UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ELECTRONICĂ SI TELECOMUNICAŢII

SECŢIA INGINERIE FIZICĂ

Echipamente de diagnoza si
tratament cu laser
CUPRINS

2
 1. PREZENTARE GENERALĂ ŞI DEFINIŢII

1.1. Generalităţi

Termenul "LASER" este acronimul expresiei "Light Amplification by

Stimulated Emission of Radiation", care a fost introdus odată cu primul articol
despre o asemenea sursa de lumina. Laserul este o sursa a radiaţiei electromagnetice
care are proprietăţi specifice, fiind emis in intervalul unei game spectrale date, iar pe
lângă caracteristicile comune ale radiaţiei electromagnetice, radiaţia laser are cateva
proprietăţi specifice: monocromaticitate, coerenta, directivitate si strălucire.

Aplicaţiile laserilor in medicina au inceput imediat după anul 1960 când s-a
pus in funcţiune primul laser cu rubin. Medicii au fost atraşi de folosirea laserului
datorita abilitaţii fasciculelor laser focalizate de a coagula vasele sangvine din retină şi de
a secţiona ţesutul. Retina a constituit un candidat serios pentru terapia laser, deoarece
celelalte componente ale ochiului sunt transparente pentru radiaţia laserilor ce emit în
vizibil. Coagularea vaselor sangvine retiniene a reprezentat prima aplicaţie neinvazivă a
laserelor. Multe din încercările iniţiale au fost empirice, cu o înţelegere sumară a
mecanismelor de interacţie laser-ţesut. Aplicaţiile medicale ale laserelor au cunoscut o
dezvoltare continuă, accelerându-se mai ales în ultimii 10-15 ani. Cercetările
continuă cu intensitate şi în prezent, noi metode şi tehnologii sunt raportate odată cu
perfecţionarea instalaţiilor cu laser şi în special a accesoriilor, care diversifică aplicarea
aceluiaşi laser în mai multe specialităţi medicale.
În medicină se folosesc mai multe tipuri de fascicule laser:
• fascicule laser de mică putere, emise în spectrul vizibil sau ultraviolet,
care pot excita stări electronice din molecule şi pot apărea efecte fotobiologice specifice
datorită excitării cromoforilor (endogeni sau exogeni) din celule. Aceste procese apar şi
în cazul surselor necoerente, dar folosirea laserilor aduce beneficii din punct de vedere
practic;
• fascicule laser de mare putere care afectează ţesutul prin distrugeri
termice sau hidromecanice. Aceste procese, observate rar cu surse de radiaţie
necoerentă, formează baza chirurgiei laser.
Dintre diferitele tipuri de interacţii laser-ţesut care pot apărea, cele mai utilizate
sunt interacţiile termice, în care absorbţia radiaţiei laser cauzează încălzirea locală,
începând cu hipertermia, continuând cu reacţiile fotochimice iniţiate cu laser şi sfârşind
cu ablaţia laser, toate acestea sunt componente ale aceluiaşi tip de interacţie, respectiv
cea fototermică.
3
 Reacţiile fotochimice iniţiate de laser sunt folosite pentru distrugerea celulelor
tumorale şi joacă un rol important în ablaţia ţesuturilor cu laseri cu excimeri ce emit în
ultraviolet. Deoarece fotonii cu lungimea de undă de 193 nm (laserul cu ArF) au o ener-
gie de 6,4 eV, care este suficientă pentru ruperea multor legături chimice, interacţia cu
ţesutul implică un mecanism fotochimic, însoţit şi de fenomene termice. Ponderea celor
două procese depinde de lungimea de undă şi de proprietăţile ţintei. Cele mai
semnificative aplicaţii ale efectelor fotochimice sunt terapia cu laseri de putere mică şi
terapia fotodinamică.
Terapia fotodinamică este o tehnică experimentală de distrugere a celulelor şi
tumorilor pe cale fotochimică. Ca fotosensibilizator se utilizează un colorant absorbant,
care este reţinut preferenţial de tumorile solide din corp, ceea ce face posibilă
distrugerea selectivă a celulelor tumorale.
Testele clinice s-au concentrat asupra tratamentului cancerului de plămân, de
esofag, de piele, precum şi a fazelor timpurii ale cancerului de bilă. Tumorile, fiind
relativ reduse, sunt adecvate terapiei fotodinamice datorită necesităţii pătrunderii adânci
a luminii. Tratarea tumorilor profunde necesită implantarea unor fibre optice pentru a
transmite radiaţia laser în volumul tumorii.
Unele aplicaţii clinice fac uz de capacitatea laserilor de a asigura încălzirea
locală fără o îndepărtare efectivă de ţesut, încălzirea laser localizată se foloseşte pentru
coagularea sângelui şi obturarea vaselor sangvine, în oftalmologie, laserii cu funcţionare
în undă continuă cu argon, kripton sau colorant, funcţionând de obicei la nivele de putere
sub 2 W, sunt utilizaţi pentru coagularea vaselor sangvine retiniene afectate de diabet.
Procedura este neinvazivă, radiaţia laser fiind focalizată pe retină din exteriorul
ochiului. Laserii sunt folosiţi de asemenea pentru obturarea vaselor sangvine mărite de
sub suprafaţa pielii, care provoacă semnele nedorite din naştere numite steluţe
vasculare. Deoarece oxihemoglobina din sânge absoarbe anumite lungimi de undă din
vizibil mai intens decât ţesutul înconjurător, este posibil să se încălzească selectiv
vasele de sânge de sub suprafaţa pielii fără a arde pielea. Laserii cu argon şi cu colorant
sunt utilizaţi cu succes în tratarea acestei afecţiuni, deşi uneori apar şi cicatrice.
Rezultatul clinic poate fi îmbunătăţit prin alegerea judicioasă a lungimii de undă şi a
duratei impulsului laser. Cele mai bune rezultate se obţin folosind radiaţia cu
lungimea de undă de 577 nm, care corespunde cu absorbţia de vârf a oxihemoglobinei.
Durata impulsului laser, de 300 µ s, este aleasă astfel încât difuzia căldurii de la vasele
sangvine spre ţesutul înconjurător să fie neglijabilă.
Efectele fototermice sunt determinate în mod esenţial de lungimea de undă a
laserului folosit şi de tipul de ţesut. Deoarece cele mai multe ţesuturi biologice conţin
în majoritate apă, absorbţia radiaţiei laser de către apă joacă un rol fundamental pentru
4
laserii medicali din infraroşu şi ultraviolet.
Pentru a obţine ablaţia laser, respectiv vaporizarea explozivă a ţesutului, este
necesar ca o cantitate suficientă de energie să fie înmagazinată în volumul iradiat
pentru ca apa să fie vaporizată într-un timp mai scurt decât timpul de relaxare termică
al ţesutului. Aceasta înseamnă că există un minim pentru densitatea de putere (pragul
de ablaţie) de la care se declanşează fenomenul de ablaţie. Confinarea termică se
obţine prin utilizarea de impulsuri laser a căror durată este mai mică decât timpul de
relaxare termică corespunzător lungimii de absorbţie optică. Carbonizarea mai poate
fi evitată şi prin realizarea ablaţiei la densităţi de putere mai mari decât pragul de
ablaţie.
Pentru ablaţia ţesuturilor, cei mai folosiţi laseri din infraroşu sunt cei cu CO2,
Er:YAG şi Ho:YAG. Laserul cu CO2 este cel mai răspândit, datorită simplităţii sale,
costului relativ scăzut şi posibilităţii de a funcţiona în undă continuă sau în impulsuri
la nivele mari de putere. Din nefericire, la lungimea de undă a laserului cu CO2 (9-11
µ m) nu sunt disponibile fibre optice fiabile şi care să poată fi integrate cu uşurinţă în
teatrul operator. Apariţia comercială a laserului cu Er:YAG, ce poate furniza o
energie de l J pe impuls cu frecvenţa de repetiţie a impulsurilor de până la 10 Hz, pe
lungimea de undă de 2,94 µm ce se suprapune pe vârful coeficientului de absorbţie al
apei, a generat un interes deosebit datorită potenţialului său de instrument chirurgical
de precizie. Distrugerea termică a ţesutului de către laserul cu Er:YAG poate fi redusă
la 10-30 µ m, depinzând de tipul de ţesut. Şi în cazul acestui laser, fibrele optice nu
sunt dezvoltate până la nivel de produs comercial fiabil, dar cercetările progresează în
ritm încurajator. Laserul cu holmiu:YAG, ce emite pe lungimea de undă de 2,1 µ m
(aici există un alt vârf de absorbţie al apei), a stârnit de asemenea un interes deosebit,
ca o alternativă pentru laserul cu CO2 cu funcţionare în undă continuă. Deşi adâncimea
de penetrare optică a laserului cu Ho:YAG este de 20 de ori mai mare decât cea a
laserului cu CO2, Şi deci procesul de interacţie nu este aşa de selectiv, acest laser
prezintă avantajul că radiaţia sa poate fi transmisă prin fibrele optice disponibile
comercial. Laserul cu Ho:YAG poate funcţiona fie în regim de impulsuri, fie în undă
continuă şi poate genera o putere medie de peste 10 W.
Laserii cu excimeri în impulsuri, ce emit pe câteva lungimi de undă din
ultraviolet, cuprinse între l93 nm şi 35l nm s-au impus ca instrumente chirurgicale în
oftalmologie şi cardiologie. A fost demonstrată o mare precizie la secţionare şi
vaporizare cu ablaţia strat cu strat pe grosimi ce variază între 0,1 şi l µ m pe impuls.
Aceste proprietăţi ale laserilor cu excimeri i-au recomandat rapid pentru chirurgia
corneei. Curbura corneei poate fi mărită sau micşorată prin îndepărtarea a câtorva zeci

5
de microni de material în cercuri concentrice, permiţând corectarea miopiei (vederea de
aproape) sau hipermetropiei (vederea la distanţă). O corectare refractivă adecvată se
poate obţine prin îndepărtarea ţesutului pe o adâncime de cel mult 30 µ m de la
suprafaţa corneei.
În cardiologie, laserii cu excimeri, ca şi laserii cu coloranţi în impulsuri şi cei
cu argon în undă continuă sunt utilizaţi pentru ablaţia depunerilor de grăsime sau a
plăcilor calcifiate care pot obtura arterele umane. Radiaţia laser este transmisă prin
fibre optice, care sunt poziţionate cu ajutorul unor endoscoape cu vizualizare prin fibre
optice. Radiaţia laserului cu ArF (193 nm), care produce cea mai fină vaporizare a
ţesutului, nu poate fi utilizată în mod curent, deoarece fibrele optice din cuarţ nu pot
transmite cantităţi semnificative de energie cu această lungime de undă. Se utilizează
mai des laserul cu XeF cu lungimea de undă de 351 nm sau laserul cu XeCl cu
lungimea de undă de 308 nm. Acest din urmă laser este mai solicitat, deoarece
sistemele laser bazate pe excimeri cu clor au timpi de viaţă mai mari decât în cazul
laserilor ce utilizează excimeri cu flor. Deşi lungimile de undă ale acestor laseri sunt
transmise corespunzător prin fibre optice, totuşi, la nivele mari de energie focalizată la
intrarea în fibră se produce distrugerea suprafeţei prin străpungere. Acest inconvenient
poate fi înlăturat prin utilizarea laserilor cu excimeri cu impulsuri lungi (sute de ns),
care reduc intensităţile laser la intrarea în fibră şi în consecinţă micşorează şi riscul de
distrugere a fibrei.

6
 1.2. "Arborele" biomedical

O imagine plastică a evoluţiei tehnicilor utilizate în medicină şi biologie

poate fi figurată prin „arborele" biomedical (Letokhov 1996), prezentată în Fig. 1.1.
Ramurile arborelui biomedical reprezintă diverse tehnici, figurate pe scara lor
evolutivă. Pe tulpina arborelui sunt indicate ştiinţele care au intervenit direct în
dezvoltarea medicinii, începând cu mecanica şi continuând cu optica, chimia, biochimia,
fizica nucleară, electronica cuantică şi biologia moleculară, în partea dreaptă sunt
figurate tehnicile pasive, respectiv stetoscopia, microscopia, inspecţia cu raze X,
endoscopia, tomografia (cu rezonanţă magnetică nucleară, cu pozitroni etc.),
diagnosticul cu laser şi analiza ADN, iar în partea stângă tehnicile active, respectiv
bisturiul, medicamentele, radioterapia, terapia şi chirurgia laser şi intervenţiile pentru
corectarea ADN-ului.
Deci aplicaţiile laserului în biomedicină pot fi clasificate după cum urmează:
1. diagnosticul laser, bazat pe interacţia laser-materie rezonantă (selectivă
spectral) sau nerezonantă;
2. terapia laser, bazată pe procese moleculare induse cu laserul, ca urmare a
excitării rezonante a anumitor molecule;
3. chirurgia laser, bazată pe macroefecte distructive induse cu laserul.

7
 1.3. Scurt Istoric

Iată principalele etape în introducerea tehnicii şi tehnologiei laser în medicină şi

biologie:
• 1960 (16 mai): Theodore Maiman (n. 1927) a pus în funcţiune primul
laser cu rubin, obţinând astfel, cel dintâi, lumină coerentă.
• 1963: S-a demonstrat capacitatea laserului de a vaporiza placa
aterosclerotică.
• 1964: Smalţul dentar a fost evaporat cu laserul cu rubin.
• 1965: Primul echipament chirurgical cu laser a devenit disponibil
comercial.
• 1967: Laserul cu COi a fost testat pe diverse organe, inclusiv laringe.
• 1968: A fost introdus în oftalmologie laserul cu argon, iar fotocoagularea
cu laser a devenit o procedură curentă.
• 1968: Prima utilizare a laserului cu rubin în încercarea de a fragmenta
calculii urinari (litotriţie laser).
• 1970: Laserii cu argon şi Nd:YAG au început să fie utilizaţi pentru
oprirea hemoragiilor gastrointestinale.
• 1972: Dezvoltarea unui sistem endoscopic de transmitere a fasciculului
laser cuplat cu un microscop operator.
• 1972: Laserul cu kripton a fost utilizat clinic în oftalmologie.
• 1980: Stabilirea metodologiei de revascularizare transmiocardică cu laser.
• 1981: Laserul acordabil cu colorant este aplicat în oftalmologie.
• 1983: S-a reuşit recanalizarea intravasculară cu laser. Angioplastia cu
laser a utilizat laseri cu argon (1983), cu Nd:YAG (1985), cu excimeri
(1987), cu colorant în impulsuri (1989) şi cu Ho:YAG (1990).
• 1985: Inroducerea vârfului de safir la laserii cu Nd:YAG pentru
fotocoagularea prin contact.
Acestea sunt numai câteva repere cronologice, importante de altfel pentru
plasarea corectă în timp a evoluţiei aplicaţiilor medicale ale laserilor.
La noi în ţară primul laser (cu He-Ne) a fost realizat la Institutul de Fizică
Atomică în anul 1962 de un colectiv condus de prof. Ion Agârbiceanu. În acel moment,
România se plasa printre primele ţări din lume care poseda un astfel de dispozitiv, ca
urmare a entuziasmului şi profesionalismului unui grup de cercetători şi în ciuda unor
dotări tehnice precare.

8
 2. PRINCIPIILE ŞI PROPRIETĂŢILE LASERILOR

2.1. Fizica laserului

Schema bloc a unui laser este prezentata in Fig. 3.1 in care sunt menţionate si
componentele care apar.

ELEMENT OPTIC
REFLEXIE TOTALA

CAVITATE OPTICA
(REZONATOR OPTIC)

Fig. 2.1. Schema bloc a unui laser

Mediul activ laser este o entitate fizica capabila sa stimuleze, sa emită radiaţie
optica si in acelaşi timp sa o amplifice; amplificarea având loc prin faze succesive de la
emiterea radiaţiei prin mediul activ in interiorul cavităţii optice (rezonator optic) limitata
de oglinzile de reflexie. Mediile active laser pot fi: gaze (de obicei amestecuri de gaze
pure), lichide (sau amestecuri de soluţii in solvenţi), in stare solida, semiconductoare si
plasme.
Pentru a emite radiaţie laser, mediul activ trebuie sa ofere energie si trebuie
introdus intr-o cavitate optica (rezonator). Sursa de energie produce in mediul activ laser
energia necesara pentru producerea inversiei de populaţie intre atomii, moleculele sau
ionii care constituie mediul. Energia poate fi produsa si transmisa mediului activ laser in
mai multe moduri, cele mai importante sunt arătate in Fig. 3.1; dintre acestea cele mai
folosite sunt sursele electrice de putere si sursele de pompaj optic. Sursa de energie
poate fi in primul rând un generator de tensiune mica sau de tensiune mare. Alt tip de
sursa electrica produce un câmp de radio frecventa (RF) care excita direct atomii,
moleculele sau ionii.
9
 Generatoarele electrice au fost folosite in mod curent in construcţia laserilor
inca de la inceput; chiar si când a fost realizat pompajul optic al mediului activ laser cu
radiaţie necoerenta, producerea razelor laser este realizata folosind tensiuni mari ce se
descarcă in gaze cu compoziţie controlata. O sursa alternanta este sursa care emite raze
laser cu particule incarcate (electroni sau particule grele).
Al doilea mod important de transmitere a energiei in mediul activ laser este
pompajul optic, in care atomii, moleculele sau ionii sunt excitaţi si inversia de populaţie
este realizata prin absorbţia radiaţiei optice produsa de o lampa cu descărcare sau de un
laser. Avantajul laserului este ca datorita monocromaticitatii energia optica este
concentrata strict in jurul unei lungimi de unda care se intampla sa fie absorbita de un al
doilea mediu activ laser; la limita nici o lungime de unda nefolositore nu este emisa ca in
cazul lămpii cu flash-uri si in acste condiţii eficienta pompajului total este mai mare. In
toate cazurile menţionate 2 regimuri de lucru pot fi folosite conducând la excitaţie
continua sau in pulsuri a laserului. In principiu orice sursa de energie poate fi folosita
pentru a produce inversia de populaţie in mediul activ laser.
O lista mai completa a surselor de pompaj si a agenţilor care au fost folosiţi cu
succes este următoarea:
• Surse de electroni
• Descărcări in gaze
• Raze energetice de electroni
• Surse optice
• Surse necoerente
• Surse coerente
• Surse de căldura
• Unităţi de reacţii chimice
• Unităţi cu ardere chimica
• Unităţi cu ardere rapida
• Unităţi de particule grele
• Surse de raze ionice
• Sisteme de radiaţii ionizate
• Surse de raze X

10
 3. APLICAREA LASERULUI ASUPRA ŢESUTULUI

3.1. Procese fizice la penetraţia fascicolului laser in ţesut

Daca se considera un fascicol incident laser pe ţesut, atunci mai multe procese
se pot descrie despre cuplarea fascicolului laser cu ţesutul si interactia cu ţesutul. In
Fig.4.1 se prezintă un fascicol incident colimat laser de intensitate I0 pe pielea
pacientului; procesul ce va fi descris este acelaşi daca fascicolul ce este focalizat, in
afara contribuţiei sale la balanţa energiei intre fascicolulu ce vine pe ţesut si cel ce
pleacă poate fi diferit. La contactul cu pielea, o parte a fascicolului este reflectata (I ) in
R

acord cu legile optice de geonetrie si altul este împrăştiat inapoi (I b.s). Aceasta inseamna
ca o parte a fascicolului laser este trimisa inapoi mediului laser, fascicol laser (in cele
mai multe cazuri) ce vine fără interacţiunea cu pilea ţesutului. Pentru un mai bun cuplaj
intre radiaţia laser si ţesut aceste pierderi pot fi minimizate prin curăţirea pielei pentru a
scădea coieficientul de reflecxie la utilizarea lungimilor de unda.
Aceste pierderi sunt, in total, uzale nu mai mult de 5% de la puterea fascicolului ce vine
si depinde de altfel si de calitatea pielii, a pigmentului, etc.

Fig. 4.1.

Înăuntrul pielei, fasciculul este absorbit (Ia.s) si suferă de asemeni alte procese
(reflexie, imprastiere, etc.) care pot fi neglijate din punct de vedere al balantului
energetic. In ţesut fasciculul este refractat (If) in funcţie de proprietăţile optice ale
ţesutului, isi schimba direcţia de propagare respectând fascicolul incident. O parte a
fasciculului este imprastiat in continuare (If.s) răspândind lumina pana la punctul de

11
incidenţa in interiorul ţesutului in toate direcţiile, in funcţie de neomogenitatile ţesutului.
In alta parte (Ia) este absorvit de componentele atomice sau moleculare de aşa numita
interacţiune rezonanta intre fasciculul laser si ţesut. In final rămâne o intensitate a
fasciculului Irem care este in funcţie de adâncimea la care intensitataea luminii este
măsurata in ţesut. Energetic balanţa este data de:
I 0 = I R + I b.s + I r + I f . s + I a + I rem

Trebuie menţionat ca Ir inseamna aici ca intensitatea fasciculului suferă doar

reflexie mai jos de planul de observare; aceeaşi este adevărata si pentru If.s, Ia si Irem deci
de aceea fiecare termen din termenul din dreapta al ecuaţiei este completarea celorlalte.
Absortia radiaţiei laser in ţesut este făcuta de cele mai multe ori de către
hemoglobina si apa cum se arata in Fig. 4.2 , dar o contribuţie relativa importanta o are
de asemenea melanină si oxihemoglobina32.
Fig. 4.2 Caracteristicele de absortie ale principalelor constituente de ţesut

12
 Rezulta ca pentru a avea o penetraţie adânca a fasciculului in ţesut trebuie
folosite "ferestre" de aproximativ 600nm si l,5µ m unde doua componente majore ale
ţesutului (hemoglobina si apa) absorb mai puţin de 5% din radiaţia ce vine.
La lungimi de unda mai mari decât 600nm hemoglobina devine cel mai
important absorbant cat timp mai mult de 1.5 µ m de apa domina absortia. In acord cu
aceste date, LLLT (Low Level Laser Therapy – terapie laser de mica putere)
trebuie sa utilizeze lungimi de unda de 600nm - 1.5 µ m linie spectrala.
O data cu dependenta coeficientului de absortie al ţesutului pe lungime de unda,
adâncimea penetraţiei a fasciculului laser variază intre 3-6cm pentru fascicule de diode
laser, HeNe sau Nd:YAG la aproximativ l .5mm pentru Ar+ si l mm pentru CO2.
Urmărind radiaţia laser de absorbtie, in funcţie de nivelul de putere al
fasciculului si de lungimea de unda, exista doua feluri de procese:
1. procese reversibile ce sunt de interes pentru LLLT
2. procese ireversibile ce sunt de interes pentru chirurgie.
In general, nivelele de putere recomandate pentru aplicaţiile medicale sunt
următoarele:
• µ W, pentru diagnosticele propuse in ordinea de nu perturba ţesutul
• mW - sute de mW pentru LLLT
• W - zeci de W pentru scopuri chirurgicale.
După absortia radiaţiei laser putem face una din cele mai importante
consecinţe, incalzirea ţesutului. In TABELUL 4.1 sunt prezentate modificările
structurale si fiziologice in ţesuturile vii, urmărind absortia laser, in funcţie de
temperatura corpului.

Temperatura ţesutului (°C) Efect termic pe ţesut

45 Retractie - Hipertermie
50 Reducţia activităţii enzimelor
60 Paguba de proteine; cuagulatie
Paguba de colagen; afecţiune produsa la
80
permeabilitatea membranei
Distrugerea moleculara a stării solide;
>100
carbonizatii
TABELUL 4.1 Modificări structurale si fiziologice ale funcţiilor ţesutului viu si
temperatura ţesutului

13
 Pentru scopul propus de LLLT interacţiunea fasciculului cu ţesutul va fi permisa
doar daca ţesutul nu depăşeşte 45 C.
In aceste condiţii efectul produs prin ţesut este arătat in Fig. 4.3. Este sarcina
fiecărei categorii utilizate de a măsura si, mult mai important de o observa efectele
directe si efectele terapeutice. Efectele produse de radiaţia laser pe ţesut pot fi controlate
de altfel si de focalizarea fasciculului laser pe piele. In Fig. 4.4 sunt arătate teri posibile
pozitii ale focalizării fasciculului respectând suprafaţa pielei (ţesutului); regiunea
focalizata, in care densitatea de energie maxima este produsa, nu este un punct; niciuna
nu are formele si dimensiunile unei figuri geometrice ideale. Daca fasciculul este centrat
pe suprafaţa pielei putem avea o mare transmisie de energie la corp pe o arie restrânsă
(uzual nu mai mult de câţiva cm pătraţi). Daca densitatea de energie este de ordinul a
câtorva W/mm2 putem obţine efect chirurgical, dar daca densitatea de putere este de
ordinul a catorva W/mm2 putem produce efecte fără modificări ireversibile in ţesut.
Când fasciculul laser cade divergent sau convergent pe ţesut, efectul asupra lui
poate fi controlat in funcţie de numărul mare de parametri de iaradiere cum ar fi:
densitatea (energia) de putere, timpul de iradiere, lungimea de unda a fasciculului,
polarizarea, etc.

Fig. 3.3 Efectele fasciculului laser prin ţesut

Fig. 3.4. Poziţii ale fasciculului laser respectând suprafaţa ţesutului

14
3.2.Aplicatiile laserului cu excimeri in oftalmologie

Ochiul este un organ de aproximativ 24mm in diametru . El are o distanta focala de

aproximativ 16,7mm in aer sau de aproximativ 60 de dioptri. Oftalmologii prefera sa
foloseasca termenul de dioptru (1dioptru=1/metru) cand masoara eroarea de refractie a
ochiului sau puterea elementelor optice ale ochiului. Puterea dioptrului a unei suprafete
curbe este definita:
D=(n-n’)/r,
unde am notat cu n-indicele de refractie , r-unghiul de refractie si cu n’-indicele de
refractie al mediului unde se propaga unda.Elementele care realizeaza refractia la ochi
sunt :corneea, lentilele, lungimea axiala.Dintre aceste 3 elemente doar corneea este
accesibila atat pentru masurare cat si pentru modificare. 80% din puterea optica a
ochiului adica cam 48 de dioptri este rezultata de la cornee.Partea anterioara a corneei
este elementul principal pentru ochi.O mica schimbare in curbura sa poate cauza o
modificare majora in modul de percepere al ochiului. Relatia dintre corectia de refractie
si schimbarea curburii corneei este urmatoarea:
∆ D=-D*(∆ r/r),
unde r reprezinta unghiul in radiani a curburii corneei inainte de corectie,
∆ r unghiul in rad al curburii dupa corectie,
D puterea dioptrului corneei inainte de corectie.

1)MIOPIA
Miopia este boala in care o persoana vede foarte clar in apropierea sa iar la distanta
vede totul in ceata. Aceasta problema poate fi corectata prin purtarea de ochelari sau
lentile de contact fie prin ablatiunea laser in centrul corneei pentru a se mari punctul in
care sunt focalizate razele soarelui. Deci ablatiunea din centrul corneei este direct legata
de tratamentul de marire a acestei zone, tratament care se face pe o zona cat se poate de
mica. Cu toate acestea zona trebuie sa fie destul de mare in asa fel incat suprafata
corneei care nu este tratata, cea de la exterior sa nu protejeze o a doua imagine
nefocalizata pe retina. Pacientii care sufera de aceasta anomalie , percep mai ales
noaptea anumite luminite care se misca permanent, cauzate de catre zona mica de
tratare de aroximativ 4mm precum si de dilatarea pupilei care are loc noaptea. Marind
zona de tratament la mai mult de 6mm in diametru aceasta problema se diminueaza.

2)HIPERMETROPIA
Este boala de ochi opusa miopiei care poate de asemenea sa fie corectata.In practica,
hipermetropia este mult mai usor de tratat decat miopia pentru ca regresia este
considerabil mai mare.Motivele de sporire ale acestei regresii nu au fost inca
stabilite.Un factor important pare a fi schimbarea severa a suprafetei de curbura.Orice
procedura de ablatiune a corneei va duce la formarea unei zone de discontinuitate in
urma tratamentului.
Aceasta trasatura este pronuntata in tratamentul de hipermetropie.
La inceputul anilor ’90 au fost facute primele incercari chirurgicale cu laser iar
astazi acest tip de operatie este aproape o procedura de rutina care se imparte in 3
metode diferite numite: PRK ,PTK si LASIK.

Metoda PRK (Photo Refractive Keratectomy)

Pentru persoanele care sufera de miopie ,unde puterea de refractie a corneei si
lentilele sunt prea puternice in comparatie cu lungimea globului ocular, suprafata
corneei va fi aplatizat, turtit prin ablatiunea din centrul tesutului corneei , pentru a
reduce puterea sa de refractie.Pe de alta parte , pentru un ochi care sufera de
15
hipermetropie adica vede bine la distanta iar de aproape vede in ceata, acolo unde
puterea de refractie este prea mica , suprafata corneei va fi corectata prin mutarea
majoritatii tesutului la coada corneei . Prin aceasta profilare a suprafetei corneei cu un
anumit numar de grade pe axe diferite, erorile de refractie cum ar astigmatismul pot fi
corectate.
Principiul metodei se observa in figura alaturata:

Conform cu marimea erorii de refractie , o suprafata intre

10-100 µ m din cornee poate fi mutata.La un laser cu o fluenta variind intre 120 si 180
mJ/cm² aproximativ 0,5µ m din tesutul corneei poate fi mutat, indepartat la fiecare puls
al laserului. Inainte de inceperea tratamentului cu laser , o suprafata de 70µ m din
epiteliul corneei este indepartata mecanic.
Epiteliul este un strat fin de celule cu o agitatie foarte mare. Celulele incep sa se
vindece intr-un timp de minim 24 de ore de la indepartare .

Metoda PTK (Photo Therapeutic Keratectomy)

In afara de modificarea refractiei , mai pot aparea probleme cum ar fi leziunile sau
o varietate de infectii ale corneei care pot fi rezolvate prin netezirea suprafetei cornei.
Acest lucru se face prin aplicarea unei solutii de metilceluloza pe suprafata corneei in
locul unde exista rana ,leziunea iar apoi suprafata este expusa iradierii laserului cu
excimeri si astfel se realizeaza ablatiunea.Primul pas in realizarea acestui tip de
ablatiune este indepartarea epiteliului.Apoi, solutia de metilceluloza este aplicata si
laserul cu excimeri este folosit pentru a realiza ablatiunea tesutului corneei expus
iradierii.In mod normal cu ajutorul acestei proceduri sunt corectate anumite defecte de
vedere si in special hipermetropia deoarece in acest proces mai mult tesut este indepartat
din centru decat de la periferia corneei.
In figura alaturata se prezinta principiul metodei:

16
Metoda LASIK (Laser in Situ Keratomileusis)
Aceasta metoda se aplica in cazul miopiei mici si medii cand apar complicatii ca
formarea gresita a cicatricei si in acest caz pot aparea regrese.
Acestea sunt in primul rand cauzate de o puternica instalare a durerii ranii care se
vindeca, produsa de mutarea unei marimi destul de mari de tesut. Aceste dificultati pot fi
evitate printr-o procedura care a fost propusa de catre Pallikaris la inceputul anilor ’90.
Cu ajutorul acestei metode partea interioara a corneei va fi parcursa si indepartata de
catre laserul cu excimeri.

17
 Pentru aceasta o suprafata de grosime de aproximativ 160µ m este separata si astfel
se intra in interiorul corneei unde tesuturile cornei vor suferi ablatiunea cu ajutorul
laserului ,atata timp cat este necesar pentru a corecta eroarea de refractie.Prin aceasta
metoda se pot face corectari ale miopiei de pana la –6 dioptri precum si ale celorlalte 2
probleme care apar la ochi:astigmatismul si hiperopia de pana la 4 dioptri.

Operatia de glaucom
Partea din fata (cea vizibila) a ochiului contine umoarea apoasa .Acest fluid
comunica cu restul structurii prin niste canale care formeaza o retea puternic
vascularizata. Daca aceasta retea devine impermeabila din diferite motive , fluidul nu
poate circula si presiunea va creste in interiorul ochiului presand astfel pe nervul optic.
Ca rezultat ,ochiul isi pierde permanent vederea.Aceasta boala este numita glaucom.
O cale de indepartare a acestei presiuni periculoase dintr-un ochi care sufera de
glaucom este sa deschizi reteaua prin metoda fotoablatiunii. Pentru aceasta o radiatie cu
λ =308nm a laserului cu excimeri cu XeCl este cea mai buna pentru ablatiunea tesutului
deoarece pagubele sunt nesemnificative.Pentru a realiza aceasta depresurizare din
interiorul ochiului este nevoie de doar 6-8 incizii .Taisurile acestor incizii,deschideri
sunt foarte netede,fara asperitati iar aceste incizii nu se vor mai inchide.

Angioplastia laser
Angioplastia este o metoda folosita sa deschida arterele care sunt blocate de anumite
plagi.Aceste plagi sunt niste formatiuni de colesterol si alte molecule grase inauntru
arterei.In timp aceasta plaga poate incetini si chiar opri circulatia sangelui. Astfel
18
curgerea normala a sangelui poate fi restabilita prin curatarea sau indepartarea
blocajului. Pentru a se interveni in astfel de cazuri trebuie sa se stie cu exactitate locul si
marimea blocajului.
Angioplastia folosind laserul cu excimeri s-a dezvoltat la inceputul anilor ’80 printr-un
efort de a rezolva 2 probleme : reirigarea si blocajele.Aceasta metoda ofera posibilitatea
de a muta un tub subtire de a lungul arterei pentru a vaporiza toate aceste plagi.Laserul
cu excimeri cu XeCl cu lungimea de unda de 308nm este astazi tehnica cea mai
evoluata pentru aplicatiile medicale. Cand artera a fost blocata total ,laserul poate sapa o
gaura in plaga si astfel sangele poate trece.In zilele noastre aceasta metoda a devenit una
simpla si ieftina fiind o alternativa pentru operatii mai dificile cum ar fi cea pe cord
deschis.

Directii viitoare

Laserul cu excimeri reprezinta cea mai puternica sursa de radiatie UV.

Acest laser a cunoscut in ultimii 15 ani o dezvoltare atat a numarului cat si a tipurilor de
aplicatii in care este folosit.Initial mai mult un instrument stiintific , laserul cu excimeri
a devenit in ziua de azi la fel de important atat in industrie cat si in medicina.Aplicatiile
bazate pe acest laser ne domina viata.Cu ajutorul lor se construiesc
microcipuri,imprimante cu jet de cerneala, cabluri pentru industria aeronautica, se
realizeaza anumite operatii ca cea de corectare a problemelor de vedere,etc.
Prin introducerea acestor laseri in medicina s-a observat ca precizia si timpul scurt
pentru punerea unui diagnostic nu a mai ridicat nici un fel de probleme. Cu toate acestea
s-a observat ca desi tehnologiile care folosesc acest laser capata noi dimensiuni in
chirurgie in special,totusi acest laser este inca in stadiul de inceput.Noile tehnologii laser
intriga si in acelasi timp ridica multe semne de intrebare inginerilor si cercetatorilor
implicati in acest domeniu.
Desi secolul 20 a fost dominat de electron , expertii atat din stiinta cat si din industrie
sunt de acord ca secolul 21 va fi al fotonului.Laserul cu excimeri va deveni probabil o
unealta indispensabila pentru o gama larga de domenii sau tehnologii cum ar
fi:telecomunicatiile,medicina,stiinta ,industriile prelucratoare .
In prezent se depun eforturi considerabile pentru dezvoltarea surselor de fotoni cu
lungimi de unda si mai mici.Aceste dezvoltari sunt motivate de dorinta aceasta de
miniaturizare.In prezent se folosesc laseri cu lungimi de unda de 157nm dar urmatorul
pas va fi ajungerea la lungimi de unda chiar si mai mici adica 10-15nm.
Intrebarea care ne macina este :Unde duce acest „drum”?
Parintele chirurgiei refractate,Jose I.Barraquer spunea odata urmatoarele:”Poate, in
viitorul apropiat si pentru a evita chirurgia , va fi posibil sa inmuiem corneea , sa-i
modificam forma, sa o intarim din nou si sa-i mentinem noua forma si astfel sa-i
corectam erorile de refractie intr-o maniera nechirurgicala.

19
4.CONCLUZII

Datorita utilizării laserului, in medicina s-a făcut un important pas inainte,

datorita proprietăţilor remarcabile pe care le are radiaţia laser asupra ţesutului. Astfel
cele mai importante caracteristci sunt cele legate de focalizare, ele conducând la o
incalzire sau o perforare locala de precizie submicronica si cele legate de interacţiunea
fără contact cu ţesutul (utilizate foarte mult in oftalmologie).

Prin intermediul acestui proiect s-a incercat o accentuare a utilităţii laserului in

fizioterapie cat si in medicina in mod general. In prima faza s-a făcut o documentare
asupra efectului radiaţiei laser, al terapiei cu laser si a utilităţii acesteia in domeniul
medical. Prezentarea terapiei cu laser de mica putere s-a realizat cuprinzând domenii
ca fizica, medicina si electronica.
In final se poate spune ca terapia cu laseri de mica putere are o aplicabilitate
pe scara larga in medicina, mulţi oameni optând pentru aceasta si s-a constatat ca
laserul este un instrument cu un câmp bine definit cu aplicaţii unice.

20
 BIBLIOGRAFIE

1. DAN C. DUMITRAŞ, “Biofotonica. Bazele fizice ale aplicatiilor laserilor in medicina

si biologie”, Editura All Educational, Bucuresti 1999, pag 1-174

2. T.KARU, "Molecular mechanism of therapeutic effect of low intensity laser

irradiation" ,Lasers Life Sci.2(l), 1998, pag. 53-74

3. R. A. VACCA, E. MARRA, E.QUAGLIARIELLO, "Increase of both transcription and

translation activities following separate irradiation of the in vitro system components
with HeNe laser ", Biochem. Biophys., 1994, pag. 991-997

4. Cursul de Tehnologii Electrofizice al Prof.dr.ing. FLORIN TEODOR

TĂNĂSESCU

5. Excimer laser technology:laser sources,optics,systems and applications

6. Microsoft Encarta 2001 Enciclopedia de Luxe

7. Optical engineering-vol.32 ,nr.2 ,Februarie 1993

8. Optical Engineering-vol.34 ,nr.3 ,Martie 1995.

21