Sunteți pe pagina 1din 6

Studenta ANCA

PSIHOLOGIE , I.D.D.
Anul III, Grupa 3
TEMA – PEDAGOGIE II

2. Elaborati un comentariu despre definitii, sensurisi componente ale evaluarii scolare

Evaluarea este un termen foarte general si foarte frecvent utilizat astăzi în


numeroase domenii ale activitatii umane, cu multiple sensuri.
Verbul a evalua trimite la numeroase alte verbe cu o semnificaţie asemănătoare: a
aprecia, a considera, a constata, a estima, a examina, a cântări, a judeca, a măsura, a
nota, a observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza etc.
Paul Valery spunea că evaluarea este unul dintre ‘acele cuvinte care fac toate
meseriile’.
‘Ciclul existentei noastre este un sir de examene in fata naturii, a societatii, a
propriei constiinte’ (Vasile Pavelcu).
Cu cat o activitate sociala este mai complexa cu atat sunt mai necesare activitatile
de evaluare. Existenta scopurilor, a obiectivelor face de asemenea necesara evaluarea.
Bernstein surprinde aceasta relatie prin afirmatia ‘realitatea nerealizata declanseaza
activitatea menita sa o realizeze’.

Conceptul de evaluare (E) în invatamant

Evaluarea este mai mult decat o operatie sau o tehnica, este o actiune complexa,
un ansamblu de operatii mintale si actionale, intelectuale, atitudini, stari afective despre
care se spune ca precizeaza:
- continuturile si obiectivele ce trebuie evaluate
- in ce scop si din ce perspectiva se evalueaza
- cand se evalueaza (la inceput, pe parcurs, la final ca bilant)
- cum se evalueaza (cu ce instrumente, probe etc)
- in ce fel se prelucreaza datele si cum se valorifica informatiile
- pe baza caror criterii se evalueaza (Radu, I. T., 2004)

Note definitorii ale evaluarii (E) in invatamant


 E este mai mult proces si mai puţin un produs
 E este o actiune de cunoastere (specifica) a unor fenomene sub raportul
insusirilor acestora, a starii si functionalitatii unui sistem, a rezultatelor unei
activitati; exista asemanari si deosebiri intre evaluare si cunoasterea stiintifica
– actul evaluarii are ca functie dominanta ameliorarea starii fenomenelor
evaluate, fiind realizat in perspectiva luarii unor decizii; cunoasterea realizata
in context de evaluare are la baza obiective legate de intentia de a influenta
situatia, activitatea supusa evaluarii, de a le regla.

1
 Legat de functia de ameliorare, evaluarea comporta un proces de colectare a
datelor necesare fundamentarii deciziilor ce urmeaza a fi adoptate; este
necesara concordanta intre natura evaluarii si tipul de decizie care se va lua.
 Un alt proces care compune evaluarea in educatie este gestiunea informatiei
obtinute – prelucrarea si interpretarea datelor obtinute.
 Evaluarea comporta si aprecierea situatiilor evaluate, prin raportarea la
diverse criterii (sociale, culturale, de performanta, de fezabilitate etc).
 Actiunile evaluative fac necesare demersuri si atitudini metodologice
concrete, prin etape si componente bine definite.
 Evaluarea poate produce un efect anticipativ – functie predictiva – revizuirea
unui proces sau poate avea implicatii retroactive – corectarea unor erori,
completarea unor lacune.
 Evaluarea nu se rezuma la examinarea si notarea elevilor, ea se referă la toţi
actorii procesului educaţional şi la o multitudine de componente, la institutii
scolare si la intregul sistem de invatamant.

O definitie a evaluarii in educatie (Radu I.T, 2004)


In învăţământ E se refera în esenţă la acea activitate prin care sunt colectate,
prelucrate si interpretate informatiile privind starea si functionarea unor diverse
componente si fenomene, in cadrul sistemului de educatie si invatamant, a rezultatelor
care se obtin, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii si prin
care este influentata evolutia sistemului.
Evaluarea în învătamant se poate referi la: sistemul de invatamant (ca intreg),
conditii si resurse, o institutie de invatamant, managementul educational, curriculum,
profesori, elevi etc.
Dupa I.T Radu (2004) sunt cel putin 5 componente mari ale sistemului scolar care
se supun evaluarii:
* Sistemul scolar (structura, infrastructura scolara, elementele de intrare (conditii
si resurse), organizare, fluxuri scolare, management, conditii ergonomice etc)
* Curriculumul scolar (planuri, programe, manuale, ghiduri, alte auxiliare
didactice etc)
* Personalul didactic (formarea initiala si continua, competente, prestatii
didactice, ethos pedagogic)
* Procesele de instruire (forme si moduri, aspectele metodologice – strategii,
metode, mijloace – tipuri de relatii educationale, actiunile evaluative etc)
* Rezultate scolare (cunostinte acumulate, abilitati, capacitati si competente
formate, interese, motivatie, capacitati si obisnuinte de autoformare, integrarea sociala si
personala a tinerilor...
Noţiuni conexe evaluarii, des utilizate in pedagogie:
 docimologia - studiul sistematic al examenelor, al sistemelor şi modurilor de
notare; a aparut in Franţa si s-a constituit în secolul XX in unele tari ca o
veritabilă disciplină ştiinţifică
 eficienţa si eficacitatea învăţământului – capacitatea sistemului de a produce
rezultatele preconizate, concretizate în rezulate scolare efective, in
comportamentele şi in atitudinile absolvenţilor (raportate la resurse – eficienta
– sau obiective – eficacitatea)

2
 progresul scolar – nivelul de pregătire teoretică şi acţională al elevilor, în
raport cu conţinuturile curriculare – raportul dintre rezultatele obtinute si
rezultatele anterioare
 examinarea (verificarea curenta la lectii, prin examene şi/sau concursuri)
 notarea (evaluarea exprimata in note sau acordare de calificative).

Necesitatea evaluarii in educatie poate fi abordata din mai multe perspective


* sociala
* pedagogica
* manageriala
* a procesului didactic

Evaluarea in procesul de invatamant (instruire scolara)

Actul evaluării şcolare – din perspectiva dominanta a evaluarii instruirii, ca si a


sistemului de invatamant – presupune în esenţă două momente relativ distincte:
1. măsurarea
2. aprecierea.
Masurarea in evaluare trebuie inteleasa in sens mai larg decat dimensionarea
cantitativa, respectiv un proces prin care lucrurile sunt observate si diferentiate. Unele
fenomene supuse evaluarii nu sunt masurabile...
Aprecierea – emiterea unei judecati de valoare asupra fenomenului evaluat, o
anumita semnificatie, prin raportarea la un termen de referinta.
Evaluarea rezultatelor instruirii scolare ocupa o pozitie centrala in sistemul
evaluarilor din invatamant.
Perspectiva profesorului si a elevului in predare-invatare-evaluare
Profesorii resimt necesitatea de a evalua pentru a verifica, a controla calitatea
procesului de instruire, pentru a extrage invatamintele din ceea ce s-a realizat, inclusiv
asupra predarii, dar si asupra dificultatilor, a blocajelor din interactiunea predare-invatare.
Evaluarea reprezinta ca atare un mijloc principal de reglare a actului pedagogic, de
control a calitatii instruirii.
Pentru elevi, in relatia cu invatarea, evaluarea are impact pe mai multe planuri.
• Le ofera posibilitatea de a cunoaste gradul de indeplinire a cerintelor
(sarcinilor) scolare, distanta la care se afla fata de acestea si eforturile
necesare in continuare, dezvoltarea capacitatii de autoapreciere…
• Are efecte pozitive asupra motivatiei si calitatii invatarii, sub aspect
cognitiv dar si afectiv
• Produce efecte globale pozitive in plan formativ-educativ; stilul de
evaluare are impact asupra stilului de invatare.

Forme si strategii de evaluare a instruirii

Forme (modalitati) de evaluare


Dupa criteriul cantitativ, evaluarea poate fi frontala (lucrari de control, teze) sau
globala (examene, concursuri).

3
Dupa prevalenta cantitatii sau calitatii – avem evaluare cantitativa si calitativa.
Dupa criteriul timp, se distinge:
- E. initiala – la inceputul unui program de instruire (ciclu de invatamant, an
scolar, semestru, capitol de programa sau chiar la o lectie...). Aceasta este
extrem de importanta in opinia lui Ausubel. Evaluarea initiala are o
importanta functie diagnostica si prognostica.
- E. continua (formativa) – demonstreaza interactiunea functionala dintre
predare-invatare si evaluare, este dinamica si integrata procesului de instruire
- E. finala sau de bilant are in principal doua functii: de verificare si de
comunicare; dupa multi autori ea inseamna mai ales certificarea
competentelor formate (vezi si acordarea unui certificat de absolvire...)
Prin coroborarea criteriilor cantitativ si de timp se face clasificarea in:
- E sumativa (cumulativa sau normativa)
- E formativa, continua.
Categoriile de sus reprezinta in acelasi timp 2 strategii fundamentale de
evaluare in procesul de instruire scolara.
Abordare comparativa
E sumativa E formativa

- verificari partiale, incheiate cu un bilant al - verificari sistematice, pe secvente mici, pe


rezultatelor tot parcursul instruirii
- verificari prin sondaj (la elevi, la materia - verificari la toata materia, la toti elevii
de studiu)
- se evalueaza rezultatele, cu efecte reduse - se evalueaza pe parcursul procesului,
asupra procesului intervenind direct la defasurarea
procesului
- se realizeaza mai mult cantitativ - se exercita mai ales calitativ, cu
functie de predictie si autoreglare
Comparatia formativ - sumativ dupa Meyer (2000)
Parametri Evaluarea formativa Evaluarea sumativa
Functii Il ajuta pe elev sa invete Verifica ce a invatat elevul
Definitii teoretice Este interna, multireferentiala, Este externa, unireferentiala,
este dinamica, presupune este statica, se realizeaza mai
comunicare mult informare
Decizii Echilibreaza si reechilibreaza Selectioneaza
Actori Elevii Profesori si elevi
Instrumente Toate instrumentele a) relative: note,
descoperite de teoriile invatarii calificative...daca
si care permit stimularea, norma este media de
suscitarea, dezvoltarea distributie a
proceselor cognitive performantelor
- Sunt foarte importante b) binare – da/nu;
probele criteriale – raportarea 1/0 (insusit/neinsusit)
rezultatelor la obiectivele c) o performanta
stabilite… asteptata
(80%, 100% etc)

4
Obiecte Procesele sau mijloacele Produsele – rezultatele unor
cognitive ce permit realizarea competente neobservabile
de produse observabile direct....
Integrarea evaluarii in procesul de instruire

Moduri de integrare a evaluarii


a) din punct de vedere al situatiilor de evaluare – se poate face prin evaluare:
- in circumstante obisnuite, in predare-invatare, prin observarea curenta a elevilor
- specifica – crearea de situatii adecvate – probe, intrebari, exercitii – este
constientizata existenta evaluarii
b) din punct de vedere al functiilor dominante:
- evaluare diagnostica
- evaluare predictiva
c) din punct de vedere al dimensiunii secventei evaluate:
- E. de bilant
- E. continua, dinamica...
d) din punct de vedere al autorului actiunii evaluative
- E. de alta persoana (profesorul clasei sau alt profesor)
- E. realizata de cel care invata (reflexiva, de autoevaluare)
Cerinte psihopedagogice in integrarea evaluarii (E)
Cu privire la integrarea E in procesul de invatamant
- predarea si invatarea au ca obiectiv comun reusita scolara, in functie de
capacitati, aptitudini, interese si efort despus – care trebuie evaluata…
- prin evaluare si autoevaluare se vizeaza formarea unei imagini corecte despre
el insusi a elevului;
- E continua ii ajuta pe profesori sa-si adapteze continuu predarea;
- E. continua permite ameliorarea din mers a procesului de invatamant;
- E continua permite evitarea erorilor de orientare scolara si profesionala
(dezvoltarea carierei).
• Cerinte pentru integrarea E in lectii
- compararea pregatirii elevului cu obiectivele specifice fiecarei discipline de
invatamant, precum si cu cele operationale ale fiecarei lectii = sa verifici ceea
ce predai
- diminuarea hazardului in evaluare - se poate face, de regula, prin formularea
mai multor intrebari, care sa vizeze verificarea cunostintelor si deprinderilor
esentiale din materia parcursa
- asigurarea caracterului stimulativ al evaluarii:
- evitarea inhibarii si demobilizarii - incurajarea in schimb a
motivarii
- evaluarea prin notare trebuie sa reflecte cu adevarat nivelul
pregatirii si progresele elevului.

Bibliografie :
Ioan Jinga , Elena Istrate - Manual de Pedagogie, Editura BIC ALL ,

5
Bucuresti , 2006
Constantin Cucos - Pedagogie , Editura POLIROM , Iasi ,1999