MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl

LOCUINŢEI

ORDINUL Nr. 1569

din 15.10.2002

pentru aprobarea reglementării tehnice

„Ghid privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale
ferestrelor, la clădirile civile existente", indicativ GT-043-02 GHID PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢILOR
TERMOIZOLATOARE ALE FERESTRELOR,
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr.10/ LA CLĂDIRILE CIVILE EXISTENTE
1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, INDICATIV GT-043-02
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr.3/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,
Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare
Generală nr.29/10.04.2002, Elaborat de:
Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei emite
următorul UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „ION MINCU"

ORDIN : RECTOR: Prof. Dr. Arh. Emil Barbu POPESCU

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid privind CENTRUL DE CERCETARE, SINTEZĂ Şl BANCĂ DE INFORMAŢII
îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor, la clădirile ÎN CONSTRUCŢII, ARHITECTURĂ Şl URBANISM (CCS-BICAU)
civile existente", indicativ GT-043-02, elaborată de Universitatea de
Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu" şi prevăzută în anexa care face Director CCS-BICAU: Prof. Dr. Arh. Marius SMIGELSCHI
parte integrantă din prezentul ordin. Şef de proiect: Conf. Dr. Arh. Ana-Maria DABIJA
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor.
Art. 3.-Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la Avizat de:
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII MLPTL

Director general: Ing. Ion STĂNESCU

MINISTRU, Responsabil lucrare MLPTL: Ing. Paula DRAGOMIRESCU

MIRON TUDOR MITREA

117

116

CUPRINS
Cap. 1. GENERALITĂŢI ............................................................120
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare .....................................120
l .2. Referinţe......................................................................121
1.3. Terminologie...............................................................124
Cap. 2. IDENTIFICAREA SISTEMELOR DE FERESTRE
UTILIZATE LA CLĂDIRILE CIVILE; CAUZELE
DEGRADĂRILOR TEHNICO-FUNCŢIONALE
SEMNALATE ÎN GENERAL LA FERESTRELE
CLĂIDIRILOR CIVILE .................................................130
2.1. Ferestre cu profile din lemn .........................................130
2.2. Ferestre metalice .........................................................134
2.3. Ferestre realizate cu profile din mase plastice .............145
Cap. 3. ELEEMNTE DE AVUT ÎN VEDERE ŞI POSIBILITĂŢI
DE INTERVENŢIE ASUPRA FERESTRELOR
CLĂDIRILOR CIVILE EXISTENTE............................147
3.1. Condiţii tehnice pentru asigurarea izolaţiei termice
a ferestrelor la clădirile existente.................................147
3.2. Elemente de avut în vedere la intervenţiile asupra
ferestrelor existente .....................................................150
3.3. Posibilităţi de intervenţie asupra ferestrelor existente;
soluţii de principiu ......................................................151
3.3.1. Etapizarea procesului de intervenţie.............152
11 8
3.3.2. Etanşare la aer şi vânt...................................155
3.3.2.1. Etanşarea tâmplăriei în raport
cu peretele în golul căruia este
montată............................................155
3.3.2.2 Etanşarea tâmplăriei însăşi ....................
3.3.3. îmbunătăţirea rezistenţei termice a
tâmplăriei prin realizarea unui strat
suplimentar de aer........................................160
3.3.3.1. Adăugarea unei foi suplimentare
de geam obişnuit .........................................160
3.3.3.2. Adăugarea unei foi suplimentare
de geam cu pelicula low e ............................167
3.3.3.3. Subîmpărţirea stratului de aer
existent în două lame mai înguste ................167
3.3.4. Înlocuirea unei cercevele existente cu
o cercevea nouă............................................168
3.3.5. Înlocuirea unui geam simplu cu un geam
termoizolant, realizând o fereastră cu trei
rânduri de geamuri .......................................168
3.3.6. Adăugarea unei ferestre noi, simple,
la o fereastră dublă, existentă.......................169
3.3.7. Prevederea de dispozitive de protecţie
solară (obloane, jaluzele, storuri)..................172
Anexe documentare (A.1. ... A.6.c) .............................................173
Comentarii informative..............................................................194
119
i GHID PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA
CALITĂŢILOR TERMOIZOLATOARE ALE
FERESTRELOR, LA CLĂDIRILE CIVILE Indicativ GT 043 – 02
EXISTENTE_______________________________
Cap. 1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul ghid stabileşte condiţiile şi măsurile necesare
pentru reabilitarea şi îmbunătăţirea calităţii ferestrelor clădirilor civile
existente, din punct de vedere higrotermic; implicit prin această
operaţie se urmăreşte şi o îmbunătăţire în ceea ce priveşte etanşarea la
vânt şi intemperii, precum şi a comportării acustice.
1.1.2. Condiţiile minime de calitate (criterii şi niveluri de
performanţă), pe care trebuie să le asigure aceste tâmplarii în urma
procesului de îmbunătăţire a calităţilor termoizolatoare sunt aceleaşi
cu ale tâmplăriilor noi, fără a afecta, acolo unde este cazul, plastica de
faţadă.
Ferestrele asupra cărora s-a intervenit, vor trebui verificate
ţinând cont de prevederile din legea 10/1995, privind calitatea în
construcţii.
Ferestrele clădirilor supuse unor procese de reabilitare termică
şi care nu îndeplinesc performanţele impuse ferestrelor noi, vor trebui
reabilitate utilizând principiile prezentate în această reglementare
tehnică.
Tâmplăriile la care se referă prezenta reglementare sunt din
lemn, metal, sau materiale plastice.
1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează următoarelor
categorii:
- organismelor administrative teritoriale precum şi persoa-
nelor fizice şi juridice care realizează investiţii în domeniul
reabilitării construcţiilor;
- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de
execuţie, pentru reabilitare;
verificatorilor de proiecte şi experţilor autorizaţi potrivit
prevederilor Legii 10 1995.
1.1.5. Prezentul ghid nu se referă la vitrine şi la ferestrele
pereţilor cortină.
1.1.6. La reabilitarea ferestrelor clădirilor c i v i l e se vor respecta,
pe lângă prevederile prezentului ghid, documentele tehnice specifice
domeniului, în vigoare (l .3.).

1.1.3. Prevederile prezentei reglementări vor fi aplicate la toate 1.2. Referinţe

proiectele de reabilitare termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor
civile (de locuit, social-culturale şi administrative). 1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii
Ordonanţa guvernamentală privind
Elaborat de: Aprobat de: MINISTRUL 2. OG29/31.01.00 reabilitarea termică a fondului construit
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA LUCRĂRILOR PUBLICE. existent şi stimularea economisirii
ŞI URBANISM „ION MINCU" - TRANSPORTURILOR ŞI energiei termice
BUCUREŞTI LOCUINŢEI, cu ordinul
nr. 1569 din 15.10.2002
3. C107/0 Normativ pentru proiectarea şi executarea
lucrărilor de izolaţii termice la clădiri

120 121

1.3. Terminologie
În concepţia prezentului ghid, termenii de mai jos, prezentaţi în
ordine alfabetică, au următoarea semnificaţie:
Baghetă = element linear, cu secţiune redusă, la ferestre,
utilizat la fixarea geamurilor sau la acoperirea unor
rosturi
Cercevea = subansamblu mobil, montat pe tocul ferestrei,
realizat din elemente rezistente (traverse şi mon-
tanţi) şi în care se fixează elemente de suprafaţă
transparente sau translucide;
124
Deschidere interioară = tip de deschidere a ferestrelor, caracterizat
prin aceea că sensul de rotire al uneia sau mai
multor cercevele este spre interior.
Deschidere exterioară = tip de deschidere a ferestrelor, caracterizat
prin aceea că sensul de rotire al unei cercevele este
spre exterior; ferestrele cu deschidere exterioară
sunt simple sau duble, cu deschidere obişnuită
(în care caz cerceveaua dinspre exterior are
deschidere exterioară)
Deschidere obişnuită = tip de deschidere a ferestrelor, caracterizat
prin aceea că sensul de rotire al cercevelei exteri-
oare este spre exterior, iar al cercevelei interioare,
spre interior
Fereastră = ansamblu de tâmplărie prevăzut cu geamuri,
aşezat într-o deschidere în zid, cu rol de asigurare a
luminării naturale sau luminării şi ventilării natu-
rale, în funcţie de geamurile folosite poate fi
asigurată sau împiedicată vederea spre sau dinspre
exterior
Fereastră simplă = fereastră cu un singur rând de cercevele sau
ochiuri fixe, care formează o singură suprafaţă de
închidere
Fereastră dublă = fereastră cu două rânduri de cercevele. În cazul
existenţei unor ochiuri fixe, acestea sunt la rândul
exterior, rândul interior trebuind să fie format
numai din cercevele care. prin deschidere, să per-
mită curăţarea spaţiului dintre cele două rânduri
Fereastra dublă cu deschidere „obişnuită" = fereastră dublă la care
rândul exterior se deschide în afară, iar rândul
interior se deschide spre interior;
125
 Fereastră dublă cu deschidere „interioară" = fereastră dublă la care
ambele rânduri se deschid independent spre interior;
se mai poate numi şi „fereastră dublă cu deschidere
interioară, cu rânduri independente"
Fereastră dublă cuplată = fereastră dublă la care cercevelele celor
două rânduri sunt solidarizate între ele. putând 11
acţionate simultan, deschiderea fiind spre interior.
Legătura dintre cele două rânduri fiind prevăzută
şi cu balamale, este posibilă deschiderea pentru
curăţarea spaţiului dintre cercevele:
Fereastră triplă = fereastră cu trei rânduri de cercevele. care se
deschid spre interior. Cele trei rânduri pot fi acţio-
nate independent sau mixt: un rând independent,
două rânduri cuplate
Garnitura de etansare = element liniar de natura sintetică, cu
aderenţa pe geam sau montat pe traverse/montanţi,
ce asigură etanşarea subansamblului fereastră.
Geam termoizolant = unitate constituită din două sau mai multe foi
de geam, separate pe contur cu ajutorul unor
distanţieri, asamblate în fabrică după diferite
procedee, astfel încât să se asigure etanşarea
spaţiului creat dintre foile de geam. spaţiu ce poate
fi umplut cu aer sau alte gaze (argon, krypton etc.)
Jaluzea (stor veneţian) = tip de stor alcătuit din şipci, lamele meta-
lice sau din plastic, dispuse paralel-orizontal pe
chingi, şnururi sau lănţişoare care permit atât
ridicarea şi coborârea lamelelor, cât şi schimbarea
unghiului acestora, astfel încât să se împiedice sau
să se dozeze pătrunderea luminii şi a razelor solare
în încăpere. Pentru o bună protecţie împotriva
razelor infraroşii în timpul verii, jaluzelele se
montează (le între rândurile ferestrelor duble, fie la
exterior, în care caz trebuie să fie prevăzute cu
ghidaje împotriva fluturării.
126
Montant = piesă lineară verticală, de rezistenţă a subansam-
blurilor ferestrei;
Oblon = denumire generală pentru dispozitive de pro-
tecţie mobile, cu alcătuire rezistentă şi rigidă,
amplasate la exteriorul ferestrelor cu deschidere
spre interior, în funcţie de alcătuirea şi sistemul
de manevrare al obloanelor, acestea poartă şi
denumiri specifice. Obloanele obişnuite de tip
tradiţional sunt alcătuite din panouri relativ late,
din scânduri asamblate (sau din panouri de tablă
ambutisată, sau profile de plastic extrudat), sau din
rame şi tăblii; deschiderea se face pe balamale spre
exterior, panourile putându-se rabate pe faţadă.
Oblon cu clapete („Persiene") = tip de oblon alcătuit din panouri
relativ late, având un cadru rigid, cuprinzând
lamele ce formează clapete orizontale cu faţa încli-
nată, fixe sau mobile, care realizează o reducere a
pătrunderii luminii, respectiv, la cele mobile cu
clapete, chiar întunecarea completă a încăperii şi o
îmbunătăţire a protecţiei contra intemperiilor.
Deschiderea se face spre exterior, oblonul putându-se
rabate pe faţadă.
Oblon pliant = tip de oblon realizat din panouri înguste (sau
lamele) rezistente, articulate între ele şi dispuse în
mod obişnuit, vertical; acestea se pot strânge
pachet lângă şpaletul ferestrei. Obloanele pliante
pot fi şi cu lamele orizontale, plierea făcându-se în
partea de sus a ferestrei. Pachetul de panouri
strânse, poate rămâne vizibil, sau poate fi ascuns
într-un locaş special .prevăzut. La unele obloane
pliante mai performante, lamelele culisează pe
ghidaje (tije sau şine metalice).
127
 Oblon rulant = tip de oblon alcătuit din şipci sau lamele orizon-
tale, care culisează pe un sistem de şine şi se adună
prin rulare într-un spaţiu propriu prevăzut special
în cadrul golului din perete, la partea superioară a
ferestrei.
Panou vitrat (unitate vitrată; vitraj) = unitate constituită din sticlă
sau din materiale organice transparente sau
translucide, cu caracteristici şi geometrie bine
definite, care se montează în structura de rezistenţă
a ferestrei (toc sau cercevea)
Perdea de faţadă = sistem exterior de protecţie solară, realizat din
ţesături din fibre rezistente mecanic, la raze ultra-
violete şi infraroşii şi susţinut pe structură în
general metalică
Prag = traversa de jos a tocului
Rânduri (cu referire la ferestre) = numărul de suprafeţe de închidere
(foi de geam) ale ferestrei
Stor = perdea din pânză compactă, sau din baghete
orizontale care formează un panou derulabil,
dispus(ă) în mod obişnuit între rândurile ferestrelor
duble; se poate ridica prin rulare la partea de sus pe
un ax orizontal prevăzut cu un resort. Storurile
montate în exteriorul ferestrelor trebuie să fie
făcute din ţesături din fibre rezistente la acţiuni
mecanice, la raze ultraviolete şi să fie prevăzute cu
dispozitive de protecţie şi cu ghidaje sau rame
împotriva fluturării sau sfâşierii.
Şpros (nervură) = piesă verticală sau orizontală, relativ subţire
(max. 40mm), cu rol de rigidizare a cercevelelor,
sau de subîmpărţire estetică a cercevelelor sau a
ochiurilor fixe;
128
Tâmplarie = ansamblu realizat din elemente lineare de
rezistenţă (traverse şi montanţi) şi elemente de
suprafaţă (transparente, translucide sau opace);
tâmplăriile pot fi ferestre, uşi, glasvanduri etc.;
termenul poate fi utilizat şi pentru definirea
elementelor liniare de rezistenţă împreună cu
elementele opace de suprafaţă (tăblii, panouri etc.)
Toc = subansamblu de tâmplărie, rezultat din asambla-
rea unor piese lineare (montanţi şi traverse),
constituind rama perimetrală şi eventual împărţire
fixă în ochiuri a tâmplăriei respective
Traversă = piesă lineară orizontală, de rezistenţă a suban-
samblurilor tâmplăriei
Uşa fereastră = ansamblu de fereastră, cu uşă cu prag inclusă,
specific pentru închiderea golului din peretele
exterior, către balcon; la partea inferioară poate
avea traversa cercevelei mai lată sau suprafaţa de
închidere opacă
Observaţii:
1. Capitolul de comentarii informative nu este parte compo-
nentă a prezentului ghid, ci cuprinde elemente cu caracter descriptiv
sau adiacent, necesare mai bunei înţelegeri a reglementării.
2. Notaţiile folosite în cuprinsul prezentului ghid sunt:
• pentru trimiteri la anexe: A.1., A.2. ...
• pentru trimiteri la capitolul de comentarii informative:
C, însoţit de numărul paragrafului sau articolului în
legătură cu care se face comentariul (ex.: articolul 2.1. are
comentariul informativ C.2.1.)
129
 Cap. 2. IDENTIFICAREA SISTEMELOR - gradul de contragere la uscare conduce la apariţia de
DE FERESTRE UTILIZATE LA CLĂDIRILE deformări la îmbinările între piesele componente, mai ales ale
cercevelelor.
CIVILE; CAUZELE DEGRADĂRILOR
TEHNICO - FUNCŢIONALE SEMNALATE • Etanşarea între toc şi cercevea făcându-se prin suprafeţele
ÎN GENERAL LA FERESTRELE de bătaie ale falţurilor; rezultă o reducere a etanşării şi datorate
CLĂDIRILOR CIVILE deformării pieselor componente ale tâmplăriei.
• Inflamabilitatea şi combustibilitatea tâmplăriilor din lemn este
o altă caracteristică negativă importantă a acestora.
Din punct de vedere al materialelor din care sunt realizate,
ferestrele cele mai utilizate la clădirile civile sunt realizate din:
2.1. lemn (răşinoase, foioase);
2.1.1 .a1 Ferestre cu deschidere obişnuită (a se vedea C.2.1. 1.a)
2.2. metal (laminate curente şi speciale de oţel, bandă de oţel,
aluminiu);
2.1 . 1 . a.l Caracteristici • Sistemul de deschidere asigură o
2.3. mase plastice. ale ferestrelor etanşare la apă şi vânt mai bună
Din punct de vedere al numărului de cercevele, au fost în cu deschidere decât alte tipuri de deschidere: în
general utilizate ferestre simple (a se vedea C.2.a) şi ferestre duble „obişnuită", momentul în care bate vântul, cerce-
(a se vedea C.2.5); ferestrele duble pot avea deschidere obişnuită sau realizate cu veaua exterioară este presată pe toc,
interioară, sau pot fi cu cercevele cuplate. pronie din mărind etanşarea atât la vânt cât şi
lemn la apa de ploaie împinsă de acesta.

• Nu este necesară prevederea lăcri-

2.1. Ferestrele cu profile din lemn (a se vedea C.2.l.) marelor (dispozitive care îndepăr-
tează apa de ploaie de pe traverse),
la ferestre fără supralumină.
2.1.1. Caracteristici ale ferestrelor cu profile din lemn,
rezultate din caracteristicile materialului • în cazul în care fereastra respectivă
are supralumină, datorită prelingerii
• Rezistenţa mecanică a tâmplăriei este diferită în funcţie de apei pe traversa intermediară, există
esenţa de lemn utilizată. pericolul de a se infiltra apa de ploa-
• Apar modificări ale geometriei ferestrei şi deformări ale ie, împinsă de vânt, între traversa
elementelor componente, deoarece: inferioară şi cercevea, fiind necesară
- lemnul este un material care se deteriorează în timp prevederea lăcrimarului pe traversa
(se deformează, putrezeşte etc.); intermediară, sau pe traversa inferi-
oară a supraluminii.

131
130
 • Ferestrele cu deschidere obişnuită
trebuie amplasate astfel încât să
permită întreţinerea lor (la parter
sau în dreptul unor loggii sau
balcoane) şi să asigure împotriva
pătrunderii prin efracţie.
2.1.I.a.2 Deficienţele • întreţinere dificilă (cerceveaua
semnalate exterioară este greu de curăţat), dacă
în mod curent fereastra nu este la parter sau în
la ferestrele dreptul unor loggii sau balcoane.
cu deschidere
„obişnuită", " Obligativitatea amplasării ferestre-
realizate lor de la parterul clădirilor cu faţada
cu profile direct la trotuarul de circulaţie al
din lemn străzii, la înălţime convenabilă, pen-
tru a nu pune în pericol trecătorii,
când acestea sunt deschise).
• Durabilitatea mai scăzută; astfel,
cercevelele exterioare s-au deterio-
rat mai repede (atât componentele
din lemn, cât şi accesoriile metalice),
datorită faptului că au fost expuse
direct agenţilor de mediu (apă, ză-
padă, soare).
• Ca urmare a acestor deficienţe,
tâmplăriile duble cu deschidere
„obişnuită" nu au fost folosite la
clădiri înalte, aria de utilizare a fost
restrânsă la clădiri de mică impor-
tanţă şi, în cele din urmă, utilizarea
acestui sistem a fost redusă, produc-
ţia restrângându-se numai pentru
necesităţile pieţei.
132
2.1. 1.b. Ferestre duble cu deschidere interioară
Aceste tipuri de ferestre cuprind două tipuri de sisteme:
1. cu cercevele independente (a se vedea C.2.1.1.b.1)
2. cu cercevele cuplate (a se vedea C.2.1.1.b.2).
2.1 . 1 . b.1 Caracteristici • La ferestrele duble cuplate se
ale ferestrelor asigură o etanşare mai mare la
cu deschidere infiltraţiile de aer, datorită faptului
interioară, că cercevelele celor două rânduri,
realizate fiind solidarizate între ele, îşi împie-
cu profile dică reciproc deformaţiile în timp.
din lemn
• Este necesară prevederea de lăcri-
mare pe traversele inferioare (fie
ale tocului, fie ale cercevelei), ca şi
la traversa intermediară dacă există
supralumină, sau la traversa inferi-
oară a cercevelei acesteia, precum
şi realizarea de şanţuri pentru
scurgerea apei infiltrate prin falţu-
rile verticale, deoarece presiunea
vântului îndepărtează cerceveaua
de toc, împingând-o către interior.
• Tocul tâmplăriei este mult mai lat,
datorită necesităţii de a deschide
ambele cercevele la unghi de 90°.
Acesta are repercusiuni de care
trebuie să se ţină cont în ceea ce
priveşte imaginea faţadei.
• O parte a tocului se poate masca
într-o zidărie „cu urechi"
133
 • Sistemul permite o întreţinere uşoară
(ambele cercevele pot fi curăţate
din interior.
2.1.1.b.2 Deficienţele • Ferestrele, duble cuplate au, prin
semnalate în construcţie, o etanşeitate la vânt
mod curent mai slabă decât cele duble cu rân-
la ferestrele duri independente.
cu deschidere
interioară, Întreţinerea în timp a cercevelelor
realizate ferestrelor duble cuplate e dificilă,
cu profile deoarece:
din lemn - există riscul ca în timp să nu
se mai poată deschide cercevelele
între ele pentru curăţare, datorită
suprapunerii şi lipirii între ele a
straturilor de vopsea, în urma
revopsirii lor;
- este favorizată murdărirea,
datorită pătrunderii aerului încărcat
cu vapori şi cu praf prin falţurile
tâmplăriei, în spaţiul de aer creat
între cele două foi de geam; aceştia
condensează şi lipesc praful pe
pereţii geamului.
2.2. Ferestre metalice
Principalele materiale care s-au utilizat pentru aceste ferestre
sunt oţelul (obişnuit, inox) şi aluminiul.
2.2.1. :Ferestrele cu profile din oţel
Caracteristici ale ferestrelor cu profile din oţel
• Au rezistenţă mecanică mare (în raport cu ferestrele realizate cu
profile din lemn sau materiale plastice).
134
• Au rezistenţă bună la agenţii de mediu.
• Deficienţele principale ale ferestrelor realizate cu profile
metalice sunt cauzate de pierderile de căldură importante prin
material, fapt care favorizează apariţia condensului pe faţa interioară a
ferestrei.
• Sunt grele (prin comparaţie cu ferestrele realizate din alte
materiale sau din aluminiu
Materialele din care sunt realizate pro filele sunt:
a. laminate curente (a se vedea C.2.2.1.a)
b. laminate speciale (a se vedea C.2.2.1.b)
c. din bandă şi tablă de oţel (a se vedea C.2.2.1.c)
2.2. l .a. Ferestre metalice cu profile din oţel, realizate
cu laminate curente
Sunt în general ferestre simple, cu geam simplu (a se vedea
C.2.2.1.a).
2.2.1.a.l Caracteristici • Rezistenţă mecanică ridicată şi
ale ferestrelor rezistenţă la agenţii de mediu.
cu profile din
laminate - Preţ scăzut în comparaţie cu alte
curente tâmplarii metalice.
• Posibilitate de execuţie în ateliere,
fără tehnologie şi utilaje perfecţiona-
te (care atrage după sine obţinerea
de profile cu performanţe tehnice
foarte slabe)
• Greutatea mare a subansamblurilor,
a implicat dificultăţi în manevrarea
cercevelelor, precum şi dispozitive
puternice de ancorare în perete şi
de asigurare a mişcării.
135
 • Tâmplăriile din oţel obişnuit se
finisează prin vopsire, în general pe
şantier; în ateliere se face doar o
grunduire anticorozivă.
2.2.1.a.2 Deficienţele • Sistemul de asamblare al profilelor
semnalate laminate pentru obţinerea unui
în mod curent profil de tâmplărie reprezintă un
la ferestrele procedeu artizanal, în consecinţă
pentru tâmplărie pot fi simple sau duble (cu rânduri cuplate), cu geam
cu profile imprecis şi greoi.
termoizolant sau cu geam simplu (C.2.2.1.b).
din laminate
curente • Suprapunerea unor părţi ale lami-
natelor curente, în scopul realizării
profilelor de tâmplărie, reprezintă o
îngroşare şi respectiv o îngreunare
suplimentară, inutilă a ferestrei.
• Izolaţie termică foarte proastă
(λotel = 58 W/m K)
• Tehnologia de producere şi montaj
a tâmplâriei conduce la deformări
ale profilelor, fapt care împiedică
realizarea unei etanşeităţi cores-
punzătoare la apă, vânt şi infiltraţii
de aer.
• Sistemul de etanşare al acestor
tâmplarii a fost greu de realizat,
având în vedere că tehnologia de
producere a profilelor nu a permis
introducerea garniturilor.
• Neglijarea întreţinerii în timp a
integrităţii suprafeţelor vopsite
136
reprezintă sursa unora dintre defici-
enţele apărute la aceste tipuri de
tâmplării (lipsa revopsirii la timp a
condus la ruginire dar şi acoperirea
cu vopsea în exces a determinat
blocarea mecanismelor de închidere)
2.2.1.b. Ferestrele cu profile din laminate speciale de oţel
2.2.1.b.l Caracteristici • Rezistenţa mecanică ridicată şi
ale ferestrelor rezistenţa la agenţii de mediu.
cu profile din . Precizie foarte mare a profilelor,
laminate
care asigură acurateţea tâmplăriei.
speciale
• Posibilitate de introducere a garni-
turilor de etanşare la profilele care
permit montarea de geamuri termo-
izolante.
• Sunt grele, şi în consecinţă necesită
accesorii mai solide pentru fixarea
în perete, precum şi balamale pu-
ternice.
• Tâmplăriile din oţel obişnuit se
finisează prin vopsire.
2.2.1.b.2 Deficienţele • Au greutate mare.
semnalate
în mod curent • Tehnologia de asamblare prin su-
la ferestrele dură (numai la colţuri şi realizată
cu profile cu utilaje speciale) a tâmplăriei,
din laminate permite realizarea unei etanşeităţi
speciale îmbunătăţite, dar insuficientă, totuşi,
137
 2.2.1.c.1 .1 Caracteristici • Au rezistenţă mecanică ridicată,
în lipsa unor garnituri de cauciuc
ale ferestrelor în raport cu ferestre realizate cu
sau plastic.
cu profile din alte tipuri de materiale (lemn,
bandă de oţel plastic).
• Pierderile termice prin profilele
prelucrată
metalice sunt importante (λ otel =
la presa • Au rezistenţă bună la agenţii de
= 58 W /mK); rezistenţa termică a
lineară mediu.
acestor profile este scăzută.
(abkant)
• Profilele sunt simple, cu puţine
• S-a înregistrat condens pe suprafaţa
interioară a profilelor în condiţiile îndoituri care să confere rezis -
de temperatură şi umiditate curente tenţă şi rigiditate; în consecinţă,
pentru clima ţării noastre, iarna. materia primă - banda de oţel -
are grosime mare (l ,5-2,5 mm).
• Neglijarea întreţinerii în timp
• Nu au lăcaşuri pentru garnituri
a integrităţii suprafeţelor vopsite
reprezintă sursa unora dintre defici- de etanşare datorită simplităţii
enţele apărute la aceste tipuri de profilelor.
tâmplării (lipsa revopsirii la timp a
condus la ruginire dar şi acoperirea • Au consum de manoperă multă
c u v op sea în ex ce s a d ete rm in at şi scumpă atât pentru confecţio-
blocarea mecanismelor de închidere) narea profilelor, cât şi pentru
asamblarea tâmplăriei, reflectată
• Costuri de producţie importante. în final într-un produs artizanal,
cu performanţe slabe.

• Sunt grele, şi în consecinţă

2.2. 1.c. Ferestre cu profile din bandă de oţel necesită accesorii mai solide
pentru fixarea în perete, precum
2.2.1.c.1. Ferestre cu profile din tablă sau bandă de oţel şi balamale puternice.
prelucrată la presa lineară (abkant) (a se vedea
C. 2.2.1.C.1).
• Tâmplăriile din oţel obişnuit se
Cu aceste tipuri de profile s-au realizat în general ferestre finisează prin vopsire, în gene
-
simple. ral pe şantier.

139
138
 2.2.1.c.1.2 Deficienţele • Au greutate mare, ca urmare a
semnalate în grosimii bandei de oţel.
mod curent
la ferestrele • Tehnologia de execuţie a tâm-
cu profile planei, cvasiartizanală, nu a
prelucrate permis realizarea unei etanşeităţi
la presa corespunzătoare la apă, vânt şi
liniară infiltraţii de aer, deoarece:
(abkant) - realizarea îndoiturilor este
imprecisă şi prin urmare, profi-
lele nu se păsuiesc bine;
- profilele sunt prea simple.
• Pierderile termice prin profilele
metalice sunt importante (λ otel =
= 58 W/mK), dar totuşi mai
mici decât prin tâmplăriile din
profile laminate.
• S-au înregistrat în foarte multe
cazuri situaţii de condens pe
faţa dinspre interior a tâmplăriei.
• Neglijarea întreţinerii în timp a
integrităţii suprafeţelor vopsite
reprezintă sursa unora dintre
deficienţele apărute la aceste
tipuri de tâmplării (lipsa revop-
sirii la timp a condus la ruginire
dar şi acoperirea cu vopsea în
exces a determinat blocarea
mecanismelor de închidere).
140
2.2.1.c.2. Ferestre cu profile din bandă prelucrată la presa cu
role(C2.2.1.c.2)
2.2.1.C.2.1 Caracteristici • Tehnologia de producere a profi-
ale ferestrelor lelor la presa cu role permite
cu profile din folosirea de bandă de oţel mai
bandă de oţel subţire, cu îndoituri multiple, care
prelucrată la conferă rezistenţă mecanică ridi-
presa cu role cată şi greutate redusă.
• Precizia îndoiturilor implică o mai
bună păsuire a profilelor, precum
şi posibilitatea realizării lăcaşu-
rilor pentru garnituri de etanşare.
• Fiind un produs industrial (con-
fecţionarea profilelor e automată),
manopera se reduce la asamblarea
profilelor cu utilaje speciale.
- Montarea geamurilor se face în
fabrică, eliminând şi aceasta
manoperă de pe şantier, dar impu-
nând un transport şi un montaj
mai atent.
• Sunt grele, şi în consecinţă nece-
sită accesorii mai solide pentru
fixarea în perete, precum şi bala-
male puternice.
• Finisarea acestor tâmplarii se face
în fabrică, prin dispozitive auto-
mate sau semiautomate, de vopsire
şi uscare rapidă în cuptoare. Se
141
 produc şi tâmplarii din banda de
inox, care nu mai necesită alţi
finisaj.
2.2.1.C.2.1 Deficienţele -Cu toată greutatea mai mică decât
semnalate a celorlalte tâmplarii din oţel, prin
în mod curent comparaţie cu alte materiale (alu-
ia ferestrele miniu sau plastic), sunt totuşi mai
cu profile grele.
prelucrate
la presa • Grosimea mică a tablei face
cu role aceste profile mai sensibile la
coroziune, impunând o protecţie
anticorozivă şi în interiorul profile-
lor, ceea ce necesită o tehnologie
specială.
• Pierderile termice prin profilele
metalice sunt importante, cu toată
grosimea redusă a pereţilor
profilelor; rezistenţa termică a
acestor profile este scăzută,
înregistrându-se condens pe su-
prafaţa tâmplăriei, în lipsa unor
prevederi de întrerupere a punţilor
termice, în ultimii ani au
apărut în străinătate - şi se
importă şi în România - profile
din bandă îndoită la presa cu role,
prevăzute cu întreruperi de punte
termică şi cu geamuri termoizo-
lante performante.
• Neglijarea întreţinerii în timp a
integrităţii suprafeţelor vopsite
142
reprezintă sursa unora dintre
deficienţele apărute la aceste ti-
puri de tâmplarii (lipsa revopsirii
la timp a condus la ruginire dar şi
acoperirea cu vopsea în exces a
determinat blocarea mecanisme-
lor de închidere).
2.2.1.d. S-au produs şi tâmplarii din profile metalice combinate,
în care o parte dintre profile erau realizate la presa lineară (sau la presa
cu role, dar respectând dimensiunile şi formele profilelor prelucrate la
presa lineară) şi o altă parte dintre profile erau din laminate curente (a
se vedea C.2.2.1.d.) .
2.2.2. Ferestre cu profile din aluminiu
Caracteristici ale ferestrelor cu profile din aluminiu
• Aceste ferestre sunt realizate cu profile speciale extrudate,
care asigură:
- acurateţe şi stabilitate dimensională,
- dimensiuni mai reduse ale profilelor,
- greutate mai mică,
- posibilitate de realizare a etanşării cu garnituri montate în
locaşuri speciale ale profilelor.
• Asamblarea elementelor se face prin clipsare, sau prin fixări
mecanice cu şuruburi, fără suduri.
• Este posibilă finisarea automată, din fabrică, a profilelor, fie
prin vopsire (pulverizare cu aer comprimat, sau prin procedee
electrostatice), fie prin eloxare (anodizare).
• Deficienţa majoră a ferestrelor cu profile din aluminiu
(semnalată la clădirile existente, care urmează a fi supuse unui proces
de reabilitare sau modernizare) este rezistenţa termică foarte scăzută,
143
rezultată din caracteristicile materialului. (λ Al = 220W/mK), în condi-
ţiile absenţei profilelor de rupere a punţilor termice.
2.2.2.1. Caracteristici • Rezistenţa ridicată la solicitări meca-
ale ferestrelor nice şi rezistenţă la agenţii de mediu.
cu profile
din aluminiu Posibilităţile pe care le oferă teh-
nologia de asamblare a profilelor
(fără sudură), face ca deformaţiile
din producţie şi montaj să fie
evitate.
• Durată lungă de viaţă.
2.2.2.2. Deficienţele • Pierderile termice prin profilele
semnalate metalice sunt importante (λ Al =
în mod curent = 220W/mK); rezistenţa termică a
la ferestrele acestor profile este scăzută în lipsa
cu profile unor prevederi de întrerupere a
din aluminiu punţilor termice.
• în ultimii ani au apărut în străi-
nătate - şi se importă şi în România -
profile din aluminiu cu întrerupere
a punţilor termice.
• Se înregistrează condens pe faţa
tâmplăriei.
• Tâmplăriile fiind foarte etanşe, pot
schimba regimul higrotermic al
încăperilor.
144
2.3. Ferestre realizate cu profile din mase plastice
(a se vedea C.2.3)
Profilele tâmplăriei sunt realizaţe integral din PVC, prin
extrudare.
2.3.1. Caracteristici • Au rezistenţă bună la agenţii de
ale ferestrelor mediu; sunt insensibile la variaţiile
cu profile de umiditate din atmosferă.
din PVC
• Au rezistenţă mecanică redusă (cu
atât mai mult la profilele fără
„armaturi" din ţeavă); în consecinţă
ferestrele din PVC au în general
dimensiuni mai mici decât cele
metalice.
• Au posibilităţile de asamblare pe
care le oferă tehnologia de producţie
a profilelor (în general clipsare), face
ca deformaţiile din producţie şi mon-
taj să fie evitate.
• Tehnologia de producţie permite atât
montarea geamurilor simple, cât şi a
geamurilor termoizolante.
• Nu necesită întreţinere în timp,
plasticul fiind colorat în masă, sau
finisat cu peliculă acrilică, realizată
în timpul procesului de fabricaţie a
profilelor.
• Au etanşeitate mare, datorită garni-
turilor pe care le includ.
145
 2.3.2. Deficienţele • Pierderile termice prin profilele din Cap. 3. ELEMENTE DE AVUT ÎN VEDERE ŞI
semnalate PVC sunt mici. POSIBILITĂŢI DE INTERVENŢIE
în mod curent ASUPRA FERESTRELOR CLĂDIRILOR
la ferestrele • Tâmplâriile fiind foarte etanşe, pot CIVILE EXISTENTE
cu profile schimba regimul higrotermic al încă-
din PVC perii.

• Durata de viaţă verificată practic este
de circa 30 de ani (la tâmplăriile „de
firmă").
• Posibila îmbătrânire a materialului şi
modificare a culorilor (mai ales la
tâmplăriile albe), în funcţie de mate-
rialul plastic utilizat şi de rezistenţa
la razele ultraviolete.
3.1. Condiţii tehnice pentru asigurarea izolaţiei termice a
ferestrelor la clădirile existente
La reabilitarea unei clădiri, respectiv a ferestrelor, trebuie avute
în vedere performanţele termice ale ferestrelor noi. Astfel, compor-
tarea tâmplăriei este diferită în funcţie de materialele constitutive ale
componentelor de închidere / suprafaţă şi respectiv de rezistenţă.
3.1.1. Valorile orientative de calcul ale rezistenţelor termice ale
tâmplăriilor utilizate în mod curent, prevăzute în reglementările
româneşti, sunt cuprinse în tabelele V şi 15, din C107/3 (Anexa 1).

3.1.2. Valorile rezistenţei termice normate corectate, conform

C 107/3 sunt precizate în tabelul 3.1.:

Tabelul 3.1.

146
 3.1.3. În calculul performanţelor ferestrelor, în mod curent
20-30% din valoarea totală a izolaţiei este dată de cadru (toc,
cercevea).
Valorile de calcul ale tâmplăriilor existente pot fi asimi-
late cu cele prevăzute în standardul SR EN ISO 10077 - l pentru
tâmplăriile noi, pentru componentele (de rezistenţă şi vitrată) cores-
punzătoare, în condiţiile în care se respectă 3.1.3. Valorile de calcul
orientative ale rezistenţelor termice ale tâmplăriilor noi, ţinând cont de
materialele şi de tipul de profile, precum şi de aria ramei (toc şi
cercevea) sunt prezentate în SR EN ISO 10077 - l (Anexa 2 a şi b).

3.1.4. Aceste valori pot fi amendate, conform tabelului 3.2, în

funcţie de tipurile de defecte degradări constatate.

Tabel 3.2.

Coeficienţi de corecţie a rezistenţelor termice specifice ale

ferestrelor

NOTĂ:
Coeficienţii de corecţie a rezistenţei termice specifice daţi în
tabel nu iau în considerare degradările datorate neefectuării lucrărilor
de întreţinere curente (reparare feronerie, înlocuire chit etc.)

149
 3.1.6. Adăugarea de obloane la ferestrele existente aduce un
spor în izolarea termică, în funcţie de tipul de oblon, conform formu-
lelor de calcul din SR EN ISO 10077 - l (a se vedea Anexa 3).
3.1.7. Valorile orientative de calcul pentru ferestre cu obloane
închise (cu permeabilitate la aer mare, medie şi mică), la care aria
ramei reprezintă 20 şi 30 % din suprafaţa totală a ferestrei sunt
prezentate în Anexele 5a, 5b, 5c şi Anexele 6a, 6b, 6c.
3.1.8. Relaţiile între permeabilitatea la aer şi rostul efectiv total
dintre oblon şi mediul înconjurător sunt prezentate în Anexa 4.
3.2. Elemente de avut în vedere la intervenţiile
asupra ferestrelor existente
Fiecare fereastră existentă este într-un fel sau altul un unicat
(datorită calităţilor termo-funcţionale iniţiale, modului de întreţinere,
exploatare, vechimii, etc.).
Succesiunea operaţiilor pentru reabilitarea ferestrelor la clădirile
civile existente este următoarea:
3.2.1. Înainte de proiectarea reabilitării trebuie făcută o
expertiză tehnică, cât mai detaliată a tâmplăriei (se va urmări
identificarea stării tâmplăriei şi a rostului între aceasta şi perete).
3.2.2. Pe baza rezultatelor expertizei, urmează a se realiza
revizuirea sau/şi repararea ferestrei (eventual prin înlocuirea acelor
elemente a căror stare de degradare este sensibil mai mare decât a
celorlalte elemente ale ferestrei); măsurile care se iau pentru îmbună-
tăţirea performanţelor sunt în funcţie de starea tâmplăriei existente.
Dacă fereastra este foarte deteriorată, poate apărea necesitatea
înlocuirii acesteia cu o fereastră nouă.
150
3.2.3. Trebuie verificat dacă etanşarea între tâmplărie şi perete
este corect făcută şi în caz contrar, trebuie refăcută, prin injectare de
spume expandate (poliuretan).
3.2.3.1. In procesul de proiectare a reabilitării ferestrelor clădi-
rilor civile, problema reetanşării trebuie tratată cu foarte multă
atenţie, pentru ca intervenţia să nu conducă la disfuncţionalităţi
(apariţia de condensuri, mucegai etc.) sau asupra tâmplăriei (să forţeze
balamalele, să nu se mai închidă cercevelele).
3.2.3.2. Se recomandă completarea sau introducerea de garni-
turi de etanşare, astfel încât să nu se ajungă la forţarea balamalelor şi
a dispozitivelor de închidere. Se va evita ca garniturile de etanşare să
fie dispuse la exterior.
In ceea ce priveşte regimul higrotermic al încăperii, printr-o
etanşare excesivă, eliminarea excesului de vapori de apă din aerul
interior ar fi îngreunată, ceea ce ar putea conduce la apariţia unor
fenomene nedorite, nespecifice înainte de reabilitare (zăpuşeală,
condens pe faţa tâmplăriei etc.)
3.2.3.3. Sub aspectul permeabilităţii la aer, există pericolul
etanşării excesive, care poate conduce la o împrospătare insuficientă a
aerului din încăperi.
3.3. Posibilităţi de intervenţie asupra ferestrelor
existente; soluţii de principiu
Operaţiunea de îmbunătăţire a performanţelor termice ale feres-
trelor existente se face numai după ce în prealabil a fost verificată
starea lor din punct de vedere al rezistenţei mecanice şi a fost evaluat
gradul de izolare termică a ferestrelor.
151
 3.3.1.1.Asigurarea geometrici corecte a ferestrei şi a rezis-
tenţei ei la solicitări mecanice. Aceasta se realizează prin verificarea
geometriei corecte a elementelor componente (mai ales a cercevelelor)
şi a rezistenţei mecanice a acestora (în special a îmbinărilor de la
colţuri ale cercevelelor), prin verificare vizuală (calitativ)

3.3.1.1.a. Dacă elementele constitutive ale cadrului (toc sau

cercevea) sunt în stare bună (nu se înregistrează degradări vizibile), se
recomandă prevederea de colţare metalice pentru rigidizarea colţurilor
cercevelelor.

3.3.1.1.b. Dacă elementele constitutive ale cadrului (toc sau

cercevea) sunt deteriorate (se înregistrează degradări vizibile), se
recomandă:
- înlocuirea elementelor deteriorate, dacă în urma analizei
vizuale se constată că cel mult 25% clin cadru este deteriorat
şi că repararea cadrului este mai puţin costisitoare decât
înlocuirea lui (se repară o traversă sau un montant);
- înlocuirea integrală a cadrului, cu unul nou, dacă în urma
analizei vizuale se constată că mai mult de 25% din cadru
este deteriorat;
- se recomandă prevederea de colţare metalice pentru
rigidizarea colţurilor cercevelelor.

3.3.1.2. Creşterea performanţelor termice ale ferestrei se reali-

zează prin:

3.3.1.2.a. sporirea rezistenţei termice a ferestrei, prin:

- prevederea unui rând suplimentar de geam
- prevederea de dispozitive suplimentare, cu rol şi îmbună-
tăţirea gradului de izolare termică (storuri, jaluzele, obloane)
- înlocuirea integrală a tâmplăriei cu una mai performantă

În domeniul reabilitării termice, ca regulă generală, orice

suplimentare cu un geam şi un spaţiu de aer este binevenită, deoarece

153
 aduce fereastra la performanţele unei ferestre cu trei rânduri de geam
(sau chiar cu patru).
Prevederea de obloane şi storuri sporeşte performanţele termice
ale ferestrelor.
Eventualul condens care s-ar forma pe suprafaţa interioară a
geamului exterior este de presupus că se va usca, datorită neetanşei-
tăţii între cerceveaua exterioară şi toc sau datorită prevederii de
garnituri de etanşare discontinui amplasate pe cerceveaua exterioară .
3.3.1.2.b. asigurarea etanşării la aer şi vânt (diminuarea infil-
traţiilor de aer) între:
- fereastră şi peretele în care este pozată;
- elementele componente ale ferestrei.
3.3.1.3. Odată cu îmbunătăţirea performanţelor termice ale
ferestrelor, rezultă implicit şi o îmbunătăţire a performanţelor de
izolare acustică prin:
- prevederea celui de-al treilea rând de geam (preferabil de
grosime mai mare decât a celor din tâmplăria existentă);
- prevederea garniturilor de etanşare;
- prevederea de dispozitive suplimentare (jaluzele, obloane);
- adăugarea unei tâmplarii simple lângă cea dublă existentă;
- înlocuirea integrală a tâmplăriei cu alta mai performantă
termic.
La aceste masuri se mai poate adăuga şi prevederea de materiale
fonoabsorbante poroase pe toc, în spaţiul dintre cercevele
154
3.3.2. Etanşare la aer şi vânt
Etanşarea la aer şi vânt a ferestrelor are două componente:
3.3.2. 1. Etanşarea tâmplăriei în raport cât peretele în golul
căruia este montată
Etanşarea între partea opacă (perete propriu-zis) şi partea vitrată
a anvelopei se face cu materiale ale căror caracteristici sunt de
aderenţă sau de elasticitate, dar nu de rezistenţă mecanică.
Operaţia de etanşare se poate face prin:
• injectarea unei spume expandate care umple spaţiul
respectiv, etanşându-1;
• burarea spaţiului cu vată minerală sau pâslă minerală bine
îndesate şi etanşarea la cele două feţe ale tâmplăriei cu
chituri permanent elastice, eventual protejate cu profile/
baghete de acoperire, dacă nu sunt acoperite de finisajul
refăcut al peretelui.
Materialele pentru etanşare se pot grupa în două categorii
principale: elastomeri şi plastomeri, ale căror caracteristici sunt ilus-
trate în tabelul C.3.
3.3.2.2. Etanşarea tâmplăriei însăşi, prin păsuirea elementelor
tâmplăriei şi prin luarea de măsuri suplimentare pentru asigurarea
etanşării prin adăugarea de garnituri (a se vedea C.3.d).
La ferestrele existente pot fi prevăzute următoarele tipuri de
garnituri de etanşare:
1. la tâmplarii existente, neprotejate de garnituri –
- garnituri autoadezive, din cauciuc sintetic, fixate pe una dintre
suprafeţele de bătaie, peste suprafeţele vopsite ale tocului sau
cercevelei (fig. 3 . 1 . )
155
 La tâmplăriile care nu au, din fabricaţie, astfel de garni-
turi, adăugarea lor pe suprafeţele de bătaie conduce, în
funcţie de materialul şi elasticitatea garniturilor, la o
închidere mai dificilă a cercevelelor pe tocuri şi chiar Ia
necesitatea schimbării balamalelor.
I:ig. 3 . 1 . Exemple de garnituri autoudezive, din cauciuc
- garnituri profilate introduse în locaşuri practicate în
cercevea sau toc, la tâmplăriile din lemn; adoptarea
acestei soluţii creează complicaţii deoarece trebuie scoasă
cerceveaua şi realizat, prin frezare, locaşul respectiv
2. la tâmplarii prevăzute cu garnituri profilate introduse în
locaşuri speciale se pune doar problema înlocuirii garniturilor uzate
(fig. 3.2.)
In cazul existenţei unor garnituri pe tâmplăriile existente vechi,
se impune înlocuirea porţiunilor uzate şi deteriorate (sau completarea
zonelor unde garniturile lipsesc).
Observaţii:
• Pentru poziţionarea garniturilor de etanşare şi pentru asigurarea
unei durabilităţi şi fiabilităţi maxime, trebuie ţinut cont de
influenţa agenţilor atmosferici (radiaţii UV şi IR, gazele din aer
etc), asupra materialelor constitutive, precum şi de posibilităţile de
montaj ale garniturilor astfel încât închiderea - deschiderea
cercevelelor să nu fie îngreunată şi nici balamalele să nu fie
forţate.
• Se recomandă poziţionarea garniturilor în zona centrală şi la
interiorul profilului şi, pe cât posibil, evitarea plasării garniturilor
de etanşare în zonele expuse direct radiaţiilor solare.
• În cazul în care este nevoie de executarea prin frezare a unor
locaşuri pentru garnituri, se va ţine seama de faptul că tocul şi
piesele intermediare fixe (montanţi, traverse) nu pot fi demontate
(scoaterea focului din zidărie duce de obicei la degradarea lui
gravă); în consecinţă, intervenţiile pe toc sunt foarte dificile şi
trebuie tăcute in situ. Se poate interveni pe tocuri prin piese
adăugate - baghete, profile port-garnitură etc. - (fig.3.3. şi 3.4.).

Fig. 3.4. Montarea garniturilor pe baghete port-garnitură
(secţiune orizontală)
• In cazul în care nu se pot prevedea baghete suplimentare port-
ganitură (sau nu se doreşte aceasta), este posibilă intervenţia asupra
cercevelelor (care pot fi scoase din balamale) pe bancuri de lucru,
pentru realizarea de locaşuri pentru garnituri, executate prin frezare
pe conturul cercevelei. Se va avea în vedere ca intervenţia asupra
cercevelei să nu slăbească rezistenţa acesteia (fig. 3.5 şi 3.6).
Fig. 3.6. Garnitură plată lipită pe suprafaţa de bătaie a falţului cercevelei
• Locaşurile frezate pentru garnituri, precum şi garniturile, se vor
întrerupe în dreptul balamalelor, acestea neputând fi mutate de la
locul lor.
NOTA:
Se poate monta un singur rând de garnituri pe cerceveaua
interioară (ca în figurile 3.5. şi 3.6.), un singur rând de garnituri pe
cerceveaua exterioară sau două rânduri de garnituri, câte unul pe
fiecare rând de cercevele
• Se vor evita soluţiile de prelucrare a tocului/cercevelei care
presupun mutarea sau schimbarea balamalelor, deoarece demon
tarea balamalelor îngropate (utilizate în mod curent la ferestre)
este extrem de dificilă.
• Garniturile se vor monta după curăţarea şi revopsirea tâmplăriei.
La vopsiri ulterioare, înaintea operaţiei de vopsire propriu-zisă, fie
se deslipesc (se smulg) garniturile vechi şi se curăţă locaşul de
resturi, fie se demontează baghetele port-garnitură. După vopsire
159
 şi uscarea acesteia, după caz, se lipesc garnituri noi pe baghetele
rămase sau se re-montează baghetele cu garnituri care au fost
demontate. Suprafaţa opusă garniturii se protejează cu materiale
speciale autocolante, pentru ca, la închiderea cercevelei, garnitura
să nu se lipească de vopseaua imperfect uscată.
• Etanşarea suprafeţelor de bătaie se poate face şi cu bandă autoa-
dezivă poliuretanică (purfix), fixată pe suprafaţa vopsită a
tâmplăriei, sau chiar pe sticlă, dacă sticla se fixează pe ccrcevea
prin baghete, cu menţiunea că trebuie înlocuită la intervale relativ
mici de timp ( 1 - 2 ani), fiind sensibilă la radiaţiile solare
ultraviolete (îmbătrâneşte repede).
3.3.3. Îmbunătăţirea rezistenţei termice a tâmplăriei prin
realizarea unui strat suplimentar de aer
Procedeul presupune realizarea unui strat suplimentar de aer, cu
calităţi termoizolante, între foile de geam.
3.3.3. 1. Adăugarea unei foi suplimentare de geam obişnuit
Soluţia este posibilă numai la ferestrele realizate cu profile din
lemn. La ferestrele realizate cu profile metalice sau din plastic, adău-
garea unei foi suplimentare de geam este foarte dificilă; la ferestrele
realizate cu profile din plastic adăugarea unei cercevele suplimentare
este imposibilă
Poziţia foii suplimentare de geam în cadrul tâmplăriei poate fi
următoarea:
1) pe cerceveaua interioară;
2) pe cerceveaua exterioară.
160
3.3.3.1.1. La tâmplăriile din lemn, trebuie verificate şi luate
măsuri pentru asigurarea rezistenţei si rigidităţii cadrului, prin:
a. asigurarea că elementele rezistente ale tâmplăriei
(montanţi şi traverse) sunt în stare bună (nu se înregistrea-
ză deformări, desprinderi ale elementelor, lemnul nu este
putrezit);
b. mărirea indeformabilităţii cercevelei, prin rigidizarea
colţurilor (cu colţare metalice).
Observaţie:
La unele tâmplarii tradiţionale (a se vedea C.2.1.). traversa
inferioară a cercevelei este mai solidă (62 mm şi chiar 72 mm la
cerceveaua principală a ferestrelor cuplate faţă 52 mm, la montanţi,
traversa superioară şi la traversa inferioară a tâmplăriilor standardi-
zate), fapt care asigură că cerceveaua poate susţine greutatea geamului
suplimentar, dacă nu e deteriorată.
3.3.3.1.2. La tâmplăriile cu deschidere interioară, dispozitivele
de montare a geamului suplimentar pe faţa interioară a cercevelei
exterioare sau pe faţa exterioară a cercevelei interioare se recomandă
să aibă un relief cât mai mic, pentru ca deschiderea cercevelei exteri-
oare (către interior) să se facă la un unghi cât mai apropiat de 90°.
Se recomandă ca modul de fixare al foii suplimentare pe
cerceveaua exterioară să se facă pe faţa interioară a cercevelei şi nu pe
exteriorul acesteia (fig. 3.8.), dacă fereastra nu este protejată împotriva
intemperiilor, de relieful unor streşini late, de copertine sau de
profiluri insuficient de late şi dacă lăcrimarul de pe cerceveaua
exterioară nu împiedică fixarea geamului suplimentar la partea de jos
(de exemplu, la lăcrimare existente din tablă).
3.3.3.1.3. Piesele pentru fixarea geamului pe cercevea pot fi
locale sau continui.
161
 Observaţia I:
În cazul în care garnitura autoaderentă continuă se lipeşte pe
geam, se recomandă, de asemenea, lipirea unei fâşii subţiri, auto-
colante, pe suprafaţa vopsită a cercevelei, pentru a împiedica aderenţa
în timp a garniturii de pe geam la cercevea, împiedicând astfel
demontarea geamului pentru curăţirea prafului pătruns între geamuri.

Fig. 3.7. Secţiune verticală - montarea geamului pe faţa interioară

a cercevelei interioare sau pe faţa interioară a cercevelei exterioare,
la o tâmplărie dublă cu deschidere interioară
(a. ferestre conform STAS 465-69; Fig. 3.9. Secţiune verticală - montarea geamului pe faţa către interior
b. ferestre de t i p „tradiţional") a cercevelei exterioare, la ferestre cu deschidere interioară (cu piese locale
sau cu baghete continui din lemn, metal sau plastic) nu se pun probleme de
deteriorare a finisajului peretelui; cerceveaua exterioară se va deschide la mai
puţin de 90° datorită reliefului creat de geamul suplimentar. De aceea,
lăţimea piesei de fixare nu trebuie să depăşească 10 mm.

Fig. 3.8. Secţiune verticală - montarea geamului pe faţa exterioară

a cercevelei la orice fel de deschidere, cu piese locale Fig. 3.10. Secţiune orizontală - montarea geamului pe faţa către exterior
din plastic sau aluminiu, montate după ce în a cercevelei interioare, la ferestre cu deschidere independentă (cu piese
prealabil s-a lipit pe geam o garnitură locale sau cu baghete continui din lemn, metal sau plastic) nu se pun
continuă, autoaderentă probleme de deteriorare a finisajului peretelui

162 163
 Observaţia 2:
Demontabilitatea geamului este obligatorie, dată fiind existenţa
unui spaţiu neetanş de aer între foile de geam, deci posibilitatea
pătrunderii şi acumulării de praf în acest spaţiu.
• baghete continue (fig. 3. l l. - 3.12.), demontabile, din lemn, plastic
sau metal
limita tocului să fie mai mare decât lăţimea profilului suplimentar; în
caz contrar, se vor lua măsuri de protejare a finisajului peretelui sau se
va alege alt sistem de montare a geamului suplimentar.
• pe o cercevea suplimentară (fig. 3.13. - 3.14.), proprie,
cuplată pe cerceveaua existentă
Montarea unui geam suplimentar pe cercevea proprie necesită
în mod obligatoriu (după verificarea geometriei şi rezistenţei mecanice
a ferestrei), ranforsarea colţurilor, pentru ca rezistenţa profilelor ramei
cercevelei să poată susţine cerceveaua suplimentară, cu geamul ei.

Fig. 3.12. Secţiuni verticale - geam suplimentar plasat pe faţa către

interior a cercevelei interioare sau exterioare, la tâmplării
cu deschidere independentă sau cuplată

Observaţia 3:
Fig. 3.12. este valabilă pentru ferestrele duble cu oricare dintre
tipurile de deschidere enunţate, cu condiţia ca distanţa de la balama la

164
 Observaţia 4:
Este necesară prevederea de opritori pentru protecţia cantului
şpaletului zidăriei, dacă relieful creat de cerceveaua suplimentară
depăşeşte 10 mm şi conduce la deschiderea cercevelei la mai puţin de
90°. In cazul ferestrelor montate la faţa interioară a peretelui, aceste
probleme nu se pun.
Se vor înlocui, dacă este nevoie, balamalele existente cu
balamale mai puternice, sau se vor prevedea balamale suplimentare,
care să poată susţine greutatea ansamblului.
Observaţia 5:
Fixarea geamului pe faţa interioară a cercevelei interioare
(fig. 3.15.) ar putea provoca deteriorări ale finisajului peretelui, dacă,
la deschidere, loveşte peretele; se recomandă in acest caz prevederea
unor opritori pentru protecţia peretelui. Dacă fereastra este amplasată
la faţa interioară a peretelui (aşa cum este în majoritatea clădirilor de
locuinţe), această problemă nu există.
166
3.3.3.2. Adăugarea unei foi suplimentare de geam cu peliculă
low e
Toate prevederile de la 3.3.3.1. sunt valabile şi în situaţia în
care se prevede, în locul unui geam obişnuit (tras sau float), un geam
cu tratament low e.
Suprafaţa de geam cu pelicula low e se dispune către stratul de
aer nou creat, nu către interiorul încăperii, pentru a asigura acestei
suprafeţe, protecţia împotriva zgârierii.
Sistemul este scump şi pot să apară probleme de reducere a
luminii naturale şi a eficienţei termice în timp, datorită depunerii de
praf pe suprafaţa tratată.
3.3.3.3. Subîmpărţirea stratului de aer existent în două lame
mai înguste
Soluţia se poate realiza numai la tâmplăriile duble, cu
deschidere independentă, prin prevederea de storuri din material
textil (ţesătură de fibră de sticlă), rulate pe un tambur cu arc interior,
amplasat la partea superioară a ferestrei, între cele două cercevele;
pentru a asigura o oarecare etanşare a celor doua lame de aer, este
necesară realizarea unor ghidaje laterale subţiri pe căptuşeala
interioară a ferestrei (între montanţii tocului), pe care să gliseze storul.
 3.3.4. Înlocuirea unei cercevele existente cu o cercevea nouă

3.3.4. 1. Înlocuirea cercevelei interioare cu o cercevea mai

performantă (de pildă cu geam termoizolant), păstrând
tocul existent, astfel încât pe exterior, faţada să rămână
neschimbată.

Observaţie:
Falţurile de pe cerceveaua nouă trebuie să se potrivească cu cele
de pe tocul existent; de aceea, soluţia cea mai eficientă este înlocuirea
cercevelei existente, cu o cercevea tot din lemn, la care se poate
executa un falţ potrivit cu cel existent pe tocul vechi.
Fig. 3.18. Înlocuirea unui geam simplu cu un geam termoizolant,
3.3.5. Înlocuirea unui geam simplu cu un geam pe cerceveaua interioară a unei ferestre duble, cuplate, de tip
tradiţional sau standardizat; secţiuni orizontale
termoizolant, realizând o fereastră cu trei rânduri de
geamuri (fig. 3.17, a, b,c, 3.18.) Observaţie:
La ferestrele duble, cu deschidere independentă, se poate
înlocui geamul simplu al cercevelei interioare cu un geam dublu
termoizolant similar cu soluţiile b sau c din fig. 3.17. şi 3.18.

3.3.6. Adăugarea unei ferestre noi, simple, la o fereastră

dublă, existentă
u C

Fig. 3.17. Înlocuirea unui geam simplu cu un geam termoizolant, pe Soluţia este posibilă atât la tâmplăriile cu deschidere obişnuită,
cerceveaua interioară a unei ferestre duble, cuplate, de tip tradiţional sau cât şi la cele cu deschidere interioară.
standardizat: secţiuni verticale

3.3.6.1. Tipul de tâmplărie interioară este la alegerea arhitec-

Montarea geamului termoizolant se face cu piese metalice, plate
(variantele a şi b), sau cu baghetă din lemn (varianta c). Se vor
respecta cerinţele privind poziţionarea unităţii vitrate noi, pentru a se
evita deteriorarea peretelui.
tului proiectant: lemn, metal, plastic; de asemenea, tipul de vitraj
poate fi simplu sau dublu (cu geam termoizolant).
3.3.6.2. În această variantă se prevede un toc independent,
montat pe perete.

168 169
 intemperii, e afectată cu atât mai mult cu cât fereastra e mai
aproape de planul faţadei. In acest caz, se pot evidenţia două
situaţii:
• fereastra exterioară se poate deschide către
exterior, dar numai dacă în faţa ferestrei respective se
găseşte un balcon, o logie sau o terasă.

Fig. 3.19. Montarea noii ferestre la tâmplăriile cu deschidere obişnuită

b. La tâmplăriile cu deschidere interioară, fereastra nouă poate

fi montată fie în interior, fie în exterior:
b. 1. dacă fereastra existentă este poziţionată la limita faţadei,
pentru a nu afecta neplăcut faţada, este recomandabilă
montarea ferestrei suplimentare la interior, pe faţa peretelui; • fereastra exterioară se poate deschide către
interior, dar tocul ferestrei suplimentare va fi mult mai
lat, pentru a permite deschiderea la circa 90° a cerce-
velei acestuia, ceea ce afectează aspectul plastic al
faţadei şi totodată reduce cantitatea de lumină care
pătrunde în încăpere.

Fig. 3.20. Montarea noii ferestre pe peretele interior,

la tâmplăriile cu deschidere interioară

b.2. dacă fereastra existentă este retrasă faţă de planul faţadei

suficient (min. 12 cm) pentru a permite montarea ferestrei
suplimentare fără a depăşi planul faţadei, este posibilă
montarea ferestrei în exterior, însă comportarea în timp, la

170
 3.3.7. Prevederea de dispozitive de protecţie solară ANEXA l
(obloane, jaluzele, storuri) Normativă
Aceste sisteme contribuie la sporirea rezistenţei termice, prin:
REZISTENŢA TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI
3.3.7. l. conformare geometrică: EXTERIOARE (ferestre şi uşi din lemn)
- obloane compacte, relativ etanşe
- lamele Tabelul V din C 107/3-97
3.3. 7.2. material
- lemn
- materiale plastice, casetate
- aluminiu cu elemente umplute cu material plastic
din aluminiu

3.3.7.3. Trebuie să se ţină seama de faptul că montarea de

obloane la ferestrele existente schimbă aspectul faţadei şi prin urmare
nu ar fi de recomandat decât atunci când se reabilitează o clădire în
ansamblu.

3.3.7.4. Eficienţa termică a storurilor se apreciază pe baza

indicaţiilor din Anexele 3, 4, 5a, 5b şi 6a, 6b, 6c.

Tabelul 15 din Normativul C 107/3 - 97

172
 COMENTARII INFORMATIVE
C.l. Acest capitol informativ tratează caracteristicile construc-
tive ale ferestrelor existente, influenţa acestor caracteristici în
comportarea lor termică, modul în care s-au comportat în timp, în
funcţie de materialele din care sunt realizate.
Numerotarea paragrafelor face trimitere înapoi, în Ghid
comentariului C.2.a, de pildă, corespunzându-i articolul 2.a din textul
Ghidului.
C.2.a. În spaţiile mai puţin încălzite - şi neîncălzite – ale
clădirilor civile (casele de scară, de exemplu) s-au utilizat în general
tâmplarii simple (în unele cazuri s-a scos cerceveaua interioară a
tâmplăriilor duble, pentru a rămâne un singur rând); aceste tâmplarii
pierd căldura atât prin neetanşeitate (infiltraţii de aer), cât şi datorită
existenţei unui singur rând de geam.
oare, existând, în principal, diferenţe de dimensionare a pieselor
componente (montanţi şi traverse), standardul urmărind o unificare a
dimensiunilor acestor componente pentru o raţionalizare a producţiei
industrializate a tâmplăriei.
Această raţionalizare a condus însă la o scădere a rezistenţei
mecanice a ferestrelor, în special a cercevelelor.
În funcţie de perioada în care au fost realizate, la unele ferestre
se înregistrează diferenţe mici în ceea ce priveşte gabaritele acestor
ferestre: tâmplăria „tradiţională" (de până la apariţia standardului din
1969) are ca o caracteristică suplimentară, faptul că înălţimea secţiunii
traversei inferioare a cercevelei este cu circa 10 mm mai mare decât
celelalte elemente liniare de rezistenţă (montanţi şi traverse) ale
cercevelelor, respectiv 52 mm sus şi lateral şi 62 mm jos (fig. CI),
ceea ce asigură o rezistenţă mecanică şi, în timp, o acurateţe
geometrică mai mare pentru aceste tipuri de tâmplărie.

C.2.b. În spaţiile încălzite ale clădirilor civile s-au utilizat

tâmplarii duble din lemn.

Ferestre din lemn

C.2.1. Lemnul este un material cald şi are calitatea că „respiră".

Lemnul are capacitatea de a prelua vapori din atmosferă, într-o
oarecare măsură, contribuind la reglarea naturală a umidităţii;
totodată, însă, tâmplariile din lemn de esenţă moale (brad, în mod,
uzual) au deformaţii mai mari decât cele din esenţe tari (stejar).

C.2.1.l.a. Până în perioada interbelică, inclusiv, ferestrele erau

realizate, în mod curent, cu deschidere „obişnuită ", mai ales la clădiri
cu puţine niveluri, dată fiind comportarea bună la ploaie şi vânt.

Tâmplăriile realizate „tradiţional" până în 1969, au alcătuiri

similare cu cele realizate pe baza STAS 465 - 69, şi ale celor ulteri-

194 ]
 C.2.1.1.b. Ferestrele cu deschidere interioară au fost cele mai
utilizate tipuri de ferestre la clădirile cu mai multe niveluri. De
asemenea, atunci când în cadrul tâmplăriei erau incluse obloane
(obişnuite - compacte sau rulante), deschiderea ferestrelor era obliga-
toriu către interior.

C.2.1.1.b.l. Ferestrele duble cu deschidere independentă,

realizate înainte de apariţia standardului STAS 465 - 69 au ca element
specific dimensiunea de 62 mm a traversei inferioare a cercevelei
(fig. C3), care la ferestrele realizate după 1969 (fig. C4) este de
52 mm (aceeaşi cu a tuturor pieselor cadrului cercevelei). Această
înălţime mai mare a secţiunii traversei inferioare a cercevelei a condus
la o mai bună rezistenţă la solicitări mecanice şi la intemperii a
ferestrelor realizate până la apariţia STAS 465-71.

197
 C.2.1.1.b.2. Concomitent cu ferestrele duble cu deschidere inte-
rioară, s-au utilizat şi ferestre duble cuplate. Ferestrele duble cuplate
tradiţionale (realizate înainte de 1969) au diferenţe sensibile între
lăţimile pieselor cercevelei interioare (cerceveaua portantă) şi cele ale
cercevelei exterioare (cercevea purtată). Astfel, montanţii şi traversa
superioară la cerceveaua interioară au lăţimea de 62 mm, iar traversa
inferioară are înălţimea de 72 mm (fig. C5), în timp ce lăţimile sunt de
40 mm, respectiv de 50 mm la cerceveaua exterioară. De asemenea,
la aceste ferestre, poziţia falţului pentru geamul interior, este către
interior, falţul exterior fiind către exterior.
Ferestre metalice
C.2.2.1.a. Ferestrele cu profite de oţel, realizate cu laminate
curente s-au folosit foarte puţin la ferestrele clădirilor civile înainte de
1960 şi atunci cu precădere la spaţii tehnice sau la spaţii de serviciu
neîncălzite; domeniul de utilizare al acestui tip de tâmplarii este în
arhitectura clădirilor industriale.
Din laminate curente din oţel s-au realizat profile de tâmplărie
pentru spaţii fără pretenţii de izolare termică. Sistemul este întâlnit în
special la ferestre simple (fig. C7.a), dar s-au realizat şi ferestre duble
cuplate (fig. C7.b)

C.2.2.1.b. Ferestrele cu profile din laminate speciale de oţel

pentru tâmplărie s-au folosit foarte puţin în România (din cauza
costului ridicat) şi numai înainte de 1940 (Palatul CFR, clădirea CAM
-ulterior devenită CSP ş.a.m.d.). Aceste ferestre, cu toate că erau duble
cuplate, neavând întreruperi de punte termică şi nici garnituri de
etanşare, au dat rezultate proaste în ceea ce priveşte comportarea
higrotermică, în condiţiile climei din ţara noastră, şi au pus probleme
de îmbunătăţire a situaţiei după puţini ani de utilizare.

201

Din laminate speciale s-au realizat profile pentru tâmplărie, cu
acurateţe dimensională şi o oarecare etanşare (de prin anii '50 există;
lăcaşuri pentru garnituri, la profilele ferestrelor simple), dar păstrând
multe dintre dezavantajele oţelului: greutate mare, pierderi mari de
căldură prin material, posibilitatea apariţiei condensului pe faţa
interioară a profilelor, şi un cost extrem de ridicat.
Astfel de profile au fost produse pentru ferestre simple, cu
suprafaţa de închidere cu geam termoizolant (fig. C8.a) iar din anii '60
şi pentru ferestre duble, cuplate (fig. C8.b).
C.2.2.I.C. Ferestre din bandă de oţel, prelucrate la presa
liniară sau la presa cu role.
Principial este vorba despre tehnologii diferite care permit, prin
natura îndoiturilor şi profilaţiilor bandei de oţel specifice tipului de
presă utilizat, grosimi mai mici de tablă, profile de tâmplărie mai fine,
deci greutate mai mică şi imagine mai agreabilă în acelaşi timp.
Diferenţa de tehnologie de fabricare conduce la diferenţe ale
performanţelor celor două tipuri de produse.
C.2.2.I.C.I. Ferestre din tablă sau bandă de oţel prelucrată la
presa lineară (abkant) au început să se utilizeze după 1960; au fost
executate în ateliere sau chiar în fabrici de produse metalice. Astfel de
ferestre nu s-au folosit la locuinţe şi nici la încăperile bine încălzite, ci
202
la spaţii cu încălzire mai redusă holuri, circulaţii etc.) sau spaţii
tehnice şi de serviciu, chiar şi după intrarea în producţie a uzinei
metalurgice de la Iaşi, care producea şi profile pentru tâmplărie din
banda îndoită la presa cu role (profile care au fost şi standardizate
în 1967).
T
~I
C2.2.1.C.2. Ferestrele cu profite din bandă "îndoită la presa cu
role, au început să fie utilizate în România după intrarea în producţie a
tâmplăriilor pentru construcţii (respectiv ferestre tip SECCO), în
fabricile specializate de la Bucureşti şi Buzău.
Numai fabrica de la Bucureşti producea tâmplărie pentru clădiri
civile; la Buzău s-au produs tâmplarii pentru construcţii industriale.
Aceste ferestre gata finisate, mai performante din punctul de
vedere higrotermic (ferestre duble, cuplate, sau simple, cu geam
termoizolant, dotate cu garnituri de etanşare, dar neavând încă rupere
de punte termică), au fost utilizate pentru clădiri publice, pentru
învăţământ şi sănătate şi chiar la blocuri de locuinţe.
Profilele de tâmplărie sunt mai delicate, deoarece sunt realizate
din bandă mai subţire, şi aveau geamuri gata montate din fabrică.
Aceste tâmplarii au produs multe necazuri la execuţia clădirilor,
datorită neglijenţelor la transport şi montaj - prost remediabile
-a îmbătrânirii garniturilor şi lipsei, în comerţ, a unor garnituri de
schimb, compatibile cu tâmplăria.
203

C.2.2.1.d. Ferestre realizate cu profile metalice combinate. Nu
au fost înregistrate astfel de ferestre la clădirile de locuit; exemple de
astfel de ferestre se pot întâlni la ferestrele unor clădiri pentru
învăţământ realizate în anii '60 - 70.
Fig. C11. Exemple de ferestre cu profile metalice, din
bandă prelucrată la presa lineară şi profile din laminate curente
C.2.2.2. Ferestre cu profile din aluminiu extrudat au fost puţin
utilizate la clădirile civile construite până în 1989, datorită preţului
ridicat. S-au produs la Slatina. Sunt profile care permit montarea de
geamuri simple sau termoizolante.
204
Profilele realizate înainte de 1989 nu aveau prevăzută întreru-
perea punţilor termice, fapt care a condus la pierderi de căldură şi
condensuri pe faţa profilelor de tâmplărie.
C.2.3. Ferestre realizate cu profile din mase plastice.
Sunt profile de tâmplărie integral din plastic. De obicei, însă,
profilele din PVC au o „armătură" metalică în interior, pentru a
permite dimensiuni de goluri mai mari, în condiţii de indeformabilitate
a cadrului.
-"777-^~\ —
Fig. C13. Tâmplărie din PVC, cu miez metalic şi geam termoizolant
C.3. Îmbunătăţirea izolaţiei termice atrage după sine şi îmbună-
tăţirea altor caracteristici: etanşare la aer, apă şi vânt, izolaţie acustică
ş.a.
205
 De asemenea, trebuie să se ţină seama de necesitatea respectării
în procesul de reabilitare termică a tâmplăriei, a prevederilor care se
referă la siguranţa la foc, igienă, sănătatea oamenilor, protecţia şi
refacerea mediului, protecţie acustică.
C.3.a. Siguranţa la foc
Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor constituie
elemente de construcţie principale luate în consideraţie la determi-
narea gradului de rezistenţă la foc, potrivit reglementărilor tehnice. Se
vor respecta în acest sens prevederile Normativului P 118, de siguranţă
la foc a construcţiilor.
C.3.b. Igienă, sănătatea oamenilor, protecţia şi refacerea
mediului
Pentru fiecare tip funcţional de încăpere, fereastra trebuie să
aibă o anumită permeabilitate la aer. În plus, ea ar trebui să-şi poată
adapta valoarea acestei caracteristici după particularităţile de utilizare
a încăperii (dormitor, sală de clasă, încăpere de birou etc.).
Problema stabilirii unui nivel specific de performanţă pentru
permeabilitatea la aer, care să poată fi satisfăcut cu un grad real de
probabilitate şi în condiţii de economicitate, este foarte dificilă.
Reglementările în domeniu sunt deosebit de sărace, chiar şi
pentru ferestre noi.
De asemenea, sunt şi foarte puţin operaţionale, căci se
bazează pe o caracteristică determinată exclusiv experimental, în
laborator sau in situ (debitul de aer infiltrat printr-un m2 de fereastră,
ca funcţie de diferenţă de presiune între feţele acesteia, în m3/m2hPa).
Majoritatea ferestrelor care necesită reabilitare sunt duble, cu
deschidere independentă; dacă cele cu deschidere obişnuită reuşesc să
reducă efectul nefavorabil al unor viteze de vânt relativ ridicate (prin
presiunea cercevelei asupra tocului), în cazul ferestrelor cu deschidere
interioară, acest fenomen nu se mai produce.
La îndeplinirea acestei cerinţe de calitate, ferestrele clădirilor
intervin prin caracteristica lor constructivă de permeabilitate la aer,
206
deoarece, în lipsa unor echipamente speciale de ventilare artificială,
igiena aerului din spaţiile funcţionale (şi implicit sănătatea oamenilor)
este asigurată aproape exclusiv de infiltraţiile de aer exterior ce au loc
prin neetanşeităţile tâmplăriei.
C.3.b.l. Viteza de mişcare a aerului interior, considerată
de regulă acceptabilă din punct de vedere al confortului, este de
0,15-0,2 m/s
O fereastră excesiv de permeabilă poate avea, în perioadele de
iarnă, pierderi de căldură prin infiltraţii ce pot ajunge să reprezinte
40% din totalul pierderilor de căldură ale încăperii, precum şi viteze
de mişcare a aerului interior ce pot depăşi cu mult viteza considerată
acceptabilă.
C.3.b.2. În cazul încăperilor ventilate natural prin neetanşei-
tăţile tâmplăriei ferestrelor, schimbul de aer trebuie menţinut în jurul
valorii orare minim necesare din condiţii sanitar-igienice, atât în
perioadele de calm eolian (vvânt ≤4 m/s), cât şi în perioadele în care
vântul din imediata vecinătate a clădirii are valori mai mari.
Permeabilitatea la aer a unei ferestre este caracterizată prin
curba ce indică debitul orar de aer care o traversează la diferite
diferenţe de presiune între cele două feţe ale sale. Acest debit se
exprimă ca:
- valoare raportată la lungimea totală a rosturilor dintre
cercevele şi toc;
- valoare raportată la suprafaţa cercevelei.
C.3.b.3. Caracterizarea unei ferestre sub aspectul performan-
ţelor de permeabilitate/etanşeitate la aer, se face prin încadrarea ei în
una din clasele de performanţă A1-A3 (fig. C14 şi fig. C15), prin
reprezentarea curbei caracteristice a ferestrei, determinată experimen-
tal, peste diagramele prezentate (GAT 009/1995).
Ca regulă generală, toate ferestrele lipsite de garnituri de
etanşare, se încadrează în clasa A1 (cea mai permeabilă). Analiza
207
 diagramelor din figurile C14 şi C15 arată că pentru o fereastră clasa
A2, valoarea debitului orar infiltrat la o diferenţă Δp = 100 Pa este
cuprinsă între 7 şi 20 m3/m2.
D ebit rapo rtat la lungim ea îm bin ării m obile
Dacă caracteristica ferestrei este de 12 mVm2h, volumul de aer
schimbat orar ajunge să fie de 24 m3 adică aproape circa 0,8 volume
de cameră, ceea ce este mult prea mare.
Pentru fiecare situaţie concretă în parte, proiectantul trebuie să
propună un sistem de reetanşare care să nu afecteze în mod nedorit
igiena aerului din încăperi, în situaţia de calm eolian.

Fig. C14. Permeabilitatea la aer, funcţie de lungimea îmbinării mobile

Dacă fereastra are suprafaţa cercevelei de circa 2 m2 şi este
asociată unei încăperi locuit de circa 12 m2, debitul de aer infiltrat
trebuie să fie de circa 15 m3/h (0,5 V/h). Această cerinţă este satisfă-
cută dacă fereastra este bine etanşată, deci dacă este caracterizată
printr-o infiltraţie de 7 m3/m2h.

208
 Deoarece acest lucru nu poate fi verificat prin calcule, se poate
avea în vedere o etanşare iniţială parţială (numai rosturile verticale)
care poate fi extinsă după o analiză de comportament efectuată pe
durata a minimum două sezoane reci.

C.3.c. Asigurarea îmbunătăţirii protecţiei acustice

C.3.c.1. Valorile admisibile pentru Ia sunt precizate în regle-

mentarea tehnică Ghid de proiectare a zonelor urbane din punct de
vedere acustic, GP 001-96, în funcţie de tipul de clădire, unitatea
funcţională ce se protejează şi categoria tehnică a străzii (definită în
STAS 10141-90) asociată faţadei în analiză.
In tabelul C. 1. sunt prezentate câteva exemple de valori Ia
admise.

210
 C.3.C.4. Valoarea efectivă Iaf se poate obţine pe baza determi-
nărilor „in situ" ale curbei indicilor de atenuare acustică a elementului
de închidere (uşă sau fereastră) conform metodologiei prezentate în
STAS 6161/2.
Observaţie: Tipul de stradă este definit cf STAS 10141 /90:
• stradă de categorie tehnică I magistrală;
• stradă de categorie tehnică II de legătură;
• stradă de categorie tehnică III de colectare;
• stradă de categorie tehnică IV de deservire locală.

C.3.c.5. Pentru calcule exacte, indicele de izolare la zgomot

aerian Iaf corespunzător elementului de faţadă cu fereastră se
determină cu metodologiile prezentate în STAS 6156 şi Normativul
C 125 pe baza cunoaşterii curbelor indicilor de atenuare pentru
componenta opacă şi respectiv vitrată a elementului de faţadă.

C.3.C.6. Aprecieri privind performanţele de izolare acustică ale

ferestrelor, ca urmare a intervenţiilor propuse (Tabelul C.2.)

212
 C.3.3.2.2. Garniturile de etanşare sunt produse din materiale
elastice care sunt supuse la presare şi/sau îndoire, având tendinţa
materialelor de a reveni la configuraţia geometrică iniţială, astfel încât
să se realizeze o presiune continuă asupra suprafeţelor cu care sunt în
contact.
Principalele materiale din care se realizează garniturile de etan-
şare şi caracteristicile lor sunt prezentate în tabelele C.3. şi C.4.:

214
!
 Totodată, temperaturile scăzute şi chiar îngheţarea apei pe
tâmplărie, pot conduce la comportări defectuoase în exploatare: astfel,
la temperaturi joase, garniturile devin casante, iar în urma lipirii prin
îngheţ a garniturilor pe falţurile cercevelei sau tocului există riscul
ruperii garniturilor, la deschiderea ferestrelor.

216