Sunteți pe pagina 1din 150

CUPRINS 3

CUPRINS

1 INTRODUCERE........................................................................................................................... 5

1.1 SCOPUL DISCIPLINEI ............................................................................................................... 5


1.2 CARACTERISTICI ALE CALCULULUI AUTOMAT COMPARATIV CU METODELE CLASICE DE
CALCUL 5
1.3 MODEL DE CALCUL (DISCRETIZAREA) .................................................................................... 7
1.4 SISTEME DE AXE DE REFERINłĂ .............................................................................................. 8

2 PRINCIPII DE ALCĂTUIRE ŞI OPERARE ÎN FORMULAREA MATRICIALĂ............ 11

2.1 FORMULAREA MATRICIALĂ SUB FORMĂ DE SCHEMĂ LOGICĂ ............................................... 11


2.2 PRINCIPII DE ALCĂTUIRE ŞI OPERARE CU MATRICELE ........................................................... 12

3 EXPRIMAREA RIGIDITĂłII SUB FORMĂ MATRICIALĂ ............................................. 14

3.1 TRECEREA DE LA UN SISTEM DE REFERINłĂ LA ALTUL PENTRU UN VECTOR ......................... 14


3.2 PREGĂTIREA MATRICELOR DE RIGIDITATE ELEMENTARE ÎN VEDEREA ASAMBLĂRII. ............ 15
Exemplul 1..................................................................................................................................... 18
3.3 MATRICEA DE RIGIDITATE GENERALĂ – ASAMBLAREA ACESTEIA ........................................ 18
Exemplul 2..................................................................................................................................... 21

4 EXPRIMAREA FORłELOR EXTERIOARE SUB FORMĂ MATRICIALĂ .................... 23

4.1 FORłE EXTERIOARE ECHIVALENTE LA NOD .......................................................................... 23


Exemplul 3..................................................................................................................................... 24
4.2 CONSIDERENTE LEGATE DE GRUPAREA ÎNCĂRCĂRILOR ........................................................ 26
Clasificări ale încărcărilor ........................................................................................................... 27
Verificări la starea limită ultimă................................................................................................... 27
Verificări la starea limită de serviciu............................................................................................ 28

5 INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE – REARANJAREA ŞI


PARTIłIONAREA MATRICEI DE RIGIDITATE ....................................................................................... 30

5.1 CONDIłII DE MARGINE .......................................................................................................... 30


Exemplul 4..................................................................................................................................... 31
5.2 INTRODUCEREA ÎN CALCUL A CEDĂRILOR DE REAZEME........................................................ 32
5.3 OPERAłIA DE CONDENSARE A MATRICEI DE RIGIDITATE....................................................... 33
Exemplul 5..................................................................................................................................... 34

6 CALCULUL DEPLASARILOR NODALE SI EFORTURILOR ELEMENTARE ............. 36

6.1 CALCULUL DEPLASĂRILOR NODALE ..................................................................................... 36


6.2 CALCULUL EFORTURILOR ELEMENTARE ............................................................................... 36
Exemplul 6..................................................................................................................................... 37
Exemplul 7..................................................................................................................................... 39

7 APLICAłIE PENTRU ANALIZA UNEI STRUCTURI PLANE INCARCATA IN PLAN 41

7.1 METODA ITERATIVĂ CROSS .................................................................................................. 41


7.2 FORMULAREA MATRICIALĂ .................................................................................................. 44
7.3 ANALIZA CU PROGRAMUL DE CALCUL CU ELEMENT FINIT SCIA ESA 2007......................... 53

8 STRUCURI PLANE ÎNCĂRCATE NORMAL PE PLAN ..................................................... 65


4 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Exemplul 8..................................................................................................................................... 67

9 METODA MATRICELOR DE TRANSFER ........................................................................... 73

Exemplul 9..................................................................................................................................... 75

10 REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC ......................................................................... 80

Exemplul 10................................................................................................................................... 82

11 CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT ........................................................ 88

11.1 DISCRETIZAREA.................................................................................................................... 88
11.2 FUNCłII DE INTERPOLARE (APROXIMARE) ............................................................................ 93
11.3 CLASE DE CONTINUITATE ..................................................................................................... 95
11.4 FUNCłII DE FORMĂ ............................................................................................................... 97
11.5 COORDONATE NATURALE. SISTEM DE AXE NORMALIZAT ..................................................... 98

12 MODELAREA CU ELEMENT FINIT................................................................................... 100

12.1 PROPRIETĂłI ELASTICE DE MATERIAL ................................................................................ 102


12.2 STĂRI DE EFORTURI BIDIMENSIONALE ................................................................................ 103
12.3 NOłIUNI LEGATE DE MODELAREA NELINIARITĂłII ............................................................. 105

13 ELEMENTE FINITE PLANE PENTRU PROBLEME DE MECANICA


CONSTRUCTIILOR........................................................................................................................................ 109

13.1 ELEMENTUL TRIUNGHIULAR LINIAR ................................................................................... 110


13.2 ELEMENTUL PATRULATER LINIAR ŞI PĂTRATIC ................................................................... 112

14 SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 2007........................ 116

14.1 COMPONENTE DE BAZĂ ALE INTERFEłEI............................................................................. 116


14.2 DEFINIREA ÎNCĂRCĂRILOR ................................................................................................. 120
14.3 MODEL DE CALCUL SPAłIAL MIXT ALCĂTUIT DIN BARE ŞI PLĂCI........................................ 122
14.4 PLACA PE MEDIU ELASTIC ................................................................................................... 139

15 BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 152


INTRODUCERE 5

1 INTRODUCERE

1.1 Scopul disciplinei


In pregătirea viitorului inginer, calculul automat al structurilor îşi
găseşte locul după asimilarea unor elemente de bază ale mecanicii
structurilor cum ar fi calculul eforturilor, legătura dintre eforturi şi tensiuni,
calculul deplasărilor sub acŃiunea unor solicitări exterioare, dimensionarea
structurilor de rezistenŃă.
În condiŃiile extinderii calculului automatizat, cursul îşi propune o
nouă abordare a metodelor Staticii ConstrucŃiilor şi cu precădere a metodei
deplasărilor, precum şi furnizarea cunoştinŃelor de bază necesare pentru
folosirea eficientă a programelor de calcul automat în sensul pregătirii
corecte a datelor de intrare, funcŃie de analiza efectuată şi al extragerii şi
interpretării rezultatelor.

1.2 Caracteristici ale calculului automat comparativ cu metodele


clasice de calcul
În timp ce metodelor clasice de calcul studiate la disciplina Statica
ConstrucŃiilor le este specifică orientarea spre particularizări şi simplificări,
calculul automat este orientat spre generalizare ceea ce presupune creşterea
volumului de calcul, dar care în condiŃiile automatizării nu mai reprezintă
un impediment.
În situaŃia în care se optează pentru aplicarea metodelor clasice ale
Staticii ConstrucŃiilor, (pe care le vom numi în continuare metode directe) ar
fi de preferat să se adopte acea metodă care ar conduce la un volum redus
de calcule. De exemplu, la analiza statică pentru structura din Fig. 1,
numărul de necunoscute diferă funcŃie de metoda directă aplicată.
Reducerea volumului de calcul pentru aplicarea metodelor directe se obŃine
şi prin introducerea unor simplificări, uneori substanŃiale, în ceea priveşte
schematizarea:
• eliminarea unor legături de importanŃă mai redusă;
• fracŃionarea în structuri mai simple, prin neglijarea unor conlucrări
spaŃiale şi reducerea la sisteme plane;
• considerarea comportării materialelor ca fiind elastică, definită prin legea
lui Hooke;
6 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

• neglijarea efectului deformării structurii asupra eforturilor, prin


raportarea condiŃiilor de echilibru static la poziŃia iniŃială, nedeformată.

METODA EFORTURILOR METODA DEPLASARILOR


nr. forŃe necunoscute = 1 nr. deplasări necunoscute = 3

z1 z2 z3

X1

Fig. 1 Numărul de necunoscute pentru aceeaşi structură, funcŃie de metoda aplicată

În cazul calculului automat se urmăreşte automatizarea integrală a


rezolvării care constă într-o succesiune precis definită de operaŃii simple,
uşor de aplicat (fără a necesita adaptări) la o gamă cât mai largă de cazuri.
În formularea automată a metodei deplasărilor se elimină diferenŃa dintre
structuri cu noduri fixe şi structuri cu noduri deplasabile, prin considerarea
posibilităŃii de deformare axială a barelor, ceea ce are următoarele
consecinŃe:
o un nou mod de alegere a necunoscutelor (translaŃiile fiecărui nod devin
necunoscute independente);
o creşterea numărului deplasărilor necunoscute;
o situaŃia devine aceeaşi pentru toate nodurile şi în felul acesta formularea
capătă caracter general.
Astfel, în formularea automată, pentru schema statică din Fig. 1 se vor
identifica 12 deplasări necunoscute pentru cazul în care forŃele acŃionează în
planul structurii, aşa cum se arată în Fig. 2.
Pentru aplicarea acestei noi abordări în vederea programării, este
necesar un mod concentrat de scriere, ajungându-se astfel la formularea
matricială. Sistemul de ecuaŃii specific metodei deplasărilor, scris pentru un
sistem cu 12 deplasări necunoscute, notate z1…,z12, are forma:
INTRODUCERE 7

r11 z1 + r12 z2 + ... + r1,12 z12 + R1 p = 0



r21 z1 + r22 z2 + ... + r2,12 z12 + R2 p = 0
 → K ⋅U = P
...
r z + r z + ... + r z + R = 0
 12,1 1 12,2 2 12,12 12 12 p

unde K reprezintă matricea de rigiditate, U vectorul deplasărilor, iar P


vectorul forŃelor exterioare, echivalente la nod.
v2 (z5) v3(z8)
u2 (z4) u3
(z7)

q2 (z6) q3 (z9)

v1 (z2) v4 (z11)
u1(z1) u4(z10)
q1 (z3) q4(z12)
Fig. 2 Definirea necunoscutelor în formularea matricială pentru o structură plană
încărcată în plan

Deoarece volumul de calcul nu mai reprezintă un obstacol, se poate


renunŃa la unele simplificări şi ca urmare, atunci când se justifică se
consideră conlucrarea spaŃială sau neliniaritatea geometrică (prin aplicarea
calcului de ordin II).

Obs: În calculul automat tratarea problemelor de neliniaritate se face


prin liniarizare: de exemplu, curba forŃă-deplasare se poate înlocui cu un
contur poligonal, format din segmente ce corespund unor trepte de încărcare
de mărime dată. Pentru fiecare treaptă, comportarea structurii se consideră
liniar elastică, dar cu parametrii modificaŃi când se trece de la o treaptă la
alta. De aici rezultă că instrumentul de bază rămâne calculul de ordin I.

1.3 Modelul de calcul (discretizarea)


Modelul de calcul se obŃine prin discretizarea structurii schematizate,
considerând structura ca fiind alcătuită dintr-un număr finit de bare prinse
între ele în noduri.
Nodurile sunt privite ca şi corpuri rigide de sine stătătoare asupra
cărora pot fi aplicate sarcini şi unde pot interveni legături cu mediul exterior.
Se consideră drept noduri, punctele de concurenŃă a barelor, de frângere a
8 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

barelor cotite, puncte intermediare în care sunt aplicate forŃe sau în care
trebuie calculate deplasări; punctele de rezemare se consideră tot noduri,
dar având anumite particularităŃi.
Barele sunt prinse la extremităŃi de noduri prin anumite legături
(încastrare, articulaŃie). Într-un nod barele concurente pot avea legături
diferite, funcŃie de modul de schematizare a situaŃiei reale. De obicei
prinderea barelor în noduri se consideră rigidă, dar există şi cazuri în care e
mai potrivită o încastrare parŃială (prinderi bulonate la structuri metalice,
prinderi de elemente prefabricate); la structuri plane sau spaŃiale cu zăbrele
se consideră că toate barele sunt prinse în noduri prin articulaŃii.
ConfiguraŃia modelului de calcul comportă două aspecte:
• definire geometrică, prin precizarea coordonatelor nodurilor în raport cu
un anumit sistem de referinŃă
• definire topologică sau de conectivitate, precizând pentru fiecare bară:
- între ce noduri se găseşte
- tipul de bară prin natura prinderilor din noduri
- secŃiunea barei (A,I), materialul (E, G)
Completarea modelului de calcul se face prin introducerea încărcărilor de
calcul, a căror evaluare şi grupare se face conform normativelor în vigoare şi
a condiŃiilor de margine care presupune definirea rezemărilor structurii (şi
eventual a deplasărilor impuse).

1.4 Sisteme de axe de referinŃă


Discretizarea permite ca analiza structurii să se înceapă prin studiul
barei ca element component al structurii; reacŃiunile dezvoltate după fiecare
din direcŃiile deplasărilor necunoscute (grade de libertate sau parametrii
independenŃi), ca urmare a aplicării unor deplasări unitare în extremităŃile
barei (Dj=1→ rij) alcătuiesc o matrice de rigiditate ce are caracter general,
putând fi utilizată la toate structurile care au în componenŃă tipul respectiv
de bară.
De exemplu, matricea de rigiditate elementară pentru o bară dublu
încastrată ce face parte dintr-un cadru plan încărcat în plan, se poate obŃine
prin următoarea procedură:
- se identifică deplasările independente, numite grade de libertate:
pentru acest tip de structură pentru fiecare nod există trei deplasări
independente: translaŃii după axele ce definesc planul structurii (notate cu
u şi v) şi o rotire în jurul axei normale pe planul structurii, notată cu q);
- se dau pe rând deplasări unitare după câte una din cele şase
direcŃii, în timp ce celelalte posibilităŃi de deplasare sunt blocate;
INTRODUCERE 9

- se pun în evidenŃă reacŃiunile care se dezvoltă după cele şase


direcŃii; reacŃiunile dezvoltate după cele şase direcŃii, ca urmare a încărcării
barei cu o deplasare unitară după direcŃia j, alcătuiesc termeni kij, adică
coloana j din matricea de rigiditate.
Matricea de rigiditate astfel obŃinută se numeşte matrice de rigiditate
elementară în sistem local.
E, A, I, L

v1 v2
u1 u2

q1 q2

u1=1

u1 v1 θ1 u2 v2 θ2
EA/L EA/L
‚ ‚ u1 EA/L 0 0 -EA/L 0 0

v1 0 12EI/L3 -6EI/L2 0 -12EI/L3 -6EI/L2


v1=1 3
12EI/L
‚ ‚ θ1 0 -6EI/L2 4EI/L 0 6EI/L2 2EI/L
6EI/L2
‚ u2 -EA/L 0 0 EA/L 0 0
6EI/L2
‚ 3 v2 0 -12EI/L3 6EI/L2 0 12EI/L3 6EI/L2
12EI/L
‚ θ2 0 -6EI/L2 2EI/L 0 6EI/L2 4EI/L
2
6EI/L
q1=1
4EI/L

2EI/L
‚ 6EI/L2
Fig. 3 Definirea termenilor‚ kij care alcătuiesc matricea de rigiditate elementară în
sistem local pentru o bară ce face parte dintr-un cadru plan încărcat în plan

Analiza structurii ca întreg presupune asamblarea barelor în structură


pe baza definirii topologice şi Ńinând seama de poziŃia barei în raport cu
sistemul de referinŃă.
Parcurgerea etapelor menŃionate (studiul barelor izolate şi apoi
asamblarea în structură) impune utilizarea a (cel puŃin) două sisteme de
referinŃă:
10 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

- Pentru studiul barei izolate se adoptă un sistem de axe propriu acesteia -


numit sistem local – axa x coincide cu axa longitudinală; în raport cu acest
sistem se definesc şi unele rezultate, cum ar fi eforturile; în general acest
sistem asigură interpretarea corectă a caracteristicilor geometrice referitoare
la un element.
- Pentru asamblarea barelor se utilizează sistemul global (general) la care este
raportată întreaga structură. Sistemul global poate fi în mod convenabil ales
de utilizator şi odată definit nu se mai modifică până la sfârşitul analizei;
mărimile ce caracterizează structura pe ansamblu se definesc faŃă de acest
sistem.
X
Y
y2

x2
y1 y3 x

x1 x3 y

X
Y
Fig. 4 Sisteme de referinŃă: XY sistem global, xiyi sisteme locale
PRINCIPII DE ALCATUIRE SI OPERARE IN FORMULAREA MATRICIALA 11

2 PRINCIPII DE ALCĂTUIRE ŞI OPERARE ÎN


FORMULAREA MATRICIALĂ

2.1 Formularea matricială sub formă de schemă logică

Dintre cele două metode clasice de rezolvare a structurilor static


nedeterminate (metoda eforturilor şi metoda deplasărilor), metoda
deplasărilor este cea care se pretează cel mai bine la generalizări, iar în
continuare se va prezenta formularea matricială pentru aceasta metodă.
Aplicarea metodei presupune rezolvarea ecuaŃiei de echilibru
mecanic K ⋅ U = P . Descrierea sub formă matricială a caracteristicilor de
rezistenŃă ale structurii şi a încărcărilor exterioare se face sub forma celor
două tablouri K şi P.
simplificări

natura deplasărilor generalizate

matricea de rigiditate elementară în sistem local, ke vectorul forŃelor


echivalente la nod
expandare Ee P
rotire Roe

matricea de rigiditate elementară în sistem global, kge

asamblare Ae

matricea de rigiditate generală , K

Introducerea condiŃiilor de
margine

matricea de rigiditate redusă, Kr


vector redus la forŃelor echivalente la nod Pr
K
rezolvarea ecuaŃiei de mişcarea şi determinarea
deplasărilor nodale (raportate la sistemul global) Ur
K
reacŃiuni eforturi elementare
raportate la sistemul global raportate la sistemul local
Fig. 5 Metoda deplasărilor în formularea matricială
12 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

2.2 Principii de alcătuire şi operare cu matricele


1. Ordinul matricei de rigiditate este dictat de numărul gradelor de libertate.
De exemplu, în analiza spaŃială pentru fiecare nod există şase deplasări
independente: translaŃii după direcŃiile X,Y,Z şi rotiri în jurul aceloraşi
axe, de unde rezultă că pentru o bară se identifică 12 necunoscute şi prin
urmare matricea de rigiditate elementară va avea dimensiunea de k12×12.
Matricea de rigiditate generală, pentru o structură discretizată în n
noduri va fi de dimensiunea K6n×6n.
Pentru un cadru plan încărcat în plan numărul deplasărilor independente
se reduce la 3: translaŃii după X şi Y, rotiri în jurul axei Z. Matricea de
rigiditate elementară va fi de dimensiunea k6×6, iar matricea de rigiditate
generală K3n×3n., unde n reprezintă numărul de noduri.
7 8 v
ngld=6,n=8 k 12×12
θy K 48µ48

3 4 θz θx u
Y
5 6 w

1 2 (a) X

Z
3 4

v
ngld=3,n=4 k 6×6
θz K 12µ12
u →
1 2 (b)
Fig. 6 Ordinul matricelor de rigiditate (elementară şi generală), funcŃie de tipul
de analiză efectuată şi de numărul deplasărilor generalizate : (a) analiza spaŃială cu 6
grade de liberate pe nod ; (b) analiza plană cu 3 grade de libertate pe nod.

2. Dimensiunea tablourilor trebuie să permită efectuarea operaŃiilor, după


regulile de operaŃii cu matrice.
De exemplu, pentru a rezolva ecuaŃia de echilibru prin efectuarea
operaŃiei K −1 P este necesar ca în vectorul P să fie stocate ngld×n valori (cu
ngld s-a notat numărul gradelor de liberate considerate în analiza
efectuată) adică un număr egal cu ordinul matricei de rigiditate. În
vectorul forŃelor echivalente la nod trebuie introduse componentele
forŃelor exterioare din toate nodurile structurii, după toate direcŃiile
deplasărilor generalizate. Pentru structura din Fig. 6(b), la care matricea
PRINCIPII DE ALCATUIRE SI OPERARE IN FORMULAREA MATRICIALA 13

de rigiditate generală este de ordinul 12, vectorul forŃelor exterioare


echivalente la nod va conŃine în mod obligatoriu 12 termeni.
PT =  Px1 Py1 M1 Px 3 Py 3 M3 Px 4 Py 4 M4 Px 2 Py 2 M 2 
În cazul în care nu există componente ale încărcărilor după unele direcŃii,
celula alocată acesteia trebuie completată cu 0.
3. Vectorii elementari (care descriu elementele de tip bară) sau cei generali
(care descriu structura ca tot unitar) se obŃin dintr-o succesiune de
subvectori nodali (deplasări sau forŃe). Este important ca ordonarea
componentelor după direcŃiile deplasărilor generalizate să se păstreze
pentru toate nodurile şi pentru toate matricele.
De exemplu, pentru a obŃine termenii ce alcătuiesc matricea de rigiditate
elementară în sistem local pentru o structură plană încărcată în plan,
deplasările generalizate au ocupat poziŃii corespunzătoare ordonării: x,y,z.
Această ordonare se va păstra şi pentru exprimarea matricială a forŃelor
exterioare, a deplasărilor şi a eforturilor.
u   Px  N  v
 v  ←   →  T 
  →  Py  ← θz u
(a)
θ   M   M 

w  Pz   Tz 
      θy
θ x  ←
→  M x  ←
→ M x  (b)
θ y  M y  M y  θx
     
w
deplasări forte eforturi

Fig. 7 Ordonarea componentelor după direcŃiile deplasărilor generalizate: (a)


structură plană încărcată în plan, (b) structură plană încărcată perpendicular pe plan.
De asemenea, succesiunea nodurilor odată stabilită pentru definirea
unui tablou (matrice) ce descrie structura ca ansamblu (U, P sau K) trebuie
păstrată pentru toate celelalte tablouri. De această ordonare se va Ńine
seama atât la definirea matricelor ce conŃin „datele de intrare” (K, P), cât şi la
interpretarea „rezultatelor” (deplasări, reacŃiuni, etc.)
1 3 4 2
1 1

3 3

4 4

2 2

K ¥ U = P
Fig. 8 Ordonarea nodurilor identică pentru K,U,P
14 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

3 EXPRIMAREA RIGIDITĂłII SUB FORMĂ MATRICIALĂ

3.1 Trecerea de la un sistem de referinŃă la altul pentru un vector


Pentru un sistem de axe ortogonal OXYZ care suferă o rotire în jurul
originii sale, aşa încât să ocupe poziŃia Ox’y’z’, se cunoaşte din mecanică
relaŃia care leagă între ele componentele unui vector R, raportate la cele
două sisteme de axe :
 lx mx nx 
 
R ' = ro ⋅ R; ro = l y my ny  (3.1)
lz mz n y 

unde lx, mx, nx, … se numesc cosinuşi directori ; dacă rotirea se face în plan
(Z coincide după rotire cu z’), cosinuşii directori se pot exprima în funcŃie de
un singur parametru, unghiul dintre axa X şi x’.

lx = cos( X , x ') = cos α


y’ Y
mx = cos(Y , x ') = cos(270 + α ) = sin α

nx = cos( Z , x ') = cos 90 = 0
l y = cos( X , y ') = cos(90 + α ) = − sin α
x’
m y = cos(Y , y ') = cos α

α n y = cos( Z , y ') = cos 90 = 0
z’ X lz = cos( X , z ') = 0
’ mz = cos(Y , z ') = 0
Z
nz = cos( Z , z ') = cos 0 = 1
Fig. 9 Reducerea cosinuşilor directori la un unghi ascuŃit pentru cazul rotirii în plan

Expresia matricei de rotaŃie se obŃine definind deplasările secŃiunilor


de capăt ale barei raportate faŃă de sistemul local în funcŃie de deplasările
din sistemul general. Dacă se consideră pentru un element componentele
deplasărilor nodale după direcŃiile unui sistem de referinŃă OXYZ notate
u,v,w şi componentele raportate la sistemul de referinŃă rotit, notate cu
u’,v’,w’, aşa cum se prezintă în Fig. 10, între componentele deplasărilor din
cele două sisteme există relaŃia din (3.2)
EXPRIMAREA RIGIDITATII SUB FORMA MATRICIALA 15

vi’ vj’

vi vj
ui’ uj’
wi ui wj uj

wi’ wj’
Fig. 10 Componentele deplasărilor după direcŃiile a două sisteme de referinŃă, rotite
unul faŃă de celălalt
ui ' = l x ui + mx vi + nx wi   u '   l mx nx 0 0 0   ui 
vi ' = l y ui + m y vi + n y wi   vi '  l
i x
 
  y my ny 0 0 0   vi 
wi ' = lz ui + mz vi + nz wi   wi '   lz mz nz 0 0 0   wi 
→ =  
u j ' = lx u j + mx v j + nx w j   u j '   0 0 0 lx mx nx   u j 
v j ' = l y u j + my v j + n y w j   v j '   0 0 0 ly my ny   v j 
     
w j ' = lz u j + mz v j + nz w j   w j '  0 0 0 lz mz nz   w j 

↓ (3.2)
Ro

 ro 0 
de unde rezultă şi expresia matricei de rotaŃie Ro =  .
 0 ro 

3.2 Pregătirea matricelor de rigiditate elementare în vederea


asamblării.
RelaŃia care permite trecerea matricelor de rigiditate elementare din
sistemul local la sistemul global se obŃine pornind de la scrierea relaŃiei forŃă
deplasare, pe rând, în raport cu cele două sisteme de referinŃă. Vectorii
forŃelor nodale şi ai deplasărilor generalizate din sistem local se vor scrie în
funcŃie de componentele din sistemul general, notate cu indicele g.
Dacă se consideră un element structural oarecare supus unor forŃe
generalizate la noduri [ P1 ... Pn ] pe direcŃia cărora deplasările generalizate
sunt [u1 ... un ] , relaŃia forŃe-deplasări se scrie P = k ⋅ u , în care k este
matricea de rigiditate a elementului structural. Un element kij din această
matrice reprezintă forŃa nodală Pi produsă de deplasarea uj=1.
Pg = k g ⋅ u g (3.3)
P = k ⋅ u → Ro ⋅ Pg = k ⋅ Ro ⋅ u g (3.4)
Prin multiplicarea la stânga a relaŃiei (3.4) cu RoT, se ajunge la relaŃia,
Pg = RoT ⋅ k ⋅ Ro ⋅ u g (3.5)
16 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

din care, prin identificarea termenilor cu cei din relaŃia (3.3), rezultă, pentru
matricea de rigiditate elementară raportată la sistemul global, următoarea
relaŃie :
k g = RoT ⋅ k ⋅ Ro (3.6)
unde Ro este matricea de rotaŃie; pentru o structură plană încărcată în plan,
această matrice se poate exprima în funcŃie de un singur parametru,
unghiul dintre axa X a sistemului global şi axa x a sistemului local, măsurat
în sens trigonometric de la X către x.

 cos α sin α 0 0 0 0
 − sin α α
 cos α 0 0 0 0 
 0 0 1 0 0 0 X
Ro =   (sistem global)
 0 0 0 cos α sin α 0
 0 0 0 − sin α cos α 0 xe
 
 0 0 0 0 0 1 (sistem local ptr. elementul e)
Fig. 11 Definirea matricei de rotaŃie pentru un cadru plan încărcat în plan

Una din operaŃiile prin care se pregătesc matricele elementare în


vederea asamblării este prin urmare „rotirea” acestora, adică raportarea faŃă
de un sistem de referinŃă unic, şi anume sistemul general. Uneori pregătirea
în vederea asamblării presupune o operaŃie suplimentară, numită
„expandare”.
În cele ce urmează se va ajunge la expandare, punând în evidenŃă
rolul dublu pe care-l poate juca matricea de rotaŃie pentru o bară dublu
articulată, ce face parte dintr-o structură plană cu zăbrele; în elementele
acestor structuri, după cum se ştie se dezvoltă doar eforturi axiale, prin
urmare, gradele de libertate din sistem local se pot reduce la translaŃii după
axa x, iar matricea de rigiditate elementară raportată la sistemul local are
EA  1 −1
forma ke = (vezi Fig. 12a)
L  −1 1 
Dacă se exprimă matricial deplasările din sistemul local în funcŃie de
componentele din sistemul global, reprezentate în Fig. 12b, se obŃine
expresia matricei de rotaŃie Ro:
 ui 
u = lx ⋅ ui + mx ⋅ vi   ui'  lx
'  
mx 0 0   vi  l mx 0 0
⇒  '  = ⋅ ⇒ Ro =  x
i
 (3.7)
u 'j = l x ⋅ u j + mx ⋅ v j  u j   0 0 lx mx   u j  0 0 lx mx 
 
 v j 
EXPRIMAREA RIGIDITATII SUB FORMA MATRICIALA 17

vi uj’
ui ’ uj’ x Y
ui’=1 ui

EA/L EA/L vi
ui’
uj’=1 ui
X
EA/L EA/L

(a) (b)
Fig. 12 Bară dublu încastrată care face parte dintr-o fermă plană: (a) - deplasări
raportate la sistemul local şi determinarea termenilor ce definesc matricea de
rigiditate în sistem local; (b) – raportarea deplasărilor la sistemul general de axe

Matricea de rigiditate elementară raportată la sistemul general se va


obŃine aplicând relaŃia (1.6) şi se observă că trecerea matricei de rigiditate
din sistemul local în sistemul global are drept urmare o expandare a
matricei, în sensul că se măreşte ordinul matricei de rigiditate: k2µ2 → k4µ4.
OperaŃia de expandare este necesară când se face trecerea de la un
număr mai mic de grade de libertate caracteristice sistemului local de
referinŃă, la un număr mai mare de grade de libertate ce caracterizează
sistemul global de axe. Expandarea se realizează cu ajutorul matricei de
expandare E – o matrice dreptunghiulară alcătuită din termeni de 0 şi 1. De
exemplu, pentru a trece de la un spaŃiu unidimensional la unul bi sau
tridimensional se pot folosi matrice de expandare cu următoarele
configuraŃii:
 Ni 
 
 N i  1 0 0 0   Ti  1 0 0 0 
N  =   ⇒E=  (3.8)
 j  0 0 1 0   N j  0 0 1 0
 
 T j 
 Ni 
T 
 i 
 N i  1 0 0 0 0 0   M i  1 0 0 0 0 0 
N  =    ⇒E=  (3.9)
 j  0 0 0 1 0 0  N j  0 0 0 1 0 0 
 Tj 
 
 M j 
Matricele de rigiditate expandate, notate kE se obŃin cu ajutorul
relaŃiei :
kE = E T ⋅ k ⋅ E (3.10)
18 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Exemplul 1
AlcătuiŃi matricea de rigiditate elementară pentru elementul 1 ce
aparŃine fermei cu zăbrele din Fig. 13. SecŃiunea elementului 1 este
compusă din două profile cu aripi egale L100µ100µ10, iar E=21µ107 kPa.

1
2µ L100µ100µ10 h=0,75m
E=21µ107
α1

l=1,20m

Fig. 13

- pe baza caracteristicilor geometrice şi de material se obŃine matricea


elementară în sistem local, k1:
A1 = 2 ⋅19.2cm2 = 38.4 ⋅10 −4 m 2 
  1 −1
l1 = l 2 + h 2 = 1.415m  → k1 = 56990   kN / m
  −1 1 
E = 21 ⋅107 kPa 
- se calculează cosinusurile directoare lx, mx, pentru a obŃine matricea de
rotaŃie, Ro :
lx = cos α1 = l = 0.848
l1  0.848 0.53 0 0 
 → Ro1 = 
mx = sin α1 = h = 0.53   0 0 0.848 0.53
l1 
- se obŃine matricea de rigiditate elementară raportată la sistemul global, kg1,
care se observă că este expandată faŃă de matricea din sistemul local :
 0.719 0.449 −0.719 −0.449 
 0.449 0.281 −0.449 −0.281
k g1 = Ro1T ⋅ k1 ⋅ Ro = 56990  kN / m
 −0.719 −0.449 0.719 0.449 
 
 −0.449 −0.281 0.449 0.281 

3.3 Matricea de rigiditate generală – asamblarea acesteia


Asamblarea structurii este procesul prin care din matricele de
rigiditate elementare în coordonate globale se obŃine matricea de rigiditate
generală ce reprezintă o caracteristică proprie structurii pentru parametrii
consideraŃi.
În operaŃia de asamblare se face o însumare a termenilor ce corespund
matricelor de rigiditate definite pentru bare ce concură în acelaşi nod, aşa
cum este sugerat în Fig. 14.
EXPRIMAREA RIGIDITATII SUB FORMA MATRICIALA 19

2 2 3 MATRICE ELEMENTARE IN COORDONATE GLOBALE


u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3
u1 u2
v1 v2
θ1 θ2
1
k 1= u2 k2=
u3
v2 v3
θ2 θ3
1

ASAMBLARE
v2 v3
u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3
θ2 u2 u3 u1
θ3 v1
θ1
u2
K= v2
θ2
v1 u3
v3
θ1 u1 θ3
MATRICE DE RIGIDITATE GENERALA
Fig. 14 Schematizarea asamblării pentru o structură discretizată în 3 noduri şi 2
elemente

Asamblarea matricelor este asigurată de ecuaŃia de compatibilitate a


deplasărilor; relaŃia prin care vectorul deplasărilor nodale ale structurii U se
transformă în vectorul deplasărilor corespunzătoare elementelor u*,
reprezintă o ecuaŃia de compatibilitate. ComponenŃa vectorilor U şi u* pentru
structura din Fig. 14 este redată în ec. (3.11) şi (3.12).
U T = [u1 v1 θ1 u2 v2 θ 2 u3 v3 θ3 ] dimensiune:ngl ⋅ n (3.11)
u*T = [u1 v1 θ1 u2 v2 θ 2 | u2 v2 θ 2 u3 v3 θ3 ] dimensiune: nel ⋅ 2 ⋅ ngl (3.12)
u* = A ⋅U (3.13)
unde A se numeşte matrice de localizare; este o matrice dreptunghiulară
alcătuită din termeni cu valoarea 0 sau 1; numărul coloanelor este egal cu
numărul deplasărilor generalizate (9 pentru structura din Fig. 14), iar
numărul rândurilor egal cu numărul deplasărilor nodale elementare (12
pentru structura din Fig. 14).
Pentru a găsi relaŃia de legătură dintre matricea de rigiditate generală
şi matricele elementare în coordonate globale, se va exprima ecuaŃia de
echilibru pentru structură
20 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

P = K ⋅U (3.14)
şi pentru fiecare element
S e = k g e ⋅ ue (3.15)
unde indicele e se referă la elementul e, iar Se reprezintă forŃele nodale
elementare în direcŃia deplasărilor nodale; cele nel ecuaŃii de tip (3.15) se pot
combina într-o singură ecuaŃie:
kg  0 
 [ S ]1    1
0 0
  [u ]1 
   
 [ S ]2  *  0  k g  2 0 0  *  [u ]2 
 ;u =
S = K ⋅ u unde S = 
* *
;K =  ...  (3.16)
...   0 0 ... 0 
   
[ S ]nel  [ u ]n 
 
   
 el 

0 0 0  g  nel 
k

în care K* se numeşte matricea rigidităŃii elementelor nelegate.


Prin multiplicarea relaŃiei (3.16) la stânga cu AT se obŃine relaŃia
AT ⋅ S = AT ⋅ K * ⋅ u * (3.17)
în care se va introduce ecuaŃia de compatibilitate (3.13), obŃinându-se
AT ⋅ S = AT ⋅ K * ⋅ A ⋅ U (3.18)
Termenul din stânga se poate înlocui cu vectorul P, dacă se foloseşte
principiul lucrului mecanic virtual: lucrul mecanic virtual produs de forŃele
exterioare ce parcurg deplasările virtuale δU ( δ U T ⋅ P ) este echilibrat de
energia potenŃială pentru structura discretizată în elemente

∑ δ [u ] S = δ u*T S .
T
e e

δ U T ⋅ P = δ u*T ⋅ S 
T
→ δ U T ⋅ P = δ U T ⋅ AT ⋅ S → P = AT ⋅ S (3.19)
δ u* = A ⋅ δ U → δ u *T = δ U ⋅ A 
T

În aceste condiŃii, prin echivalarea termenilor din ec (3.18) cu cei din


ec (3.14) rezultă
K = AT ⋅ K * ⋅ A (3.20)
Dacă matricea de localizare A se partiŃionează în matrice de localizare
corespunzătoare fiecărui element, se poate scrie următoarea relaŃie care
permite realizarea operaŃiei de asamblare.
 k g1 0 0 0   A1 
0 kg 2 0 0   A2  nel T
... Anel  ⋅ 
0   ...  ∑
K =  A1 A2 ⋅ = Ae ⋅ k ge ⋅ Ae (3.21)
0 0 0 e =1
   
 0 0 0 k g nel   Anel 
EXPRIMAREA RIGIDITATII SUB FORMA MATRICIALA 21

Exemplul 2
DefiniŃi matricele de localizare partiŃionate pentru a realiza asamblarea
structurii din Fig. 14.
Pentru a defini matricele de localizare partiŃionate se stabileşte
succesiunea termenilor ce corespund deplasărilor generalizate. Odată
stabilită ordinea acestora, ea se păstrează pentru toate tablourile ce definesc
mărimi pentru întreaga structură.

A) Vom considera pentru început că succesiunea nodurilor în


tablourile K şi P va fi 1,2,3. ComponenŃa matricelor de localizare partiŃionate
se stabileşte conform schemei din următorul tabel. Coloanele au aceeaşi
semnificaŃie pentru toate cele trei matrice Ai şi reprezintă deplasările
generalizate. Rândurile au, pentru fiecare matrice Ai, altă semnificaŃie, în
funcŃie de nodurile ce definesc elementul.

u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3
u1 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A1 =
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0
A2 =
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1

B) Dacă în ordonarea nodurilor se face 2,3,1, iar pentru nodul 3 se


modifică si ordinea deplasărilor generalizate - θ3, u3 ,v3 - matricele de
localizare vor avea următoarea formă, aşa cum se prezintă mai jos. Se
observă din următorul tabel că se modifică doar succesiunea coloanelor,
pentru rânduri păstrându-se aceeaşi ordonare.
O astfel de ordonare ar fi justificată de separarea deplasărilor blocate
prin legături, aşa cum se va vedea în capitolul destinat condiŃiilor de
margine, iar alcătuirea celorlalte tablouri precum şi interpretarea
rezultatelor se va face în concordanŃă cu această ordonare.
22 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

u2 v2 θ2 θ3 u3 v3 u1 v1 θ1
u1 0 0 0 0 0 0 1 0 0
v1 0 0 0 0 0 0 0 1 0
θ1 0 0 0 0 0 0 0 0 1
A1 =
u2 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 1 0 0 0 0 0 0
u2 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A2 =
u3 0 0 0 0 1 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 1 0 0 0
θ3 0 0 0 1 0 0 0 0 0
EXPRIMAREA FORTELOR EXTERIOARE SUB FORMA MATRICIALA 23

4 EXPRIMAREA FORłELOR EXTERIOARE SUB FORMĂ


MATRICIALĂ

4.1 ForŃe exterioare echivalente la nod


În formularea matricială, încărcările exterioare se introduc ca un
sistem de forŃe concentrate în noduri, după direcŃiile deplasărilor
generalizate. CondiŃia pe care trebuie s-o îndeplinească forŃele echivalente
este ca ele să producă aceleaşi deplasări de noduri ca şi forŃele exterioare
reale. De aceea încărcările din câmp vor fi înlocuite cu reacŃiunile pe care
acestea le generează în capetele barelor ce alcătuiesc sistemul de bază
alcătuit după regulile metodei deplasărilor.
DirecŃiile acestor reacŃiuni depind de direcŃiile parametrilor
independenŃi pentru structura analizată.
Y
vi
θi ui
ui   Px 
    (a)
 vi  ↔  Py 
θ   M 
 i  z
X

wi θyi Y

θxi  wi   Pz 
    (b)
θ xi  ↔  M x 
Z θ   M 
 yi   y 
X

Fig. 15 Componentele forŃelor echivalente la nod, funcŃie de componentele


deplasărilor generalizate: (a) – structură plană încărcată în plan; (b) – structură plană
încărcată normal pe plan

Pentru a obŃine sistemul de forŃe echivalente la nod se parcurg etapele


următoare:
a) se obŃine S.B. din metoda deplasărilor prin introducerea
blocajelor pentru rotirile nodurilor rigide şi a pendulilor
pentru blocarea translaŃiilor nodurilor.
24 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

b) se izolează fiecare bară împreună cu forŃele aferente din


câmp, se calculează momentele de încastrare perfectă şi
reacŃiunile corespunzătoare.
c) reacŃiunile de tip moment şi forŃă, cu sens opus, vor înlocui
forŃele din câmp.

Exemplul 3
ScrieŃi vectorul forŃelor echivalente pe nod pentru structurile
următoare:
A)

Q 2 3
M

1 4

Încărcările exterioare constau în forŃe şi momente aplicate în noduri şi în


consecinŃă, vectorul forŃelor echivalente la nod va avea forma:
PT = [ 0 0 0 | Q 0 0 | 0 0 M | 0 0 0]

B)
p

Q 2 3

1 4

Încărcările din câmp, p şi F trebuie înlocuite cu forŃe care aplicate în noduri


să conducă la aceleaşi efecte.
EXPRIMAREA FORTELOR EXTERIOARE SUB FORMA MATRICIALA 25

2 2 3
2

1 3
T1 M1 M1 T1

1 4 T2
(a)

M2
T1 T1
M1 M1 F
T2 3
Q 2
2 3
M2

1 3 T3

(b)
1 4 T3
(c)

PT = [ 0 0 0 | Q −T 1 M 1| −T 2 −T 1 M 2 − M 1| −T 3 0 0]

C)
Q1 3
Q2
2 3
2 4
F

1 4

1 5

Încărcările din câmp, Q1 şi Q2 trebuie înlocuite cu forŃe care aplicate


în noduri să conducă la aceleaşi efecte. ForŃa F acŃionează în nod, dar
trebuie înlocuită de componentele sale faŃă de sistemul global de axe, tot aşa
26 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

cum şi reacŃiunile de tip forŃă date de forŃa Q2 trebuie descompuse după


aceleaşi axe.

3 Q1
2 3
2
2 4

M1 T1
1 4
M1
T1
1 (a) 5

T2y
T1 Q2
Fy
T2x
T1 M1 M2 T2y T2y

T2x Fx M2
M1 M2
T2x M2
T2y
(b)
Fx T2x

(c) Fy F

PT = 0 0 0 | 0 −T1 M 1 | −T2 x −T1 − T2 y M 2 − M 1 | Fx − T2 x − Fy − T2 y − M 2 | 0 0 0 

4.2 Considerente legate de gruparea încărcărilor


Implementarea principiilor calculului automat în programe de calcul
permite ca efortul de calcul să fie transferat sistemelor automate de calcul,
în schimb definirea corectă a încărcărilor este o sarcină care nu poate fi
suplinită de un program de calcul. Odată calculate încărcările pe baza
greutăŃilor tehnice şi a normativelor de zăpadă, vânt, seism, etc., acestea
trebuie grupate conform normativelor în vigoare (la momentul redactării
cursului, CR0-2005). Câteva noŃiuni cu privire la clasificarea şi gruparea
încărcărilor, conform normativul CR0-2005 vor fi prezentate sintetic în
continuare.
EXPRIMAREA FORTELOR EXTERIOARE SUB FORMA MATRICIALA 27

Clasificări ale încărcărilor


A
- PERMANENTE (G) – încărcări pentru care variaŃia în timp este nulă
sau neglijabilă: greutatea proprie a construcŃiilor, a echipamentelor
fixate de construcŃii;
- VARIABILE (Q) - încărcări pentru care variaŃia în timp nu este nici
monotonă şi nici neglijabilă: acŃiuni din exploatare pe planşee,
zăpada, vântul, împingerea pământului, a materialelor pulverulente;
- ACCIDENTELE (A) – încărcări de scurtă durată, care se exercită cu
probabilitate redusă:cutremure, explozii, impactul vehiculelor.
De obicei cutremurul şi impactul reprezintă acŃiuni accidentale, iar zăpada
şi vântul reprezintă acŃiuni variabile.
B
- STATICE – acŃiuni care nu provoacă forŃe de inerŃie pe structură şi
pe elementele sale structurale.
- DINAMICE - acŃiuni care provoacă forŃe de inerŃie semnificative pe
structură. AcŃiunile dinamice sunt exprimate în general ca şi acŃiuni
statice echivalente, prin aplicarea unor coeficienŃi de amplificare
unei forŃe statice. Dacă acŃiunile dinamice produc un răspuns
dinamic semnificativ se impune o analiză dinamică a structurii.
- CVASISTATICE – acŃiune dinamică reprezentată printr-o acŃiune
statică echivalentă.

Verificări la starea limită ultimă


Starea limită ultimă reprezintă o stare asociată cu prăbuşirea sau cu
alte forme de cedare structurală.
Verificarea structurilor se face pentru
- Cedarea structurală şi/sau deformarea excesivă a elementelor
structurii/infrastructurii-terenului, impunând ca:
Valoarea de calcul a Valoarea de calcul a REZISTENłEI
EFECTELOR acŃiunii ≤ secŃionale de aceeaşi natură cu efectul
- pierderea echilibrului static al structurii sau a unei părŃi a
acesteia, prin cerinŃa:
Valoarea de calcul a efectului Valoarea de calcul a efectului
acŃiunilor ce conduc la ≤ acŃiunilor ce se OPUN
PIERDEREA ECHILIBRULUI PIERDERII ECHILIBRULUI

Gruparea efectelor structurale ale acŃiunilor pentru verificarea la SLU


se face conform schemei, în care intră încărcările permanente (G) şi cele
variabile cu valorile lor caracteristice(Q).
28 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Valorile caracteristice sunt valorile reprezentative şi se determină fie


pe baze probabilistice, fier pe baze deterministe, printr-o valoare nominală
utilizată în lipsa datelor statistice.
1.35G+1.5Q1+1.5ψi(0)Qi

acŃiunea variabilă cu =0.7


pondere predominanta =1 ptr incarcari din depozite,
impingerea pamantului,
materielelor pulverulente
fluidelor

De exemplu, pentru o structura acŃionată predominant de efectele


vântului se defineşte gruparea
1.35G + 1.5V + 1.05( Z sau U )
iar pentru o structura acŃionată predominant de efectele zăpezii
1.35G + 1.5Z + 1.05(V sau U )
în care V - acŃiunea vântului pe structură, cu valoarea sa caracteristică, Z –
acŃiunea din zăpadă, cu valoarea caracteristică, U valoarea caracteristică a
acŃiunilor utile, datorate exploatării.
AcŃiunile permanente care au efect favorabil asupra siguranŃei
structurilor (de exemplu la starea limită de echilibru static) se multiplică cu
coeficientul 0.9.
În cazul acŃiunii seismice, gruparea pentru verificarea la stări limită
ultime se alcătuieşte după schema
G+γIA+ψi(2)Qi

0.8 – clasa IV =0 ptr V, variatii de temperatura


1 clasa III =0.4 ptr Z, U
1.2 clasa II =0.8 ptr incarcari din depozite
1,4 clasa I

în care A este valoarea caracteristică a acŃiunii seismice ce corespunde


intervalului mediu de recurenta de 100 ani (conform codului de proiectare
P100-2006)

Verificări la starea limită de serviciu


Starea limită de serviciu este starea limită dincolo de care cerinŃele
necesare pentru utilizarea în condiŃii normale a construcŃiei nu mai sunt
îndeplinite.
Valorile limita ale criteriilor de
efectele acŃiunilor de calcul ≤
serviciu considerate
EXPRIMAREA FORTELOR EXTERIOARE SUB FORMA MATRICIALA 29

Efectele acŃiunilor de calcul se determină pentru următoarele grupări:


- Grupare caracteristică G + Q1 + ψ i (0)Qi
- Gruparea frecventa G + ψ 1Q1 +ψ i (2)Qi unde ψ 12 ia valorile: 0.2
pentru vânt, 0.5 pentru zăpadă şi variaŃii de temperatură, 0.5
pentru încărcări utile<3kN/m2, 0.7 pentru încărcări
utile>3kN/m2, 0.9 pentru încărcări din depozite.
- Gruparea cvasipermanentă în care se consideră acŃiunea
seismică G + 0.6γ I A + ψ i (2)Qi , respectiv în care se consideră
efectele structurale de lungă durată G + ψ i (2)Qi .
30 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

5 INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE –


REARANJAREA ŞI PARTIłIONAREA MATRICEI DE
RIGIDITATE

5.1 CondiŃii de margine


Considerând şi pentru rezemări acelaşi număr de deplasări ca şi
pentru nodurile propriu-zise, rezultă că matricea de rigiditate K definită în
etapele anterioare descrie o structură liberă în plan sau spaŃiu. În aceste
condiŃii, matricea de rigiditate este singulară, iar mărimile deplasărilor devin
nedeterminate, deoarece alături de efectul deformării structurii poate
interveni şi o deplasare arbitrară a acesteia ca un corp rigid.
Această nedeterminare este rezolvată prin introducerea condiŃiilor de
margine, adică precizarea legăturilor care fixează structura în plan sau
spaŃiu.
În acest scop se poate utiliza partiŃionarea matricei generale de
rigiditate K pe criteriul separării ecuaŃiilor ce corespund deplasărilor
împiedicate din rezemări, ceea presupune ca ecuaŃiile ce corespund
deplasărilor blocate prin legături să fie mutate din poziŃiile iniŃiale şi
grupate, de exemplu, la urmă.

Obs: Această aranjare a matricei de rigiditate poate fi controlată încă din


etapa de asamblare, dacă definirea matricelor de localizare partiŃionate
Ae se face după acest criteriu, aşa cum s-a arătat în Exemplul 2B.

Rearanjarea şi partiŃionarea matricei de rigiditate impune efectuarea


acestor operaŃii şi pentru celelalte tablouri ce intervin în ecuaŃiile de
echilibru, U şi P.
 Kr K oT  U r   Pr 
   =   (5.1)
 Ko K oo  U o   Po 
unde :
- Kr – cuprinde reacŃiunile dezvoltate după direcŃiile deplasărilor libere ca
urmare a încărcării structurii cu deplasări unitare după aceste direcŃii
şi se numeşte matrice de rigiditate redusă.
- Ur - cuprinde toate deplasările de mărimi necunoscute (deplasările
nodurilor şi deplasările libere din rezemări)
INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE - PARTIłIONAREA MATRICEI DE RIGIDITATE 31

- U0 – cuprinde deplasările după direcŃiile reacŃiunilor, care sunt


împiedicate de legăturile din rezemări şi prin urmare este un vector nul.
- Pr – cuprinde toate forŃele exterioare de mărimi cunoscute, sub forma
forŃelor echivalente la nod corespunzătoare direcŃiilor deplasărilor
diferite de zero şi este numit vectorul redus al forŃelor echivalente la
nod.
- Po – cuprinde reacŃiunile din rezemări.
Dezvoltând sistemul pe baza partiŃionării efectuate, se obŃine:
K rU r + K 0TU 0 = Pr → U r = K r −1Pr - deplasări

=0

K 0U r + K 00
T
U = P0 − reacŃiuni (5.1)
0
=0

Exemplul 4
Pentru structura de la Exemplul 3C, faceŃi o schemă pentru
introducerea condiŃiilor de margine şi puneŃi în evidenŃă matricele necesare
pentru a obŃine deplasările nodurilor rigide şi reacŃiunile.

3
1 2 3 4 5 2 3 4 5 1
2 4 1 2
2 3 Kr K0T
3 4
4 5
K0 K00
5 1
1 5
v3
u3
v2 θ3 v4 Kr-1 Pr=Ur deplasări

θ2 u2 θ4 u4
K0-1 Ur=P0 reacŃiuni

H1 H5

M1 V1 M5 V5

SemnificaŃia termenilor obŃinuŃi după efectuarea celor două operaŃii se


deduce urmărind schema matricei de rigiditate partiŃionate:
U r T = [u 2 v2 θ 2 u3 v3 θ3 u4 v4 θ 4 ]
32 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

P0T = [ H 5 V 5 M 5 H 1 V 1 M 1]

5.2 Introducerea în calcul a cedărilor de reazeme


Structura este încărcată cu anumite deplasări de mărimi cunoscute pe
direcŃiile unora dintre legăturile din rezemări.
Se poate face o partiŃionare de forma
 K r . K 0T  U r   Pr 
 
 . . .   ...  =  ...  (5.2)
 K 0 . K 00  U 0   P0 
 
În această situaŃie U0 conŃine atât termeni nuli cât şi termeni de
mărime cunoscută. Vectorul Pr este vectorul nul deoarece nu sunt aplicate
forŃe pe structură.
K rU r + K 0T U 0 = 0 → Ur = − K r −1 K 0T U 0 = K r −1 P c (5.3)

PC

Din (5.3) rezultă că introducerea cedărilor de reazeme este echivalentă


cu considerarea unor sarcini convenŃionale P c = − K 0T U 0 aplicate pe direcŃiile
deplasărilor generalizate din nodurile rigide.
Încărcarea cu cedări de reazeme se poate reduce la noduri, ceea ce
presupune aplicarea în nodurile cu deplasări necunoscute a inverselor
reacŃiunilor din blocări produse de încărcarea succesivă cu deplasări unitare
pe direcŃiile deplasărilor corespunzătoare cedărilor de reazeme.
În Fig. 16 sunt prezentate etapele parcurse pentru a se defini vectorul
sarcinilor convenŃionale corespunzător unei cedări de reazem ce are o
componentă după axa X şi una după axa Y.
Din translaŃia unitară aplicată după direcŃia X rezultă tăietoarele T1 şi
momentele M1, orientate aşa cum se vede în Fig. 16b. Din translaŃia după
direcŃia Y rezultă tăietoarele T2 şi momentele M2, reprezentate în Fig. 16c.
12 EI1 6 EI 12 EI 2 6 EI 2
T1 = 3
; M 1 = 2 1 ;T 2 = 3
;M 2 = . Tăietoarele şi momentele astfel
L1 L1 L2 L2 2
determinate sunt trecute cu sens opus pe SB, în Fig. 16d, iar pe baza acestei
scheme se poate scrie vectorul sarcinilor convenŃionale.
 −T 1 
 T2 
 
 M 1 − M 2
P =
c

 0 
 −T 2 
 
 −M 2 
INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE - PARTIłIONAREA MATRICEI DE RIGIDITATE 33

T1
2 2 3
M1

1 3

M1
1 4 T1
Dy=1
Dx=1 (b)
(a)
Dx=1
T2 M2 T2
T2 M2
T1
M2 M1 M2
T2

M1
T1
Dy=1 (c) (d)

Fig. 16 Introducerea cedărilor de reazeme

5.3 OperaŃia de condensare a matricei de rigiditate


Condensarea matricei de rigiditate este necesară atunci când se
reduce numărul deplasărilor care se reŃin drept parametrii de bază (de
exemplu, la reducerea numărului gradelor de libertate pentru analiza
dinamică a unei structuri, faŃă de analiza statică).
În această situaŃie, parametrii iniŃiali se împart în două grupe, dintre
care una se elimină într-o etapă de rezolvare. Condensarea este justificată
dacă nu există forŃe aplicate după direcŃiile tuturor deplasărilor cuprinse în
vectorul U. În scopul condensării se propune următoarea partiŃionare:
 K1 K 2T  U1   P1   P1 
   =   =   (5.4)
 K2 K 3  U 2   P2   0 
34 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

unde în vectorul U1 se trec deplasările pe direcŃiile cărora sunt aplicate forŃe


exterioare, iar în vectorul U2 se trec deplasările pe direcŃiile cărora nu sunt
aplicate forŃe exterioare.
K1U1 + K 2T U 2 = P1  −1
 ⇒ K1U1 − K 2 K 3 K 2U1 = P1
T
−1
(5.5)
K 2U1 + K 3U 2 = 0 ⇒ U 2 = − K 3 K 2U1 

Prin analogie cu relaŃia K *U1 = P1 rezultă expresia matricei condensate K * .

(K 1 )
− K 2T K 3−1 K 2 U1 = P1 ⇒ K1 − K 2T K 3−1K 2 = K * (5.6)
Condensarea se poate face pentru întreaga structură sau pentru un
grup de elemente ale acesteia.

Exemplul 5
Se consideră o bară dreaptă care prezintă o variaŃie bruscă de
secŃiune. Modelul de calcul poate fi considerat ca fiind alcătuit din două
elemente de secŃiune constantă, legate rigid între ele în nodul 2.
1 2 3
40
20 1
2

l l 30

1 1 2 2 3

Fig. 17 Bara dreaptă cu variaŃie bruscă de secŃiune

Se pot considera matricele de rigiditate ale celor două tronsoane, din


care prin suprapunere se va obŃine o matrice K, cu următoarea configuraŃie:
1 2 3
 a1 b1T  a b2T  1  a1 b1T 0 
k1 =   k2 =  2 ⇒ K =  
 b1 c1   b2 c2  2  b1 c1 + a2 b2T 
3  0 b2 c2 

Dacă bara urmează să fie considerată ca un singur element, trebuie


eliminate deplasările corespunzătoare nodului 2 şi rezultă următoarea
partiŃionare.
 a1 0 . b1T 
 
0 c2 . b2   a 0  b1T 
K = −   [ c1 + a2 ] b1 b2T 
−1
⇒ K* =  1 
. . . .   0 c2   b2 
 
 b1 b2
T
. c1 + a2 
INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE - PARTIłIONAREA MATRICEI DE RIGIDITATE 35

Pentru bara din Fig. 17, există următoarele relaŃii între caracteristicile
geometrice ale celor două elemente A2=2A1=2A, I2=8I1=8I . Pentru cele două
matrice de rigiditate elementare raportate la sistemul local se obŃin
expresiile:
 30 0 0 −30 0 0   60 0 0 −60 0 0 
 0 3 −3 0 −3 −3  0 24 −6 0 −24 −24 
 
 0 −3 4 0 3 2  E⋅I  0 −24 32 0 24 16  E ⋅ I
k1 =  ⋅ k2 =  ⋅ (5.7)
 −30 0 0 30 0 0  l  −60 0 0 60 0 0  l
 0 −3 3 0 3 3  0 −24 24 0 24 24 
   
 0 −3 2 0 3 4   0 −24 16 0 24 32 

Matricea de rigiditate obŃinută prin asamblarea celor două elemente


are forma:
 30 0 0 −30 0 0 0 0 0 
 0 3 −3 0 −3 −3 0 0 0 

 0 −3 4 0 3 2 0 0 0 
 
 −30 0 0 90 0 0 −60 0 0 
E⋅I
K =  0 −3 3 0 27 −21 0 −24 −24  ⋅ (5.8)
  l
 0 3 2 0 −21 36 0 24 16 
 0 0 0 −60 0 0 60 0 0 
 
 0 0 0 0 −24 24 0 24 24 
 
 0 0 0 0 −24 16 0 24 32 

După rearanjarea termenilor şi partiŃionarea matricei de rigiditate,


componentele notate cu K1, K2, şi K3 în ec. (5.4) au următoarele expresii:
30 0 0 0 0 0 
 0 3 −3 0 0 0 
   −30 0 0 −60 0 0  90 0 0 
 0 −3 4 0 0 0  E ⋅ I  0 −3 3 0 −24 −24 E ⋅ I ; K =  0 27 −21 E ⋅ I
K1 =   ; K 2 =   l 3   l
 0 0 0 60 0 0  l  0 −3 2 0 24 16   0 −21 36 
 0 0 0 0 24 24
 
 0 0 0 0 24 32 
(5.9)
iar pentru matricea de rigiditate condensată se va obŃine
 20 0 0 −20 0 0 
 0 1.22 −1.492 0 − 1.22 − 3.39 
 
 0 −1.492 2.712 0 1.492 3.254  E ⋅ I
K* =  ⋅ (5.10)
 −20 0 0 20 0 0  l
 0 −1.22 1.492 0 1.22 3.39 
 
 0 −3.39 3.254 0 3.39 10.305
36 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

6 CALCULUL DEPLASARILOR NODALE SI


EFORTURILOR ELEMENTARE

6.1 Calculul deplasărilor nodale


După introducerea condiŃiilor de margine prin eliminarea gradelor de
libertate de corp rigid, folosind matricea de rigiditate redusă şi vectorul
forŃelor echivalente la nod se pot obŃine deplasările din nodurile structurii.
U r = K r ⋅ Pr (6.1)
În vectorul astfel obŃinut sunt stocate deplasările nodale raportate la
sistemul general.
Aşa cum s-a arătat şi în capitolul destinat introducerii condiŃiilor de
margine, după ce se obŃin deplasările se pot calcula şi alte necunoscute,
cum ar fi reacŃiunile după direcŃiile deplasărilor blocate:
K 0 ⋅ Ur = P0 (6.2)
SemnificaŃia matricelor notate cu Kr si K0 este cea de la capitolul 4, iar
în Exemplul 4 se poate urmări modul în care se interpretează fizic termenii
din vectorii Ur şi P0.

6.2 Calculul eforturilor elementare


În timp ce tablourile definite anterior (matricea de rigiditate generală,
vectorul forŃelor echivalente la nod, vectorul deplasărilor şi vectorul
reacŃiunilor) au fost raportate la sistemul general de axe, pentru calculul
eforturilor elementare se impune raportarea la sistemul de referinŃă ataşat
fiecărui element, la sistemul local.
Pentru fiecare element se pot calcula forŃele nodale elementare stocate
în vectorii Se.
S e = ke ⋅ u e ' (6.3)
în care ke reprezintă matricea de rigiditate elementară raportată la sistemul
local, iar ue' reprezintă vectorul deplasărilor nodale elementare raportate la
sistemul local; acest vector care se poate obŃine din vectorul deplasărilor Ur
cu ajutorul matricei de rotaŃie Roe şi a matricei de localizare ae derivată din
matricea de localizare partiŃionată Ae.
ue' = Roe ⋅ ae ⋅ U r (6.4)
CALCULUL DEPLASARILOR NODALE SI EFORTURILOR ELEMENTARE 37

Matricea de localizare ae se obŃine din matricea Ae prin eliminarea


coloanelor ce corespund deplasărilor blocate prin legături. Prin operaŃia
ae ⋅ U r se obŃin vectorii deplasărilor nodale elementare raportate la sistemul
general. Trecerea la sistemul local se face cu ajutorul matricei de rotaŃie.
La acest vector al forŃelor nodale elementare produse de forŃele
echivalente trebuie adăugat vectorul forŃelor nodale datorat distribuŃiei reale
a forŃelor exterioare între nodurile structurii, notat S0e şi se obŃine astfel
vectorul forŃelor finale Sfe. Pentru modelul de calcul al structurii discretizate,
eforturile de încastrare perfectă au caracterul unor eforturi iniŃiale, existente
în structură mai înainte de a interveni deplasările şi care trebuie
determinate pe sistemul de bază, considerând fiecare bară supusă la
încărcările care-i revin. În vectorul S0e se vor stoca forŃele echivalente pe
bară, raportate la sistemul local. Pentru o bară ce face parte dintr-un cadru
plan încărcat în plan, delimitată de nodurile i şi j, în vectorii S0e se vor
introduce eforturile axiale, de tip forŃă tăietoare şi moment încovoietor.
S0eT =  N i Ti Mi Nj Tj M j 
Pentru elementele care nu sunt încărcate în câmp aceşti vectori sunt nuli.
Din cele prezentate rezultă că vectorii eforturilor elementare se pot
obŃine prin aplicarea relaŃiei Sf e = ke ⋅ Roe ⋅ ae ⋅ U + S 0e .

Exemplul 6
Pentru structura analizată în Exemplul 3C, se vor prezenta matricele
de localizare partiŃionate Ae şi ae pentru elementele 1 şi 2.

3
2 3
2 4

1 4

1 5

Dacă ordonarea nodurilor în matricea de rigiditate generală se face în


succesiunea 12345, pentru elementele 1 şi 2 se vor defini următoarele
matrice de localizare partiŃionate, folosite în etapa de asamblare:
38 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3 u4 v4 θ4 u5 v5 θ5
u1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
A1 =
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
A2 =
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0

Pentru a “extrage” din vectorul deplasărilor nodale, deplasările nodale


elementare se vor defini matricele ae prin eliminarea coloanelor
corespunzătoare deplasărilor u1,v1,θ1,u5,v5,θ5 care sunt blocate prin cele
două legături de tip încastrare din nodurile 1 şi 5.

u2 v 2 θ 2 u 3 v 3 θ 3 u 4 v 4 θ 4
u1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
a1=
u2 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 1 0 0 0 0 0 0
u2 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 1 0 0 0 0 0 0
a2=
u3 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 1 0 0 0
CALCULUL DEPLASARILOR NODALE SI EFORTURILOR ELEMENTARE 39

Multiplicând matricele a1 şi a2 cu vectorul Ur se obŃin vectori ai


deplasărilor nodale elementare raportate la sistemul general, care vor avea
următoarea structură :
0 u 2 
0 v 
   2
0 θ 
u1 = a1 ⋅ U r =   ; u2 = a2 ⋅ U r =  2 
 u2   u3 
 v2   v3 
   
θ 2  θ3 

Exemplul 7
Pentru structura analizată în Exemplul 3C se vor alcătui vectorii
forŃelor echivalente pe bară S0e.

Q1 3
Q2
2 3
2 4
F

1 4

1 5

Elementele 1 şi 4 nu sunt încărcate în câmp şi prin urmare


S01 = S04 = [ 0] .
Aşa cum s-a văzut în Exemplul 3C, din aplicarea forŃelor din câmp pe
barele sistemului de bază rezultă eforturi de încastrare perfectă, care
raportate la sistemele locale conduc la următorii vectori ai forŃelor
echivalente pe bară:
 Tx   T1 sin (α 2 )   0 
 T     T 
 y  T1 cos (α 2 )   2 
− M1   − M1  − M 2 
S02 =  = ; S03 =  
 Tx   T1 sin (α 2 )   0 
 Ty  T1 cos (α 2 )   T2 
     
 M 1   M 1   M 2 
40 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

elementul 2 x2
Q1
T1
y2 Ty
α2
Tx
T1
M1 T1 Ty

Tx
M1
T1

elementul 3
Q2
x3

M2 T2
T2 x3
M2

T2 T2
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 41

7 APLICAłIE PENTRU ANALIZA UNEI STRUCTURI PLANE


INCARCATA IN PLAN
În cele ce urmează se va vor compara rezultatele obŃinute pentru
analiza statică a unui cadru static nedeterminat prin trei metode:
1. metoda iterativă Cross;
2. formularea matricială;
3. analiza cu element finit folosind programul de calcul SCIA ESA
2007.
18 kN/m
40 kN
1.00

1.50
A-A
20 kN
A A 30
1.50

30
4.00
Fig. 18 Schema statică a cadrului analizat

Pentru fiecare din cele trei metode se vor prezenta în detaliu etapele
parcurse.

7.1 Metoda iterativă Cross


Cadrul este static determinat şi se optează pentru metoda deplasărilor,
sub forma iterativă.
1. Pe baza sistemul auxiliar rezultă că este vorba despre un SND, deci
se va plica metoda Cross în două etape.
2. Sistemul de bază se obŃine introducând blocajele rotirilor de nod şi
blocajul translaŃiei de nod.
3. Se calculează rigidităŃile practice şi considerând i0 = EI / 3 se obŃin
rigidităŃile din Fig. 19
4. Pe baza acestora se obŃin următorii coeficienŃi de rigiditate şi de
distribuŃie ce se vor folosi în schema de calcul Cross.
Nod 3 Nod 4
ρ34=0,73 µ34=-0,493 ρ42=1,00 µ42=-0,578
ρ31=0,75 µ31=-0,507 ρ43=0,73 µ43=-0,422
Σρ=1,48 Σρ=1,73
42 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

5. Sistemul de bază se încarcă cu forŃele exterioare şi rezultă Mp0.


Diagrama Mp0 se echilibrează prin Cross şi rezultă diagrama Mpf
(vezi Fig. 20).
6. Sistemul de bază se încarcă cu o translaŃie unitară şi rezultă m1.
Diagrama m1 se echilibrează prin Cross şi rezultă diagrama m1f (vezi
Fig. 21)
7. Folosind principiul lucrului mecanic virtual se obŃin r11 (din m1f) şi
R1p (din Mpf si forŃele exterioare) (vezi Fig. 22)
8. Se determină necunoscuta z1 din ecuaŃia r11 z1 + R1 p = 0
9. Se obŃine diagrama finală de moment încovoietor prin suprapunere
de efecte: M = M p f + m1 f ⋅ z1 (vezi Fig. 23).

1.00 z1
I
0,73i0

I I 0,75i0 i0
3.00

S.A. S.B.

4.00
W=3×3-2×4=1→ SND
Fig. 19 Sistemul auxiliar şi sistemul de bază

1567 -2230
-12 3
26 -6
-253 53
513 -126
-1257 1025
-0,493

25,5 2550 -629


3
-0,422

25,5 -2550
-0,507 4
-1290 -0,578
-260
750
-14
7,5 1404
-1567 73
3
Mp0 -783
2230
7,5 -7
-12
-130 36
702
-646
1 2 -750
15,67
7
22,30

Mpf
7,83 0,12

Fig. 20 Diagrama Mp0, echilibrarea prin Cross şi diagrama Mpf


APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 43

-749
-1
2 -949
-18 4
37 -9
-347 73

-0,493
3 -422 -173

-0,422
-844
-0,507 4
6i13ψ13= 6i24ψ24= 1125 -0,578
=2i0 -356
=1.125i0 -19
2000
-1156
-1
100
749 5
m1 949
937 1475
-10 3
2i0 -178 50
1.125i0 1125
1
-578
2 2000

0.749i0
0.949i0

m1 f

0.937i0 1.475i0
Fig. 21 Diagrama m1, echilibrarea prin Cross şi diagrama m1f

1 40 1

r11 1 R1p 1
15.67
0.749i0
0.949i0 22.30
20
m1 f
ψ13=1/4 M1 f ψ13=1/4
0.937i0 ψ24=1/3 7.83 0.12 ψ24=1/3
1.475i0

Fig. 22 Determinarea reacŃiunilor r11 si R1p


1 1
r11 ⋅1 − (0.949i0 + 1.475i0 ) − (0.749i0 + 0.937i0 ) = 0 ⇒ r11 = 1.23i0
3 4
1 1 1
R1 p ⋅1 + 40 ⋅1 − 20 + (0.12 − 22.30) + (15.67 + 7.83) = 0 ⇒ R1 p = −28.48
2 3 4
r11 z1 + R1 p = 0 ⇒ z1 = 23.15
1.66

44.27

13.86 34
Fig. 23 Diagrama finală de moment
44 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

7.2 Formularea matricială


Structura va fi discretizată în 3 elemente, delimitate de 4 noduri.

A) MATRICEA DE RIGIDITATE GENERALĂ


Structura analizată este un cadru plan încărcat în plan, prin urmare
deplasările generalizate constau în translaŃii şi rotiri în planul structurii. În
aceste condiŃii se vor defini 3 matrice elementare cu dimensiunea 6µ6, din
care, prin asamblare, se va obŃine o matrice de rigiditate generală de 12µ12.
Y
v3
u3
3
θ3 v4
2 u4
4
θ4
1
3

1 2 v1 v2
u1 u2
θ1 θ2
X
Fig. 24 Discretizarea structurii şi deplasările generalizate

Deplasările generalizate pozitive au orientarea din Fig. 24, şi


corespunzător acestora matricele de rigiditate elementare vor avea forma:
 Ai −A 
i
 0 0 0 
0
 Ii I
i 
 12 −6 −12 −6

 0 0 


( l)
i
2 l
i (li) i 
2 l 

 −6 6 
0 4 0 2
I  l l 
k := E ⋅ ⋅  
i i i
i l  −A A 
i
 i 0 0
i
0 0 
 Ii I
i 
 
 0 −12 6
0
12 6


 (li)2 l
i (li) i 
2 l 

 −6 6 
 0 l
2 0
l
4 
 i i 

în care indicele i ia valori de la 1 la 3.


APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 45

În funcŃie de caracteristicile geometrice A1 = A2 = A3 = 0.09m 2 ,


I1 = I 2 = I 3 = 6.75 ⋅10 −4 m 4 , l1 = 4m , l2 = 17m , l3 = 3m , şi de caracteristicile de
material E=27.5·106 kPa se obŃin pentru cele trei matrice de rigiditate
elementare următoarele tablouri:

 618.75 0 0 −618.75 0 0 
 0 3.48 −6.961 0 −3.48 −6.961 
 
−6.961 18.562
k =
0 0 6.961 9.281  3
10
1  −618.75 0 0 618.75 0 0 
 0 −3.48 6.961 0 3.48 6.961

 
 0 −6.961 9.281 0 6.961 18.562 

 600.276 0 0 −600.276 0 0 
 0 3.178 −6.551 0 −3.178 −6.551 
 
−6.551 18.008
k =
0 0 6.551 9.004  3
10
2  −600.276 0 0 600.276 0 0 
 0 −3.178 6.551 0 3.178 6.551

 
 0 −6.551 9.004 0 6.551 18.008 

 825 0 0 −825 0 0 
 0 8.25 −12.375 0 −8.25 −12.375
 
0 −12.375
k =
24.75 0 12.375 12.375  3
10
3  −825 0 0 825 0 0 
 0 −8.25 12.375 0 8.25 12.375

 
 0 −12.375 12.375 0 12.375 24.75 

Pentru a face asamblarea matricelor, se impune ca toate matricele să


fie raportate faŃă de acelaşi sistem de referinŃă, respectiv faŃă de sistemul
general. În acest scop e necesară definirea matricelor de rotaŃie, care depind
de un unic parametru, unghiul dintre axa X a sistemului general şi axa x a
sistemului local.
46 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

y2 x1
x2 α1=900
x1 2
X
y3
1 α2=3600-arctan(1/4)
3 1
X
4
x3 x2
y1
X X
α3=2700
x3
Fig. 25 Sistemele de referinŃă şi unghiurile αi care intervin în definirea matricelor de
rotaŃie

Înlocuind funcŃiile trigonometrice ale unghiurilor de mai sus în


expresia
 cos ( α i) sin ( α i) 0 0 0 0
 
 −sin ( α i) cos ( α i) 0 0 0 0
 0 0 1 0 0 0
Ro :=  
i
 0 0 0 cos ( α i) sin ( α i) 0 
 0 0 0 −sin ( α i) cos ( α i) 0 
 
 0 0 0 0 0 1
se obŃin următoarele matrice de rotaŃie:

0 1 0 0 0 0  0.97 −0.243 0 0 0 0 0 −1 0 0 0 0 
 −1 0 0 0 0 0   0.243 0.97 0 0 0 0  1 0 0 0 0 0
     
Ro = 
0
Ro = 
0
Ro = 
0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0
1  0 0 0 0 1 0 2  0 0 0 0.97 −0.243 0  3 0 0 0 0 −1 0 
0 0 0 −1 0 0
  0 0 0 0.243 0.97 0
 0 0 0 1 0 0

     
0 0 0 0 0 1  0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 1

Matricele de rigiditate elementare, raportate la sistemul global de axe,


notate în această aplicaŃie cu kgi, obŃinute prin efectuarea operaŃiei
kgi = RoiT ⋅ ki ⋅ Ro sunt următoarele:
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 47

 3.48 0 6.961 −3.48 0 6.961 


 0 618.75 0 0 −618.75 0 
 
18.562 −6.961
kg = 
6.961 0 0 9.281  3
10
1  −3.48 0 −6.961 3.48 0 −6.961 
 0 −618.75 0 0 618.75 0

 
 6.961 0 9.281 −6.961 0 18.562 

 565.152 −140.494 −1.589 −565.152 140.494 −1.589 


 −140.494 38.301 −6.356 140.494 −38.301 −6.356 
 
−1.589 −6.356 18.008
kg =   103
1.589 6.356 9.004
2  −565.152 140.494 1.589 565.152 −140.494 1.589 
 140.494 −38.301 6.356 −140.494 38.301 6.356

 
 −1.589 −6.356 9.004 1.589 6.356 18.008 

 8.25 0 −12.375 −8.25 0 −12.375


 0 825 0 0 −825 0
 
−12.375
kg = 
0 24.75 12.375 0 12.375  3
10
3  −8.25 0 12.375 8.25 0 12.375 
 0 −825 0 0 825 0

 
 −12.375 0 12.375 12.375 0 24.75 

Matricele elementare raportate la sistemul general (global) vor forma


prin asamblare matricea de rigiditate generală. Asamblarea se realizează cu
ajutorul matricelor de localizare partiŃionate. Pentru definirea celor trei
matrice de localizare Ai s-a avut în vedere o partiŃionare prin care se vor
separa termenii corespunzători deplasărilor blocate de legături de celelalte
deplasări. Prin urmare, ordonarea deplasărilor generalizate corespunzătoare
coloanelor de definesc matricele Ai a fost 3421.
0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
   
A := 
1
A := 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0

   
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0

0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
 
A := 
0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0

 
0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
48 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

3
Asamblarea se realizează prin efectuarea operaŃiei K = ∑ AiT kgi Ai iar
i =1

rezultatul este:
 568.633 −140.494 −8.55 −565.152 140.494 −1.589 0 0 0 −3.48 0 −6.961 
 
 −140.494 657.051 −6.356 140.494 −38.301 −6.356 0 0 0 0 −618.75  0
 −8.55 −6.356 36.571 1.589 6.356 9.004 0 0 0 6.961 0 9.281 
 −565.152 140.494 1.589 573.402 −140.494 −10.786 −8.25 0 −12.375 0 0 0

 
 140.494 −38.301 6.356 −140.494 863.301 6.356 0 −825 0 0 0 0 
 −1.589 −6.356 9.004 −10.786 6.356 42.758 12.375 0 12.375 0 0 0  3
K=  10
−8.25
 0 0 0 0 12.375 8.25 0 12.375 0 0 0

 0 0 0 0 −825 0 0 825 0 0 0 0 
 0 0 0 −12.375 0 12.375 12.375 0 24.75 0 0 0 
 
 −3.48 0 6.961 0 0 0 0 0 0 3.48 0 6.961 
 0 −618.75 0 0 0 0 0 0 0 0 618.75 0 
 −6.961 
 0 9.281 0 0 0 0 0 0 6.961 0 18.562 

B) VECTORUL FORłELOR ECHIVALENTE LA NOD


ForŃele exterioare se exprimă matricial ca vector al forŃelor echivalente
la nod, ceea ce presupune ca toate încărcările să fie transformate în forŃe
şi/sau momente aplicate în nodurile structurii.

elementul 2 elementul 3

p=18kN/m T2
M2
M1 Q2=20k
M1
T1
M2
T1
T2

T1 M1

Q1 M1
T1
T2
M2

M2
T2

Fig. 26 Transformarea încărcărilor exterioare în forŃe echivalente la nod

Vectorul forŃelor echivalente la nod, ordonat ca şi matricea de rigiditate


generală este:
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 49

 Q1 
 −T 1 
 
 M1 
 
 −T 2 
 −T 1 
 
 M 2 − M 1 pl2 2 pl2 Q 2 ⋅ l3 2 Q2
P= , unde M 1 = , T 1 = , M 2 = , T 2 =
−T 2  12 2 8 2
 
 0 
 M2 
 
 0 
 
 0 
 0 

C) INTRODUCEREA CONDIłIILOR DE MARGINE SI CALCULUL


DEPLASĂRILOR NODALE
Determinarea deplasărilor trebuie în mod obligatoriu precedată de
introducerea condiŃiilor de margine, ceea implică definirea legăturilor
structurii cu baza de sprijin. Cadrul analizat are toate cele trei deplasări
corespunzătoare nodurilor 1 şi 2 nule, deoarece în aceste noduri sunt
prevăzute încastrări. Încă din etapa de asamblare s-a Ńinut cont de acest
lucru, aşa încât, se pot identifica următoarele matrice (cu aceeaşi
semnificaŃie ca şi în Cap. 5)
3 4 2 1
3
Kr Pr
4
2
K0
1

 568.633 −140.494 −8.55 −565.152 140.494 −1.589   40 


 −140.494 657.051 −6.356 140.494 −38.301 −6.356   −37.108
   
−8.55 −6.356 36.571
Kr = 
1.589 6.356 9.004  3  25.5 
10 Pr =
 −565.152 140.494 1.589 573.402 −140.494 −10.786  −10 
 140.494 −38.301 6.356 −140.494 863.301 6.356
  −37.108
   
 −1.589 −6.356 9.004 −10.786 6.356 42.758   −15.192
50 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

 0 0 0 −8.25 0 12.375
 0 0 0 0 −825 0 
 
0 −12.375
K0 = 
0 0 0 12.375 3
10
 −3.48 0 6.961 0 0 0 
 0 −618.75 0 0 0 0

 
 −6.961 0 9.281 0 0 0 

Deplasările nodale se vor obŃine ca produs dintre inversa matricei de


rigiditate reduse şi vectorul redus al forŃelor echivalente la nod U r = K r −1 ⋅ Pr
 3.915 
 −0.026 
 
Ur =  1.335  − 3
10
 3.836 
 −0.07 
 
 0.483 
Rezultatele se interpretează astfel: translaŃie orizontală în sensul
pozitiv al axei de 3.915mm pentru nodul 3 şi respectiv 3.836mm pentru
nodul 4; translaŃie verticală în sensul negativ al axei (de sus în jos) de
0.026mm pentru nodul 3 şi respectiv 0.07mm pentru nodul 4; rotire în sens
trigonometric de 1.335mrad pentru nodul 3, respectiv de 0.483mrad pentru
nodul 4.

D) CALCULUL REACłIUNILOR
Pe baza deplasărilor nodale se pot calcula reacŃiunile din nodurile 1 şi
4, aplicând relaŃia P0 = K 0U r .

 −25.664
 58.097 
 
 −41.487
P0 =
 −4.336 
 16.119 
 
 −14.865

Valorile stocate în vectorul P0 au următoarea semnificaŃie : H2, V2,


M2, H1, V1, M1, după se vede din următoarea schemă.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 51

14.865 41.487
4.336
25.664
16.119
58.097
Fig. 27 ReacŃiunile din nodurile încastrate

E) CALCULUL EFORTURILOR ELEMENTARE


NoŃiunea de efort are semnificaŃie numai dacă raportarea se face la
sistemul local ataşat fiecărui element. Într-o primă etapă este necesar ca din
vectorul deplasărilor generalizate să se obŃină vectorii deplasărilor
elementare (vectorii care conŃin deplasările nodale corespunzătoare
elementului respectiv). Aceşti vectori se obŃin cu ajutorul matricelor de
localizare partiŃionate ai rezultate din matricele Ai prin eliminarea ultimelor
şase coloane (cele corespunzătoare deplasărilor blocate din cele două noduri
încastrate). ui = ai ⋅ U r
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
     
a =
0
a =
0
a =
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 1
1 1 0 0 0 0 0 2 0 0 0 1 0 0 3 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
 0 0 0 0 1 0
 0 0 0 0 0 0

     
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0

 0   4.141   4.057 
 0   −0.028   −0.074 
     
u =  0  −3
10 u =  1.412  − 3
10 u =  0.511  − 3
10
1  4.141  2  4.057  3  0 
 −0.028   −0.074   0 
     
 1.412   0.511   0 

Trebuie observat că vectorii obŃinuŃi în felul acesta (u1, u2, u3) sunt
raportaŃi la sistemul general de axe.
Altă categorie de vectori necesari pentru a deduce eforturile se referă
la vectorii forŃelor echivalente pe bară, notaŃi S0i. Pentru a defini aceşti
vectori se vor pune din nou în evidenŃă reacŃiunile date de forŃele din câmp
52 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

pe barele sistemului de bază, dar de data aceasta raportate la sistemul local


ataşat fiecărui element.
elementul 3
y2 elementul 2
T2 y3
M1
β β M2
T1 Ty x2
M1
x2
Tx Ty
x2
T1 Ty M2
Tx=T1sin(β)
Tx
Tx Ty=T1cos(β) T2
x3
Fig. 28 Identificarea termenilor ce definesc vectorii forŃelor echivalente pe bară

0   −Tx   0 
0   Ty   T2 
     
0   − M 1 − M 2
S 01 =   ; S 0 2 =   ; S 03 =  
0   −Tx   0 
0   Ty   Ty 
     
0   M1   M2 
Vectorii eforturilor elementare se vor obŃine, pentru fiecare element i,
pe baza relaŃiei Sfi = ki ⋅ Roi ⋅ ui + S 0i în care ki reprezintă matricea elementară
raportată la sistemul local, iar Roi reprezintă matricea de rotaŃie. Produsul
Roi ⋅ ui reprezintă deplasările elementare raportate la sistemul local.
 16.119   30.69   58.097 
 4.336   24.288   35.664 
     
 −14.865  2.478   −45.813
Sf = Sf = Sf =
1  −16.119 2  −48.69  3  −58.097
 −4.336   47.712   −15.664
     
 −2.478   45.813   −31.179

SemnificaŃia fizică a rezultatelor din vectorii Sfi este redată mai jos sub forma
diagramelor de eforturi.
30.69 24.288 2.478
8 45.813
48.69
35.664

N T 47.715 M

14.865 31.179
16.119 58.097 4.336 15.664
Fig. 29 Diagrame de eforturi
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 53

7.3 Analiza cu programul de calcul cu element finit SCIA ESA 2007


Analiza cu ajutorul programului de calcul cu element finit va fi
prezentată sub forma unui tutorial. NoŃiuni specifice analizei cu element finit
vor fi prezentate în capitolele 11…13. Mai multe probleme specifice
programului SCIA ESA 2007, dar şi exemple de analize mai complexe vor fi
prezentate în capitolul 14.

A) DEFINIREA CARACTERISTICILOR GEOMETRICE ŞI DE MATERIAL.


1. SelectaŃi FISIERE/CREARE

Pentru un nou proiect trebuie selectat tipul de structură (pentru


această problemă este cazul cadrului plan), materialul, normativul. Această
fereastră vă permite să activaŃi module suplimentare atunci când analiza o
impune (ca cel de calcul dinamic, sau de teren, de exemplu).

2. Se definesc secŃiunile barelor.


54 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Obs : Dacă este omisă această etapă, fereastra de definire a secŃiunilor va


fi activată în mod automat la prima operaŃie de creare a unui element de
tip bară sau când se va solicita introducerea parametrică a unui cadru.

B) MODELAREA STRUCTURII DE REZISTENłĂ


3. Se creează elementele structurale: stâlpi şi grinzi. În anumite situaŃii
este mai avantajos să se definească direct un cadru folosind CATALOG
SABLOANE.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 55

Inserarea elementelor structurale presupune indicarea precisă a unor


puncte de inserŃie şi acest lucru se face printr-una din metodele consacrate
în programele CAD :
- indicarea coordonatelor absolute;
- indicarea coordonatelor relative faŃă de ultimul punct introdus;
- agăŃarea unor puncte caracteristice cu ajutorul instrumentelor specifice.

introducerea coordonatelor absolute sau


relative, în linia de comandă

activarea punctelor de rastru si a


altor puncte caracteristice
56 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Primul stâlp cu înălŃimea de 4m a fost introdus în originea sistemului


de coordonate, iar al doilea stâlp având înălŃimea de 3m poate fi introdus
folosind coordonate relative la originea primului stâlp.

Pentru a introduce o riglă de lungime definită se poate folosi GRINDA,


dar pentru rigla din structura analizată este recomandată funcŃia
DESENARE ELEMENT, care permite introducerea punctelor de început şi de
sfârşit ale elementului.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 57

AgăŃarea cu precizie a unor puncte se face folosind modurile de


agăŃare din bara de instrumente de mai jos

4. Se definesc legăturile (deplasările blocate), folosind funcŃia


STRUCTURA/REAZEM, sau butoanele din bară.
58 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Se poate vizualiza întreaga structură folosind butonul ZOOM TOT din


bara AFISARE

C) DEFINIREA ÎNCĂRCĂRILOR
5. Se aplica încărcările. Fiecare încărcare trebuie ataşată unui caz de
încărcare. Un caz de încărcare poate conŃine diferite tipuri de
încărcări :greutate proprie, forŃe concentrate în nod sau pe bară, forŃe
distribuite liniar, sau pe suprafaŃă, etc. Pentru fiecare caz de încărcare
sunt atribuite proprietăŃi necesare pentru generarea combinaŃiilor.
Tipul de încărcare corespunzător unei acŃiuni poate fi permanentă sau
variabilă. Fiecare caz de încărcare este asociat unei grupe de încărcări.
Cazurile de încărcare intră în combinaŃii de încărcări. Definirea
încărcărilor se poate face numai după definirea a cel puŃin unui caz de
încărcare şi numai dacă tipul de încărcare nu este de tip greutate
proprie.

Pentru aplicarea forŃei concentrate în nod se selectează funcŃiile din


figura de mai jos şi se indică prin pointare cu mousul nodul în care se aplică
forŃa.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 59

Modul de definire pentru o forŃă aplicată în câmp este ilustrat în figura


de mai jos. Se activează funcŃia FORTA CONCENTRATA/PE GRINDA, iar
punctul de aplicaŃie se poate indica prin precizarea distanŃei până la un
punct de reper (nodul de început sau de sfârşit al barei) (a) sau a raportului
dintre această distanŃă şi lungimea barei (b). Această funcŃie poate fi
utilizată şi pentru a defini un grup de forŃe concentrate echidistante.

(a)

(b)

ForŃele cu distribuŃie liniară se definesc folosind funcŃia FORTA


LINIARA PE GRINDA.
60 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

În figura următoare este ilustrat efectul modificării sistemul de referinŃă


faŃă de care se defineşte orientarea forŃei.

Dacă se doreşte afişarea valorilor încărcărilor, se poate face setarea din


figura de mai jos.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 61

D) EFECTUAREA CALCULELOR
După ce s-a realizat acest model de calcul (etapă numită preprocesare)
se trece la efectuarea calculelor. În acest exemplu se vor păstra setările
implicite pentru reŃeaua de elemente finite şi pentru analiza efectuată.
Calculul se încheie cu un mesaj care furnizează informaŃii despre deplasările
maxime. Pentru acest exemplu au rezultat deplasări maxime în nodul 2.
Identificarea nodurilor se poate face prin activarea etichetelor pentru noduri.
62 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Activare /dezactivare Activare / dezactivare


afişare legături afişare încărcări

E) AFIŞAREA REZULTATELOR
După încheierea operaŃiei de calcul este disponibil un nou serviciu, şi
anume acela de afişare a rezultatelor. Rezultatele disponibile depind de tipul
de analiză şi de tipul de structură. Pentru acest exemplu se vor pune în
evidenŃă pentru început deplasările din noduri. Pentru afişarea diferitelor
tipuri de rezultate este neapărat necesară activarea ferestrei de ProprietăŃi.
APLICATIE – STRUCTURA PLANA INCARCATA IN PLAN 63

In figurile de mai jos sunt prezentate toate deplasările din noduri,


respectiv reacŃiunile pentru a fi comparate cu cele obŃinute prin formulare
matricială.

Altă categorie de rezultate disponibile se referă la diagramele de


eforturi. Aceste diagrame se vor compara cu cele obŃinute prin formularea
matricială. Aparenta neconcordanŃă a semnelor pentru diagramele de efort
axial şi forŃă tăietoare pentru stâlpul delimitat de nodurile N4 şi N3 este
rezolvată dacă avem în vedere că eforturile sunt raportate la sistemele locale.
Pentru acest stâlp, în analiza cu SCIA ESA originea a fost definită ca fiind N3
şi in aceste condiŃii axa sistemului local este orientată în sus, în timp ce
pentru formularea matricială sensul axei x pentru acest stâlp a fost în jos.
64 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR
STRUCTURA PLANA INCARCATA NORMAL PE PLAN 65

8 STRUCURI PLANE ÎNCĂRCATE NORMAL PE PLAN


La o primă vedere, o asemenea structură, în categoria cărora intră
planşee de grinzi în reŃea, tabliere de pod, s-ar calcula considerând matricea
de rigiditate specifică unui element de tip bară ce face parte dintr-o
structură spaŃială, caracterizată de 6 grade de libertate pe nod.
La structurile plane încărcate perpendicular pe plan trecerea în poziŃia
deformată e caracterizată prin deplasări liniare normale pe planul structurii
şi prin rotiri ai căror vectori sunt cuprinşi în planul structurii; din această
observaŃie rezultă că poziŃia deformată a unui nod este caracterizată de trei
parametrii independenŃi în loc de şase ca la structurile spaŃiale.
w
θy θx

z x Pz
Μy Mx
y

Fig. 30 ReŃea de grinzi încărcată normal pe plan şi direcŃiile deplasărilor


generalizate şi ale componentelor forŃelor echivalente pe nod

Termenii ce alcătuiesc matricea de rigiditate elementară se pot obŃine


prin selectarea acestora din matricea de rigiditate dedusă pentru o structură
spaŃială.
În tabelul de mai jos se redă matricea de rigiditate pentru o bară care
face parte dintr-o structură spaŃială. SemnificaŃia notaŃiilor din tabel
(u,v,w,θx,θy,θz) este cea din Fig. 6a, iar termenii selectaŃi pentru matricea ce
caracterizează structura încărcată normal pe planul său sunt marcaŃi prin
chenar.
66 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Nodul i Nodul j
u v w θx θy θz u v w θx θy θz
EA − EA
u 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
12 EI z −6 EI z −12 EI z −6 EI z
v 0 0 0 0 0 0 0 0
l 3
l2 l 3
l2

12 EI y −6 EI y −12 EI y −6 EI y
w 0 0 0 0 0 0 0 0
Nodul i

2
l 3
l l 3
l2
GI t −GI t
θx 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
−6 EI y 4 EI y −6 EI y 2 EI y
θy 0 0 2
0 0 0 0 0 0
l l l2 l
−6 EI z 4 EI z 6 EI z 2 EI z
θz 0 0 0 0 0 0 0 0
l2 l l 2
l
− EA EA
u 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
−12 EI z 6 EI z 12 EI z 6 EI z
v 0 0 0 0 0 0 0 0
l 3
l 2
l 3
l2
−12 EI y −6 EI y 12 EI y −6 EI y
w 0 0 0 0 0 0 0 0
Nodul j

3 2 3
l l l l2
−GI t GI t
θx 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
−6 EI y 2 EI y −6 EI y 4 EI y
θy 0 0 2
0 0 0 0 2
0 0
l l l l
−6 EI z 2 EI z 6 EI z 4 EI z
θz 0 0 0 0 0 0 0 0
l2 l l 2
l

Pornind de la observaŃia că reacŃiunile după direcŃiile deplasărilor


generalizate respectă succesiunea z, x, y, rezultă că matricea de rotaŃie Ro
dedusă pentru structuri plane încărcate în plan va suferi o permutare a
rândurilor şi coloanelor, aşa încât să corespundă aceleiaşi ordonări a axelor.
1 0 0 
 ro 0  
Ro =   ; ro = 0 cos α sin α 
 0 ro  0 − sin α cos α 

Pentru definirea vectorului forŃelor echivalente la nod se vor introduce


componentele forŃelor exterioare după direcŃiile deplasărilor independente:
Pz - forŃă după direcŃia z, Mx - moment după direct x şi My - moment după
direcŃia y.
STRUCTURA PLANA INCARCATA NORMAL PE PLAN 67

Exemplul 8
Pentru structura din figură se vor calcula deplasările nodale şi
eforturile elementare prin formulare matricială. Cele trei grinzi au lungimea
de 4 m, iar secŃiunea acestora este de 50×50cm2. Caracteristicile de material
sunt E=27×106kN/m2 şi G=11.25×106kN/m2.

1 4
25kN/m
35kN/m
3
20kN/m
1
4m
Y Z 2

X 2 3
4m

Pe baza observaŃiei că forŃele exterioare sunt perpendiculare pe planul


structurii, se aleg drept parametrii independenŃi translaŃia după axa z şi
rotirile în jurul axelor x şi y.
Matricea de rigiditate elementară, raportată la sistemul local, va avea
forma:
 12 ⋅ E ⋅ Ii −6 ⋅ E ⋅ Ii 12 ⋅ E ⋅ Ii −6 ⋅ E ⋅ Ii 
 0 − 0 
 ( li) 3 ( i)
l
2
( i)
l
3
( i) 
l
2

 
G ⋅ Iti −G ⋅ Iti
 0 0 0 0 
 li li 
 −6 ⋅ E ⋅ I 4 ⋅ E ⋅ Ii 6 ⋅ E ⋅ Ii 2 ⋅ E ⋅ Ii 
 i
0 0 
 ( li) 2 li (li) 2 ( li ) 
ki :=  
 − 12 ⋅ E ⋅ Ii 0
6 ⋅ E ⋅ Ii 12 ⋅ E ⋅ Ii
0
6 ⋅ E ⋅ Ii

 ( li) 3 ( li) 2
(li) 3
(li) 2
 
 −G ⋅ Iti G ⋅ Iti 
0 0 0 0
 li li 
 
 −6 ⋅ E ⋅ Ii 0
2 ⋅ E ⋅ Ii 6 ⋅ E ⋅ Ii
0
4 ⋅ E ⋅ Ii 
 (l ) 2
 i
( li) ( li ) 2 li 

unde i ia valori de la 1 la 3.
În această expresie se vor înlocui caracteristicile de material precum şi
cele geometrice şi se obŃin trei matrice cu expresii identice cu k1.
0.54
I= = 52.083 ⋅10−4 m 4
12
I t = β 0.54 = 0.141 ⋅ 0.54 = 88.125 ⋅10−4 m 4
ptr h / b =1
68 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

 26.855 0 −53.711 −26.855 0 −53.711


 0 24.785 0 0 −24.785 0 
 
 −53.711 0 143.229 53.711 0 71.615  3
k1 = 10
 −26.855 0 53.711 26.855 0 53.711 
 0 −24.785 0 0 24.785 0

 
 −53.711 0 71.615 53.711 0 143.229 

Se aleg sistemele locale de axe şi de determină unghiurile ale căror


funcŃii trigonometrice definesc matricele de rotaŃie.

Y
x1 x3

1 3

y1 y3
y2
2 x2
X

α1 = 90o ; α 2 = 0o ; α 3 = 90o
1 0 0 0 0 0 
 
0 cos ( α i) sin ( α i) 0 0 0
 
 0 −sin ( α i) cos ( α i) 0 0 0 
Roi :=  
0 0 0 1 0 0

0 0 0 0 cos ( α i) sin ( α i) 
 
0 0 0 0 −sin ( α i) cos ( α i) 

Pentru elementele 1 şi 3 rezultă matricele elementare de rigiditate


raportate la sistemul general, de forma kg1. Pentru elementul 2 cele două
sisteme de referinŃă coincid, prin urmare, kg 2 = k2 .
 26.855 53.711 0 −26.855 53.711  0
 53.711 143.229 0 −53.711 71.615  0
 
−24.785 3
kg1 = 
0 0 24.785 0 0
10
 −26.855 −53.711 0 26.855 −53.711 0 
 53.711 71.615 0 −53.711 143.229 0

 
 0 0 −24.785 0 0 24.785 
STRUCTURA PLANA INCARCATA NORMAL PE PLAN 69

Se definesc matricele de localizare partiŃionate Ai.necesare pentru


asamblare Succesiunea nodurilor în matricea de rigiditate generală va fi
1234, ceea ce determină următoarea configuraŃie a matricelor Ai.

u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3 u4 v4 θ4
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A1 =
u1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A2 =
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
A3 =
u4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
v4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
θ4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

3
Matricea de rigiditate generală, obŃinută prin operaŃia K := ∑ T
A i ⋅ kgi ⋅ A i
i =1
va avea forma:
 26.855 −53.711 0 −26.855 −53.711 0 0 0 0 0 0 0
 −53.711 143.229 0 53.711 71.615 0 0 0 0 0 0 0 
 0 0 24.785 0 0 −24.785 0 0 0 0 0 0 
 −26.855 53.711 0 53.711 53.711 −53.711 −26.855 0 −53.711 0 0 0

 
 −53.711 71.615 0 53.711 168.014 0 0 −24.785 0 0 0 0 
 0 0 −24.785 −53.711 0 168.014 53.711 0 71.615 0 0 0  3
K=  10
−26.855 53.711 −26.855 53.711
 0 0 0 0 53.711 53.711 53.711 0

 0 0 0 0 −24.785 0 53.711 168.014 0 −53.711 71.615 0 
 0 0 0 −53.711 0 71.615 53.711 0 168.014 0 0 −24.785
 
 0 0 0 0 0 0 −26.855 −53.711 0 26.855 −53.711 0 
 0 0 0 0 0 0 53.711 71.615 0 −53.711 143.229 0 
 0 −24.785

 0 0 0 0 0 0 0 0 0 24.785 
70 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

După impunerea condiŃiilor de margine, din această matrice se obŃine


matricea de rigiditate redusă Kr, în componenŃa căreia intră liniile şi
coloanele corespunzătoare nodurilor 2 şi 3.
 53.711 53.711 −53.711 −26.855 0 −53.711
 53.711 168.014 0 0 −24.785 0 
 
 −53.711 0 168.014 53.711 0 71.615  3
Kr = 10
 −26.855 0 53.711 53.711 53.711 53.711 
 0 −24.785 0 53.711 168.014 0

 
 −53.711 0 71.615 53.711 0 168.014 

Vectorul forŃelor echivalente la nod se obŃine prin transformarea


încărcărilor aplicate în câmp în forŃe şi momente echivalente, aplicate în
noduri.
Pentru elementele 1 şi 3, (orientate după direcŃia y) reacŃiunile de tip
moment au orientarea axei x, iar pentru elementul 2 reacŃiunile de tip
moment au orientarea axei y.
Conform schemei de mai jos rezultă următoarea configuraŃie a
vectorului redus al forŃelor echivalente la nod, Pr.

T1 T3
M3 x
M1 x
T2 T2

Y Z T1 T3
M3 x
X
M1 x

M2 y M2y

 −T1 − T2   −110 
 
−M 1  −46.667
 
 
 M2 
 26.667 
Pr :=   Pr =
−T2 − T3  −90 
 
 −33.333
 −M3 
 
   −26.667
 −M 2 

 −13.127
 4.564 
 
−1
Se calculează deplasările nodale U = Kr Pr U =  0.067  − 3
10
 −12.194
 4.373 
 
 −0.486 
STRUCTURA PLANA INCARCATA NORMAL PE PLAN 71

Rezultă că nodurile 2 şi 3 suferă translaŃii verticale în jos de cca 13,


respectiv 12 mm, rotiri in jurul axei x de cca 4 mrad, şi rotiri de cca 0.1
mrad, respectiv -0.5 mrad în jurul axei y.
Pe baza deplasărilor se pot obŃine eforturile elementare. In acest sens
trebuie pregătite matricele de localizare ai şi vectorii elementari ai forŃelor
echivalente pe bară S0i.
Matricele ai se obŃin din matricele de localizare partiŃionate Ai,
eliminând primele şi ultimele trei coloane, corespunzătoare deplasărilor
blocate de legăturile de tip încastrare din nodurile 1 şi 4.
Pentru alcătuirea vectorilor S0i, reacŃiunile datorate aplicării forŃelor
din câmp sunt raportate la sistemul local. Prin urmare, indiferent de
orientarea elementului faŃă de sistemul general, momentele vor avea
orientarea axei y. De aceea, pentru toate elementele, configuraŃia acestor
vectori va fi identică cu cea notată mai jos cu S0i.

zi

yi

xi
Ti M iy Miy Ti

 Ti   70 
 
 0 
 0 
 
 −Mi  −46.667
S0i :=  
 S01 =
 70 
 Ti 
 0 
 0 
 
M   46.667 
 i 
Pentru vectorii eforturilor elementare Sfi = ki ⋅ Roi ⋅ ai ⋅ U + S 0i se obŃin:
 −37.407  37.407   −42.593
 1.671   4.731   −12.042
     
 4.731   −1.671   −4.731 
Sf 1 = Sf2 = Sf 3 =
 177.407  42.593   142.593
 −1.671   −4.731   12.042 
     
 424.899  12.042   375.101
Interpretarea valorilor conŃinute de aceşti vectori este redată sub forma
diagramelor de eforturi, reprezentate în continuare. Pentru comparaŃie, au
fost redate diagramele obŃinute prin modelarea structurii cu programul SCIA
ESA PT şi în paranteză au fost trecute valorile deduse prin formularea
matricială.
72 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

(142,593)

(42,593)
(37,407)
(177,407)

(37,407)
Diagrama de efort de forŃă tăietoare după axa z, Tz

(4,731)
(1,671)

(12,042)
Diagrama de efort de tip moment de torsiune, Mx:
(375,101)
(424,899)

(12,042)
(4,731)
(1,671)
(4,731)

Diagrama de moment încovoietor, My


METODA MATRICELOR DE TRANSFER 73

9 METODA MATRICELOR DE TRANSFER


Domeniul avantajos de aplicare al metodei se limitează la structuri cu
o singură ramură. Metoda are la bază relaŃiile de recurenŃă ce există între
eforturile din două secŃiuni consecutive ale conturului.
Metoda presupune ca în loc de matricea de rigiditate elementară k 6×6
de ordinul 6 să fie stocată o submatrice a acesteia de ordinul 3, kii 3×3;
celelalte submatrice se deduc cu ajutorul matricei de transfer.
i j
e

kii kij
ke=
kji kjj
Fig. 31 Submatricea kii şi rolul său în definirea matricei elementare pentru elementul
e delimitat de nodurile i şi j

Pentru a obŃine expresia matricei de transfer corespunzătoare unui


element delimitat de nodurile i şi j, se va scrie vectorul forŃelor din nodul j
(Pj), în funcŃie de vectorul forŃelor din nodul i (Pi).
Y Mj
Pxj

j
Pyj
ly Mi
Pxi
i
Pyi
X

lx
Fig. 32 ForŃele nodale pentru o bară ce face parte dintr-un cadru plan încărcat în plan,
raportate la sistemul general de axe

Se consideră o bară ce face parte dintr-un cadru plan încărcat în plan


şi forŃele nodale raportate la sistemul general. În (9.1) s-au scris ecuaŃiile de
echilibru raportate la sistemul general de axe; lx şi ly reprezintă proiecŃiile
elementului după direcŃiile sistemului general.
74 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

∑ X = 0 → Px + Px = 0 → Px = − Px
i j j i

∑ Y = 0 → Py + Py = 0 → Py = − Py
i j j i
(9.1)
∑ M ( j ) = 0 → − Px ⋅ l + Py ⋅ l + M + M
i y i x i j =0→
→ M j = Pxi ⋅ l y − Pyi ⋅ lx − M i
Scrierea acestor condiŃii de echilibru sub formă matricială permite
identificarea unei matrice care face posibilă exprimarea vectorului forŃelor
nodale din nodul j în funcŃie de vectorul forŃelor nodale din nodul i; această
matrice este numită matricea de transfer şi se notează cu T.
 Px j   −1 0 0   Pxi  
       −1 0 0
 Py j  =  0 −1 0   Pyi   → T =  0 −1 0 
 M j   l y −lx −1  M i     (9.2)
      l y −l x −1
  
Pj = T ⋅ Pi 
Folosind acelaşi principiu se deduce şi expresia matricelor de transfer
pentru o bară ce aparŃine unei reŃele de grinzi încărcate normal pe plan.
Y
Myj
j
Myi Mxj
ly Pzj
Pzi Mxi
i

Z lx
Fig. 33 ForŃe nodale pentru o bară ce face parte dintr-o reŃea de grinzi încărcate
normal pe plan, raportate la sistemul general de axe

Pzi + Pz j = 0 → Pz j = − Pzi
Mxi + Mx j − Pzi ⋅ l y = 0 → Mx j = Pzi ⋅ l y − Mxi (9.3)
Myi + My j + Pzi ⋅ lx = 0 → My j = − Pzi ⋅ l x − Myi

 Pz j   −1 0 0   Pzi   −1 0 0 
       
 Mx j  =  l y −1 0   Mxi  → T =  l y −1 0  (9.4)
 My j   −lx 0 −1  Myi   −lx 0 −1
 
Obs: Expresia matricei de transfer este dedusă prin raportare la sistemul
general de axe.
METODA MATRICELOR DE TRANSFER 75

Pentru a deduce relaŃiile care permit definirea celorlalte submatrice


necesare definirii matricei elementare se va porni de la ecuaŃia de echilibru
pentru un element, scrisă în formă partiŃionată
 kii ki j   ui   Pi 
ke ⋅ ue = Re →    =   (9.5)
 k ji k jj  u j   Pj 
Din relaŃia (9.5) se pot scrie relaŃiile următoare :
kii ui + kij u j = Pi (9.6)

k jiui + k jj u j = Pj = T ⋅ Pi (9.7)

EcuaŃia (9.6) se înmulŃeşte la stânga cu matricea de transfer şi prin


identificare cu termenii din ecuaŃia (9.7) se obŃin relaŃiile pentru kji şi kjj.
k ji = T ⋅ kii
T ⋅ kii ⋅ ui + T ⋅ kij ⋅ u j = T ⋅ Pi →  (9.8)

k ji

k jj
k jj = T ⋅ kij

kij = k jiT (9.9)

Obs: Deoarece matricea de transfer este raportată la sistemul general, se


impune ca submatricea kii să fi fost deja raportată la sistemul general
şi numai după aceea se pot deduce celelalte submatrice adiacente
acesteia cu ajutorul matricei de transfer. Matricea de rigiditate
elementară obŃinută din « alipirea » acestora va fi de asemeni raportată
la sistemul general de axe şi prin urmare nu mai necesită alte operaŃii
pregătitoare în vederea asamblării.

Exemplul 9
Pentru sistemul plan din figura de mai jos se vor calcula deplasările
nodului rigid şi eforturile din bare, folosind metoda matricelor de transfer.
Cele două bare au secŃiuni de 50×50cm2 şi E=27×106kN/m2.
3
Y x1
y2

6m

1 2
P=90kN

x2
2m y1
1 2
3m X
76 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Pornind de la observaŃia că forŃele exterioare acŃionează în planul


structurii, se vor identifica drept parametrii independenŃi translaŃiile după
axele X,Y şi o rotire în jurul axei Z. De aceea submatricea de rigiditate, kii,
ca şi matricea de transfer T vor avea expresiile deduse pentru structuri plane
încărcate în plan.
Înlocuind în expresia kiie caracteristicile geometrice şi de material,
rezultă matricele kii1 şi kii2.
 Ae 
 0 0 
 Ie 
Ie  12 −6 
 11.25 0 0   10.062 0 0 
kiie := E⋅ ⋅  0 kii1 =   5
0.078 −0.234 10 kii2 =  0.056 −0.187  10
5
le 
0 0
le
 ( le) 2     
 0 −0.234 0.938   0 −0.187 0.839 
 −6 
0 l 4 
 e 

Se aleg orientările sistemelor de axe locale şi rezultă unghiurile:


6
α1 = 90o şi α 2 = 360o − tan −1   . Se definesc matricele roe şi se utilizează pentru
3  
a calcula submatricele kiige raportate la sistemul general:
 cos ( α e) sin ( α e) 0 
 
roe :=  −sin ( α e) cos ( α e) 0  kiige := roe ⋅ kiie⋅ roe
T

 0 
 0 1

 0.078 0 0.234   2.057 −4.003 −0.168 


kiig1 =  0 11.25 0  10 kiig2 =  −4.003 8.061 −0.084  10
5 5
   
 0.234 0 0.938   −0.168 −0.084 0.839 

Cu ajutorul submatricelor kiige şi a matricelor de transfer se obŃin


celelalte submatrice: kije, kjie, kjje. .
 −1 0 0 
Te :=  0 −1 0 
 
 lye −lxe −1 
ProiecŃiile elementelor lxe, lye după direcŃiile sistemului general conŃin şi
semnele ce rezultă din orientarea faŃă de sistemul general: pentru elementul
1 rezultă lx1=0, ly1=6, iar pentru elementul 2, lx2=3, ly2=-6.
Se aplică pentru fiecare element relaŃiile (9.8) şi (9.9) şi din alipirea
 kiig kij 
după schema   rezultă matricele kg1 şi kg2, care reprezintă matrice
 kji kjj 
elementare raportate la sistemul general.
METODA MATRICELOR DE TRANSFER 77

 0.078 0 0.234 −0.078 0 0.234 


 0 11.25 0 0 −11.25 0 
 
 0.234 0 0.938 −0.234 0 0.469  5
kg1 = 10
 −0.078 0 −0.234 0.078 0 −0.234 
 0 −11.25 0 0 11.25 0

 
 0.234 0 0.469 −0.234 0 0.938 

 2.057 −4.003 −0.168 −2.057 4.003 −0.168 


 −4.003 8.061 −0.084 4.003 −8.061 −0.084 
 
−0.168 −0.084 0.839
kg2 =   105
0.168 0.084 0.419
 −2.057 4.003 0.168 2.057 −4.003 0.168 
 4.003 −8.061 0.084 −4.003 8.061 0.084

 
 −0.168 −0.084 0.419 0.168 0.084 0.839 

Aceste două matrice vor fi asamblate, considerând succesiunea


nodurilor 132. Matricea de rigiditate generală obŃinută, este notată cu K.
 0.078 0 0.234 −0.078 0 0.234 0 0 0 

 0 11.25 0 0 −11.25 0 0 0 0 
 0.234 0 0.938 −0.234 0 0.469 0 0 0 
 −0.078 0 −0.234 2.135 −4.003 −0.402 −2.057 4.003 −0.168 
  5
K= 0 −11.25 0 −4.003 19.311 −0.084 4.003 −8.061 −0.084  10
 0.234 0 0.469 −0.402 −0.084 1.776 0.168 0.084 0.419 
 
 0 0 0 −2.057 4.003 0.168 2.057 −4.003 0.168 
 0 0 0 4.003 −8.061 0.084 −4.003 8.061 0.084 
 0 0 0 −0.168 −0.084 0.419 0.168 0.084 0.839 

Pentru definirea vectorului forŃelor echivalente la nod se va urmări


schema din figura de mai jos.

T2 T2 M2
M2
b

P
M1
a
T1 T1 M1

ReacŃiunile notate T1 şi T2 se vor obŃine scriind ecuaŃia de echilibru


pentru o bară static determinată încărcată cu forŃa din câmp şi cu
momentele de încastrare perfectă M1 şi M2. Se obŃin relaŃiile:
2 2
P⋅ a⋅ b P⋅ a ⋅ b P⋅ b + M1 − M2 P⋅ a + M2 − M1
M1 := M2 := T1 := T2 :=
(l1) 2 (l1) 2 l1 l1
78 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Matricea de rigiditate redusă (Kr) şi vectorul redus al forŃelor


echivalente la nod (Pr) se obŃin din tablourile iniŃiale păstrând doar liniile şi
coloanele corespunzătoare deplasărilor din nodul 3.
 2.135 −4.003 −0.402   T2   23.333 
Kr = −4.003 19.311 −0.084 10 Pr :=  0  Pr =  0 
  5
     
 −0.402 −0.084 1.776   −M2   −40 
 
 0.115 
Deplasările calculate Ur := Kr ⋅ Pr au valorile Ur =  0.023  10− 3
−1
 
 −0.198 

Pentru a deduce eforturile elementare sunt necesare matrice de


rigiditate elementare raportate la sistemul local, pe care le vom obŃine din
matricele elementare raportate la sistemul general kg1 şi kg2.
kg e = RoeT ⋅ ke ⋅ Roe ⋅Roe →
→ Roe ⋅ kg e = ke ⋅ Roe ⋅RoeT → Roe ⋅ kg e ⋅ RoeT = ke
Prin înlocuirea în expresia eforturilor Sfe se ajunge la relaŃia
Sf e = ke ⋅ Roe ⋅ ae ⋅ Ur + S 0e = Roe ⋅ kg e ⋅ RoeT ⋅ Roe ⋅ ae ⋅ Ur + S 0e = Roe ⋅ kg e ⋅ ae ⋅ Ur + S 0e

Matricele a1 şi a2 se obŃin din matricele de localizare partiŃionate


eliminând primele 3 şi ultimele 3 coloane; S01 şi S02 vor avea următoarea
formă:
 0  0
 T1  0
   
 −M1 
S02 :=  
0
S01 :=
 0  0
 T2  0
   
 M2  0

Eforturile elementare obŃinute în vectorii Sf1 şi Sf2 se vor compara cu


cele obŃinute prin modelare cu programul SCIA ESA PT.
 −25.863  31.09 
 72.208   4.347 
   
 −91.982  −18.733
Sf 1 = Sf 2 =
 25.863   −31.09 
 17.792   −4.347 
   
 18.733   −10.428
Interpretarea rezultatelor se face comparativ cu cele furnizate de programul
SCIA ESA PT. In acest scop diagramele rezultate din SCIA ESA PT au fost
METODA MATRICELOR DE TRANSFER 79

completate cu rezultatele obŃinute prin metoda matricelor de transfer, care


sunt trecute în paranteză.
(31.09)
(4.347)

(17.792)

(25.863)
(72.208)
eforturi axiale:
forŃe tăietoare:

(18.733)

(0.023×10 m)
(0.198×10-3rad)

-3

(0.115×10-3m)
deplasările din nodul 3:
(91.982) (10.428)

momente încovoietoare

Obs: La modelarea cu SCIA ESA PT, pentru aplicarea forŃei concentrate pe


elementul 1 se fac setările evidenŃiate în figura de mai jos.
80 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

10 REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC


Şi pentru aceste reŃele de grinzi trecerea la poziŃia deformată poate fi
caracterizată de trei parametrii independenŃi: translaŃie după direcŃia
normală la planul grinzilor şi rotiri în jurul axelor ce definesc planul
grinzilor.
DiferenŃa constă în faptul că reacŃiunile în loc să apară în noduri, sunt
distribuite de-a lungul grinzilor şi depind de deplasările acestora. Prin
urmare, vectorul forŃelor exterioare trebuie să cuprindă şi reacŃiunea
mediului elastic, redusă la noduri.

Z
Y
i j X

Z
wi
θyi
wj
X
θyj

Fig. 34 ReŃea de grinzi pe mediu elastic şi deplasările celor două extremităŃi pentru o
bară ce aparŃine reŃelei

Metoda de calcul se bazează pe două ipoteze fundamentale:


a. reacŃiunea mediului este proporŃională cu deplasarea
verticală a barei (ipoteza Winkler), care se scrie sub
formă matematică q = −b ⋅ k ⋅ w , unde: w - deplasarea
verticală a grinzii; q - reacŃiunea terenului; b – lăŃimea
grinzii, k - coeficient de pat sau de tasare, o
caracteristică a mediului elastic (terenului de fundare).
b. deplasarea unei secŃiuni oarecare a barei este complet
determinată pornind de la deplasările celor două
extremităŃi, wi, wj, θyi, θyj.
REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC 81

Se consideră o bară raportată la sistemul local de axe. PoziŃia


deformată faŃă de sistemul local de referinŃă este definită prin translaŃiile w
şi rotirile θy din secŃiunea curentă. Rotirea θx nu influenŃează reacŃiunile
elastice.
Se admite că oricare ar fi sarcinile care acŃionează asupra elementului,
deformata se poate reprezenta printr-o ecuaŃie de gradul 3.
w = Ax3 + Bx 2 + Cx + D (10.1)
Constantele se obŃin din condiŃiile de margine :
dw
x = 0 → w = wi ; = −θ yi
dx
(10.2)
dw
x = l → w = wj ; = −θ y j
dx

Din (10.1) şi (10.2) se obŃin următoarele expresii pentru constante :


D = wi
C = −θ yi

B = (θ y j + 2θ yi ) + ( w j − wi ) 2
1 3 (10.3)
l l
A = − (θ y j + θ yi ) 2 + ( wi − w j ) 3
1 2
l l
În ecuaŃia Winkler se înlocuieşte w cu relaŃia (10.1) în care se introduc
expresiile constantelor din (10.3) şi rezultă un sistem de patru ecuaŃii pentru
exprimarea forŃelor nodale Pzi, Myi, Pzj, Myj funcŃie de deplasările
generalizate wi,θyi,wj,θyj.
Sub formă matricială, Ńinând cont şi de θx, forŃele nodale ce reprezintă
reacŃiunea mediului elastic se exprimă :
 Pzi   156 0 −22l   wi   54 0 13l   w j 
 Mx  =
bkl  0 0 0  θ xi  +
bkl  0 0 0  θ x  =
 i 420  420   j (10.4)
 Myi  r .m.e.  −22l 0 4l 2  θ yi  13l 0 3l 2  θ y j 
= kii r .m.e.ui + kij r .m.e.u j

 Pz j   54 0 13l   wi  156 0 22l   w j 


  bkl     bkl   
 Mx j  =  0 0 0  θ xi  +  0 0 0  θ x j  =
420 420 (10.5)
 My j  13l 0 −3l 2  θ yi   22l 0 4l 2  θ y j 
  r . m . e.
= k ji r .m.e.ui + k jj r .m.e.u j
În felul acesta reacŃiunea mediului elastic a fost redusă la noduri.
Vectorii sarcinilor la noduri se pot exprima sub formă matricială,
Ńinând seama de reacŃiunea terenului şi de sarcinile exterioare.
82 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Pi* = kii r .m.e.ui + kij r .m.e.u j + Pi '


(10.6)
Pj * = k ji r .m.e.ui + k jj r .m.e.u j + Pj '
unde Pi’ şi Pj’ reprezintă termenii ce se obŃin prin reducerea forŃelor din câmp
în forŃe la noduri; între aceşti vectori şi deplasările nodale ui şi uj există
relaŃiile :
Pi ' = kii 'ui + kij 'u j
(10.7)
Pj ' = k ji 'ui + k jj 'u j
Înlocuind (10.7) în (10.6) se obŃin relaŃiile
Pi* = ( kii r .m.e. + kii ' ) ui + ( kij r .m.e. + kij ' ) u j
(10.8)
Pj * = ( k ji r .m.e. + k ji ' ) ui + ( k jj r .m.e. + k jj ' ) u j
din care rezultă
kii* = kii r .m.e. + kii ' (10.9)
Calculul reŃelelor de grinzi pe mediu elastic se poate face parcurgând
acelaşi algoritm, iar matricea de rigiditate elementară se poate obŃine prin
suprapunere de efecte. Submatricea kii, cât şi celelalte componente ale
matricei elementare, se vor obŃine din însumarea a două componente:
matricea corespunzătoare caracteristicilor de rezistenŃă ale barei după
direcŃiile parametrilor independenŃi şi matricea ce conŃine aportul
deformabilităŃii terenului de fundare.

Exemplul 10
In acest exemplu se vor calcula deplasările nodale şi eforturile
elementare pentru o reŃea de grinzi ce sprijină pe un teren de fundare
considerat mediu elastic.

60kN/m

1 4
4
50kN/m 50kN/m
60kN/m 3
1
5m
Y Z 2

X 40cm 2 3
6m
100cm

Grinzile au secŃiunea de 100×40cm2 şi pentru betonul din componenŃa lor


modulul de elasticitate longitudinal respectiv transversal au valorile
E=27×106kN/m2 şi G=11.25×106kN/m2. Terenul de fundare este caracterizat
un coeficient de tasare k=50000 kN/m3.
REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC 83

Matricele de rigiditate elementare (notate kti) vor conŃine două


componente: una care Ńine cont de încărcările exterioare (notate ki) şi una
care introduce reacŃiunea mediului elastic (notate kmi).

Pornind de la expresiile identificate în (10.4) şi (10.5) ca definiŃii ale


submatricelor kii, kij, kji, kjj, se poate compune matricea de rigiditate
elementară care defineşte reacŃiunea terenului de fundare considerat mediu
elastic, kmi, raportată la sistemul local.
 156 0 −22 ⋅ li 54 0 13li 
 0 0 0 0 0 0 
 2
bi ⋅ k ⋅ li −22 ⋅ li 0 4 ⋅ ( li) 13 ⋅ li 0 −3 ( li)
2
kmi := ⋅ 
420  54 0 13 ⋅ li 156 0 22 ⋅ li 
 
 0 0 0 0 0 0

 13 ⋅ li 0 −3 ⋅ ( li) 2 22li 0 4 ⋅ ( li) 
2

Pentru elementele 1 şi 2 se deduc matricele km1 si km2


 0.093 0 −0.065 0.032 0 0.039   0.111 0 −0.094 0.039 0 0.056 
 0 0 0 0 0 0   0 0 0 0 0 0 
   
−0.065 −0.045  6 −0.094 −0.077  6
km1 =  10 km2 = 
0 0.06 0.039 0 0 0.103 0.056 0
10
 0.032 0 0.039 0.093 0 0.065   0.039 0 0.056 0.111 0 0.094 
 0 0 0 0 0 0
  0 0 0 0 0 0

   
 0.039 0 −0.045 0.065 0 0.06   0.056 0 −0.077 0.094 0 0.103 

1 ⋅ 0.43
Se calculează caracteristicile geometrice : I= = 53.3 ⋅104 m4 şi
12
I t = β ⋅1 ⋅ 0.43 = 159.36 ⋅10−4 m 4 (pentru raportul h/b=2.5, β=0,249) şi se înlocuiesc
în expresia matricei de rigiditate specifică unei structuri plane încărcate
perpendicular pe plan. Pentru elementele 1 şi 2 se deduc matricele k1 si k2:
 0.014 0 −0.035 −0.014 0 −0.035 
 0 0.036 0 0 −0.036 0 
 
 −0.035 0 0.115 0.035 0 0.058  6
k1 = 10
 −0.014 0 0.035 0.014 0 0.035 
 0 −0.036 0 0 0.036 0

 
 −0.035 0 0.058 0.035 0 0.115 

 8 × 10− 3 0 −0.024 −8 × 10− 3 0 −0.024 


 
 0 0.03 0 0 −0.03 0 
 −0.024 0 0.096 0.024 0 0.048  6
k2 =   10
−3 −3
 −8 × 10 0 0.024 8 × 10 0 0.024 
 0 −0.03 0 0 0.03 0 
 
 −0.024 0 0.048 0.024 0 0.096 
84 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Se defineşte pentru fiecare element o matrice de rigiditate care va


îngloba atât caracteristicile de rezistenŃă ale structurii cât şi caracteristicile
mediului elastic, notată kti.
 0.107 −3
0 −0.1 0.018 0 4.13 × 10 
 
 0 0.036 0 0 −0.036 0 
 −0.1 0 0.175 0.073 0 0.013  6
kt1 =   10
 0.018 0 0.073 0.107 0 0.1

 0 −0.036 0 0 0.036 0 
 −3 
 4.13 × 10 0 0.013 0.1 0 0.175 
 0.119 0 −0.118 0.031 0 0.032 
 0 0.03 0 0 −0.03 0 
 
 −0.118 0 0.199 0.08 0 −0.029  6
kt2 = 10
 0.031 0 0.08 0.119 0 0.118 
 0 −0.03 0 0 0.03 0

 
 0.032 0 −0.029 0.118 0 0.199 

Aceste matrice se vor transpune faŃă de sistemul general de axe,


folosind o matrice de rotaŃie de aceeaşi formă ca în exemplul 8.
Pentru orientarea sistemelor de axe ca în figura de mai jos, rezultă
unghiurile α1 = α 3 = 90o , α 2 = α 4 = 0o şi expresia kg1 pentru matricele
elementelor 1 şi 3, raportate la sistemul general (pentru elementele 2 şi 4
kg2=kg4=kt2=kt4).
y4
Y 4 x4
x1 x3

1 3

y1 y3
y2
2 x2
X

 0.107 −3
0.1 0 0.018 −4.13 × 10 0 
 
 0.1 0.175 0 −0.073 0.013 0 
 0 0 0.036 0 0 −0.036  6
kg1 =   10
−0.073 −0.1
 0.018 0 0.107 0

 −4.13 × 10− 3 0.013 0 −0.1 0.175 0 
 
 0 0 −0.036 0 0 0.036 
REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC 85

În vederea asamblării se vor defini matricele de localizare partiŃionate


Ai, după schema următoare:
u1 v1 θ1 u2 v2 θ2 u3 v3 θ3 u4 v4 θ4
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A1 =
u1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
u2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
v2 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
θ2 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
A2 =
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
u3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
v3 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
θ3 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
A3 =
u4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
v4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
θ4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
u1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
v1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
θ1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
A4 =
u4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
v4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
θ4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

Rezultă matricea de rigiditate generală K, corespunzătoare conturului


închis descris de axele grinzilor.
86 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

 0.226 −0.1 −0.118 0.018 −0.073 0 0 0 0 0.031 0 0.032 


 −3

 −0.1 0.205 0 −4.13 × 10 0.013 0 0 0 0 0 −0.03 0 
 −0.118 0 0.235 0 0 −0.036 0 0 0 0.08 0 −0.029
 
 0.018 −4.13 × 10− 3 0 0.226 0.1 −0.118 0.031 0 0.032 0 0 0 
 −0.073 0.013 0 0.1 0.205 0 0 −0.03 0 0 0 0 
 
−0.036 −0.118 −0.029
K=
0 0 0 0.235 0.08 0 0 0 0  6
10
 0 0 0 0.031 0 0.08 0.226 0.1 0.118 0.018 −4.13 × 10
−3
0 
 
 0 0 0 0 −0.03 0 0.1 0.205 0 −0.073 0.013 0 
 0 0 0 0.032 0 −0.029 0.118 0 0.235 0 0 −0.036
 0.031 0 0.08 0 0 0 0.018 −0.073 0 0.226 −0.1 0.118

 
 0 −0.03 0 0 0 0 −4.13 × 10
−3
0.013 0 −0.1 0.205 0 
 
 0.032 0 −0.029 0 0 0 0 0 −0.036 0.118 0 0.235 

Vectorul forŃelor echivalente la nod se obŃine asemănător exemplului 8.


T4 T4

T1 T3
M3x
y
M1x M4y M4
T2 T2

Y Z T1 T3
M3x
X x
M1

M2y M2y

 −T1 − T4 
 
 M1 
 M4 
 
 −T1 − T2 
 −M1 
 
M2
P :=  
 −T2 − T3 
 
 −M3 
 −M2 
 
 −T3 − T4 
 M3 
 
 −M4 

Spre deosebire de structurile analizate în celelalte exemple, la care


rezemările erau punctiforme şi se impunea introducerea condiŃiilor de
margine, matricea de rigiditate K, definită mai sus, conŃine deja influenŃa
terenului de fundare şi este inversabilă. Deplasările nodale corespunzătoare
REłELE DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC 87

celor 4 noduri se obŃin din relaŃia U = K −1 ⋅ P . Cei 12 termeni conŃinuŃi de


vectorul U reprezintă translaŃia după axa Z, rotirea în jurul axei X şi rotirea
în jurul axei Y, pentru nodurile 1,2,3,4.
 −13.079
 
 −4.247 
 −10.435
 9.226 
 
 −7.934 
 9.373  − 3
U=  10
 −14.4 
 10.406 
 5.317 
 
 15.184 
 6.363 
 −7.135 
 

Pe baza deplasărilor se pot obŃine eforturile elementare. Pentru a


deduce vectorii deplasărilor nodale elementare raportaŃi la sistemul general
de axe, nu mai este necesară definirea matricelor ai, ci se vor folosi matricele
Ai. Eforturile finale se obŃin aplicând pentru fiecare element relaŃia
Sfi = kti ⋅ Roi ⋅ Ai ⋅ U + S 0i . Vectorii elementari ai forŃelor echivalente pe bară, S0i,
se obŃin după aceeaşi schemă ca şi în exemplul 8.
 Ti   −278.469  −31.531   −243.39   −89.767 
 
 −547.992      −317.033
 0  710.242 446.492
       
 −Mi  −530.242 −439.659
S0i :=     652.159   890.242 
 Sf2 = Sf1 = Sf3 = Sf4 =
Ti  −61.61   −220.233  −42.721   −262.279
 
 547.992   −710.242  −446.492  317.033 
 0 
       
M   −   −     
 i  626.492 425.366 212.866 266.492
88 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

11 CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT


Metoda elementelor finite s-a dezvoltat pornind de la metoda
deplasărilor şi presupune înlocuirea continuum-ului structurii printr-un
număr finit de elemente, ceea este specific metodelor matriceale concepute
anume pentru automatizarea calculului.
Metoda elementului finit este o alternativă pentru situaŃia în care nu
se pot obŃine soluŃiile analitice care ar furniza valori ale necunoscutelor în
orice punct al corpului şi în locul calculului analitic se recurge la calculul
numeric aproximativ care furnizează soluŃii acceptabile pentru valorile
necunoscutelor într-un număr limitat de puncte selectate.
Printre conceptele importante ale metodei se numără discretizarea,
funcŃiile de interpolare, funcŃiile de formă, continuitate funcŃiilor în
interiorul elementului, sistemul de coordonate normalizat.

11.1 Discretizarea
ConcepŃia discretizării introdusă iniŃial pentru stabilirea modelelor de
calcul pentru structuri alcătuite din bare a fost extinsă şi la structuri
alcătuite din plăci sau masive, obŃinându-se o metodă de rezolvare
aplicabilă şi mediilor continue, numită MEF.
Structura continuă se reduce la un model de calcul format dintr-un
ansamblu de elemente discrete, prinse între ele într-un număr finit de
puncte numite noduri.
În cazul discretizării pentru structuri formate din bare, nodurile sunt
„reale”, corespunzând secŃiunilor caracteristice: puncte de legătură dintre
elemente, în care se modifică sarcina şi/sau caracteristicile secŃiunii
transversale şi rezultă imediat şi forma elementului: bară dreaptă.
Pentru un mediu continuu (bidimensional sau tridimensional), există
următoarele particularităŃi: pe lângă nodurile obligatorii (puncte de
rezemare, de aplicare a sarcinilor) se vor introduce noduri „imaginare”,
stabilirea lor fiind la latitudinea utilizatorului (în programele de calcul se
poate folosi funcŃia „Automesh” care solicită utilizatorului fie numărul
nodurilor în care este împărŃită o entitate, fie dimensiunea medie a laturii
elementului). Frontiera dintre elementele finite se numeşte linie nodală sau
plan nodal.
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 89

Uneori este util să se introducă puncte nodale suplimentare, fie de-a


lungul liniilor de contur (noduri externe secundare), fie chiar în centrul
elementului finit (punct nodal intern).

NODURI NODURI NOD INTERN


PRIMARE EXTERNE
SECUNDARE
Fig. 35 Tipuri de puncte nodale suplimentare

Pentru discretizarea unui contur există mai multe posibilităŃi legate de


forma elementului finit: elemente triunghiulare, patrulatere, cu laturi drepte
sau curbe, aşa cum este exemplificat în Fig. 36.

Fig. 36 Variante de discretizare pentru aceeaşi formă, prin modificarea tipului


de element finit [1]

De fapt, selecŃia punctelor nodale şi alegerea configuraŃiei elementului


finit reprezintă o primă fază a procesului de discretizare a unui corp în
elemente finite. Această fază este echivalentă cu înlocuirea unui continuum
cu o infinitate de grade de libertate cu o structură cu un număr finit de
grade de libertate. Următoarea fază a discretizării presupune definirea unor
cerinŃe legate de dimensiunile şi/sau numărul elementelor finite, de funcŃia
de modelare a deplasărilor, de convergenŃa şi compatibilitatea soluŃiei,
eroarea soluŃiei aproximative.
90 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

În funcŃie de parametrii independenŃi necesari pentru a defini


configuraŃia geometrică şi mărimile mecanice, proprietăŃile materialului şi
necunoscutele problemei se disting trei tipuri specifice ale configuraŃiei
elementelor finite: uni-, bi- şi tridimensionale.
Elementele finite cele mai simple sunt cele unidimensionale,
reprezentate printr-o linie dreaptă delimitată de nodurile externe, în unele
cazuri fiind introdus şi un nod extern secundar. Cu ajutorul acestui element
simplu se pot modela corpuri bi- şi tridimensionale, chiar de secŃiuni
variabile, la care sarcinile pot fi axiale şi transversale, de intensitate
variabilă de-a lungul corpului, dacă este îndeplinită condiŃia ca toate
mărimile geometrice şi mecanice să fie exprimate în funcŃie de o singură
coordonată spaŃială, de exemplu coordonata de-a lungul corpului. În Fig. 37
sunt exemplificate corpuri tridimensionale care pot fi discretizate prin mai
multe elemente unidimensionale.
F
A1 F
1
EI(x)

G(x) 2
EA(x)
u(x) u(x), v(x), φ(x)=0
p(x)
A2
3

4
x
F
(a) x (d)

p(x) EI(x) p(x) EI(x)


x x

u(x)≈0, v(x), φ(x)=0 k – constanta elastica


u(x)≠0, v(x), φ(x)=0

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5

(b) (c)
Fig. 37 Structuri pentru care se adoptă discretizarea cu elemente liniare: (a) –
coloană cu secŃiune variabilă, (b) – grindă, (c) – grindă pe mediu elastic, (d) – structură
solicitată axial şi transversal

În cazul elementelor finite bidimensionale configuraŃia geometrică şi


necunoscutele se definesc în funcŃie de două coordonate independente. Cel
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 91

mai simplu element este cel triunghiular, cu şi fără noduri secundare sau
interne; tot în această categorie intră elementele patrulatere.

Fig. 38 Elemente finite bidimensionale

Cel mai simplu element finit tridimensional este tetraedrul care are
patru noduri externe primare la care se pot adăuga încă 1-2 noduri externe
secundare pe fiecare muchie si câte un nod intern pe fiecare din cele patru
feŃe, aşa încât se poate ajunge la 20 noduri. Elemente cu mai multe grade de
libertate sunt prismele triunghiulare sau patrulatere.

Fig. 39 Elemente finite tridimensionale

Dimensiunile şi numărul elementelor finite se aleg urmărind să se


obŃină o diferenŃă cât mai mică între soluŃia aproximativă şi cea exactă,
diferenŃă numită eroare. Micşorând dimensiunile elementelor finite, soluŃia
aproximativă se apropie treptat de cea exactă sau de cea corectă, ceea ce se
numeşte convergenŃă. SoluŃia exactă poate fi obŃinută pentru cazuri mai
92 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

simple prin metode analitice, sau se poate obŃine o soluŃie corectă prin
măsurători. Convergenta se face prin valori superioare sau inferioare valorii
exacte, iar din Fig. 40 rezultă că exista un număr de elemente finite dincolo
de care îndesirea reŃelei de elemente finite nu conduce la o îmbunătăŃire
semnificativă a convergenŃei şi prin urmare nu este justificat efortul de
calcul. Se identifică o margine superioară a soluŃiei, M, şi una inferioară, m,
spre care tinde procesul de convergenŃă. Eroarea minimă reprezintă
diferenŃa dintre valoarea exactă, E, şi una din cele două margini.

solutie

M
E
m
numar de
elemente
Nult
Fig. 40 ConvergenŃa soluŃiei: M - limita superioară a soluŃiei, E - soluŃia exactă, m -
limita inferioară a soluŃiei

O bună convergenŃă se obŃine dacă dimensiunile elementelor finite bi


şi tridimensionale au acelaşi ordin de mărime; în cazul elementelor
bidimensionale raportul dintre cea mai mare şi cea mai mică dintre
dimensiunile elementului trebuie să fie cât mai aproape de unitate. De la
această regulă se impun abateri în cazul variaŃiilor bruşte de secŃiune care
reprezintă concentratori de tensiune. In jurul concentratorilor laturile
elementelor trebuie să fie mult mai mici decât ale elementelor îndepărtate de
concentratori, iar configuraŃia geometrică să fie potrivită tipului de
concentrator. Pentru orificii mici şi racordări cu raze mici de curbură sunt
recomandate elementele triunghiulare, iar pentru orificii mari şi schimbări
bruşte de secŃiune sunt indicate elemente patrulatere. Numărul şi
dimensiunea elementelor finite depind de localizarea nodurilor. Chiar dacă o
localizare uniformă ar fi ideală, plasarea punctelor nodale va fi controlată în
mod prioritar de punctele de discontinuitate: neregularităŃi geometrice,
neuniformitatea distribuŃiei sarcinilor, localizarea concentrată a unor
sarcini, aşa cum este ilustrat în Fig. 41.
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 93

F p1 p2

otel aluminiu

1 2 3 4 5 6 7
Fig. 41 Plasarea nodurilor Ńinând cont de punctele de discontinuitate

11.2 FuncŃii de interpolare (aproximare)


Pe lângă dimensiune şi numărul nodurilor, tipul de element finit mai
este definit şi de alte caracteristici cum ar fi funcŃiile de aproximare
asociate. SoluŃiile căutate nu corespund întregului domeniul, ci fiecărui
element, ceea ce se reduce la a căuta funcŃii care să descrie aproximativ
funcŃia necunoscută (de exemplu deplasarea) numite funcŃii de interpolare.
Drept funcŃii de aproximare se folosesc îndeosebi polinoame de
interpolare datorită uşurinŃei de derivare şi integrare a acestora. Iată câteva
exemple de funcŃii de interpolare de tip polinomial:
b. Pentru cazul unidimensional:
~
• Grad 1 φ(x) = α1 + α 2 x
~
• Grad 2 φ(x) = α1 + α 2 x + α 3 x 2
~
• Grad n φ(x) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 + ... + α n +1x n
c. Pentru cazul bidimensional
~
• Grad1 φ(x, y) = α1 + α 2 x + α 3 y
~
• Grad 2 φ(x, y) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 5 xy + α 6 y 2
d. Pentru cazul tridimensional
~
• Grad1 φ(x, y, z) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 z
~
• Grad 2 φ(x, y, z) =
= α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 z + α 5 x 2 + α 6 y 2 + α 7 z 2 + α8 xy + α 9 yz + α10 zx
CoeficienŃii funcŃiilor de interpolare (polinoamelor de interpolare) se
determină pe baza condiŃiilor din noduri, aşa încât funcŃiile de aproximare
să verifice condiŃiile nodale.
94 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Un polinom este complet dacă conŃine toŃi termenii corespunzători


gradului declarat, dar şi toŃi termenii aferenŃi gradelor inferioare. Dacă nu
există un număr suficient de condiŃii, trebuie să se renunŃe la o parte din
termeni, polinomul devenind incomplet. De exemplu dacă pentru funcŃia
polinomială de grad 2 nu se pot pune 6 condiŃii se obŃin polinoame
incomplete de tipul următor:
~
• pentru 5 condiŃii φ ( x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 x 2 + α 3 y 2
• pentru 4 condiŃii φɶ ( x, y ) = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 xy .
Determinarea coeficienŃilor αi se face pe baza condiŃiilor din noduri
care se pot pune în diverse moduri:
a. Gradul funcŃiei de interpolare este direct legat de numărul
nodurilor elementului, acesta fiind cazul funcŃiilor
LAGRANGE. In acest caz doar valorile nodale ale funcŃiei φ
se folosesc ca si condiŃii la limită. Pentru funcŃia
unidimensională de grad 1, vor fi necesare două condiŃii la
limită, redate în Fig. 42a. Dacă se alege funcŃia de grad 2 vor
fi necesare 3 condiŃii la limită, introducându-se un nod
intermediar, iar pentru o funcŃie de gradul 3 numărul
nodurilor va creşte la 4, aşa cum se vede în Fig. 42 b şi c.

φ, φɶ φ, φɶ φɶ φ, φɶ φɶ

φɶ

φ1 φ2 φ1 φ2 φ3 φ1 φ2 φ3 φ4
x x x
xi=x1 xj=x2 x1 x2 x3 x1 x2 x3 x4
(a) (b) (c)
Fig. 42 CondiŃii la limită pentru funcŃii Lagrange, corespunzătoare unor elemente
unidimensionale: a - de gr.1, b - de gr. 2, c - de gr. 3

b. Gradul funcŃiei de interpolare poate creşte fără mărirea


numărului de noduri, acesta fiind cazul funcŃiilor
HERMITE. In acest caz condiŃiile la limită se obŃin din
valorile nodale ale funcŃiei φ dar şi ale derivatelor sale,
atunci când acestea pot fi obŃinute comod. În felul acesta un
polinom de grad 3 poate fi folosit pentru un element
unidimensional de numai două noduri, impunând drept
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 95

condiŃii la limită valorilor funcŃiei φ şi ale primei sale


derivate, aşa cum se vede în Fig. 43.
dφ ( x2 )
φ, φɶ
φ2' =
φɶ dx

dφ ( x1 )
φ1' =
dx

φ1 φ2
x
x1 x2
Fig. 43 CondiŃii la limită pentru funcŃii Hermite, corespunzătoare unui
element unidimensional

11.3 Clase de continuitate


La structurile din bare modelul de calcul îndeplineşte în întregime
condiŃiile de echilibru static şi de compatibilitate, atât în interiorul fiecărui
element în parte cât şi pentru ansamblul structurii. La structurile bi- sau
tridimensionale, modelul de calcul obŃinut prin discretizare numai păstrează
decât în interiorul elementului caracterul de mediu continuu. ForŃele de
legătură din noduri, care sunt de natura unor eforturi, n-au corespondenŃă
fizică în structură, şi prin urmare trebuie privite ca având caracter
convenŃional, depinzând de legăturile care au fost admise în noduri.
Dacă definirea modelului s-ar limita numai la stabilirea divizării în
elemente finite şi la precizarea legăturilor din noduri, s-ar obŃine o structură
convenŃională, mult mai flexibilă decât structura dată, datorită eliminării
legăturilor de continuitate dintre elemente. S-ar obŃine şi o concentrare de
eforturi în zona nodurilor, care nu corespunde situaŃiei reale. De aceea
funcŃiile de interpolare trebuie să asigure continuitatea în interiorul
elementului dar şi pe laturile sale, aşa cum este sugerat în Fig. 44.
Se pot defini mai multe clase de continuitate. Clasa de continuitate n,
presupune asigurarea continuităŃii pentru funcŃie şi derivatele de ordin n.
Derivata de ordin n+1 va fi discontinuă pe frontieră. FuncŃiile de interpolare
trebuie să asigure cel puŃin continuitatea C0 (de clasă 0); aceasta presupune
că variabila este continuă pe frontiera dintre elemente, iar derivata de
ordinul I e continuă pe element, dar discontinuă pe frontieră.
Drept exemplu se reprezintă grafic funcŃia φ = x 3 − 12 x 2 + 48 x + 1 şi

derivata sa,
dx
( )
= 3 x 2 − 8 x + 16 . Dacă aproximarea se face – pe trei porŃiuni -
96 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

~
prin funcŃii liniare φ = α 1 + α 2 ⋅ x , funcŃia este înlocuită prin trei linii drepte. In
dreptul abscisei x=1, dreptele se întâlnesc în ordonata φ1=38, deci este
asigurată continuitatea C0 şi la fel pentru abscisa x=2 dreptele
~

intersectându-se în ordonata φ2=57. Derivata funcŃiei de aproximare = α2
dx
este reprezentată prin segmente de dreapta paralele cu axa x, discontinue,
ceea înseamnă că aproximarea prin funcŃii liniare nu asigură şi
continuitatea C1.

a) b)
Fig. 44 Asigurarea continuităŃii doar în interiorul elementelor (a) în comparaŃie cu
asigurarea continuităŃii şi pe laturile elementelor (b) [1]

70 50 dφ / dx
df/dx
48
64 ~
60 φφ 45 f~
d φ/ dx
57
φφ
~
40 dφ dx 0 −1 = 37
50
35

40 30
38
27
25
30 dφ dx 1− 2 = 19
20

20 15
12
10
10
5
dφ dx 2 −3 = 7 3
0 1
0
0 1 2 3
0 1 2 3

Fig. 45 Aproximarea unei funcŃii cu asigurarea continuităŃii de clasă C0 dar


fără asigurarea continuităŃii de clasă C1.
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 97

11.4 FuncŃii de formă


Se consideră funcŃia unidimensională φ(x), care trebuie înlocuită în
~
domeniul (x1, x2) printr-o funcŃie de interpolare liniară φ = α 1 + α 2 ⋅ x .
CoeficienŃii α1, α2 se obŃin dacă se pun condiŃiile legate de valorile nodale
~
 x = x1 φ ( x1 ) = φ1 = α 1 + α 2 ⋅ x1
 ~
 x = x 2 φ ( x 2 ) = φ 2 = α 1 + α 2 ⋅ x 2
x 2φ1 − x1φ 2 φ −φ
Se rezolvă sistemul de ecuaŃii şi rezultă α 1 = , α2 = 2 1 ,
x 2 − x1 x 2 − x1
x φ − xφ φ −φ
aşa încât funcŃia de interpolare capătă forma φɶ ( x ) = 2 1 1 2 + 2 1 x . O
x2 − x1 x2 − x1
formulare utilă a funcŃiei de interpolare se va obŃine dacă se reordonează
termenii, urmărind separarea termenilor ce depind de aspectul geometric
(abscisele x1 şi x2) de cei care depind strict de funcŃia care se interpolează (φ1
şi φ2).
x2 − x x − x1 φ 
φɶ ( x ) = φ1 + φ2 = N1φ1 + N 2φ2 = [ N1 N 2 ]  1  =  N  {φ} .
x2 − x1 x2 − x1 φ2 
x2 − x x − x1
FuncŃiile astfel obŃinute, N1 = şi N 2 = , care depind numai
x2 − x1 x2 − x1
de abscisele x1 şi x2 (în general de coordonatele ce delimitează domeniul
elementului finit) reprezintă o descriere pur geometrică a domeniului,
independentă de valorile nodale (φ1 şi φ2) şi se numesc funcŃii de formă. Se
pune astfel în evidenŃă o parte variabilă – vectorul linie al funcŃiilor de formă
– şi cea care conŃine parametrii constanŃi ai funcŃiei de interpolare. Prin
urmare pentru a obŃine variaŃia funcŃiei este suficient să se deriveze funcŃiile
de formă.
d φ [N ]{φ }  d N 1 d N 2 
~
 1 
= = {φ} = − 1 {φ } =
1
[− 1 1]{φ }
dx dx  dx dx   x 2 − x1 x 2 − x1  x 2 − x1

ProprietăŃi ale funcŃiilor de formă


FuncŃiile de formă vor fi polinoame de acelaşi grad ca şi funcŃiile de
interpolare.
x2 − x x − x1
Suma funcŃiile de formă este egală cu 1. + =1
x 2 − x1 x 2 − x1
Într-un nod n funcŃia Nn=1, iar celelalte funcŃii Nj=0 pentru j≠n
98 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

11.5 Coordonate naturale. Sistem de axe normalizat


În analiza cu elemente finite se folosesc deseori sisteme de coordonate
locale care-şi au originea în centrul de greutate al elementului. Un tip
special de coordonate locale sunt cele numite coordonate naturale
(normalizate), denumite şi coordonate de lungime pentru elementele
unidimensionale, coordonate de arie în cazul celor bidimensionale şi de
volum pentru elementele spaŃiale.
La folosirea sistemul de axe normalizat, poziŃia unui punct din
cuprinsul elementului finit este exprimată printr-un set de mărimi
adimensionale, fiind raportate la lungimi, arii sau volume. Coordonatele
normalizate au valoarea cuprinsă între -1 şi 1. Ca şi funcŃiile de formă au
valoarea 1 într-un nod şi sunt nule pentru toate celelalte noduri. Avantajul
acestui sistem de axe derivă din simplificarea operaŃiilor de integrare din
cuprinsul elementului finit.
Transformarea coordonatelor carteziene în coordonate naturale se face
astfel:
Coordonata unidimensională:
Se mută originea sistemului cartezian prin translaŃia x = x−L ,
2
coordonatele extreme ale domeniului devenind x1 = − L şi x2 = L .
2 2
Se defineşte o abscisă adimensională r, obŃinută prin împărŃirea lui
x la L . Astfel limitele domeniului vor fi cuprinse între -1 şi 1.
2
φ φ φ φ

φ2 φ2 φ2
φ1 φ1 φ1
1 2 x 1 2 x 1 2 r
x1=0 x2=L x1 = − L 0 x2 = L r = −1 0 r =1
2 2
Fig. 46 Transformarea coordonatelor carteziene în coordonate naturale pentru
elemente unidimensionale

Coordonate bidimensionale
Se consideră un domeniu de formă dreptunghiulară de laturi 2a şi 2b.
Se mută originea sistemului de coordonate cartezian în centrul
dreptunghiului x = x − a şi y = y − b . Coordonatele adimensionale rezultă din
CONCEPTE ALE METODEI ELEMENTULUI FINIT 99

rapoartele = ( x − a)
r=x şi s = y = ( y − b) . Ca urmare, domeniul
a a b b
reprezentat de dreptunghi se transformă într-un pătrat numit pătrat de
referinŃă.

y s
y
4 3 4 3 r=-1, s=1 r=1,s=1

b x 1
2b
r
x b
1 2 1 2 1
2a a a
r=-1,s=-1 r=1,s=-1
1 1
1
Fig. 47 Transformarea coordonatelor carteziene în coordonate naturale pentru
elemente bidimensionale

In multe situaŃii funcŃiile de interpolare se descriu în acest sistem de


axe, după care trebuie transferate în sistemul cartezian în care se face
descrierea geometrică a structurii.

Utilizarea elementelor finite definite în coordonate normalizate


necesită definirea a două funcŃii de interpolare: una pentru aproximarea
deplasărilor şi una pentru descrierea geometrică. Dacă cele două funcŃii de
interpolare sunt de acelaşi grad, elementele se numesc izoparametrice.
Dacă funcŃia de interpolare pentru aproximarea deplasărilor este de
grad superior funcŃiei de formă care permite descrierea geometrică a
elementului, este cazul elementelor supraparametrice (de exemplu dacă
elementul are laturi rectilinii, pentru descrierea geometrică se pot folosi
funcŃii liniare, dar funcŃia de interpolare pentru deplasări va conduce la
rezultate mai bune dacă se utilizează funcŃii pătratice).
SituaŃia în care gradul funcŃiei de interpolare pentru deplasări este
mai mic decât gradul funcŃiei de formă folosit pentru aproximarea
geometrică corespunde elementelor subparametrice (funcŃie de interpolare
liniară şi funcŃie de formă pătratică).
100 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

12 MODELAREA CU ELEMENT FINIT


În modelarea cu element finit discretizarea rezolvă doar aspectul
geometric al problemei, aspectul fizic, de comportare, fiind introdus prin
modelele matematice ale proprietăŃilor de material. AcurateŃea analizei cu
MEF depinde de idealizările şi simplificările făcute, iar descrierea
matematică potrivită a proprietăŃilor de material reprezintă un aspect
important al analizei cu element finit. ProprietăŃile necesare definirii
modelului depind de tipul de analiză efectuat. De exemplu densitatea
masică este indispensabilă în cazul analizelor dinamice. Analiza cu element
finit solicită şi alte proprietăŃi geometrice şi fizice ca: arii transversale,
momente de inerŃie, grosimi ale plăcilor, constante de elasticitate, coeficienŃi
de frecare.
Rezultatele numerice ale analizei cu element finit se obŃin introducând
proprietăŃile de material în relaŃiile constitutive (relaŃii care leagă tensiunile
de deformaŃii).
Modelul cel mai simplu este modelul liniar elastic pentru care relaŃia
constitutivă este legea lui Hooke. Modelul mecanic ataşat constă într-un
resort. Alte modele sunt reprezentate în Fig. 48 şi se va prezenta o descriere
scurtă a acestora:
• Model elastic neliniar sau variabil elastic este caracterizat de o
relaŃie neliniară σ=σ(ε), şi are drept caz particular modelul
biliniar pentru care comportarea e descrisă de două constante
elastice E1 si E2. Modelul (b1) din Fig. 48 corespunde
pământurilor şi umpluturilor, la care modulele de elasticitate
diferă înainte (σ<σp) şi după producerea plasticizării (σ>σp).
Modelul (b2) corespunde rocilor cu fisuraŃie orientată la care
constantele elastice diferă înainte (E1) şi după închiderea
fisurilor (E2).
• Modelul elasto-platic este caracterizat de un comportament
elastic până la atingerea unei stări limită de tensiune σp, urmat
de un comportament plastic cu deformaŃii specifice remanente.
Modelul mecanic constă dintr-un resort şi o patină. Până la
atingerea tensiunii limită deformaŃia este controlată de resort,
după depăşirea limitei deformaŃia creşte nelimitat. Modelul (c1)
reprezintă o formă simplificată – modelul elastic perfect plastic –
MODELAREA CU ELEMENT FINIT 101

la care după atingerea plasticităŃii deformaŃiile specifice sunt


nedefinite. În cazul rocilor, cărora le corespunde modelul (c2)
acest model mai introduce şi o reducere a rezistenŃelor în zona
plastică, produsă prin pierderea coeziunii.
• Modelul vîsco-elastic: comportament elastic al materialelor la
care se asociază şi deformaŃii în timp, indiferent de nivelul
eforturilor. Viteza de deformaŃie depinde de mărimea eforturilor
dar şi de „istoria” încărcărilor la care a fost supus materialul. La
descărcare deformaŃiile elastice se anulează, iar cele vâscoase se
„recuperează” în timp. Modelul mecanic ataşat este compus
dintr-un resort înseriat cu o combinaŃie paralelă resort-piston
de tip Maxwell.
σ E σ

E ε εe

a) liniar elastic
σ σ
σ=σ(ε) E2
σp σf E2
σ E(σ) σ
ε εe E1 ε E1 ε

b) variabil elastic b1) b2)

σ σ σ

σp σp
σp εp σp σ
E(σ)
σf
E ε εe E1 ε ε
εp
c) elasto plastic c1) c2)
ε
σ=σ(ε)
σ
E σ εve
σ
ε εe t t
εe εve
d) vâsco elastic
Fig. 48 Modele de material: curbe caracteristice şi modele mecanice ataşate [7]
102 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

12.1 ProprietăŃi elastice de material


Comportarea materialului se poate considera elastică dacă deplasările
variază proporŃional cu încărcările aplicate şi dacă revine la forma
nedeformată după îndepărtarea încărcărilor.
{σ} = [D] {ε - εt}
unde: [D] - matricea de elasticitate, {σ} - vectorul tensiunii totale, {ε} –
vectorul deformaŃiilor totale, {εt}- vectorul deformaŃiilor termice.
Această lege reprezintă o aproximare valabilă pentru multe materiale,
atât timp cât deformaŃiile sunt mici.
Dacă proprietăŃile de material nu variază funcŃie de direcŃie,
materialul se numeşte izotrop. În acest caz, fiecărei direcŃii îi corespund
aceleaşi valori pentru modulul de elasticitate, coeficientul lui Poisson,
coeficientul de dilatare termică, coeficientul de conductivitate termică , etc.
Pentru a defini materiale elastice izotrope sunt suficienŃi doi
coeficienŃi independenŃi dintre cei trei : modulul de elasticitate, Ex,
coeficientul lui Poisson, νxy, coeficientul de elasticitate transversal, Gxy, între
care există relaŃia E = 2G(1 + ν). SemnificaŃia unor caracteristici de material
este redată sugestiv în Fig. 49
Încărcare uniaxială pe epruvetă cilindrică
σ1
• Modulul lui Young sau modul de elasticitate longitudinal E =
ε1
ε2
• Coeficientul lui Poisson sau coeficient de contracŃie transversal ν = −
ε1

ForŃă tăietoare aplicată unei epruvete cubice


τ E
• Modulul de elasticitate transversal G = =
γ 2(1 +ν )

Compresiune izotropică pe prismă cubică


σ 2G (1 +ν )
• Modulul volumic K = = unde ε vol este deformaŃia
ε vol 3(1 − 2ν )
volumetrică

Compresiune confinată
σ 1 2G (1 −ν )
• Modulul de deformaŃie edometric M = =
ε1 1 − 2ν

Fig. 49 ProprietăŃi de material şi determinarea acestora


MODELAREA CU ELEMENT FINIT 103

Pentru lichide legea lui Hooke se foloseşte în special sub forma


p σx +σ y +σz
εv =
; p= (12.1)
K 3
iar valoarea medie pentru K este de 2100N/mm2
În rezolvarea automată, pentru formulare matricială, tensorii
tensiunilor (eforturilor unitare) şi ai deformaŃiilor specifice sunt înlocuiŃi cu
vectori de câte şase componente.

σ xx   ε xx 
σ  ε 
σ xx σ xy σ xz   yy  ε xx ε xy ε xz   yy 
  σ    ε 
σ yx σ yy σ yz  →  zz 
σ ε yx ε yy ε yz  →  zz 

(12.2)
σ zx σ xy
 σ zz   xy  ε zx
 ε xy ε zz   xy 
σ yz   2ε yz 
   
σ zx   2ε zx 

Dacă câmpul de temperatură nu este uniform, legea lui Hooke se scrie

1 −ν ν ν 0 0 0 
 ν 1 −ν ν 
σ xx   0 0 0   ε xx  1 
   ν ν 1 −ν  ε  1 
σ yy 
0 0 0
   yy   
 σ zz  1 − 2ν
E  0 0 0 0 0   ε zz  − Eα T 1 
 =    2ε  1 − 2ν   (12.3)
σ xy  (1 + ν )(1 − 2ν ) 
2
  xy  0 
σ yz  1 − 2ν
 0 0 0 0 0   2ε yz  0 
   2    
σ zx   
1 − 2ν  
2ε zx  0 
 0 0 0 0 0 
 2 

12.2 Stări de eforturi bidimensionale


Pentru probleme cu încărcări dispuse în plan, analiza cu element finit
este de multe ori realizată folosind elemente plane, pentru care se vor aplica
relaŃii constitutive exprimate bidimensional. In aceste cazuri rezultă stări de
eforturi bidimensionale, care pot fi de două tipuri.
Stare plană de tensiuni în planul xy se realizează când componentele
tensiunii după axa z se anulează, iar deformaŃiile după axa normală εz sunt
libere. Apare în plăci plane subŃiri, încărcate pe contur, simetric faŃă de
planul median al plăcii, bare drepte solicitate la răsucire, bare drepte
solicitate la încovoiere simplă Dacă nu se Ńine cont de variaŃia de
104 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

temperatură şi se introduc notaŃiile mai simple, σ x = σ xx , σ y = σ yy , τ xy = σ xy ,


γ xy = 2ε xy relaŃia constitutivă se exprimă:
 
σ x  1 ν 0   εx 
   E  
σ y  = 1 −ν 2
ν 1 0  εy  (12.4)
τ xy  1 −ν  γ xy 
  0 0 
 2 
iar deformaŃia specifică perpendiculară pe planul piesei subŃiri:
ν
εz = −
E
(σ x +σ y ) (12.5)

P
y

x
Fig. 50 Stare plană de tensiuni

Starea plană de deformaŃii se realizează într-un corp ale cărui


dimensiuni după o direcŃie sunt foarte mari, aşa încât forŃele masice nu
variază după z, de exemplu într-o piesă cilindrică de lungime infinită după
axa z, încărcată cu sarcini în planurile xy, fără a depinde de z. Ca alte
exemple de stări plane de deformaŃii se mai pot cita: zidul de sprijin supus
presiunilor laterale, tunelul şi conductele îngropate, ruloul cilindric
comprimat în plan diametral, diguri, terasamente. În ipoteza că acŃiunea
forŃelor exterioare nu variază de-a lungul corpului, în calcule se ia în
considerare o „felie” cuprinsă între două secŃiuni aflate la o distanŃă egală
cu unitatea. Deplasările în plan transversal sunt independente de
coordonata longitudinală, iar deplasările după axa z sunt împiedicate
 
σ x  1 −ν ν 0  εx 
  E   
σ y  = (1 + ν )(1 − 2ν )  ν 1 −ν 0  εy  (12.6)
τ xy   1 − 2ν  γ xy 
   0 0 
 2 
Tensiunea după direcŃia z se poate calcula dacă σx şi σy sunt cunoscute.
σ z = ν (σ x + σ y ) (12.7)
MODELAREA CU ELEMENT FINIT 105

1m
y z
y

εz=0
x

Fig. 51 Structuri în starea plană de deformaŃii

Atât pentru starea plană de tensiuni cât şi pentru starea plană de


deformaŃii, legea lui Hooke poate fi redată într-o unică expresie matricială
σ = D ⋅ ε unde expresia matricei de elasticitate D are forme diferite pentru
cele două stări de tensiune.

12.3 NoŃiuni legate de modelarea neliniarităŃii


În realitate, toate structurile se comportă neliniar în anumite condiŃii.
De cele mai multe ori, în timpul exploatării nu este depăşită limita de
liniaritate şi atunci este adecvată analiza liniară. Sunt însă situaŃii în care o
modelare liniară conduce la rezultate eronate şi atunci se impune o analiză
neliniară.
În cele ce urmează se prezintă principalele categorii de neliniaritate,
funcŃie de sursa care o generează:
• Neliniaritatea geometrică este efectul deplasărilor mari.
Structurile supuse deplasărilor mari pot avea modificări
semnificative ale geometriei structurii ce conduc la un răspuns
neliniar în sensul rigidizării (întăririi) sau plastifierii (înmuierii).
De exemplu, Fig. 52a ilustrează o rigidizare ce se manifestă la
creşterea încărcărilor aplicate, în timp ce arcul din Fig. 52b
arcul suferă mai întâi o plasticizare urmată apoi de rigidizare.
• În cazul neliniarităŃii de material răspunsul la acŃiunile statice
sau dinamice se caracterizează prin aceea că tensiunile nu sunt
proporŃionale cu deformaŃiile specifice. Comportarea neliniară a
materialelor are drept posibile cauze dependenŃa relaŃiilor
tensiuni-deformaŃii de:
 drumul parcurs de încărcare (load history) (în problemele
de plasticitate);
 durata încărcării (în cazul analizei de fluaj).
106 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Acest tip de neliniaritate se poate implementa folosindu-se diferite


relaŃii constitutive şi atât deformaŃiile cât şi deplasările sunt mici.
De exemplu plastifierea conexiunilor stâlpi-grinzi în timpul
cutremurului este o aplicaŃie în care neliniaritatea de material este
potrivită (Fig. 53).
• Neliniaritatea de contact se ocupă de modificarea naturii
condiŃiilor de margine în cazul impactului (vezi Fig. 54) sau
pentru structuri oscilante. Analiza cu element finit presupune
în acest caz folosirea unor elemente speciale de tip GAP.
P

neliniar

liniar
(a)
D

liniar

neliniar

(b)
Fig. 52 Neliniaritate geometrică: P- forta, D - deplasare

timp

Forte aplicate Curba tensiuni deformaŃii


Fig. 53 Neliniaritate de material
MODELAREA CU ELEMENT FINIT 107

Fig. 54 Ciocnirea a două structuri în timpul unei mişcări seismice - neliniaritate de


contact

Pentru analiza neliniară încărcările sunt aplicate în etape succesive,


sub forma unor curbe ale încărcărilor funcŃie de timp (“time curve”).

Matricea de rigiditate în cazul analizei neliniare


Dacă în cazul ipotezei micilor deformaŃii deplasările şi deformaŃii sunt
atât de mici, încât modificarea orientării spaŃiale a elementului e neglijabilă
iar matricea de rigiditate a structurii e constantă pe parcursul analizei, în
cazul problemelor neliniare, matricea de rigiditate nu mai este constantă.
În cazul neliniarităŃii geometrice, pe parcursul etapelor de încărcare,
structura este deplasată din poziŃia sa iniŃială şi coordonatele nodale se
modifică ceea ce conduce la deformarea elementelor şi modificarea orientării
spaŃiale.
În cazul deformaŃiilor finite matricele de rigiditate elementare se
modifică ca urmare a modificării formei elementelor şi prin urmare se
modifică şi matricea de rigiditate generală.
În cazul deformaŃiilor mici şi a curburilor mari matricea de rigiditate
generală se modifică ca urmare a modificării orientării spaŃiale a matricelor
elementare.
Considerarea modificărilor de geometrie se face prin intermediul
tensorul deformaŃiilor Green Lagrange şi a tensorului conjugat al tensiunilor
Piola-Kirchoff sau Cauchy.

ProprietăŃi de material
Neliniaritatea de material se introduce prin intermediul relaŃiilor
constitutive. Iată câteva exemple:
• Modelul de comportare elastic - perfect plastic Drucker-Prager
poate fi folosit pentru redarea comportării materialelor
granulare (mecanica pământurilor). În ecuaŃia constitutivă
108 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

intervin coeficienŃi care depind de doi parametrii de material:


coeziunea şi unghiul de frecare internă.
• Modelul plastic von Misses este utilizat pentru a descrie
comportarea metalelor. Modelul se poate defini ca biliniar sau
multiliniar:
• modelul biliniar: necesită definirea a două mărimi de
material: tensiunea limită de curgere, σy, şi modulul tangent
de elasticitate, Et (vezi );
• modelul multiliniar se defineşte prin intermediul curbei de
material (vezi Fig. 55)

(a) (b)
Fig. 55 Model plastic von Misses: (a) model biliniar, (b) model multiliniar
ELEMENTE FINITE PLANE 109

13 ELEMENTE FINITE PLANE PENTRU PROBLEME DE


MECANICA CONSTRUCTIILOR
În problemele de mecanica structurilor funcŃiile necunoscute sau
parametrii problemei sunt deplasările. Deplasările unui punct ce aparŃine
u 
 
elementului finit  v  se exprimă în funcŃie de deplasările nodale prin
 w
 
intermediul matricei funcŃiilor de formă [N ] . Vectorul deformaŃiilor specifice
se exprimă în funcŃie de vectorul deplasărilor cu ajutorul matricei [B].
Aceasta este specifică pentru fiecare tip de element finit şi pentru fiecare
categorie de problemă şi reprezintă matricea de transformare a deplasărilor
în deformaŃii specifice.
 ∂u 
 ∂x 
 
 ∂v 
 ε x   ∂y 
ε   
 y   ∂w  u 
 ε z   ∂z   
 =  = Bv (13.1)
γ xy   + ∂u ∂v
 w 
γ yz   ∂y ∂x 
   
γ zx   ∂v + ∂w 
 ∂z ∂y 
 
 ∂w + ∂u 
 ∂x ∂z 

Pentru comportare liniar elastică este valabilă legea lui Hooke, iar
legătura dintre tensiuni şi deformaŃii specifice se face cu ajutorul matricei
constantelor elastice prin relaŃia {σ}=[D]{ε}.
De multe ori problemele spaŃiale pot fi tratate într-o primă aproximaŃie
ca probleme plane, şi de aceea în continuare se vor prezenta elemente
bidimensionale plane.
110 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

13.1 Elementul triunghiular liniar


Elementul triunghiular cu trei noduri oferă suficientă precizie pentru
unele probleme plane, iar discretizarea făcută cu elemente triunghiulare are
mai multă supleŃe în aproximarea contururilor curbe.
La problemele de stare plană în fiecare nod sunt două deplasări
necunoscute u şi v, funcŃia necunoscută fiind o mărime vectorială. Pentru
fiecare componentă există o funcŃie de aproximare de gradul întâi, de forma
φɶ = α + α x + α y deoarece pe o latură a elementului finit sunt două noduri iar
1 2 3

acest polinom se interpolează prin două noduri.

vi
ui
y,v i
vk

k uk
vj

j uj
x,u
Fig. 56 Element finit triunghiular cu trei noduri şi două grade de liberate pe nod

Numărul coeficienŃilor αi numiŃi şi coordonate generalizate este de trei


deoarece triunghiul are trei noduri. FuncŃiile de formă pentru un scalar se
obŃin impunând ca în nodurile i, j, k funcŃia să capete valorile nodale. Prin
rezolvarea sistemului în raport cu coordonatele generalizate şi separarea
termenilor ce depind de coordonatele nodurilor se obŃin următoarele funcŃii
de formă:
1 1 1
Ni = (ai + bi x + ci y ), N j = (a j + b j x + c j y ), N k = (ak + bk x + ck y )
2 Ae 2 Ae 2 Ae
unde ai = x j yk − xk yi , bi = y j − yk , ci = xk − x j
a j = xk yi − xi yk , b j = yk − yi , c j = xi − xk (13.2)
ak = xi y j − x j yi , bk = yi − y j , ck = x j − xi
1 xi yi
1
Ae = 1 x j yj
2
1 xk yk
Cu ajutorul acestor funcŃii de formă se pot exprima cele două
componente u şi v ale funcŃiei vectoriale necunoscute:
ELEMENTE FINITE PLANE 111

u = N i ui + N j u j + N k uk
(13.3)
v = N i vi + N j v j + N k vk
Vectorul funcŃiei necunoscute se poate scrie matricial:
 ui   ui 
v  v 
 i  i
u   N i 0 Nj 0 Nk 0  u j  u j 
v  =  0 Ni 0 Nj 0

N k   v j 
 = N   (13.4)
   v j 
 uk  u k 
   
 vk   vk 
în care N este matricea de formă.
VariaŃia coordonatelor unui punct ce aparŃine domeniului limitat de
elementul finit se exprimă în raport cu coordonatele nodale prin intermediul
aceleiaşi matrice a funcŃiilor de formă şi prin urmare este vorba despre un
elementul izoparametric.
 xi   xi 
y  y 
 i  i
 x   Ni 0 Nj 0 Nk 0   xj  xj 
 y =  0 Ni 0 Nj 0   =N 
Nk   y j 
(13.5)
   yj 
 xk   xk 
   
 yk   yk 
Pentru elementul triunghiular liniar se va prezenta în continuare
modul în care se poate obŃine matricea B.
Pentru starea plană, deformaŃiile specifice sunt:
 ∂u   ∂ 
   0
 εx   ∂x   ∂x 
   ∂v   ∂  u 
 ε y  =  ∂y  =  0 
∂y   v 
=
γ xy    
   ∂u ∂v   ∂ ∂
 +   
 ∂y ∂x   ∂y ∂x 
(13.6)
∂   ui 
 0 v 
 ∂x   i
 ∂   Ni 0 Nj 0 Nk 0  u j 
= 0   
∂y   0 Ni 0 Nj 0 N k   v j 

∂ ∂ u k 
   
 ∂y ∂x   vk 
112 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

∂   ∂N i ∂N j ∂N j 
 0  0 0 0 
 ∂x   ∂x ∂x ∂x 
 ∂   Ni 0 Nj 0 Nk 0  ∂N i ∂N j ∂N k 
B= 0  = 0  (13.7)
N k  
0 0
 ∂y   0 Ni 0 Nj 0 ∂y ∂y ∂y 
∂ ∂  ∂N ∂N i ∂N j ∂N j ∂N k ∂N j 
   i 
 ∂y ∂x   ∂y ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x 

bi 0 bj 0 bk 0
1  
B= 0 ci 0 cj 0 ck  =
2 Ae 
ci bi cj bj ck bk 

(13.8)
 yi − yk 0 yk − yi 0 yi − y j 0 
1  
= 0 xk − x j 0 xi − xk 0 x j − xi 
2 Ae 
 xk − x j yi − yk yk − yi xi − xk yi − y j x j − xi 

Matricea B este alcătuită din constante, care sunt coordonatele


nodurilor elementului finit.
Elementul de trei noduri se numeşte liniar. FuncŃiile de formă fiind
liniare, derivatele lor în raport cu coordonatele x şi y sunt constante şi de
aceea folosirea acestui element este limitată la probleme pentru care nu se
cere continuitatea de clasa C1.

13.2 Elementul patrulater liniar şi pătratic


Pentru un element finit patrulater cu 4 noduri, principalul rol al
funcŃiei de interpolare este de a asigura continuitatea C0 de-a lungul liniilor
de separaŃie cu celelalte elemente finite şi de aceea funcŃia trebuie să
conŃină toŃii termenii de variaŃie liniară. Dar această funcŃie trebuie descrisă
obligatoriu de 4 termeni deoarece se face interpolarea prin patru puncte şi
prin urmare, pe lângă termenii responsabili de variaŃia liniară se va
introduce un al patrulea ce reprezintă o variaŃie parabolică. Polinomul de
interpolare va avea una din expresiile de mai jos, funcŃie de sistemul de axe
faŃă de care se va exprima (cartezian sau ortogonal)
φɶ = α1 + α 2 x + α 3 y + α 4 xy
(13.9)
φɶ = α1 + α 2 r + α 3 s + α 4 rs
Identificarea coeficienŃilor se face prin introducerea coordonatelor
celor patru noduri în una ecuaŃiile (13.9).
ELEMENTE FINITE PLANE 113

y, v -1,1 s 1,1
x4,y4 x3,y3
4 3

1 2
x1,y1 x2,y2
-1,-1 1,-1
x, u
Fig. 57 Element finit patrulater liniar

Este mult mai avantajos să folosim cea de-a doua ecuaŃie, raportată la
sistemul de axe normalizat, şi din acest motiv se prezintă expresiile
funcŃiilor de interpolare deduse în coordonate normalizate.

N1 =
(1 − r )(1 − s ) N2 =
(1 + r )(1 − s )
4 4
(13.10)
N3 =
(1 + r )(1 + s )
N4 =
(1 − r )(1 + s )
4 4
Atât coordonatele globale x, y, cât şi câmpul deplasărilor nodale u, v
pot fi exprimate cu ajutorul acestor funcŃii de interpolare şi ca urmare şi
despre acest element se poate afirma că este izoparametric.

 x1 
y 
 1
 x2 
 
 x   N1 0 N2 0 N3 0 N4 0   y2 
 y =  0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4   x3 
(13.11)
  
 
 y3 
x 
 4
 y4 
114 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

 u1 
v 
 1
 u2 
 
u   N1 0 N2 0 N3 0 N4 0   v2 
v  =  0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4   u3 
(13.12)
  
 
 v3 
u 
 4
 v4 

Laturile acestui element finit se menŃin drepte şi după deformare în


condiŃiile variaŃiei liniare a deplasărilor, ceea ce reprezintă un impediment
pentru modelarea deformaŃiei la încovoiere. Un alt dezavantaj al acestui tip
de element plan este legat de discretizarea structurilor cu margini curbe.

(a) (b)
Fig. 58 Deformarea elementului finit patrulater liniar (a) în comparaŃie cu deformarea
reală a unui element supus la încovoiere (b)

Aceste impedimente sunt parŃial înlăturate în cazul elementului


patrulater pătratic (cuadratic), cu câte un nod secundar pe fiecare latură.

s
6 5
7
y r
4
8

3
2
1
x

Fig. 59 Element finit patrulater pătratic (cuadratic)

Pentru acest element finit de ordin superior, funcŃia de aproximare


trebuie să fie un polinom care să conŃină toŃi termenii de gradul 2 deoarece
pe o latură sunt trei noduri iar numărul termenilor este de 8 deoarece
ELEMENTE FINITE PLANE 115

elementul are 8 noduri. Din aceste cerinŃe rezultă că funcŃia studiată este
aproximată prin polinomul:
φɶ = α1 + α 2 r + α 3 s + α 4 r 2 + α 5 rs + α 6 s 2 + α 7 r 2 s + α8 rs 2 (13.13)
iar expresiile funcŃiilor de formă în coordonate normalizate sunt
următoarele:

N1 = −
1
4
(1 − r )(1 − s )(1 + r + s ) N5 =
1
2
(1 − r 2 ) (1 − s )
N 6 = (1 − r 2 ) (1 + s )
1 1
N 2 = − (1 + r )(1 − s )(1 − r + s )
4 2 (13.14)
N 7 = (1 + r ) (1 + s 2 )
1 1
N 3 = − (1 + r )(1 + s )(1 − r − s )
4 2
N8 = (1 − r ) (1 − s 2 )
1 1
N 4 = − (1 − r )(1 + s )(1 + r − s )
4 2

Atât pentru descrierea geometriei cât şi pentru aproximarea


deplasărilor se folosesc funcŃii de interpolare de acelaşi ordin şi prin urmare
este şi de această dată vorba de un element izoparametric. Laturile acestui
element pot fi curbe, ceea ce permite modelarea mai bună a structurilor cu
margini curbe.
116 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

14 SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA


ESA PT 2007
SCIA.ESA PT este un program de calcul al structurilor acŃionate de
încărcări statice şi/sau dinamice în concordanŃă cu normativele naŃionale şi
internaŃionale aflate în vigoare. Modelarea elementelor se bazează pe metoda
elementelor finite fără a lucra direct cu elementele finite ci cu entităŃi de sine
stătătoare ce pot fi discretizate automat, înainte de efectuarea calculului.
Programul poate fi utilizat la calculul şi dimensionarea elementelor
liniare (elemente finite de tip liniar) sau elementelor finite plane (planşee,
pereŃi, suprafeŃe curbe pe 2 direcŃii).

La introducerea datelor şi la interpretarea rezultatelor trebuie să se


Ńină seama de următoarele notaŃii si convenŃii folosite de program
• axe : globale X Y Z ; locale x y z;
• forte şi momente : Fx, Fy, Fz, Mx, My, Mz;
• rotiri şi deplasări : globale Ux, Uy, Uz, Fix, Fiy, Fiz ; locale ux,
uy, uz, fix fiy, fiz;
• forŃele externe şi deplasările sunt considerate pozitive dacă
acŃionează în sensul pozitiv al axei.

14.1 Componente de bază ale interfeŃei


InterfaŃa este alcătuita din mai multe părŃi interconectate, unele
specifice, iar în continuare se prezintă câteva din cele mai importante dintre
acestea.
Bara de statut este poziŃionată în partea inferioară a ferestrei de
aplicaŃii. Este utilizată pentru afişarea informaŃiilor despre program si/sau
despre funcŃiile in curs de desfăşurare.
Implicit, bara de statut afişează următoarele informaŃii:
• coordonatele poziŃiei cursorului în SCU in sistemul curent de
coordonate şi în sistemul de coordonate general.
• unitatea curentă de lungime (ex. metri, inch, etc.); unitatea
poate fi modificată prin pointare pe caseta corespunzătoare din
bara de statut.
• orientarea planului de lucru care poate fi modificată prin simpla
apăsare pe caseta corespunzătoare.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 117

• [Mod SNAP] care permite setarea modurilor SNAP.


• [SCU actual] care afişează SCU curent pentru fereastra activă şi
permite activarea.
• [Normativ activ] pictograma afişează steagul Ńării a cărui
normativ este activ.

Bara meniu Majoritatea funcŃiilor SCIA.ESA PT sunt accesibile din


meniu. Exista funcŃii care pot fi afişate doar din meniul ramificat sau din
barele de instrumente.

Fereastra meniu ConŃine un meniu ramificat utilizat pentru apelarea


funcŃiilor. Meniul ramificat este similar ca funcŃie barei meniu, dar este mai
uşor de utilizat.
Elementele individuale pot fi:
Serviciu deschide un alt meniu ramificat în aceeaşi fereastra; exemple:
serviciul STRUCTURA, INCARCARE, etc.
FuncŃie deschide o anumită funcŃie; exemple: FORTA CONCENTRATA,
IMBINARE INCRUCISATA, etc.
Ramura deschide ramura meniului şi afişează funcŃiile acestuia; de
exemplu, ramura FORTA CONCENTRATA oferă funcŃiile FORTA
CONCENTRATA IN NOD si FORTA CONCENTRATA PE GRINDA.
Meniul este alcătuit din ramuri principale şi posibile ramuri
secundare. Listarea ramurilor secundare sau ascunderea acestora se face la
fel ca în toate aplicaŃiile WINDOWS.
Pentru activarea unui element al unei ramuri se apasă dublu click
stânga pe numele acestuia.
Pentru închiderea unui serviciu se foloseşte butonul [Inchidere] şi
funcŃia [Esc] de doua ori.
118 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

fereastra meniu fereastra de dialog

întoarcere la meniul principal

Bara de instrumente Barele de instrumente conŃin seturi de butoane


ce pot fi utilizate pentru deschiderea funcŃiilor. Barele de instrumente pot
rămâne în poziŃii oarecare pe ecran sau pot fi blocate în anumite poziŃii.

Bara de instrumente AFISARE

Bara de instrumente
MODIFICARE GEOMETRIE
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 119

Fereastra de proprietăŃi Fereastra de proprietăŃi afişează


întotdeauna informaŃiile legate de elementele selectate sau de funcŃia
selectată şi permite modificarea rapidă a unor parametrii.
Daca este selectat un singur element, pot fi modificaŃi toŃi parametrii.
La selecŃia mai multor elemente, fereastra de proprietăŃi filtrează parametrii
şi îi afişează doar pe cei comuni tuturor elementelor.

fereasta proprietati
ptr. un reazem in nod

fereasta proprietati
ptr. functia REACTIUNI
fereasta proprietati
din serviciul REZULTATE
ptr. un element structural

Linia de comanda Linia de comanda poate fi utilizata pentru


introducerea comenzilor şi afişarea unor scurte solicitări din partea
programului.
Cel mai adesea în linia de comandă se introduc coordonatele
punctelor. La introducerea coordonatelor punctelor prin intermediul a
maxim două numere, punctul va fi considerat în planul de lucru curent.
Dacă punctul este definit prin trei valori, acesta va fi introdus în sistemul de
coordonate definit de utilizator.
Sintaxa generală pentru definirea unui punct se poate exprima ca:
[prefix] [număr] [separator] [număr] [separator] [număr],
unde pentru [prefix] există următoarele variante:
• absent – dacă se introduc coordonate absolute in SCU;
• @ - dacă se introduce coordonata relativa legată de ultimul punct
introdus, definită in SCU;
• * - dacă coordonatele se raportează la SCG;
• @* - coordonata relativa legata de ultimul punct introdus, definită
în SCG.
iar pentru [separator]:
• ; - dacă urmează o lungime;
120 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

• < - dacă urmează un unghi.

Toate informaŃiile oferite de program sunt afişate în ferestre grafice,


ferestre document şi ferestre de previzualizare. Utilizatorul poate utiliza
toate tipurile de ferestre simultan, le poate alterna sau poate utiliza doar
una, în funcŃie de necesităŃi.
Pot fi deschise simultan oricâte ferestre grafice şi ferestre document
dar numai o singură fereastră de previzualizare.

14.2 Definirea încărcărilor


Definirea încărcărilor reprezintă un capitol important în definirea
modelului. Programul SCIA ESA permite utilizatorului introducerea a
numeroase tipuri de încărcări dar acestea nu sunt definite "liber" ci trebuie
incluse în cazuri de încărcare care permit utilizarea eficientă a acestora în
definirea combinaŃiilor de încărcări. La rândul lor cazurile de încărcare
aparŃin unor grupe de încărcare.

Intr-un proiect sunt disponibile diferite tipuri de încărcări, funcŃie de


tipul de proiect (2D, 3D, etc.) si de modulele activate.
• greutate proprie - reprezintă greutatea proprie a structurii ;
• forŃe şi momente – se introduce acŃiunea forŃelor externe ;
• încărcare termica - ia în considerare diferenŃele de temperatură ;
• încărcări climatice modelează efectele fenomenelor climatice
precum vântul şi zăpada;
• deplasări ale unor puncte particulare introduc efectul unor
deplasări prestabilite pentru anumite puncte ale structurii ;

In continuare se vor face câteva precizări legate de modul de definire a


încărcărilor.

Pentru cazul de încărcare GREUTATE PROPRIE, nu este posibilă


definirea încărcărilor. Astfel, dacă TIP DE INCARCARE este setat pe
GREUTATE PROPRIE, în meniul INCARCARE toate tipurile de încărcări sunt
dezactivate.
Lista tipurilor de încărcări din meniul INCARCARE este controlată de
mai mulŃi factori: nivelul standard al interfeŃei poate ascunde unele
încărcări complicate, tipul de caz de încărcare activ controlează tipurile de
încărcări din listă.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 121

La activarea meniului INCARCARI, parametrii de vizualizare pentru


încărcări sunt activaŃi în mod automat. La iniŃializarea altei funcŃii,
programul se întoarce la modul standard de afişare: dacă parametrii de
vizualizare pentru încărcări sunt dezactivaŃi, încărcările dispar de pe ecran
dar nu dispar şi din proiect ci doar sunt ascunse. Vizualizarea încărcărilor
se poate face prin activarea parametrului corespunzător, folosind butonul
AFISARE/ASCUNDERE INCARCARI pentru fiecare caz de încărcare selectat
cu ajutorul butonului AFISARE CAZ DE INCARCARE.

Grupele de încărcare sunt importante în special pentru generarea


automată a combinaŃiilor cazurilor de încărcare. Datorită grupelor de
încărcare, utilizatorul poate indica ce cazuri de încărcare TREBUIE, NU
TREBUIE sau POT acŃiona împreuna. Grupa de încărcare poate fi atribuită
unui anumit caz de încărcare în Editorul cazurilor de încărcare.
Grupa este luată în considerare la generarea combinaŃiilor din
cazurile de încărcare definite pe baza relaŃiilor stabilite, evitându-se
introducerea cazurilor de încărcare nepotrivite.
Parametrii principali sunt:
- Relatii indică relaŃia dintre grupele de încărcări. RelaŃia poate fi:
o Impreuna Toate cazurile de încărcare din grupa de
încărcare de acest tip vor fi întotdeauna inserate în fiecare
combinaŃie noua daca cel puŃin unul dintre cazurile de
încărcare trebuie introdus.
o Exclusiv Doua cazuri de încărcare din aceeaşi grupa de
încărcări de acest tip nu vor apărea în aceeaşi combinaŃie.
o Standard Această opŃiune serveşte scopurilor
utilizatorului. Ii permite sortarea cazurilor de încărcare dar
nu afectează procesul de generare a combinaŃiilor.
- Incarcari Acest parametru indică tipul de încărcare pentru care este
folosită grupa de încărcare: permanentă sau variabilă.

Cazurile de încărcare definite în proiect pot fi combinate în


combinaŃii ale cazurilor de încărcare. CombinaŃiile pot fi folosite pentru
evaluarea rezultatelor şi verificarea normativelor în vigoare. CombinaŃiile pot
fi de diferite tipuri. Fiecare tip este folosit pentru diferite verificări.
Utilizatorul dispune de trei tipuri de combinaŃii: liniare, definite de utilizator,
definite prin normativ.
Pentru alegerea tipului de combinaŃie este important ca utilizatorul să
facă distincŃia între combinaŃiile de tip înfăşurătoare şi de tip liniar.
122 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

O combinaŃie de tip înfăşurătoare (înfăşurătoare – stare ultimă sau


înfăşurătoare – stare de serviciu) conŃine toate cazurile de încărcare indicate
de către utilizator şi combinate în toate modurile posibile, conform TIPULUI
DE ACTIUNE, TIPULUI DE INCARCARE si GRUPEI DE INCARCARE pentru
cazurile de încărcare introduse în combinaŃii. De obicei, poate fi generată
mai mult de o combinaŃie liniară pentru o înfăşurătoare.
O combinaŃie de tip liniar (liniar – stare ultima sau liniar - stare de
serviciu) defineşte o combinaŃie particulară definită de utilizator. Cazurile de
încărcare indicate sunt multiplicate prin coeficienŃii introduşi, fiind
calculată apoi suma totală. Nici o combinaŃie adiŃională nu este generată.

14.3 Model de calcul spaŃial mixt alcătuit din bare şi plăci.


In cele ce urmează se vor prezenta etapele principale necesare în faza
de preprocesare pentru analiza statică şi seismică a structurii din figura de
mai jos. Stâlpii au secŃiuni rectangulare de 40×40 cm2 şi circulare cu
diametrul de 40 cm. Riglele au secŃiuni de 30×50 cm2, iar grosimea
planşeelor este de 15 cm. Stâlpii se consideră încastraŃi la bază. Din faza de
postprocesare se va pune accentul pe vizualizarea modurilor proprii de
vibraŃie.

In acest exemplu se vor prezenta câteva elemente legate de modelarea


spaŃială:
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 123

• definirea liniilor de rastru;


• lucrul cu cataloage şabloane pentru definirea unui cadru spaŃial;
• modificarea unor elemente: distanŃe, secŃiuni;
• definirea plăcilor şi a unor elemente adiŃionale acestora: goluri, laturi
interne;
• definirea încărcării seismice;
• afişarea modurilor proprii.

1. Deoarece modelul conŃine atât cadre cât şi plăci, tipul de structură


ales este GENERAL XYZ; este necesară activarea modului DINAMICA,
SEISM.

2 Definirea rastrului (reŃelei de axe) se face activând


INSTRUMENTE\LINII RASTRU.
ReŃeaua dorită se obŃine dacă se fac setările din figura de mai jos.
124 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

3. Se definesc secŃiunile pentru stâlpi (40x40 cm2) si rigle (30x50


cm2), folosind BIBLIOTECI\SECTIUNI TRANSVERSALE.

4. Se defineşte cadrul spaŃial folosind STRUCTURA\CATALOG


SABLOANE. OpŃiunea de cadru spaŃial nu permite definirea unor deschideri
de lungimi diferite orientate după aceeaşi axă, aşa cum este necesar pentru
axa x. Vor defini deschideri identice de 3 m, urmând ca într-o etapă
următoare să modificăm această distanŃă pentru una dintre deschideri.
După definirea cadrului, programul solicită utilizatorului precizarea
punctului în care se va insera cadrul. Trebuie indicată intersecŃia A2, iar
pentru agăŃarea acesteia cu precizie se impune ca MODUL OSNAP sa fie
setat pe linii rastru.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 125

5. Se modifică distanŃa dintre stâlpi, aşa încât să obŃinem configuraŃia


propusă.
Folosind butoanele ROTITI ORIZONTAL si ROTITI VERTICAL se poate
seta vederea ca in figura de mai jos. In felul acesta se poate defini cu
uşurinŃa o fereastra de selecŃie ca cea din figura de mai jos pentru operaŃia
de mutare a stâlpilor.

Fereastra
de selectie

Rotiti
vertical
Rotiti
orizontal

ActivaŃi MODIFICARE\MUTARE, definiŃi fereastra de selecŃie (de la


stânga sus spre dreapta jos), închideŃi operaŃia de selectare folosind ESC,
126 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

după care indicaŃi drept PUNCT DE INCEPUT baza stâlpului frontal, iar ca
PUNCT DE SFARSIT intersecŃia D2.
Deoarece riglele şi stâlpii sunt conectaŃi în nodurile comune, aceasta
operaŃie are drept urmare şi alungirea riglelor legate de stâlpii mutaŃi.
O alternativă la această modalitate de mutare o reprezintă setarea vederii
după direcŃia Y, selectarea stâlpilor printr-o fereastră (setarea implică include in
fereastra de selecŃie şi elementele din fundal) şi indicarea punctului de sfârşit prin
coordonate relative: @2.5;0.

6. Modificarea secŃiunii stâlpilor A2 şi C2. Folosirea catalogului de


şabloane presupune ca pentru toŃi stâlpii să se definească aceeaşi secŃiune,
urmând ca secŃiunea unora dintre ei să se modifice ulterior. Se vor selecta
cei doi stâlpi A2 şi C2, şi din fereastra de proprietăŃi fie se alege o altă
secŃiune de lista de secŃiuni definite, fie se activează butonul care permite
editarea sau definirea de noi secŃiuni. Pentru acest exemplu suntem în
situaŃia în care trebuie definită o nouă secŃiune, de formă circulară cu
diametrul de 40 cm.
Va fi activată fereastra SECTIUNE TRANSVERSALA, se va selecta
butonul INSERARE şi astfel se poate defini o nouă secŃiune.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 127

După închiderea funcŃiei prin folosirea tastei ESC, stâlpii selectaŃi vor
avea o nouă secŃiune.

7. Pentru definirea legăturilor folosiŃi funcŃia STRUCTURA\ REAZEM\


IN NOD. Tipul de legătură ales este de tip rigid şi blochează toate
posibilităŃile de translaŃie şi rotaŃie de la baza stâlpilor.

8. Înainte de a introduce planşeul se impune mutarea sistemului de


referinŃă UCS, deoarece elementul 2D se introduce în planul XY ale UCS
128 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

curent. FolosiŃi funcŃia INSTRUMENTE\ COORDONATE LOCALE\ MUTARE.


Originea UCS se va muta în capătul superior al stâlpului circular A2.

9. Pentru a crea planşeul se foloseşte funcŃia STRUCTURA\


SUPRAFATA. Dacă nu a fost definită încă nici o grosime pentru elemente
plane, va fi iniŃializată fereastra de mai jos, după care programul solicită
primul punct de definire a conturului plan al plăcii.

Se poate activa vederea după direcŃia z, folosind butonul din bara de


instrumente AFISARE. In mod automat este activată opŃiunea POLIGON
NOU care permite definirea unui contur poligonal oarecare, aşa cum este
cazul planşeului de peste parter. Un astfel de contur se obŃine dintr-o
succesiune de linii şi curbe. În mod automat este activată opŃiunea LINIE
DREPTA NOUA.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 129

Punctele de definire se pot selecta folosind opŃiunea OSNAP LINII


RASTRU. Dar pentru a dispune de un rastru în planul de lucru, care e
situat la cota 3.15, trebuie editat rastrul actual. De aceea este recomandat
ca operaŃia de creare a planşeului să fie precedată de modificarea rastrului.
Conturul poligonal se poate realiza prin pointare cu mousul, făcând
comutarea, atunci când este necesar, între ARC CERC NOU şi LINIE
DREAPTA NOUA.
130 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

10. Geometria planşeului astfel creat este definită de margini şi de


grosime. Acolo unde marginile planşeului coincid cu cele ale riglelor, acestea
sunt îmbinate automat. Aceasta înseamnă că riglele intermediare nu pot fi
conectate cu planşeul. Pentru a realiza îmbinarea planşeului cu riglele
intermediare trebuie create laturi interne pe poziŃia acestor grinzi, folosind
funcŃia STRUCTURA\ COMPONENTE ELEMENTE 2D\ LATURA INTERNA.
Dacă nu există decât un singur planşeu, latura internă va fi asociată în mod
automat acestuia. Utilizatorul trebuie să indice pentru fiecare latură internă
două puncte de capăt.

11. In acest planşeu se va defini un gol, folosind opŃiunea GOL din


grupul de funcŃii COMPONENTE ELEMENTE 2D. Geometria golului este
obŃinută prin analogie cu geometria planşeului. In bara de instrumente se
optează pentru DREPTUNGHI, se indică drept punct de început intersecŃia
C3, iar punctul de pe diagonală se introduce prin coordonate relative: @2;-3.

12. Pe acest planşeu se vor aplica încărcări permanente de 6 kN/m2 şi


încărcări variabile de 1.5 kN/m2. Aplicarea încărcărilor începe prin definirea
cazurilor de încărcări: LC1 pentru încărcări permanente de tip STANDARD
ce fac parte din grupul LG1 şi LC2 pentru încărcări variabile (zăpada şi
încărcările utile) din grupul LG2. Aplicarea încărcărilor cu distribuŃie
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 131

uniformă pe întregul planşeu se face folosind funcŃia INCARCARE \


INCARCARE PE SUPRAFATA\ PE ELEMENT 2D. Fiecare încărcare trebuie
asociată unuia din cazurile de încărcare definite.

13. Definirea plăcii peste etaj necesită modificarea sistemului de


referinŃă UCS la cota 6.30. FolosiŃi funcŃia INSTRUMENTE\ COORDONATE
LOCALE\ MUTARE. Originea UCS se va muta în capătul superior al
stâlpului rectangular A2. Definirea plăcii se poate face folosind opŃiunea
DREPTUNGHI şi indicarea colŃurilor opuse prin selectarea capetelor
stâlpilor. Şi pentru această placă se vor defini două laturi interne. Pe
această placă se vor aplica încărcări cu distribuŃie uniformă: permanentă de
5.6kN/m2 (LC1) şi zăpada de 2 kN/m2 (LC2).
132 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

14. Definirea geometriei pentru modelul de calcul este încheiată şi pentru


conectarea tuturor elementelor se va folosi funcŃia IMBINARE
ELEMENTE NODURI din meniul STRUCTURA.

Obs. Pentru determinarea eforturilor din gruparea fundamentală, faza de


preprocesare ar fi încheiată. Dar pentru a calcula eforturile
corespunzătoare grupării speciale este necesară definirea încărcărilor
accidentale, respectiv a seismului.

15. Crearea maselor din încărcări şi definirea combinaŃiilor grupelor


de masă sunt operaŃii strict necesare pentru definirea oricărei acŃiuni
dinamice. Numai după definirea combinaŃiilor grupelor de masă va deveni
activă opŃiunea DINAMIC pentru TIP INCARCARE. SelectaŃi modulul
DINAMICA (care este activat numai dacă in PROIECT se activează
ACTIVARE MODULE), submodulul MASE. Va fi iniŃializată automat funcŃia
GRUPE DE MASE, care permite crearea grupelor de masă din cazurile de
încărcări statice deja definite.

ActivaŃi COMBINATII ALE GRUPELOR DE MASE pentru a crea o


combinaŃie între grupele de mase generate. Definirea combinaŃiilor de masă
se face asemănător combinaŃiilor cazurilor de încărcări. Coeficientul de
calcul al masei din încărcări variabile îl vom modifica la valoarea 0.4
(conform prevederilor din CR0-2005).
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 133

16.Definirea acŃiunii seismice pe baza spectrelor de proiectare se face


folosind funcŃia CAZURI DE INCARCARE\ LOAD CASES

Bifarea opŃiunii SPECTRU SEISMIC PE X deschide fereastra SPECTRU


SEISMIC.
134 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

In mod asemănător se va defini şi acŃiunea seismică după direcŃia y.


Pentru cele două direcŃii din plan se va folosi acelaşi spectru de proiectare.
Prin urmare, este suficientă modificarea direcŃiei fără a se modifica
parametrii de cod.

17. In acest exemplu se vor defini două combinaŃii: CO1 numită


fundamentală de tip liniar si una numita CO2, numita specială, de tip
înfăşurătoare.

In imaginea următoare se pune în evidenŃă semnificaŃia înfăşurătoarei


prin DESCOMPUNE IN LINIAR care generează pentru combinaŃia CO2 un
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 135

număr de18 combinaŃii liniare. Se prezintă alcătuirea ultimelor 3 combinaŃii


din lista.
136 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

18. La efectuarea calculului, în fereastra deschisă de funcŃia SETARI


SI CALCUL\ CALCUL, se observă că faŃă de exemplul de Cap. 13, a devenit
activă şi opŃiunea VIBREATII LIBERE. Acest lucru se datorează definirii
maselor, a căror existenŃa permite efectuarea calculelor dinamice. ModificaŃi
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 137

opŃiunile implicite ale analizei, prin selectarea butonului EDITARE ANALIZA,


modificând numărul frecvenŃelor proprii la 8, în loc de 4.

Selectând CALCUL LINIAR vor fi efectuate şi calculele pentru VIBRATII


LIBERE sau pentru orice alt tip de calcul activ, aflat sub butonul selectat.
Dacă se selectează VIBRATII LIBERE, vor fi disponibile numai rezultatele
corespunzătoare acestui tip de calcul, calculul static liniar nefiind efectuat.

19. Pentru etapa de postprocesare, ar fi de preferat ca reŃeaua liniilor


de rastru să fie ascunsă. ActivaŃi INSTRUMENTE\ LINII RASTRU şi bifaŃi
caseta VIZIBIL.
138 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

20. Din multitudinea de rezultate disponibile ne vom opri asupra celor


specifice calculului dinamic (VIBRATII LIBERE) şi anume afişarea modurilor
proprii de vibraŃie. Descrierea modurilor proprii se face prin perioade proprii
(valori proprii) şi prin forme deformate asociate fiecărei perioade proprii
(vectori proprii).
Valorile primelor 8 perioade proprii de vibraŃie se obŃin selectând
sfuncŃia FRECVENTE PROPRII care va afişa următorul tabel.

Pentru a afişa formele deformate corespunzătoare celor 8 moduri


proprii calculate, se selectează REZULTATE\ ELEMENTE LINIARE 2D\
DEFORMAREA NODURILOR. Alte setări importante se fac în fereastra
PROPRIETATI, aşa cum sunt puse în evidenŃă mai jos.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 139

OscilaŃia liberă corespunzătoare acestui prim mod de vibraŃie poate fi


vizualizată dinamic, selectând VIZUALIZARE\ FEREASTRA ANIMATIE
NOUA, butonul PORNIRE ANIMATIE.
Formele deformate asociate celorlalte moduri de vibraŃie se obŃin
modificând pe rând COMBINATII MASE de la CM1/1 la CM1/8.

14.4 Placa pe mediu elastic


In acest exemplu se va prezenta analiza unei plăci pe mediu elastic.
Placa supusă analizei reprezintă fundaŃia de tip radier pentru o structură
S+P+8E. Radierul are o grosime de 75 cm, iar pereŃii subsolului au grosimi
de 25 cm şi înălŃimi de 3 m. In vederea obŃinerii eforturilor de dimensionare
a radierului, s-a modelat infrastructura clădirii ca o placă pe mediu elastic,
iar pereŃii din subsol s-au schematizat ca nervuri dispuse în planul
radierului, pentru care se va Ńine cont de conlucrarea cu radierul pe o lăŃime
egală cu de trei ori înălŃimea plăcii de o parte şi de alta a inimii.
Încărcările constau în forŃe concentrate transmise de stâlpii
suprastructurii şi din forŃe distribuite uniform pe suprafaŃă.
Acest exemplu permite însuşirea cunoştinŃelor legate de:
- definirea unei plăci pe mediu elastic;
- definirea componentelor adiŃionale plăcilor precum nervuri şi noduri
interne;
- controlul reŃelei de elemente finite;
- calculul ariei de armătură.

1. La crearea proiectului se va defini ca tip de structură PLACA XY,


nivel de proiect AVANSAT, iar ca modul adiŃional se va activa TEREN\
INRERACTIUNE SOL.

2. Pentru definirea plăcii de formă dreptunghiulară, se vor defini


grosimea plăcii, punctul de inserare în originea sistemului de coordonate şi
colŃul opus introdus prin coordonate relative la ultimul punct introdus:
@17.30;14.30.

3. Definirea axelor construcŃiei, cu originea în coordonatele 0.4,0.4.


140 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Această reŃea va servi la definirea axelor nervurilor ce reprezintă


pereŃii interiori ai subsolului şi la definirea nodurilor în care se aplică forŃele
concentrate ce schematizează eforturile axiale transmise de stâlpii
suprastructurii.

4. Definirea nervurilor ce schematizează pereŃii exteriori de subsol, se


face selectând STRUCTURA\ COMPONENTE ELEMENTE 2D\ GRINDA
PLACA.
Deoarece în proiect n-a fost definită încă nici-o secŃiune transversală,
este deschisă automat funcŃia SECTIUNE TRANVERSALA care va permite
definirea secŃiunii peretelui de subsol (250mm ×3000mm).
Meniul deschis pentru definirea nervurii are configuraŃia din
următoarea figură.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 141

După ce se defineşte o nervură având drept capete două colŃuri ale


plăcii de pe aceeaşi latură, rezultă următorul model.

Pentru a defini o nervură extinsă doar în partea de sus a plăcii trebuie


setată alinierea nervurii, dar această opŃiune nu este disponibilă în funcŃia
deschisă anterior. OpŃiunea de aliniere pentru nervuri devine activă pentru
o structură de tip GENERAL XYZ. ActivaŃi Proiect şi modificaŃi tipul de
structură.
Pentru acest tip de structură, fereastra GRINDA PLACA are o altă
configuraŃie:
142 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Nervura deja creată se poate modifica folosind fereastra PROPRIETAłI


în care va fi disponibilă şi opŃiunea pentru aliniere.

5. După trasarea celorlalte trei nervuri marginale, axele celor 4


nervuri trebuie mutate cu 22.5 cm spre interior, pentru a rezulta o distanŃă
de 10 cm între faŃa exterioară a peretelui de subsol şi marginea plăcii.

6. Modelul rezultat şi prezentat în figura de mai jos necesită tăierea


segmentelor extinse în afara intersecŃiei nervurilor.

Pentru această operaŃie se activează din meniul superior


MODIFICARE\ TAIERE LA INTERSECTIE şi vor fi selectate, pe rând, cele
patru nervuri. In felul acesta fiecare nervură a fost secŃionată în fiecare
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 143

punct de intersecŃie. Elementele situate dincolo de intersecŃii vor şterse


folosind tasta DEL sau funcŃia STERGERE din meniul MODIFICARE.

7. Se definesc nervurile ce schematizează pereŃii interiori. Axele


acestora coincid cu axele structurii. Pentru a extinde aceste nervuri, aşa
încât să se intersecteze cu nervurile marginale se foloseşte MODIFICARE\
EXTINDERE. In prima mulŃime de selecŃie se vor introduce pe rând
elementele către care se face extensia (cele patru nervuri marginale), după
care se selectează pe rând câte o extremitate a nervurilor ce urmează a fi
extinse.

8. SelectaŃi COMPONENTE ELEMNETE 2D\ NOD INTERIOR pentru a


defini noduri interioare ataşate plăcii la fiecare intersecŃie a liniilor
rastru.

9. Definirea rezemării de tip mediu elastic se face selectând


STRUCTURA\ REAZAM\ RADIER(FUNDATIE ELATICA). Această ramură
este prezentă numai dacă este activat modulul TEREN \ INRERACTIUNE
SOL şi numai după ce sunt create în proiect elemente structurale 2D (plăci
sau pereŃi). Este activată fereastra STRATURI SOL care permite definirea
caracteristicilor terenului de fundare în trei moduri.
• Individual: terenul de fundare va fi caracterizat de parametrii definiŃi de
utilizator. Din baza de date a programului se pot introduce anumite tipuri de sol
cu proprietăŃi predefinite.
• Soilin: Pentru un astfel de reazem, interacŃiunea dintre structură şi terenul de
fundare este realizată prin intermediul modulului SOILIN. Parametrii C1z, C2x,
C2y sunt calculaŃi cu ajutorul modulului SOILIN iar parametrii C1x si C1y sunt
definiŃi în Setari\ Calcul
• Ambele: Ambele tipuri menŃionate mai sus sunt combinate pe aceeaşi placă.
Utilizatorul stabileşte care dintre parametrii C vor fi definiŃi de către el şi care
144 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

vor fi calculaŃi utilizând modulul SOILIN. Parametrii pot fi definiŃi în Setari \


Calcul. Parametrii C introduşi cu valoarea zero vor fi calculaŃi în modulul
SOILIN. Parametrii diferiŃi de zero vor fi consideraŃi ca introduşi. Parametrii C1x
si C1y sunt INTOTDEAUNA definiŃi de utilizator. Nu pot fi calculaŃi de modulul
SOILIN.
CoeficienŃii C reprezintă coeficienŃi de pat la solicitări dinamice:
• C1x, C1y, C1z reprezintă rezistenŃa terenului la deplasări de translaŃie după
suprafaŃa de contact cu terenul, (C1x C1y), respectiv normal la plan (C1z).
• C2x, C2y, C2z reprezintă rezistenŃa terenului la deplasări din rotaŃia
fundaŃiei în jurul unui ax cuprins în suprafaŃa de contact cu terenul (C2x,
C2y regăsit în tabelele geologice ca Cϕ), respectiv în jurul unui ax normal pe
suprafaŃa de contact cu terenul (C2z sau Cψ)
• De regulă C1x=C1y şi C2x=C2y.
In acest exemplu se va opta pentru modul INDIVIDUAL de definire a
caracteristicilor terenului de fundare, prin preluarea unui tip de teren din
baza de date a programului.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 145

10. In acest exemplu se vor introduce următoarele încărcări, atribuite


unui număr de trei cazuri de încărcare:
• forŃe concentrate aplicate în noduri, definite ca permanente
(corespunzătoare eforturilor axiale transmise de stâlpi): 381kN
pentru stâlpii din colturi, 671kN pentru stâlpii laterali, 1246kN
pentru stâlpii centrali (LC1);
• greutatea proprie pentru elementele structurale modelate (LC2);
• încărcare distribuită pe suprafaŃă cu intensitatea de 3kN/m2,
corespunzător ochiului de placă delimitat de axele B,C, 2 şi 3 (LC3)
Pentru definirea încărcării pe suprafaŃă se va folosi INCARCARE\
INCARCARE PE SUPRAFATA\ LIBER. Se vor indica pe rând punctele ce
definesc poligonul ce reprezintă conturul suprafeŃei pe care se va aplica
încărcarea.

Cele trei cazuri de încărcare vor defini o combinaŃie CO1 de tip liniar
stare ultimă: LC1 + 1.35 LC2 + 1.5LC3
146 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

11. SelectaŃi din serviciul STRUCTURA, funcŃia IMBINARE


ELEMENTE/NODURI pentru a se crea conexiuni între toate elementele
intersectate.

Simbol ptr. NOD INTERIOR

Simbol ptr. NOD CONECTAT

12. În cazul în care utilizatorul nu modifică setările pentru


discretizarea structurii, reŃeaua de elemente finite este generată automat la
pornirea calcului. Controlul reŃelei de elemente finite este activ numai
pentru proiectele de nivel AVANSAT.
Se va activa SETARI SI CALCUL\ GENERARE RETEA. Pentru a
vizualiza reŃeaua generată trebuie activat din meniul VIZUALIZARE \
SETARE AFISARE PARAMETRII \SETARE VIZUALIZARE PARAMETRII
TOTAL
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 147

Dimensiunea medie implicită a laturii elementului finit 2D este de 1m.


Modificarea la 0.5m se face folosind funcŃia EDITARE RETEA din serviciul
SETARI SI CALCUL.

Actualizarea reŃelei se va face la o nouă apelare a funcŃiei GENERARE


RETEA.

OBS: Pentru versiunea în limba română traducerea opŃiunii selectare din


figura de mai sus nu este conformă cu funcŃia executată. In versiunea
din limba engleză fereastra deschidă de funcŃia EDITARE RETEA
(MESH SETUP) arată ca mai jos.

13. Se trece la efectuarea calculului liniar. Pentru setările date e


posibil ca sistemul de ecuaŃii să rezulte instabil. Problemele de instabilitate
se pot rezolva prin modificări ale setărilor de calcul sau ale celor de reŃea.
Pentru o dimensiune medie a elementului finit de 0.225 calculul poate
efectuat.

14. In continuare se vor afişa diagramele deplasărilor normale pe


planul plăcii, aşa cum se vede în figura următoare.
148 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

Pentru a diferenŃia mai bine rezultatele se selectează meniul SETARI\


UNITATI şi se modifică numărul zecimalelor afişate.

15. In următoarele două figuri sunt reprezentate diagramele de


eforturi pentru placă, în două situaŃii: fără sau cu activarea opŃiunii
nervură. Activarea acestei opŃiuni va face ca placa şi nervura să se comporte
ca un tot unitar. Pentru vizualizarea eforturilor se selectează REZULTATE\
ELEMENTE LINIARE 2D\ FORTE INTERNE.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 149

16. Eforturile ce revin nervurilor se pot vizualiza folosind REZULATE\


ELEMENTE LINIARE\DIAGRAME DE EFORTURI. Si pentru aceste eforturi
există posibilitatea de evaluare în funcŃie de lăŃimea activă, sau fără a Ńine
seama de aceasta. In cele două figuri de mai jos se observă diferenŃele
generate de aceste două setări.
150 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

17. Pentru a calcula aria de armătură necesară pentru placa


radierului trebuie dat un diametru de pornire. FuncŃia BETON\ ELEMENT
2D\ CONFIGURARE permite efectuarea Setărilor legate de stratul de
acoperire cu beton şi de diametrele propuse pentru armarea superioară şi
cea inferioară.
SCURT GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI SCIA ESA PT 151

Pentru calculul ariei necesare de armătură se foloseşte funcŃia


BETON\ ELEMENT 2D\DESIGN ELEMENT CALCUL ULS.
152 CALCULUL AUTOMAT AL STRUCTURILOR

15 BIBLIOGRAFIE

1. Blumelfeld, M. Introducere în metoda elementelor finite,


Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
2. Garbea,D. Analiză cu elemente finite, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990
3. Gheoghiu, A., Al. Statica ConstrucŃiilor, Editura tehnică,
Bucureşti, vol. III
4. Ivan, M., Vulpe, A., Statica, Stabilitatea şi Dinamica ConstrucŃiilor,
BănuŃ, V. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982
5. Massonet, Ch., Deprez Calculul structurilor la calculatoarele
G., Maquoi R., Muller, electronice. Traducere din limba franceză,
K., Fondor, G., Editura Tehnică, Bucureşti, 1959
6. Pascariu, I. Elemente finite. Concepte. AplicaŃii, Editura
Militară, Bucureşti, 1985
7. Stematiu, D. Calculul structurilor hidrotehnice prin metoda
elementului finit, Editura
8. Postelnicu
9. *** DocumentaŃie program de calcul COSMOS M
10. *** DocumentaŃie program de calcul SCIA ESA PT
10.