Sunteți pe pagina 1din 77

Violeta ROTARESCU

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI


FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I
TIINELE EDUCAIEI

DEPARTAMENTUL DE
NVMNT LA DISTAN

NEUROPSIHOLOGIE
Modul de curs ID

Lect. Dr. Violeta ROTARESCU

Universitatea din Bucureti


Editura CREDIS
2008

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Acest material este destinat uzulului studenilor Universitii


din Bucureti, forma de nvmnt la distan.
Coninutul cursului este proprietatea intelectual a
autorului/autorilor; designul, machetarea i transpunerea n
format electronic aparin Departamentului de nvmnt la
Distan al Universitii din Bucureti.

Universitatea din Bucureti


Editura CREDIS
Bd. Mihail Koglniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email: credis@credis.ro
Http://www.credis.ro

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

RAPORTUL PSIHIC CREIER

Domeniul specific al neuropsihologiei se numeste raportul psihic


creier. De aici rezulta natura sI esenta sa.
Studiul psihicului este mult mai vechi in preocuparile oamenilor decat
studiul creierului.
Studiul creierului este realizat din antchitatea tarzie (ca legat de psihic).
In secolul V i.e.n. Hippocrate sI Kroton considerau creierul necesar pentru
gandire sI ratiune iar inima utila pentru procesele afective.
In secolul II e.n., Galenus postuleaza o legatura permanenta intre psihic sI
creier. El formuleaza ipoteza localizarii directe a proceselor sI functiilor psihicului
in structurile cerebrale, astfel ca impresiile despre lumea exterioara patrund prin
ochi in ventricului cerebrali unde se cupleaza cu fluidele vitale (ficat),
transformandu-se in fluide psihice (pneuma psihicon/ pneuma loghisticon).
Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o evolutie lenta, mentinanduse mult timp la un nivel vag, ipotetic astfel ca raportarea psihicului la creier era
realizata intr-o maniera globala, fenomenologica.
De exemplu:
In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era localizat in glanda epifiza,
localizata la baza emisferei cerebrale, care avea, in compunerea lui, rol de
dispecer a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.
Willis (1664) Lancisi (1739)

corpii striati
corpul calos

Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare ideea unei localizari


distincte a proceselor psihice. Aceasta tendinta a atins punctul culminant la
anatomistul austriac Fr. Gall (1822): scoarta cerebrala este un conglomerat de
centri integratori, fiecare avand o functie psihica.

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Importanta abordarii lui Gall:


-

atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale (care


nu mai era doar o masa amorfa)

ideea despre centrii corticali inaltspecializati functionali a avut o


influenta puternica asupra teoriilor sI modelelor localizationiste de mai
tarziu.

Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari


anatomo-patologice).
Broca (1864) analiza post-mortem a creierelor a doi fosti pacienti cu
probleme grave de vorbire (afazia motorie), leziune a portiunii posterioare a
circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera cerebrala stanga, conducere
vorbirii are o localizare precisa.
Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale stangi din emisfera
cerebrala stanga provoaca lezarea capacitatii de intelegere a limbii oral (centrul
imaginilor senzoriale auditive ale cuvintelor).
Multe alte cercetari, realizate in principal de cercetatori germani, au
condus in primele decenii ale secolului XX la intarirea conceptiei localizationiste.
In anul 1934 Kleinst publica o harta cu detalierea localizarilor corticale iar
mai tarziu Vogt (1951) concepe sI sustine un model topic al organizarii creierului.
Examinarea ranitilor din cel de-al doilea razboi mondial il face pe Luria
sa intareasca ideea ca orice functie psihica se leaga de anumite structuri sI
formatiuni cerebrale, dar nuanteaza ideea localizationista, formuland ipoteza
localizarii dinamice.
In anii 60 era stapan curentul neuroanatomic afirmarea unei
corespondente stranse intre localizarea unei leziuni sI manifestarea neuro-psihopatologica. Invers, centrul afectat de care se leaga este sI centrul functiei in stare
normala.

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica clinica. O


anumita

poate sa fie produsa atat de lezarea conexiunilor dintre doua sau mai

multe asemenea structuri (unele functii psihice pot include actiunea concomitenta
sI coordonata a mai multor structuri cerebrale).
Localizarea a fost sustinuta sI de celebrele cercetari conduse de Penfield,
Gazzaniga, Sperry sI Delgado.
Penfield prin metoda stimularilor directe a unor zone corticale la pacienti
supusI unor interventii chirurgicale, a reusit sa provoace raspunsuri psihice de
foarte mare complexitate imagini vizuale, stari emotionale.
Gazzaniga & Sperry au demonstrat pentru prima data, prin sectionarea
corpului calos, specializarea functionala a celor doua emisfere cerebrale
modelul Split - brain.
In concluzie, orientarea neuroanatomica (localizationista) sustine ca:
1) functiile psihice au fiecare o reprezentare cerebrala separata
2) centrele corticale se leaga intre ele prin fascicule de substanta alba
3) efectele neuropsiho-patologice variaza, functie de lezarea centrelor,
substantei albe sau a ambelor.
Cu toate dovezile experimentale, acest model nu a dobandit o
recunoastere unanima. Daca in ceea ce priveste functiile senzoriale sI motorii
lucrurile pareau clare, in cazul functiilor complexe dovezile nu pareau destul de
solide rezultand incercarile de localizare a functiilor complexe au parut
exagerate.
Apar primele date care contrazic curentul localizationist (sec. XIX)
In polemica aparuta se implica Flourens promotorul medelului
echipotentialist (antilocalizationist).
Cercetarile realizate de Flourens, in care acest extirpa anumite portiuni ale
creierului de porumbel au aratat ca functiile care pareau pierdute astfel
reapareau dupa o vreme (fenomenul compensarii). Acesta s-a hazardat chiar sa

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

afirme ca sistemul cerebral functioneaza ca un tot amorf, nediferentiat, in ciuda


complexitatii ei, astfel ca lezarea diferitelor portiuni provoaca tulburari atat in
sfera senzoriala cat sI in cea intelectuala.
Avantajul teoremei lui Flourens este acela al solidei argumentatii
experimentale.
In secolul urmator (1929), neurofiziologul americam Lashley aduce noi
dovezi in sprijinul teoriei echipotentioliste. Extirparea de portiuni de diferite
intinderi ale scoartei cerebrale la cobai, acesta urmarea in timp evolutia tabloului
comportamental in cazul sarcinii labirint. In primele zile dupa operatie animalele
aveau tulburari semnificative ale functiilor de discriminare in intensitate,
finalmente comportamentul revenind la un nivel de eficienta bun. Compensarea
parea sa fie dependenta de intinderea suprafetei extirpate, astfel se formuleaza
forma completa a modelului echipotentialist clasic.
a) Nu exista o legatura directa intre tipul de tulburare functionala sI locul
leziunii cerebrale.
b) Esentiala in producerea tulburarilor functionale este nu locul ci
intinderea zonei lezate
c) Functional toate zonele creierului sunt echivalente
d) Tulburarile functionale provocate de leziuni limitate ale creierului au un
caracter tranzitoriu, fiind compensate prin preluarea functiilor de alte
zone, integre.

In zilele noastre,
- Modelul localizationist se regaseste in teoria asociationista
- Modelul echipotentialist se regaseste in teoria gestaltista
Nici unul din modele nu raspunde pe deplin la intrebarile pe care le ridica
raportul psihic-creier, apare un model nou supracoordonat, modelul localizarilor
dinamice. La baza lui stau ideile lui Jackson (sec. XIX) despre caracterul

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

multinivelar sI multiintegrat al functiilor psihice sI Pavlov (sec. XX) cercetarile


asupra reflexelor conditionate. Acestia doi au impus perspectiva geneticevolutionista in intelegerea relatiei dintre structura sI functie.
Perspectiva genetica, mecanismul neuronal al unei functi psihice nu este
innascut ci se constituie in cursul evolutiei filo sI autogenetice, odata cu sI pe
masura aparitiei insasI a functiei psihice. Nici functia nu trebuie privita ca un dat
sI raportata la o structura anume, in sine inerta. Ea se integreaza in structura,
ambele constituind o unitate dinamica evolutiva. Mai mult, nici functiile psihice nu
pot fi suprapuse nemijlocit peste structura anatomica a creierului. Aici rolul
practic revine proceselor nervoase fundamentale. Excitarea sI inhibitia sunt
functiile psihice care apar sI se manifesta ca rezultat al interactiunii dintre

interactiune care se realizeaza pe suprafete intinse eventual intreaga emisfera


cerebrala).
Notiunea de mozaic, introdusa de Pavlov pentru a explica neurodinamica
corticala a fost validata/confirmata de tehnicile de neuro-imaging actuale.
Desfasurarea unui anumit proces psihic este acompaniata de o modificare
continua a tabloului activismului bioelectic sI biochimic al creierului.
Anohin (1940) introduce ideea de sistem functional (functia psihicului
apare ca rezultat al incercarii de adaptare a individului la mediul ambient, trebuie
considerata un lant de operatii sI verigi, legate intre ele pe baza efectului
adaptativ final).
Descoperiri importante s-au facut sI in ceea ce priveste rolul formatiunii
reticulate (nespecifica), astfel ca o functie psihica include in realizarea ei atat
structuri specifice cat sI structuri nespecifice (care indeplinesc rol de activare /
facilitare / filtrare / selectie subcorticala sI asociere / sistematizare / integrare
plurimodala, cortical).
Luria, in lucrarile sale, considerate de referinta in neurostiintele
contemporane a dezvoltat si argumentat schema logico-operationala a modelului
localizarilor dinamice. In problema raportului dintre psihic sI creier apar:

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

un aspect fundamental (cu semnificatie metodologica majora) nici un


proces psihic simplu sau complex, nu se poate realiza in afara
creierului, a functionarii lui sub actiunea unor surse de informatie din
afara sa, astfel organizarea psihica trebuie interpretata ca expresie sI
rezultat al activitatii reflexe a creierului ca sistem (admiterea legaturilor
pe verticala sI pe orizontala intre zonele sI formatiunile neuronale).

Un aspect secundar. Raspunsuri adecvate la intrebari cum ar fi:


-

Care este mecanismul prin care se realizeaza unul sau altul din
procesele psihice ?

La nivelul carei structuri se integreaza o functie psihica sau alta


?

Raspunsurile la asemenea intrebari trebuie sa tina seama de:


-

succesiunea formarii functiilor psihice sI a structurilor neuronale


in fito sI autogeneza;

gradul de complexitate a functiilor psihice

plasticitatea functionala a structurilor cerebrale

gradele de libertate combinatorica

proprii

neuronilor

ce

alcatuiesc diferitele structuri sI zone ale creierului


Delimitam in creier structuri:
-

specializate/inchise (s-au constituit filogenetic doar pentru


indeplinirea unui anume fel de transformare functionala)

nespecializate/deschise (nu se leaga la nastere de o anume


functie ce realizeaza comunicarea intre zonele specializate)

Corespunzator avem functiile psihice:


-

cu localizare precisa sI invarianta (procese senzoriale motorii)

cu localizare relativa sau dobandita.

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Chiar sI asa, localizarea functiilor senzoriale nu are un caracter


punctiform, ci este distribuita multinivelar (deci este dinamica).
Perceptia: incepe in campul receptor sI se finalizeaza la nivelul zonelor de
asociatie ale scoartei cerebrale.
Functiile cu localizare relativa se caracterizeaza printr-un grad inalt de
complexitate sI printr-o geneza indelungata, multistadiala. Exemplu: gandirea.
Cercetarile intreprinse dupa anii 60 au demonstrat caracterul modular al
organizarii structural-functionale a scoartei cerebrale, ceea ce a intarit sI mai mult
plauzibilitatea modelului localizarilor dinamice.
Problema raportului psihic-creier nu tine numai de stabilirea existentei
unei legaturi intre anumite functii psihice sI anumite structuri neuronale. Cel mai
important sI controversat aspect se refera la natura legaturii. De-a lungul timpului
s-au confruntat doua tendinte dualiste sI monist-reductioniste.
Modelul dualist
-

bazele lui au fost puse in secolul XVII de catre Descartes. Acesta


scindeaza

in doua entitati diametral opuse: spiritul (gandirea) sI

materia (substanta).
-

principiul dualist: psihicul sI corpul sunt doua aspecte distincte, de


natura total diferita, care le face ireductibile unul la celalalt, coexistand
aidoma a doua linii paralele, dar nu se intersecteaza sI nu se
influenteaza niciodata.

Conceptia dualista este promovata din plan stiintific: evenimentele


psihice sI neurofiziologice sunt total exterioare una celeilalte,
neinfluentandu-se sI neavand puncte de corespondenta (paralelosmul
psihofizico-logic

absolut).

Paralelismul

interactionist

admite

posibilitatea ca, in anumite momente de timp unui eveniment psihic saI corespunda un eveniment neurofiziologic, sI invers, fara a-sI influenta
natura specifica.

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Reprezentanti: Sherrington sI Eccles


Sherrington imparte viata psihica in doua sfere de naturi calitativ diferite:
fenomenele inferioare (instinctuale sI reactiile senzorio-motorii) sI fenomenele
superioare ale constiintei, de natura spirituala pura, care doar coexista cu
procese fiziologice la nivelul emisferei cerebrale, fara a fi produsul acestora.
Eccles transfera problema in plan epistemiologic sI afirma ca, din punctul
de vedere al cunoasterii psihicul sI creierul trebuie abordate separat:
cunoasterea psihicului trebuie realizata separat de cunoasterea creierului intrucat
nu ne ajuta cu nimic sI nu conditioneaza calitatea cunostintelor in celalalt
domeniu.
Conceptia monista
Exista doua tendinte opuse tendinta idealist-spiritualista sI tendinta
materialist-vulgara.
Tendinta idealist-spiritualista - constiinta este factorul principal sI
determinant iar creierul este o proiectie, un derivat al spiritului.
Tendinta materialist-vulgara: creierul precede sI determina viata psihica a
carei natura este materiala (tip de afirmatie specifica - Buchner : creierul secreta
gandire in acelasI mod in care bila secreta fiere.
Aceasta a doua tendinta este extrem de viguroasa in zilele noastre; ex.
Exagerarea rolului pe care il joaca genele in dezvoltarea psihica (directia biogenetica); bio-chimia rolul neurotransmitatorilor)
Au aparut alte variante ale monismului care incercau sa depaseasca
aspectele mecaniciste ale reductionismului.
Bunge (1978) propune monismul emergentist (psihicul emerge din biologic
in anumite conditii de functionare a acestuia).
Changeux (1983) formuleaza ipoteza mecanismului psihoneural (sustine
existenta unei relatii de simetrie sI identitate intre fenomenele psihice sI cele

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

neurale. Ele sunt una sI aceeasI realitate care se exprima fie in limbaj psihologic,
fie in limbaj fiziologic.
Pribram (1986) propune ideea conform careia procesele mentale sI cele
nervoase au o structura informatica comuna. Aceasta nu este nici fizica, nici
mentala, avand un caracter neutru.
Foarte important: modelul informational sistemic. La baza functionarii
creierului sta relatia de comunicare. La baza explicarii naturii psihice sta
conceptul de informatie.
Creierul are ca functie intrinseca colectarea, prelucrarea sI utilizarea
informatiei. Forma sa cea mai inalta de comunicare, informatia procesata sI
integrata, este reprezentata de procesualitatea psihica, care se intinde intre
inconstientul profund sI constiinta cea mai intensa (acuta).
Psihicul, ca entitate informationala, nu se poate produce sI manifesta ca
realitate specifica decat in cadrul relatiei de comunicare a creierului cu sursele de
semnale din mediul extern/intern al organismului.
Este singurul model care permite intelegerea veridica a naturii legaturii
dintre psihic sI creier, depasind erorile orientarilor anterioare.

10

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Organizarea sistemului nervos

Iritabilitatea capacitatea de a raspunde la un stimul


Conductibilitatea capacitatea de a transporta semnale
Iritabilitatea sI conductibilitatea sunt proprietati specializate ale unitatilor
functionale ale sistemului nervos.
Neuronii raspund la stimuli, transporta semnale sI proceseaza informatiile
facand astfel posibile functiile mentale.

Organizarea sistemului nervos


Neuronul este unitatea de baza a sistemului nervos.
Neuronul este format dintr-un corp celular care primeste impulsurile
nervoase sI un axon care transporta impulsurile nervoase de la corpul celular la
alte structuri.
Neuroniii sunt dispusI in serii longitudinale sau succesiune seriala. Prin
dispunere seriala se formeaza doua tipuri de circuite reflex sI releu (somatic
aferent general)
Circuitul reflex transporta impulsuri care conduc la un raspuns involuntar
(contractia muschilor / secretie glandulara)
Circuitul somatic general aferent
-

calea functionala - caile de releu / senzoriale

calea motorie caile miscarii voluntare

Calea functionala este formata din mii / milioane de neuroni. Corpii


neuronali formeaza aglomerari numite nuclei. Axonii formeaza structuri numite
tracturi, fascicole, nervi.
Sistemul nervos este format din:

11

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

sistemul nervos central creierul sI maduva spinarii

sistemul nervos periferic nervii cranieni, spinali, nervii autonomi sI


ganglionii

Sistemul nervos central:


-

integreaza sI controleaza intregul sistem nervos

primeste informatii (aferente)

interpreteaza informatiile din mediu

furnizeaza semnale (aferente) pentru efectuarea activitatii

Sistemul nervos periferic conecteaza sistemul nervos central cu organele


si tesuturile corpului.

NEURONII
Neuronii sunt formati din corp celular (somatic) sI procese protoplasmatice
(dendrite sI axoni).
Corpul celular:
a) nucleul cu nucleoplasma, cromatina, nucleol sI satelit nucleolar
b) citoplasma - organite celulare (mitocondrii, aparatul Golgi, lizozomi,
RE, corpi Nissl)
c) membrana celulara (neuroplasma)
Neuronii sunt:
-

Unipolari (in ganglionii medulari spinali si in nervii cranieni).

Bipolari (caile vizuale, auditive si vestibulare)

Multipolari (toate celelalte)

12

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Dendritele sI axonii
Dendritele sunt scurte sI transporta impulsurile catre corpul celular.
Axonii:
-

variaza in lungime de la nano la micro

nu contin corpusculi Nissl

transporta impulsurile nervoase de la corp catre periferie

in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice


-

transportul axonal anterograd de la corpul celular catre


terminatiile axonului)

transportul axonal retrograd (de la terminatia distala a axonului


catre corpul neuronal) functie: returnarea materialelor utilizate
sau depreciate pentru a fi refacute. Atentie: este calea prin care
toxinele sI vitaminele sunt transportate in sistemul nervos
central de la periferie.

Axonii pot fi:


-

mielinizati

nemielinizati

Mielina este un fosfolipid dispus in mai multe straturi situat in interiorul


celulelor de sustinere axonala. Cu cat stratul de mielina este mai gros cu atat
viteza de conducere este mai mare.
Sinapsele
-

reprezinta jonctiunea dintre terminatia axonala sI neuron, celula


musculara sau glandulara

intre terminatia axonului sI cealalta parte exista un spatiu numit fanta


sinoptica; principala ei caracteristica este polarizarea (impulsul nervos
este intotdeauna dirijat de la axon la urmatorul neuron din circuit

13

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

in fanta sinoptica sunt eliberati neurotransmitatorii, sintetizati sI


eliberati de neuron pentru a produce un raspuns la nivel postsinaptic.
Neurotransmitatorii pot fi:

excitatori (celula musculara / glanda)

excitatori / inhibatori (conexiune cu nervii)

au un rol fundamental in realizarea tuturor functiilor sistemului nervos


central

Degenerarea si regenerarea nervilor


-

pierderea neuronilor este ireparabila

singura regenerare posibila este cea axonala (in sistemul nervos


central)

Sustinerea sI protectia la nivelul sistemului nervos central se realizeaza


atat la exterior (sistemul osos) cat sI in interior (celulele de sustinere).
Celulele de sustinere
Exista trei tipuri de sustinere:
A. Ependimale tapeteaza cavitatile pline cu fluid din interiorul sistemului
nervos (ventriculii cerebrali sI canalul central al maduvei spinarii).
B. Microgliale sunt fagocite sI inglobeaza resturile care rezulta din
lezarea, infectiile sau bolile sistemului nervos central
C. Macrogliale cuprind patru tipuri celulare:
a) astocite (Sistemului Nervos Central)
b) oligodendrocite (Sistemului Nervos Central)
c) celule Schwann (Sistemul Nervos Periferic)
d) celule capsulare (Sistemul Nervos Periferic)
Astocitele:
-

sunt cele mai numeroase in sistemul nervos central

14

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

au forma stelara

imbraca exteriorul creierului sau maduvei spinarii (membrana gliala)


sau

inconjoara

capilarele

sangvine

formand

bariera

hernato-

encefatica.
-

Au un rol foarte important in sistemul nervos central

Sunt primele celule afectate prin trauma sau iradierea sistemului


nervos central

Sunt foarte susceptibile la formarea neoplasmelor

Oligodendrocite:
-

contribuie la formarea mielinei

mentinerea mielinei care reprezinta principalele lor functii in sistemul


nervos central

produc, de asemenea, factorii neutrotrofi (care pot promova cresterea


axonilor afectati de sistemul nervos central)

Celule Schwann
-

corespund oligodendrocitelor la sistemul nervos central

inconjoara partial axonul mielinizat

formeaza straturi succesive de lamele de mielina (stratul extern


neendema)

intre doua celule Schwann exista o intrerupere strangulatie Ranvier

au rol sI in regenerarea neuronilor distrusI (partea rupta a axonului


este distrusa iar cea dinspre corpul celular pedifereaza sI formeaza o
structura tubulara care va fi viitorul axon)

15

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Celule capsulare:
- inconjoara ganglionii spinali si ai nervilor autonomi

16

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

MDUVA SPINRII
1.1. Anatomia mduvei spinrii
Localizarea mduvei

Mduva spinrii constituie extremitatea inferioar a

spinrii (MS)

sistemului

nervos

central

(SNC).

Se

prelungete

superior cu bulbul rahidian (medula oblongata). Ea este


situat n canalul vertebral, format n mijlocul celor 7
vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare i 5 sacrale,
care formeaz coloana vertebral. Mduva spinrii se
ntinde de la baza craniului pn la discul intervertebral
situat ntre prima i a doua vertebr lombar.
Mduva spinrii este nconjurat de 3 membrane
conjunctive:
pia mater
arahnoida
dura mater
Aceste membrane se mai numesc i membrane
spinale.

Membranele

Pia mater

ader la mduva spinrii. Are un rol

conjunctive ale
mduvei spinrii

- este membrana care nconjoar complet


important n protecie i n troficitate.

Arahnoida

- nconjoar mduva spinrii i se ataeaz


de dura mater. Permeabilitatea sa asigur

17

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

circulaia lichidului cefalorahidian i deci


hrnirea i drenarea mduvei spinrii.
Dura mater

- nconjoar mduva spinrii i are un rol de


protecie mecanic a mduvei spinrii.
- n partea caudal (inferioar) a mduvei
spinrii formeaz sacul dural, care conine:
- filum terminale
- coada de cal

n zona sacului dural se efectueaz puncia lombar.


Aceasta este o procedur prin care se extrage lichid
cefalorahidian

din

interiorul

canalului

medular.

Procedura se folosete n medicin, pentru punerea de


Puncia lombar se

diagnostice foarte precise (de pild n cazul unei

efectueaz n sacul

suspiciuni de meningit) i pentru realizarea unor

dural

anestezii (de exemplu, rahianestezia) folosite n cadrul


tehnicilor chirurgicale standard.
Dei canalul vertebral este foarte solid, traumele
mecanice puternice l pot afecta i implicit afecteaz
mduva spinrii.

Traumele mecanice

Cele mai vulnerabile zone sunt vertebrele:

pot afecta mduva

C1 C2 (cervicale)

spinrii

C5 C6 (cervicale)
T12 L1 (toracal i lombar)

La nivelul mduvei spinrii se identific 31 perechi de

18

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

nervi spinali:
Mduva spinrii
inerveaz organismul
prin nervi spinali

8 C (cervicali)
12 T (toracali)
5 L (lombari)
5 S (sacrai)
1 Co (coccigian)
Nervii se numesc aa dup locul prin care ies din
canalul vertebral (adic, n funcie de poriunea de
coloan prin care prsesc mduva).

1.2. Structura intern a mduvei spinrii

Mduva spinrii prezint o structur relativ similar dea lungul su, cu structuri din substan cenuie i
substan alb.
La exteriorul mduvei
spinrii se gsete
substana alb

La exterior se afl substana alb, format din milioane


de axoni ce transmit impulsuri inferior/superior. Fibrele

19

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

sunt n mare msur mielinizate (alb).


Unitile substanei albe
se numesc cordoane

Substana alb este mprit n arii numite cordoane:


Posterior
Lateral
Anterior
La nivelul fiecrui cordon ntlnim grupe de fibre
numite fascicule sau tracturi.

La interiorul mduvei
spinrii se afl
substana cenuie

La interior se afl substana cenuie, format din corpii


celulelor nervoase i restul masei nervoase (dendrite,
esut

glial

internemonal,

capilare

sangvine).

Identificm i fibre mielinice care intr sau ies din ea.


Coloraia este cenuie.
Substana cenuie este divizat n patru mari regiuni:
o

coarnele posterioare sau dorsale

coarnele anterioare sau ventrale

zonele intermediare

coarnele laterale

Coarnele posterioare
Conin neuroni care au legtur cu nervii care intr
Unitile substanei
cenuii se numesc
coarne

prin rdcinile posterioare. Ceea ce rezult reprezint


partea

senzorial

substanei

cenuii

spinale.

Neuronii de aici i trimit axonii ascendent prin

20

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

substana alb spre creier.


Coarnele anterioare
sunt situate ntre cordoanele anterior i cel lateral
cei mai muli dintre neuronii de aici au rol n

micrile voluntare, dnd natere axonilor ce ies prin


rdcinile anterioare => coarnele anterioare sunt n
principal partea motorie a substanei cenuii spinale.
Zonele intermediare
sunt situate ntre cornul anterior i posterior
sunt

compuse

din

neuroni

de

asociere

sau

interneuroni ce realizeaz integrarea n interiorul


segmentelor i ntre segmente a funciilor mduvei
Substana cenuie este
organizat pe vertical
sau longitudinal

spinrii
se mai numesc pri de asociaie ale substanei

cenuii spinale
Coarnele laterale
sunt o extensie mic a zonelor intermediare n

21

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

cordonul lateral toracal i lombar (L1-L2).


conine corpii celulari ai neuronilor preganglionari ai

sistemului nervos simpatic


Nucleii/Coloanele celulare
neuronii substanei cenuii sunt dispui n grupuri

celulare

similare

funcional,

dispuse

longitudinal,

numite coloane/nuclei.
unii nuclei se ntind de-a lungul ntregii mduve a

spinrii, n vreme ce alii se gsesc numai la anumite


niveluri.
Ex. Nucleul propriu senzorial (are legtur cu
impulsurile dureroase provenite de la nervii spinali) se
ntinde

toat

intermediolateral

(are

mduva

spinrii;

legtur cu

nucleul

cerebelul)

se

gsete n anumite zone ale mduvei spinrii.


Laminae
substana

cenuie spinal poate fi divizat n

laminae sau straturi, care rezult n urma stratificrii


neuronilor similari din punct de vedere morfologic
furnizeaz

o identificare mai precis a ariilor

substanei cenuii i folosesc la descrierea locaiilor


originilor sau terminaiilor cilor funcionale.
identificm 10 lamine (6 la nivelul cornului posterior,

1 n zona intermediar, 2 n cornul anterior i una n


jurul canalului ependimar).

22

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

1.3. Nervii spinali


Fiecare nerv spinal (cu excepia primului i ultimului)

este ataat unei pri a mduvei spinrii prin dou


rdcini posterioare i 2 rdcini anterioare cte una
de fiecare parte.
n

interiorul

rdcinii

posterioare

se

gsesc

ganglionii spinali (care conin grupuri de neuroni


protoneuronul cilor ascendente).
Rdcina anterioar conine axonii care ajung la

musculatura scheletic sau neted din zona inervat.

1.4. Aspecte legate de patologia mduvei spinrii i psihologia bolnavului


medular
Principalele probleme legate de patologia mduvei
Principalele probleme

spinrii:

legate de patologia
mduvei spinrii

pierderea

sensibilitii

(prin

lezarea

tracturilor

sensibilitii cutanate) mono sau bilateral


pierderea

capacitii

de

control

al

tonusului

muscular (prin lezarea nervilor descendeni) mono


sau bilateral
apariia unor tumori subdurale
apariia unor tumori medulare
secionarea parial sau total a mduvei spinrii

(consecutiv unui accident/traume mecanice care a

23

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

secionat complet coloana vertebral)


tumori

vasculare sau inflamaii ale rdcinilor

nervilor spinali
Consecinele lezrii medulare:

Consecinele lezrii
medulare

dureri de diverse tipuri (nevralgic, mialgic)


pierderea sensibilitii n anumite zone ale corpului
piederea tonusului muscular (incapacitatea de a

contracta muchii n funcie de necesiti)


pareze

pariale

parapareze

sau

totale

tetrapareze
Efectele n plan psihologic ale suferinei medulare sunt
multiple. Dintre cele mai importante menionm:
modificri n planul personalitii

Efecte n plan

dispariia tonusului afectiv aplatizarea afectiv,

psihologic ale suferinei

depresie

medulare

apariia unor nevroze


confuzie i dezorientare psihic

Indicaii psihoterapeutice
n afara tratamentului medical, bolnavii medulari pot
beneficia i de intervenie psihologic. Cele mai
folosite modaliti de intervenie sunt:
Indicaii

edine de relaxare / antrenament autogen

psihoterapeutice

psihoterapie individual i de grup.

24

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral este o structura anatomica constituita din trei formatiuni


distincte:
I Bulbul rahidian (medula oblongata)
II Puntea lui Varolia (protuberanta)
III Mezencefalul

I - Bulbul rahidian (medula oblongata)


-

se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii

superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolia, de care este separata
prin santul bulbo-pontin (transversal)

are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.) spre maduva si
baza mare spre punte. Lungimea trunchiului este de 3 cm.

Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete laterale. Pe fata


anterioara, de o parte si de alta a santului median anterior, se gasesc
piramidele bulbare (2 cordoane nervoase). Acestea contin fibre motorii
cortico-spinale, care in proportie de 80% trec dintr-o parte in alta
incrucisandu-se, formand decusatia sau incrucisarea piramidelor

In fata anterioara isi are originea aparenta nervul hipoglos

Pe fatele laterale ies radacinile nevoilor glosofaringian, vag si spinal.


Tot pe fetele laterale se gasesc olivele bulbare.

Fata posterioara are o structura diferita inferior si superior. In partea


inferioara structura sa seamana cu cea a cordoanelor posterioare din
maduva spinarii. In zona superioara cele doua fascicole Gall si
Burdach se indeparteaza unul de celalalt. Tractul Burdach se
25

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

prelungeste cu pedunculul cerebelar inferior (corpul restiform) iar


fascicolul Gall devine piramida bulbara posterioara.
In partea superioara si posterioara a bulbului se gaseste planseul
ventriculului al IV-lea cerebral. In grosimea planseului se gasesc nucleii de
origine ai perechilor de nervi cranieni IX, X, XI sI XII.
Structura bulbului
Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai multe puncte de vedere,
inclusiv din cel al dispunerii substantei nervoase: substanta alba la exterior iar
cea cenusie la interior. TotusI, substanta cenusie este fragmentata in nuclei sau
insule (coarnele anterioare, laterala sau posterioare devin nuclei motori,
vegetativi sau senzitivi). Nucleii se mai numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi
celor din maduva spinarii.

Nucleii motori:
-

nucleul nervului hipoglos (XII)

nucleul nervului glosofaringian (IX)

nucleul nervului vag (X)

nucleul nervului accesoriu (XI)

Nucleii senzitivi
-

nucleul solitar (VII)

nucleul vag (X)

glosofaringian (IX)

nucleul trigemen (V) partial

nucleii vestibulari (VII) sI cohleari

nucleii cohleari

Nucleii vegetativi sunt parasimpatici

26

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag


(cord, plaman si organele abdominale)

nucleul solitar inferior


-

nucleul salivator inferior

nucleul cardio-pneumoeuteric

Nucleii proprii
-

nucleul Goll

nucleul Burdach deutoneuronii pentru analiza secundara a semnelor


sensibilitatii proprioceptive constiente

oliva bulbara
-

conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, creierul mare


si maduva

se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea


miscarii semiautomate si involuntare

Identificam, de asemenea, substanta reticulata bulbara care, impreuna cu


cea din mezencefal, au un rol extrem de important in tonificarea generala a
dinamicii activitatii.
Substanta alba
Este formata din fibre mielinizate, grupate in tracturi care trec prin bulb
ascendente si descendente si care isi au originea in bulb
Ascendente:
-

Fascicolul lui Goll

Fascicolul lui Burdach

Tractul spinocerebelos
-

Dorsal

Ventral

27

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Tractul spinotalamic lateral

Descendente:
-

Tracturi corticospinale (in piramide)

Tractul rubispinal

Tractul sectospinal

Tractul olivospinal

Tractul reticulospinal

Tractul vestibulospinal

Tracturi care isi au originea in bulb


-

fibre olivocerebeloase

fibre spinocerebeloase

fibre arciforme/arcuate
-

externe

interne

Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
1) Functia de integrare reflexa
2) Functia de conducere
3) Functia de reglare
1) Functia de integrare reflexa - centrul respirator, centrul cardiac, cenrtul
vasomotor, centrul salivatiei, centrii unor reactii de aparare (stranutul,
tusea, clipitul, voma) centrii de reglare a tonusului muscular
(intensificare)
2) Functia de conducere:

28

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

mijloceste transmiterea intre zonele receptoare si centrii


superiori ai integrarii aferente (senzoriale)

mijloceste transmiterea intre centrii de comanda (motori) si


organele de executie corespunzatoare

3) Functia de reglare se realizeaza cu precadere prin intermediul


substantelor reticulate

II.

Puntea lui Varolio

apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om

este dispusa transversal deasupra bulbului si are un aspect


cuboid, intinzandu-se de la o emisfera cerebeloasa la alta

deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua fete


laterale sI marginile superioara sI inferioara

fata anterioara

dispune de un sant median, pe marginile caruia se


gasesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor
bulbare)

de aici merge nervul trigemen

fibrele laterale se continua cu peduncului cerebelosi


mijlocii

fata posterioara:
-

este

acoperita

de

cerebel,

are

forma

triunghiulara si formeaza partea superioara a


bazei ventricolului
-

este in continuarea bulbului, de care se apropie ca


structura

29

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

in partea superioara identificam santul pontopeduncular


iar in cea inferioara santul bulbopontin

aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor oculomotor


III, trolobar IV, trigemen V, acustico-vestibular VII,
abducesus VI

in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta


nervoasa este similara cu cea din bulb (in interior
substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior
substanta alba)

fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb


si ajung la cerebel, nuclei subcorticali, talamus si
tectum:

spinotalamic

spinocerebelos anterior

etc.

fibre descendente:
-

tractul piramidal

fascicolul corticospinal

rubrospinal

tectospinal

reticulospinal

30

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

MEZENCEFALUL

Structura anatomica separata de perete prin santul pontopeduncular iar


de diencefal printr-un plan ce uneste comisura posterioara a creierului cu
marginea posterioara a corpilor mamilari.
Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si doua laturi.
Fata anterioara - identificam mai multe formatiuni, din care mai evidente
sunt picioarele pedunculilor cerebrali. Aici se afla originea aparenta a nervilor III
Fata posterioara - este invizibila la adult, fiind acoperita de coctul
cerebelului si de lobii occipitali. Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
Fetele laterale corespund segmentului mezencefalic si piciorului
peduncular
In sectiune, mezencefalul separa formatiuni din trei etaje:
-

etajul superior tectum

etajul mijlociu segment / calota

etajul anterior picioarele pedunculilor cerebrali

Intre segment si picior exista o zona numita substanta neagra (locus


niger).
Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni structurale:
a) pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
b) tuberculii
a)

(tectum)

Picioarele pedunculior formate numai din substanta alba - fibre


nervoase care pornesc de la sistemul central si ajung la punte si
maduva (tractul piramidal, fibre corticopontine)

31

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Calota/ tegmentul format din substanta alba + cenusie. Substanta


alba - fibre cu originea in diencefal, in maduva spinarii sau punte.
Substante anume organizate in medie, mai specifice mezencefalului.
-substanta neagra

- structura nucleara compacta de forma

semilunara. In structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment


colorant (melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul dorsal al vagului
prezinta leziuni evidente in parkinsonul posticefalitic
-

primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si


de la organele vizuale, auditive, olfactive

intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in


reglarea miscarilor fine si in reglarea tonusului
muscular

Nucleul rosu - situat in partea superioara a tegumentului, deasupra substantei


negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a substantei
celulare si a bogatiei vasculare
-

contine

zona

parvocelulara

(celule

mici)

si

zona

magnocelulara (celule mari)


-

primeste atat aferentatii cat si eferentatii cu rol in reglarea


tonusului muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor
bulbari sI medulari si genereaza rigiditate musculara)

b) Tectul / Tectum
-

contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de


substanta alba si substanta cenusie. Distingem 2 perechi
coliculii superiori si coliculii inferiori

Coliculii superiori primesc aferente de la corpul geniculat


lateral, sistemul central, maduva spinarii si dau eferente care
ajung finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-motori
din maduva cervicala. Regleaza automat miscarile oculare,

32

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

realizeaza reflexul de orientare la stimuli vizuali si fixarea


obiectului in zona perceptibilitatii optime;
-

Coliculii inferiori sunt sub cei inferiori si au dimensiuni mai


reduse. Continsubstanta cenusie la interior (ganglionul central)
si substanta alba la exterior. Primeste aferente de la corpii
geniculati mediali sI da eferente catre celelalte formatiuni ale
trunchilui cerebral si catre maduva spinarii

Coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii


neconditionate la stimulii acustici si a eflexului de orientare care
precede perceptia auditiva

Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii foarte importante legate


de:
-

distributia normala a tonusului muscular

realizarea reflexelor de redresare

realizarea reflexelor de orientare

Patologia mezencefalica
Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt, Claude) care
are ca elemente comune paralizia nervului cranian oculomotor, anestezii
contralaterale (cauzate de lezarea fasciculelor spinotalamice) sau miscari
involuntare.
Sindromul substantei negre tulburare de tonus muscular
Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si corticobulbar)
bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare, dar are ochii deschisI si iI
poate misca voluntar.

33

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se gaseste si reteaua celulelor
formatiei reticulate.
Formatiunea reticulata:
-

urca superior pana la diencefal si cortex

coboara pana la maduva spinarii, unde formeaza substanta


cenusie periependumara

Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost descrisi, in 1954, 98 de nuclei a


caror functie nu este bine cunoscuta.
Au fost descrise 5 categorii de nuclei:
-

nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul

nuclei mediali

nuclei laterali

nucleii rafeului

nucleii lui Nanta

Un axon al formatiunii reticulate poate intra in contact cu alti aproximativ


27.000 neuroni. Astfel se explica posibilitatea extraordinara a difuzarii
informatiilor de catre aceasta formatiune subcorticala.
Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusI sub forma de retea in afara
nucleilor trunchilui cerebral, reprezentand la o scara mai mare si la un nivel mai
dezvoltat reteaua interneuronala a maduvei spinarii. Nucleii sunt dispusI in jurul
axelor medial (nucleii rafeului) si lateral, iar nivelul mezencefalului in special la
nivelul tegumentului
Axonii formatiunii reticulate ajung:
-

la maduva spinarii

la truchiul cerebral

34

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice

Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui SRAA, care se


intinde de la nivelul trunchilui cerebral pana la cortex. El stimuleaza difuz
cortexul, mentinandu-I tonusul/vigilenta.
In formarea SRAA deosebim:
-

o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)

o activitate fazica - de trezire a scoartei

Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta pentru raspunsuri


de tip atentie accentuata, lipsa de reacie, repulsie la un stimul.
Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex duce la somn in
timp ce prezenta lor duce la trezire.
Exista sI un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea tonusului
muscular. Sistemul descendent primeste impulsuri de origine corticala,
extrapiram, cerebeloasa si vestibulara.
Rolul SR descendent este de a controla activitatea motoneuronului
medular.
In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor ascendent (SRIA) a
carui lezare duce la aparitia sindromului de logoree si hiperkinezie.
In

ansamblu,

formatiunile

reticulate

(activator/inhibitor,

ascendent/descendent) au un efect modulator important atat asupra sistemului


central cat si asupra maduvei spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
-

vigilenta corticala

perceptia

discriminarea spatio-temporala

memorizarea

expresia emotionala
35

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

homeostazia

ritmurile biologice

starea de somn

Controleaza:
-

activitatea muschilor scheletici;

reajusteaza pozitia sI locomotia;

influenteaza

indemanarea,

gesturile,

expresia

faciala,

masticatia, deglutitia, respiratia, circulatia


-

grosier, sistemul somatosenzorial si neuroendocrin

Sindroame reticulate
Mutismul akinetic lipsa de raspuns la intrebari, imobilitate a corpului,
ochi deschisI, lipsa raspunsului emotional si motor, fara paralizie, prezenta
reflexului de orientare (lezarea SRAA)
Sindromul de lezare cu hiperkinezie
- apare pre sI post operator la pacienti cu leziuni ce implica atingeri
corticale
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea atentiei, a miscarilor, a
reflexului de orientare, simt critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament
normal / deteriorat (functie de localizarea si intinderea leziunii corticale) (lezarea
SRIA).

36

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

CEREBELUL

structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara evolutiei filogenetice

in traducere creieras din cauza structurii sale relativ asemanatoare cu


cea a emisferei centrale - santuri, circumvolutii, structura interna
Se identifica componente longitudinale (vechi) si transversale (noi). Structurile

recente se amesteca cu cele noi si rezulta o relatie dificila de delimitare intre


partile componente. Totusi, putem vorbi despre trei portiuni:
I Arhicerebel
II Paleocerebel
III Neocerebel
I Arhicerebel = lobul floculo-medular
-

structura cea mai veche si mai mica

este conectata cu nucleii vestibulari

este format din formatiuni distincte: nodulus si floculus


II Paleocerebel

este format din lobul central plus lobul patrulater anterior

primeste

trimite

de la maduva spinarii si trunchiul cerebral


la formatiuni din cerebel si trunchil cerebral (cele responsabile de

controlul tonusului muscular)


III Neocerebelul
-

cel mai voluminos sI mai nou aparut filogenetic

constituit din mai multe formatiuni care au conexiuni cu toti lobii sistemului
central
Cerebelul are trei fete:
-

superioara
37

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

anterioara

inferioara

120-150 g = a opta parte din greutatea totala a creierului plus numeroase


santuri sI circumvolutiuni care cresc mult suprafata acestuia.
Cerebelul are o portiune mediana unica - vermisul care se
conecteaza cu emisferele cerebeloase.
Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei perechi de fibre, numite
pedunculi cerebelosi.
1. pedunculii cerebelosi inferiori
-

contin fibre care merg la maduva spinarii, bulb si punte

primeste impulsuri senzoriale de tip proprioceptiv si vestibular si


semnale motorii de la sistemul extrapiramidal

trimite eferente la olivele bulbare si nucleii vestibulari

2. pedunculii cerebelosi mijlocii


-

contin fibre care leaga cerebelul de punte, de sistemul central si o


emisfera de cealalta emisfera cerebeloasa

3. pedunculii cerebelosi superiori


-

contin fibre aferente si eferente

fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchil central si sistemul


central

fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul cerebral, talam si


sistemul central

este cel mai mic deoarece contine cele mai putine fibre

38

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Structura cerebelului

Structura cenusie la exterior si la interior


Exterior : scoarta cerebeloasa - organizare stratificata- 3 straturi si 5 tipuri
de celule
La exterior celule granulare, celule in forma de cos, celule
stelate, dendritele neuronilor Purkenje. Celulele cos au traseu orizontal
stratul intermediar ganglionar
-

contine celule Purkenje (foarte mari, forma de pana si formeaza


un singu strat)

dendritele Purkenje fac sinapsa cu axonii celulelor din stratul


exterior iaraxonii parasesc scoarta cerebrala; efectul axonilor
Purkenje este unul inhibitor.
Stratul intern granular

contine celule granulare si celule Golgi; aceste celule sunt in


numar foarte mare

axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul exterior

Functia scoartei cerebeloase


Aceasta functie este legata in principal de activitatea neuronilor Purkenje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte celule ale scoartei cerebeloase si
descarca impulsuri frecvente pe secunda. Rata descarcarii acestor impulsuri se
modifica in functie de anumite mecanisme, acest fapt fiind responsabil pentru
unele forme de invatare motorie.
Nucleii de substanta cenusie
-

prolifereaza in substanta alba

se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase

sunt patru perechi de muschi cerebelosi:


39

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura cu


maduva spinarii, nucleii vestibulari, substanta reticulata,trunchil
cerebral

nucleii globulari in emisferele cerebeloase:


-

globos

emboliforeu

sunt in legatura cu substanta rosie sI talamus


-

nucleii dintati (dantelati) se afla in centrul emisferei


cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legatura cu nucleul
rosu, talamus si alte formatiuni

Substanta alba
-

este formata din fibre mielinice:


-

de asociere legate in aceasta emisfera

comismale legate in emisfera

de proiectie permit interactiunea cerebelului cu alte formatiuni


ale sistemului nervos central

la nielul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie sunt ascendente


(aferente)

principalele aferente sunt:


-

vestibulare ajung in lobul floculonodular

spinale ajung in vermis

corticale ajung in laterala emisferelor

olivare ajung in scoarta cerebeloasa

Functiile cerebelului
-

multiple

multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei functii elementare:


40

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

imitarea miscarii

miscarile complexe

corectia miscarilor

descrierea functiilor s-a facut prin extirparea cerebelului la animale si prin


studiile in lumea umana

studiile mai recente arata ca cerebelul:


-

este

veriga

importanta

feedbackului

chinestezico-motor,

contribuind la tonusul muscular, pozitia corpului, contractia si


relaxareaadecvata a muschilor implicati in miscare sau
-

asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea si manipularea


adecvata a obiectelor)

modulator de impulsuri sensibile proprioceptive vestibulare si tactile


care ajung la scoarta cerebrala

reglarea functiilor vegetative ale organismului

Lobul anterior al cerebelului paleocerebelul controleaza muschii


antigravitationali
Lobul posterior al cerebelului neocerebelul actioneaza ca o frana
pentru miscarile voluntare, mai ales cele ale maniei.
Lezarea cerebelului acre ca efect afectarea unei functii mai generale,
legate de valoarea temporala a unei sarcini (retroactiv), precum si ca
discriminare intre doua sarcini cu durate diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase
Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii cerebeloase.
-

hipotonie

ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)

tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)

41

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Trebuie mentionate apoi la membrele ipsilaterale. Apar si trebuie legate


de ortostatism sI dizartrie (vorbire sacadata sau exploziva).
Afectarea membrelor atinge mai mult membrele inferioare, cele superioare
fiind practic normale.
Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze daca procesul
patologic nu progreseaza.
O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la reaparitia semnelor
de disfunctie tipic cerebeloasa ceea ce demonstreaza ca, cel putin la tineri,
functiile cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale creierului.

42

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Diencefalul
Structurile

diencefalice

se

gsesc

continuarea

desupra

mezencefalului, n jurul ventriculului III, fiind acoperit de emisferele cerebrale.


Se compune din dou formaiuni mari: talamoencefalul (thalamus,
metatalamus, epitalamus) i hipotalamus.
Talamusul
Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai numesc
i corpi optici. Este format din mai muli nuclei (cinci grupe):
1. grupul nuclear anterior
-

primete aferene de la corpii mamilari

trimite eferene ctre cortexul cingulat i emisferele


cerebrale

2. nucleii liniei mediane


-

se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de


substan cenuie subcortical

3. nucleii mediali
-

trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor

4. masa nuclear lateral


-

primete aferene senzoriale (spinotalamice)

trimite eferene n lobul parietal

5. nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai medial i


lateral)

43

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

se conecteaz cu cortexul lobului temporal i parietal.

Conexiunile talamusului
Talamusul este o structur senzorial crucial subordonat scoarei cerebrale.
La acest nivel fac sinaps cile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepia
cilor olfactive, care ajung la cortex direct, nu prin talamus.
Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termin n nuclei cenuii
subcorticali. Din acest punct de vedere identificm:
-

nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul thalamic


ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)

nuclei

talamici

cu

proiecie

subcortical

(nucleii

intermediari, nucleii ventriculari)


-

nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali etc)

Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele sensuri cu cortexul, formeaz


deci, mpreun cu cmpurile corticale, uniti funcionale stabile.
Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie cortical dar trimit
colaterale i la nuclei cu proiecie subcortical.
Toate conexiunile eferente ale talamusului influeneaz activitatea cilor
extrapiramidale (descendente). Controlul cortexului se exercit prin mai multe
circuite care include i talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamocortical)
Cercetrile desfurate de-a lungul timpului au evideniat existena a dou tipuri
de nuclei talamici:

44

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

specifici sunt legai funcional de diferite sisteme


senzoriale (visual, auditiv etc); pulvinarul integreaz
impulsurile auditive, vizuale i somatice).

nespecifici sunt legai n special de zonele asociative ale


talamusului; funcionarea lor nu este pe deplin cunoscut.

n concluzie, talamusul conine:


-

nuclei de transmisie (de releu) A.

nuclei cu proiecie difuz B.

A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:


-

fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un


input venit din zona motorize

fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului

fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral


pe care s-a proiectat (recurena inputurilor permite
modularea inputurilor primite funcie de activitate)

un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit


regiune cortical (senzorial, motorie sau reglatorie) numai
o modalitate informaional senzorial; aceste informaii
reprezint treapta iniial a generrii percepiei senzoriale

ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative


ale cortexului, unde se integreaz sistemele senzoriale
care iau parte la iniierea comportamentului

nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor,


pentru a-l informa despre activitatea motorie desfurat
de alte formaiuni (cerebelul)

toi nuclei de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de


reglare

B. Nucleii cu proiecie difuz trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu


efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical.

45

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Din punct de vedere clinic


Apar mai multe entiti nosografice n lezarea talamusului. Cel mai vechi
cunoscut este sindromul talamic, cu urmtoarele simptome neurologice:
-

hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii


talamice)

durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie),


persistent, se accentueaz n stress emoional i
oboseal

tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral)

ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea


sensibilitii profunde)

tulburri simpatice (ptoz palpebral etc)

tulburri motorii (hemiparez)

uneori, tulburri de gust.

O alt afeciune este afazia talamic . aceasta include:


- tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale
- voce slab
- rspunsuri scurte
- debit ncetinit i sacadat
- incoerena discursului
- afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a
celei verbale), manifestat prin deficit al memoriei logice i a
capacitii de a crea asociaii
Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia memoriei verbale.

46

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

O alt afeciune este sindromul de neglijen talamic, cu dou manifestri


principale:
- neglijen motorie
- neglijen spaial
Neglijena motorie este un defect de utilizare a unei jumti de corp, cu toate c
aceasta este perfect funcional. Prin incitare verbal acest defect poate s
dispar parial.
Neglijena spaial este legat n special de analizatorul visual i const n
devierea privirii spre dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast
deficien este confirmat i de testele neuropsihologice).
n afara acestor simptome mai pot aprea i altele:
-

tulburri de recunoatere a locurilor (familiare)

tulburri ale orientrii spaiale

apraxie constructiv

deficit de memorie anterograd pentru materialul vizuospaial

spontaneitate excesiv a limbajului

confabulaii extravagante

Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n manifestrile motorii sau


expressive, pentru c talamusul intervine ca modulator al proceselor affective.
De aceea, anumite intervenii chirurgicale sunt destinate reducerii tensiunilor
emoionale, anxietii, agitaiei i agresivitii bolnavilor psihici.
Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea strii de contien i se soldeaz
cu scderea reactivitii emoionale.

47

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Stimularea nucleului postero-ventral duce la creterea nivelului de anxietate n


micrile offensive i fenomene vegetative corespunztoare.
Metatalamusul
Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.

Corpii geniculai laterali


-

se leag de coliculii cvadrigemeni superiori

la acest nivel se termin fibrele optice

prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre


ntuneric i lumin i orientarea n spaiu n raport cu
stimuli luminoi

sunt formai din dou pri: partea ventral (veche


filogenetic) i partea dorsal stratificat (nou filogenetic);
aceasta din urm expediaz semnale la scoara cerebral
(scizura calcarin i ariile 18, 19) i are ase straturi (la
om)

Corpii geniculai mediali


-

sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori

aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la


ariile auditive corticale (prima circumvoluie temporal)

Epitalamusul
Se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din glanda epifiz
(pineal) i din aparatul habenular.
Glanda epifiz

48

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific

este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare

exercit efect frenator asupra sferei sexuale

exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i


mineral

hormonul principal este melatonina, derivate din serotonin

melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina


ziua) iar secreia ei scade de la natere pn la btrnee

nu s-a demonstrate la om i primate efectul antigonadotrop


al melatoninei (ntrzierea declanrii pubertii, de ex.)

rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilitii cerebrale;


influenarea fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor
asupra creterii tumorilor neoplazice la om; reglarea
activitii i a altor glande (hipofizei, pancresului endocrine,
suprarenalelor, glandelor sexuale)

Aparatul habenular
-

conine numeroase fibre albe i substan cenuie (nuclei


habenulari)

fibrele albe se conecteaz n general cu structuri


subcorticale

49

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Hipotalamusul

Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului creierului uman. Este format
dintr-o poriune supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute din fa n
spate).
Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe principale:
1. grupul anterior format din nucleul paraventricular i cel supraoptic. Ei
secret hormoni care sunt trimii la adenohipofiz.
2. grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei tuberali laterali.
3. grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial i dorsomedial
4. grupul posterior nuclei tuberculilor mamilari
Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite funcii.
Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni, att interne ct i externe,
care influeneaz att sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ. Este,
deasemenea, foarte important pentru sistemul endocrin, prin intermediul hipofizei
Cile aferente
-

fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus,


avnd efect excitator i inhibitor. Principalele informaii sunt
legate de organele viscerale.

Fascicolul

talamo-hipotalamic

leag

talamusul

de

hipotalamus.
-

Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus

Fibre directe spinotalamice vin dinspre thalamus.

50

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Exist, deasemenea, legturi ale hipotalamusului cu aparatul vizual, prin fibre


care leag chiasma optic de partea vizual a hipotalamusului. Aceste fibre
provin din celulele vegetative ale retinei, trec prin nervii optici, chiasma optic i
ajung la unii nuclei hipotalamici i n lobul posterior al hipofizei. Efectul principal
este acela c semnalele luminoase pot influena sistemul vegetativ att direct ct
i prin intermediul hipofizei.
Cile eferente
-

tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza)

tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza)

tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent


cu scoara cerebral)

sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape


aproape toate formaiunile cenuii ale trunchiului cerebral)

tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara


posterioar

Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului hipotalamo-hipofizar


i a fibrelor care vin dinspre retin (cu rol n reglarea ritmului circadian lumin/
ntuneric)
Funciile hipotalamusului
Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea mediului intern al organismului:
-

neuroendocrin

autonom

motivaional

51

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Reglarea sistemului neuroendocrin


Hipotalamusul, mpreun cu sistemul limbic, particip direct la reglarea mediului
intern, n vederea meninerii constantelor acestuia.
Controlul emoiilor i a comportamentelor emoionale se face indirect de ctre
hipotalamus, n conjuncie cu formaiunile nalte ale sistemului limbic i ale
neocerebelului.
Datele anatomice indic faptul c hipotalamusul conine un mare numr de
nuclei i reele neuronale care reglez funcii vitale ca: temperature, ritmul
cardiac, tensiunea arterial, osmoza sangvin, ingestia de ap i alimente; n
plus, organizeaz motor rspunsurile endocrine n comportamente emoionale
adaptative.
n primul rand, hipotalamusul controleaz activitatea glandei pituitare, care
controleaz, la rndul ei, celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele,
suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande descarc hormoni care
regleaz activitatea hipotalamusului i hipofizei.
Hipotalamusul
Feed-back
Hipofiz

gland

gland

gland

hormon

hormon

hormon

Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia peptidelor. Acestea ajung


fie n spaiul synaptic (ca neurotransmitori), fie n circulaia sangvin, de unde
acioneaz ca hormone, controlnd excitabilitatea neuronal i eficacitatea

52

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

sinaptic. Pot, deasemenea, controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct,


fie indirect.
Controlul direct se exercit prin descrcarea n circulaia sangvin a
neurohipofizei a produilor neuroendocrini. Controlul indirect se face prin
intermediul adenohipofizei.
Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.
Neuronii magnocelulari
Elibereaz oxitocina i vasopresina.
Vasopresina - este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz.
a. produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n absena ei
volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h).
b. intervine n mecanismul nvrii i memoriei (nu se cunosc exact
mecanismele), probabil prin influenarea secreiei de ARN.
Oxitocina este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus. Efectele
sale sunt contracia uterin i secreia lactat. La brbai efectele sale sunt mai
obscure.
Alcoolul, stresul i serotonina inhib secreia de oxitocin, n vreme ce dopamina
stimuleaz descrcarea de oxitocin.
Sistemul neurosecretor parvocelular
Secret hormoni inhibitori i de eliberare (releasing) substane care elibereaz
sau inhib eliberarea hormonilor din glanda pituitar anterioar.
Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.): TRH (factorul de
eliberare a tirotropinei), CRH (factorul de eliberare a corticotropinei), FSH

53

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

(factorul de eliberare al hormonilor foliculari), LHRH (factorul de eliberare al


hormonului luteinizant) etc.
Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de catre
glanda, a hormonilor corespunzatori, care regleaza secretia glandelor din corp.
De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere)
determina descarcarea de GH (hormonul de crestere), care influenteaza
cresterea scheletului si a sistemului muscular. Afectarea secretiei de GH, in sens
pozitiv, duce la gigantism, iar in sens negative (scadarea secretiei), la nanism
hipofizar.
Secretia de hormone este pulsatila, ea fiind descarcata in sange in valuri
pe parcursul unei zile.
Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de diferite tipuri,
raspandite in tot sistemul nervos.
Neuronii hipotalamici participa la patru mari clase de reflexe:
1. reflexe conventionale (input si output neural)
2. reflexe cu input neural si output umoral
3. reflexe cu input humoral si output neural
4. reflexe cu input si output umoral
Exemple:
Expulzia fetala din timpul nasterii are calea aferenta neurala si calea eferenta
umorala
Fluxul urinar are atat inputul cat si outputul umorale (existenta unei lipse de
apa in corp duce la eliberarea rapida de vasopresina; readucerea apei in
organism, in acest mod, determina descarcarea mai lenta de vasopresina in
sange).

54

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Lactatia, nasterea si deshidratarea produc modificari dramatice a neuronilor


magnocelulari, precum si a terminatiilor neuronale din hipofiza posterioara,
pentru ca organismul sa faca fata solicitarilor maxime)
Functia de reproducere
Zona tuberala a hipotalamusului este esentiala in mentinerea nivelului bazal
de hormone gonadotropic, in vreme ce aria preoptica este necesara pentru
eliberarea ciclica a gonadotropinei (inainte de ovulatie).
Disfunctiile hipotalamusului
Tumorile si alte procese patologice influenteaza dezvoltarea sexuala se pot
solda

cu

pubertate

precoce

sau,

opus,

hipogonadism

(subdezvoltarea

caracteristicilor sexuale secundare, associate cu somnolenta, obezitate si diabet


insipid).
Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului poate produce o tulburare
usoara si tranzitorie a functionarii acestuia. Distrugerea bilaterala (nu si
simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia simptomelor specifice.
Varsta joaca un rol important
-

la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt stabilizate (necesita


reglare din exterior)

la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorize scazuta,


preferinta pentru anumite mancaruri, sensibilitate fata de schimbarea
temperaturii, ceea ce echivaleaza cu o reducere a mecanismelor
homeostatice hipotalamice efecte constatate si experimental, la
animale cu leziuni ventromediale ale hipotalamusului)

55

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor vegetative


Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut multa vreme,
ci este inalt specializata la nivelul hipotalamusului, pentru stimularea unor fibre
produce raspuns la un organ periferic specific
Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea functiilor autonome
(vegetative) intre ele, precum si a acestora cu activitatile intregului organism.
Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare a
activitatii simpatice si parasimpatice; rolul este acela de mentinere a unei stari
interne de supravietuire a organismului in conditii optime de activitate.
Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior (si produce
bradicardie, vasodilatatie periferica, cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea
tonusului tractului digestive si scaderea tensiunii arteriale).
Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului lateral si posterior
(intensificarea activitatii somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga,
evidentiate prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, inhibitia
peristaltismului, tonusului vezicii si a intestinelor).
Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie emotionala, somn
anormal si scaderea temperaturii ca urmare a diminuarii generale a activitatii
somatice si viscerale). Leziunile hipotalamice induse experimental conduc la
tulburari ale mucoasei esofagului, stomacului si duodenului, ulcere acute ale
stomacului

si

perforarea

mucoasei

gastrice

plus

hemoragii

si

ulcere

gastrointestinale).

56

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Excitarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu hipermotilitate a


tractului gastrointestinal, plus evacuare (defecatie) si mictiune frecventa.
Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect producerea hipertensiunii
arteriale.
Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului cerebral si
hipotalamusului si se reflecta in hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale
EKG-ului (simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi fara antecedente
cardiace)
Tulburarile

respiratorii

sunt

frecvente

in

structura

sindroamelor

hipotalamice. Experimental, lezarea hipotalamusului la animale duce la edem


pulmonar si hemoragii pulmonare).
Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot merge pana la
hemoragii si ulceratii (dupa interventii chirurgicale pe creier, cu afectari
hipotalamice consecutive).
Epilepsia diencefalica poate sa apara atunci cand este lezata o parte din
structura hipotalamusului sau a struturilor adiacente acestora. Se pune acest
diagnostic atunci cand criza epileptica se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice
prcis identificate (criza epileptica apare pe fond de cefalee puternica, la care se
asociaza ameteala, tendinta de a cadea, inrosire a fetei si a bratelor, puls slab,
ochi exoftalmici).
Hipotalamusul si motivatia
Starile motivationale activeaza comportamente complexe cu effect asupra
reglarii temperaturii, satisfacerii foamei, setei, si a cerintelor sexuale.

57

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Starile motivationale sunt mai putin correlate cu stimularile din exterior, ci


mai curand cu oscilatiile homeostaziei interne. O posibila exceptie este reglarea
temperaturii, care se face prin echilibrarea dintre stimuli interni si externi.
Stimulii interni pentru foame, sete si comportament sexual sunt mai dificil
de identificat si manipulat.
Controlul

fiziologic

de

reglare

homeostaziei

functioneaza

prin

mentinerea unei variabile la un nivel dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor


externi, care o compara cu o valoare fixata). Cand valoarea acesteia nu se
suprapune exact pe valoarea fixate, atunci detectorii de erori genereaza semnale
de eroare, iar sistemul de control aduce variabila respective la nivelul correct. In
cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar stimulul extern vederea sau
mirosul hranei.

58

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

TELENCEFALUL

Sunt formate din:


-

sistemul limbic

substanta alba (in interior)

scoarta cerebrala (la exterior)

Suprafata emisferei cerebrale:


-

este formata din doua jumatati/emisfere

fiecare emisfera este formata din trei fete:


-

externa (superolaterala)

interna (mediala)

inferioara (bazala)

superioara

inferolaterala

inferomediala

Suprafata externa este brazdata de farte multe circumvolutiuni (ginesuri)


separate prin scizuri/santuri aria cortexului uman = 2.200 cm

(o treime este

vizibila la suprafata, restul este ascuns de scizuri/fisuri.


Cele trei santuri mari sunt:
-

lateral (Sylvius)

central (Rolando)

perpendicular extern

determina impartirea scoartelor cerebrale in lobi


-

frontal

pariental

temporal

occipital

59

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Lobul frontal
-

delimitat posterior

de scizura lui Rolando sI inferior de scizura lui

Sylvius
-

este traversat de trei santuri sI patru ginusuri

in zona posterioara, intre scizura lui Rolando sI santul precentral se


formeaza ginusul precentral

se imparte in trei parti:


-

frontala superioara (F1)

frontala mijlocoe (F2)

frontala inferioara (F3)

Lobul temporal
-

este situat inferir de scizura lui Sylvius sI anterior de scizura


perpendiculara externa (preocapitala)

este impartit in trei circumvolutii paralele: temporala superioara, medie


sI superioara sI doua ginusuri plasate anterior sI posterior

ginusul anterior = aria auditiva primara

Lobul pariental
-

se intinde de la santul central pana la cel parieto-occipital (scizura


perpendiculara exterioara)

posterior santului central se gaseste santul postcentral, care imparte


lobul pariental in ginusul postcentral sI o arie posterioara maimare.
Ginusul postcentral = aria somatosenzitiva sI are numeroase conexiuni

Lobul occipital
-

situat in spatele santului parieto-occipital

este brazdat de numeroase santuri

60

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

In profunzimea santului lateral se afla o formatiune numita insula avand


forma unei piramide cu varful in jos.
Este o formatiune veche ramasa in acest loc pe parcursul evolutiei
filogenetice a emisferelor cerebrale, fiind acoperita de formatiuni mai noi
filogenetic.
Se afla in legatura cu cortexul preolfactiv (zona paralimbica).
Suprafata mediala
-

contine corpul calos

- cea mai proeminenta formatiune alba a

emisferei cerebrale
-

in regiunea anterioara a suprafetei mediale se gaseste santul cingulat


care imparte suprafata intr-o zona exterioara sI una inferioara. Zona
exterioara apartine lobului frontal.

La acest nivel se prelungeste sI scizura calcarina, care delimiteaza pe


aceeasI suprafata lobul parietal de cel occipital

Suprafata inferioara este delimitata de scizura lui Sylvius intr-o portiune


anterioara mai mica sI una posterioara mai mare, de functii distincte.
Sistemul limbic

denumire data de Broca in 1878 pentru a caracteriza cortexul primitiv


care formeaza un inel in jurul trunchiului cerebral

studiul sau a starnit interes dupa ce s-a relevat rolul lui in


comportamentul

emotional

(are

conexiuni

cu

si cei arii ale sistemului olfactiv).


-

Cercetarile demonstreaza implicarea lui in comportamentele de


cautare a prazii, crestere, crestere a pieilor, imperechere, raspunsuri
emotionale, echilibrul intre comportamentul normal sI cel agresiv,
formarea memoriei (in special a celei emotionale).

61

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Afectarea sistemului limbic patologia unor demente, tulburari afective,


epilepsie de lob temporal etc. (la aproximativ 60% din pacientii epileptici originea
crizelor se afla in sistemul limbic).
Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri
componente ale sistemului limbic:
-

nervii, bulbul si tractul olfactiv;

stria olfactiva si ajunsul olfactiv;

trigonul olfactiv;

lobul piriform si cortexul piriform;

compexul nuclear amigdaloid;

aria septala;

formatiunea hipocampica;

forniscul;

hipotalamusul;

nucleii talamici limbici si paralimbici;

aria limbica a ganglionilor bazali;

cortexul limbic;

cortexul paralimbic;

etc.

Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua grupe de structuri:


A. Grupa structurilor concentrice;
B. Grupa structurilor marginale.
In A intra lobii olfactivi, substanta perfor. anterioara, aria hipocampus,
cortexul periamigdaloid si cortexul peripiriform.
In B intra:
-

circulvolutiunea corpului calos;

circumvolutiunea hipocampului;

lobul insulei;

partea anterioara a lobilor temporal sI frontal (din neocortex).

Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt hipocampul si


amigdala.

62

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Acestea sunt localizate in partea mediala a lobului temporal anterior si sunt


foarte sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.
Hipocampul
-

structura complexa, situat in peretele medial al emisferei cerebrale;

in lobul lateral = monstru sau calut de mare;

studiul lui este foarte important din cauza asocierii lui cu epilepsiile de
lob temporal;

este format din trei parti principale:


1. aria principala receptoare (nuclei granulari, girus dintat);
2. hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);
3.

biculum (sursa de eferenta).

La hipocamp substanta alba se afla la exterior iar substanta cenusie este


profunda (cortex cerebral inversat).
Substanta alba se numeste alveus.
Substanta cenusie este organizata, in cea mai mare parte in 6
straturi celulare (pe alocuri poate avea 4 straturi).
Girusul dintat este o structura trilaminara.
Structurile olfactive
- contin inelul format din hipocamp si girusul si formeaza marele lob limbic;
-

cuprind structuri mai putin diferentiate (paleocortex);

este implicat in eucodam (achizitionarea memoriei noi); distrugerea


bilaterala a hipocampului duce la amnezie anterograda durabila si
profunda,

are num aferente si un sistem eferent (fornixul), cu proiectii corticale


difuze.

Caracteristici:
-

pae. nu poate inregistra in memorie stimuli sau evenimente explicate


constiente;

Capacitatile intelectuale (limbaj si memoria imediata sunt intacte);

Se poate asocia cu grade diferite de amnezie retrograda;

63

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

tin de amnezie si invatarea spatiala (hipocrate = formarea hartii


cognitive spatiale)

poate sa se asocieze cu pierderea informatiei verbale si chiar a celei


non-verbale.
AMIGDALA

stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale, hipocampul, talamusul


sI au regiuni din trunchiul cerebral;

este formata din 2 parti:


-

o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu de talie


mica;

o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.

conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul, cat sI cu


hipocampul, cu relevanta pentru functiile cognitive superioare. De
asemenea, amigdala este conectata bidirectional cu zona subcorticala,
in special cu caile vizuale (interpretarea emotionala - furie a stimulilor
vizuali);

desI primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu este un


centru important pentru discrim. Olfactiva;

studiile intensive ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul acestei


formatiuni in:
-

realizarea unor modificari visceromotorii sI somatomotorii;

memorie sI emotii (componente afective ale memoriei);

modificarea starii de somn;

modificarea mobilitatii gastrointestinale;

modificarea ratei cardiace;

modificarea TA.

Stimularea amigdalei are efect numai daca sub

sunt in stare de veghe

(sunt treji). In somn stimularea ei nu are nici un efect. Amigdala nu este implicata
in functiile homeostatice normale.

64

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute (inclusiv a unor


structuri limbice) duce la aparitia unor modificari emotionale, comportament
foarte important:
-

imblanzire;

linistire emotionala;

tendinte orale (duc totul la gura);

hipersexualitate;

tendinte compulsive;

hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a

sI

sentimentului de placere);
-

lipsa recunoasterii obiceiurilor familiare : dovada implicarii amigdalei in


invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns afectiv (emotional).

Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul amigdalelor in


comportamentele de evitare, sexuale, de hranire, sociale.
Intensitatea studiata clinic este legatura dintre amigdala sI epilepsia de lob
temporal. DesI epilepsia de lob temporal nu este limitata la amigdale, intrucat
decarcarea se raspandeste rapid in tot lobul, multe din simptome sunt asociate
cu activarea amigdalei.
Fenomenele autonome ale crizelor
-

discomfortul epigastric si toracic;

greata;

palpitatii;

frison;

paloarea/inrosirea fetei;

tahipnee/apnee;

salivatia;

eructatia (ragaiala);

mictiunea involuntara;

defecatie/diaree.

Modificarile afective
-

teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usor la intens;

65

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

suparare, depresie sau singuratate;

setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).

Modificari perceptive (nu implicaaparitia halucinatiilor)


modificari de tipul iluziilor vizuale sI auditive, distorsiuni sI alterari ale
actului perceptual;

66

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Ariile corticale
Structura sistemului central difer de la o zon la alta (ca grosime, densitatea
pturi celulare, orientare a celulelor sau numrul acestora). Funcie de aceste
aspecte au fost descrise peste 50 de arii corticale (harta Brodmann).
Funcie de predominana celular:

piramidal - arie cortical motorie

granular - arie cortical sensorial

strat I, II (chiar III) arie cortical de asociaie (n ntreg neocortexul)


Cortexul este o zon vast de recepie, de comand - central i de integrare a
impulsurilor.

Cortex somatosenzorial

Cortex motor / efector

Cortexul somatosenzorial

joac un rol important n prealuarea tuturor inputurilor senzoriale de la


nivel somatic.

Exist dou arii importante n preluarea informaiilor senzoriale:

Aria senzorial somatic primar

Aria senzorial somatic secundar


Cortexul senzorial somatic primar S I

se gsete n girusul postcentral, anul central i poriunea superioar i


inferioar a lobilor parietali

are patru arii funcionale ariile Brodmann 1, 2, 3a i 3b cu roluri diferite


n suprafaa somatic
67

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

aria 1 primete sensibilitatea extern i proprioceptiv prin fibre talamice


directe i prin eclaterale din aria 3

aria 2 aici sosesc de la talamus doar fibre subiri proprioceptive i


kinestezice centralaterale

aria 3 responsabil, de asemenea, de sensibilitatea extraceptiv


(dureroas)
Cortexul senzorial somatic secundar S II

se afl pe partea superioar a anului lateral

este mai mic dect cel primar

Ambele arii sunt conectate i cu cortexul motor piramidal i au trei tipuri de axoni:
de asociere, colosali i de proiecie.
Conexiunile de asociere unesc neuronii diferitelor regiuni corticale din aceast
emisfer central.
Conexiunile caloase unesc neuronii aflai n cele dou emisfere cerebrale.
Conexiunile de proiecie trimit axoni la structurile subcorticale (ganglioni bazali,
talamus, mduva spinrii).
n concluzie, sistemul somatic are dou mari tipuri de aferene: sensibilitate
termoalgezic i sensibilitate epicritic (tactil fin) + poziia articulaiilor.
Cortexul vizual
Traseul vizual este urmtorul:
Retin -> nucleul geniculat lateral
Retin -> mezencefal (coliculii superiori)

68

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Retin -> mezencefal (aria pretectal)


Doar nucleul geniculat lateral prelucreaz informaia vizual, restul genereaz
reflexe de tipul reflexului pupilar sau micare ocular.
Inputul senzorial vizual ajunge n aria vizual 1 V1 (cortex striat) = cmpul 17
Brodmann.
Influxurile care ajung aici sunt contralaterale.
Neuronii acestei zone rspund n mod specific la anumite tipuri de stimulri
vizuale (pot rspunde la linii verticale, nu i la cele oblice sau orizontale, din
cmpul receptor). Ei se numesc neuroni compleci o neuroni hipercompleci.
Neuronii compleci rspund la mai muli stimuli care au aceeai orientare n
cmp.
Neuronii hipercompleci integreaz influxurile de la neuronii compleci.
Neuronii plasai n straturi diferite au roluri diferite unele prelucreaz conturul
grosier al stimulului, altele prelucreaz coloana, textura i paternul stimulului.
n V1 neuronii sunt orientai n coloane distincte funcional, ntre care exist
interconexiuni.
Aria
V2

vizual aria 18 Brodmann


reprezint imaginea n oglind a ariei 17
este principala arie de asociere i centru
al memoriei vizuale
rol

organizarea

imaginii

acomodare

Aria

vizual aria 19 Brodmann

69

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

V3

aici de formeaz fibre motorii care se


proiecteaz subcortical
au

rol

vederea

stereoscopic

(orientarea spaial, perceperea formelor,


imaginea corpului, micarea n profunzime
i localizarea imaginilor
Ariile vizuale V4,,V5 i V6 au localizri mai reduse spaial (ntre celelalte arii sau
pe faa median a emisferei centrale).
V4 rol n percepia colorat
V5 perceperea formelor aflate n micare
V6 reprezentarea spaiului
Cortexul auditiv
- localizarea n spaiu la nivel cortical se realizeaz prin compararea diferenelor
de intensitate i timp recepionate de fiecare ureche

Cortexul auditiv este organizat n coloane (la fel ca cel vizual i somatic)
conectate ntre ele dar i cu harta cortical spaial a localizrii sunetului

La cortexul auditiv se adaug dou arii funcionale n lobii frontal (Broca)


i temporal (Wernicke) care au legtur cu percepia sunetelor vorbirii
Cortexul auditiv se mparte n:

aria auditiv primar (specializat pentru recepia sunetelor de diferite


intensiti)

aria auditiv secundar A 2 cmpurile 42, 22 (cu importan n


discriminarea zgomotelor i vocilor

aria auditiv teriar - cmpurile 20 i 21 (20 memoria auditiv,


nelegerea cuvintelor i melodiilor; 21 atenia auditiv)

70

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Cortexul vestibular

n cmpul 2, rostial de aria auditiv

rol n reglarea echilibrului, n reglarea motricitii cerebeloase


Cortexul gustativ

se gsete aproape de proiecia cortical a limbii (lobul parietal)

exist mai multe teorii care explic producerea senzaiei de gust


(producere separat apoi integrare; integrare pe parcurs)

codarea gustului
are aceleai principii generale ca i celelalte modaliti

senzoriale
are profunde corelaii emoionale

Cortexul olfactiv

capabil s discrimineze extrem de fin ntre mii de mirosuri

are o organizare mai puin precis

are cinci pri:

nucleul olfactiv anterior

tubuculul olfactiv

cortexul periform (lobul temporal)

nucleul cortical al amigdalei

aria intorinal
- halucinaiile olfactive apar n cazul leziunilor cortexperiforme debut epilepsie
de lob temporal

71

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Concluzii n legtur cu structura i funciile cortexului posterior

zonele de proiecie topic sunt organisme dinamice, care depind att de


influenele mediului extern ct i de aspectele interne motivaionale;

zonele de asociere au o organizare distinct, prin aceea c au stratul III


foarte dezvoltat (cu rol n corelarea i integrarea impulsurilor senzoriale modale).
Dac stimulm aceast zon rezult excitaie care va cuprinde zone mari
corticale.

Zonele de asociere secundare stabilesc cu multe comutri i circuite la


nivel subcortical (n special la nivel talamic);

Pentru procesri din ce n ce mai complexe au aprut i zonele teriare i


cuaternare (zone de acoperire), la care numrul conexiunilor crete i mai mult.
n aceast zon senzoriali sunt eliberai de funcia senzorial i au doar funcie
de coordonare i preluare a impulsurilor (coordonarea tuturor analizelor ntre ei,
precum i a scopurilor generale ale activitii). Se obin constructe cognitive
calitative superioare, imagini perceptuale complexe multimodale, reprezentri cu
nivel nalt de generalitate etc.

Zonele primare i zonele de asociere nu pot lucra unele fr celelalte


(disfuncia uneia implic i disfuncia celeilalte)

72

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Particulariti ale zonelor corticale anterioare


Rolul acestor zone este de a transforma energia neuronal n energie fizic, prin
comenzile transmise de cortex la muchii scheletici.
Micrile motorii pot fi clasificate n:

micri voluntare

rspunsurile reflexe

paternuri motorii ritmice


Ele difer dup gradul de complexita i de control voluntar.
Micrile voluntare sunt cele mai complexe. Pot fi intenionale sau rspuns la o
stimulare extern specific. Ele se nva i se perfecioneaz n timp.
Rspunsurile reflexe sunt cel mai puin influenate de controlul voluntar. Sunt
rapide, stereotipe i involuntare.
Paternurile motorii ritmice (mersul, fuga, mestecatul) repreznt combinaii ntre
micrile voluntare i cele reflexe. nceputul i sfritul lor sunt voluntare, restul
ine mai mult de aspecte reflexe. Pun n funcie dou seturi opuse de muchi
agoniti i antagoniti.
Pentru integrarea tuturor acestor tipuri de micri, sistemul motor dispune de
dou caracteristici:

primete influene senzoriale cu privire la context/mediu, orientarea


corpului i gradul de contracii musculare.

Sistemul motor dispune de o organizare ierarhic, ce integreaz


difereniat inputurile senzoriale relevante pentru funcionarea acestora.
ntre componenta senzorial i cea motoare a cortexului exist o extrem de
strns interaciune.

73

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

Cercetrile efectuate asupra cortexului motor au evideniat existena unei arii


specifice girusul precentral a crei stimulare produce efecte motorii n grupe
musculare aflate n zone opuse ale corpului aria motorie primar.
Au fost descoperite i alte arii motorii considerate secundare (arii premotorii).
Axonii acestor neuroni se proiecteaz n cortexul motor primar n structurile
subcorticale i n mduva spinrii. n funcie de nivelul atins n dezvoltarea unei
specii fa de alta, ariile premotorii cresc n extindere i complexitate (la om sunt
de peste 6 ori mai mari dect la maimuele inferioare).
La om au fost evideniate 2 arii premotorii. Acestea, mpreun cu cortexul motor
primar, au o structur diferit de a ariilor senzoriale, prin absena stratului IV i
prin dezvoltarea mai mare a stratului V ( piramidali gigantici Betz).
Cortexul primar motor i ali prematorii primesc inputuri din trei surse:

de la periferie, coretxul senzorial primar i arii senzoriale asociative;

de la cerebel (prin talamus);

de la globus pallidus.
Pe de alt parte, ariile corticale motorii exercit control indirect asupra
motoneuronilor spinali, prin intermediul anumitor nuclei din TC.
Cortexul primar motor M 1 aria 4 Brodmann
Ariile premotorii aria 6 Brodmann

Cortexul primar motor prin stimularea diferitor zone ale ei hart a corpului
uman (homunuclei) n care sunt reprezentate grupurile musculare buco-linguofaciale, membrul superior i mna, membrul inferior. Relevana lor rezult din
rolul lor fiziologic (precizia i fineea micrii, mai puin dimensiunea lor
anatomic).

74

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

i ariile secundare au un anumit grad de somatotopie. Ele intervin n pregtirea


motorie i n controlul micrilor.
Lezarea ariei motorii primare consecine motorii grave.
Lezarea ariei motorii secundare consecine asupra controlului motor al feei.
Concluzii cu privire la structura i funciile cortexului anterior

ntre zonele motorii primare i zonele senzoriale primare exist o


comunicare foarte intens i difereniat, att prin fibre de asociere ct i prin
intermediul zonelor de asociere => aceste conexiuni permit transferul de
influen i comunicarea oricrui mesaj modal sau plurimodal, n acest fel putnd
s apar acelai rspuns motor la mai muli stimuli sau rspunsuri motorii diferite
la acelai stimul.

la om aceste zone ocup aproape 1/4 din ntreaga suprafa a SC, cu o


dezvoltare superioar fa de primate;

cortexul frontal realizeaz conexiuni multiple (af i ef.) cu formaiuni


situate la niveluri diferite ale - talamus, corpii striai, sistemul limbic, cerebelul =>
devin posibile coordonarea i sincronizarea activitii tuturor zonelor i structurilor
corticale, n concordan cu desfurrile comportamentale.

75

Copyright DEPARTAMENT ID 2008

Violeta ROTARESCU

BIBLIOGRAFIE
1. Badiu, Gh., Papari, A. (1995) Controlul nervos al functiilor organismului
(neurofiziologie), Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta.
2.

Botez,

M.I.(ed.)(1996)

Neuropsihologie

clinica

si

neurologia

comportamentului, Editura Medicala, Bucuresti.


3. Danaila, L., Golu, M. (2000) Tratat de neuropsihologie, Volumul I, Editura
Medicala, Bucuresti.
4. Gavriliu,L. (1998) Dictionar de cerebrologie, Colectia Dictionarele Secolului
XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti.
5. Graham Beaumont, J.(1983) Introduction to Neuropsychology, The Guilford
Press, NY.
6. Sinelnikov, R.D. (1990) Atlas of Human Anatomy, in three volumes, Vol. III
(The Science of the Nervous System, Sense Organs, and Endocrine Glands),
MIR Publishers, Moscow.
7. Young, P.A., Young, P.H. (Editor dr. Ghe Cuculici, 2000) Neuroanatomie
generala si clinica, Editura Medicala Callisto, Bucuresti.

76

Copyright DEPARTAMENT ID 2008