Sunteți pe pagina 1din 3

Aceast povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a

condiiei umane, a invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o


profesiune oarecare, ci ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela
de a fi om : Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gnd. Dar pentru
asta am fost facut.
Lupta cu petele simbolizeaz btlia omului cu existena, ncordare surd (ca atunci
cnd btrnul strnge n minile rnite frnghia de care trage din rsputeri uriaul
venit din adncuri), nfruntarea pe fa (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu
rechinii), iar rarele momente de destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria,
victoria si mreia nfrngerii. Impulsul l constituie ctigarea traiului de zi cu zi, dar
lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesitailor materiale, dorina
omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a existenei. Dar bucuria afirmrii,
a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu trud si
suferin : Era prea frumos ca s dinuie este gndul btrnului la atacul
rechinilor. Iar cnd i pune singur intrebarea: i ce te-a nfrnt?, rspunsul este:
Nimic. [...] Am ieit prea n larg!, pescarul aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al
ndrznelii si semeiei omului, care ncepe cu Icar, prabuit fiindc se apropiase prea
mult de soare.
Ca i la eroii tragediilor antice, mareia btrnului const n asumarea curajoas a
eecului, n depirea lui prin pstrarea demnitaii umane. Simbolul scheletului uria
cu care pescarul se ntoarce acas se opune simbolului maimuei albe din Comedia
moderna a lui Galsworthy. Dac acesta din urm semnific blazarea unei lumi
superficiale, care gust fr efort miezul fructului (adic plcerile uoare ale vieii) i i
arunc nepstoare coaja, scheletul petelui simbolizeaza n mod esenializat
victoria moral a omului, satisfacia pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta
faptului ca si-a nvingerii propriilor slbiciuni, ca i-a depit propriile limite. Fora i
mreia omului constau n faptul c, pierznd o btlie, nu se las nfrnt, ci se
pregatete de alta. Batranul si marea se incheie cu planurile de viitor pe care i le
fac Santiago si biatul. Descurajarea de moment a btrnului face treptat loc unui
optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin nsui acest
fapt, dau senzaia revenirii la via.
Scriind aceast minunat povestire, Hemingway s-a mrturisit pe tine ntr-o alegorie
cu mai multe semnificaii : nempcarea geniului cu mercantilismul lumii care nu-l
nelege i pilda cretin c n cer nu iei nimic cu tine. Marea cunoaterii, cea din
Biblie, i-a gsit o interpretare de mare profunzime n opera de la sfritul vieii
autorului american refugiat n Cuba.
Batranul si marea este o carte despre singuratate in primul rand. Este si despre lupta
cu greutatile, si despre stoicismul cu care trebuie sa rabzi in momente ingrozitoare, si
despre stapanirea fricii atunci cand situatia si imprejurarile nu ti-o permit, si despre
batranete, si despre mare si despre pesti, dar peste toate astea despre solitudine.
Poate altii ma contrazic, insa mie aspectul acesta mi-a atras atentia. Monologul
interior sau dialogul batranului cu constiinta si cu gandurile sale n-au facut decat sa
amplifice impresia mea. La un moment dat imi inchipuiam ca spre finalul cartii,
Santiago va innebuni, satul sa se auda doar pe sine si miscarea apei. Dar finalul il
descoperiti voi, cei care n-ati citit inca aceasta opera de mare valoare, recompensata
cu premiul Pulitzer
Tema operei:
Povestea Batranul si marea este inspirata din viata unui pescar trecut de tinerete
pe nume Santiago.

Temele principale abordate an creatiile sale le-au constituit dragostea, moartea, cat si
esecul existentei umane.
Scurta descriere:
Intreaga nuvela este bazata pe discutia pe care batranul o are cu siesi,incercand sa se
impulsioneze pentru a-si pastra vigilenta.
Ernest Hemingway incerca sa ne arate ca omul trebuie sa invete sa citeasca semnele
si ca natura are propriile ei legi.

Batranul si marea

de Ernest Hemingway

In opera este inspirata din viata unui pescar trecut de tinerete pe nume
Santiago care duce o
framantare interioara.Acesta este un cubanez batran si sarac dar pasionat de
manuitul
unditei.Santiago era insotit de fiecare data la pescuit de catre un tanar pe
nume Manolin,viitor
pescar.Cu toate ca acesta avea experienta in pescuit nu-l deranjeaza faptul ca
tanarul este la
inceput si ii tine companie.
Manolin l-a insotit pe batranul Santiago pe mare timp de 84 de zile dar fara
niciun noroc
deoarece acesta nu prindea niciun peste.Parintii tanarului Manolin ii interzic sa
mai continue
sa mearga pe mare impreuna cu batranul pescar si sa-si incerce norocul pe o
alta barca.Insa
acesta era foarte apropiat de Santiago si aceasta veste l-a intristat foarte mult.
Batranul
hotaraste sa plece singur pe mare in cautarea unui peste mare.Acesta asteapta
momentul
prielnic si anume cel al fluxului.Deodata pluta unditei se misca si incepe sa
traga de momeala
un peste,acesta isi da seama ca este un peste mare pentru ca lita tragea cu
putere barca in
larg.Timp de trei zile Santiago duce lupta cu pestele care nu se lasa
prins.Mainile si umarul
batranului pescar erau sangerate insa acesta nu se lasa batut.In tot acest timp
se hraneste cu
scoici crude,cu putina apa care ii mai ramasese si se incalzeste cu un sac cu
gandul ca in
momentul in care va duce pestele la tarm se va imbogati.La un moment dat
pestele oboseste si
se ridica la suprafata apei,batranul obervand ii strapunge inima cu un harpon
insa observa ca
pestele este prea mare pentru a putea intra in barca.Santiago se gandeste ce
are de facut in

acest moment si se hotaraste sa si puna prada pe marginea barcii.Multumit de


ce a reusit sa
prinda acesta se intoarce la tarm gandindu-se la pretul pe care-l va putea lua
pe acest
peste.Odata ajuns in port acesta sesizeaza ca nu mai ramasese din pestele sau
decat capul si o
parte din schelete.Tot pestele fusese mancat.In final batranul pescar ajunge la
coliba sa mai
sarac si mai necajit decat a fost vreodata.
Intreaga nuvela este bazata pe discutia pe care batranul o are cu
siesi,incercand sa se
impulsioneze pentru a-si pastra vigilenta.Faptul ca batranul isi petrece atata
timp singur se
apropie si de natura.Ernest Hemingway incerca sa ne arate ca omul trebuie sa
invete sa
citeasca semnele si ca natura are propriile ei legi.Acesta istorisire ne lasa sa
intelegem ca
plecam in cautarea fericirii, asa cum batranul cauta un peste mare pentru a-si
indeplini scopul
lui in viata,dar unii au sansa de a o gasi iar altii nu.Cu cat sansa este mai mare
decat poti duce
cu atat ai mai mult de suferit.