestec maniera real a
copilului i istoria fantastic maternal nscris n el. Copilul reprezint dorina
imaginar a mamei, care nu este imaginea ei, ci una care se detaeaz de corpul
i de existena sa real.
Autistul nu are acces la stadiul de oglind; Eu-l su corporal nu este separat de
cel al mamei. El triete ntr-un stres nedeterminat, iar tririle senzoriale i
emoionale nu pot fi controlate.
Autorul consider c psihoza este legat de decderea semnificaiei de non-tat,
adic absena inscripiei de castrare simbolic in incontient.
Dei la natere, este rupt biologic de mam, el continu s formeze cu aceasta
un tot, i caut s atrag asupra lui toat dorina mamei. Se poate spune c
sugarul este ntr-o poziie de falus maternal. n acest situaie, funcia tatlui
este de a rupe copilul din aceast poziie. El va proceda la castrarea simbolic,
pentru c tatl reprezint o lege (interzicerea incestului).
Mama asigur o funcie de mediere in legea tatlui.
Psihozele corespund unei structuri psihologice, unde procesul de castrare nu a
avut loc; copilul rmne ntr-o relaie cu mama, unde tatl nu-i mai gsete
locul.
15

CUVINTE CHEIE:
stadiul de oglind
fantasma corpului
Eu-l imaginar, precursor al Eu-lui adevrat
decderea non-tatlui
castrarea asimbolic
Psihologul

Cornelia

Codreanu

Acesti copii sunt captivi intr-o lume a tacerii, intr-o lume lipsita de
zambete sau de bucuriile normale ale copilariei. Au uneori ochii atat de
expresivi incat ai impresia ca traiesc intr-o lume a lor, refuzand sa o acepte pe
cea in care i-am adus noi, pentru ca nu este suficient de buna pentru ei. Incerci
sa le vorbesti dar nu te inteleg. Adesea continua sa faca ceea ce faceau dand
impresia ca nu aud. Nu vorbesc desi simti ca ar avea atat de multe de spus.
Acesti copii au fost descrisi sugestiv, ca fiind intr-un labirint cu peretii de
sticla,si in imposibilitatea de a comunica cu ceea ce este dincolo de acestia. Si
atunci nu pot decat sa lovesca acesti pereti in speranta de a fi auziti si intelesi.
Autismul are o plaja larga de gravitate. Incepand de la formele usoare, in
care se gasesc copiii greu sociabili, considerati foarte seriosi, care
interactioneaza dificil chiar si cu parinti, si au anumite obiceiuri neobisnuite,
pana la cazurile grave in care vorbirea lipseste cu desavarsire, iar copiii sunt in
imposibilitatea de a fi independenti sau de a interectiona in vreun fel cu lumea
inconjuratoare. Depinde foarte mult nu numai gravitatea bolii, ci si momentul
in care aceasta este descoperita si se incepe terapia cu ei.
Autismul este din pacate, o boala grava, fara leac, dar care poate fi
ameliorata daca este depistata din timp si tratata corespunzator. Primele semne
pot
aparea
inca
din
primele
luni
de
viata.
Copilul autist, nu zambeste, nu rade. Nu se uita in ochii celuilalt. Nu
intinde manutele catre parinti. Are o expresie a fetei aproape imobila si nu
reactioneaza aproape deloc la ceea ce-l inconjoara. Prefera anumite pozitii ale
corpului si repeta mecanic anumite miscari. Mai marisor, la varsta primelor
gungureli, acestea intarzie. Nici cuvintele nu se grabesc sa apara in gurita lui.
Multi parinti ignora acest aspect punandu-l pe seama unei simple intarzieri in
vorbire sau cel mult il suspecteaza de probleme cu auzul si vorbirea. E trist cum
pe acesti micuti jucariile ii lasa reci. Ursuletii care se invartesc deasupra patului
o fac in zadar. Sunetul jucariei muzicale trece pe langa urechea lor. Nu stiu sa
16

ceara

sau
sa
arate
cu
degetul
ceea
ce
doresc.
Atunci cand cresc mai marisori, in formele mai usoare ale bolii, desi isi
pot coordona miscarile partial sau chiar total, au predilectie spre repetitivitatea
exagerata a unor activitati sau gesturi. Bat cu lingura in farfurie, invart o roata,
apasa un buton, etc. Daca adultii nu ii opresc, pot continua acest lucru ore in sir.
Daca reusesc sa-si insuseasca vorbirea si acesta este marcata de stereotipii
verbale. Repeta anumite cuvinte. Rare sunt cazurile in care reusesc sa conceapa
propozitii
cursive,
coerente.
Au crize de plans inexplicabile, care pornesc din senin si se opresc fara
un motiv plauzibil. Au tendinta sa se legene cu tot corpul sau sa-si miste
mecanic, timp indelungat mainile in aceiasi miscare. Datorita faptului ca nu pot
comunica, frustrarile lor sunt aduse la suprafata de iesiri si sentimente violente.
aprilie 12, 2009
Autismul nu este o boal, ci o tulburare neuro-biologic i care ine de
abilitarea de comunicare a persoanei, a spus dna Carmen Gherc, preedintele
filialei Iai a Asociaiei Naionale pentru Copii i Aduli cu Autism. O persoan
cu autism are o capacitate calitativ sczut n interaciunea cu ceilali, are
dificulti n a-i crea relaii de lung durat, evit s priveasc n ochi o alt
persoan i nu este interesat de contactul cu alii, i este greu s neleag
sentimentele i reaciile altora, are o capacitate sczut de comunicare i
deseori nu folosete limbajul pentru a comunica. Are un comportament limitat,
repetitiv i stereotip n interese i activiti. Pentru muli copii cu autism, jocul
nu are variaii i este legat deseori de un anumit obiect. Ei folosesc greit chiar
i jucriile, explica dna Gherc, fcnd referire i la unul dintre jocurile fiului
ei: Este un exemplu pe care l folosesc des, pentru c este clasic. Robert nu se
juca normal cu mainua pe covor, ci o rsturna i nvrtea roile.
Un copil cu autism este diagnosticat cam pe la vreo 2-3 ani.
Copilul meu avea aproape doi ani, vrst pn la care nu a dat nici un semn de
autism. Am observat c ncepuse s-i piard din achiziii. Nu mai rspundea la
stimuli, prea c nu aude. Am fcut tot felul de investigaii i, la final, am aflat
c era vorba despre autism, a derulat dna Gherc un film al memoriei. Pentru
ea, momentul de atunci a fost i unul de rentoarcere n bncile colii. A
participat la foarte multe cursuri despre autism, a nvat cum pot fi ajutai
copiii care au o astfel de tulburare i a nceput o lupt cu sistemul care le refuz
multe lucruri copiilor i adulilor cu autism.
Prima msur a fost deschiderea, la Iai, a filialei
Asociaiei Naionale pentru Copii i Aduli cu Autism, organism prin care a
nceput s deruleze proiecte n sprijinul persoanelor care sufer de aceast
tulburare. n general, oamenii se tem de diferene, accept cu greu ideea c alii
pot fi altfel. Despre persoanele cu autism tiu doar c au probleme de
17

comunicare, dar nu tiu c au o gndire concret, c neleg ceea ce li se spune


chiar dac nu vorbesc, c pentru ele limbajul non-verbal este foarte important.
Pentru o persoan cu autism poate fi greu s neleag cuvntul n adevratul
su sens, s sesizeze confuziile i pericolele, s fie nesincer i s neleag
nesinceritatea ori inteniile ascunse din comportamentul altora i sentimentele
altora. De aceea, au nevoie de sprijin, iar aici un rol foarte important n are
statul, care ns nu a fcut mare lucru.
Copiii cu autism trebuie integrai n nvmntul de
mas, aa cum este n multe ri, iar adulii au nevoie de un loc de munc, pe
care ns muli li-l refuz.
Filiala Iai a ANCAAR, cu sprijinul Fundaiei Ancora Salvrii, a
reuit s obin dou clase de elevi la coala Special Constantin Punescu.
De ei se ocup o echip din care fac parte psihologi, psihopedagogi, un
educator specializat, logopezi i kinetoterapeui. Faptul c petrec att de mult
timp la coal i ajut pe aceti copii s devin mai independeni. Aici primesc
cunotine noi prezentate ntr-o manier cursiv, dup programe colare
adaptate specificului tulburrilor din spectrul autist, ne-a mai spus dna Gherc.
La Iai, a fost prezent Anke van Wijk, consultant autism/logoped,
de la Lunet zorg, o organizaie pentru persoane cu dizabiliti mentale i
coordonatorul proiectului de formare profesional n domeniul autismului n
Iai. Este vorba despre copiii cu autism, nu despre copiii autiti, pentru c dac
analizm fiecare persoan n parte, fiecare dintre noi are n el un element
autist, ne-a spus dna Anke van Wijk. Cursuri despre autism vor mai fi
organizate i n urmtoarea perioad, respectiv nc dou ntlniri n acest an
(iunie i octombrie/noiembrie) i anul viitor, n primvar i n toamn, cnd va
avea loc i nchiderea cursului de autism.
Timp de o sptmn, la Centrul de Servicii Comunitare Sf.
Andrei din Iai s-a desfurat training-ul cu tema Intervenia asupra
copilului cu autism, organizat de Direcia General de Asisten Social i
Protecia Copilului Iai, n parteneriat cu Organizaia Z.Z.G. Olanda,
reprezentat de dna Anke Van Wijk i Asociaia Stichting Dominique Roemenie
Olanda, reprezentat de dna Antoinette Smits. Acest training face parte dintr-un
proiect de formare de 3 ani, de care este responsabil Fundaia ZZG Olanda
i care are ca scop perfecionarea celor care lucreaz cu persoane cu Tulburri
din Spectrul Autist (TSA), n colaborare cu Facultatea Fontys din Olanda.
Prima colaborare dintre olandezi i Centrul Sf. Andrei dateaz din 2006,
cnd a fost nfiinat o grup pentru copiii cu autism, cu un sprijin de 2.000 de
euro din partea olandezilor, am aflat de la dna Georgeta Ciobanu, eful
Centrului de Servicii Comunitare Sf. Andrei.
Seminarul desfurat n perioada 2326 martie a fost al

18

patrulea organizat la Iai de specialitii olandezi, primul simpozion avnd loc n


mai 2007. Au mai urmat apoi dou ntlniri, n mai 2008 i noiembrie 2008, n
cadrul crora s-a discutat despre reabilitarea copiilor cu autism, metode de
stabilire a diagnosticului, cauzele care determin autismul i metode de
recuperare ale copiilor cu autism. La aceste manifestri au fost invitai de
fiecare dat logopezi specialiti n autism, psihologi, medici din Olanda, dar i
asisteni sociali, educatori specializai care lucreaz n centrele de plasament
din Iai i centrele de zi pentru copiii cu nevoi speciale, ct i prinii copiilor
cu autism. Printre proiectele de viitor ale specialitilor olandezi se numr
traducerea unor cri despre autism, care s vin n sprijinul specialitilor
romni i nu numai, dar i implementarea unui proiect pilot, n colaborare
cu Facultatea de Psihologie din cadrul Universitii Al.I.Cuza Iai, care
prevede nfiinarea unui master n autism, pentru pregtirea tinerilor
studeni
ieeni.
Maura
Anghel,
Geanina
Manolache
Imprimat de la http://www.evenimentul.ro (duminica, 12 aprilie 2009).
Adresa articolului este http://www.evenimentul.ro/articol/autismulcalatorie-intr-o-lume-tacuta.html
In lume exista peste 67 de milioane de persoane care prezinta tulburari
de spectru autist si conform acelorasi statistici in Romania sunt peste 30.000 de
copii (ne)diagnosticati cu tulburari din spectrul autist.

Test ocular pentru diagnosticarea autismului


la bebelusi
By materialeaba
Test ocular pentru diagnosticarea autismului la bebelusi (2008-08-26)
Revista Somatoterapia Nr. 31 /2008
Test ocular pentru diagnosticarea autismului la bebelusi
Sursa: Rompress
O echipa de cercetatori canadieni a pus la punct un test care permite
diagnosticarea autismului la copii inca de la varsta de 9 luni. Studiul foloseste o
tehnologie ce permite urmarirea si masurarea miscarilor oculare ale copiilor.
Acest test ce presupune diagnosticarea precoce a autismului se bazeaza
pe ipoteza ca un copil care interactioneaza vizual cu mediul in care se afla are o
dezvoltare psihica normala. Conform cercetatorilor, copiii care sufera de autism
nu-i privesc pe ceilalti oameni in ochi si evita sa-si fixeze privirea pe fetele
acestora.
Autismul se transmite ereditar. Autismul care se manifesta prin foarte
19

slabe relatii si interactiuni sociale si de comunicare, afecteaza 1 persoana din


1.000. In ceea ce priveste gradul de incidenta al autismului in functie de gen,
proportia dintre baieti si fete este de 4 la 1. In aceasta cercetare a fost ales un
esantion de copii proveniti din familii cu antecedente in autism si un alt
esantion martor, de copii proveniti din familiile in care nu existau rude suferind
de autism.
Directia privirii copiilor a fost masurata folosindu-se un sistem
informatic de detectare a miscarilor oculare. Acest test este conform
realizatorilor sai, cu totul obiectiv in descoperirea semnelor autismului. Acest
test poate fi facut in doar 10 minute si nu este deloc influentat de alti factori,
precum experienta profesionala a medicului.
Pana in prezent, stiinta nu permitea diagnosticul autismului decat dupa varsta
de 3 sau 4 ani. Acest test este cu atat mai important cu cat diagnosticarea cat
mai rapida a autismului ofera mai multe sanse de vindecare a acestei afectiuni.

Ziua de 2 Aprilie a fost declarata, la data de 18 decembrie 2007, de


catre Natiunile Unite, Ziua Internationala de Constientizare a
Autismului.
Cauze
Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui
factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de
manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca
sunt implicate mai multe gene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un
rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori,
printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.
Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat
anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de
emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale
neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite
mesaje in interiorul creierului.
20

Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara


cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.
Simptome
Simptome principale
Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta.
Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in
urmatoarele domenii:
Interactiuni sociale si relatii interpersonale. Simptomele pot fi:
- probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare
nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale
corpului
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu
alte persoane
- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea
sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.
Comunicarea verbala si nonverbala. Simptomele pot fi:
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din
persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu
autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
- limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu
autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand
(ecolalie).
- dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are
conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu
inteleaga ca cineva glumeste.
- pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a
intelege mesajul, sensul transmis.
Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc. Simptomele pot fi:
- o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se
concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei
21

masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.


- preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt
adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
- nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu
autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de
salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in
leganarea corpului.
Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre
parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi
autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei
tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei
timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut
in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu
incepe sa vorbeasca.
De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea
copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi
in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la
distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea
copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a
comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte
putini sunt complet izolati din punct de vedere social sau "traiesc intr-o
lume a lor, proprie".
Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti
castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a
relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la
22

adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.


Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive,
anxietate sau epilepsie.
Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata
independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata
autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica.
Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu
inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time)
sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la
domiciliu.
La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt
functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi
in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti
oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste
medie.
Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati
savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea
unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De
exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau
apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot
sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra
repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.
Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de
dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt
23

neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de


dezvoltare, cum ar fi tulburarea sau sindromul Asperger sau sa aiba
simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii
au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru
autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze
cu autismul.
Diagnostic
Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de
toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa
urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare.
Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si
pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea
comportamentului.
In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale
intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la
varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu
exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane
(ecolalie)
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice
varsta.
In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau
nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor
nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati
indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte
probleme de dezvoltare.
In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de
sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in
24

dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si


orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau
depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau
comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce
varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist - psihiatru sau
psiholg.
Investigatii
Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea
autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform
programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta
pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al
evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga
potentialul sau maxim.
In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la
un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca
aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de
dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi
intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de
tip evitant.
Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale
(de dezvoltare a copilului) sunt:
- medicul pediatru
- psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
- logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.
Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare
pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul
respectiv. Acestea cuprind:
- istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical,
25

psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de


exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc,
dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca
parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat.
- ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale
de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute
pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.
- alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot
aplica la copiii mai mici de 3 ani.
- observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in
dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite
comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.
- teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
- se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum
afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
- evaluare somatica
- examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca
poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.
Aceste teste includ:
- examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si
inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala
- teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL
(probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt
prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.
- teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este
prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile,
cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare
continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de
copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb,
care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.
In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare. Aceste
teste sunt:
- analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are
26

intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De


exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme
legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate
fi identificat cu ajutorul acestei analize.
- o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de
epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu
privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe
care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).
Tratament

Tratament - generalitati
Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu
autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al
tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi
variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile
aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.
Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei
persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism
raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa
imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative
si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.
Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul
imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea
pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv
imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.
In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
- Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis)
- Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare
Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related
27

Communication Handicapped Children)


- si integrarea senzoriala
Terapii specializate. Aceste cuprind:
- logopedie
- terapie ocupationala
- fiziokinetoterapie
Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor
asociate, cum ar fi :
- depresia
- anxietatea
- hiperactivitatea
- comportamentele de tip obsesiv-compulsiv
Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da
indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la
terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de
integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este
important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii
sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu
sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui
tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare,
bine controlate, care pot avea valabilitate.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a
invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora
indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este
necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata
incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.
Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se
ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a
invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de
28

antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea


copilului.
Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte
importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale
copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al
celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si
familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de
protectie a copilului.
Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul
in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai "pe
picioarele lor", pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane
de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea
copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea
copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament
pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine
structurat, in mod constant.
Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte
persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
- educatie
- identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea
modalitatilor de a le face fata
- comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
- adaptarea la diferite medii
- invatarea abilitatilor sociale si de comunicare
Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea
copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute
cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete
diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care
apar atunci cand au in grija un copil cu autism.
Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult
29

riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte
afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii
influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete
modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.
Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude
apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri
pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor
sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii,
alaturi de copilul cu autism.
Profilaxie
Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism
si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate
nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul
anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia
si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli
severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.
Tratamentul Autismului nu este unul medicamentos.
Singura terapie aplicata si care da rezultate foarte bune daca
este sutinuta si timpuriu depistata, este asa numita Applied
Behavior Analysis - Analiza aplicata a comportamentului.
Aceasta consta in insusirea treptata, mecanica si rigida la
inceput, a anumitor comportamente, gesturi, activitati si
inlaturarea celor specifice bolii. Rezultatele nu vor intarzia prea
mult, desi abia in 2-3 ani de munca asidua se poate spune ca
acestia pot deveni independenti si se apropie de normalitate.
Trasatura esentiala in autism este interactiunea sociala
alterata, copilul este complet dezinteresat de mediul in care se
afla, respinge orice comunicare, mai mult, pare incapabl de a
recepta emotiile celor din jur,de a raspunde la ele. In fapt,
defectul este mult mai profund, copilul autist pare sa nu
inteleaga semnificatiile, semnalele din mediul social, deci nu

30

poate oferi reciprocitate, nu se poate adapta si integra


adecvat. Din acest motiv, functia simbolica a limbajului insusi
este afectata. Astfel ori nu apare ori prezinta caracteristici
bizare, continutul notiunilor utilizate isi pierd semnificatia sau
recurgerea la "limbajul de papagal". Comportamentul este
stereotip, bizar, rigid. In schimb se poate atasa de un obiect
caruia ii va valorifica anumite valente neobisnuite. Schimbarea
mediului poate determina actiuni agresive si autoagresive din
partea autistului care prefera imuabilitatea.
Tratamentul autismului are dou mari componente. Una medicamentoas
pentru tratarea simptomelor autismului i un proces de nvare pentru
recuperarea deficitului de cunoatere prezent n toate ariile: cognitiv,
autoservire, motor, limbaj-comunicare, socializare, joc i nu n ultimul rnd
afectiv-emoional.
Pentru tratamentul medicamentos propun tratamentul medicamentos
homeopat.
Homeopatia este o specialitate medical veche de 200 de ani i care se bazeaz
pe principiul similitudinii. Astfel administrarea unei substane (de origine
mineral, vegetal sau animal) zilnic unui grup de oameni clinic snatosi, n
timp vor dezvolta un grup de simptome somatice i/sau psihice. Persoanele care
prezint simptomele respective, produse n mod natural de o boal, se pot
vindeca dac primesc, substana care le produce, ntr-o concentraie
infinitezimal.
Autismul infantil se caracterizeaz printr-o pleiad de simptome. Exist un grup
de medicamente homeopate care acoper aceste simptome.
Ce trateaz homeopatia n autism?
Fac parte din grupul medicilor care consider ca autismul este rezultatul
multiplelor vaccinri pe un teren particular. Condiia obligatorie este terenul
particular, vaccinul fiind factorul declanator.
Cu tratamentul homeopat tratez terenul pe care s-a facut vaccinarea,
simptomele autismului i efectele secundare ale vaccinrii (detoxifiere fa de
vaccinurile primite). n urma detoxifierii nu se pierde imunitatea ctigat n
urma vaccinrii. Prin teren particular neleg un tip constituional, pentru care
administrez medicamentul homeopat constituional. Pentru simptome utilizez
unul sau mai multe medicamente homeopate care acoper cele mai importante
i urgente simptome pe care le reclam printele.

31

Pentru efectele secundare ale vaccinrii folosesc vaccinul n diluie


homeopat, administrat n diluii succesive, n ordine invers programului de
vaccinare, (metoda dr Tinus Smith, Olanda) i continui cu medicamentele
primite de mam n timpul sarcinii, tot n diluii homeopate succesive. Ca semn
de drenaj apare un scaun moale, urt mirositor, sau scaun normal, dar de mai
multe ori pe zi, urt mirositor, o diaree i/sau o erupie cutanat. La unii copii n
timpul drenajului survine o perioad de aparent pierdere a tuturor achiziiilor
pn n acel moment i pentru o perioad de ore sau zile prezint
simptomatologia autist pe care o avea nainte de orice tratament. Acest episod
de drenaj zgomotos pentru familie, copil, terapeui este foarte frustrant, dar
este foarte benefic pentru copil i familia lui. Dup un asemenea drenaj
zgomotos copilul i revine la fel de repede cum s-au instalat simptomele
drenajului, dar n schimb prezint achiziii mari ntr-un domeniu n care era
deficitar. Ex. un copil care face ABA, dup acest drenaj, un program pe care nu
reuea s-l nvee n cteva sptmni l nva ntr-o or sau mai putin. Dup
fiecare drenaj zgomotos copilul devine mai uman i nva mai repede.
Obiectivele tratamentului homeopat n autism
Primul obiectiv este tratarea celor mai grave i suprtoare simptome:
auto i/sau heteroagresivitate, pavor nocturn, anxietatea extrem (acolo unde
exist). Copilul autist are o pereche de prini obiect de care se folosete cnd
are nevoie de ceva. ntre dou nevoi, prinii nu conteaza pentru el. Urmatorul
obiectiv este refacerea relaiei copil printe, adic transformarea printelui
obiect n printele adevarat. Cum ar spune comportamentalitii, ncepem cu a-l
nva cine i sunt prinii i s aib sentimente fa de ei, asemenea copilului
tipic. n urma tratamentului homeopat copilul devine mai prezent, mai atent,
ncepe s primeasc i s simt dragostea prinilor i ncepe s devin mai
afectuos i s aib o relaie afectiv spontan i din proprie iniiativ cu prinii.
Refcndu-se relaia cu prinii, frica de nou ncepe s se reduc i devine mai
curios i ncepe s exploreze.
ncepe s aib simul pericolului i apar frici pe care nu le-a mai avut niciodat,
fiindc pe msur ce iese din lumea lui ncepe s aib simul pericolului, frici
normale la copilul tipic pe diferitele etape de dezvoltare psihic.
Autostimularile sunt mai reduse, ncepe s gngureasc i s accepte compania
copiilor in jurul su, ncepe s nvee spontan copiind ce vede c fac alii in
jurul su. Urmnd tratamentul homeopat copilul iese din lumea lui la vrsta la
care s-a oprit dezvoltarea psihic. De aici el va ncepe s nvee i va trece prin
toate etapele de dezvolatare psihic ale copilului tipic.
Evoluia copilului cu tratament homeopat
Toate simptomele, strile, pe care copilul le-a avut n trecut i care nu au
32

fost vindecate, ci doar suprimate, vor reaprea n ordine invers apariiei.


Autostimulrile, ritualurile copilului au fost frecvent suprimate prin terapie
comportamental, care un comportament inacceptabil social l transform ntrun comportament acceptabil social. Terapia comportamental nu a acionat pe
dorina copilului de autostimulare, ci doar copilul a fost redirecionat s fac
altfel.
Ultimele achiziii pe care le-a dobndit printr-un proces de nvaare
mecanic, le pierde n urma nceperii tratamentului homeopat, rmane doar ce a
invaat real. Pentru ce a nvat mecanic, trebuie s i se arate din nou i acum va
nva natural ca i copilul tipic.
Copilul, dup nceperea tratamentului homeopat ncepe s primeasc i
s ofere afeciune i are nevoie s fie nconjurat de dragostea prinilor (nu de
disperare). La debutul terapiei el are vrsta la care s-a oprit evoluia (un an, sau
mai puin). Relaia afectiv ntre prini i copil, trebuie s fie asemntoare
relaiei afectiv-emoional cu unui copil mai mic de un an, cci de la aceasta
vrsta plecm in procesul de recuperare a copilului. Chiar dac prin ABA a
recuperat mult pe cognitiv i pe limbaj, afectiv-emoional frecvent el a
recuperat foarte puin. i n acest caz vrsta afectiv-emoional a copilului este
de un an sau mai puin si tot de la aceast vrst ncepe recuperarea.Devenind
afectuos cu familia ncepe s socializeze i st cu ea i nu mai dorete s stea
izolat singur n alt camer. ncepe s comunice non-verbal i apoi verbal prin
gngureal, lalalizare i apoi prin cuvinte stlcite i apoi propoziii. Tratamentul
homeopat l face capabil s simt afeciunea prinilor i l face capabil s ofere
afeciune. Devenind afectuos apare dorina de comunicare, i dorind s
comunice va achiziiona limbajul, cci apare necesitatea lui. Fiind afectuos,
socializnd, comunicnd el este deblocat din lumea lui i rencepe s nvee
n mod natural. Deprinderile de autongrijire i autoservire ncepe s le
deprind uor.
Copilul cu autism are frecvent o inteligen normal sau peste medie. La
testele de inteligen rezult c are un retard mediu spre sever. Acest rezultat
apare deoarece copilul fiind blocat in lumea lui, informaia nu ajunge la el i de
la el nu plec informaii spre mediu. Copilul cu retard real, este atent, este
prezent, vrea s nvee, dar intelectual nu are cu ce. Copilul cu autism
intelectual poate s nvee, doar c nu exist schimb de informaie ntre el i
mediu. Implicit, inteligena lui fiind normal i redobndind capacitatea de a
nva, ncepe recuperarea deficitului cognitiv dintre vrsta lui biologic i cea
emotional-cognitiv.
Limita tratamentului homeopat
n urma tratamentului homeopat copilul devine capabil s simt i s
33

traiasc i s exprime sentimentele umane, redevine capabil s nvee natural i


spontan. Ce nu face tratamentul homeopat? Nu l nva pe copil cum s fac i
de aceea tratamentul homeopat trebuie completat cu un proces de nvaare.
Procesul de nvaare implic mai nti o evaluare a nivelului global de
dezvoltare i apoi elaboarea unui plan de nvaare-recuperare. Pentru procesul
de nvaare recomand Analiza Comportamental Aplicat (ABA), care dac este
fcut corect are o eficien foarte mare. Dezavantajul acestei terapii este costul
mare al ei, un cost pe care nu i-l permit multe familii de la noi. Rezultate bune
obin i cei care lucreaz cu un psihopedagog sau psiholog de recuperarea cu
experien n lucrul cu copii cu dizabiliti. Echipa terapeutic a copilului autist
este complex i este format n primul rnd din prinii copilului autist,
psihiatrul de copii, psiholog cu experien n consilierea familei care are un
copil autist, psiholog de evaluare, coordonator ABA, tutori, logopedul,
kinetoterapeutul i art-terapeutul.
Consilierea familiei este foarte important cci ajut prinii s ias din
starea de disperare de dup aflarea diagnosticului. i ajut s neleag ce este
autismul i cum s-i ia punctul de sprijin n ei nii. Logopedia i ajut s
nceap s comunice i apoi s dobndeasc limbajul verbal.
Kinetoterapia are rolul s-l ajute pe copilul autist s fac micrile pe care le
face orice copil tipic i s dispar stngciile din micrile lui. Art-terapia l
ajut s se poat exprima, s se elibereze de tensiunile acumulate, s cpete
incredere in el.
Concluzii
Tratamentul homeopat trateaz simptomele autismului, efectele secundare ale
vaccinrii i corecteaz terenul pe care s-a facut vaccinarea. Tratamentul
homeopat poate s ajute printele s ias din starea de TSPT de dup aflarea
diagnosticului.
Tratamentul homeopat trebuie completat cu consilierea familiei, evaluarea
nivelului de dezvoltare coroborat cu un proces de nvare, cu logopedie, cu
kinetoterapie i art-terapie.
Cel mai recent studiu realizat a inclus 565 de copii, baieti si fete, care
prezentau semne sugestive pentru autism si pentru tulburari psihice din aceasta
sfera. In randul lor, fetele cu greutate mica la nastere erau mult mai frecvent
afectate comparativ cu baietii cu greutate si varsta gestationala asemanatoare.
De asemenea, specialistii au constatat ca prematuritatea (nasterea la mai putin
de 33 de saptamani) si greutatea mica la nastere influenteaza in mod diferit
grupurile de copii, in functie de tulburarea psihica pe care o au (daca autismul
34

coexista sa nu cu alte afectiuni de aceeasi natura sau din sfera cognitiva, in


general). Specialistii considera studiul ca fiind foarte important deoarece in
urma efectuarii lui s-a ajuns la concluzia ca nu exista o singura cauza pentru
aparitia autismului, ci este cel mai probabil vorba de factori plurietiologici care
concureaza si care duc in final la aparitia acestei boli.
Autismul este o tulburare psihica ce se caracterizeaza prin
afectarea capacitatii de interactiune si relationare cu alti indivizi din mediu, dar
si prin adoptarea unui comportament restrictiv si repetitiv. Copilului ii lipseste
capacitatea de a initia si intretine relatii cu cei din jur, capacitatea de a isi arata
emotiile, nu poate utiliza un limbaj adecvat si are propriile comportamente si
obiceiuri.
Specialistii au studiat si inca studiaza cu foarte mare atentie si dedicatie cauzele
de aparitie ale acestei afectiuni, insa, pentru moment, raman inca foarte multe
necunoscute. Acesta este motivul pentru care descoperirea unei legaturi intre
afectiune, prematuritate si greutatea mica la nastere da sperante cercetatorilor
ca autismul poate fi prevenit.
Printre cauzele posibile enumerate pana in acest moment de catre
specialisti se afla:
- Cauze genetice: sunt cele mai frecvent incriminate, in peste 90% dintre
situatii;
- Expunerea fatului la infectii intrauterine;
- Diabet gestational al mamei;
- Afectiuni tiroidiene ale mamei;
- Comportamente cu risc in timpul sarcinii: consumul de droguri, alcoolismul,
fumatul;
- Actiunea factorilor teratogeni (care sunt deosebit de periculosi in primele 8
saptamani de gestatie) in special actiunea unor medicamente de tipul
talidomidei, acidului valproic, misoprostolului, dar si chimicalelor de tipul
pesticidelor, solventilor, metalelor grele;
- Infectii virale, afectiuni ale sistemului imun.
Studii recente au sugerat ca prematuritatea si greutatea mica la nastere
sunt factori care dubleaza riscul de aparitie a autismului, mai ales in cazul
fetitelor. Acest risc exista si in cazul baietilor, insa el este mai redus. Acest fapt
este oarecum suprinzator, deoarece autismul este o afectiune mult mai fecventa
in populatia generala, la baieti comparativ cu fetele (rata de aparitie este de
35

3:1).
Unul din patru copii nascuti prematur (avand varsta gestationala
cuprinsa intre 23-30 de saptamani) si cu greutate foarte mica (mai putin de
1500 de grame) au semne de autism daca sunt examinati dupa varsta de 34 ani.
Lista factorilor incriminati in aparitia autismului infantil este foarte
lunga, si in ciuda faptului ca ea curpinde numeroase cauze, specialistii au inca
dubii in legatura cu influenta lor exacta asupra aparitiei si mentinerii afectiunii.
http://www.sfatulmedicului.ro/Autismul/posibila-legatura-dintre-autismsi-greutatea-mica-la-nastere_4728

http://materialeaba.wordpress.com/2008/08/11/manual-lovaas/

CAPITOLUL 2

Modelul continuitii: Alternative la diagnostic


Teoriile tradiionale despre persoanele care sufer de autism postuleaz c
acestea ar avea ceva n comun, care le difereniaz de alte grupuri de persoane.
Acest punct de vedere d ns natere la o serie de ntrebri. Mai nti, dei
persoanele cu autism par la nceput a fi un grup destul de omogen, la o privire
mai atent descoperim c exist o gam larg de diferene individuale, care pun
la ndoial faptul c aceste persoane ar avea ceva n comun. De exemplu,
nainte de tratament, autitii se pot nscrie ntr-o limit normal a coeficientului
de inteligen i a stpnirii limbajului, sau la fel de bine ntr-un interval de
retardare profund a funcionrii intelectuale (American Psychiatric
Association, 1987). Unii autiti ncep tratamentul avnd capacitatea de a imita
vorbirea altora, unii asimileaz limbajul foarte rapid dup nceperea
tratamentului, unii l asimileaz foarte ncet, iar civa nu reuesc s imite
vorbirea altora i s realizeze comunicarea auditiv nici dup o pregtire de
durat. Acestui grup trebuie s i se predea forme de comunicare vizual, cum ar
fi citirea i scrierea sau Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini
(Capitolul 29 i respectiv 30). O variabilitate similar se poate observa i dup
ncheierea tratamentului. Lovaas (1987) i McEachin, Smith i Lovaas (1993)
36

au raportat existena a trei grupuri distincte de rezultate, dup aplicarea unui


tratament intensiv la copii autiti cu vrste precolare: un grup a ajuns la
funcionare normal, un grup intermediar a realizat o serie de progrese, iar un
grup rezidual mai mic nu a avut dect foarte puin de ctigat de pe urma
tratamentului. Ipoteza c autitii au probleme unice i distincte poate fi pus
sub semnul ntrebrii i din prisma faptului c studiile de pn acum au
constatat c toate comportamentele autitilor pot fi observate i la alte grupuri
de persoane, inclusiv la copii normali (Rutter, 1978). De exemplu,
comportamentele autostimulative ca balansarea i btutul din palme, foarte
adesea ntlnite la autiti, se observ i la copiii normali (Kravitz i Boehm,
1971). Ecolalia, odinioar considerat simptom al unei dereglri psihice, poate
fi observat ntr-o form tranzitorie. Copiii normali au manifestri isterice, iar
unii se dau cu capul de suprafee tari ca i copiii autiti, chiar dac mai puin
intens i pe perioade mai mici de timp. ntr-adevr, dac vom echivala vrsta
mental a autitilor cu aceea a persoanelor normale i le vom compara
comportamentele, vom constata c majoritatea diferenelor dispar (DeMeyer,
Hingtgen i Jackson, 1981).
DeMeyer et al. (1981) i Rutter (1978) au scris lucrri excelente despre
problema pus de diferenele individuale i suprapunerea comportamental. Ei
au sugerat c diagnosticul de autism poate s reprezinte o multitudine de
probleme comportamentale, cu o multitudine de etiologii. n consecin, nu ne
surprinde faptul c eforturile de identificare a cauzelor sau tratamentelor
eficiente prin intermediul abordrilor tradiionale au fost sortite eecului. n
esen, problema este c existena unei entiti numit autism este o ipotez
(Rutter, 1978). Aspectul de tentativ al acestei ipoteze este adesea trecut cu
vederea. De exemplu, afirmaia c Leo Kanner a fost descoperitorul
autismului (e.g. Schopler, 1987), d impresia eronat c avem confirmarea c
autismul exist. Trebuie s amintim c, la fel ca n cazul oricrei ipoteze,
autismul este un concept care fie poate facilita studiul, fie sa-l impiedice, fie sal orienteze gresit cu privire la ajutarea persoanelor cu acest diagnostic (Lovaas,
1971b). In incercarea de a intelege indivizii cu autism, fara urmarea
indeaproape a conceptului de autism, behavioristii au luat trei decizii
metodologice pentru a intari schitele lor de cercetare si de abordare a
tratamentului. Pe scurt, aceasta problema, autismul, este impartita in doua
unitati mai mici, adica diferitele comportamente prezentate pe baza unor cazuri
reale de autisti, abordate cu precizie i acuratete. Aceasta abordare nu numai ca
permite o evaluare precisa a problemei, dar prezinta si problema eterogenitatii
comportamentelor autistilor. Deoarece comportamentul, si nu autismul, este cel
studiat cercetare, un comportament poate fi analizat chiar daca nu este prezent
la toti bolnavii de autism, chiar daca diferite persoane il manifesta in diferite

37

grade sau chiar daca el este prezent si la oamenii normali. De fapt, un asemenea
comportament comun poate facilita studiul si tratarea persoanelor cu autism
intrucat face posibila ajutarea acestora prin acele informatii cunoscute deja la
alte persoane.
Exist i posibilitatea ca fiecare deviere comportamental s i aib propria
etiologie neurobiologic, iar ntrzierea de dezvoltare a unui comportament
complex de tipul limbajului poate fi produsul multor cauze. Deci deviaiile de
limbaj trebuie remediate distinct i separat. Se va implementa un soi de
intervenie pentru o persoan care nu vorbete i un alt soi pentru o persoan cu
ecolalie, n aceeai msur n care se vor aplica intervenii diferite la indivizi
care asimileaz gramatica (sintaxa) spre deosebire de semnificaie (semantic).
Psihologia i educaia special i ajut pe cei cu sisteme nervoase atipice,
crend medii de nvare potrivite pentru ei. Acestea trebuie s difere ct de
puin posibil de mediul obinuit, din mai multe considerente. In primul rand, un
scop de baz al interveniei este de a ajuta aceste persoane s se descurce mai
bine n mediul de zi cu zi. Cu ct este mai mic diferena dintre mediul
educaional i cel de zi cu zi, cu att se va efectua mai uor transferul de
abiliti. In al doilea rand, mediul obinuit s-a format i dezvoltat timp de
secole i conine multe informaii n ciuda limitrilor inerente. In al treilea rand,
prin tratarea persoanelor cu ntrzieri de dezvoltare ca diferite n grad i nu n
calitate, se recurge la cunotinele deja acumulate despre cum nva i se
dezvolt organismele tipice. O astfel de cunoastere include principiile dupa care
oamenii invata, ceea ce reprezinta un subiect bogat in informatii stiintifice. n
cele din urm, prin divizarea categoriei complexe a autismului n componentele
sale comportamentale, specialistii in dezvoltarea diverselor comportamente,
cum este limbajul, pot avea un aport important in ceea ce priveste tratamentul..
Aceasta a fost pe scurt strategia urmat de cercettorii care au dezvoltat
tratamentele prezentate n acest manual.
Mediul potrivit pentru o persoan cu ntrzieri in dezvoltare trebuie s fie
echivalentul mediului unui om obinuit, din care el nva zi de zi, toat viaa
lui. Acest mediu special trebuie introdus timpuriu i trebuie s fie permanent
funcional, prin contrast cu modelul de tratament-educaional care intervine 1
sau 2 ore/sptmn (logoterapie, psihoterapie i integrare senzorial) sau 6 ore
pe zi, 5 zile pe sptmn (educaie special). La baza duratei acestor abordri
st presupunerea c exist o deficien central ce trebuie corectat, iar n acest
context o intervenie limitat este justificat. Totui nu exist nc dovezi
empirice ale efectelor benefice ale acestor intervenii pe termen scurt (Smith,
1993).

38

Dac pornim de la modelul de mediu obinuit, este foarte clar ca intervenia


trebuie iniiat acas i trebuie s implice persoanele apropiate. Se dorete
nvarea de ctre individ a unei game ct mai largi de comportamente (ex.
limbaj i joc adecvat) i strategii de nvare (ex. imitarea) nainte de integrarea
ntr-un grup de nvare de tipul grdiniei. Puini copii normali de 2 ani (cu
vrst psihic de 2 ani) nva multe sau fac fa unei situaii de grdini.
Teoria comportamental din prezentul manual are 4 opinii, prezentate pe scurt
i apoi detaliate. Mai nti, legile nvrii explic comportamentele autiste i
ofer baza de tratament. Apoi, autitii au multe deficiene comportamentale
separate ce pot fi descrise ca ntrzieri in dezvoltare i nu ca o deficien
central care, dac este corectat, duce la mbuntire substanial. Profesorii
trebuie s le dea totul pas cu pas i s se concentreze asupra fiecrei deficiene
n parte. n ultimul rnd, autitii pot nva ca nite persoane normale dac sunt
pui n medii speciale deci problemele lor sunt pur i simplu o nepotrivire
ntre sistemul lor nervos i mediu. n prezent, date fiind cunotinele limitate
din cercetrile neurobiologice, problemele acestor persoane se rezolv cel mai
repede construind medii funcionale de tratament.

Opinia 1
Numeroase constatri indic faptul c toate comportamentele autiste pot fi
explicate prin legile nvrii. Dac aceste comportamente sunt ntrite, curbele
de asimilare ale autitilor se apropie de cele ale persoanelor normale. Cnd se
retrag ntritoarele, comportamentele prezint curbe de extincie similare celor
luate din comportamentul altor organisme (Lovaas, Freitag, Gold i Kassorla,
1965b). Comportamentele care nu se asimileaz n tratament sunt de asemenea
n legtur cu ntritoarele identificabile. De exemplu, comportamentele
autostimulante ca legnatul i btutul din palme sunt meninute de feedback-ul
senzorial pe care l ofer unei persoane; daca acest feedback este eliminat,
comportamente dispar (Rincover, Newsom i Carr, 1979). n aceeai msur, sa constatat despre comportamentele automutilante i agresiunea mpotriva
altora (Carr i Durand, 1985) c au una dintre urmtoarele trei funcii:
autostimulare, ntritor negativ (permite persoanei s scape din situaii
nefavorabile) sau ntritor pozitiv (duce la atragerea ateniei celorlali). nainte
de tratament, autitii rspund la o gam destul de ngust de ntritori, care se
poate lrgi prin folosirea principiilor derivate din teoria nvrii prin dublarea
unui stimul neutru pentru autiti (cum ar fi lauda din partea altora) cu un alt
stimul (ex. alimentele), care este deja ntritor (Lovaas, Freitag, et al., 1966). n
cele din urm, conform teoriei comportamentale, paradigmele de pregtire
39

diferentiata derivate din teoria nvrii sunt foarte folositoare la dezvoltarea


programelor de tratament pentru autiti (Stoddard i McIlvane, 1986). Dou
tipuri de nvare diferentiala sunt baza pentru predarea mai multor
comportamente: imitaia i actiunea de asociere a obiectului mostra.

Opinia 2
Autitii au mai degrab multe deficiene comportamentale separate dect o
deficien central care, dac este corectat, duce la o schimbare cu baz larg.
Aceast opinie deriv din constatrile asupra generalizrii rspunsului limitat i
generalizrii stimulului limitat, precum i din observaiile c diversele
comportamente ale unui individ sunt controlate de diverse variabile de mediu.
Majoritatea teoriilor tradiionale despre dezvoltarea copilului postuleaz
existena unui concept organizatoric (ex. un sine, o capacitate sau o
schem cognitiv), care apare dac un copil ajunge la un anumit stadiu de
maturizare sau trece printr-o anumit situaie sau eveniment. Apariia acestui
concept organizatoric creaz schimbri ntr-o gam larg de comportamente,
ducnd la ceea ce se numete n tiina comportamental generalizarea
rspunsului (modificri n comportamente, altele dect cele predate n mod
specific). n anii 60, cei care s-au ocupat de studierea comportamentelor au
depus nenumrate eforturi pentru a gsi un aspect central al comportamentului,
care s duc la generalizarea rspunsului la copiii autiti. Aceste eforturi au fost
sortite eecului (Lindsay i Stofflmayer, 1982). n locul unei generalizri a
rspunsului s-a remarcat o specificitate a sa. Modificrile n comportamentele
de tipul limbajului nu au dus la modificri evidente n alte comportamente.
Chiar i ntr-o unitate comportamental restrns i de baz cum ar fi asimilarea
termenilor abstraci, s-a demonstrat o specificitate ieit din comun a
rspunsului. De exemplu, stpnirea unei clase de termeni abstraci (ex.
prepoziiile) nu a facilitat n mod necesar nelegerea altor termeni abstraci (ex.
pronumele). Copiii au fost nvai numele lor i numele celorlali copii, dar
aceasta nu i-a fcut s ajung la concluzia c persoane diferite au nume
diferite. Copiii au fost nvai s stabileasc contact vizual i s dea i s
primeasc afeciune, dar, chiar i cu aceste abiliti, copii au rmas izolai social
n multe feluri (ex. nu au nceput s se joace cu ali copii dect dac li s-a spus
n mod explicit s fac acest lucru).
Ca i limitele n generalizarea rspunsului, limitele n generalizarea stimulului
(Stokes i Baer, 1977) ofer dovezi mpotriva prezenei unei capaciti
organizatorice, de sintez sau interne. Autitii nu demonstreaz o capacitate de
40

a-i pastra experienele n diverse medii dect dac li se spune direct s fac
acest lucru. Pentru remedierea acestei situaii, ei trebuie s fie nvai s
generalizeze. De exemplu, Lovaas, Koegel, Simmons i Long (1973) au
constatat c mbuntirile obinute pe parcursul tratamentului n spital nu au
fost transferate afar din spital dect dac acas prinii efectuau intervenia
comportamental. n studii mai recente (Lovaas, 1987; McEachin et al., 1993),
muli copii autiti au reuit s menin nivele normale de funcionare acas i la
coal, demonstrnd c pot s generalizeze intercomportamental i
intersituaional. Este foarte probabil c acest lucru s-a produs deoarece copii au
fost nvai s asimileze informaii nu numai de la persoanele specializate din
spital, ci i de la prini, profesori i colegii de coal.
Muli profesioniti s-au opus tratamentului comportamental datorit aspectelor
de tipul generalizrii rspunsului limitat i generalizrii stimulului,
neremarcnd dou puncte importante. Mai nti, ambele tipuri de generalizare
pot fi predate. Apoi, eecul predrii generalizrii rapide poate s nu fie
caracteristic numai tratamentului comportamental, iar eecul de a obine astfel
de generalizare poate s nu fie caracteristic numai autitilor. Care este valoarea
de supravieuire a generalizrii rapide, dac lum n considerare c umanitatea
poate s aib parte de mai multe eecuri dect succese? Un pas n direcia
greit poate fi fatal dac generalizeaz la alte comportamente i medii.
Abordarea de tratament comportament dupa comportament este esena
abordrii comportamentale n tratarea i educarea persoanelor autiste sau
retardate. Aceast abordare las deschis posibilitatea c diversele ntrzieri i
excese comportamentale ale autitilor i retardailor pot fi provocate de diverse
feluri de dereglri neurologice. Deci tratamentul nu poate fi identic pentru toate
comportamentele, ci trebuie s se adreseze mai degrab idiosincraziilor fiecrui
comportament i unicitii fiecrui individ.
Cercetarea comportamental s-a dezvoltat conform unei paradigme inductive,
iar cunotinele despre tratament s-au acumulat treptat i sistematic. Progresele
n nelegerea persoanelor diagnosticate cu autism sau dereglri generalizate de
dezvoltare (DGD) se realizeaz cu pai mici i treptat, nu brusc ca rezultat al
descoperirii unei probleme sau maladii centrale care controleaz toate
comportamentele tuturor persoanelor diagnosticate. n cazul tratamentului
comportamental, multe persoane diagnosticate cu autism sau DGD realizeaz o
funcionare normal educaional, emoional, social i intelectual dac
tratamentul este nceput de timpuriu i administrat intens. Totui, tratamentul
comportamental nu ofer vindecarea acestor persoane, intrucat un remediu ar
trebui sa remedieze cauza problemei, care este foarte probabil s fie
reprezentat de o serie de dereglri neurologice.
41

O alt constatare care contrazice prezena unui mecanism organizatoric i


generalizant este faptul c diverse comportamente au tipuri diferite de relaii cu
mediul, i chiar i acelai comportament poate avea diverse relaii. De exemplu,
agresiunea este uneori autostimulativa, uneori se bazeaz pe ntrirea negativ,
iar alteori pe cea pozitiv. Pare dificil s invocm o deficien central, care
poate fi investigat, i care poate fi responsabil pentru o asemenea
eterogenitate. Mai degrab dect o deficien central, persoanele cu autism par
s aib o serie de dificulti comportamentale separate, cel mai bine descrise ca
ntrzieri de dezvoltarea deoarece, dup cum noteaz Rutter (1978),
comportamentele sunt prezente i la copii normali, de vrste mai mici.
Deoarece autitii au attea dificulti care trebuie abordate separat, ei trebuie s
fie nvai aproape totul de la nceput, iar nvarea trebuie s decurg pe baza
unor progrese mici i nu a unor pai mari. Astfel, la nceputul tratamentului,
aceste persoane trebuie privite ca fiind aproape tabula rasa. n acest sens, pot fi
considerai foarte mici sau chiar nou-nscui, nite persoane cu foarte puin
experien sau chiar lipsite de experien.

Opinia 3
Autitii pot functiona odat ce li se construiete un mediu special (Simeonnson,
Olley, Rosenthal, 1987), Acest mediu special trebuie s fie diferit de mediul
normal numai att ct s l fac funcional. Trebuie organizat ntr-o dispunere
spaial obinuit (spre deosebire de spitale, clinici, etc.) i s ofere cerine i
consecine comportamentale la fel ca mediul normal, cu excepia faptului c
cerinele i consecinele trebuie s fie mai explicite i s aib mai mult
nsemntate prin folosirea principiilor teoriei nvrii prezentat n Opinia 1.
Copiii autiti cu vrste precolare par s fac progrese substaniale ntr-un astfel
de mediu (Simeonnson et al., 1987). De exemplu, Lovaas (1987) a aplicat o
intervenie comportamental intensiv (aproximativ 40 ore de tratament
individual pe sptmn, timp de muli ani) copiilor autiti. S-a constatat c
aproape jumtate dintre acetia au ajuns la nivele normale de funcionare
intelectual (msurate cu teste IQ) i s-au prezentat normal n clasa I la vrsta
de 7 ani. Aceste mbuntiri s-au meninut n timp (McEahin et al., 1993).

Opinia 4
Eecul autitilor de a nva n medii normale i succesul lor n medii speciale
indic faptul c problemele lor pot fi privite ca o nepotrivire ntre sistemul lor
42

nervos i mediul normal, i nu ca o boal. Datorit naturii speciale a


problemelor autitilor, muli cercettori au avut tendina de a da o tent
dramatic explicrii acestor probleme. Din anii 40 pn la nceputul anilor 60,
problemele erau atribuite prinilor autitilor, privii ca personaje extrem de
ostile. Mai trziu problemele au fost atribuite unei dereglri organice incurabile
(DeMeyer et al., 1981). A privi problemele acestor indivizi ca o nepotrivire
ntre un sistem nervos atipic (i nu dereglat) i mediul de zi cu zi este o
atitudine mai puin dramatic, dar aflat n mai mare concordan cu datele de
care dispunem (Lovaas, 1988).

Contrastul ntre Teoriile Tradiionale i Teoriile Comportamentale

Pentru a clarifica i mai bine poziia comportamental, o vom pune n opoziie


cu teoriile tradiionale despre autism. Acestea postuleaz c exist o anumit
structur responsabil pentru devierile comportamentale ale autitilor. Se spune
c aceast entitate este bolnav, dereglat sau anormal. Scopul tratamentului
este de a intra nuntrul persoanei i a trata entitatea afectat (autismul). Dac
se face acest lucru, se crede c persoanele afectate vor ncepe s triasc n
aceeai manier ca i ceilali i s se dezvolte normal. Pentru teoreticienii cu
orientare medical, aceast entitate este o structur sau un proces
neurobiologic, iar tratamentul cuprinde farmacoterapie, intervenii chirurgicale
sau alt tip de intervenii medicale. Pentru clinicienii orientai spre
psihodinamic, aceast entitate este un sine sau un ego care trebuie adus la
normal prin ncetarea presiunilor la care este supus pacientul i prin acceptarea
sa i relaionarea prin jocuri i imaginaie, astfel nct s se produc o
deschidere a uii autiste. Aceast deschidere ar urma s permit sinelui s
ias la iveal i s i lase pe alii, cum ar fi prinii sau profesorii, s relaioneze
cu aceast parte sntoas a individului pentru a ncuraja creterea (Bettelheim,
1967).
Aproape toate abordrile curente de tratament disponibile presupun existena
unei astfel de structuri interne. De exemplu, Terapia de sustinere (Holding),
(Tinbergen i Tinbergen, 1983) se bazeaz pe opinia c nu s-a format o legtur
ntre mam i copilul autist. Tratamentul const n aceea c mama l ine pe
copil cu fora n brae pentru a i transmite c este disponibil, pentru a atenua
mnia i teroarea copilului i pentru a provoca distrugerea aprrii autiste
(Welch, 1987, p. 48). Prin contrast, o abordare comportamental susine c nu
exist conflicte intrapsihice ce trebuie rezolvate, fore conflictuale, furie i
43

teroarea abandonului din cauza faptului c individul nu a cunoscut alte stri.


Personalul care se ocup de el i prinii nu trebuie s fie dezamgii dac nu
reuesc s ajung la individ, pentru c nu exis nici o persoan neautist la
care s se ajung.
mprtind accentul psihodinamic pe abordarea strilor interne, psihologii cu
orientare cognitiv sau logopezii lucreaz pentru a stimula o structur
neurologic ipotetic s produc mai mult limbaj i alte procese mentale
superioare care la rndul lor s creeze i s direcioneze noi comportamente.
Un terapeut psihomotor se concentreaz tot asupra unui singur aspect al
comportamentului unei persoane (activitile fizice), presupunnd ca procesele
neurologice sau motivaionale pot fi astfel activate sau normalizate. Exemple
de acest tip sunt Integrarea Senzorial, Facilitarea Comunicrii, Terapia prin
Joc, Terapia Muzical, Modelajul, jocul cu delfinii, clritul i alte modele
terapeutice de dezvoltare propuse pentru autiti.
Orict de diverse ar fi aceste tratamente i sistemele teoretice care stau la baza
lor, toate se bazeaz pe credina ntr-o serie de variabile teoretice semnificative.
Acestea, fie i cu vagi expuneri la tratament n medii artificiale, ar trebui s
mbunteasc substanial i permanent funcionarea persoanelor autiste n
orice mediu. Aceast abordare permite terapeutului s implice un numr limitat
de profesioniti n tratament, s localizeze tratamentul ntr-o clinic sau ntr-un
spital, departe de comunitatea unde triete individul respectiv, i s aloce un
numr limitat de ore contactului terapeutic. Interveniile nu cer terapeutului sau
profesorului s fie familiarizat cu cercetarea tiinific aflat la baza acestor
intervenii, pentru c aceast cercetare nu exist n fapt. Medicii au nevoie doar
de cteva zile de pregtire pentru a obine calificarea de a administra astfel de
tratamente. Lund n considerare toate acestea, dac abordarea ar fi justificat,
ar avea o serie de avantaje practice. Dar datele care s vin n sprijinul acestei
abordri ntrzie s apar, iar constatrile din cercetarea comportamental o
contrazic. O diferen asemntoare ntre teoriile tradiionale i cele
comportamentale poate fi exprimat n terminologia tehnic, aceasta urmnd a
fi elaborat pe parcursul acestui manual. Tratamentul comportamental pune
accent pe controlul ntritorilor, efectund schimbarea comportamental prin
manipularea consecinelor comportamentale. Scopul tratamentului este de a
preda un numr mare de comportamente adaptive (congnitive, lingvistice,
sociale, etc.) prin ntrirea aproximrilor comportamentelor int i a
discriminrilor tot mai complexe ntre situaii. Prin contrast, tratamentul
tradiional se centreaz pe controlul stimulilor, iar manipulrile importante
constau n schimbri ale variabilelor ce preced comportamentul. Afiarea de
dragoste i accepare, inutul n brae, efortul de a aranja o situaie care s
stimuleze vorbirea, exerciiile fizice iat exemple de ncercri de control al
44

stimulilor. Pe scurt, tratamentele comportamentale ncearc s construiasc un


comportament, iar tratamentele tradiionale se axeaz pe stimularea i
determinarea unor comportamente presupuse a fi existente.
Desigur, comportamentul de determinare este mai uor de administrat i d
mbuntiri mai rapide dect comportamentul de construcie. Totui, din punct
de vedere comportamental, principala problem a comportamentelor de
determinare prin proceduri de control al stimulilor este c o astfel e practic nu
duce la nsuirea de noi comportamente. Controlul stimulilor poate doar s
schimbe comportamentele deja existente, iar comportamentele urmrite n
tratarea autismului sunt n principal deficitare supraveghere inexistente la
autiti. Acetia se identific tocmai prin lipsa/insuficiena comportamentului
social, a limbajului i abilitilor de a se autoajuta. Deci, din punctul de vedere
comportamental, procedurile de control al stimulilor sunt ineficiente pentru
majoritatea autitilor.
Pentru a ilustra problemele legate de controlul stimulilor, s ne gndim
la o situaie n care profesorul pune pe mas creioane i o carte de colorat, se
aeaz mpreun cu un copil autist i spune zmbind i stabilind contactul
vizual: Hai s colorm. Profesorul intenioneaz ca aceti stimuli (cartea de
colorat, creioanele, contactul vizual i invitaia) s determine modificri
comportamentale din care el sau ea va deduce o dezvoltare intelectual sau
emoional, cum ar fi interesul crescut pentru mediu i creativitatea. n
terminologia comportamental, profesorul ncearc s semnaleze, s instruiasc
sau s comunice ntr-o alt manier cu copilul prin proceduri de control al
stimulilor. Baza acestei strategii pedagogice este faptul c d roade n cazul
copiilor normali. Dar n cazul autitilor aceast strategie va declana unul din
urmtoarele rspunsuri: a) copilul va rmne aezat la mas i va continua
comportamentul autostimulativ ca btutul din palme; b) copilul va asculta
instructajul; sau c) copilul va rsturna masa i va ncerca s-l mute pe profesor,
punnd capt pentru moment eforturilor pedagogice. n primul i probabil cel
mai des ntlnit caz, controlul stimulilor este absent (i.e. stimulii sunt neutrii
sau nefuncionali). n al doilea caz, s-a stabilit un oarecare control al stimulilor,
dar nu se tie sigur dac se va produce o dezvoltare. n al treilea caz s-a realizat
un control al stimulilor, dar acesta genereaz comportamente opuse inteniilor
profesorului, poate din cauz c aceste comportamente au fost ntrite i
formate prin ntrire negativ (ncheierea sesiunilor de nvare).
n acest exemplu, profesorul folosete o intervenie uor de neles, care
are avantajul de a fi sprijinit de experiena cu ali copii mai normali i de
teoriile tradiionale ale dezvoltrii. n orice caz, rezultatele acestei intervenii
vor fi probabil deconcentrante i dezamgitoare, pentru c nu exist date
empirice din experimente controlate care s indice faptul c autitii ar avea de
45

ctigat de pe urma acestor intervenii. Prin contrast, intervenia


comportamental necesit cunotine tehnice referitoare la controlul stimulilor
i ntririi. De aceea este mai greu de neles i implementat, dar este mult mai
aproape de o abordare eficient a problemelor pe care le prezint persoanele
autiste.
Prinii i personalul specializat care trebuie s ia decizii privitoare la tratament
sunt sftuii s i pun urmtoarele ntrebri: Au fost publicate i recenzate
rezultatele n jurnale de specialitate i ce alte cercetri tiinifice formeaz baza
interveniei? Ce fel de pregtire (comportamental sau nu) are persoana care
aplic intervenia i ct a durat aceast pregtire? Dac rspunsul este un atelier
de o sptmn sau chiar mai puin, cu consultri ocazionale, trebuie s privii
cu scepticism serviciile pe care o astfel de persoan le poate oferi, deoarece
problemele pe care le are persoana cu autism vor depi sigur capacitatea i
gradul de pregtire al persoanei care ofer serviciile.
Ne putem ntreba de ce este greu s renunm la credina ntr-o entitate
fix care controleaz i organizeaz i s trecem la dezvoltarea libertii
individuale. Un argument n favoarea existenei unor astfel de mecanisme
cerebrale de organizare i facilitare accentueaz uurina aplicrii i eficiena
interveniei. Odat cu acest argument, exist o promisiune mai subtil i mai
tentanta: noi oamenii ne natem cu tot felul de abiliti inerente, cum ar fi
gramatica nnscut (a la Chomsky), moralitatea (a la Kohlberg) i terenul fertil
pentru asimilarea rapid a abilitilor cognitive (a la Piaget), odat realizat
expunerea. Promisiunea acestor abordri filosofice este c profesorii i copiii n
aceeai msur trebuie s fac mai puine pentru copiii notri, cci natura
noastr uman ne duce singur pe drumul cel bun. O astfel de promisiune poate
fi fals.
Consecina nefericit a unui asemenea fapt pentru persoanele cu autism i alte
ntrzieri de dezvoltare, precum i pentru copiii obinuii, este c se fac mai
puine pentru a-i ajuta.
Cum poate un behaviorist s ofere speran? Mai nti, s ne gndim c autistul
este un copil foarte mic. Copiii foarte mici nu arat c ar ti prea multe despre
lumea din jurul lor. Apoi, s ne gndim c autistul nu a reuit s se dezvolte n
mediul obinuit, dar este capabil s se dezvolte i s creasc ntr-un mediu
special, cum ar fi cel descris n prezentul manual. Fie c dezvoltarea este
semnificativ sau mai puin semnificativ, satisfaciile exist. Un printe a
afirmat: Progresul zilnic al copilului meu, orict de mic, este ntritorul meu.

46

Dac toate comportamentele unui individ se normalizeaz, el mai trebuie


considerat n continuare autist sau retardat? Un behaviorist va spune nu. Ali
specialiti vor considera situaia ca fiind autism n stare rezidual, reflectnd
poziia conform creia conceptele de tipul autismului sau retardrii au o
rezisten n faa tratamentului i cercetrii. O bun ilustraie a acestei poziii
tradiionale este oferit de o profesoar care a observat un copil care n urm cu
foarte puin timp fusese diagnosticat cu autism. Dup doi ani a 40 ore pe
sptmn de tratament comportamental intensiv, profesoara a observat acelai
copil ntr-o clas obinuit i a exclamat: M-am tot uitat la el n ultimele zile i
vreau s tiu unde a disprut autismul!

Considerente Etice

Dect s punem persoanele atipice n categorii individuale de diagnostic cum ar


fi autist, schizofrenic sau retardat, am face mai bine s le privim ca diferite de
noi i contribuind la diversitatea lumii n care trim. Toate sistemele vii sunt
variate, iar variaia este esenial pentru supravieuirea fizic, precum i pentru
crearea de noi direcii n tiin i art. O societate care restrnge variabilitatea
(e.g. regimuri precum cele propuse de Marx i Hitler) este dezavantajat n
perspectiv pentru c dispune de variabilitatea i flexibilitatea necesare pentru
adaptarea la noi medii care cer noi comportamente ntr-un viitor pe care noi nu
putem s l prezicem.
Am ajuns s privim persoanele atipice ca aparinnd acestui continuum al
variabilitii, ca diferite n grad i nu n calitate. Omul poate trai cu aceasta
variabilitate, nu numai pentru ca ea contribuie la supravietuirea in mediile
viitoare diferite, dar si pentru ca ne permite sa ramanem asa cum suntem. Aceia
care difera reprezint protecia noastr ntr-un viitor incert. De aceea trebuie si admirm i s-i apreciem.
ncurajarea variabilitii ridic probleme despre modul de tratare a persoanelor
atipice. S ne gndim la Van Gogh, care a influenat ntreaga cultur mondial.
Lipsa lui de abiliti sociale este binecunoscut, astzi ar fi fost definit ca autist
sau poate schizofrenic. Ce soart trist am fi avut dac l-am fi tratat. Un
tratament de asimilare a abilitilor sociale n cazul lui Van Gogh ar fi dus la
centrarea lui pe recompense, deci ar fi petrecut mai mult timp cu prietenii i
iubitele i ar fi pictat mai puin. La fel stau lucrurile i cu muli ali artiti i
oameni de tiin renumii: Einstein, de exemplu, era izolat social. De ce atunci
47

s tratm persoanele izolate social? Pentru c fr un repertoriu


comportamental mai bogat, ele nu ar putea s triasc independent. Persoanele
cu repertoriu comportamental variat au mai multe opiuni i vor supravieui mai
lesne.

48

S-ar putea să vă placă și