Sunteți pe pagina 1din 13

1.

Obiectul, problematica i metodologia filosofiei dreptului.


A) Definii obiectul de studiu al filozofiei dreptului, aspectele, problemele fundamentale i funciile ei.
Filosofia dreptului, dup cum rezult i din numele su, este disciplina preocupat
de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinnd dreptul
din punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere aobiectului dat, de pe poziile deosebite ale
obiectului lor de studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc urmeaz a fi studiat i neles, iar prin conceptul de
obiect de studiu al tiinei deja o nelegere oarecare teoretic(tiinific) a obiectului, forma sa cognitiv-semantic de
exprimare (legea sau principiul), o anumit concepie a nelegerii i reprezentrii lui. Ca tiin teoretic general, filosofia
dreptului studiaz dreptul n esena sa universal , spre deosebire de tiinele juridice speciale care studiaz dreptul n natura i
caracterele lui particulare. Nici o tiin juridicspecial nu poate explica ce este dreptul n general , ce are eluniversal, preciznd
doar ce este dreptul la un anumit popor ,ntr-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice
2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.
In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor tiinelor, i anume: informativ,
cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca principaleurmtoarele funcii: funcia conceptual i funcia
metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in aceea c eainarmeaz oamenii cu cunotine generale despre drept,
despre principiile realitii juridice. Reprezentand atitudinea omului fa deexistena juridic, viziunile lui asupra scopului i
sensului vieii, asupralegturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept generalsocial, filosofia dreptului st la baza
orientrii sociale, a activitiioamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale vieii sociale.Astfel, datorit faptului c
filosofia dreptului are un obiect de studiuraportat la intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de ansambluasupra lumii
juridice in care ii gsete realizarea dialogul permanentdintre om i lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in aceea c datoritobiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea
unor noi procedee imetode de lmurire, studiere i transformare a realitii juridice.Metodele generale de activitate, scopurile i
idealurile elaborate i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la activitateatiinific. Deaceea, filosofia
dreptului se manifest ca metodologiegeneral pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut s-iorganizeze i sistematizeze
propriile sisteme de cunotine. In concluzie, trebuie s menionm c nectand la faptul c filosofiadreptului este o disciplin
teoretic i abstract, ea are i o importanta funcie practic propune i pregtete recunoaterea pozitiv a idealului juridic.
1.2.
Elucidai arsenalul metodologic al filozofiei dreptului.
Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptuluise supune exigenelor metodologice aleacesteia. Avnd, ns, un obiect distinct de cercetare, dreptul, cruia i sunt
propriianumite disponibiliti de cerce tare, Filosof ia dre ptului este ma i se nsibil la un anumit univers metodologic i mai opac la
altele. Filosofia dreptului se serveste de ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume:inductia deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica a
dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina posibilitatea dreptului si a cunoasterii sale.Prin
analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual nostru astfel ca experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea
fenomenologica a dreptului domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de observarea evolutiei
istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna faptele se examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste
o cercetare empirica.Metoda inductive se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa care confrunta diverse sisteme juridice.Prima
pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. n
p ers pectiv is to ric , evo luia Filo so fi ei d reptului nu ar fi fost posibil f r inovaiile metodologice ale lui Socrate,
Platon, Toma dAquino, Kant, Hegel .a. Toma dAquino, mpreun cu ntreagafilosofie medieval descoper esena divin a
dreptului, prin metoda transcendental defactur religioas, n timp ce Kant folosete aceeai metod, dar de factur
laic,cobornd transcendena din cer, n spiritul uman i conturnd, astfel, ideea de dreptsubiectiv, n opoziie cu cel obiectiv.
Logicismul filosofic, precum i curentele ce i-auurmat, ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut posibil dezvluirea
valenelor conceptuale
ale
noiunii
dreptului,
n
timp
ce
Filosofia
vieii,
Existenialismul
i
Filosofia postmodern a omului, exacerbnd tema unicitii fiinei umane i a totalitii catrstur a existenei, au deschis calea unei
adevrate filosofii a Drepturilor omului, ceamai vehiculat tem contemporan de Filosofie politic i juridic. Hermeneutica,
dei ometod trzie a filosofiei, operant iniial mai ales n istorie i antropologie, aduce cu sine
importante avantaje pentru Filosofia dreptului, ndeosebi n cercetarea esenei i cauzalitii unor fenomene istorice de drept.

1.3 Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei dreptului, coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe deunde se sfarete tiina dreptului, creia de altfel, ii d
temeiurile i noiunile fundamentale. Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio delVecchio enumer opt tiine
nrudite cu Filosofia dreptului: Jurisprudena,Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic, Sociologia, Demografia iStatistica,
Economia politic i tiina politic. Cea mai interesant i, totodat, cea mai durabil relaie este cea dintre Filosofia dreptului i
Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal, Jurisprudena studiaz aspectele
particulare ale dreptului: domeniile aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridic etc. Fiecare dintre cele dou
domenii decercetare este baz de plecare pentru cercetarea propriului domeniu.La polul opus se situeaz relaia cu Filosofia
teoretic.
Aceasta
oferFilosofiei
dreptului
universul
conceptual
propriu
filosofiei,
precum
i
ometodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofiadreptului este o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce
Jurisprudena esteo aplicaie a Filosofiei dreptului. Importante relaii exist ntre Filosofia dreptului i celelalte tiineenumerate.
Astfel, Psihologia, ndeosebi prin componenta ei social oferexplicaii ale comportamentelor de grup utile nelegerii conceptelor
derivateale dreptului, Filosofia practic, prin cealalt component a sa, etica, oferexplicaii pertinente asupra relaiilor dintre
normativitatea juridic i ceamoral, sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al elaborrilor teoretice din domeniul
Filosofiei dreptului, Demografia i Statistica oferinformaii despre micarea grupurilor umane, utile n cercetarea originii
normelor i comportamentelor juridice, iar Economia politic i tiina
politic ofer Filosofiei politice explicaii asupra cadrului economic i politic, instituional n care se deruleaz fenomenul
dreptului. Filosofia dreptului este o disciplin filosofic, specie a filosofiei practice. Ea nu se confund cu tiina dreptului. Dac
Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se instituie el pe baza nelegeriiesenei fiinei umane i a
colectivitilor sociale, tiina dreptului este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aa cum este el conceput de ctre
sistemulinstituional al unei organizri statale determinate i pe baza unei doctrine juridice asumate.
2.

coala sofitilor

1.1. Prezentai principalele idei politico - juridice ale sofitilor.


Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse schimbarii si deci sunt relative.Sofistii
concepeau individul uman ca masura a tuturor lucrurilor.Odata cu sofistii se evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru prima oara cind
individul iese in prim plan.Daca legile sunt relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si in aceasta situatie masura lor.Combatind
absolutismul si investind incredere in individ, individualismul sofistilor presupune democratia, asa cum democratia presupune libertate individuala.Sofistii au
distins ntre dreptul pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept nescris, conform naturii umane) si au sustinut ca dreptul pozitiv trebuie sa se
ntemeieze pe cel natural.

1.2. Determinai semnificaia expresiei relativismul gnoseologic al sofitilor.


Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice. n domeniul gnoseologii(cunoa terii, cercetrii), sofi tii adoptau o pozi ie individualist, fapt pentru
care se vorbete relativismul gnoseologic al sofitilor, potrivit cruia orice om de ine o n elegere proprie a lucrurilor i cunoa terea acestora. Aceast
nelegere are un caracter dinamic, n permanent schimbare. Unul i acela i om poate lua, pentru perioade diferite de timp, pozi ii diferite(chiar contrare) cu
privire la aceeai problem.Aceast atitudine gnoseologic presupune inexisten a unei adevrate tiin e, obiective i universale, pot exista numai
preri(poziie cunoscut sub denumirea scepticismul sofitilor n domeniul cunoa terii). Chiar dac sofi tii au introdus ra ionalismul n gnoseologie, pentru
ei cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei i petreceau timpul cltorind prin ora e i oferind serviciile lor pe un pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau
folosirea capacitilor lor de a convinge, de a pune la ndoial orice lucru, chiar i un adevr de partea cruia erau ei. Ei organizau dezbateri i asigurau
victoria celora care plteau mai bine, chiar dac era evident c minciuna c tig.Sofistii afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea si a cunoaste
lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o adevarata stiinta obiectivasi universal valabila, ci numai opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce
apartine fiecarui individ, acesata neputind sa se ridice la universalitate.

1.3

Evaluai importana colii sofitilor pentru doctrinele politice i de drept.

Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca in aceasta perioada se pun cu adevarat bazele inlocuirii cauzelor divine cu cele naturale.Una
din caracteristicile esentiale ale curentului sofist consta in faptul ca relativizarea, scoate in prim plan individul uman, acesta fiind masura tuturor lucrurilor.A
sustine primatul individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage din partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se considera ca sofistii au fost
initiatorii iluminismului grec .Sofismul a fost o perioada de tranzactie de la filosofia presocraticilor spre o filosofie matura care a atins culmile odata cu Socrate,
Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce au combatut absolutismul si au investit incredere in individ, iar individualismu sofistilor presupune democratie asa cum
democratia presupune libertate individuala.Principalul merit al sofitilor este acela de a fi intuit valoarea i importana omului n Univers, motiv pentru care au
ndreptat filosofia asupra condiiei umane.Sofistii sunt cei ce produc o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta asupra naturii
individului si nu este capabila sa faca din acesta un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata in societate a indivizilor.Calitatea lor etica
nu are nici o importanta.
3.

Socrate
1.1.Prezentai ideile politico juridice a lui Socrate n raport cu ideile sofitilor.
Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el nu era de acor cu relativizarea tuturor conceptelor pe care le punea in practica
sofistii.Socrate promova ideile conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau in prim plan individul
uman.Socrate ii ajuta pe oameni sa ajunga la adevar, pe cind sofistii practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate prin metode diferite si
adeseori contradictictorii au revolutionat gindirea greaca prin concentrarea atentiei pe individualitatea umana.
1.2.Explicai semnificaia maximei lui Socrate Eu tiu c nu tiu nimic

Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la acel:cunoastete pe tine insuti nimi prea mult.Aceasta cunoastere este individuala si semnifica
intoarcerea privirii din exterior spre interioritate spre ceea ce inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine este renuntarea la egoism pentru a te
descoperi intrun plan superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu nimic.Aceasta
maxima semnifica punerea in discutie a noastra si a valorilor ce ne guverneaza propria viata.A te indoi de tine insuti este calea spre adevar.Adevarata problema nu
este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro maniera sau alta. Din maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii. Socrate
aduce in discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul,
ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste.Universul este
mult prea cuprinzator decit ceea ce poate cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla concluzie- ca numai zeii
poseda intelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi fara darul intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de
iubire si putem aspira la intelepciune.
1.3.Analizai raportul lege cetean pornind de la ideile politico juridice a lui Socrate.
Lui Socrate ii apartine fraza:o lege nedreapta este tot o lege.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile conform carora era necesara o supunere absoluta fata de
regulile cetatii. Justiia, ca criteriu de manifestare a legalitii, este identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport existent fiind caracteristic att legilor scrise,
ct i celor nescrise, de natur divin2.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru valabilitatea creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv.
Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul trebuie s se supun chiar i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe ceteanul ru s le violeze pe cele bune.Atit dreptul
cit si statul sunt bazate pe o conventie, iar nerespectarea unei legi ar duce la darimarea atit a dreptului cit si a statului.
4.

Platon
1.1.Prezentai principalele concepii politico juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor Despre stat (Republica) i Despre legi.

In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in bunul mers al societatii si in organizarea de stat.Numai prin educatie poate fi instaurata
dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul va alege acea forma de organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare grad libertatea.In conceptia lui Platon un
filosof trebuie sa conduca statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere puternice statul va fi puternic si va
asigura fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la oameni caracterul acestora.Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit trebuie ca cetatenii sai sa fie educati

in spiritul dreptatii, singurul care poate inalta cetatea la ideea de Bine.Platon distinge urmatoarele forme de guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie.
Platon spune ca cel mai bun stat este staul unde toti sunt egali, si toate bunurile sunt comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.
1.2.Analizai raportul dintre organismul individual i organismul social la Platon.
Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale, Platon a schiat cu grij o paralel ntre stat i individ. Orice individ posed trei faculti: raiunea
care domin, curajul care acioneaz i sentimentul care se supune. Tot aa i n stat se disting trei clase: a nelepilor (destinat s domine); a lupttorilor (care
trebuie s apere organismul social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i ntrein). Una dintre ideile centrale ale dialogului Republica, prin care
Platon explic fenomenele politice, este analogia de esen ntre sufletul individual i sufletul cetii, altfel spus ntre constituia interioar a sufletului individual
i constituia statului, ce apare ca un fel de mare suflet colectiv. Dreptatea interioar produce, aadar, dreptate exterioar; justiia, dreptatea trebuie s fie inerent
interioritii omului.
Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon crede ca trasaturile psihologice ale individului se regasesc in
anumite
grupurisociale,
ca
in
fata
vietii
grupurile
sociale
reactioneaza
in
mod
asemanator
cu
individul,
ca
cel
ce
cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a societatii.
1.3.Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat.Platon spune ca rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a infaptui Principiile Binelui si Dreptatii. Acest
stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai sus: conductorii (filozofii), militarii i gardienii, agricultorii i meseriaii. Fiecare trebuie s-i ndeplineasc stric
funciile sale n dependen de capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi, filozofii, militarii asigur ordinea public, iar ceilali produc bunurile
materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratic.Statul ideal se va baza pe o astfle de educatie care sa sesizeze prin gindire dreptatea, frumosul si
binele.O cetate este buna in masura in care individual umanprimeste o educatie corespunzatoare.In statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este
inscrisa in sufletul fiecaruia.
5.

Aristotel
1.1.
Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia, esena i forma statului.

Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala a omului.Se sustine ca statul a aparut din cauza insuficientei de sine a individului uman.La
Aristotel statul este anterior individului, aceasta idee sprijininduse pe faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind asimilat unui organism complet este anterior
individului uman care nu este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput dupa Aristotel a fost casatoria si sclavia din care ia fiinta casa locul in care locuieste
familia.Din comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea formata din mai multe comune este statul complet.Constitutia este cea ce determina in stat
organizarea sistematica a tuturor puterilor dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.dupa Aristotel exista 3 forme de
stat:regalitatea, aristocratia si republica.
1.2.

Clasificai justiia dup Aristotel i caracterizai categoriile acesteia.

Raportul dintre poliltic i etic Aristotel ni-1 dezvluie n abordarea sa cu privire la problema justiiei. Justiia, n concepia lui, i are sursa n virtute i este
orientat n folosul altuia, al societii ntregi. Justiia i virtutea snt identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n parte, se deosebesc: justiia se manifest
n raport cu alii, iar virtutea este o calitate deosebit a sufletului 11.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel, Aristotel distinge dou specii de justiie: distributiv i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de indivizi n baza ideii de proporionalitate. Ea este distins de Aristotel ca proporie
geometric, aplicat la repartizarea onorurilor, bunurilor i are destinaia de a urmri ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv, ordoneaz raporturile de schimburi reciproce. Principiul egalitii, n acest caz, se aplic ntr-o
formul deosebit de cea menionat, referindu-se doar la msurarea, n mod impersonal, a daunei i ctigului. Aceast justiie este mijlocul dintre daun i ctig,
n baza creia fiecare din cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc una fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una s nu fi dat sau s nu fi
primit nici mai mult, nici mai puin. Justiia corectiv se aplic la orice fel de schimburi sau raporturi, att de natur civil, ct i penal. Aristotel ajunge la
concluzia c justiia n politic poate fi numai ntre persoane libere i egale care aparin unei comuniti, iar prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar
identice. nsi natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor cetenilor, deoarece aceasta ar da natere bunului plac. Cea mai eficace
surs a libertii este suveranitatea legii.
1.3.Apreciai corelaia formei de guvernmnt i regimului politic pornind de la concepia aristotelic despre forma statului.
Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este
guvernamintul.Guvernul este insasi Constitutia.Constitutiile care au in vedere interesul obstesc sunt pure , cele care au in vedere numai folosul celor ce guverneaza
sunt defectuoase si sunt forme corupre ale constitutiilor bune.Primele guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe guvernanti ca pe niste
sclavi.Exista dupa Aristotel 3 specii de constitutii pure carora le corespund tot atitea forme de guvernamint: regalitatea, aristocratia si republica.Exista si alte 3
specii deviatii a celor dintii:Tirania pentru regalitate, oligarhia pentru aristocratie si demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea absoluta a individului care domneste, superioritate data de virtute.
Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi dupa merit cel putin tot atit cit si dupa avutie.
Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor bogati.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure persoane care nu detine nici virtute nici avere si care conduce in mod despotic.
6.

coala stoic
1.1Descriei ideile politico juridice a stoicilor.
coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe omul ca un ideal al fiinei, eliberat de orice influen extern15. Astfel, omul, eliberndu-se de
orice pasiune, devine o fiin liber, iar aceast libertate nu poate fi interzis de nici o autoritate. Idealul omului liber trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece
aceasta este calea spre o judecat dreapt. Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea unei legi de valoare universal, fiindc natura uman este o parte a
naturii, a creaturii, a lumii n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea naturii ce domin lumea ca reflecie n connina fiecrui individ. A urma cerinele legii
naturii, aseamn a tri cinstit, a fi generos, a nu duna altuia, a exista n conformitate cu raiunea.Relaiile naturale ale oamenilor, bazate pe aceast lege natural,
pun temelia conceptului echitii.
Etica dezvoltat de Stoa deriv din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care nu admit excep ii, iar esen ialul naturii umane
este raiunea. Aceste principii se sumeaz n celebra maxim: Triete n acord cu natura! . Din aceast formul deriv noiunea de virtute, cu cele patru aspecte
cardinale: nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana, corespondnd nvturilor lui Socrate. n timp ce n etica aristotelian se recunotea locul pasiunilor n
natura uman, urmnd ca acestea s fie reprimate prin ra iune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergnd pn la ascetism ( askesis), pentru c virtutea reprezint
unica fericire. A fi virtuos, nseamn a fi indiferent la durere i suferin (apatheia) i, n acelai timp, doritor de cunoatere. De aici importana acordat tiinei,
fizicei, logicei, pentru c ele reprezint bazele moralit ii, rdcinile oricrei virtu i. Omul n elept este sinonim cu om bun. Nefericirea i rut ile lumii sunt
rezultatele ignoranei. De aici recomandarea practicii filosofiei, examinrii permanente a propriilor judec i i a comportamentului, pentru a putea constata dac ele
difer de raiunea universal a naturii .
1.2

Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma Antic i evideniai particularitile ideilor stoicilor romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i generoas n acele timpuri. A avut de luptat cu prejudecile, ntruct aceast idee necesita
depirea barierelor "cetii" - unitate de baz a culturii, i chiar politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult aceast idee, ns nu datorit urmrii unor
scopuri nobile, ci expansiunii militare.
Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma sa nobil, acest cuvnt desemna triumful spiritului asupra materiei, sau viaa aservit
Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne armonizarea contrariilor.

Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizat prin dominarea propriului eu. Acest statut l putea obine orice om civilizat,
indiferent de formele culturale sau politice crora le aparinea. . Stoicii i impuneau o nalt inut moral, i aveau drept modus vivendi aciunea just.n Imperiul
Roman, stoicismul a gsit un teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de cetean al lumii. Diferena dintre cetate i provincie disprea treptat.
Romanii au fost nu att colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori, civilizatori (au construit ceti, au oferit o baz material teritoriilor
cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.
1.3

Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei cretine.

Filosofia stoic a influenat i pe unii din prinii bisericei cre tine ca Toma de Aquino i Sfntul Augustin. n timpul Rena terii trzii, s-a dezvoltat un
adevrat Neostoicism, al crui reprezentant renumit a fost Justus Lipsius. Influen a acestui neostoicism se resimte n scrierile lui Michel de Montaigne, nainte
de orientarea lui spre scepticism, i n gndirea lui Ren Descartes. i filosofia moral a lui Immanuel Kant este impregnat de Stoa

7.

Doctrinele politico-juridice i cretinismul


1.1. Expunei ideile politico juridice a sf. Toma d'Aquino.
TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca fenomenul juridic nu poate fi decit rational.Dreptul este intemeiat pe ratiune. El a fost cel ce sia
exprimat ideea ca guvemdmintul si legea trebuie sa aiba un scop moral. A fost un exponent de frunte al traditiei legii naturale. Teoria sa a dreptului a pus in
legaturi, prin intermediul ratiunii, legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea
guvernamintului rezida in scopul acestuia - acela de a asigura binele comun. A fost in favoarea monarhiei limitate printr-o constitutie mixte. Guvernarea celor
multi era o forma valida de guvenamint,
insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea incalcarea binelui comun.
1.2. Comparai raportul stat biseric i scopul statului la sf. Augustin i sf. Toma d'Aquino.
Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca structuri de putere.Toma afirma ca Puterea seculara si cea spirituala sunt distincte si isi au
amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel incat puterea spirituala trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in problemele legate de mantuire, iar cea
seculara, inaintea celei spirituale, in problemele privitoare la bunastarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca puterea seculara sa fiee unita cu cea spirituala, aaa cum se intampla, de pilda, in cazul Papei,
care se afla in fruntea ambelor puteri. SF.Toma subliniaza rolul indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii calauzescpe oameni catre scopul lor suprem,
contemplarea lui Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anumeacela de a guvena treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor vietii umane, nici un
guvernamintsecular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui Hristos le este rezervata preotilor. De fapt, asa cum spune Toma apoi, ,dupa legea lui
Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".
Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si cetatea lui dumnezeu.Biserica este prezentata ca o forma de manifestare a cetatii lui dumnezeu
pe pamint.Statul are scopul de a ajuta biserica in vederea instaurarii cetatii lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin orice interventie a puterii statului in
domeniul relatiilor spirituale si bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este periculoasa. n ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul, Sf. Augustin
arat n De civitate Dei existena cetii pmnteti i a cetii cereti, care se opun una alteia prin scopurile i sarcinile pe care le au: Statul conduce administrarea
bunurilor temporale, Biserica se ocup de interesele spirituale. n acest caz ele nu se opun, pentru c sunt amndou voite de Providen; cretinul datoreaz
ascultare puterii temporale, dar, n acelai timp, trebuie s asculte Biserica n problemele mntuirii sufletului su. Att statul, ct i Biserica sunt supuse Justiiei. Pe
de alt parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar statul trebuie s acorde protecie Bisericii. Raporturile dintre Biseric i Stat se bazeaz pe urmtoarele principii:
Biserica are dreptul de protecie de la Stat, n timp ce ereziile i toate cultele false nu pot reclama aceste favoruri. Ele pot chiar s fie obiectul unor msuri de
rigoare.
1.3Apreciai influena filosofiei greceti asupra perioadei scolastice a filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd coal, care desemneaz acea tendin din filosofie i teologie care, ncepnd din perioada tardiv
a Evului Mediu, a ncercat s explice i s fac nelese fenomenele supranaturale ale revela iei cretinecu ajutorul raiunii umane i, mai ales, al filosofiei
lui Aristotel. Acest curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea pn n secolul al XV-lea, a fost un element dominant n instituiile de nv mnt religios i n
universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui sistem logic, n care s se reuneasc filosofia greac i roman cu nvtura cretin. Scolasticii
acordau un deosebit respect aa ziselor autorit i filosofice i teologice, n special filosofilor anichit ii greco-romane i prin ilor bisericii, i se fereau s adauge
ceva nou la vechile nvturi.
8.

Nicolo Machiavelli
1.1. Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli.
1.1Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta conceptie autorul se indeparteaza de conceptia religioasa despre lume.Asemenea umanistilor
Machiavelli concepe omul in calitate de centru al conceptiei despre lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relatiile dintre
guvernanti si guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii guvernelor.Scopul statului este siguranta cetatenilor si garantarea stabilitatii
proprietatii private.Forma de organizare a guvernarii statului prin care se atinge cel mai inalt grad al stabilitatii statului si a guvernarii pentru autor este republica.
Machiavelli afirma necesitatea conceperii si intelegerii realitatii politice in calitate de categorie distincta a activitatii umane.Intelegerea si principiile activitatii
politice sunt distincte de cele ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice legalitatile politice.

1.2. Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz mijloacele pe baza ideilor lui Nicolo Machiavelli.
In opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e vorba de salvarea statului, omul de actiune nu trebuie sa se impiedice de nici un considerent de justitie
sau injustitie, de omenie sau confuzie, de rusine sau glorie:esentialul care prevaleaza asupra orice afirma Machiavelli este de asigura salvarea si libertatea.IN acest
context a fost formulat sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de machiavelism .In fond Machiavelli a teoretizat cu siceritate si curaj ceea ce stia
de cind lumea , anumeca ceea e conteaza in politica sunt interesele si forta nu consideratii de justitie si morala. In vederea realizarii scopului politic urmarit
Machiavelli propune in calitate de mijloace de atingere a scopurilor politice: siretenia, viclenia, tradarea, violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara indoiala
erau utilizate la scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod deschis a influentat negativ asupra renumelui autorului.Aceasta formula:scopul
scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui machiavelli chiar daca se deduce din aceasta si reflecta continutul politic al operei acestui autor.
1.3Evaluai machiavelismul ca principiu istoric i ca realitate.
Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de Niccol Machiavelli, n cartea cu titlul Principele, aprut n 1515, n care, cu sinceritate, dar
mai ales cu cinism, a susinut c n politic se pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicle ug, minciun, lips de scrupule,
sforrie, manevre diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz mijloacele".Termenul machiavelism, este utilizat pentru a descrie
principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii n via a politic sau personal sunt numi i frecvent machiavelici.
9. Jean Bodin
1.1.Descriei ideea suveranitii statului n concepia lui Jean Bodin.

Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe o conducere suverana.Statul se deosebeste de alte forme de
asociere sociala prin caracterul sau juridic si suveran al statului.In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei lui Bodin o putere suprema ,unica si
indiviziblia.Deoarece nu exista stat fara putere suverana, ea se instituie incalitate de element distinctiv al existentei statale.Reprezentind puterea permanenta si
indivizibila a staului, suveranitatea este reprezentata de autor in calitate de realizare de catre stat a celor mai importante activitati:1.Adoptarea legilor;2.Declararea
si incheierea razboaielor;3.Numirea functionarilor4.Realizare justitiei inclusiv gratierea ;5.Stabilirea si colectarea ipozitelor.
1.2.Stabilii i caracterizai trsturile fundamentale ale suveranitii dup Jean Bodin.
Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei acestui ginditor francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada de timp care nu se determina in mod anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii
de stat, investit in functie pentru o perioada determinata de timp nu este suveran
2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.Suveranul este deasupra legilor, comportamentul lui nu poate fi supus reglementarilor
juridice.Vointa suveranului este mai presus de lege si vointa celorlati subiecti de drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea detinerii depline a puterii de stat de catre o persoana sau organ de conducere, respingind forma
mixta de guvernare.
4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona problemele social-politice fara a fi obligat sa-si coordoneze
propriile decizii cu alte persoane sau institutii.

1.3.Evaluai trsturile formelor de guvernmnt n concepia politico-juridic a lui Jean Bodin.


Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin afirma existenta a 3 forme ale suveranitatii:
1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor
2.Aristocratia:puterea celor alesi
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice cu formele de organizare a statului: democratia, aristocratia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare n stat n care deintorul puterii este o singur persoan, care este capabil i suficient s menin
suveranitatea unic i indivizibil. Dar se opune categoric monarhiei tiranice i monarhiei senioriate. El propune monarhia legitim, n cadrul crei supuii ascult
de monarh iar acesta ascult de legile naturii. Puterea executiv, ca atribut esenial al guvernrii, nu are nici una din trsturile puterii suverane dar nici atribuii
care s tirbeasc natura suveran. Dar fiecare form de guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular, aristocratic sau mix (forme de guvernmnt).
10. Hugo Grotius
1.1.Definii i determinai fundamentul, principiile i metodele de cunoatere a dreptului natural dup Hugo Grotius.
Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa de Renastere, convisn fiind ca dezbinarile teologice nu pot duce la principii unitare care sa intemeieze
activitatea politico-juridica,Grotius considera ca singurele care pot asigura aceasta unitate sunt principiile dreptului natural.Grotius considera dreptul natural
izvoraste din nevoia de a trai in societate, din grija pe care o are omul de a pastra societatea.Gr. afirma ca apartine dreptului natural tot ceea ce este in
conformitatea cu natura rationala si sociala a omului.Deasemenea dreptul natural nu apartine vointei fie ea umana sau divina.Sustinind ca dreptul natural este
imuabil,Grotius va spune ca aceasta nu numai ca nu depinde de vointa omului ci nici chiar vointa lui Dumnezeu nu-l poate schimba.Deci dreptul natural este o
dispozitie a ratiuni care isi trage valoarea din natura sa din puterea sa inascuta dintrun imperativ nascut din constiinta sociala a omului.
1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul internaional public.
Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645), considerat printele tiinei dreptului internaional, prin operele sale i
ndeosebi Mare Liberum (Marea Liber) i De jure belli ac pacis(Despre dreptul rzboiului i pcii), realizeaz prima expunere de ansamblu a dreptului
internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei i suveranitii statelor, care creau reguli de conduit ntre ele. A dat, de asemenea,
dovad de toleran, respingnd discriminrile n relaiile dintre statele cretine i cele infidele i admind ncheierea de tratate cu acestea. Dezvoltnd ideea
rzboiului just, a formulat reguli de purtare a acestuia, inspirate din considerente umanitare. Nu ntmpltor literatura consacrat evoluiei dreptului internaional
public precizeaz c adevratul fondator al dreptului internaional rmne ns olandezul Hugo Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre concepia
tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist, potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Pacea
Westfalian rmne ca un moment de referin n viaa internaional, deoarece a consfinit ntr-un tratat convenit dup negocieri dificile i complicate
ncetarea Rzboiului de 30 de ani. Tratatele Westfalice inaugureaz n istoria Europei nceputul congreselor europene i reaezarea raporturilor ntre statele
continentului. H. Grotius formula principiul libertii de comer, navigaie i pescuit n largul mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la rm nu
poate fi nsuit de state sau persoane particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un stat s nu mpiedice libertatea altor state.
1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt servanda n dreptul intern i n dreptul internaional.
principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regul de drept potrivit creia actul juridic civil legal ncheiat se impune prilor
(n cazul contractelor) sau prii (n cazul actelor juridice unilaterale) ntocmai ca legea. n alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru pri,
iar nu facultativ. n aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o parte contractant nu poate s modifice, n mod unilateral, preul convenit n
momentul ncheierii contractului.
11.

Thomas Hobbes
1.1. Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea
gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca
principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul
de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia
lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului.
1.2. Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas Hobbes.
Hobbes furnizeaza urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care face legea.Legea este expresia vointei celui care dispune de dreptul de a comanda, ea
nu este validata nici de particulari nici de juristi ci unicul legislator este suveranul, singura sursa a legislatiei politice.
1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod natural egoist, cauta numai binele sau propriu este insensibil fata de cel al altora.Daca omul
ar fi privit ca guvernat numai de natura sa ar trebui sa se recunoasca drept inevitabil un razboi permanent intre fiecare individ si semenii sai, pentru a fiecare cauta
sa aiba un folos in dauna celorlalti.
12. John Locke
1.1.Descriei teoria contractului social n viziunea lui John Locke.
Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi fost posibil sa fie constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea
civila a fost posibila pentru ca starea de natura are unele caracteristici care o apropie de societatea civila si face posibila aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea de
la starea naturala la societatea civila a avut loc in urma unui consens general prin care oamenii au dorit un maximum de securitate si libertate.Trecerea de la Statul
natural la statul civil sa facut in baza unui contract bazat pe consimtamintul comun.Obiectul contractului este garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor in

favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il pun la dispozitia societatii civile este acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una
dintre parti nu respecta obligatia, contractul poate fi anulat.
1.2.Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evideniate de John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi membrii societii. Garania libertii o constituie egalitatea tuturor,
obligativitatea legii. Legile elaborate de stat trebuie s corespund legii naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru legislator, ct i pentru indivizi.
Membrii societii trebuie s se conduc de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt egali dup legea naturii.
1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei separrii puterilor.
Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:
a) Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi obligatorii);
b) Puterea executiv (ca putere a monarhului);
c) Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde separarea puterii legislative de puterea executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind
puterea suprem i marea nobilime, are controlul asupra statului.
Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut arbitrara.Pentru aceasta puterile in stat trebuie sa fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat
de catre acelasi organ al puterii poate duce la tentatia de a abuza de aceasta, in felul acesta drepturile naturale ale omului putind fi incalcate.

13. Charles Montesquieu


1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului i statului n opera sa cea mai reprezentativ Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au
avut drept obiect de cercetare problema privind libertatea politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu susine c pentru a asigura aceast libertate
este nevoie de existena unor legi juste i de o organizare corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist diferite legi i moravuri i c acestea rezult nu numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din
o cauz comun . Legilein conceptia lui Montesquieu nu trebuie s fie separate de mprejurrile n care au fost fcute. Orice lege trebuie s corespund factorilor
geografici, climei, particularitilor poporului, numrului popilaiei unui stat, tradiiilor formate, etc. Toi aceti factori determinai creaz spiritul legilor, ca
expresie a raionalitii, legalitii, justiiei, care preced existena acestora.
1.2.Determinai completrile i precizrile aduse de Charles Montesquieu teoriei contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei sale in face pe om fricos.Datorita fricei fiecare se simte inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care
oamenii se simt egali intre ei.Teama ii face pe oameni sa se fereasca unii de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e reciproca, ei vor simti necesitatrea de a se
apropia unii de altii.Dupa M.inca din starea de natura oamenii simteau nevoia de a trai impreuna in pace.Statul civil apare ca urmare a manifestarilor de vointa a
tuturor vointelor individuale.La M. Starea de razboi incepe odata cu constituirea societatii.De indata ce se afla in societatea oamenii pierd simturile slabiciunilor,
egalitatea care exista intre ei inceteaza si incepe starea de razboi.In societate oamenii devin constienti de forta lor incercind sa obtina cit mai multe avantaje.Fiecare
societate constienta de forta sa va incerca sa obtina avantaje in relatie cu alte societati, ceea ce duce la starea de razboi intre popoare.Starea de razboi duce la
aparitia legilor pozitive in cadrul societatii.Aceasta societate nu sar putea mentine fara un guvernamint,de aceea gruparea tutror fortelor individuale formeaza ceea
ce se cheama statul politic.
1.3.Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei puterilor.
Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c a sistematizat toate ideile referitoare la teoria separrii puterilor existente pn la el i le-a
dat o nou interpretare n sensul existenei unor puteri distincte, atribuite unor organe separate i independente unele de altele. Spre deosebire de predecesorii si,
Montesquieu a realizat c aplicarea eficient n practic a teoriei respective i garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor este incompatibil
cu imixtiunea puterilor, de aceea este necesar existena a trei puteri distincte i anume: legislativ, executiv i judectoreasc. Aceast tez este expus n opera
Spiritul Legilor, potrivit creia puterea executiv revine regelui, puterea legislativ adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea judectoreasc este
ncredinat unui corp de judectori profesioniti i independeni. Acestea trebuie s fie clar separate, s nu interfereze una n ,,treburile celeilalte, fiecare avnd
funcii bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor i judecarea corect a conflictelor care apar n societate, n funcie de prevederile legii existente la un moment
dat. n acest context, fr ndoial, certificatul de natere a teoriei separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este opera Spiritul Legilor n care Montesquieu
face celebra descriere a celor trei puteri ale statului, descriere care contureaz o teorie rmas pentru totdeauna n contiina celor care cred n valorile democraiei
i libertii: ,,n fiecare stat exist trei feluri de puteri: puterea legislativ, puterea executiv privitoare la chestiunile care in de dreptul ginilor i puterea executiv
privitoare la cele ce in de dreptul civil.

14. Jean J. Rousseau


1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.
In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este cauza aparitiei societatii.Libertatea este principiul care o face sa existe si totodata sa subziste.Contractul
social nu este obligatoriu pentru popor decit daca el este liber consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro conventie, oamenii au ajuns intrun stadiu in
care nu mai puteau raminea in starea de natura.Aceasta necesitatea ia impins pe indivizii izolati spre unirea fortelor pentru a invinge orice rezistenta.Daca
contractul nu este respectat fiecare din asociati il poate denunta si va reintra in drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se uneste in felul acesta cu toti si
nu se uneste cu nimeni in particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber ca inainte.In conceptia lui Rousseau societatea nu este o adunare de indivizi ci o
structura de relatii , de relatii juridic stabilite si aparate, protejate de corpul social in intregul sau.
1.2.Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J. Rousseau i Thomas Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de
cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa
stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de
fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi,
suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului. La
Rousseau insa oamenii in starea lor naturala sunt fericiti , liberi, independenti si inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in fiinta omului, asocierea
oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care oamenii contrar tendintelor lor naturale se asociaza pentru a face fata impreuna amenintarilor.
1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluiei franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept i contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n
schimbrile promovate de Revoluia francez din 1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului",
devenita program al Revolutiei de la 1789, din Franta a fost elaborata pe baza "Contractului social", regasit, n mare parte apoi, n prima Constitutie republicana a
Frantei, precum si n alte constitutii europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au vzut n minitratatul de
drept politic, Contractul social, instrumentul de distrugere a statului monarhic-feudal, de construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau n lucrari
criticnd regimul din Franta a scos n evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca statul apartine poporului i nu conducerii a fost eficient n
nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat prabuirea suveranitatii divine a regelui i n loc a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului. Rousseau

sustinnd ca toti oamenii s-au nascut egali i liberi a subliniat stringenta continuarii i n viata sociala a egalitatii i libertatii. Cu notiunea de consens social a atras
atentie la reprezentarea vointei generale, a pus bazele legilor i constitutiei actuale. Razboaiele la care a participat n sec. 18 Franta a adus statul n pragul
falimentarii cu exceptia regelui i aristocratiei poporul traia n saracie i mizerie, toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.
15. Immanuel Kant
1.1. Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru noiunea de lege universal a raiunii, umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup
Kant, este numai protecTia dreptului; statul trebuie s asigure cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor, dar nu trebuie s se amestece n activitTile
individuale, nici s ngrijeasc de activitTile individuale. El si-a ndeplinit funcTia sa, cnd a asigurat libertatea tuturor; n acest sens trebuie s fie Statul de
drept.n mai multe texte politice, el si arat preferinTa clar pentru ordinea ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i ofer suveranului puterea de a
garanta dreptul, dect un stat slab ce duce la haos.Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoaste existenTa a trei puteri n stat (legislativ, executiv si
judectoreasc), ns consider c aceast triad trebuie vzut ca o ficTiune: ea aminteste faptul c orice concentrare excesiv a puterii devine un leagn al
despotismului. n schimb, nu trebuie s pun n discuTie unitatea dreptului. Cele trei puteri nu sunt, de altfel, separate, ci complementare.
1.2. Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui Immanuel Kant.
Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si ceea ce apartine vointei, adica moralitatii.Dreptul in opinia lui kant nu poarta decit asupra actelor exterioare
ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare actelor morale care poarta asupra interioritatii umane.Libertatea nu intemeiaza si nu se intemeiaza decit pe actele
morale.Chiar daca dreptul este intemeiat pe ratiune el nu poate sa-si extinda sfera asupra actelor pur interioare, acestea raminind in afara reglementarilor
dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant deriva din moralitate, o moralitate ce functioneaza ca o constringere, ca un imperativ.Pentru a actiona in conformitate cu
conceptul unei legislatii rationale interioare, omul trebuie sa fie supus constringerilor juridice si morale.In morala fiecare om se raporteaza la sine insusi conform
regulii autonomiei vointei,in drept fiecare om se raporteaza la fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de constringere.Dreptul se fondeaza pe constiinta pe
care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.
1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea perpetu la ideia contemporan despre integrare european.
. A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant eventualilor si detractori: este un ideal spre care umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu,
tratat tiprit de Kant n 1795, prezint principiile filosofice ale dreptului internaional. Kant susine c vocaia umanitii este de a forma un Stat unic; timpul
cnd popoarele se vor uni n acest mod este nc departe, dar nu putem tgdui c tendina este n acest sens, nici nu ne putem ndoi c scopul va fi atins. Fr
ndoial c opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai important n istoria doctrinei pacifismului. Lucrarea Zum ewige Frieden reprezint concluziile
practice ale conceptelor sale sociologice asupra rzboiului si a pcii. Se pronunT pentru crearea unui Congres al Statelor, mprtsind ideea c pacea se va
statornici definitiv pe msur ce libertatea popoarelor va fi cstigat si rzboiul nlturat pentru totdeauna.Planul lui Kant de organizare a lumii preconiza o Uniune
de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a mpiedeca rzboiul si de a nltura violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu arbitrajul. De altfel,
toate principiile stabilite de ctre el n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal recunoscute. Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu sunt numai exerciTii
dialectice, ci chiar factori istorici, care nsoTesc si reglementeaz progresul real.

16. Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert Spencer)


1.1. Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.
Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui numar cit mai mare de oameni, constituindu-se astfel o adevarata democratie fondata pe
interconexiunea indivizilor ce isi urmaresc fiecare interesul.Bentham nu intemeiaza utilul pe ratiune ci pe placere ca simplu sentiment.B.inlocuieste contractul
social cu utilul, el considera ca contractul este un simplu sofism, menit sa consolideze pozitia guvernarii.Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru intre
interesele fiecaruia si interesele comunitatii. Exista totusi la baza societatii reguli dar nu fondate pe ratiune ci pe utilitate.B.promoveza egoismul ca regula a
convietuirii sociale.Iar scopul individului este de a acumula maximum de avantaje personale.Interesele individuale sunt singurele reale statul avind ca misiune
coordonarea care asigura fericirea tuturor.
1.2. Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social pe baza teoriei lui Herbert Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg de filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare continu de formaie i de descompunere. Sensul acestei micri este ceea ce constituie evoluia,
iar ea consist n mod mai precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferenial la diferenial, de la incoerent la coerent. Societatea uman este
asimilat unui organism biologic. Prin efectul seleciei naturale, speciile se transform, adaptndu-se ncetul cu ncetul condiiilor mediului, cele care nu se
adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i admirator al lui Ch. Darwin, Spencer proiecteaz o viziune
organicist, considernd societatea ca un cmp al luptei pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer formuleaz un ansamblu de Principii de Etic absolut,
intre care principiul fundamental este: Fiecare poate s fac ceea ce voiete, numai s nu lezeze libertatea egal a celorlali; complementarul acestui principiu se
refer la consecine, i el sun astfel: fiecare trebuie s suporte consecinele propriei sale naturi i ale propriei sale conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor naturale ale omului, derivate din ele: dreptul de a se mica liber, dreptul de proprietate, dreptul
liberului schimb, dreptul libertii de credin, libertatea cultului, a cuvntului, a presei libere, etc.Esena concepiei lui Spencer este organizarea vieii sociale,
astfel nct individului s i se permit maximum posibil de drepturi i liberti, statul fiind doar un protector al acestora.
1.3. Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.
Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l societatii.El va aduce o noua clasificare a placerilor in cele fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale
sunt superioare celor fizice, chiar daca mai greu de atins.Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu actiunile sunt corecte
proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa produca inversul fericirii.Prin fericire Mill intelege prezenta placerii
si absenta durerii(nu placere fizica ci spirituala).Mill isi constituie propria viziune despre utilitarism avind in vedere distinctia bine persona- bine public.El
considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea mai inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes general, superior interesului individual. Pentru Mill
utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu ac iunile sunt corecte propor ional cu tendin a lor de a promova fericirea i sunt incorecte n msura
n care tind s produc inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege prezen a plcerii i absen a durerii, dar termenul de plcere trebuie n eles ntr-o
accepiune general care nu nseamn doar plcere fizic ci i plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu abandoneaz teoria lui Bentham i
accept utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o ac iune poate fi judecat n func ie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de
indivizi.Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta la baza conceptului de
fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o doctrin a porcilor), el vorbe te de dou categorii de plceri: trupe ti i spirituale. Ultimele sunt
dezirabile, cci spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor trupe ti, deci implicit conduc la o fericire mai mare.Mill i construe te propria viziune despre
utilitarism avnd n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este un alt punct n care utilitarismul lui Mill se deosebe te de cel al lui Bentham, motiv
pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist. De i Mill este con tient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n func ie de binele
public este un demers dificil care nu poate fi atins cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ poate fi considerat cea mai nalt virtute.
17. George Hegel
1.1Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg Hegel.

Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului filosofic sau idealismului obiectiv, se consider filosoful german Georg Wilhem Hegel n
abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la ideea de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce este real este raional. Aceast idee,
dup Hegel, st la baza att a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii reale care este, n acelai timp, scopul absolut al raiunii.Ideea etic a statului presupune ca
universalul s fie legat cu libertatea deplin a particularilor i cu propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al societii civile s se reuneasc, impunnduse statului, dar, totodat, n recunoaterea c universalitatea scopului nu poate progresa far tiina i voina proprie a particularitii, care trebuie s-i pstreze
drepturile ei. Deci numai atunci cnd n ambele momente generalul i particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat poate fi considerat ca stat pe deplin
articulat i cu adevrat organizat.
1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a crui gndire nu a ncremenit la nivelul unui cult al statului, adic la nivelul spiritului
obiectiv; el a fost profund i definitiv ataat de ideea absolut. Una din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la spiritul-naiune. Fiecare popor are
propria sa istorie ghidat de un spirit naional specific, care atinge cea mai nalt form de exprimare n cadrul statului-naiune. Fiecare popor are constituia pe
care o merit. Naiunile au o evoluie proprie i se dezvolt gradual, trecnd prin etapele de cretere, maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv aparine entitilor
individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n eviden ca stadiu nalt de dezvoltare metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e
rezervat de Hegel artitilor i filosofilor, singurele entiti capabile s se simt confortabil n cercul restrns al gndirii pure.
1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind de la ideile politico - juridice ale lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele avnsate, dar marcate ns de egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci
se referea n special la ordinea economic i social cu principii proprii, independent de cerinele etice, juridice sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic n care statul apare ca ntruchipare absolut a ideilor universale
de libertate, dreptate i moralitate. Totodat, statul exprim ideea de ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un factor unic de stabilitate social i politic. la
baza constituirii societii civile se afl trei moment eseniale: deplina coeren ntre trebuinele individuale i sistemul trebuinelor sociale; asigurarea libertii
individuale; alturi de ocrotirea proprietii, impunerea unei puteri administrative care s aib grij de interese particulare i comune ale societii.Referindu-se la
ideea de stat Hegel i-a imaginat o structur piramidal de organizare politic i administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un top
cratologic n cadrul cruia locul suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii de stat i guvernani, iar ultimul loc revine corporaiilor i
strilor. Relaia individului cu statul este mediat de societatea civil, n sensul c realizarea idealurilor individuale este n strns legtur cu satisfacerea
intereselor comune ale cetenilor.
18.Hans Kelsen
1.1Descriei normativismul i premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de exegeti ca fiind expresia desavrsita a normativismului juridic, autorul respinge categoric
teoria dreptului natural, teoria sociologica privind justitia si teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura,
adica sa respinga orice influenta de natura politica, morala, sociologica ori istorica, sa fie o teorie eliberata de orice ideologie politica si de toate elementele
stiintelor naturii, constienta de legitatea proprie a obiectului ei si in acest fel constienta de specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau voina n drept, ceea ce trebuie s fie n drept ci ceea ce este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui Kelsen este cel de validitate, in sensul ca validitatea oricarei norme juridice este asigurata sistemic, in
functie de conformitate cu norma juridica superioara. Astfel, crede autorul, teoria dreptului ramane pura, adica este ferita de orice amestec din afara sferei stiintei
strict juridice. Aceasta inseamna ca validitatea normei juridice nu depinde nici de eficacitatea sa, nici de actul de vointa care i-a dat nastere, ci este legata doar de
ansamblul edificiului juridic existent intr-un anume spatiu si intr-un anume timp.
1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o succesiune de cauze i efecte cum este cazul legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex.
dac este nclzit un metal, acesta se dilat, dilatarea fiind cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu este cauza pedepsei, pedeapsa nu este efectul
furtului). Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem juridic, un sistem de conduit uman i o ordine de constrngere social. Statul
nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor juridice care l calific ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de drept este n realitate perfect
inadecvat, pentru simplu motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de drept.Astfel in acceptiunea lui Kelsen Statul ale carui elemente esentiale sunt
poporul ,teritoriul si puterea se defineste ca o ordine juridical relative centralizata, limitata in domeniul sau de validitate spatial si temporal supus direct dreptului
international si eficace in ansamblu si in general.Pentru ca statul si dreptul sunt unul si acelasi fenomen a vorbi despre un stat de drept devine un pleonasm.Statul
nu este altceva decit personificarea ordinii de constringere.
1.3Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen.
Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric (norma moral) care-i fr condiii, fr de ce, fr pentru c, prevederile normei juridice snt
subordonate unei condiii, dac nu plteti datoria, confiscarea bunurilor; svrirea unei infraciuni - pedeapsa etc.;
-constrngerea;
-validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar, preexistent, deoarece ea este conceput ca o component a sistemului;
-nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat, coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care constituie piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea
juridic este o piramid, o ierarhie format dintr-un anumit numr de niveluri de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce determin fundamentul
validitii sale, existnd i norma fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din teoria pur a dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei politice,
eticii sau religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult aa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu dreptul; a dreptului obiectiv cu cel subiectiv; a dreptului
public cu cel privat; a dreptului naional cu cel internaional
19.Herbert Hart
1.1Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.
Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute,
determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc
de control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se
caracterizeaza prin generalitate si permanenta. Normele de baz se clasific n trei categorii: analitice ntlnite la Hans Kelsen, normative ntlnite la Kant i
empirice ntlnite la Hart.La Hart dreptul ca sistem de reguli capata realitatea sa nu de la stat ci de la o oarecare norma fundamentala, regula finala, seperioara.
1.2Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de drept dup Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vie ii sociale a omului e supravie uirea.Aceasta creeaz necesitatea existen ei dreptului
i morale. Din punct devedere structural, dreptul este format din dou categorii de norme: norme juridice primare i secundare. Cele primare au 3
dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii sociale care asigur norma data.Orice sisitem juridic este format din unitatea normelor primare

i secundare. El indic 2 condiii minime de existent a unui system juridic: 1) respectarea de ctre majotitatea popula iei a normelor juridice valabile; 2)admiterea
de ctre autoriti a normelor de cunoatere, de schimbare i de deciziie n calitate de modele publice i commune de conduit.
1.3Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup Herbert Hart.
Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic
comunsi care poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate
nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin generalitate si
permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de asemenea o ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea
dac toate legile ar trebui conceptualizate n sens de ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart susine c nu exist o legatur logic necesar ntre lege i
constrngere, nici ntre lege i moral. El afirm ca a clasifica toate legile ca ordine constrngtoare sau comenzi morale ar nsemna o simplificare a relaiei dintre
drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine coercitive sau comenzi morale ar impune ideea fals a
uniformitii diferitelor tipuri de legi i a funciilor sociale diverse pe care dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare
gresit a scopului i funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a coninutului, originii i criteriilor de clasificare a legilor.Legile sunt reguli care interzic
indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune diverse obligaii. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au fcut vreun ru altor indivizi. De
asemenea, n aceast lucrare, Hart, specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n care documentele oficiale trebuie create. Pot specifica de
asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcionare al Curilor de Judecat. Specific modul n care noile legi sunt activate, dar i modul n
care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o putere coercitiv asupra indivizilor prin impunerea unor penaliti asupra acelora care nu ii ndeplinesc datoriile
i obligaiile. Cu toate acestea, nu toate legile pot fi considerate nite ordine constrngtoare deoarece unele legi pot s confere unor indivizi puteri sau privilegii,
fr s le impun acestora datorii sau obligaii.
20. Doctrina liberalist
1.1Prezentai fundamentele liberalismului.
Curentul liberalist asa cum reiese chiar din denumirea sa este legat de conceptul de libertate.SE cunoaste ca dea lungul
istoriei liberalismul a fost criticat pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala si ca aservirea a continuat sa ramina
una din rocile societatii contemporane.Cu toate acestea liberalismul a ramas o miscare care a condus la afirmarea individualitatii
umane, constituita ca o contrapondere la etatism.In zilele noastre liberalismul a stat la baza miscarilor care a condus la
eliminarea totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si echilibrat a carui conceptie se fundamenteaza pe afirmarea
individului dar nu prin desfiintarea oricarei autoritati ci prin crearea unui climat social in care puterea sa fie limitata prin
drept.Reducerea sferei de influenta a statului in problemele ce tin de domeniul privat este unul din telurile democratiei liberale.
1.2Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a democraiei evideniat Alexis de Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n Americaeste de fapt o meditaie asupanobilimii , pentru c Tocqueville ncurajeaz egalitatea
n drepturi, iar nobilimea este acea clas social,care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic o anumitorientare a spiritului public, o formulare ct mai
accesibil a legilor, atrage dup sine percepte noi aleguvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o atitudine fa de superiorii lor, aa cum Tocqueville nu a mai
cunoscut-o.Egalitatea aceasta are o mare influen deopotriv asupra celor care guverneaz i a celor ce sunt guvernai.Tocqueville afirm c atuncicnd
inegalitatea este legea obinuit a unei societi, cele mai profunde inegaliti nu sar n ochi, cndtotul este aproximativ la acelai nivel, cele mai mici inegaliti
rnesc. De aceea dorina de egaliate devinemai greu de potolit pe msur ce egalitatea este mai mare. . In aceste conditii, el vede egalitatea ca un intreg compus
din:
-egalitatea in fata legii;
-egalitatea politica;
-egalitatea de conditii..
Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n locul unei jurisprudene distincte pentru fiecare stare sau
ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea rnd, egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca urmare a abandonrii principiului
ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii ierarhice tradiionale asupra societii. ns
egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i inegalitilor economice i sociale dintre indivizi; de fapt,spune Tocqueville, principiul democratic
impune o egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale dintre acetia.
1.3Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.
Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca individul are atit oportunitate cit si povara optiunii ea mai
inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele actiunilor sale ca va fi laudat sau blamat.In zilele noastre Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a
disparut, acest lucru fiind explicat prin frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate. Friedrich Hayek.El definete libertatea ca acea stare n care
coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redus, att ct este posibil acest lucru n societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii
i planuri, precum i independena fa de voina arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei, prin voina arbitrar a altuia sau a altora este
adesea denumit libertate individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si nu ca mijloc.
21. Teoria nondreptului
35.1.Definii conceptul flexibilitii dreptului n concepia lui Jean Carbonnier.
Absena dreptului din cadrul unor raporturi umane n care el ar fi putut exista i influena, prin regulile sale, conduitele umane, l-a determinat pe J. Carbonnier s
se opreasc asupra acestui aspect i s elaboreze ipoteza nondreptului . Nondreptul este un fenomen marcat de inexistena dreptului n domenii n care s-ar fi
impus prezena sa. Deci, nondreptul nu se confrunt cu dreptul injust sau cu subdreptul, acesta din urm neles ca produs al unor categorii sociale, sau al unor
subculturi.Non-dreptul ca un dat social, in conceptia lui Carbonnier, ar avea trei mari surse de alimentare:
a) Autolimitarea dreptului unde se precizeaza existenta locurilor de non-drept: dreptul de azil pare a fi o insula de non-drept penal; locuintele proprietate
personala sunt mai greu supuse presiunii juridice (perchezitii sau vizite la domiciliu) decat locurile publice, de altfel, infractiunile care apartin partii speciale a
Codului Penal si contin in latura lor obiectiva, conditia publicitatii per a contrario, proclama si locuri de non-drept fata de fapta vizata si anume ascunzatorile.
b) Autoneutralizarea dreptului Carbonnier asociaza autoneutralizarea dreptului cu un sarpe care isi musca coada, fapt des intalnit in cazurile in care
contradictiile interne tind sa neutralizeze juridicitatea acestor fenomene sociale.c) Rezistenta la drept este al treilea fapt al non-dreptului ca
un dat social. Exemple de non-drept sunt: infractionalitatea nerelevanta pe plan penal si nulitatea virtuala, nesanctionata judiciar
pe plan civil. Carbonnier considera insa ca pentru a ne afla pe taramul non-dreptului nu este suficienta incalcarea normei
juridice.Non-dreptul ca o alegere individuala este al doilea sector al inventarului lui Carbonnier. In cadrul factorilor de non-drept,
vointa individuala a omului are
o deosebita importanta. Alegerile oamenilor sunt exprimate difuz sau organic:
a) Alegerile difuze in opinia lui Carbonnier dreptul este facultativ, deoarece un individ care face parte dintr-o actiune juridica va
alege
sau
nu
un
comportament
juridic
prevazut
de
norma.
b) Alegerile organice in viziunea lui Carbonnier acestea sunt identificate pe de o parte cu situatiile de fapt si pe de alta cu
situatiile de amicitie. Situatiile de fapt sunt reflexe ale dreptului; situatiile de amicitie reprezinta pe langa un non-drept, o
alternativa
a
dreptului.
Carbonnier imparte interpretarea fenomenelor de non-drept in doua arii de investigatii: relevarea raportului ierarhic dintre drept
si
non-drept
si
relevarea
raportului
cronologic
dintre
drept
si
non-drept.
Non-dreptul nu se manifesta doar in viata laica a individului, ci si in cea religioasa prin diferite forme de protestantism. Raportul

ierarhic
intre
drept
si
non-drept
Carbonnier
deduce
o
dualitate
a
ipotezelor:
- viziunea juristilor care pronunta caracterul primar al dreptului si caracterul secundar al formelor de non-drept.- invocandu-l pe
vestitul Tao, viziunea spiritelor mai putin dogmatice, care releva caracterul principal al fenomenelor de non-drept fata de cele de
drept.
In legatura cu prima viziune, existenta non-dreptului este pusa in evidenta doar in raport cu dreptul.
In relatie cu cea de-a doua viziune, el demonstreaza conceptia potrivit careia numai dreptul ar constitui regulatorul vietii sociale,
conceptie pozitivista.Raportul cronologic intre drept si non-drept Aceasta problematica incheie studiul lui Carbonnier. El isi
insuseste teza existentei dreptului si in societatile primitive, fireste, un drept mai rudimentar, de asemenea isi insuseste teza
sustinuta de Durkheim a dreptului dezvoltat in raport invers proportional cu non-dreptul.
22. Teoria psihologica a dreptului1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia asupra studierii fenomenului dreptului, aynd la
baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric cerceteaz existena uman
sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera emoiilor irnperativ-atributive.
In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea acestei emoii . Dreptul se divizeaz n
drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i gsete expresie n actul normativ, stabilind,
astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a
statului, reprezint o reflecie a emoiilor.
23. Mircea Djuvara1.1Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul analizei raportului dintre drept, stat i naiune. Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul
juridic care au instaurat divinizarea absolut a autoritii legii scrise fr s o controleze prin apelul la ideea de justtie, dovedindu-se a fi astfel o concepie greit
i chiar primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins c dreptul se ntemeiaz pretutindeni pe realitile istorice ale comunitii umane concrete.Astfel, poporul
romn i ntemeiaz dreptul pozitiv pe viaa naional.Naiunea este o realitate istoric ridicat la rangul de ndatorire etic suprem, iar statul a devenit numai
expresia ei juridic.Djuvara sustine ca Filosofia dreptului se leaga de teoria cunoasterii si este nevoita sa-si intinda cercetarile in domeniul
epistemologiei.M.Djuvara pune in centru atentiei individual uman,acesta fiind cel ce creaza valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el in mod apriori
principiul justitiei.
1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional la Mircea Djuvara
Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau impuse n societate pe baza ideii de justiie. El face o distincie important ntre dreptul
raional i dreptul pozitiv.Astfel, toate judecile prin care se constat justiia aciunilor n societate, de dreptul pozitiv, sunt numite aprecieri de drept
raional.Dreptul raional este i sursa idealurilor de justiie pe care fiecare societate i le furete raportnd ideea de justiie la condiiile ei specifice. Justiia,
apreciaz juristul romn, este o valoare raional i se impune prin propria sa autoritate. . Spre deosebire de conceptul dreptului natural,dreptul rational conceput de
Mircea Djuvara este variabil in loc si timp, in functie de schimbarile obiective .Dreptul pozitiv, respectiv normele juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul
care se aplic ntr-o societate la un moment dat i care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze principiile i normele dreptului raional.Djuvara considera ca
dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept gindit si anume dreptul rational, si ca acesta din urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde in
toate manifestarile reale.Djuvara va sustine ca aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara sa nu intervina judecati intemeiate pe principia juridice superioare
dreptuli pozitiv.
1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru realizarea unei ordini in aciunile naiunii este nevoie de conducerea unei elite politice, de o
legatur solid ntre condui i conductori. Iat de ce Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi desfcut de juridic, ci el este forma cea mai nalt a
juridicului,ntruct se subordoneaza ideii de justiie.Asa fiind, activitatea rationala a legislatorului nu mai pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de drept
rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu conceperea judiciarului pana la interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul ,, este si trebuie sa
ramana aparatorul ordinii legale, el reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii, adica Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa
si brutala.

24. Eugeniu Sperania


1.1Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui Eugeniu Sperania.
Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i stat (1938), Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa
filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie care au fost abordate de ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de legiferare si autoritatea
legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre drept subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei dreptului.Statul este prin originea sa o
dezvoltare,o amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop insine.Scopul principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea consecventa a unui anumit
ansamblu de principii referitoare la viata sociala,adica realizarea unei justitii conceputa intr-unanumit mod.
1.2Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou legi generale, i anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale
ale vieii, evolueaz in mod analog cu orice proces vital; 2) Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a spiritualitii omeneti.Dreptul
obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat.Dreptul
subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala.Are 3 elemente:1.interesul2.obiectul interesului3.garantarea interesului printr-o norma.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa
demonstreze faptul ca poate exista norme ce aparainteresele individuale independente de atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin din ratiunea umana.De asemenea E.S.
specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu Sperania).
Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu caracterizeaza numai normele de drept, ea se exercita sub toate aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o
realitate care ne constringe si ne obliga sa ne suordonam modului ei de a fi.Sperantia afirma ca constringerea este o modalitate de imitatie prin ea procesul de
uniformizare deci de imitatiune se generalizeaza si se inlesneste.Constringerea dupa Djuvara este o consecinta a nevoii de identitate.La nivel social normele sunt
impuse de mase care instinctive elaboreaza normele coercitive.Normele pe care aceste sanctiuni sunt destinate sa le garanteze, nu sunt ele insele creatia
legislatorului ci sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul colectiv.

25. Scoala dreptului natural


1.1Prezentai evoluia istoric a colii dreptului natural.
Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca teorie cu pondere i o influen major ea s-a manifestat n gndirea filozofic i politico-juridic din evul
mediu,ntemeietorul coliidreptului natural este considerat filozoful grec Socrate .Ideile sale despre adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai trziu de discipolii
si, precum i de ali cugettori de seam.n perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltat de ctre Toma dinAquinounul dintre cei mai de
vazreprezentani ai Scolasticii.Un alt reprezentant al colii dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau, autorul lucrrilor Contractul social i
Discursul asupra origina i fundamentelor inegalitii dintre oameni
1.2 Comparai conceptul clasic a dreptului natural i conceptul dreptului natural renscut.
1.3Evaluai importana istoric a colii dreptului natural.
26. Istoricismul n drept
1.1Prezentai principiile fundamentale a curentelor istoricismului.
Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se recunosteau legile, legile reprezinta o stopare a evolutiei dreptului , unicul izvor al dreptului este
obiceiul.Deasemenea era considerat ca izvor al dreptului constiinta juridica populara.Se negau codificarile si legile.O alta teza a acestui curent era ca dreptul se
naste in mod spontan ca si limba, se cristalizeaza in mod inconstient, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul poporului.O alta teza este ca legiuitorul este un
organ al constiintei umane, el nu dispune de putere creatoare de drept.Si o ultima teza a acestui curent este ca legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate
universala.
1.2Determinai i argumentai legtura dintre istoricismul juridic (coala istoric a dreptului) i istoricismul filosofic
1.3Analizai raportul drept-obicei n contextul ideilor istoricismului juridic (colii istorice a dreptului).
Nu legea, ci cutuma reprezint principalul izvor al dreptului i baza acestuia. n raport cu cutuma, legea nu are dect o importan secundar,legea nu formeaz
reglui contiente, ea nu poate face altceva dects capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine n viaa social de-a lungul istoriei unui popor si s-i asigure
formularea.Teoria acestei coli afirm c exist o corelaie esenial intre orice manifestare juridic igeniul naional al poporului respectiv. Pentru aceast coal
dreptul nu se nate ca un produs reflectat allegislatorului; dreptul este un produs organic al societaii i legea, cand formeaz reguli constiente, nuface decat s
prind ceea ce a crescut de la sine n viaa social i istoric, spre a-l pune n formule. n aceste condiii dreptul de astzi este produsul lent i foarte complex al
unei lungi desfsurri istorice.coala istoric a dreptului a asociat astfel dreptul cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut, ci seface singur. Dreptul este un
un fenomen natural, comparat de catre Savigny cu limba pe care o vorbim,care nu este o creaie individual i nici nu se nate din vointa cuiva. Ea este rezultatul
culturii,credinelor, educaiei etc a unui popor de-a lungu timpului.Ca i limba unui popor tot aa i dreptulreflect instituiile n procedeele, n scopurile i n
amnuntele sale cele mai mici, ntreg trecutulistoric alunui popor.
27. Pozitivismul n drept
1.1Prezentai principalele idei a lui Auguste Comte ca fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara de Henri, contele de Saint-Simon pentru a indica metoda stiintifica si legtura ei la filosofie. Adoptat n
cele din urm de Auguste Comte, acesta devine un puternic curent filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei, ncepnd cu secolul al XVIII-lea. Comte a
urmrit infiinarea unei filosofii pozitiviste, corespunztoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia s tind, dup ce a trecut prin starea teologic i acea
metafizic, ce reprezentau trepte necesare ale omenirii, in mersul ei de la copilrie spre maturitate pe care o reprezint cea de a treia treapta, a spiritului pozitiv.
doctrina pozitivist promovat de Comte se limiteaz la instaurarea unui stat totalitar n care puterea este acaparat de un grup de savani, care n numele tiinei
transform politica n dogm. Se resping deci, ideile revoluionare promovate pn la el, numite drepturile omului, drepturi naturale i morale, inalienabile.
Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le confer societatea. Prin urmare tot punctul de greutate al concepiei lui Comte cade asupra faptelor omeneti,
asupra relaiilor dintre oameni, relaii care-i constituie pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n care oamenii sunt legai printr-o interdependen, o solidaritate
foarte activ ntre ei.n aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi, exist numai puterea societii de a ne constrnge s facem anumite lucruri. Legea intervine cu
constrngerea efectiv social.
1.2Analizai raportul stat-drept pe baza concepiilor pozitivismului etatic.
O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s se afirme n Germania secolului al XIX-lea i ine pn la inceputul secolului XX, este pozitivismul
etatic n care se pune accentul pe puterea de stat. Argumentele ce au stat la baza constituirii acestui nou curent, pot fi sintetizate ca fiind, singurele drepturi
subiective sunt cele garantate de Stat, iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele juridice etatice; dreptul este faptul etatic pozitiv, adic dreptul este
validat prin stat; dreptul se nate din voine exterioare individului i reglementeaz condiia exterioar a acestuia; statul este legat doar de reguli create de el nsui;
se promoveaz astfel autolimitarea statului. Deosebit de interesant este teoria autolimitri statului ca singurul corectiv posibil al ntregii puteri de Stat.
Autolimitarea puterii este necesar pentru c dac absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din punct de vedere juridic s fac totul, el nu poate s
suprime ntreaga ordine juridic s fondeze anarhia, pentru c astfel el se distruge pe el nsui. Statul este limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este
ordinea constituional pentru c Constituia determin formele sau condiiile de exercitare a puterii publice, ea excluznd orice putere care se exercit n afara
acestor condiii de form (...).Din punctul de vedere al dreptului, voina oamenilor care au creat statul a fost determinat de fore, provenind din propriile lor
instincte de sociabilitate, i de aceea nu trebuie confundate aceste impulsuri naturale care sunt causa remota a Statului, cu actul de creaie efectiv a statului care
este causa proxima.

1.3Determinai funciile dreptului pornind de la ideile curentului pozitivist.


Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia l studiaz. El reprezint ceva pur material i observabil prin simurile noastre.Dreptul,
consider Duguit, nu trebuie s sanc ioneze obligaii, garanii sau s aib caracter punitiv. Toate aceste caractere au fost dobndite o dat Cu intervenia statului n
viaa societii i, mai ales, din momentul m care guvernanii au nceput a-i impune propria voin guvernailor.
28. Fundamentele ontologiei juridice
1.1Definii conceptul de realitate juridic i evideniai formele ei.
Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea morala, realitatea politica, realitatea artistica sunt inalienabile realitatii socialein conditiile istorice
determinate.Ea vizeaza in principal raporturile juridice dintre oameni ce alcatuies adevaratul fundament ontologic al dreptului.Elementul definitoriu constituitiv ,
fundamental al realitatii juridice il reprezinta faptul juridic.Deci formele realitatii juridice sunt faptele juridice, constiinta juridica, fenomenul dreptului, ordinea de
drept.
1.2Determinai particularitile spaio-temporalitii n domeniul dreptului

Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el la cele doua elemente de relatie care impun in mod firesc si inevitabil anumite limite puterii lor de
actiune si le circumscriu cimpul de aplicare:spatiul si timpul.Actiunea legii in timp si in spatiu.
1.3Evaluai formele de existen a dreptului.
Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest (i exist) n urmtoareleforme de existen a dreptului:1) n norma de drept (juridic) n form de
reguli de conduit a subiecilor de drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi iindependeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a sensului i cerinelor principiului de drept(n deosebirea i coraportul su cu legea) de ctre membrii
asociaiei juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a indivizilor (a asociailor, uniunilor lor) caformal egali, liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai
relaiilor de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i corect de dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de rezolvare a conflictelor despre drept etc.Deaceea, dreptul i manifest existena n toate aceste forme juridice,
dar nu numai n unasingur (norm de drept), sau n trei forme (norma juridic, raportul juridic, contiina juridic).ns fiecare dintre aceste forme de existen a
dreptului ndeplinete o anumit funcie a sa iocup un loc al su anumit n contextul general al existenei dreptului. i n general, dreptulexist peste tot, i n
toate acele cazuri i fenomene, unde se respect i se aplic principiulegalitii formale.
29. Elemente de epistemologie juridic
1.1Explicai noiunile de gnoseologie, epistemologie, adevr, adevr juridic
Gnoseologia (gnosis = cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria general a cunoaterii dreptului, care cerceteaz cum are loc cunoaterea dreptului i care este
adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii stiintifice, iar epistemologia juridica se ocupa cu cercetarea modului cum juristii dobindesc verifica si aplica
cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv; oglindire fidel a realit ii obiective n gndire; ceea ce corespunde realit ii, ceea ce exist
sau s-a ntmplat n realitate.
Adevar juridic-

1.2Identificai modurile de abordare i aspectele adevrului juridic.

1.3Estimai specificul cunoaterii n drept.


Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata complexitatea ei este paralele cu realitatea sociala si suprapusa ei , dar ea nu se poate niciodata produce
separat ci se aplica intotdeauna acestor realitati.Specific pentru orice domeniu al cunoasterii jridice este ca constructiile sunt abordate de pe pozitiile a cel putin
doua persoaneplasate intr-u raport juridic determinat . Fenomenul supus cunoasterii juridice este legatura intre aceste doua sau mai multe persoane care isi
coreleaza interesele si convietuiesc in grupuri organizate, respectind un anume echilibru a relatiilor soiale, subiectul si obiectul cunoasterii juridice se unesc intro
singura realitate acea a omului ca personalitate culturala care actioneaza si savirseste anumite fapte.

30. Fundamentele axiologiei juridice


1.1Definii conceptul de valoare i evideniai tipurile de valori.
Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un acord ntre el i lume,acord care nu este dat, ci trebuie creat de el i impusexistenei. Ele sunt cel mai
profund resort al progresului umanitii, cruia i suntsubordonate, deliberat sau spontan, cunoaterea i aciunea. Orice act uman este
condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de umanitate au fostntotdeauna nnoiri n ordine valoric.tipuri de valori:vitale, economice, politice, juridice,
morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care, prin polaritate i ierarhie, s e e x p r i m p r e u i r e a a c o r d a t ( d e o p e r s o a n s a u
c o l e c t i v i t a t e u m a n ) u n o r obiecte, nsuiri sau fapte (naturale, sociale sau psihologice) n virtutea capacitiiacestora de a sa tisface anumite
nece sit i, dorine , aspira ii sau idealur i umane istoricete condiionate.
1.2Analiazai dreptul ca form de manifestare a libertii.
1.3Evaluai dreptatea ca valoare juridic suprem.
31. Concepia sociologico-juridic a lui Max Weber
33.1.Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor.
n aceast lucrare, Weber a argumentat faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele de dezvoltare dintre culturile
Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului raional-legal din
Vest.ntr-o alt lucrare important, Politica, ca i vocaie, Weber definete statul ca o entitate ce posed monopolul asupra folosirii legitime a forei. Sociologia
weberian este numit i sociologie comprehensiv, deoarece nu vizeaz sensul obiectiv al aciunii, ci sensul gndirii. Totodat, el a adus o contribuie
valoroas n dezvoltarea metodologiei tiinelor umaniste i, n
special, a tiinelor politice.
33.2.Explicai atitudinea lui Max Weber fa de dreptul natural.
In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si drept, (in care ultimul deriva din dezvoltarea treptata in timp a primelor) coexista in timp.
Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept:
- dreptul material supranatural (mistic si religios);
- dreptul material relativ, rational (procedural sau institutional);
- dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale.
Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic.
33.3.Analizai ideea de raionalizare progresiv a dreptului prin prisma concepiei sociologico-juridice a lui Max Weber.Max Weber face o descriere ideal - tipica
a birocratiei, prin invocarea a sapte mari caracteristici, unele cu nuanta strict juridica, altele cu reverberatii in planul dreptului, deplin existente si la institutiile

juridice, si anume:1).continuitatea principiilor pe care se bazeaza autoritatea; aceasta este la randul sau inserata intr-o ordine legala pe care nu face, intr-un fel,
decat sa o inlocuiasca si sa o aplice;
2).existenta unui corp de reguli impersonale ce delimiteaza clar sferele de competenta, drepturile si obligatiile fiecaruia;
3).existenta unei ierarhii de functii, adica de legaturi de subordonare clar stabilite;
4).preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele functii, cu excluderea altor criterii cum ar fi relatiile de rudenie, clientela si altele, ceea ce inseamna:
5).existenta unui sistem de pregatire si mai ales de examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor calificari;
6).separarea functiilor de conducere de proprietatea asupra mijloacelor de productie; si, in sfarsit
7).preponderenta procedurii scrise in desfasurarea activitatii cotidiene .