Sunteți pe pagina 1din 32
66 Neurostiinte - Principii fundame 2. Biologia moleculara a excitabilitatii celulei nervoase Excitabilitatea este capacitatea (conditia) unut sistem viu de a capta mesaje sau semnale, ca forma de actuslizare a mnformatiel. necesare organizirii lui intra adaptabilitate si continuitate Din aceasta tentativa de definitie reiese. dincolo de aspectul semantic, importants e\citabilitatii pentru existenta sistemului biologic. Dealtfel, capacitatea de a capta si prelucra sau decodifica mesajul purtitor de informatie si a réspunde printr-o reactie fizicd, chimicd sau biologic’ corespun- Zitoare, se manifest de la cele mai simple forme de organizare a materiei si se continua trecand prin structuri din ce in ce mai complexe, pand la capacitatea de a controla si modela reactia de réspuns in raport cu parametrii determinanti sau proiectati in vitor, deci cu finalitate programat Interrelatia dintre excitabilitate si diferite dimensiuni ale existentei este one Permeabilitate Dita PE eoHT Fig. 2.1 Interrelatiile dintre proj i princi te i pietatile membranei celulare si principalele dimensi ale existentei sistemelor biologice. prnespalge Givens Biologia celular i moleculard a sistemului nervos o punsurilor oricarei structuri vi Mayoritatea la actiunea unui stimul este cnlatulinteractiunii dintre cel putin doua sisteme diferite din punct de vedere “nur energetic si, implicit, informagional. Deoareve este dificil a se stabili de la ce nivel de organizare a materiel aceste spur de invractiune pot fi cuantificate printr-un rspuns reproductibil, obiectivul aeestvi capitol este prezentarea mecanismelor moleculare ce stau la baza excitabilititi celulei nervoase. © @ ®@e exalt e @ 9898 OG OOO®@ FX. natica . ®ge%ee.®@ © galtate @ @ +/ @ e @®eQ@o ‘ lor electrice de o parte si de alta a membranei celulare (modificat dupa Kandel). Pomind de la mecanismele excitabilitati la nivel celular care in esenta lor au Principii comune care se regasesc la majoritatea celulelor indiferent cA este a Oraism Unicelular sau de un sistem complex de celule ce constitu senna Cnseltla® vo incerea si desusim cum, in urma procesiri redul g * obfine raspunsul cel mai potrivit pentru integrarea organismului in “ipa cage I" sida diverstait foarte mari a stimullor gi a celulelor “sp sun acestia actioneaza, elementele celulare implicate in relatia stimul - nfinit mai reduse si se conserva in evoluia organizarii materiei vii. citeva vorba “8 Neurostiinte - Principii fundamentale Principiul fundamental al excitabilitatii celulare este ci in interactiunea dintre stimul si celula se realizeaz un schimb informational care de cele mai multe in urma c&ruia se produc modificari moleculare ce constituie ort este energetic. raspunsul celulei la stimulul respectiv. Celula nervoasa este cea mai specializata celuld in elaborarea raspunsului la actiunea unui stimul din mediul extern sau de la 0 alté celula. Parametrii biologici care asigurd specializarea celulei_nervoase sunt polaritatea membranei celulare si sistemul de transport ionic membranar intre acesti parametri exist 0 relatie de interdependenta. Din acest moti. ondinea lor de abordare este aleatorie. fiind dificiki dacd nu imposibila stabilirea unei relatii cauza-efect care ar putea fi un criteriu logic de abordare. 2.1. Polaritatea membranei celulare Polaritatea membranei celulare este mai degraba o conventie de lucru care sustine distributia in exces a sarcinilor negative in sectorul intracelular in repaus - timpul in care celula nu este excitata, dar este potential excitabila. in aceste conditii distributia sarcinilor electrice este doar relativ inegala referindu-se la tipul chimic al ionilor ~ sodiu, potasiu, clor, s.a ~ deoarece suma sarcinilor pozitive (cationi) este egal cu suma sarcinilor negative (anioni), in spatiul extra- si intracelular (Fig 22) Dacd tinem seama de aceasti distributie a sarcinilor electrice si de valoarea concentratiei_principalilor ioni prezenti de o parte si cealalté a membranei celulare conform Fig. 2.3, se pot deduce urmatoarele: * suma sarcinilor pozitive este egala cu suma_sarcinilor negative in spatiul extra- gi intrace-lular (electro- neutralitatea mediului); * in apropierea fetei inteme a membranei sunt dispuse Sareint negative iar in Fig. 2.3 Valorile concentratilor (mM) intra- apropierea feei _externe, _extracelulare a principalilor ioni din celula sarcini pozitive; nervoasé. A- reprezinta anionii anorganici Biologia celulara si moleculara a sistemului nervos 69 + anionii organici sunt repartizati intracelular; + in spifiul extracelular se afla in concentrajie mai mare Na’si CI, iar in este mai mare. spatiul intracelular concentratia K” Din aceste observatii se poate deduce ci membrana celularé nu permite treceraliberé a ionilor in vederea egalizarii concentratiilor acestora, si, ca urmare, ianivelol membranei celulare, in conditii de repaus, actioneaza doua forte diferite: + fori determinati de diferenta de concentrajie a fiecdrui ion de o parte si de cealalti a membranei — gradientul chimic; + for determinati de atragerea dintre sarcinile electrice diferite dispuse de 0 parte si de cealalti a membranei ~ gradientul electric. in concluzie, potentialul de repaus al membranei celulare rezulta din echilibrul forfelor corespunzitoare gradientelor chimic si electric. Dacd la aceasté concluzie introducem in rationament faptul cA gradientul chimic gi electric (constituind impreund gradientul electrochimic) este mentinut cu consum energetic, rezulté c& potentialul de repaus este mentinut cu consum «energetic din partea celulei. Pe ling consumul energetic un aspect la fel de important pentru mentinerea Potentialului de repaus, deci a st&rii de excitabilitate a celulei, este permeabilitatea selectivé a membranei celulare fat& de principalii ioni. in legaturd cu permeabilitatea membranei celulare este necesar de retinut cA ‘© membrana permeabila fat de o substanté semnificd faptul c& acea membrand permite trecerea substanfei respective conform legilor difuziunii, deci realizarea ‘mel concentratii egale de o parte si de alta a membranei. Din cele prezentate pana art relese c& nici unul dintre ionii principali nu se afla in concentratii egale in Sompartimentele intra- sau extracelular deci, neurilema nu este permeabila pentru ‘scevllioni, Aceastd proprietate este comund de altfel tuturor membranelor celulare, In acesteconditii se Pune intrebarea in ce consta specializarea celulei "elvoase privind excitabilitatea. Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesara prezentarea sistemului de transport ionic membranar, 22. Sistemul de transport ionic membranar Polartatea membranei celulare, una din conditile fundamentale ale “clabilitiii celulare, const in distributia inegala a ionilor de o parte si de alta enbanel. Aceasta. proprietate rezida din isi functia membranei celulare, Sm & @ asigura o compozitie chimicd diferité a celulei fald de mediul SYSlur. cu alte euvinte de a asigura identtatea celulei, Pentru a indeplini ndamentale 0 Neurostiinte - Princi aceasta functie in bistratul lipidic, considerat impermeabil fata de ionii celulari principali, sunt incluse proteine transmembranare care formeazi sistemul de transport ionic membranar (STIM). a STIM este format din proteine complexe transmembranare organizate in structuri functionale bine definite care asigurd transportul controlat al ionilor prin membranele celulare, cuplat uneori cu transportul altor substanfe implicate in procesele biochimice celulare. ; Moleculele proteice ce constituie STIM reprezintd 0 proportie importants din totalitatea proteinelor membranare. Desi majoritatea acestor proteine au o lung existen{a filogeneticd pentru controlul sintezei lor participa, uneori, pana la 20 % din genele unei celule. in functie de mecanismele implicate se descriu trei tipuri de structuri membranare de transport ionic: canale, pompe si transportori 2.2.1. Canalele ionice Canalele ionice sunt proteine complexe ce strabat membrana plasmaticd a tuturor celulelor, si care prin organizarea lor formeazi fiecare un por ce face legatura intre mediul intra- si extracelular, Majoritatea celulelor prezinta canale ionice si la nivelul membranelor ce separa diferite compartimente ale celulei. Dupi cunostintele actuale, organizarea acestor structuri proteice in forma unui sistem de transport specializat pentru schimburile ionice dintre celula si mediul ei extern, a inceput odata cu stilul de viata eucariot. De la acest nivel de organizare a materiei poate fi identificaté, probabil, cea mai veche protein cu functie de control al schimbului ionic. Numele ei este calmodulin si deriva din functia de a modula influxul de Ca™ in citoplasma celulelor. $i, pentru cd indeplinea corespunzétor aceasta functie, molecula de calmodulind a ramas peste timp, fiind prezentd in regnul vegetal si animal. Asociatia functionala dintre calmodulina si Ca” rami nand, probabil cea mai veche si interesanta imbinare intre materia organic& $i anorganicd. Aparitia si dezvoltarea canalelor ionice este diferiti in evolutia filogenetica. Astfel, desi canalele petru Na” , K’ si Ca’* au origine comuna, cele Pentru Na‘ nu sunt intalnite pana la celenterate, la care celulele nervoase prezintd axon (Hill, 1989). Canalele permeabile pentru CI sunt larg raspandite in celulele eucariote, dar originea si functia lor sunt mai putin cunoscute . Daca pana in urma cu doua decenii, studiul membranei celulare se rezuma doar la aspecte generale ale permeabilitatii urmarite prin metode osmotice. electrofiziologice i microscopice, odata cu dezvoltarea tehnicii de patch-clamp de catre Erwin Neher si Bert Sakmann din anul 1976, cercetarea_membranei Biologia celulara gi moleculard a sistemului nervos n pusmatce 2 dobindit 0 noua perspectiva. Tehnica de patch-clamp consté in fnarea, prin suctiune, pe varful unei micropipete din stil, cu diametrul de 1p, a uni suprafele corespunzitoare din membrana unei celule. Prin inregistrarea curenjilor de membran& cu ajutorul unui microelectrod plasat in interiorul pipetei, se poate selecta 0 zond din membrand contindnd un singur canal ionic (vezi fig. 24) Aceasté tehnicd se poate aplica unei celule intregi, cand fragmentul de rembrané plasmatica fixat etans pe varful micropipetei raméne atasat celulei, sau unui fragment de membrana detasat de celula. Aceasti ultima variant prezinti avangjul studiului transportului ionic printr-un canal membranar in conditiile nodificiri concentratiei ionice de ambele parti ale membranei. Mai mult, fragment de membrand detasat de celul& poate fi fixat cu fata intracelularé inspre contnuty! micropipetei. ta selectat canalul ,se poate analiza variatia de potential electric in prezenfs difertelor substante administrate in lichidul din micropipeté. Asocierea tehnicilor de cercetare a structurii proteinelor ce alcdtuiesc canalele ionice cu metoda de patch-clamp a contribuit la plasarea acestui domeniu de cercetare in zona de interes major al preocuparilor stiintifice actuale. Daca finem seama de faptul c& in timpul potentialului de —actiune membrana neuronala suporti o variatie de potential calculaté. la aproximativ 500 de volti pe secundd, iar — substratul acestei variatii este Celula muscular’ agi i transportul ionic prin canalele _-membranare, Fig, 24 Fixarea i ram 4 Fixarea mic | ‘ aye ieropipetei pe membrana celular tem aprecia functia de lunui canal ionic controlat de acetilcolin’, Camp, sea curenflor prin metoda patch - tFansport a canalelor jonice din celulele _neuronale. Pentru a ne putea face o Ene mai precisé despre aceasté simpli migcare ionicd, dar care reprezinté Probe tna din conditiile esentiale pentru realizarea migcarii de la nivel celular Pani la nivel de organism sau, in alt plan, de la sinteza celulara a unei molecule vi a aeeg ai abstract gaind, este necesar si cunoastem cateva aspecte legate de est Fenomen {¢ - Principii fundamentale Neurosti Din punct de vedere chimic, canalele ionice sunt formate din glicoproteine eu mas molecular’ cuprinsi intre 25 si 250 kDa. Acestea sunt organizate in doug sau mai multe subunitati identice sau diferite ce delimiteazd un canal central al carui lungime este egala cu grosimea membranei celulare (Fig. 2.3). Canalele ionice prin functia lor de a permite si controla deplasarea ionilor intre compartimentele separate de care membrana celular’ confer’ celulei o mai bund comunicare cu mediul extern, deci. 0 mai buna integrare, fara a-i afecta identit ea Diametrul interior al canalului nu este uniform pe toata lungimea gi variazi in raport cu tipul ionilor transportati Numarul si distributia canalelor variaza in functie de tipul de celula si in raport cu segmentul unei celule date. Numarul tipurilor de canale ionice cunoscute pana in prezent este mai de 100. dar tindnd seama de faptul ca prima descriere a structurii secundare a unei proteine ce formeazd un canal a fost realizatd relativ recent, (Huang, 1982), este de asteptat o crestere semnificativa a acestei valori. Mecanismul de funcfionare al acestui sistem de transport reprezinta unul din criteriile de clasificare a canalelor ionice si va fi prezentat pentru fiecare din tipurile mai bine cunoscute. Pentru moment. stabilirea catorva principii generale de functionare, este utilé in vederea formarii unei imagini de ansamblu asupra transportului ionic prin canalele membranare. in celula nervoasa si musculara a ci ‘or parametrii de excitabilitate sunt la nivelul cel mai inalt de specializare, canalele ionice permit trecerea unui numar mai mare de 100000000 ioni, calculat pentru fiecare secunda de excitare. Tinand seama de faptul c& deplasarea ionilor, el putin, intr-o zona a canalului, este linia |. putem doar sa intuim viteza lor de deplasare prin canale. Aceasti deplasare rapida a ionilor este pasiva numai aparent pentru c in realitate, ea este determinata de 0 forta ce rezulta din gradientul electrochimic, pentru care s-a consumat energie in timpul cat celula era in stare de repaus, Daca analizim si mai atent acest procespconstatim ca la mentinerea concentratiei ionice a lichidului interstitial dintr-o anumit& zona participa toate celulele din zona respectiva iar probabilitatea ca toate aceste celule si fie excitate simultan este foarte mi Ca urmare. desi fiecare excitare celulara nece influx mare de ioni de sodiu si este conditionata de un eflux de K” , iar capacitatea de transport a pompelor Na” ~ K , deci de restabilire a concentrafiilor, raportata la uunitatea de timp este de aproximativ 1000 de ori mai redusa decat cea a canalelor ionice. este putin probabil ca prin excitarea repetata, fiziologica, a unei celule si se Biologia celularé gi moleculars a sistemulul nervos B produca o scadere & concentratiei extracelulare a Na’, incit si limiteze procesul de depolarizar. | Extrapolat aceasté problema pentra ionii de potasiu, probabilitates scAderii concentraiei lor intracelulare pnd Ia limita perturbirii excitabilititii, este la fel de redusi finand seama de valoarea mare a gradientul de concentratie. alt principiu de functionare a canalelor ionice este capacitates lor de a selecta, intr-un grad mai mare sau mai redus ionii ce urmeazi a fi transportati. Majortatea canalelor permit trecerea unui singur element ionic, dar existd gi canale ionice permeabile mai multor tipuri de ioni. Primul sau cel mai general grad de selectie este cel in raport de tipul de sarcind, pozitiva sau negativl. Astfel exist canale selective cationice, permisive pentru ionii prezenti in lichidul extracelular: Na’, Ca” si Mg” dar cu o distributie si functie mai putin cunoscuta. Toate canalele.anionice sunt permeabile la CI. Daca mecanismul de selectie a cationilor si anionilor este relativ simplu fiind dependent de sarcina electric& a aminoacizilor din structura canalelor, mecanismul selectirii unui singur tip de ion din categoria cationilor, este mai putin cunoscut. Unul din crteriile implicate in procesul de selectare ionica este diametrul canalului si al ionului, Referitor la acest criteriu sunt necesare cAteva preciziri. fn primul rind, diametrul ionilor aflati in lichidele organismului este mai mare decét cel al atomului fizic deoarece moleculele de ap& sunt atrase electrostatic de cétre cationi, prin intermediul atomului de oxigen, si de c&tre anioni prin intermediul hidrogenului, forménd un strat mai gros de molecule de ap8, pentru ionii cu diametrul mai mic Astfel diametrul ionilor de sodiu poate deveni mai mare decit cel al jonilor de potasiu. fn al doilea rind, conform rezultatelor cercetirilor realizate de citre George Eisenman si Bertil Hille, canalele ionice prezinté o zon’ mai ingust& ce actioneaz& ca un filtru de selectare a ionilor. Procesul de selectare la acest nivel nu se face numai in functie de diametrul ‘nial al ionilor hidratati deoarece acestia pierd o parte din moleculele de aps datorita unor legaturi chimice ce se realizeazA intre ei si aminoacizii din peretele canalului, Pierderea moleculelor de apd este proportional cu interactiunea electro- “ated dinte ioni si aminoacizii din structura canalului. Dac& aceasta forté ketrostatica este mai mica decat cea dintre ioni si moleculele de ap& acestia nu ‘** Putea strabate filtrul iar, dac& este mai mare, legitura chimic& format va avea "Gai mai mica de Iyss. Dupa acest “timp de recunoastere” ionul este elibera, Putand astfel, si recapteze moleculele de apa ” Neurostiinte - Prineipit fundamentale in general, sensul de deplasare a ionilor este unic, in acest caz, canalele comportandu-se ca un rezistor in care fluxul de curent (joni) variazd Finiar eu gradientul electrochimic. Exista un numir mai mie de tipuri de canale prin care fluxul nu variaza liniar cu forta gradientului electrochimic, comportindu-se ca un rectificator sau redresor. Aceste canale intervin in restabilirea potentialului de membrana. Dac deplasarea ionilor prin canalele membranare este, in primul rind, asigurata de cdtre forta generat’ de gradientul electrochimic, deschiderea si inchiderea canalelor este un proces complex controlat de mai multi factori Trecerea dintr-o stare in alta a canalelor se realizeazi prin modificiri conformationale ale proteinelor ce le compun. Dar pentru ci modificdrile de conformatie a proteinelor pot si fie induse de factori multipli, proteinele din structura canalelor prezinta o dubla protectie: pe de o parte find incluse in cea mai mare masurd in grosimea bistratului lipidic, sunt mai putin expuse unor factori din mediul extracelular iar, pe de alti parte, majoritatea celulelor nervoase sunt protejate fata de actiunea unor factori sanguini prin bariera hematoencefalica. in plus, toate canalele ionice implicate in generarea si transmiterea potentialului de actiune prezinta un sistem specializat in recunoasterea semnalului specific de inducere a modificarilor conformationale proteice legate de functionalitatea lor. in ciuda diversitatii mari a tipurilor de canale, in prezent se cunosc doar trei famili principale de gene ce controleazA sinteza proteinelor din structura lor. Una dintre aceste familii este rispunzStoare de formarea canalelor ionice controlate de valoarea potentialului electric al membranei neuronale. Acest tip de canale denumite canale controlate de voltaj sau canale voltaj-dependente include pe cele selective pentru Ca”*, Na’, si K*. Canalele ionice controlate de cétre transmifatori sunt codificate de o alti familie de gene si cuprind canalele ce prezintd receptori pentru acetileolina(Ach), acid y-aminobutiric (GABA), glicind etc. A treia familie de gene controleaz& sinteza proteinelor ce formeazA canalele ionice din structura sinapselor electrice. Diversitatea mare de canale ionice ce se afla la nivelul neuronilor deriva din aproximativ zece tipuri principale de canale, care, la randul lor, prezint&, fiecare céteva subtipuri rezultate fie prin exprimarea diferenfiaté a dou sau mai multor gene omoloage fie prin atasarea altemativa a ARNm din aceeasi gen. Fiecate subtip de canal se deosebeste de celelalte subtipuri apropiate fie prin exprimarea lor in etape diferite ale dezvoltarii fie prin localizarea pe celule diferite sau pe domenil diferite ale aceleasi celule. Biologia celulard si moleculara a sistemului nervos 8 Un alt criteriu important de a clasifica subtipurile de canale este modul de functionare. Wentificarea si cunoasterea, mai ales a modului de functionare a numeroaselor tipuri de canale ionice este importanté din punct de vedere teoretic dar. in special din punet de vedere terapeutic findnd seama de posibilitatea sintezei jn Iaborator a unor substanfe apropiate ca structurd de cele endogene $i utilizarea Jor ca medicamente cu rol agonist sau antagonist. Deoarece descrierea fiecdrui tip de canal, din cele peste © sutd cunoscute, ar fi destul de laborioasa, in continuare vor fi prezentate principalele tipuri de canale, clasificate dup’ modul lor de funetionare, Dupa modul in care se realizeazi deschiderea §i jorii principale: hiderea, canalele sunt de dou c + canale fird poarti (nongated ion channels) care sunt deschise permanent, deci permit transportul ionic in funetie doar de gradientul electrochi + canale cu poarta (gated ion channels) a c&ror deschidere si inchidere este controlata prin mai multe mecanisme 2.2.1.1. Canalele ionice fara poarta Cunoscute si sub numele de canale de scurgere (din engl. leakage channels), permit deplasarea pasivg a ionilor de K’, Na’ , Cl’ si Ca’” in timpul cat membrana plasmaticd prezint& potengial de repaus. Identitatea canalelor de acest tip nu este pe deplin elucidata dar permeabilitatea lor este mult mai micA in comparatie cu a celor contolate de volta, sau de neurotransmitifor. Din aceasté categorie mai bine cunoscute sunt canalele de potasiu si sodiu, Canale fré poarta pentfu potasiu sunt prezente la nivelul tuturor celulelor nenvoase si gliale. Prin intermediul acestor canale K” se deplaseaza pasiv, de la concentrajia mare intracelulara in spafiul extracelular, avand o contributie esential& la mentinerea polaritatii electrice a membranei celulare in conditii de repaus. Dealt, inte @fluxutl K> prin acest tip de canale gi influxul lui prin intermediul Pompei Na’ -K" exist o interdependent al cdrui rezultat este stabilirea unei stiri de ‘shila inte cele dou sisteme de transport. Canalele fird poarta pentru sodiu permit influxul pasiv al acestui cation in ‘impul repausului fiind in echilibru cu efluxul lui realizat de c&tre pompa Na*- K*. Pentru celulele nervoase ce prezint& capacitatea de a genera spontan, fara un aaa, Potentiale de actiune, canalele fir poartd, in special, cele pentru ALC importanta deosebita, Canalele far poarta pentru clor au o repartitie celulard asemandtoare celor Pentru Na’ , dar rata lor de transport este, probabil, mult mai mici datorité “Mcentrajiei mari a anionilor intracelulari cipii fundamentale 6 Neurasuinte =f Din cele prezentate, rezulta ci transportul ionic prin aceste canale ionice se realizeazs conform gradientului clectrochimic dar fra a se ajunge niciodatd la egalizarea concentrafilor dintre cele doua sectoare separate de membrana celular, Explicatia consti in faptul c& desi canalele fBr& poarta nu prezinti un sistem propriu de control, fluxul ionic prin intermediul lor este modulat, pe de o parte, de capacitatea mai mic& de transport fat de canalele controlate iar, pe de alté parte, concentrafia intracelularé mare a anionilor organici fixeaz& electrostatic K’. in acest fel, in ciuda gradientului de concentratie si a unui numar mare de canale firs poartd, efluxul de K", semnificativ din punct de vedere cantitativ, nu poate avea Joc decdt in urma unui influx corespunz&tor de sarcini pozitive. Aceasta conditie se realizeazA in timpul depolarizarii, cfind, pentru majoritatea celulelor influxul de sarcini pozitive este produs de Na‘/ Dar in aceste conditii efluxul de K” va avea loc prin canalele controlate, a c&ror rati de transport este mult mai mare decat @ celor fara poartd, Din sourta prezentare a canalelor fri poarta reiese cA acest tip de canale asigur& un flux ionic redus necesar menfinerii potentialului de repaus Ia valori cu variatii mici gi relativ lente © alta functie importanta a canalelor de acest tip, dar. in general, mat putin prezentat, este menfinerea homeostaziei presiunii osmotice si, implicit, @ volumului si formei celulare. Aceasti functie este indeplinita prin faptul c& pe ang permeabilitatea fata de ioni, canalele permit difuzia moleculelor de apa. Semnificatia functionalé a echilibrului osmotic realizat, in primul rand, prin difuzia apei prin membrana celulara, este confirmat de prezenta foarte raspandité unor canale specializate in transportul apei - aquaporinele. cat 2.2.1.2. Aquaporinele Vier g Aquaporinele (AQP) sunt proteine-canal de apa distyibuite ubicuitar in regnurile animal si vegetal. Gradul foarte ridicat de conservarp filogenetica atest eu fundamental jucat de acestea in reglarea echilibrului osmbtic transmembranar rima moleculd can: 190. ad din membre erro eee engl Co on ) si identificata cu antigenul Co, a edrui deficienta este rarisim descrisé la om. Ulterior s-a constatat apartenenja MIP (0 proteind specifica cristalinului descris& inc& din 1976) la familia aquaporinelor (AQP0). a Sunt descrise si caracterizate functional 10 izoforme (AQPO - 9), cu fenotipuri si distributii subcelulare specifice (Tabelul 2.1). Biologia celulara si moleculara a sistemului nervos 7 pin punot de vedere al selectivitati, sunt impartite la ora actuala in agua- porineclsice (AQPO. 1. 2.4. 5, 6 i 8) si aquagliceroporine (AQP3. 7 519). H20 H20 Fig, 2.5. Homotetamers! de AQPI cu structura s pentacanalara. Di unui por pentru apa Diametrul porului ionic 3A. Adaptat dupa Yoo! si + Weinstein 2002 H,0 H,0 Dintre acestea, cea mai studiat si mai bine cunoscuta este AQPI, si de aceea in cele ce urmeazd 0 vom descrie ca prototip functional. in membrana celulelor animale se regisesc sub forma de homotetrameri organizati in retele ortogonale. Un monomer (cca. 30kDa) este alcatuit din 6 donienii transmembranare a-helicoidale inclinate la 21° - 27° fat de verticala si doud bucle transmembranare (intre domeniile 2-3 si $-6). Fiecare monomer inconjoara cate un por, delimitat de cétre cele doua bucle. ~~ Secventa aminoacizilor din regiunea porului confera specificitatea canalului strict pentru apa sau si pentru solvii organici, cum ar fi ureea, glicerolul si acizii onocarboxilici cu moleculé mica. Aquaporinele clasice sunt caracterizate de Prezenta unei secvente Asn-Pro-Ala-Arg-Ser, in timp ce aquagliceroporinele difera Prin ukimul aminoacid al acestei secvente (Asp in loc de Ser). Un singur monomer de aquaporina asigura un flux de apa de ordinul 10° Mmoleculelcanals. Substratul morfologic al exceptionalei selectivitatii pentra apa si 1 Pentru ioni a’ fost elucidat prin cristalografie cu raze X. Astfel a fost descrisé forma de clepsidré a porului, cu un diametru de numai 2,8 A in portiunea cea mai ‘nausté: cétre suprafetele interna si externa ale membranei, vestibulul este delimitat e restui hidrofobe si hidrofile intr-o configuratie care s& permit trecerea numai a “WS! Astfl filtrarea se face pe doua cai: steric, prin dimensiunile porului; chimic. "8 Neurostiinte - Principii fundamentale prin distributia aminoacizilor ce delimiteaz& porul. Dupa exprimarea pe membrana, permeabilitatea pentru apa este modulata prin fosforilare de cdtre PKA si PKC. Prin organizarea tetramericd, AQPI alcatuieste un sistem complex de canale transmembranare cu 5 pori: cate un por permeabil pentru apa pe fiecare monomer, in timp ce in mijlocul complexului se va delimita un por cu diametrul de cca. 3 A in portiunea sa cea mai ingusta (situati in apropierea capatului extracelular) permeabil pentru Na’. K” si(Cs", si care poate fi blocat de tetraetilamoniu (TEA) Permeabilitatea relativa pentru K” este de 10000:1 fata de Na’ si este asigurata de © secventa Gly-Tyr-Gly. specifica domeniului intracelular al canalelor de K” dependente de nucleotide ciclice. Legarea GMPe la situsul modulator intracelular creste permeabilitatea aquaporinelor pentru cationi Tabelul 2.1. Tipurile de aquaporine cunoscute la om si unele particularitii ale acestora. (* - aquagliceroporine) Tip Celule pe care este exprimata_ [Comentarii AQPO | Cristalin ‘Absenla produce cataracta la varsti foarte tanara AQPI_ | Erittocite; “wb contort proximal: epiteliul ciliar; epitetiul alveolar: plex coroid ‘AQP2_| Tubi colectori, polul urinar Mediaza actiunea ADH ‘AQP3* | Tubi colectori, polul sanguin: epiteliul | Permeabila pentru __glicerol, traheal; adipocite impermeabila pt ure ‘AQP4 | Tubi colectori; celule ependimare; | Osmoreceptie hipotalamus 5 ‘AQPS | Glandele salivare, lacrimale; SNC Anticorpii_antiAQPS induc sdr. Sjogren ‘AQP6 | Rinichi Tn membrana RE, deschisi doar la pH<5.5, AQP7*_| Testicul; spermatii AQP8 _| Testicul; pancreas; SNC ‘AQPO* Permeabila pt uree, lactat Aquaporinele din sistemul nervos central. in sistemul nervos central av fost identificate AQP4, 5 si 9 in astrocite si celulele ependimare, AQP3, 5 si 8 in neuroni, AQPS in oligodendrocite, AQP! in epiteliul plexurilor coroide, si nici una in microglii (Tabelul 2.1). Exprimarea AQPI este restransé exclusiv la plexurile coroide, pe cénd AQP4 este exprimatd cantitatea cea mai mare si cu precadere in organele periventriculare. Datele experimentale sustin rolul extrem de complex jucat de AQP4 in echilibrul hidric al encefalului, dar si in homeostazia hidric& a intregului organism. Biologia celulard si moleculari a sistemului nervos ” petit! total de AQPS indus experimental Ia animalele de laborator nu a generat ni un fel de modifictri fenotipice sau comportamentale,/dar a determinat o