Sunteți pe pagina 1din 6

Naţionalismul

Naţionalismul este o ideologie care crează şi susţine o naţiune ca


un concept de identificare comună pentru un grup de oameni.

Se deosebeşte de patriotism datorită definiţiei sale mai ample. Patriotismul


este considerat a fi mai degrabă o manifestare internă spre deosebire de
spiritul naţionalist care este o ideologie politică. Dintre cele trei forte
politice care s-au confruntat la nivel global in acest secol (democratia,
comunismul, nationalismul), cea mai puternica a fost nationalismul.
Impactul sau a fost devastator. A nimicit imperii multinationale (austro-
ungar, otoman) si a desfacut imperii coloniale (britanic, francez, spaniol,
portughez, german, olandez, belgian, italian), a provocat cele mai mari
razboaie din istoria umanitatii (cele doua razboaie mondiale), a dus la
aparitia statelor-natiune moderne, a provocat (in alianta cu democratia)
prabusirea totalitarismului comunist, a dus la destramarea unor federatii
multinationale (precum URSS, RSF Iugoslava, Cehoslovacia), dupa cum a
condus si la isteria nazista a Holocaustului. In combinatie cu factorul
religios, nationalismul continua sa provoace razboaie, epurari etnice,
genociduri.
Este greu de crezut ca un factor de o natura atat de cosmopolita si
internationalista precum globalizarea va conduce la disparitia principiului
nationalitatilor. Daca evaluam impactul comunismului si al democratiei, ele
nu se pot compara cu urmarile nationalismului.
Din multe puncte de vedere, in special negative (victime umane, natiuni
mutilate moral, mostenire dezastruoasa), tragediile provocate de
comunismul totalitar sunt comparabile.
Totusi, comunismul nu se poate lauda cu urmari pozitive precum
nationalismul. Comunismul a fost un dezastru, indiferent cum il evaluam.

1
Nationalismul a fost, in anumite circumstante, constructiv, benefic, iar in
altele, distructiv, malefic. Iar victoria generala a democratiei liberale a
inceput sa fie pusa sub semnul intrebarii de tari unde ea pare a nu se
potrivi. In urmatorul deceniu sau chiar mai repede, Romania va raspunde si
ea la intrebarea cruciala daca i se potriveste sau nu democratia liberala.
Din acest punct de vedere, singura certitudine (ambivalenta, pozitiva si
negativa) cu care se poate lauda Romånia este principiul national(ist). Au
mai fost cåteva circumstante cånd s-a vestit disparitia nationalismului. Cea
mai faimoasa a fost la 1848. In plina revolutie liberala si nationala
europeana, a aparut o lucrare care avea sa influenteze soarta omenirii la fel
de mult precum Biblia sau Coranul. Este vorba despre Manifestul Partidului
Comunist, scrisa de Karl Marx si Friedrich Engels. Ei anuntau atunci nu
numai iminenta revolutiei comuniste a proletariatului, dar si disparitia
regimurilor capitaliste (burgheze), a statelor-natiuni.
Daca prima profetie s-a adeverit (poate si datorita faptului ca au existat
niste grupuri de fanatici care au crezut in ea si au impus-o), celelalte doua
au fost profetii false. Nu a disparut capitalismul. Dimpotriva. Nici statele-
natiune nu au disparut. Dimpotriva. De fapt, slabiciunile marxismului au
provenit si din faptul ca nu a inteles capacitatea de regenerare nici a
capitalismului, nici a principiului national. Daca deja se vorbeste despre
viitorul revolutiei liberale - intrerupta de accidentul comunist -, exista
anumite semne care ne fac sa vorbim despre o noua faza a revolutiilor
nationale. Desigur, exista anumite principii idealiste, precum si necesitatea
pragmatica de a pune capat anarhiei de la nivelul relatiilor internationale,
care ii fac pe multi sa viseze la o globalizare nu numai a istoriei, ci si a unui
corp politic unitar. Este o frumoasa utopie (si ucronie).
Dar, daca cineva va avea vreodata forta politica, militara si culturala
de a duce la indeplinire un asemenea program, el se va termina cu un nou
totalitarism. La fel precum in cazul comunismului, care tot de la o utopie
frumoasa a pornit.

2
Filosoful georgian Ghia Nodia afirmă că ideea de nationalism este
imposibilă, chiar de neimaginat, fără ideea de democratie si implicit, nu
poate exista niciodată democratie fără nationalism, “ambele sunt legate
într-un soi de mariaj complicat, incapabile să existe una fără cealaltă, dar
trăind laolaltă într-o permanentă stare de tensiune” .

Într-adevăr, nationalismul si democratia (înteleasă ca notiune


distinctă de liberalism) nu se exclud reciproc, ci sunt de fapt două fete ale
aceleiasi monede. În Europa Occidentală dar si în cea Centrală,
nationalismul a jucat un rol crucial în iluminarea monarhiilor absolutiste
din diverse tări, în secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. În 1848, Parlamentul de
la Frankfurt era, în egală măsură, nationalist german si democratic, tot
astfel cum ideile nationalismului francez si cele democratice fuseseră
foarte bine legate în timpul Revolutiei franceze. În mod similar,
nationalismul s-a constituit ca un factor major al eliberării de sub dictatura
comunistă, iar prăbusirea comunismului si dezintegrarea Imperiului
Sovietic confirmă si demonstrează valabilitatea acestei ipoteze.

Problema care se pune este dacă nationalismul joacă un rol identic


atât în democratiile consacrate cât si în cele tinere? În Europa Occidentală,
democratiile liberale au luat nastere la început în limitele unor comunităti
relativ omogene din punct de vedere lingvistic si cultural, ca Franta, Anglia
si mai târziu, în secolul al XX-lea, Germania, însă, chiar si în astfel de
democratii stabile, evoluate, democratia liberală coexista cu identitatea
natională, iar identitatea natională are putine sanse de a dispărea. Doar în
tările lumii noi, cum sunt Statele Unite sau Australia, identitatea natională a
reusit să se sustragă laturii sale etnorasiale, spre a prinde rădăcini pe
terenul principiului liberal.

În contextul tranzitiei de la comunism la democratie, este deosebit


de importantă evaluarea rolului nationalismului, deoarece, dincolo de
afinitătile dintre nationalism, pe de o parte, si democratie si liberalism pe
de alta parte, este de necontestat faptul că, în practică, nationalismul s-a
dovedit adesea neliberal si antidemocratic. Nucleul democratiei este

3
reprezentat de principiul suveranitătii poporului. Conform acestuia, forma
de guvernământ nu poate fi legitimată decât de vointa celor guvernati.
Acest principiu este însotit de o serie de proceduri democratice,
instrumente ce sunt destinate să evalueze dacă vointa populară este
respectată sau nu. Democratia este o întreprindere cu un înalt grad de
rationalitate datorată traditiei filosofice iluministe, care pune la baza
întemeierii statului ideea de contract social, după care societatea este
creatia unor indivizi liberi si constienti. Democratia este un sistem de
norme legitimat de vointa poporului, de interesele comune tuturor
indivizilor. Unii dintre apologetii democratiei, încercând supraestimarea
rationalitătii democratiei, tind însă să considere ca fiind opus democratiei
orice nu pare suficient fundamentat din punct de vedere rational, indiferent
că este vorba de filosofiile irationaliste sau de trăirile umane irationale, iar
nationalismul este doar unul din exemplele de fenomene irationale
indezirabile dintr-o perspectivă democratică. Respingând acest tip de
abordare, sustinem că între nationalism si democratie există o legătură
pozitivă si necesară: democratia a luat nastere în cadrul unei comunităti
distincte, iar nationalismul a fost una din fortele istorice răspunzătoare de
crearea unitătilor politice necesare pentru asezarea unei guvernări
democratice.

Nationalismul european “traditional” a căutat să formuleze acele


criterii obiective ale caracterului national, care să permită oricărei
comunităti date să-si justifice în mod rational pretentia la
“autodeterminare”. Astfel de criterii reprezentate de factori obiectivi cum ar
fi limba, originea comună, o traditie istorică comună etc. sunt capabile, sau
cel putin asa s-a sperat, să aseze edificiul national pe un fundament în
întregime rational. Istoria reală a nationalismelor a demonstrat însă, că
astfel de criterii obiective si cu pretentii de universalitate sunt de neatens.
Transformarea comunitătilor etnice premoderne în natiuni moderne a fost
întotdeauna mediată chiar de contingente istorice precum si de un efort

4
politic constient, neexistând granite nationale prestabilite nici de vointa
divină, nici în mod natural.

Asadar, nationalismul nu poate oferi în totalitate criterii nationale si


universal-valabile, dar aceasta nu schimbă însă importanta functie a
nationalismului de a modela comunitătile politice democratice. Caracterul
insuficient de rational al principiului nationalist poate zdruncina bazele
democratiei si poate conduce la conflicte sângeroase (cele două războaie
mondiale sunt un exemplu în acest sens). Din acest motiv încercările de a
nega realitatea si importanta nationalismului provin adesea din refuzul de a
admite că democratia presupusă a fi întruchiparea rationalitătii este totusi,
clădită pe o bază neratională. Incapacitatea de a recunoaste acest lucru i-a
împiedicat pe unii dintre intelectualii occidentali să înteleagă ceea ce se
întâmpla cu adevărat în Uniunea Sovietică în anii perestroikăi.

Avertismentele lor că nationalismul este un obstacol major în calea


reformelor democratice arătau în ce măsură acestia ignorau faptul că toate
miscările democratice din spatiul sovietic aveau în acelasi timp un caracter
nationalist. De altfel, pentru a-si justifica în fata Occidentului propriile
interese (o reformare din interior a sistemului sovietic), Mihail Gorbaciov a
utilizat ideea că orice manifestare a nationalismului în cadrul republicilor
sovietice este nocivă: renuntarea la vechea structură a multinationalitătii
Uniunii Sovietice ar însemna prăbusirea în haos. În realitate, în contextul
sovietic, nationalismul a fost premisa necesară pentru nasterea
democratiei în republicile succesoare: fosta Uniune Sovietică trebuia să se
rupă de-a lungul granitelor nationale înainte ca orice fel de revolutie
democratică să poată avea loc .

În multe dintre tinerele democratii postcomuniste a fost nevoie de


nationalism pentru a pune apoi în miscare procesul democratic. Iar odată
realizate schimbarea si securitatea în interiorul granitelor, sentimentele
nationaliste vor începe să scadă treptat în intensitate si importanta.

5
Nationalismul reprezinta faza de proiectie in istorie a constiintei
interioare a unui neam, de maturizare spirituala a unui popor. El nu este
revansard, nu este pornit spre viclenii si agresiuni. El cultiva imanentele
unui popor si respecta in acelasi timp geniul creator al altor popoare.
Nationalismul este o formula de convietuire in duh a tuturor popoarelor.

Opinia publica din Occident e subminata de falsuri, de minciuni, de


slogane propagandistice, de prejudecati de cea mai ieftina calitate. Chiar
rostirea termenului "nationalism" provoaca o anumita repulsie in aceste
cercuri, considerandu-l o notiune osandita, un principiu definitiv esuat.
Tema care se pune este extrem de dificila: a degaja din ruinele morale ale
razboiului permanentele nationalismului, a detasa imaginea lui pura de
niste exterioare istorice care nu convin fondului sau si nu-i apartin prin
esenta. Si toata aceasta lupta de clarificare a notiunilor trebuie data cu o
opinie publica ostila, traind inca sub povara grelelor acuzatii ce s-au adus
nationalismului.

Puterile occidentale, in special Statele Unite, dispun de un enorm


potential tehnic si economic. In schimb, in domeniul spiritului, se prezinta
saracite de vlaga. Le lipseste un ideal, o credinta care sa le insufleteasca in
titanica incordare de astazi. Nationalistii pot complini acestui gol. Ei se
simt profund atasati de sufletul natiunii lor -singura entitate istorica ce
poate fi opusa cu succes bolsevismului. Dispunand de acest tezaur
doctrinar, indispensabil pentru crearea unui front anticomunist compact,
curajos si puternic, nationalistii nu se pot preda unor atitudini oscilatorii. E
o datorie care emana din propriul lor continut. Daca Europa le este atat de
scumpa, daca cred in misiunea ei civilizatorie, atunci nu pot fi decat alaturi
de cei care o pot salva.

Si daca nationalismul mai are o sansa in lume, ea nu se poate implini


decat pe calea unei fraternizari totale cu democratiile, in lupta care s-a
incins astazi pe tot globul.