Sunteți pe pagina 1din 9

STOMACUL

Stomacul (Ventriculus, s. Gaster) reprezint o dilata ie, elastic , secretorie i


contractil a canalului alimentar, care urmeaz esofagului de la nivelul cardiei i care se
continu cu intestinul sub ire prin pilor. Este situat în cavitatea abdominal ,
postdiafragmatic i retrohepatic, în centrul cupolei diafragmatice.
Stomacul constituie primul rezervor unde alimentele ingerate sunt acumulate,
men inute pentru un anumit timp i apoi sunt transferate printr-o dubl ac iune chimic i
mecanic , într-o mas fluid , chimul alimentar, care ulterior trece în intestin.
În func ie de genul de via i de regimul alimentar exist un important polimorfism
gastric. Se disting astfel dou tipuri de stomac: 1. stomacul simplu sau
monocompartimentat, întâlnit la ecvine, suine, carnivore i leporide; 2. stomacul compus
sau policompartimentat, specific rumeg toarelor.

Stomacul simplu

Stomacul simplu este relativ mai bine dezvoltat la carnivore decât la ierbivore i
omnivore, având capacitate variabil în func ie de specie i ras , 0,5-1 litru la carnivore
pân la 10-15 litri la ecvine. Se nume te stomac "simplu" deoarece mucoasa stomacului
este fie de tip glandular, unic , fie prezint o por iune proventricular caracterizat prin
existen a unei mucoase de tip esofagian mai mult sau mai pu in extins care începe la
nivelul cardiei.
Conforma ia exterioar
Are form de sac alungit, situat transversal, aplatizat cranio-caudal, plasat mai
dorsal în partea dreapt , fiind mai îngust la limita sa cu intestinul sub ire. Prezint pentru
descriere dou fe e, dou curburi i dou extremit i.
Fa a parietal (Facies parietalis) orientat cranial, este neted convex , tapi at de
peritoneul visceral i vine în contact cu ficatul în dreapta i cu diafragma în partea stâng .
Fa a visceral (Facies visceralis) este orientat caudal, vine în contact cu ansele
intestinului sub ire i cu colonul transvers, având aspect neted i convex.
Curbura mic a stomacului (Curvatura ventriculi minor) situat dorsal i spre
dreapta este concav , relativ scurt , începe la nivelul cardiei i se continu pân la
incizura angular (Incisura angularis) care marcheaz limita dintre por iunea piloric i
restul organului. Pe mica curbur se inser omentul mic.
Curbura mare a stomacului (Curvatura ventriculi major) este mai lung i foarte
extensibil , orientat la stânga i ventral, începe la nivelul vârfului fundului stomacului i
se întinde pân la pilor. Pe toat lungimea sa se inser omentul mare.
Fundul stomacului (Fundus ventriculi) este o forma iune cu aspect de fund de sac,
rotunjit i care este situat la stânga i dorsal de cardia. Între fundul stomacului i cardia
se delimiteaz incizura cardiac (Incisura cardiaca).
Por iunea piloric (Pars pylorica) este orientat la dreapta, mai mult sau mai pu in
situat dorsal în func ie de specie i se termin prin pilor (Pylor). Ini ial prezint o
dilata ie antrul piloric (Antrum pyloricum) care se va continua cu canalul piloric
(Canalis pyloricus).
Corpul stomacului (Corpus ventriculi) este acea por iune a organului cuprins
între fundul stomacului i por iunea piloric , delimitat între cele dou linii perpendiculare
duse pe marea curbur , una de la nivelul incizurii cardiace i cea de a doua de pe incizura
piloric .
Conforma ia interioar
Stomacul este alc tuit, de la interior spre exterior, din mucoas , submucoas ,
musculoas i seroas .
Seroasa provine din peritoneul visceral i se va continua la nivelul celor dou
curburi, cu omentul mare respectiv omentul mic. Este alc tuit din dou foi e distincte,
între care sunt situate viscerele i contribuie astfel la solidarizarea viscerelor de pere ii
cavita ii abdominale.
Musculoasa stomacului este structurat pe dou planuri de fibre, planul superficial
cu fibre dispuse longitudinal i planul profund cu fibrele dispuse circular. Stratul
longitudinal, plasat sub seroas se g se te la nivelul curburilor mari i mici ale
stomacului. Fibrele oblice externe sunt situate la nivelul fundului de sac al stomacului.
Stratul circular este absent la nivelul fundului stomacului i mai sub ire la nivelul
corpului stomacului. Devine net i complet la nivelul canalului piloric constituind
mu chiul sfincter al pilorului (M. sphincter pylori). Fibrele oblice interne sunt prezente
la nivelul corpului i a fundului stomacului i formeaz împreun cu ansele circulare
ansa cardiac (Ansa cardiaca) plasat în jurul cardiei i care la ecvine este puternic ,
nepermi ându-le s vomite.
Submucoasa permite alunecarea mucoasei pe musculoas fiind alc tuit din esut
conjunctivo-elastic în care se g sesc vase sanguine, limfatice i plexuri nervoase.
Mucoasa stomacului este împ r it în mai multe tipuri, mucoas proventricular ,
cardiac , fundic i piloric .
Mucoasa proventricular este albicioas i ocup fundul stomacului, fiind lipsit de
glande i constituie de fapt prelungirea mucoasei esofagiene.
Mucoasa fundic este considerat tipul de mucoas gastric propriu-zis . Con ine
glande gastrice proprii i c ptu e te corpul stomacului.
Mucoasa cardiac este situat în jurul orificiului cardia i con ine glande cardiace,
la ecvine prelungindu-se ca o band de câ iva milimetri de-a lungul mucoasei
proventriculare.
Mucoasa piloric ocup toat por iunea piloric i con ine glande pilorice.
Vasculariza ia stomacului este asigurat de cele trei ramuri ale trunchiului celiac,
artera gastric stâng , artera splenic i artera hepatic . Venele colecteaz sângele printr-
o re ea de capilare groase, pe care-l transport la vena gastric i apoi în vena port care
dreneaz sângele spre ficat.
Inerva ia stomacului este asigurat de nervi care provin din parasimpatic, nervii
vagi i din sistemul nervos simpatic prin plexul celiac. Termina iunile celor dou sisteme
vor forma plexul mienteric (plexul Auerbach) i plexul submucos (plexul lui Meissner).
Stomacul este consolidat în cavitatea abdominal prin omentul mic, omentul mare
i ligamentul gastrofrenic.
Omentul mic (Omentum minus) sau micul epiploon, porne te de pe mica curbur a
stomacului, de la cardia pân la pilor i se continu pe por iunea proximal a duodenului
pentru a se termina la nivelul amprentei esofagiene a ficatului, în dreapta por ii ficatului,
trece apoi pe marginea dorsal a ficatului înconjurând lobul caudat. La nivelul por ii
ficatului, înconjoar canalul coledoc, artera hepatic i por iunea terminal a venei port .
Omentul mic prezint dou por iuni, ligamentul hepatogastric (Lig. hepatogastricum)
ce leag stomacul de fa a visceral a ficatului i ligamentul hepato-duodenal (Lig.
hepatoduodenale) care leag ficatul de duoden.
Extremitatea stâng a ligamentului hepatogastric se ata eaz de cardia, de
termina ia esofagului i de diafragm formând ligamentul gastro-frenic (Lig.
gastrophrenicum). Extremitatea dreapt a ligamentului hepato-gastric, uneori poate fi
liber i formeaz marginea ventral a g urii epiplooice.
Omentul mare (Omentum majus) sau marele epiploon se prinde de marea curbur
a stomacului, de la nivelul ligamentului gastro-frenic pân la pilor, ajungând pe marginea
ventral a por iunii transverse a duodenului. Se dirijeaz caudo-ventral formând peretele
superficial, dispus între masa gastro-intestinal i plan eul cavit ii abdominale, înspre
intrarea bazinului, apoi realizeaz o curbur cranio-dorsal pentru a forma peretele
profund care este situat dorsal de peretele superficial. Acest perete profund ajunge cranial
pân la fa a visceral a stomacului, între aceasta i masa intestinal , pentru a se termina
pe pancreas i pe colonul transvers, unindu-se cu peritoneul visceral.
Dispozi ia i dezvoltarea omentului mare este în concordan cu topografia
colonului în seria mamiferelor domestice. Este foarte dezvoltat la carnivore, ajungând
pân la intrarea bazinului, în timp ce la ecvine este mai redus.
Pe fa a visceral a stomacului, între originea duodenului, ligamentul gastro-frenic,
omentul mic, ficat i pancreas, omentul mare concur la formarea unei cavit i numit
bursa omental (Bursa omentalis), care comunic cu cavitatea peritoneal prin gaura
epiploic (Foramen epiploicum) numit i " hiatusul lui Winslow", delimitat cranial de
baza lobului caudat al ficatului, dorsal de vena cav caudal , ventral de vena port i
caudal de pancreas.
Din omentul mare se desprinde ligamentul gastrosplenic (Lig. gastrolienale) care
face leg tura dintre stomac i splin i ligamentul gastrocolic (Lig. gastrocolicum), care
leag stomacul de colonul transvers.

PARTICULARIT I SPECIFICE ALE STOMACULUI SIMPLU

Ecvine. Stomacul are o capacitate de 6-30 litri, variind în func ie de talia


animalului. Fundul stomacului este foarte pronun at, formând un veritabil sac cecal
dorsal (Saccus caecus ventriculi) situat în dreptul spa iilor intercostale XIV-XV, iar
corpul stomacului este situat în dreptul spa iilor intercostale IX-XII.
Mucoasa proventricular este întins , albicioas i înso it pe marginea dintre
corpul i fundul stomacului, de o band îngust de câ iva mm de mucoas cardiac ,
delimitat de mucoasa gastric printr-o margine cutat (Margo plicatus). Mucoasa
fundic este ro ietic , iar mucoasa piloric este g lbuie.
Fibrele musculare din jurul cardiei vor forma ansa cardiac , un sistem sfincterial
particular care blocheaz orificiul cardia i nu permite calului s vomite.
Por iunea cea mai ventral a curburii mari vine în contact cu curbura sternal a
colonului ascendent. Extremitatea dorsal a fundului stomacului vine în contact cu pilierii
stângi ai diafragmei i este legat de diafragm printr-un ligament gastrofrenic lat i scurt.
Omentul mare este mai pu in dezvoltat i are peretele superficial plasat profund datorit
m rimii, formei i dispozi iei colonului ascendent.
Suine. Stomacul este foarte extensibil, având capacitatea medie de 4-8 litri. Este
foarte curbat i cu incizura angular evident . Pe fa a visceral , fundul stomacului
prezint un diverticul gastric (Diverticulum ventriculi) asem n tor cu o "glug ", curbat
caudal i delimitat de fundul stomacului printr-un pliu mucos.
La interior stomacul este c ptu it cu mucoas de tip glandular. Cardia este dilatabil
i delimitat de un pliu semilunar. Pilorul este obturat de un pliu muco-conjunctivo-
adipos denumit tor piloric (Torus pylori). Omentul mare este foarte dezvoltat, peretele
s u superficial ajungând pân la intrarea bazinului unde se curbeaz dorso-cranial,
reîntorcându-se pân la colonul ascendent.
Carnivore. Stomacul este foarte dilatabil, voluminos i capacitatea sa variaz în
func ie de ras , talie, de regimul de via i de hran al indivizilor. Capacitatea
stomacului este cuprins între 0,5-7 litri. Stomacul are aspect piriform, iar marginea sa
ventral vine în contact cu plan eul cavit ii abdominale. Curbura mic este situat
dorsal, iar curbura mare ventral. Cardia este mai larg la canide i mai îngust la feline,
fiind situat la nivelul fundului de sac. Por iunea piloric este delimitat de un sfincter
puternic, având aspect de "gât de leb d ". În func ie de gradul de plenitudine, stomacul
poate fi delimitat topografic între spa iile intercostale stângi IX-XII. Nu este accesibil la
palpa ia extern .
Mucoasa gastric este glandular i cutat , regiunea glandelor gastrice ocup 2/3
din stomac i este uniform la feline i diferen iat la canide într-o zon proximal i o
zon distal . Omentul mare este foarte dezvoltat, peretele superficial ajungând pân la
intrarea bazinului, în apropierea vezicii urinare, unde se întoarce pentru a forma peretele
profund, care înconjoar masa intestinal .
Leporide. Stomacul este alungit i cilindroid, cardia este larg i plasat dorsal pe
mijlocul curburii mici, incizura angular este redus . Fundul stomacului dep e te dorsal
cardia. Mucoasa stomacului este glandular , de culoare ro ietic , foarte dezvoltat la
nivelul antrului piloric.
Stomacul compus

Stomacul compus sau policompartimentat este specific numai rumeg toarelor


(bovine, ovine, caprine, girufide, camelide), dar poate fi întâlnit i la cetacee, sireniene,
unele roz toare, marsupiale, rinoceride, hipopotamide, megachiroptere, la care num rul,
forma i structura compartimentelor gastrice variaz de la un grup la altul.
La rumeg toare, stomacul este foarte voluminos, ocup 4/5 din cavitatea
abdominal i este sistematizat în rumen, re ea, omas, care vor forma proventriculul i
abomasul sau stomacul propriu-zis. Capacitatea stomacului la bovine variaz între 150-
250 litrii.
Rumenul (Rumen) este cel mai mare compartiment gastric la rumeg toare, ocupând
partea stâng i ventral a cavita ii abdominale. Reprezint aproximativ 80% din
capacitatea total a stomacului.
Conforma ia exterioar a rumenului
Rumenul este alungit în sens cranio-caudal i pu in aplatizat latero-medial,
prezentând dou fe e, dou curburi i dou extremit i.
Fa a parietal (Facies parietalis) este convex i neted , venind în contact cu
peretele hipocondrului i a flancului stâng. Este parcurs de un an longitudinal stâng
(Sulcus longitudinalis sinister), c ptu it mai mult sau mai pu in cu esut adipos i de care
se prinde peretele superficial al omentului mare, în care sunt plasate vase, nervi i
limfonodurile ruminale stângi. Din an ul longitudinal stâng se desprinde an ul
accesoriu stâng (Sulcus accessorius sinister).
Fa a visceral (Facies visceralis) este aproape plan i orientat spre omas,
abomas i masa intestinal , fiind parcurs de an ul longitudinal drept (Sulcus
longitudinalis dexter) de care se prinde peretele profund al omentului mare. Din acest
an se desprinde cranio-dorsal an ul accesoriu drept (Sulcus accesorius dexter) i care
împreun cu precedentul va delimita insula rumenului (Insula ruminis).
La nivelul celor dou extremit i craniale i caudale, cele dou an uri longitudinale
stâng i drept se unesc, marcând limita dintre sacul ruminal dorsal (Saccus dorsalis) i
sacul ruminal ventral (Saccus ventralis).
Curbura dorsal (Curvatura dorsalis) este convex i vine în contact cu regiunea
sublombar stâng .
Curbura ventral (Curvatura ventralis), convex se sprijin pe plan eul cavita ii
abdominale i este plasat în bursa omental .
Extremitatea cranial (Extremitas cranialis) vine în contact cu diafragma i este
divizat de an ul cranial (Sulcus cranialis) într-o por iune cranio-dorsal vast ,
denumit atriul ruminal (Atrium ruminis) în care se deschide esofagul prin orificiul
cardia i un sac ventral, recesul ruminal (Recessus ruminis).
Extremitatea caudal (Extremitas caudalis), plasat la intrarea bazinului este
divizat de un an caudal (Sulcus caudalis) profund, de la care pornesc în sens dorsal i
în sens ventral, atât pe fa a parietal cât i pe fa a visceral câte un an coronar dorsal
(Sulcus coronalis dorsalis) i un an coronar ventral (Sulcus coronalis ventralis) care
vor determina formarea unui sac cecal caudo-dorsal (Saccus caecus caudo-dorsalis) i
un sac cecal caudo-ventral (Saccus caecus caudo-ventralis).
Cranial, rumenul se continu cu re eaua de care este delimitat la exterior de an ul
rumino-reticular (Sulcus ruminoreticularis).
Conforma ia interioar a rumenului
Sacul ruminal dorsal comunic cu sacul ruminal ventral printr-un orificiu vast numit
ostiul intraruminal (Ostium intraruminale), înconjurat de pilierii ruminali (Pilae
ruminis). Marginile craniale i caudale ale ostiului intraruminal sunt formate din pilierul
cranial i pilierul caudal.
Pilierul cranial (Pila cranialis) separ atriul ruminal de recesul ruminal,
continuându-se pe fa a parietal i pe fa a visceral a rumenului, pentru a se termina
trifurcat pe fa a visceral i printr-un singur bra pe fa a parietal .
Pilierul caudal (Pila caudalis) separ sacul cecal caudo-dorsal de sacul cecal
caudo-ventral i pe ambele fe e ale rumenului se termin prin trei ramuri, dorsal ,
intermediar i ventral .
Pe fiecare parte, ramura dorsal a pilierului caudal reprezint pilierul coronar dorsal
i corespunde an ului coronar dorsal. Ramura ventral reprezint pilierul coronar ventral
i corespunde an ului coronar ventral, iar ramura mijlocie corespunde extremit ii
caudale a an ului longitudinal. Pe fa a parietal , extremitatea pilierului cranial se une te
cu ramura mijlocie a pilierului caudal, de-a lungul an ului longitudinal stâng, formând
pilierul longitudinal stâng (Pila longitudinalis sinistra). Pe fa a visceral , cele dou
ramuri ale pilierului cranial circumscriu insula rumenului, iar ramura ventral se une te
cu ramura mijlocie a pilierului caudal de-a lungul an ului longitudinal drept formând
pilierul longitudinal drept (Pila longitudinalis dexter). Ramura dorsal a pilierului
cranial formeaz pilierul accesoriu drept ce corespunde an ului accesoriu drept.
Rumenul comunic cu re eaua prin orificiul rumino-reticular, larg i circumscris de
pliul rumino-reticular (Plica ruminoreticularis), unde dorsal de acesta se deschide
esofagul prin orificiul cardia.
La nivelul atriului ruminal, dinspre cardia spre orificiul rumino-reticular (Ostium
ruminoreticulare), începe an ul gastric, delimitat de dou buze, stâng i dreapt , an
care care face leg tura între orificiul cardia i abomas.
Structural rumenul este alc tuit din: mucoas , musculoas i seroas .
Seroasa acoper rumenul la exterior, cu excep ia unei zone de aderen cu splina, pe
fa a parietal i a unei zone de aderen larg care une te rumenul de diafragm i de
peretele lombar.
Musculoasa este reprezentat de fibre longitudinale superficiale, fibre oblice
externe i fibre oblice interne care asigur dinamica gastric .
Mucoasa rumenului se caracterizeaz prin prezen a unor papile ruminale,
delomorfe, mai dezvoltate în sacul ventral i în sacii cecali i care descresc în sens dorsal,
dar care dispar la nivelul pilierilor i a curburii dorsale unde se acumuleaz bula de gaz.
Papilele ruminale sunt de mai multe tipuri: filiforme, foliate, pediculate
Vasculariza ia arterial a rumenului este asigurat de artera ruminal stâng i artera
ruminal dreapt , ramuri ale arterei splenice ce provine din artera celiac .
Venele se formeaz la periferia papilelor ruminale i se dreneaz prin r d cinile
venei splenice, care apoi se vars direct în vena port .
Inerva ia rumenului este asigurat de trunchiul vagal dorsal, de ramuri ale
ganglionului celiaco-mezenteric, uneori i de ramuri din trunchiul vagal ventral.
Foi a superficial a omentului mare este ata at de an ul longitudinal stâng,
înconjoar spre dreapta sacul ruminal ventral, apoi înconjoar ventral abomasul, urc
dorsal spre duoden, acoperind lateral masa jejunal . Aceast foi se dedubleaz apoi, în
sens medial, trece ventral pe sub masa intestinal i se termin în an ul longitudinal
drept, constituind foi a profund a omentului mare.
Foi a superficial a omentului mare delimiteaz bursa omental (Bursa omentalis)
în care se g se te plasat sacul ruminal ventral, iar dorsal de foi a profund a omentului
mare se formeaz recesul supraomental (Recesus supraomentalis) în care sunt plasate
intestinele.
Între peretele superficial al omentului mare, pe toat lungimea sa i peritoneul
parietal se delimiteaz spa iul infraomental.
Spa iul dintre foi a profund a omentului mare i seroasa sacului ruminal dorsal
reprezint vestibulul bursei omentale (Vestibulum bursae omentalis) care comunic cu
cavitatea peritoneal prin gaura omental (Foramen omentalis), traversat de vena cav
caudal i vena port .
Re eaua (Reticulum) al doilea compartiment al proventriculului, este plasat
cranio-ventral de rumen, sprijinindu-se dorsal pe procesul xifoid al sternului, între rumen
i diafragm .
Este aplatizat cranio-caudal i prezint dou fe e, dou curburi i dou extremit i.
Fa a diafragmatic (Facies diaphragmatica) este convex i orientat cranial,
mulându-se pe diafragm .
Fa a visceral (Facies visceralis) este orientat spre rumen.
Curbura mare (Curvatura major) orientat ventral, este convex i ocup regiunea
substernal .
Curbura mic (Curvatura minor) orientat dorsal, este scurt i concav .
Spre dreapta se reliefiaz fundul re elei (Fundus reticuli) care vine în contact cu
omasul i abomasul. La interior re eaua este c ptu it cu o mucoas care realizeaz
numeroase creste (Cristae reticuli), care vor delimita o serie de celule (Cellulae reticuli)
inegale, mai mari la nivelul fundului re elei i de-a lungul curburii mari. Aceste celule
sunt împ r ite în celule mai mici de c tre creste secundare. Pe marginea liber a crestelor
se g sesc plasate papile conice, care devin din ce în ce mai mari spre orificiul reticulo-
omasal, formând papilele unguiculiforme (Papillae unguiculiformes).
Re eaua este str b tut la interior de an ul re elei (Sulcus reticuli), segment al
an ului gastric, ce face leg tura între orificiul rumino-reticular i orificiul reticulo-
omasal (Ostium reticulo-omasicum). an ul re elei este delimitat de dou labii, stâng i
dreapt (Labium dexter et sinistrum). La nivelul buzelor an ului re elei lipsesc crestele
i papilele re elei, mucoasa fiind plisat .
Re eaua comunic cu rumenul prin orificiul rumino-reticular i cu omasul prin
orificiul reticulo-omasic.
Re eaua este acoperit de seroas , mai pu in la nivelul zonelor de aderen unde
lipse te. Musculoasa este alc tuit din fibre longitudinale, circulare i oblice. Mucoasa
este de tip esofagian.
Vasculariza ia arterial este asigurat prin artera ruminal stâng (ramur a arterei
splenice) i uneori prin artera gastric stâng . Venele sunt satelite ale arterelor, se vars în
vena port . Inerva ia este asigurat de trunchiul vagal ventral.
Omasul (Omasum) numit i foios, ultimul compartiment al proventriculului, este
precedat de re ea i urmat de abomas. Are form aproximativ sferic , fiind plasat cranial,
pe partea dreapt a abdomenului, prezentând dou fe e, o curbur , dou extremit i i o
baz .
Fa a parietal (Facies parietalis) este situat la dreapta, venind în contact cu
peretele abdominal drept, iar fa a visceral (Facies visceralis) este orientat spre rumen.
Curbura omasului (Curvatura omasi) este situat dorsal, iar baza omasului (Basis
omasi) este scurt i situat cranio-dorsal.
La jonc iunea dintre omas i re ea se afl colul omasului (Collum omasi). La
exterior, omasul i abomasul sunt delimitate de un an omaso-abomasic (Sulcus
omasoabomasicus).
Cavitatea omasului este c ptu it cu o mucoas , alc tuit din lamele longitudinale
(Laminae omasi) care sunt de diferite m rimi i sistematizate în patru ordine. Cele mai
mari i mai lungi sunt lame de ordinul I, iar cele mai scurte sunt de ordinul IV. Fiecare
lam de ordinul I este flancat de dou lame de ordinul II, fiecare lam de ordinul II va fi
flancat de câte o lam de ordinul III, iar fiecare lam de ordinul III va fi flancat de câte
o lam de ordinul IV. Lamele omasului au o margine fix ce se prinde de curbura
omasului i o margine liber orientat ventral. Pe suprafa a lamelor se g sesc numeroase
papile. Lamele cuprinse între dou lame de ordinul I, formeaz ciclul laminar, iar spa iul
dintre dou lame reprezint recesul interlaminar (Recessus interlaminaris).
Marginile libere ale lamelor sunt orientate ventral i vor delimita împreun canalul
omasului (Canalis omasi), baza omasului (Basis omasi) fiind str b tut de an ul
omasului (Sulculcus omasi) por iunea omasic a an ului gastric. În fundul omasului se
afl un pliu mucos, sus inut de o serie de fibre musculare transverse care vor forma
pilierul omasului (Pila omasi).
Seroasa acoper organul la exterior i este pu in aderent . Musculoasa este format
din dou planuri, de fibre longitudinale i de fibre circulare. Din fibrele circulare se
desprind fascicule care p trund în lamele primare, secundare i ter iare. Mucoasa
omasului este aglandular i acoper în totalitate lamele omasului.
Vasculariza ia arterial este asigurat de ramuri care provin din artera gastric
stâng . Venele omasului sunt satelite ale arterelor i vor conduce sângele de la omas la
vena port . Inerva ia omasului este asigurat de nervi care provin din cele dou trunchiuri
vagale, dorsal i ventral.
În cavitatea abdominal , omasul se solidarizeaz cu re eaua i cu abomasul, prin
contactul cu rumenul i prin intermediul omentului mic, care pleac de pe fa a visceral a
ficatului, trece prin incizura esofagian pe lobul caudat al ficatului, ajunge la pancreas i
la por iunea descendent a duodenului, pentru ca apoi s se racordeze cu omentul mare.
Abomasul (Abomasum) numit i cheag, reprezint ultimul compartiment gastric la
rumeg toare, constituind stomacul veritabil la aceste animale.
Are aspect piriform i este plasat caudal de omas în partea dreapt a cavit ii
abdominale. Prezint pentru descriere dou fe e, dou curburi i dou extremit i.
Extremitatea cranial i extremitatea caudal a abomasului delimiteaz corpul
abomasului (Corpus abomasi).
Fa a parietal (Facies parietalis) este situat la dreapta, iar fa a visceral (Facies
visceralis) la stânga, ambele fiind convexe.
Curbura mare (Curvatura major) este convex i dispus ventral, de ea prinzându-
se omentul mare. Curbura mic (Curvatura minor) este concav , ata at de omentul mic
i prezint la limita cu por iunea piloric o incizur angular evident . Spre stânga i
cranial, abomasul realizeaz o dilata ie, fundul abomasului (Fundus abomasi).
La nivelul por iunii pilorice, abomasul se termin cu pilorul, prin care comunic cu
duodenul i la nivelul c reia exist torul piloric.
Seroasa acoper organul la exterior, continuându-se cu omentul mare i cu omentul
mic la nivelul curburilor. Musculoasa este dispus pe dou planuri, superficial cu fibre
longitudinale i profund cu fibre circulare. Submucoasa formeaz în principal torul
piloric. Mucoasa abomasului este glandular (cardiac , fundic , piloric ) i realizeaz o
serie de pliuri spirale sau oblice.
Vasculariza ia arterial a abomasului este realizat de termina iile arterelor gastrice
stâng i dreapt care provin din artera hepatic . Venele sunt satelite ale arterelor i
asigur drenajul final al sângelui în vena port . Inerva ia abomasului este realizat de
nervi care provin din trunchiul vagal dorsal i ventral, precum i din ramuri simpatice
care provin din plexul celiac.
Abomasul comunic cu omasul prin orificiul omaso-abomasic i cu duodenul prin
pilor. an ul abomasic (Sulcus abomasi) reprezint ultima por iune a an ului gastric,
care str bate mica curbur a abomasului.
Abomasul este consolidat în cavitatea abdominal prin solidarizarea sa cu omasul,
cu rumenul prin omentul mare ata at de curbura mare i prin omentul mic ata at de
curbura mic .
Bovine. Sacul ruminal dorsal este mai mare decât sacul ruminal ventral, papilele
ruminale sunt mai mici i filiforme. Crestele re elei sunt distincte, an ul reticular bine
eviden iat. Re eaua este mai mic decât omasul. Omasul are aspect discoidal, lamele
longitudinale fiind bine individualizate i mai numeroase.
La tineret cel mai dezvoltat este abomasul, iar la animalele adulte sacii cecali
caudali sunt aproape egal dezvolta i.
La ovine i caprine, rumenul este mai alungit, sacul ruminal ventral mai dezvoltat
decât cel dorsal, sacul cecal caudo-dorsal este mai mic decât sacul cecal caudo-ventral.
Re eaua este mai voluminoas decât omasul. Crestele i celulele re elei sunt mai mici.
Omasul con ine un num r mai mic de lame longitudinale. Abomasul este mai alungit i
prezint mai pu ine cute.