Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe lang unele tehnici traditionale care se menin pentru c sunt bune i altele care persist
datorit unei detestabile rutine, coala modern ofer o nfiare diferit n anumite aspecte fa
de cea din trecut. Asistm la o micare complex de o amploare extraordinar, prea puternic
pentru a fi o moda trectoare. Ceea ce exprimm curent prin expresiile : "scoal activ"; "coli noi
"; educaia progresiv", arat n mod global aceast micare. Sunt denumiri mai mult sugestive
dect descriptive, evocnd nu numai aspecte generale ale tehnicii educative, ci expresii i anumite
principii pedagogice.
Micarea "educaii noi" ncepe, practic, de la sfaritul ultimului secol, ceea ce arat c
adjectivul "nou" nu este pe deplin justificat.
Adevaratul precursor a fost J.J. Rousseau, att prin filozofia sa naturalist, cat si prin
intuiiile sale cu privire la psihologia evolutiv , la diferena calitativ dintre adult si copil.
Pestalozz i Frobel - crearea colilor zise "noi" a fost prima realizare concreta.
Scolile zise "noi" aveau caracteristici comune internate rurale unde munca de educaie se
desfasura intr-o ambian familial i dup metode liberale. Una din colile noi cele mai bine
cunoscute in Europa este coala din Rodus.
"Noile educatii" sunt noi obiective si noi tipuri de continuturi generate de "problematica
lumii contemporane". Ele corespund unor trebuinte de ordin sociopedagogic, fiind integrative si
cumulative.De asemenea ele mai figureaza ca fiind cel mai
pertinent si mai util raspuns ale sistemelor educationale generate de problemele lumii
contemporane.
"Alternativele educationale" sunt definite ca un ansamblu de obiective, continuturi,
modalitati de organizare, care coexista cu sistemul traditional de invatamant.
"Educatiile paralele " sunt considerate educatia formala, nonformala, informala,
autoeducatia.
"Noile Educaii " sunt raspunsuri ale educatiei la cerintele dezvoltarii lumii contemporane:
~ educaia relativ la mediu
Educatia relative la mediu isi propune sa-l conduca pe elev, spre formarea unui punct de
vedere mai obiectiv asupra realitatii (al carei fundament e relatia om-oameni-mediu), sa-l incite la
participare, devenind constient de viitor.
Scopurile
generale
ale
educatiei
relative
au
fost
precizate
la
conferinta
interguvernamentala ( 1977 la Tbilisi,) sub egida UNESCO :" educatia relativa la mediu trebui,
inainte de toate , sa urmareasca dezvoltarea gradului de constiinta si a iuresului responsabilitatii
tuturor oamenilor fata de mediu si problemele sale. Oamenii trebuie sa dobandeasca cunostintele,
atitudinile , motivatia , angajarea si instrumentele necesare pentru a actiona , individual si in
colectiv , in vederea solutionarii problemelor actuale si prevenirii aparitiei unor noi probleme".
Obiectivele vizeaza in egala masura cunostintele , achizitia de atitudini, clarificarea
valorilor si demersul practic. In perspectiva scolara, elevul trebuie ajutat sa:
~inteleaga ca omul este inseparabil de mediul sau si ca efectele negative ale actiunilor sale
se repercuteaza asupra lui insusi
~obtina cunostinte de baza necesare solutionarii problemelor mediului sau imediat
~judece responsabilitatile individuale si colective
~dezvolte instrumentele de analiza , reflectie si actiune pentru a intelege , preveni si
corecta neajunsurile provocate mediului
Focalizarea interventiei pedagogice s-a realizat pe baza optiunii motivate anterior si
avandu-se in vedere un set de principii pe care Claude Sauchon si Lester Brown le convertesc in
caracteristici ale acestei educatii
* in legatura cu problemelemediului obligatoriu trebuie stabilite interdependentele intre
factori si efecte in lant, mergandu-se pana la o analiza critica globala.
*educatia relativa la mediu nu-si va atinge scopul daca actiunile pe care le sugereaza
elevului , le induce, ne se difuzeaza si in jurul acestuia , in familie, in comunitatea in care creste
*eficienta se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra comportamentului
viitorului cetatean, ramanand insa in vigoare si obligatia de a avea o utiliate imediata
Astfel tratam educatia relativa la mediu nu ca pe o disciplina, ci ca pe o comoditaet
pedagogica de distrugere a unor scopuri precise si in acelasi timp ca pe un mijloc de sporire a
eficacitaitii invatamantului.
Educatia pentru pace-omenirea are nevoie de o constiinta comuna , de promovare a unui
nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale, culturale, ci si pe achizitiile noii solutii stiintifice
si tekurice si pe impactul lor asupra vietii. Individul trebuie format in spiritul solidaritatii cu cei din
generatia sa , al respectului pentru cei care l-au precedat si cei ce-l vor urma, al increderii in
destinul umanitatii si al valorilor umane.
Din punct de vedere practic "Ed. pentru pace" corespunde sirului de activitati educative,
de la simpla neintentionare in clasa a nivelurilor diferite ale conflictului si ale problemelor
internationale, pana la integrarea mai comprehensiva a cercetarii, predarii activitatii la toate
nivelurile procesului educativ, care are drept scop pregatirea oamenilor in vederea participarii la
consolidarea uneilumi mai drepte si a unei ordini sociale in care valenta directa sau structurala este
redusa pe cat posibil"(Stephan M.)
Johan Galtung (unul dintre promovatorii pacii ca disciplina educativa) deosebeste patru
aspecte esentiale care trebuie avute in vedere:
In conceptia acestei pedagogii isi gaseste loc ideea ca disputele se solutioneaza prindiscutii,
argumentari, demonstratii, iar apelul la ratiune implica increderea in capacitatea omului de a invata
sa-si exercite spiritul de intelegere mutuala.
Educatia pentru participare si democratie- prin participare se intelege nu numai
posibiliatatea de a desfasur o activitate creeatoare, care face apel la capacitatea tortala a
individului si care este socialmente utila , ci semnifica si sansa oferita tinerilor de a-si defini si
delimita aspiratiile si nevoile, de a inova, de a dobandi capacitatea de autossugestie. Prin
participare, tinerii isi pot exprima optiunile in domeniul educatie, culturii, productiei, timpului liber
, sportului , pot deveni coparticipanti la propria formare. Tineretul nu este numai un receptor de
informatii si un consumator de produse ( materiale spirituale), ci si un participant activ la faurirea
istoriei natiunilor carei ii apartine . Prin participare, el se integreaza in societate, dar in acelasi timp
actioneaza si ca subiect integrator . El este un subiect activ al actiunii sociale, un factor si o resursa
de progres spiritual, si moral, orientarile, valorile si optiunile fundamentale ale tinerei generatii se
regasesc in comportamente afective in diferite domenii ale muncii si vietii tinerilor.
Participarea dse manifesta prin actiuni de cooperare, prin dialoguri si prin fuziune moralafectiva, creeaza solidaritate in spatiu, dezvolta dorinta de a deveni partener, de a racorda la
valori , de a invoca.
In procesul instructiv-educativ, incurajarea comportamentului participativ, inseamna "pasul
de achizitie pasiva si confirmista , la actiune transformatoare, prin interventia profunda a
modului de a fi , interactionare a individului ." De la " a invata" la "a invata sa fii si sa devii ",
adica pregatirea pentru a face fata situatiilor, pentru a le crea, dobandind dorinta de angajare si
actiune , de a interactiona satisfcator, iata finalitatile educatiei pentru participare si
demonstratie ( Neculae A.)
Invatarea participativa inseamna, prin urmare , nu numai incercarea individului cu
cunostinte si mai ales cu atitudini, cu comportamente si modele actionale in situatii sociale ,
insemnand optiunea pentru acceptere si solidaritate . Participarea coreleaza pozitia cu coeziunea ,
increderea reciproca, respectul fata de om si realizare.
Educatia economica si casnica
Aveau in vedere atitudinea fata de bunri, spiritul de cooperare si respect fata de munca ,
capacitatea de particire directa la infaptuirea proiectelor economice ale socitetii.
Daca unele din noile educatii sunt destul de bine conturate , altele fac obiectul unor
discutii in vederea precizarii si delimitarii lor; oricum , abordarea noilor educatii sau a noilor
continuturi ramane o problema deschisa.
Pentru introducerea noilor tipuri de continuturi , s-au conturat deja doua strategii . Prima
strategie vizeaza promovarea unor noi modele consacrate diferitelor educatii , iar in unele cazuri
chiar a unor noi discipline . Tot aici includem si incercrile de a grupa cateva discipline noi, intr-o
disciplina corespunzatoare: " educatia cetateneasca ", educatiaglobala"; " educatia internationala".
In multe tari ca si in tara noastra , se recurge la o a doua strategie sin ce in ce mai mult, si
anume la ceea ce in programele U.N.E.S.C.O. este denumit cu expresia approche infuionelle ,
adica o infuzie de elmente
individ, potrivit facultatilor sale;ea este destinata sa permita fiecaruia sa-si dezvolte
personalitatea pe durata intregii vieti prin numirea sa sau prin activiatile sale"(dave , R.H.
1973).