Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta de I.L.

Caragiale este o comedie de moravuri politice,


ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea
unui deputat. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc
conflicte ce ii intreneaza pe acestia intr-o farsa electorala. Protagonitii sunt personaje
plate, lipsite de profunzime. Dintre personajele cu rol important in opera se disting Zaharia
Trahanache, personalitatea politica a judetului si Nae Catavencu, avocat dornic de putere.
Relaia dintre Caavencu i Trahanache este, de fapt, relaia dintre conductorii celor dou
tabere pe care Caragiale le indic deja din lista de personaje.
Statutul social al personajelor este surprins prin didascaliile din incipitul piesei. Nae
Catavencu este avocat, director-proprietar al ziarului Rcnetul Carpailor, prezident
fondator al Societii Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Romana. Zaharia
Trahanache este seful local al partidului de guvernamant,prezidentul Comitetului
permanent, Comitetului electoral, Comitetului colar, Comiiului agricol i al altor comitete i
comiii. Zoe este consoarta sa iar Tipatescu este prietenul sau si totodata, amantul lui Zoe,
formandu-se astfel un triunghi conjugal. Comicul de situatie se creeaza prin pierderea unei
scrisori adresate de Tipatescu lui Zoe si aparitia riscului de a fi descoperit.
Din punct de vedere psihologic personajele sunt constante, nu evolueaza pe
parcursul operei insa comportamentul lor variaza in functie de cricumstante. Nae
Catavencu i dorete cu ardoare funcia de deputat. Fiind dispus sa apeleze la orice siretlic,
el reprezinta tipul demagogului. Astfel, sustrage scrisoarea de dragoste de la cetateanul
turmentat si o foloseste mai apoi ca obiect de santaj pentru a-si asigura voturile si
sustinerea in campanie. Catavencu se comporta ca un actor desvrit, scopul sau fiind
acela de a atrage atenia celor din jur. El tie ca trebuie sa parvin si in acest scop
acioneaz instinctual.
Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul incornoratului si a politicianului oportunist.
Fiind seful partidului, el se bucura de o autoritate solida, recunoscuta chiar si de opozitie
"am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru" (Catavencu). Trahanache intuieste in
adeversarul sau politic lipsa de tact, considerand, cu un calm menit sa starneasca rasul,
scrisoarea de amor drept o plastografie. Comicul de nume indica natura aparent moale a
personajului, contrastand cu personalitatea sa si abilitatea sa de politician. Aparent
neincrezator in autenticitatea scrisorii, o invata pe dinafatra, gaseste imediat polita
falsificata de Catavencu pentru a avea o arma de contrasantaj si ii multumeste lui Tipatescu
pentru ca i-a facut si-i face servicii". Cnd arma antajului dispare, Caavencu devine umil,
acceptnd cu smerenie propunerile coanei Joiica, fiind la fel de combativ ca nainte n faa
celorlali.
Relatia dintre cele doua personaje se evidentiaza, in scena IV din primul act cand
Trahanache ii povesteste lui Tipatescu cum a decurs intalnirea cu Nae Catavencu. Odata
ajuns in incapere Trahanache este intampinat cu o falsa politete Venerabile-n sus,
venerabile-n jos[..] c eu totdeauna am inut la d-ta ca la capul judeului nostru... si adopta
o atitudine distanta: Eu serios, zic: Stimabile, m-ai chemat s-mi ari un docoment, arat
docomentul!". Nae dezvaluie motivul intalnirii, acela de a-l santaja spundandu-i ca va
publica o scrisoare de amor trimisa sotiei sale, Zoe, de catre Tipatescu. Zaharia, impasibil si
neimpresionat, observa actul lui Catavencu si sustine ca scrisoare este o plastografie.

O a doua secventa menita sa evidentieze relatia dintre cei doi este cea a
discursului electoral. La inceputul acestuia Catavanecu cere umil presedintelui, Trahanache,
sa-i permita sa inceapa discursul D-le preedinte, v rog, cerusem i eu cuvntul....
Caavencu face risip de gesturi, de expresii pentru a-i impresiona auditoriul. Acesta trece
de la emoie, glas tremurat si plns la ton brusc, vioi i ltrtor. Tehnica discursului su
prevede pauze menite s creasc tensiunea i s dea timp asculttorilor s-l aplaude.
Comicul de limbaj se face remarcat prin multitudinea de nonsensuri in cadrul
discursului(Aclamm munca, travaliul, care nu se face deloc n ara noastr.). Demagogia
este evidentiata prin declaratiile sale, acesta afirmand ca se gandeste ca orice romn la
rioara sa. Sub pretextul de a face liniste, Trahanache intrerupe aclamatiile indreptate
catre Catavencu: Rog, nu ntrerupei pe orator, stimabile... in momentul in care Ionescu,
Popescu, etc striga Bravos!.
Aciunea se petrece in capitala unui jude de munte, in zilele noastre. Alegerea
unui cronotop nedeterminat surprinde tocmai intenionalitate actului artistic a unui scriitor
care si-a propus sa redea in opera tipologii umane si aspecte cu caracter general.
Conflictul dramatic principal este unul exterior si consta in lupta pentru puterea
politica intre cele doua tabere adverse: cea a lui Trahanache, Farfuridii si Branzovenescu si
tabra lui Nae Catavencu si a intelectualilor de la redacia ziarului Rcnetul Carpailor. In
construcia, atat a personajului Nae Catavencu cat si Zaharia Trahanache se remarca un
comic de intenie, rasul fiind strnit de diferena dintre numeroasele titluri sociale ale
personajelor si caracterul lor contrastant.
Portretul lui Nae Catavencu si a lui Zaharia Trahanache sunt realizate att direct prin
didascalii, cat si indirect prin comic si relatia cu celelalte personaje. Predomina insa cele din
urma, caracterul personajelor reieind din gesturi, fapte, atitudini sau relaia cu celelalte
personaje. De asemenea, numele si didascliile devin, la nivel textual, alte mijloace de
caracterizare ale personajului. Catavencu provine de la cata ce nseamn persoana rea si
cicalitoare, iar Zaharia vine de la zahariseala, , in timp ce Trahanache vine de la trahana
o coca moale - ce sugereaza ramolirea si comportamentul sau dulceag.Pentru Zoe,
Caavencu este un miel cruia i acord iertarea cnd nu mai este antajat.Lui Tiptescu
i apare mizerabil, infam, canalie, impertinent.Pentru Trahanache e un miel,
pentru Farfuridi nifilist, pentru Brnzovenescu moftolog, iar pentru Pristanda mare
piicher(cu o not admirativ).
Ceea ce-i unete pe cei doi lideri este dorina de putere, capacitatea de disimulare,
ipocrizia, demagogia, dar i statutul de pclitor pclit care poate fi atribuit fiecruia dintre
ei. Dei confruntrile directe sunt puine, toat intriga piesei este susinut de tensiunea
dintre aceste dou personaje.