Sunteți pe pagina 1din 374

Istoria arhitecturii antice

Curs 1 Istoria arhitecturii antice varianta scurta


Versiune: 2014/08/21
Arhitectura antica este importanta ca obiect de studiu deoarece a influientat hotarator istoria
arhitecturii, pana la inceputul secolului XX. Practic ceea ce numim astazi arhitectura clasica a
fost inventat in mare parte in antichitate.

Stanga: Trezoreria Statelor Unite stil ionic 1855, Dreapta: Templul Erechteion, Atena, 406
i.e.n
Oamenii, prin definitie, sunt capabili sa construiasca, folosind materialele naturale sau
prelucrate, si dintotdeauna si-au construit adaposturi, locuinte, constructii defensive, insa
arhitectura clasica incepe in momentul in care oamenii au incercat si reusit, in zona
Mediteranei, sa translateze in piatra arhitectura monumentala a templelor.

Stanga: Casa in Grecia Antica, Dreapta: Templul=casa zeului in Grecia Antica


Templele, considerate case ale zeilor, au fost literalmente inspirate din arhitectura
constructiilor de locuit. Dar, zeii erau considerati superiori oamenilor asa ca stramosii nostrii
au considerat probabil necesar sa le construiasca si o versiune superioara de casa, care
astazi are titulatura generica de templu.

Evolutia in plan de la casa la templu


Variantele in care erau realizate templele, si in special coloanele acestora (in latina coloana =
stilum) au generat conceptul de stil arhitectural.
Cele 3 stiluri de referinta ale arhitecturii clasice sunt:

- Stilul Doric, cel mai vechi si cel mai des folosit in Grecia antica. Coloanele Dorice sunt
groase, puternice, cu capitel simplu, rectangular la partea superioara. Coloanele Dorice sunt
formate din trunchi si capitel, fara a avea baza.
- Stilul Ionic, numit astfel dupa Ionia, partea vestica a Greciei, este inspirat de vechea traditie
locala de a impodobi vechile temple de lemn cu cochilii de melci, in special la partea
superioara a coloanelor. Aceste forme au fost sintetizate intr-o arhitectura sculptata in piatra
bazata pe coloane cu capitel avand forme asemanatoare cochiliilor de melci. Trunchiul
coloanelor Ionice este mai zvelt si de asemenea coloanele Ionice au baza, sub forma unui
tambur de piatra, spre deosebire de cele Dorice.

- Stilul Corintic, numit astfel dupa orasul Corint, o veche metropola a Greciei antice, este
inspirat de traditia locala de a lega frunze la partea superioara a coloanelor vechilor temple, si
aceasta idee translatata in piatra sculptata isi gaseste expresie in coloane cu capitele complexe
decorate cu frunze. Truchiul coloanelor Corintice este la fel de zvelt ca al celor Ionice, si
coloanele Corintice au de asemenea, baza.

In afara de temple, orasele Greciei antice beneficiau de constructii multifunctionale numite


STOA, cu rolul de galerie comerciala, hala a orasului, ateliere sau pur si simplu cu rol de
galerie de circulatie in lungul pietelor orasului. Constructiile tip stoa erau amplasate in
AGORA care inseamna piata centrala a orasului sau a asezarii. Practic, agora era marginita pe
cel putin o latura de o constructie de tip stoa.

Ilustrare de principiu a unei stoa de mici dimensiuni, cu magazine


Constructiile de tip stoa sunt interesante spre a fi studiate deoarece sunt poate primele
constructii cu functiune pur civila, de mari dimensiuni, cunoscute in istorie si au constituit la
vremea respectiva provocari speciale din punct de vedere al ingineriei structurale.

Stoa lui Attalus, cunoscuta si sub numele de Stoa de sud, este o stoa de foarte mari
dimensiuni, perfect restaurata, in fosta Agora din Atena
In unele cazuri structurile stoa-urilor erau acoperite cu sarpante de lemn cu deschidere
considerabila. In alte cazuri zona centrala din stoa era suprainaltat pentru a permite accesul
luminii pe la partea superioara in zona centrala a cladirii.
In spatiul latin, aceste structuri poarta numele de BAZILICA. In prezent prin bazilica
intelegem biserica dar adevarul istoric este ca la origine aceste constructii erau folosite in
Imperiul Roman, exact ca in Grecia Antica, ca si hale ale orasului, cladiri multifunctionale in
care se putea intra printre coloane, din lateral, in zona acoperita, prin ori ce zona, neexistand
pereti de inchidere sau usi. Aceste cladiri numite bazilica au functionat in Imperiul Roman ca
spatii pentru petreceri ale orasului, spital temporar, sali de judecata, intruniri politice, ateliere
de productie pentru echipament militar pe timp de razboi sau ateliere de constructie pentru
legiunea stabilita in castrul respectiv.

Basilica Iulia din Roma antica. Aceasta constructie publica asigura acces liber pe mai multe
laturi din Forul Roman si in interior avea un spatiu amplu pe mai multe nivele.
De abia odata cu raspandirea Crestinismului si prabusirea Imperiului Roman de Apus, aproape
toate cladirile de tip bazilica devin biserici inchise. In unele cazuri s-au zidit spatiile dintre
coloane, s-a sfintit spatiul interior, devenind lacas de cult Crestin, si statuia imparatului
Roman, ctitor, a fost transformata in Imparat Ceresc sau chiar Isus Hristos. Bazilicile odata

inchise si transformate in biserici Crestine au avut un rol important in istoria Evului


Mediu, asigurand protectie si liniste credinciosilor in contextul unui mediu exterior foarte
violent, macinat de razboaie si infractionalitate.
O alta constructie aparte in lumea pagana Greco-Romana a fost TEATRUL.
Teatrul ca si constructie a aparut din nevoia cetatenilor din orasele Greciei Antice de a se
aduna in numar mare la sarbatorile zeilor pagani si a urmari serbarile si cantarile traditionale.
Desi o mare parte a ritualului se desfasura in interiorul si de jur imprejurul templului,
spectacolul propriuzis urma sa aiba loc seara, la exterior, corul deplasandu-se in apropierea
unei coline astfel incat oamenii sa se suie pe colina si sa-i poata urmari mai bine.
Cu timpul colinele au fost amenajate cu banci de piatra, geometria reliefului a fost precis
rectificata sub forma unei suprafete conice, rezultand formula celebra de TEATRU ANTIC.
Teatrele antice erau descoperite, in aer liber si constau din scena (skena) + podium si laterale,
orchestra spatiul central unde statea corul, si bineinteles, gradene organizate pe sectoare,
asemeni peluzelor de pe stadioanele si de la salile de spectacol din prezent.

Teatrul din Epidaur Grecia Antica


Orasele Greciei Antice beneficiau de obicei de teatre amplasate in zona Acropolei unde era si
templul, si teatrele erau construite direct pe relieful din piatra, rectificat.
Spre deosebire de Grecia Antica, teatrele Romane erau amplasate chiar in oras, suprafata
conica a gradenelor fiind sprijinita pe o mare structura semicirculara din arce de zidarie, prin
care se si circula spre peluze.

Teatrul din Bosra actuala Syria, fostul Imperiu Roman


Practic, teatrele grecesti erau o amenajare a teritoriului pe cand cele romane erau o
constructie.

Teatrul din Pompei Model 3D


De asemenea, la teatrele grecesti de obicei publicul vedea peisajul natural din afara orasului,
pe cand la teatrele romane scena avea un decor fix extrem de inalt pentru a obtura peisajul
orasului. Acesta, numit PROSCENIUM, era foarte decorat cu elemente arhitecturale si
sculpturale.

Amfiteatru Colosseum din Roma

Amfiteatrul din Verona

Sectiune transversala prin Colosseum.


Termenul de AMFITEATRU defineste un teatru fara scena, cu gradene de jur imprejur pe
intreg perimetrul care este de forma circulara sau eliptica. Amfiteatrul reprezinta stramosul
formal si functional a ceea ce astazi numim STADION. Insa, termenul de STADION in
antichitate definea tot o constructie cu gradene, insa cu o forma de potcoava foarte alungita,
destinat intrecerilor sportive.

Circul Maximus din Roma, de forma unui stadion antic, adica potcoava alungita, insa de
dimensiuni si mai mari, destinat intrecerilor cu care trase de cate 4 cai. Avea lungimea de
621m si latimea de 118m si asigura un nr. de 250000 locuri, adica un sfert din populatia
Romei Antice. Este cel mai mare stadion construit vreodata si dateaza din timpul lui Iulius
Caesar, acum 2060 de ani.
Teoria arhitecturii in Imperiul Roman
Dintre toate manualele de arhitectura romane, o singura carte s-a pastrat integral si este bine
cunoscuta si in prezent. Autorul, arhitectul imperial Vitruvius, a sintetizat intreaga stiinta a
constructiilor la nivelul anului 15 inainte de Hristos.
Cartea se numeste simplu De Architectura si consta in zece capitole ce descriu intreg procesul
de proiectare si executie a constructiilor civile dar si a altor constructii ingineresti, lucrari
hidroedilitare si altele.
Aceast manual de arhitectura a jucat un rol esential in perioada Renasterii, cand a fost
redescoperita, copiata si a circulat in multe exemplare in Italia si ulterior in tot vestul Europei.

Stanga: Desen din carte ilustrand realizarea pardoselii incalzite intr-o terma, Centru: Ilustratie
cu Vitruvius dedicand cartea imparatului Augustus, Dreapta: Coperta cartii intr-o versiune din
Renastere
In cartea sa De Architectura, la capitolul III, Vitruvius defineste arhitectura ca fiind o fuziune
a 3 elemente:
- Firmitas adica elementele ferme ale constructiei, cum ar fi ceea ce numim astazi structura
de rezistenta. Termenul nu se refera insa strict la structura de rezistenta, ci desemneaza si
durabilitatea in timp a tuturor elementelor constructiei.
- Utilitas adica utilitatea si functionalitatea constructiei. Acest termen desemneaza
toate deciziile de conceptie si proiectare de natura a configura constructia pentru a face fata
eficient scopului pentru care a fost proiectata.
- Venustas de la numele zeitei frumusetii, Venus. Vitruvius, la fel ca si arhitectii Renasterii,
1500 de ani mai tarziu, erau in cautarea frumusetii formelor, proportiilor, materialelor,
compozitiei, decoratiei, precum si a altor elemente care genereaza frumusetea in arhitectura si
arta.
Trebuie observat faptul ca in timp ce Firmitas si Utilitas se refera la concepte obiective si
cuantificabile, Venustas, frumusetea, este un concept abstract, subiectiv, variabil in timp,
spatiu si de la individ la individ, si foarte greu daca nu imposibil de definit precis.
Insa, in acceptiunea multor istorici si arhitecti, adevarata istorie a arhitecturii incepe din zona
Greciei si Romei antice, deoarece arhitectii de aici cautau in mod sustinut si stiintific
obtinerea unui rezultat nu doar rezistent si practic ci si frumos si armonios, inca din faza de
conceptie, iar rezultatul se materializa sub forma unei constructii perfect conforme cu
proiectul.
Intreaga traducere din latina in engleza a cartii De Architectura poate fi lecturata la aceasta
adresa:http://www.gutenberg.org/files/20239/20239-h/29239-h.htm#Page_7
Ingineria Romana
Stiinta ingineriei isi are radacini in Imperiul Roman, fiind aplicata atat in domeniul militar cat
si in aplicatii civile, cum ar fi tehnologia constructiilor, termelor, apeductelor, podurilor,
drumurilor.
Avansul ingineresc a fost elementul cheie care a adus bunastare, prosperitate si a schimbat
radical modul de viata al cetatenilor Romani pe tot cuprinsul vechiului imperiu.
Cronologic, prima tehnologie inginereasca preluata si dezvoltata de Romani in domeniul
constructiilor a fost arcul de zidarie.

Arcul de zidarie roman. Executia se face cu elemente radiale dispuse pe cofraje

Arcul de zidarie se realizeaza din zidarie de piatra sau din zidarie ceramica + mortar, prin
dispunerea radiala a caramizilor pe niste elemente de sustinere temporare, numite cofraje.
Cofrajele au concomitent rol de sprijin si rol de a da forma viitoarei geometrii a elementului.
Cofrajele sunt folosite astazi peste tot pentru lucrari de beton simplu si armat, insa ele au fost
folosite initial, timp de 2000 de ani, aproape exclusiv pentru constructii de zidarie, pentru
realizarea arcelor, boltilor, cupolelor de zidarie.

Tehnologia romana de executie a arcelor de zidarie


Alternativa la constructiile de zidarie cu arce si eventual cu bolti o reprezenta in antichitate
sistemul trilitic, sistem ancestral ce consta in dispunerea de stalpi incastrati in pamant si de
grinzi rezemate peste capetele stalpilor.
In timp ce in zona Greciei Antice erau preferate constructiile cu structura trilitica, in Imperiul
Roman domina constructiile structura de zidarie cu arce.
Ingineria Romana a preluat si rafinat mai vechea stiinta generala si comuna a
tamplariei/dulgheriei, pentru constructia de acoperisuri cu deschideri foarte mari, realizanduse astfel lucrari imperiale cu acoperiri impresionante cum ar constructiile de tip Basilica.
Din zona Babyloniei, Romanii au preluat tehnologia fundatiilor de adancime, care au permis
realizarea de fundatii de locuinte pe apa, in zone mlastinoase. Fundatiile de adancime,
executate din trunchiuri lungi de copaci, au permis constructia de poduri peste rauri relativ
mari.
De asemenea, stiinta topometriei si cartografiei au permis realizarea unor aductiuni fara
precedent. Astfel, toate orasele Romane aveau o sursa de apa curgatoare de foarte buna
calitate, adusa uneori de la o distanta considerabila. Roma avea in perioada de maxima
dezvoltare un numar de 11 apeducte, dezvoltate de-a lungul a 500 de ani. Apa venea pe
canale ingropate in formele de relief si uneori traversa vai pe poduri dedicate din zidarie. In
localitate apa ajungea fie la inaltime, fie sub presiune, de unde era distribuita prin tevi de
plumb spre fantanile orasului sau spre fantani private.

Apeductul din Segovia.


Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/10/Aqueduct_of_Segovia_02.jpg
Orasele romane beneficiau de sisteme de canalizare, de multe ori amplasate sub trotoarele
strazilor. Apa pluviala de pe strazi nu baltea datorita profilului stradal curbat si se scurgea de
asemenea la canalizare.
Toate orasele romane aveau cel putin o terma. Terma era o baie publica, uneori de mari
dimensiuni, si putea avea cazi, bazine de apa calda, rece, piscine, bazine de innot, sali de
gimnastica, sauna precum si alte facilitati.

Terma romana in localitatea Bath din provincia Romana Britania (Actuala Marea Britanie).
Terma a fost restaurata total. Sursa imagine:royalcrescent.co.uk
Termele aveau in unele spatii incalzire prin pardoseala, apa calda sau aburul circuland prin
trasee din tevi pe sub pardoseala.
In unele cazuri, termele beneficiau de spatii enorme cu bazine, spatii acoperite de sisteme
complexe de bolti. Ingineria constructiilor de biserici crestine a fost puternic inspirata de
ingineria romana a termelor.

Fosta Terma a lui Diocletian din Roma Ruinele au fost transformate in perioada Renasterii
de Michelangelo in Biserica Santa Maria degli Angeli

Termele lui Diocletian din Roma, transformate in Biserica Santa Maria degli Angeli.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Diocletian_window#mediaviewer/File:Baths_of_Diocletia
n-Antmoose1.jpg
Remarcam asadar ca inginerii Romani au nu se limitau numai la acoperirea cu sarpante de
lemn a cladirilor mari, cu cunosteau si au dezvoltat sisteme de acoperire cu bolta de caramida,
de forma semicirculara sau incrucisata ca in imaginea interioara a bisericii de mai sus unde
bolta este originala, din antichitate. Bineinteles, pentru constructia de bolti se executa un
cofraj curb, din lemn, sprijinit de un esafodaj gigantic, se executa bolta caramida cu caramida
dupa care, daca aceasta era bine proiectata, se scotea cofrajul de dedesubt, bolta ramanand
suspendata in aer, descarcandu-se eforturile, prin reactiuni inclinate, in structura laterala a
constructiei.
In afara de materiale ca lemn, zidarie de piatra, zidarie ceramica si mortar, Romanii foloseau
si betonul (simplu), pe care il turnau in cofraje, similare sau asemanatoare cofrajelor pentru
zidarie.
Betonul Roman se executa dupa aceeasi reteta ca in prezent, din ciment, pietris, nisip, apa si
posibil si var sau alte adaosuri. Romanii cunosteau atat tehnologia costisitoare a calcinarii
calcarului la temperaturi foarte ridicate pentru obtinerea clincherului care se macina, insa de
preferinta foloseau un fel de ciment nehidratat, foarte rar in natura insa existent in zona
vulcanica Putzoli, de unde si numele Putz=ciment din limba Germana.

Pantheonul din Roma, o constructie unica, acoperita cu o cupola de beton simplu, sub forma
unei coji nervurate. La partea superioara cupola este sparta sub forma unui cerc numit si
ochi/oculus, prin care se ilumineaza spatiul. Se presupune ca aceasta cupola a fost proiectata
si executata sub supravegherea celebrului inginer Roman Apolodor din Damasc.
Odata cu decaderea Imperiului Roman, secretul betonului roman a fost pierdut, cupola
Pantheonului ramanand un artefact unic si inexplicabil de-a lungul istoriei. De abia in jurul
anilor 1750-1850 numerosi cercetatori si chimisti au incercat sa dezvolte o tehnologie de
fabricatie a cimentului, culminand in final cu inventarea Cimentului Portland pe care il
cunoastem si folosim in prezent.
Locuinta in Antichitate

Locuinte in orasul antic Priene o colonie din Grecia Antica, acum in Turcia. Se observa
parcelarea, perfect ortogonala. Proprietatile aveau mici dimensiuni, cu locuinte modeste si
relativ identice, insa fiecare proprietate avea totusi o curte proprie.
Sursa:http://depts.washington.edu/arch350/Assets/Slides/Lecture19.gallery/source/priene_row
house_unit_axo.htm
Locuintele din Grecia Antica sau din Imperiul Roman erau diferite in functie de zona, traditie,
materiale locale, perioada, densitatea orasului sau asezarii si bineinteles, in functie de situatia
materiala a familiei.

Insa, exista cateva principii importante:


- Familia, de multe ori extinsa cu rude, angajati si/sau sclavi, beneficia de o parcela in oras, cu
acces la una, 2, 3 sau 4 strazi perimetrale.
- Familia era perfect aparata de privirile trecatorilor, de ziduri inalte pe conturul proprietatii.
- Incaperile se construiau la rand, una dupa alta, pe conturul proprietatii, pe langa gard.
- Rezulta de fiecare data cel putin o curte interioara cu incaperi perimetrale.
- In jurul curtii interioare, pe langa intrarile in incaperi se construia un acoperis, fie in consola
dar de cele mai multe ori sprijinit pe stalpi. Acesta poarta numele latin de portic/ peristylum.
- In mod ideal, pentru o familie de clasa medie, in imperiul Roman, locuinta avea 2 curti
interioare, prima, mai mica, la intrare, numindu-se ATRIUM si a 2-a, mai mare si mai selecta,
numita PERISTYLUM (adica stalpi pe perimetru/perimetru de stalpi). In peristylum se gasea
ideal o mica gradina cu o fantana cu apa potabila in mijloc.

Imagine 3D sectionata a unei locuinte romane. Aceasta tipologie era larg raspandita in tot
imperiul, din Asia pana la Gibraltar.
- Incaperile locuintei romane aveau nume diferite dupa functionalitate:
La strada
- Vestibulum = Vestibul = Hol mic de acces in locuinta
- Tabernae = Taverne = Mici magazine / restaurante / bistrouri sau orice alt serviciu urban sau
magazin sau atelier, cu acces clienti direct din strada.
In jurul atriumului = Prima curte imediat dupa vestibul
- Cubiculum = Camera de ori ce tip, de obicei de dormit / locuit dar posibil si de depozitare.
Camerele din jurul atriumului erau de multe ori destinate sclavilor, rudelor sarace, angajatilor
etc. sau folosite ca depozitare.
- Alae = Aripi = Niste spatii deschise, in stanga si dreapta atriumului, de depozitare sau cu
functiune variabila

Curtea principala inconjurata de coloane pe perimetru = peristylum


In jurul curtii principale (Peristylum)
- Tablinium = Camera centrala, a seniorului casei, de obicei cu rol de birou / arhiva
documente. Cateodata sau in mod traditional seniorul/seniorii dormeau in aceasta camera.
Tablinium era conceputa cu 2 usi avand vedere spre ambele curti ale casei, pentru ca seniorul
casei sa supravegheze activitatea membrilor familiei sau a sclavilor, sa dea indicatii, sa
primeasca vizitatori.
- Triclinium = Sufrageria, camera de luat masa. De obicei avea 3 banci pe 3 laturi si in centru
o masa.
- Culina = Bucataria. Numele vine de la arta culinara iar in Italiana, Cucina inseamna
bucatarie. Aici era o masa de preparat, un cuptor, stoc de lemne, rafturi depozitari, butoi cu
apa etc.
- Cubiculum = Camera de ori ce tip, de obicei de dormit / locuit. Camerele de locuit in jurul
peristylumului erau destinate membrilor familiei, oaspetilor importanti.
- Esedra sau Exedra = Un spatiu deschis cu vedere spre portic si gradina/piscina sau fantana.

Locuinta romana in orasul Pompei. 1-Vestibulum/Fauces, 2- Tabernae, 3- Atrium, 4Impluvium, 5- Tablinium, 6- Triclinium, 7- Alae, 8- Cubiculum, 9- Culina, 10- Posticum, 11Peristylum, 12- Piscina, 13 Exedra cf.https://sites.google.com/site/ad79eruption/history/theroman-house
Locuintele din orasele antice erau grupate in insule de locuit. O insula de locuit este totalitatea
locuintelor alipite una de alta, inconjurate pe perimetru de strazi.
Totusi, trebuie spus ca in afara de aceste locuinte oarecum standard in orasele imperiului,
exista numeroase exceptii.
Spre exemplu, oamenii bogati aveau baie/therma proprie, racord la canalizare, aductiune cu
una sau mai multe fantani, mai mult de 2 curti interioare, apartamente extinse pentru sclavi
precum si alte spatii atent decorate, finisaje spectaculoase, pardoseli din mozaic, coloane,
statui.
Un alt caz interesant este cel al locuintelor inalte multietajate, intalnite in Ostia, portul Romei.
Acestea, construite pe structura din zidarie, puteau ajunge si la un regim de inaltime de P+6.

Insula de locuinte inalte la Ostia.


Pe baza cercetarilor arheologice s-a reconsituit modelul unor astfel de insule de locuit foarte
inalte la Ostia. Aceste insule inalte aveau o curte interioara, asemeni caselor joase, insa in
jurul acestei curti se putea circula la fiecare nivel pe o cursiva perimetrala de unde se putea
accede la apartamente. Locatarii erau chiriasi sau familii sarace.
Comparativ insa cu blocurile de locuit din prezent, insulele romane erau mult mai insalubre,
deoarece nu existau instalatii sanitare avansate cum ar fi veceul cu apa, bazine de depozitare,
robinete. Toti cetatenii mergeau zilnic la therma/baile publice pentru igiena personala.
Unul dintre motivele majore ale decaderii Imperiului Roman este distrugerea concomitenta a
tuturor apeductelor Romei de catre Vizigoti. Fiind dependenti de apa curgatoare, proaspata,
toti locuitorii Romei, insumand mai mult de 1 milion, au parasit orasul refugiindu-se in
provincie, acesta ramanand in ruina pana in jurul anului 1450-1500, in Renastere.
Concluzii:
- Civilizatiile lumii antice, orasele Greciei antice respectiv Imperiul Roman au reprezentat o
perioada de geniu si puternic avans al rasei umane. In antichitate au aparut stiintele
importante: Matematica, Geometria, Topografia si Topometria, Mecanica, Hidraulica,
Ingineria civila si militara, Chimia, Medicina, iar disciplinele artistice au cunoscut de
asemenea un avans si un rafinament fara precedent.
- Disciplina ce poarta numele de arhitectura se situeaza la granita intre arta si inginerie, si a
fost dezvoltata in mod stiintific si unitar pe intreg teritoriul fostului Imperiu Roman.
- Ceea ce numim astazi arhitectura clasica a fost inventat si dus la perfectiune de catre Grecii
antici si ulterior de catre Romani.
- Cetatenii Imperiului Romani erau civilizati, in mare parte oraseni, locuind in orase de piatra
si zidarie, beneficiind de multiple spatii publice, constructii monumentale si facilitati.

Arhitectura Evului Mediu si Arhitectura Byzantina


Evul mediu a fost o perioada de tranzitie, de la vastul Imperiu Roman, atotputernic si civilizat,
la mici regate si state efemere, perioada dominata de razboaie si insecuritate. Evul mediu se
intinde pe o perioada de aproximativ 1000 de ani, de la caderea Romei, ~410 A.D. pana la
caderea Constantinopolului, ultimul bastion al fostului Imperiu Roman de Rasarit, in 1453,
eveniment care coincide cu aparitia fenomenului numit Renastere si intoarcerea la valorile
civilizatiei in zona Italiei si ulterior a Europei Vestice.
Pentru a intelege cu adevarat arhitectura evului mediu, este necesara o buna cunoastere a
istoriei Europei din acea perioada. Din pacate, studentii, desi au parcurs numeroase lectii de
istorie in liceu, nu stapanesc acest capitol, intrucat istoria Evului Mediu este complicata, greu
de prezentat liniar, neclara, si foarte tendentios prezentata.
Voi incerca asadar, in paralel cu prezentarea celor mai importante constructii din Evul Mediu,
sa fac o prezentare a contextului istoric.
Trebuie stiut asadar ca Imperiul Roman, incepand cu Imparatul Diocletian, a fost divizat in 2,
Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Fiecare imperiu avea un imparat si un cezar, cezarul
fiind un fel de executor suprem, de obicei mai tanar si mai prezent in teritoriu.
Bineinteles ca acest sistem nu a functionat, cei cei 2 imparati si cei 2 cezari ajungand la
conflicte armate care au scindat si slabit imperiul.

Divizarea Imperiului Roman in Imperiul de Apus cu capitala la Roma, si Imperiul de Rasarit


sau Imperiul Byzantin, cu capitala la Constantinopole
Religia era inca religia Pagana, insa Crestinismul devenise o a 2-a religie, foarte raspandita in
randul orasenilor mai saraci si a sclavilor.
Un conflict major intre cezarul si imparatul din vest, Constantin respectiv Maxentiu, fiecare
sustinut de cate o legiune, s-a soldat cu o batalie majora, Constantin reusind sa cucereasca
Roma si sa il elimine pe Maxentiu.
Evenimentul este nuantat descris in istorie deoarece Constantin se pare, inaintea bataliei se
converteste la Crestinism si intreaga sa legiune isi vopseste scuturile cu semnul crucii,
spunandu-se ca acesta este si motivul pentru care au si invins. Nu este vorba neaparat de o
interventie divina ci poate doar de simplul fapt ca locuitorii Romei erau deja in mare parte
Crestini, chiar daca in secret, drept care i-au oferit sprijinul si acceptarea lui Constantin.
Constantin reuseste sa devina unic imparat al imperiului si decreteaza oficiala religia Crestina
in imperiu.
Constantin muta capitala de la Roma intr-o noua locatie, numita Byzantium, o fosta colonie
greaca in apropierea stramptorii Bosfor, locatie strategica la poarta dintre Europa si Asia si
intre Marea Mediterana si Marea Neagra.
Orasul ii va purta numele, numindu-se Constantinopol, pana in anul 1923. Constantinopol a
devenit si a fost pe departe cel mai mare oras din Europa pe tot parcursul Evului Mediu, si a
fost un oras Crestin, capitala Bisericii Crestine si ulterior a Bisericii Orthodoxe, si in acelasi
timp capitala Imperiului Roman de Rasarit, cunoscut si sub numele de Imperiul Byzantin.
Numele folosit astazi, Istambul, este de origine greaca si inseamna la oras. Si aceasta
deoarece Constantinopolul devine un oras de dimensiuni gigantice, cu multe milioane de
locuitori, cel mai mare oras din Europa, din jurul anilor 500 si pana in prezent.

Macheta a orasului Constantinopol, noua capitala imperiala, fondat de Imparatul Constantin


cf. http://i.imgur.com/N10TSym.jpg
Poate cel mai celebru imparat Byzantin a fost Iustinian. Acesta a construit cea mai mare
biserica crestina de pana atunci si care este in continuare cea mai mare biserica crestina
construita vreodata: Sfanta Sofia din Constantinopol.
Proiectantii au fost Antemius din Trales si Isidor din Milet, profesori la Universitatea din
Constantinopol, specialisti in mecanica si stereotomie. La lucrari au fost folositi aproximativ
10.000 de muncitori specializati si materialele scumpe, de cea mai buna calitate, au fost aduse
din tot imperiul, din Egipt, Siria, Grecia. Constructia a fost terminata repede, in doar 5 ani si
10 luni, si a fost inaogurata in anul 537.

Sfanta Sofia din Constantinopol / Istambul. Constructia dateaza din anul 537 insa cupola
initiala s-a prabusit la un cutremur major si a fost refacuta cu un design imbunatatit in anul
562. Minaretele sunt construite ~1000 de ani mai tarziu, de catre Turci

Imagine aeriana a bisericii Sf. Sofia din Constantinopol.

Imagine interioara a bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. Interiorul era bineinteles, placat cu
aur si mozaicuri romane pe baza de ceramica si aur. Turcii, dupa cucerire, au tencuit
mozaicurile si au transformat-o im moschee. In prezent se lucreaza la restaurarea bisericii la
faza initiala, crestina, aceasta fiind muzeu.

Planul bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. Spatiul interior central are lungimea de ~76m si
latimea de ~33m, fiind o realizare inginereasca fara precedent.

Sectiune longitudinala Sf. Sofia, Constantinopol. Cupola are un diametru de ~31m si


inaltimea acesteia la varf este de ~56m de la pardoseala.
Sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sophia#mediaviewer/File:Hagia-SophiaLaengsschnitt.jpg
Biserica Crestina din est, ulterior intitulata Biserica Ortodoxa, a beneficiat si de alte tipologii
predilecte de planuri de biserici, printre care cele mai celebre sunt crucea greceasca inscrisa in
patrat, numita simplu si cruce greaca inscrisa. In cruce greaca au fost construite majoritatea
bisericilor de dimensiuni medii din Constantinopol si intreg Imperiul Byzantin. Crucea greaca
poate suferi multiple variatiuni, ca in imaginile de mai jos.

Alt design de biserica foarte folosit in zona Byzantina a fost Crucea Greaca inscrisa sau
Crucea in patrat. Se realiza pe o trama de 33 patrate in zona naosului. Acoperirea pe patratul
central se facea cu cupola iar pe perimetru, optional, fie 4 bolti, fie 4 cupole, astfel incat sa
rezulte in planul elevat forma de cruce.Stanga: Biserica Sf. Pantelimon, Centru: Planul
generic de cruce greaca. Dreapta: Biserica Manastirii Myrelaion din Constantinopol, acum
convertita in moschee.
O alta tipologie favorita Byzantina, folosita inclusiv dupa caderea Constantinopolului, a fost
planul treflat sau triconc. Aceste biserici aveau 3 abside, una de capat si 2 laterale, rezultand
astfel o cruce in plan. Majoritatea bisericilor din Romania si Serbia sunt treflate, dar acestea
pot fi regasite si in alte zone, inclusiv in zona catolica.

Biserica Manastirii Cozia, ctitorita de Mircea cel Batran ~1388. Foto din spate cu cele 3
abside care formeaza planul treflat.

Elevatii fatade din aceeasi arhiva

Releveu al studentilor arhitecti de la UAUIM asupra manastirii Cozia. Arhiva de relevee a


Universitatii de Arhitectura din Bucuresti.

Capela Sf. Treimi de la Cannes, Franta. Este datata din sec VI fiind considerata cf istoricului
Viollet Le-Duc ca fiind cea mai veche biserica crestina cu cupola din vest.

Sectiune prin capela palatului imperial din Constantinopol, construita in plan triconc, de
Imparatul Theophilus anul~850.

In timp ce Imperiul de Apus cu capitala la Roma este distrus complet de catre Goti
(Goth/Germani), Constantinopolul a fost un continuator al conceptului de viata civilizata,
urbana, protejandu-si milioanele de locuitori si, impreuna cu Biserica Crestina pe care astazi o
numim Orthodoxa, au dus un razboi de sustinere a populatiei Crestine de toate etniile din zona
de influienta, in special in Asia Mica si Balcani.

Pictura istorica din perioada romantica a pictorului englez Thomas Cole. Acesta a imaginat in
mai multe picturi scenele dramatice ce au marcat sfarsitul Romei.
In paralel, in zona vestului Europei, haosul se instaureaza dupa caderea Romei si fostii
cetateni romani isi mentin cu greu o umbra de civilizatie la adapostul oraselor de provincie,
adaptandu-se la lipsa de grane si la raidurile barbare si invatand sa se apare singuri, sa se
autoguverneze, si de multe ori izolandu-se prin distrugerea drumurilor si podurilor romane.
Zonele mai indepartate si uneori intregi provincii cad prada aventurierilor germani, numiti de
romani barbari, ale caror triburi pun stapanire pe teritorii intinse, exploatand populatia locala,
de origine romana.
Practic, intreaga zona vestica ramane fara o putere militara majora, faramitandu-se in mici
forte armate care fie s-au stabilit intr-o regiune, fie au continuat sa caute noi orase si zone
civilizate spre a le distruge sau a le lua sub stapanire.

Decaderea Imperiului Roman. Imperiul de Apus se destrama odata cu caderea Romei, in timp
ce Imperiul de Rasarit continua sa isi pastreze relativ puterea si zona de influienta. Romania
este numele istoric al zonelor foste imperiale, dupa crestinare, cum este explicat in continuare.
Astfel, toata zona vestica, in cateva generatii devine intesata de orase fortificate, capabile sa
reziste si sa respinga atacul unei forte miliare din ce in ce mai numeroase. Prin comparatie,
orasele romane erau total neaparate, deoarece in imperiu nu se punea problema unui atac
asupra unui oras roman, atacatorul fiind imperiul, in expansiune, cu forta militara, logistica si
legiuni bine puse la punct. Spre exemplu, orasele nordului Africii, orase romane majore, cu
sute de mii de locuitori, au fost pradate si distruse integral de catre atacatorii Vandali,
deoarece acestea, traind intr-un climat de pace timp de multe sute de ani nu s-au preocupat
suficient in organizarea unei defensive.
Practic, Evul Mediu vest european, numit in engleza si Dark Ages sau perioada intunecata, a
fost o perioada in care ori ce urma de civilizatie a disparut, oamenii luptandu-se si
ascunzandu-se dupa tot felul de ziduri, fortificatii sau in salbaticie.
Singurul element coalizator si cerebral din vest a fost Biserica. Aceasta, scindandu-se ca
autoritate fata de cea din Constantinopol, a jucat un rol solitar, de control si influienta politica
asupra tuturor oraselor, regilor germanici sau a altor persoane sau organizatii influiente.
In contextul haosului vest european, Biserica Catolica a luat cateva masuri care s-au dovedit
ulterior a fi hotaratoare. Prima masura a fost inchiderea bisericilor si transformarea fostelor
cladiri de tip basilica in biserica, prin zidirea peretelui lateral. Spre deosebire de estul civilizat,
se previne astfel furtul de obiecte bisericesti dar se si restrictioneaza accesul necredinciosilor
in biserica.

Planul unei basilica romane simple cu 7 travei, adoptat de crestini pentru primele biserici
oficiale imperiale, inchise. Se observa ca aceasta constructie are un spatiu major central,
numit nava centrala, in capat, spre est are o absida semicirculara, altarul fiind pozitionat fie in
aceasta fie inaintea treptelor. Pe laterale sunt alte 2 spatii dezvoltate pe directia lunga. Acestea
se numesc colaterale. Intrarea nu se mai facea pe o latura laterala printre coloane ca la basilica
imperiala cu rol de constructie publica. Accesul se facea doar printr-o usa, spre vest, care
putea fi inchisa.

Elevatie 3D a planului cu 7 travei. Rezolvarea inginereasca este la fel ca in imperiul Roman,


cu sarpanta triunghiulara de lemn peste nava centrala care era suprainaltata, si sarpante tot din
lemn peste navele laterale. Lumina intra in biserica prin ferestrele de sus de pe cei 2 pereti
laterali, insa exista si posibilitatea unei ferestre rotunde, numita lanterna, pe fatada vestica (cu
intrarea).

Bazilica de mai mare dimensiuni, avand 5 nave in loc de 3. De asemenea, intre absida si
basilica s-a adaugat un volum de constructie transversal, numit transept. Transeptul facilita
desfasurarea ritualului, pregatirile si logistica, si in acelasi timp, din punct de vedere simbolic
dadea forma de cruce planului bisericii.

Imaginea Alb-Negru: Bazilica mare cu 5 nave, transept si o absida. Imaginea mica, color:
Bazilica fara transept dar cu 3 abside, vazuta din spate (de la est spre vest)

Bazilica San Paolo Fouri le Mura. Sectiune transversala in perspectiva. Se observa structura
constructiei. In plan aceasta bazilica are transept dublu.

San Paolo Fuori le Mura Fotografie interioara actuala.


Autor: http://www.dpreview.com/galleries/9021600596/photos/745430/san-paolo-fuori-lemura

San Paolo Fuori le Mura Ilustratie Baroca, inaintea imbunatatirilor ulterioare de la exterior.
Fatada decorativa din zona intrarii este tarzie, de la ~1600 insa forma generala este cea
initiala.

De asemenea, se construieste un turn de observatie, adeseori lipit de biserica. De aici, un


observator privea in zare alertand eventualul pericol al unui raid barbar prin bataia unui
clopot. Aceste constructii de tip turn, uneori foarte ianlte, poarta numele de campanila.

Fatada bazilicii din Trani Italia. Langa biserica este construit un turn de observatie, numit
campanila Autor: http://gotterdammerung.org/photo/travel/italy/trani/
O alta masura importanta a Bisericii Catolice este cenzura. Agentii Vaticanului preiau prin
diverse metode continutul bibliotecilor romane si informatia este arhivata de obicei in
manastiri, departe de lorzii germanici care ar fi putut-o folosi in interes propriu.
Informatia consta in materiale scrise, carti de inginerie, chimie, fizica, matematica, geometrie,
astronomie, filozofie, poezie, istorie, medicina, farmacie, tactica militara, harti imperiale cu
reteaua de drumuri, harti topografice etc. Toate au fost confiscate initial de la biblioteci si apoi
de la populatia care le mai detinea inca.
Populatia a fost descurajata sa mai invete sa scrie si sa citeasca. In lipsa materialului scris,
stiinta cade in derizoriu, la fel si civilizatia.
In schimb, din arhivele manastirilor, la cerere, personalul calificat calugarii, puteau la cerere
sa compileze franturi de informatie, la cerere, contra unor preturi exorbitante, celor interesati.
Chiar si asa, cenzorul putea clasifica anumite capitole sau carti ca fiind periculoase,
informatia acestora devenind secreta si neimpartasita nimanui.

Ansamblul manastirii Cluny Franta. Manastirile aveau cel putin o curte interioara, numita
claustru, cu chilii si diverse spatii pe contur, printre care si biblioteca.
De asemenea, biserica putea adaposti diverse atractii, relicve, artefacte, si se vizita, uneori cu
ghid, de catre pelerini.
Agentii bisericii circulau sub acoperire, la propriu, sub roba de pelerin, intre manastiri si orase
pe rutele de pelerinaj.
Sistemul de pelerinaj, incurajat de biserica, era singurul mijloc de circulatie a oamenilor de
statut mediu sau modest intre orase. Chiar si asa circulatia era periculoasa, insotita de multe
riscuri. La trecerea dintr-un tinut intr-altul, se platea, existand un fel de vama.
In schimb, la destinatiile religioase de importanta, calatorii erau rasplatiti cu o masa gratuita si
uneori calugarii, avand cunostinte de medicina din cartile confiscate, puteau vindeca anumite

probleme de sanatate, astfel incat ulterior credinciosul sa impartaseasca si altora experienta sa


de vindecare miraculoasa.
In lipsa hartilor care devenisera secrete, perceptia asupra lumii in Evul Mediu vest european
era foarte distorsionata, plina de mister, amplificat si de transmiterea orala, inexacta, a
informatiilor.
Biserica a promovat astfel misterul, necunoasterea, ignoranta, promisiunea vietii de apoi,
speculand uneori in mod cinic necunoasterea oamenilor pentru a ii manipula, uneori in
scopuri nobile, spre a le asigura protectie, alteori doar pentru a isi mari si conserva puterea.
Cert este faptul ca oamenii erau extrem de credinciosi traind intr-un mediu violent, iar biserica
era unica institutie care emana imaginea de securitate, salvare, ordine si oarecare justitie.
Puterea de protectie a bisericii asupra oamenilor de orice rang se facea in mod evident simtita
in momentul in care un oras era cucerit. Atunci, toti locuitorii care apucau se puteau refugia in
biserica. Si daca atacatorul lua decizia desabuita sa atace si biserica si sa omoare oameni aflati
in biserica, Vaticanul urma sa isi foloseasca influienta pedepsind indirect atacatorul care nu
era un bun crestin. In sensul ca alti regi erau convinsi oferindu-le diverse beneficii, sa-l
elimine pe cel care a atacat biserica.
In modul acesta, intr-o scurta perioada, regii locali germanici sunt subtil controlati si
manipulati si in scurt timp incep sa se si converteasca la crestinism, recunoscandu-i
superioritatea, fie doar si ca unealta in jocurile de putere.
Carol cel Mare, sau Charlemagne este cazul cel mai notabil, in care un rege german, devenit
credincios Crestin, primeste intregul set de harti ale Europei vestice, in schimbul promisiunii
de a ii crestina pe toti germanii de pretutindeni. Carol reuseste aceasta mare performanta, si
astfel, intreaga europa vestica devine cu timpul dominata de catre Vatican.

Capela de la Aachen a lui Carol cel Mare. Constructia este de plan central, cu o cupola
deasupra, fiind inspirata de arhitectura Byzantina a bisericilor. Autor
foto: https://www.flickr.com/photos/nicolabottinelli/6764601801/

Astfel, biserica devine cea mai importanta cladire din punct de vedere arhitectural, tot efortul
material si logistic fiind directionat fie in constructii defensive fie in constructii de biserici.
Stilul arhitectural al anilor 500-1100 in toata Europa Crestina este Stilul ROMANIC.
Se cheama astfel datorita numelui, ROMANIA, pe care l-a purtat in istorie intreg teritoriul
fost Imperiu Roman, dupa convertirea la Crestinism si caderea Romei.
Stilul Romanic se caracterizeaza prin constructii defensive, ziduri, turnuri de aparare, toate
masive, din piatra sau caramida, cu ferestre mici, constructii greoaie si masive, insa capabile
sa ofere protectie locuitorilor sau aparatorilor din spatele acestora.
Bisericile Romanice sunt construite de aceiasi lucratori care nu aveau pregatire avansata de
arhitectura, lucrand ideosebi la constructii militare, si ocazional la altfel de constructii pe care
le construiau oricum la fel de masiv.

Bazilica Romanica, in jurul anilor 900-1000, in Sardinia. Foto: Pincio/Skyscrapercity

Aceeasi bazilica, Santa Maria del Regno. Se observa influienta arhitecturii militare in
decoratia de la partea superioara.

Bazilica San Frediano Lucca Italia. Fotografie interioara. Interiorul este tipic pentru o
bazilica in stil Romanic. Foto: Pincio/Skyscrapercity

In geometria bisericilor se pastreaza structura de tip bazilica din antichitate, solutie


inginereasca consacrata, insa este o bazilica blindata, inchisa, suprainaltata, cu geamuri mici
si nu in rare ocazii, cu turnuri de aparare pentru a putea respinge un eventual atat asupra
bisericii.

Biserica fortificata Maria Laach din Germania. Beneficia de o defensiva reala dar si
simbolica, sugerand puterea bisericii Catolice.

Biserica din Tum, Polonia. Un exemplu de biserica fortificata, in stil Romanic.


Bazilica antica este imbunatatita cu elemente simple volumice cum ar fi transeptul si absidele.
Transeptul permitea o mai buna desfasurare a ritualului si dadea forma de cruce in plan
bisericii. Absidele, originare din imperiu, puteau pune in evidenta obiecte de arta, sculpturi
sau moaste. Arfefactele sau moastele atrageau bineinteles credinciosi sau simplii indivizi
curiosi, care faceau in mod evident si donatii.
Indeosebi bisericile de pelerinaj, intesate de astfel de atractii, beneficiau de un circuit turistic
bine pus la punct, vizitatorul putant vizita biserica asemenea unui muzeu din ziua de astazi,
parcurgand nava laterala din dreapta pana in spatele altarului, dand ocol prin spatele altarului
si al corului printr-un culoar semicircular numit deambulator identic cu cel de la teatrele
pagane, urmand sa se intoarca spre iesire prin nava laterala stanga.
Inca din antichitate existau mai multe metode de a acoperi spatii vaste, de la sarpante
triunghiulare de lemn, la sisteme de bolti incrucisate si pana la cupole de zidarie sau chiar
beton. Primele constructii de tip Bazilica in stil Romanic au fost acoperite pe sistem antic, cu
sarpanta de lemn triunghiulara, insa, ulterior, constructorii au optat pentru acoperirea cu bolti
de zidarie sau piatra peste care urma sa se construiasca un acoperis nestructural. Aceasta
abordare are avantajul major ca protejaza de riscul de distrugere al cladirii la incendiu.
Incendiul putea surveni accidental de la lumanarile aprinse sau de la un asediu asupra orasului
iar pierderile erau colosale, tinand cont ca tot efortul comunitatii se concentra adesea doar
asupra bisericii unde se acumulau in generatii intregi tesaturi scumpe, covoare unicat,
artefacte, moaste, odoare bisericesti si mobilier sculptat care la un incendiu major al sarpantei,
cu prabusirea acoperisului, se distrugeau integral.
De aceea, incepand din jurul anilor 900-1000, orasele mari din vest si-au construit catedrale
atent proiectate, acoperite doar cu bolti de zidarie.

Varianta de bazilica acoperita cu bolti de zidarie, tot mai folosita in jurul anului 1000 in vestul
Europei.

Catedrala din Toulouse Saint Sernin Fotografie ultrawide in lungul navei principale. Se
observa deasupra bolta semicirculara (in leagan), sprijinita pe arce dublouri. Foto: flickr/Benh
LIEU SONG
Acoperirea cu bolti necesita insa o intelegere a starii de eforturi din structura de zidarie, iar in
antichitate aceste constructii erau proiectate de ingineri/arhitecti care intelegeau si calculau
impingerile laterale ale arcelor si boltilor. Constructorii evului mediu au reinvatat aceasta
disciplina antica si au dezvoltat-o intr-o directie proprie.

Starea de eforturi intr-o bolta de zidarie si reazemele acesteia. La baza boltii sunt necesare
reazeme majore, capabile sa preia sau sa contrabalanseze componenta orizontala a
impingerilor boltii.

Bolta romanica. 1 bolta simpla / in leagan, 2 bolta in leagan pe arce dublouri, 3


intersectie de 2 cilindrii =>bolta cvadripartita (romanica), 4 sprijinirea arcelor dublouri pe
pilastrii. Cf: http://www.studyblue.com

Planul catedralei Saint Sernin din Toulouse. Nava centrala si transeptul sunt acoperite cu bolta
simpla si arce dublouri, colateralele cu bolta incrucisata (cvadripartita). Din punct de vedere
functional, nava centrala este destinata slujbei, iar colateralele sunt destinate vizitarii.
In anul 1140, la manastirea Saint Denis din Paris, abatele Suger, insarcinat cu extinderea
bazilicii vechi, este confruntat cu o problema dificila de geometrie si fezabilitate la constructia

boltilor peste deambulatorul din spatele corului. In mod normal, conform traditiei din acel
moment, bolta ar fi trebuit sa fie o panza cilindrica translatata pe un arc de cerc, in 2 randuri,
concentrice. Insa nervurile boltei, de forma eliptica, diferite la fiecare travee radiala, erau prea
dificil de trasat si confectionat, asa ca abatele Suger a simplificat tehnologia de constructie,
comandand nervuri din elemente identice, cu raza constanta de cerc, dispunand montarea
acestora asa cum rezulta in mod natural si zidirea boltii dupa acestea. Geometria rezultata nu a
mai fost una corecta insa procedeul a fost extrem de rapid si eficient incat s-a folosit din
acel moment la scara larga in regiunea Pariziana, ulterior in toata Franta si mai apoi peste tot
in zona germanica, cum ar fi Anglia, Germania, Lombardia, Tarile de Jos (Actuala Belgie,
Olanda, Danemarca). De aici si numele de stil Gotic.

Prima constructie Gotica Corul Catedralei Saint Denis langa Paris, cca 1140. Stanga sus:
model 3D reconstituire in jurul anului 1144. Stanga jos: Stadiile constructiei, de la bazilica
veche, Romanica, pana la catedrala Gotica, din prezent. Dreapta sus: Bolta peste deambulator,
in spatele corului, perspectiva ascendenta. Dreapta jos: Fotografie in zona corului, cu boltile
care fac tranzitia de la stilul romanic la cel gotic.
Ghilda masonilor (zidarilor) din Franta, cunoscuta istoric sub numele de Francmasonerie a
inflorit in acea perioada, specializandu-se in proiectare si executie de catedrale si obtinand
contracte mari cu toate orasele importante din vest. Secretele de proiectare si executie, de la
materialul scris si formulele matematice si geometrice, sabloane, identitatea constructorilor si
a negociatorilor si pana la locatia atelierelor si carierelor erau strict pazite, ghilda devenind
astfel o organizatie de putere fara precedent.

Stanga: Bolta ROMANICA. Dreapta: Bolta GOTICA. Se observa diferenta de inaltime a


boltilor, cea gotica fiind mai inalta datorita faptului ca arcele diagonale sunt arce perfecte

Bolta gotica cu nervuri diagonale. Pentru eficientizare, constructorii francezi au dezvoltat un


sistem bazat pe nervuri de piatra, prefabricate in aelier, adesea sculptate dintr-o bucata, care
odata montate la pozitie permiteau rapid zidarilor sa realizeze boltile, zidind intre si peste
nervuri
Folosind stiinta ghildei, masonii au realizat minunate structuri din piatra acolo unde
autoritatile si regii locali si-au permis cheltuielile exorbitante de executie.

Fotografie veche a Catedralei din Noyon, prima catedrala cu bolta Gotica peste nava
principala. Bolta este cvadripartita, adica un modul de bolta are 4 parti si acopera zona
delimitata de 1 travee x 1 deschidere a navei principale.

Etapele de constructie ale unei bolti gotice. Bineinteles, ca si la bolta romanica, executia
acesteia implica utilizarea de cofraje.

Catedrala din Laon, Franta, 1145. Fotografie cu obiectiv fisheye a interiorului. Se observa
bolta gotica sixpartita, diferita de cea cvadripartita prezentata inainte prin faptul ca traveea
cladirii este ~1/2 din deschiderea navei principale si un modul de bolta este dispus pe 2 travei
consecutive.
Catedralele din Noyon, urmata de cea din Laon, demonstreaza tranzitia stilistica de la stilul
Romanic la Gotic, fiind din punct de vedere structural Catedrale Gotice, in sensul ca boltile
sunt gotice si sunt sprijinite in lateral, prin exteriorul cladirii, de arce butante care distribuie
impingerile laterale ale boltii la contrafortii masivi, exteriori cladirii.

Catedrala din Laon. Fotografie a fatadei (vest/intrare). Se observa tranzitia stilistica, de la


stilul Romanic tarziu care inca folosea arcele de cerc simple la stilul Gotic, complex, bazat pe
elemente modulare sculptate.
In imaginea de fatada se pastreaza amintirea elementelor romanice, cum ar fi arcele in plin
cintru (circulare/clasice), logia cu colonete mici si dese care face tranzitia dinspre al 2-lea
registru de arce si turnuri. Insa, spre deosebire de stilul Romanic intunecos, masiv si bazat pe
zidarie continua, in designul Catedralei din Laon regasim o gandire superioara din punct de
vedere tehnic si artistic, bazata pe elemente modulare, sculptate din piatra, proiectate de catre
un arhitect foarte atent la detaliu si bine pregatit, executate ulterior la atelierele ghildei si
montate la pozitie conform unui proiect de fatada.

Catedrala din Laon Perspectiva laterala cu teleobiectiv. Se observa turnurile laterale, atipice.
Chiar daca formal si stilistic, Catedrala din Laon nu este 100% gotica, structural aceasta este
integral gotica, si toate catedralele care s-au construit ulterior timp de mai multe secole pana
~la 1500 folosesc cu foarte mici variatii aceeasi formula structurale de la primele catedrale
cum ar fi cele din Noyon si Laon.

Elemente structurale la Catedrala din Laon. Boltile descarca o componenta verticala in


pilastrii si o componenta oblica in arcele butante care distribuie aceaste eforturi oblice la
contrafortul exterior, masiv, care a fost proiectat la limita la ecuatia de momente de rasturnare.
Sursa: abeland.org

Sectiune transversala in perspectiva printr-o catedrala gotica.


Sursa: http://www.culturaltravelguide.com/

Notre Dame din Paris, fatada principala (vest/intrare) 1163-1345


Foto:http://fc08.deviantart.net/fs39/i/2008/312/7/8/Paris____Notre_Dame_WP_by_superjuju
29.jpg

Catedrala Notre Dame din Paris fotografie laterala.


Foto: http://travelphotos.picturetheplanet.com/The-Planet-D/Photo-of-the-Day/i5fChcsd/0/XL/Paris-Notre-Dame-river-france-XL.jpg

Planul Catedralei Notre Dame din Paris. Se observa ca aceasta catedrala are de fapt 5 nave
insa s-au inchis si zonele dintre contraforti, rezultand numeroase spatii interioare ca niste
alveole, pe contur. Cu linie punctata pe plan sunt nervurile boltii. Observam astfel ca nava
centrala este acoperita cu bolta sixpartita in timp ce colateralele sunt acoperite la o cota mult
mai jos, cu bolti gotice simple, cvadripartite, cu deschideri mult mai mici.

Sectiuni locale prin Catedrala Notre Dame din Paris. Stanga: Sectiune longitudinala prin zona
intrarii printre turnuri. Dreapta: 1/2 Sectiune transversala.
Sursa:http://www.learn.columbia.edu/ma/images/ms_ndp/large/ma_ms_ndparis_sec_s_06.jpg

Comparatie sectiuni prin diverse Catedrale franceze.


In secolul al XIII-lea, in zona nordica a Frantei se construiesc numeroase catedrale dupa
principiile ilustrate mai inainte. In imaginea de mai sus, se poate observa tendinta de a
construi din ce in ce mai mare si mai inalt.
Grandoarea bisericii, coplesitoare ca dimensiune si complexitate fata de casele orasului era un
deziderat. Pe langa exprimarea in forta a puterii nemarginite a credintei dar si a institutiei
bisericii, orasul cu catedrala gotica devenea foarte cautat atat de credinciosi, curiosi, vizitatori
ocazionali dar si de clientii atelierelor si pietelor de duminica, acestia venind in numar foarte
mare datorita bisericii. Catedrala reprezenta astfel un fel de reper in teritoriu care semnaliza
un oras important, intrucat ea se vedea in zilele senine de la 20-30 km departare.

Constructia putea sa dureze si 200 de ani iar unele orase nu au reusit niciodata sa-si finalizeze
catedralele, in unele cazuri intrand in faliment. Chiar si faimoasa Notre Dame, inceputa foarte
devreme, nu a fost terminata decat de abia dupa 182 de ani de la inceperea lucrarilor in ciuda
unei finantari generoase.

Statui si decoratii gotice la Catedrala din Amiens.


Sursa:http://classconnection.s3.amazonaws.com/8/flashcards/1869008/png/amien_jamb13540
59874136.png
Este adevarat insa, ca desi pretindeau sume foarte mari de bani pentru lucrari, ghilda
masonilor isi onora cu brio angajamentele, catedralele gotice fiind executate nu doar corect ci
si foarte sofisticat. Arta sculptorilor din sec XIII uimeste si in zilele noastre prin calitatea
reprezentarilor, meticulozitate si cantitate de lucrari. Numeroase catedrale sunt sculpturi
modulare de la fundatii pana in cel mai inalt punct, situandu-se la polul opus fata de arta
romanica din secolele trecute.

Gargui de piatra pentru scurgerea apei de ploaie. Acestia se regasesc in diverse forme printre
elementele decorative emblematice pentru stilul gotic.
Sursa: http://www.frenchmoments.eu/wp-content/uploads/2012/12/Amiens-Cathedral-2-2.jpg

Detaliu in zona registrului ferestrelor la o Catedrala gotica. Se observa modulele de zidarie si


ferestrele in mozaic de sticla cu structura de plumb, numite vitralii. Sursa: http://g3.imgdpreview.com/042AF51E3520410891E7022AB663A7E7.jpg
Perioada Gotica se intinde pe aproximativ 3-400 de ani, stingandu-se in jurul anilor 15001600, odata cu raspandirea rapida a Renasterii in afara Italiei.

Sainte Chapelle Paris Capela gotica in stil gotic tarziu. Sursa: http://www.fromparis.com

Catedrala din Koln, neterminata in evul mediu. Fotografie din 1856. Macaraua din imagine
ramasese pe pozitie din anul 1473. Sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Cologne_Cathedral

Fotografie din 1911 a Catedralei din Koln finalizata in urma gasirii la arhiva a planului
original si a inceperii lucrarilor la mijlocul sec XIX, 400 de ani mai tarziu. Chiar si fara
finalizarea turnurilor, Catedrala din Koln a fost printre cele mai inalte constructii din Evul
Mediu.

Fatada principala in prezent.

Catedrala din Koln in prezent Imagine aeriana Sursa:http://www.webbaviation.de

Perspectiva interioara in Catedrala din Koln, cea mai inalta bolta gotica din lume a unei
catedrale finalizate.
Sursa:http://cdn1.images.touristlink.com/data/cache/T/H/E/N/A/V/E/L/the-nave-lookingeast_700_0.jpg
Locuinta in Evul Mediu

In contrast cu antichitatea unde viata era relativ sigura, locuintele din Evul Mediu sunt
adevarate fortarete, menite sa apere viata si avutia familiilor.
Locuintele in zonele latine sunt de zidarie, de piatra sau caramida arsa, aproximativ la fel atat
in zona vestica a bazinului Mediteranei cat si in zona estica, a Imperiului Byzantin unde
predomina populatia greceasca.
Daca regimul de inaltime era unul in general redus, P sau P+1 in antichitate, cu rare exceptii,
in Evul Mediu se construieste mult pe verticala deoarece spatiul din oras, aparat de ziduri este
unul putin si foarte valoros.
Turnul, element defensiv cu rol multiplu, de observatie a pericolului, balistic sau de refugiu
prin ridicarea scarii interioare, este element arhitectural foarte prezent in Evul Mediu unde
practic arhitectura civila se impleteste uneori cu cea militara sau strategica.

Oraselul de Ev Mediu Saint Giminiano din Toscana


In imaginea de mai sus a oraselului latin Saint Giminiano, actual in Italia, se observa un
numar neobisnuit de turnuri, si aceasta deoarece familiile importante din oras s-au intrecut in
a construi cel mai inalt turn.
De obicei institutia primariei sau sfatului orasului construia acest turn, fiind secondat de un al
2-lea turn, construit de institutia bisericii, insa la Saint Giminiano probabil ca familiile
dominante nu s-au inteles, neputand sa concureze intr-un final cu turnul bisericii care este cel
mai inalt.

Piata centrala din Saint Giminiano


Sursa: http://farm1.staticflickr.com/112/266889800_16911b1835.jpg
Pe malul Mediteranei, de la Est la Vest, vechile comunitati si colonii Grecesti si Latine, pentru
a supravietui, isi organizeaza defensive redutabile sau se stramuta in locuri strategice, cu
posibilitate naturala de defensiva fiind dublata ulterior de constructia zidurilor orasului.
Cateodata si portul orasului era fortificat, cu ziduri si ziduri-dig.

Orasul Rovinj din actuala Croatie. In oras inca mai traiesc rezidenti de origine latina vorbitori
de Romanche

Locuinte la Rovinj, pe malul apei, sursa: http://www.rovinj.co

Locuinte la Rovinj. Sursa: http://www.camping.hr


Un caz inedit de defensiva prin creerea unui oras intr-un loc inaccesibil gotilor care se bazau
pe raiduri calare este Venetia.
Asa cum ii spune si numele, rezidentii Venetiei erau latini veniti si stabiliti pe micile insulite
din laguna, dupa care, atunci cand spatiul pe insulite nu a mai ajuns, si-au construit locuinte,
depozite si docuri pe piloti din lemn de pin, stejar si cedru, folosind tehnica antica de fundatie
de picior de pod.
Practic, in fundul malos al lagunei se bateau cu un ciocan plutitor trunchiurile de copac
ascutite la partea inferioara, rezultand in final o matrice de trunchiuri. Apoi, daca era cazul,
capetele acestora se taiau, pe sub apa, astfel incat lemnul sa ramana doar sub apa in viitor,
pentru a nu putrezi. Peste acestea s-au pozitionat lespezi mari de piatra, obtinandu-se astfel o

fundatie pentru inceperea lucrarilor de zidarie. Cu cat s-au inaltat mai mult casele, cu atat
pilotii s-au tasat mai bine, la un moment dat stabilizandu-se tasarea.
Din punct de vedere stilistic, cu exceptia ultimelor cladiri Venetiene din Renastere, tot restul
orasului este Byzantin, fiind inspirat nu intamplator din Constantinopol, deoarece Venetia a
avut sute de ani facilitati comerciale si gratuitati in port oferite de Byzant.

Venetia noaptea. Arhitectura fatadelor este inspirata din toate zonele lumii vechi dar in special
din Constantinopol. Se observa la cateva cladiri arcele Byzantine, treflate si/sau in acolada,
familiare noua datorita stilului Neoromanesc din sec XIX-XX. Foto painting de: Eugene
Lushpin. Sursa:http://www.all-hd-wallpapers.com/wallpaper/architecture/eugene-lushpinpainting-lushpin-city-venice-italy-channel-gondola/506663#.VDZi6NJdXap

Canal la Venetia.
Foto: http://img.mota.ru/upload/wallpapers/2013/12/26/21/00/38634/4jRTbcV6AA19201080.jpg
In Evul Mediu tarziu, vestul devenind din ce in ce mai pasnic, multe orase din actuala Italie,
Franta, Spania si chiar Anglia au inflorit printr-o explozie a populatiei promovata de biserica
dar si de bunastarea economica, ajungand importante centre regionale.
Din pacate, fiind locuite pana in zilele noastre, orase ca Paris, Londra, Constantinopol, nu siau mai pastrat decat cu rare exceptii cladirile medievale pentru a fi prezentate in imagini.
Dar, exista si orase practic impietrite in timp, cum este cazul Siennei, ai caror locuitori au
murit in proportie de peste 90% la marile epidemii de ciuma care au marcat sfarsitul Evului
Mediu vest european.
La Sienna ca si in multe alte orase latine din Evul Mediu observam casele, neregulate, de
inaltimi diverse, cu ferestre mici, din caramida rosie netencuite. La fel erau si majoritatea
bisericilor de tip basilica, din caramida rosie nefinisate, simbolizand modul de viata auster,
cinstit si dedicat credintei, asemenea primilor crestini. De abia ulterior, la sfarsitul Evului
Mediu, concomitent cu aparitia stilului Gotic in nord, si in Italia bisericile vechi primesc
placaje din materiale scumpe, insa locuintele raman la fel de terne, cu zidaria aparenta
specifica zonelor latine.

Locuinte medievale la Sienna, Italia. Sursa: http://images.fineartamerica.com/imagesmedium-large-5/-siena-italy-xavier-cardell.jpg


Densitatea mare de locuire si igiena precara, combinate cu umbrirea excesiva a strazilor
inguste, faceau viata in orasele de Ev Mediu foarte nesanatoasa, in special in orasele mari si
necivilizate, unde se aruncau gunoaie de la etaj care putrezeau apoi in strada. De asemenea,
lipsa canalizarii si inundarea temporara a unor zone puteau declansa o epidemie, cat si
prezenta soarecilor, sobolanilor, paduchilor.
In zonele germanica predomina locuintele cu structura de lemn, fachwerk, aparenta. In
ochiurile dintre lemne se foloseste chirpici din pamant amestecat cu balegar pe structura de
sipci de lemn.
In schimb parterul trebuia sa fie de piatra, pentru a nu permite sobolanilor sa isi sape galerii in
chirpici.

Locuinte germanice la Nuremberg. Parterul de piatra cu pravalii si etajele superioare pe


structura de lemn+chirpici, numita fachwerk.
In imaginea de mai jos din oraselul german Marbach putem vedea casele traditionale
germane. Desi initial germanii isi construiau casute izolate, necunoscand ideea de oras, odata
cu colonizarea Romana, acestia deprind repede ideea de cetatean si viata in oras, pe care o
aplica mai riguros chiar decat latinii in Evul Mediu si ulterior.
Casele din Marbach pastreaza traditia si imaginea ancestrala cu acoperis in 2 pante cu unghi
de 60 de grade, initial dezvoltat pentru caderea zapezii, insa aici se observa cum aceste case sau alipit una alteia, acoperisul nemaiputand sa scurga zapada. Chiar si asa, traditia si imaginea
corecta in viziune germana a unei case se pastreaza.

Locuinte germane medievale la Marbach


Castelul
Oricine se gandeste la arhitectura Evului Mediu, se gandeste mai intai la Castel. Castelele au
fost cele care au schimbat cursul istoriei vest europene, au oferit avantaj strategic in teritoriu,
au dominat zone, au rezistat la asedii prelungite si au stimulat imaginatia povestitorilor.
Castelul isi are originile in castrul Roman. Legionarii romani, dupa cucerirea unei zone, isi
organizau o baza militara patrata, cu ziduri din truchiuri de copaci sau zidarie, cu turnuri de
observatie si diverse mijloace suplimentare de aparare.
Ultimele legiuni vestice, in mare parte vorbitoare de germana/gotica, au invatat foarte bine
lectia romana si nu numai ca au aplicat-o in generatiile urmatoare dar au si imbunatatit-o si
raspandit-o.
In imaginile de mai jos sunt 2 castele Normande, unul din Franta si unul din Anglia, relativ
identice, ramase nealterate.
Astfel de castele au fost la origini si Louvre din Paris, demolat ulterior, precum si Tower of
London, care poate fi vazut si astazi.

Castel Frank / Normand standard in Evul Mediu Tarziu. De forma patrata, cu turnuri de colt si
turnuri flancand intrarea.

Castelul Normand Bodiam din Britania. Urmeaza tipologia standard a Normanzilor.


Celebrul razboi de 100 de ani intre dinastiile Normande/France a determinat pe valea Loarei
(Loire) constructia de sute de castele, aproape toate de acest tip. E adevarat ca aproape toate
au fost demolate si s-au construit palate, in Renastere, pe fundatiile lor, chiar daca s-a pastrat
titulatura de castel.

Castelul Conway din Wales. Are 8 turnuri defensive si 4 de observatie/balistice.


In castel, de obicei locuia o garnizoana insa castelul putea asigura pe perioade lungi provizii,
apa si cazare pentru un numar mult mai mare de luptatori. La origini, fiecare nobil german sia creat cate un castel propriu, ca resedinta, insa statutul acestora se tot schimba prin mosteniri,
cuceriri, aliante. Uneori viata in interiorul unui castel se asemana cu viata in interiorul unui
mic oras, si in multe cazuri castelul era extins pentru a facilita viata comunitatii tot care tot
crestea.
Granita intre castel si oras fortificat este uneori greu de definit.
Mont Saint Michel este un exemplu foarte celebru de oras fortificat. Pe o insulita mica, pe
tarmul Mediteranei, s-a construit o manastire-citadela si la poalele acesteia un oras, cu ziduri
proprii.
Mont Saint Michel ilustreaza poate cel mai bine arhitectura, gandirea defensiva si ierarhia
Evului Mediu, de la catedrala din varf, la citadela si pana la casutele marunte si zidurile
groase de aparare.

Micul oras fortificat Saint Michel. La fel ca orasele fortificate antice, inaintea Imperiului
Roman, acesta avea 2 randuri de fortificatii, zidurile orasului si citadela.

Arhitectura Renasterii in Italia


Din punct de vedere istoric, Evul Mediu se sfarseste in sec XV insa istoricii nu au putut sa
cada de acord asupra unui an. De la tara la tara anul exact difera, insa o data foarte vehiculata
ar fi anul 1453, anul caderii Constantinopolului, an care coincide in vest cu sfarsitul
Razboiului de 100 de ani.

Caderea Constantinopolului ilustratii: http://images.doctissimo.fr/1/prise-constantinopletableaux/photo/hd/4424027442/7555061145/prise-constantinople-tableaux-priseconstantinople-1453-big.jpg

Ciuma neagra in Italia in sec XIV ilustratie de sec XIX.


La sfarsitul Evului Mediu, in Europa de vest, in special in Italia, sudul Frantei si Spania se
inregistreaza epidemii devastatoare de ciuma. In unele asezari locuitorii mor integral, in altele
unde exista probabil diversitate genetica, mor in proportie de 80-90%.

Orasul medieval Sienna. Locuitorii au murit in proportie de peste 90%. Sienna a ramas astfel
pentru o vreme un oras fantoma, constructiile originale, de inainte de epidemie ramanand
pana acum, aproape intacte.

Catedrala Santa Maria din Sienna. La o prima vedere s-ar putea spune ce este Gotica insa nu
este asa, este o bazilica romanica decorata in spiritul vremii. Fatada detine logie Byzantina,
fronton antic disproportionat, statui de ingeri, mozaicuri, arce romanice. Toate aceasta
tradeaza mostenirea latina puternica, chiar la sute de ani de la disparitia Imperiului Roman de
Apus.
Insa exista si cazuri mai fericite, cum ar fi orasul Florenta care reuseste sa faca fata cu brio
epidemiilor, instituind carantina, dar si prin faptul ca era un oras foarte civilizat si curat, cu
aductiuni de calitate, cu o canalizare foarte bine pusa la punct, iar nobilimea din Florenta
detinea inca biblioteci intregi cu carti de medicina, unele datand din antichitate, altele fiind
volume provenind din Constantinopol unde ciuma din perioada lui Iustinian din sec VI care
omorase jumatate din Constantinopol fusese tratata de medici specialisti si descrisa cu lux de
amanunte in textele vremii dar si in tratate de medicina.
Avantajul cunoasterii si civilizatiei este cel care face diferenta intre viata si moarte.
La Florenta care desi era prin excelenta oras medieval, mostenirea stramosilor fondatori,
Romanii, se vede chiar in centrul orasului daca examinam o imagine aeriana. Centrul este
fondat de Romani sub forma standard de castru patrat cu strazi ortogonale si paralele iar piata
patrata din Florenta este in continuare fostul Forum Roman.

Imagine aeriana a centrului orasului Florenta. Patratul central cu strazi paralele este castrul
Roman.
Comunitatea din Florenta, unita si ambitioasa, religioasa dar si ascutita la minte in acelasi
timp, finanteaza constructia unei mari catedrale, de dimensiuni nemaivazute pana atunci in
Italia, pe care doresc sa o acopere cu o cupola la fel de mare ca cea din Constantinopol.
Era o chestiune de orgoliu si prestigiu al orasului, insa pentru a construi asemenea lucrare era
nevoie nu doar de resurse enorme ci si de proiectanti de elita, de talia lui Isidor din Milet si
Anthemius din Tralles, profesorii arhitecti de la Universitatea din Constantinopol din Imperiul
Roman de Rasarit, cei care proiectasera Sfanta Sofia.
Pana la baza cupolei lucrarile au fost proiectate si executate de cunoscatori ai vremii, insa
cand primaria a trebuit sa desemneze un proiectant pentru cupola, comisia cu reticenta l-a
desemnat pe unicul concurent ramas dispus sa isi asume un risc major, pentru ca desi
bibliotecile din Florenta inca mai detiteau lucrari de inginerie insa nu se stia efectiv daca o
cupola atat de mare poate fi executata in realitate doar din caramida si daca peretii
octogonului central nu se vor desface sub impingerile cupolei.
Filippo Brunelleschi este marele geniu care, desi neavand o pregatire de elita, universitara sau
imperiala, a reusit sa proiecteze, sa asiste executia si sa acopere cu o cupola gigantica cea mai
mare catedrala construita vreodata pana in acel moment in vest, Santa Maria del Fiore din
Florenta.

Catedrala Santa Maria del Fiore din Florenta, si cupola gigantica, opera a lui Brunelleschi.

Cupola Catedralei Santa Maria. In sectiunea din stanga se observa diametrul de aproape 40m
al cupolei dar si faptul ca aceasta are o structura compusa din 2 coji cu aer (si nervuri) intre
ele.

Brunelleschi, impreuna cu mai tanarul Donatello, in urma unei vizite la Roma, au ramas
pentru tot restul vietii marcati de maretia decazuta a arhitecturii fostului Imperiu. Din acel
moment, Brunelleschi a cautat in mod obsesiv orice material legat de arta, arhitectura si
ingineria Romana.
Brunelleschi redescopera stiinta veche, uitata, a desenului arhitectural in perspectiva si devine
primul promotor al ideii de a proiecta in stil antic.
Cu mare stradanie acesta reuseste sa redescopere proportiile corecte si detaliile uitate ale
stilurilor antice, doric sau toscan, ionic si corintic, si isi foloseste statutul sau de vedeta a
Florentei spre a predica in cercurile nobiliare si artistice valorile civilizatiei si stiintei
Romane.
La scurt timp, primaria si comunitatea elevata din Florenta finanteaza un proiect de orfelinat
fara precedent, Ospedale degli Inocenti.
In mod normal, bastarzii, copiii nedoriti, nascuti din adulter sau legaturi extraconjugale, erau
ingrijiti exclusiv prin mila bisericii si erau folositi si indoctrinati spunandu-li-se ca doar
ruganduse si eventual calugarindu-se pot obtine iertarea pacatului din care s-au nascut, in felul
acesta fiind pierduti practic pentru societatea civila.
In opozitie cu traditia si biserica, Florentinii ii considera pe acestia inocenti si fara de pacat, si
prin constructia orfelinatului si a unei educatii de calitate generatii intregi de copii devin
cetateni onorabili.

Ospedale degli Innocenti Florenta. Creatia lui Brunelleschi.


Orfelinatul este interesant si unic pana atunci ca abordare deoarece are arhitectura unei laturi a
unui claustru de manastire insa nu este claustrat ci se deschide chiar catre o piateta, direct in
spatiul public. Trecatorii aveau astfel ocazia sa-i vada pe copii, fapt care le dadea de gandit, ii
facea sa se gandeasca la propriile greseli, la moralitate, si astfel multi oraseni incercau sa-i
ajute cum puteau.
Brunelleschi proiecteaza si executa frontoane antice la ferestrele orfelinatului, inspirat de
fatadele in ruina din Roma antica, desi asa ceva era neobisnuit, frontoanele triunghiulare fiind
uitate sau asociate pana atunci cu religia pagana.

Ospedale degli Innocenti fotografie din apropierea constructiei. Se observa geometria


perfecta si uniformitatea fatadei, coloanele cu capitel corintic si frontoanele.
foto:http://elisaruland.files.wordpress.com/2012/02/img_0187.jpg
In aceeasi perioada, la Florenta, Brunelleschi si alti arhitecti restaureaza mai multe bazilici
datand din Evul Mediu timpuriu, carora le sunt adaugate cupole sprijinite pe 4 arce insa planul
nu este treflat ci de cruce latina cu colaterale inclusiv pe transept.

Bazilica Santo Spirito in plan. Aceasta ar fi avut multe abside pe toata lungimea insa ulterior
s-au zidit continuu dupa conturul cu linie punctata dreapta pe exterior.

Santo Spirito Florenta. Foto HDR

Bazilica Santo Spirito. Se observa tavanul drept, semn ca nu exista bolta peste nava
principala. Este formula inginereasca antica de bazilica, Florentinii respingand ideea unei
catedrale Gotice in favoarea traditiei.

Bazilica San Lorenzo Florenta, la care a lucrat si Brunelleschi

Bazilica San Lorenzo imagine interioara HDR


Foto: http://classconnection.s3.amazonaws.com/983/flashcards/1814983/jpg/janson_chapter_
15-071359955497664.jpg

Planul manastirii si bisericii manastirii San Lorenzo din Florenta.


Brunelleschi a fost primul dintr-o lunga serie de artisti, sculptori si arhitecti ai secolului XV
care prin geniul lor au schimbat radical gusturile Italiei, de la regi si nobili bogati pana la
oameni simplii.

Leon Battista Alberti spre exemplu, i-a fost contemporan lui Brunelleschi.
Alberti si-a inceput cariera ca om de curte, primind el insusi de mic o educatie aleasa. Insa,
profitand de accesul sau la marile curti si case nobiliare din intreaga Italie, a profitat, citind si
copiind toate cartile pe care le-a gasit in bibliotecile private ale acestora.
Incepand cu Florenta, o moda de nestavilit s-a raspandit in intreaga Italie, nobilii incercand sa
procure copii ale cartilor antice care pana atunci fusesera tinute sub sechestru de catre biserica
sau oricum fusesera considerate ca neimportante comparativ cu Biblia.
Alberti, care citise deja si invatase informatiile din foarte multe volume antice, mai mult ca
oricine in perioada respectiva se considera un om cu o educatie universala, fiind cate putin si
matematician, si poet, si artist, si om de stiinta, si scriitor, si maestru de ceremonii, si profesor
pentru copiii nobililor.
La un moment dat in cariera sa insa, Alberti citeste o carte care il va fascina: De Architectura,
scrisa de arhitectul antic Vitruvius, despre care am vorbit in primul curs.
Alberti care probabil initial a avut intentia de a traduce din latina antica in limba italiana de
atunci cartea, care oricum putea fi citita de orice persoana educata si in latina, a venit cu o
idee proprie, de a dezvolta informatiile si a le actualiza in contextul vremii sale. Cartea scoasa
de Alberti, De re Aedificatoria, structurata tot in 10 capitole majore (10 carti), la fel ca
Vitruvius, se pare ca nu ar fi continut nici o ilustratie ci doar text si contine urmatoarele
capitole
1. Trasari (Aliniamente)
2. Materiale de constructie
3. Tehnici de constructie
4. Lucrari publice
5. Lucrari civile
6. Ornamentatie
7. Ornamente pentru constructii sacre (de cult)

8. Ornamente pentru constructii publice


9. Ornamente pentru constructii private
10. Restaurarea constructiilor antice
Recunoastem in capitolele cartii anumite discipline studiate si astazi la facultatile de
constructii si arhitectura, cum ar fi stiintele materialelor, geometria, tehnologia lucrarilor de
constructii, studiul formei, restaurare.
Ideea de a restaura constructii antice cum ar fi termele sau teatrele era aproape scandaloasa in
contextul unei societati dominate de biserica, tinand cont ca accesul intr-o terma s-ar fi facut
dezbracat fiind, iar teatrul antic reprezenta locul spectacolelor pagane. Totusi, ideea de
revenire la gloria si civilizatia imperiala i-a fascinat pe italienii din Florenta si ulterior din
intreaga Italie, care, ca dupa un somn lung al ratiunii, isi descopereau originile alese, faptul ca
dominasera lumea candva, faptul ca stramosii lor avusesera geniul de a construi monumente
impunatoare si inventasera aproape toate lucrurile inteligente care dau nasterii civilizatiei.
Printre lucrarile civile cele mai celebre ale lui Alberti se numara Palatul Rucellai din Florenta.
Acesta este de fapt o locuinta P+2, situata pe o strada ingusta a orasului medieval, insa a carei
fatada iese imediat in evidenta.
Spre deosebire de cladirile normale pentru evul mediu, cu geometrie inexacta, ferestre
haotice, fatada Palatului Rucellai contrasteaza prin ordine, logica si opulenta. Alberti foloseste
elementele stilistice din antichitate cum ar fi pilastrii cu capitel, antablamentele si mai ales
cornisa, portalul antic, pentru a crea senzatia unei locuinte mult mai fastoase si sofisticate.
Singurul element de ev mediu, fereastra bifora cu coloneta este reutilizat intr-un context cu
aparenta clasica.

Palatul Rucellai din Florenta, mijlocul sec XV, proiectat de Alberti.

Palatul Rucellai din Florenta, mijlocul sec XV, proiectat de Alberti.


Aceasta lucrare a constituit un exemplu de urmat in epoca, intrucat vazand-o inca din faza de
constructie, toate familiile respectabile si cu resurse din Florenta au investit in refacerea totala
a fatadelor sau chiar reconstruirea intregii locuinte urbane.
Toate palatele Florentine ce cateva elemente inspirate de la Rucellai:
-regim de inaltime P+2,
-ferestre identice per nivel amplasate la pas egal,
-elemente de zidarie aparenta, din piatra, atent prelucrate, cu rosturi puse in evidenta aceasta
se numeste bosaj
-nivelele tratate diferit si impartite de preferinta in bandouri orizontale, parterul fiind cizelat
sa para masiv si puternic structural in timp ce ultimul nivel fiind croit mai delicat astfel incat
sa creeze senzatia de rafinament al finisajelor si detaliilor.
-de preferinta planul fatadei era plan si toate elementele decorative erau identice pe toata
lungimea fatadei, generand ideea de control geometric, tot unitar si ordine.
Un alt domeniu in care Alberti a stralucit ca arhitect a fost decorarea si infrumusetarea
fatadelor antice ale bazilicilor din Florenta si nu numai.
Din cate cunoastem, in evul mediu timpuriu, de la Constantinopol pana la Roma, toate
bisericile erau lasate in mod voit nedecorate la exterior. Fatada de la San Lorenzo, din
imaginea prezentata mai inainte este un exemplu intrucat s-a intamplat sa ramana nedecorata
in sec XV-XVI. Dar majoritatea acestor fatade nu mai corespundeau gustului anilor 1450 in
care toti Italienii devenisera dintr-o data intelectuali si cunoscatori ai artelor frumoase.
Alberti construieste o fatada noua in zona intrarii de vest la bazilica Santa Maria Novella din
Florenta a ordinului Dominican.

Santa Maria Novella din Florenta. Se vede in perspectiva oblica, in spatele fatadei noi,
originala constructie medievala.

Santa Maria Novella fatada inovatoare propusa de Alberti. Perspectiva frontala.


Este absolut remarcabil modul in care Alberti reuseste sa isi foloseasca aproape tot bagajul de
cunostinte de arhitectura antica pentru o singura lucrare, si in acelasi timp, rezultatul sa fie
extrem de diferit de tot ceea ce a insemnat arhitectura antica. Pur si simplu, prin utilizarea

combinatiilor de marmura inspirata de la Santa Maria del Fiore, datorita lanternoului, datorita
volutelor si datorita arcelor frante rezultatul este de-a dreptul eclectic.
Bineinteles, elementele antice exista si reapar practic pentru prima oara dupa 800 de ani in
vest in fatada unei constructii noi:
- fronton clasic
-pilastrii cu capitele corintice
-antablament cu friza cu scris in latina
-portal antic
Lucrarea este importanta pentru ca reprezinta momentul reconcilierii totale intre arhitectura
fosta pagana si biserica. Tot ceea ce a reprezentat arhitectura antica devine mijloc de
improvizatie si imagine a noii biserici Catolice, descatusata vrand nevrand de prejudecati.
Pasiunea florentinilor pentru antichitate era de neoprit si biserica a inteles imediat sa isi
amelioreze si chiar sa isi reinventeze imaginea, renuntand la conservatorism si fiind in pas cu
moda.
Alberti, tot mai pasionat de antichitate si incurajat de succesul sau, proiecteaza mai multe
fatade de biserici, din ce in ce mai asemanatoare pana la asemanare totala cu arhitectura
imperiala antica:

Tempio Malatestiano din Rimini Leon Batista Alberti.


Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/60/Tempio_Malatestiano_4.JPG +
edit
La bazilica intitulata Tempio Malatestiano din Rimini, Alberti a folosit marmura extrasa din
ruine romane din zona. Se observa iarasi, in spate, structura de zidarie dezvaluind adevarata
natura a structurii cat si faptul ca lucrarea de fatada era o lucrare paralela, pur si simplu
construita ulterior, prin exteriorul perimetrului, cu rol de a decora, a infrumuseta si a inova.
Inovatiile lui Alberti care incepuse serios sa studieze arhitectura antica ajung pana la a copia

total arhitectura imperiala. In special imaginea arcului de triumf il obseda pe Alberti si acest
lucru se vede in imaginea fatadei unei alte biserici, Sant Andreea din Mantua.

Sant Andreea din Mantua Leon Battista Alberti. Fatada principala de intrare vest, o clona
formala dupa arcele de triumf romane.

Sant Andreea din Mantua, perspectiva interioara. Se observa bolta casetata, tipica pentru
marile constructii imperiale din antichitate cum ar fi bazilica lui Maxentiu/Constantin din
Roma. In plus biserica are si o cupola de tip byzantin, inspirata de lucrarile lui Brunelleschi.
Sursa:http://2.bp.blogspot.com/17ibdkbao10/TkrjSUhAkqI/AAAAAAAABZc/JvlQjF5oSAk/s1600/Sant%2527+Andrea
%252C+Mantua.jpg
Alberti a murit la un an dupa inceperea lucrarilor la Sant Andreea din Mantua insa prin
pasiunea sa si a contemporanilor sai pentru antichitate a lasat o mostenire speciala de care au
beneficiat din plin marile genii artistice care vor fi urmat la doar o generatie distanta.
Donato Bramante a fost unul dintre arhitectii care au scris istorie prin geniu si tenacitate.
Nascut in zona Urbinio, fiu de pietrar, Bramante inca de mic dovedise talent de sculptor si
desenator. Largindu-si orizontul in domeniul artelor, se dovedeste la fel de extraordinar pictor,
si ulterior devine arhitect al Vaticanului, functie pe care o detinuse si Alberti.
La prima lucrare mai importanta, Santa Maria presso San Satiro, Bramante face un lucru
nemaivazut pana atunci in arhitectura. Printr-o pictura in perspectiva pe un perete din spatele
altarului, Bramante creeaza iluzia unui spatiu virtual de tipul unui cor (zona din spatele
altarului la Catolici, locul unde se pozitioneaza corul bisericii, la vedere). Insa biserica nu are
cor, acolo este doar un perete. Un perete atat de convingator pictat incat credinciosii veneau
sa-l atinga cu mana spre a se convinge ca ceea ce vad nu exista cu adevarat.

Santa Maria presso San Satiro in Milan. Perspectiva axiala dinspre intrare spre altar.
Foto: http://www.milanofotofrafo.it

Santa Maria presso San Satiro in Milan. Situatia reala se poate observa din apropierea
altarului de unde se percepe intr-adevar peretele pictat. Foto:
Foto: http://www.milanofotofrafo.it

Santa Maria presso San Satiro. Plan si elevatie. Prin spatele bisericii trece o strada, motiv
pentru care nu s-a putut construi corul.
Bramante realizeaza ulterior si o lucrare la Roma, lucrare care desi de dimensiuni mici devine
emblematica pentru fenomenul numit Renastere.

Tempietto in Montorio, Roma arhitect Donato Bramante, fotografie in curtea manastirii Sf.
Petru.
Lucrarea este intr-adevar, asa cum ii spune si numele un templu antic foarte mic, ridicat pe
locul in care se spune ca ar fi fost martirizat Sf. Petru. In locatia respectiva, pe o colina la
periferia Romei, exista deja manastirea Sf. Petru.
Bugetul pentru a aceasta lucrare a fost extrem de generos, venit ca donatie din partea Spaniei.
In sine, constructia reprezinta o clona dupa templele antice ale vestalelor care ar fi fost de plan
central, insa spre deosebire de majoritatea acestora este cu cupola, forma consacrata in
crestinism.
Arhitectura este antica, de cea mai buna calitate. Formatia de sculptor a lui Bramante
combinata cu o cunoastere impecabila a arhitecturii antice si a proportiilor corecte au reusit sa
creeze o lucrare care este concomitent si sculptura si constructie si care reuseste sa incante
privirile.

Tempietto. Desen in perspectiva, plan si sectiune. Se observa in sectiune modul in care se


strangeau si colectau banii donati de credinciosi prin aruncarea lor in gaura din pardoseala.
Termenul de Renastere se refera bineinteles, atat la renasterea Romei ca oras, cat si la
renasterea civilizatiei, inventata de antici si uitata in evul mediu. Renasterea stiintelor, a
artelor, a fost atent incurajata la Florenta de cercuri de putere alcatuite din nobili vizionari,
prin finantari ale artistilor direct de catre primaria din Florenta, de catre ghilda negustorilor si
de catre familiile bogate cum era familia de Medici.
Aproape toti oamenii bogati din Italia se mandreau ca detineau mai multe volume de carti in
biblioteca, ca puneau accent pe o educatie aleasa pentru copiii lor, ca isi decorau resedinta cu
fast, platind generos artisti plastici, uneori intreprinzand chiar actiuni caritabile.
Razboiul, foametea, epidemiile, frica, au fost date uitarii si o noua epoca infloritoare pentru
urmasii latinilor parea se deschida.
Interesul pentru antichitate si arta antichitatii atingea cote nebanuite, excavatiile in ruine erau
la ordinea zilei pentru extragerea de statui care ajungeau in colectii private, se vindeau la
licitatie sau erau cumparate chiar de biserica sau de atelierele de arta si sculptura care pareau
sa apara la tot pasul.
Bramante, devenind arhitect al Vaticanului, promoveaza utilizarea stilului antic pretutindeni in
arhitectura bisericilor Catolice.
De asemenea, lui ii revine o sarcina istorica, extrem de onoranta dar si la fel de grea, de a
proiecta o noua biserica Sf. Petru la Vatican, de dimensiuni fara precedent.

Proiectul initial de la Vatican pentru Catedrala Sf. Petru i-a apartinut lui Bramante. Acesta
intentiona sa foloseasca designul byzantin de cruce greaca inscrisa in patrat

Planul lui Bramante pentru Sf. Petru la Vatican


Bramante a primit aprobare pentru inceperea lucrarilor si in timpul vietii lui s-au inceput
lucrarile de fundatii dupa planul de mai sus, insa bineinteles, o astfel de lucrare poate dura
mai multe zeci de ani timp in care proiectul poate suferii modificari importante.
In functia de arhitect al Vaticanului a urmat Rafael, de asemenea un artist cu o pregatire vasta,
care a incercat sa extinda si sa modifice planul spre formula de plan treflat byzantin hibridizat
cu planul bazilical vestic.

Planul de la San Pietro din Roma/Vatican, varianta lui Rafael Sanzio.


Rafael este insa mai bine cunoscut ca artist al Renasterii pentru picturile sale extrem de
valoroase, iar in functia de arhitect al Vaticanului i-a urmat mult mai capabilul Michelangelo
Buonarrotti.
Michelangelo, la randul lui un artist genial, s-a dovedit a fi un arhitect de mare calibru,
proiectand pana in cel mai mic detaliu Catedrala Sf. Petru asa cum o stim astazi, cu exceptia
unor modificari ulterioare in zona intrarii.

San Pietro din Roma/Vatican, perspectiva de departe cu teleobiectiv.


Sursa: http://cdn.c.photoshelter.com/img-get/I0000MajaPiVu8V8/s/850/850/E-01-105-27cs.jpg
Fatada conceputa cu coloane gigantice in cel mai pur stil corintic, friza bine proportionata,
frontonul peste zona centrala, cupola centrala si cupolele laterale, toate sunt creatia lui
Michelangelo.

Proiectul lui Michelangelo pentru San Pietro.


Sursa: http://www.quondam.com/15/1546i01.jpg

Interiorul Catedralei Sf. Petru din Roma. Proiectul spatiului interior ii apartine lui
Michelangelo. Sursa foto: http://galleryhip.com/san-pietro-basilica.html

Cupola de la San Pietro. Se observa ca este sprijinita pe triunghiuri sferice si 4 arce, in sistem
byzantin. Sursa foto:http://www.psicologia.roma.it/Gallerie/S.%20Pietro/interno%20%20cupola4.jpg
Pe langa faptul ca este de dimensiuni colosale, bazilica Sf. Petru beneficiaza de o cupola nu
doar cu o deschidere foarte mare ci si foarte inalta care a necesitat solutii ingineresti
inovatoare.
Michelangelo reuseste o fuziune perfecta intre elemente cultural disjuncte, intre arhitectura
fosta pagana, traditia locala a frescelor si mozaicurilor mai aproape de byzant decat de
arhitectura gotica.
Spre exemplu, privind din interior cupola, remarcam alternanta de frontoane triunghiular cu
arc de cerc, pilastrii corintici, cornisa, friza cu scris in latina. Dar, remarcam si mozaicuri,
nuanta aurie dominanta, cupola suprainaltata aproape tip turla, pandantivii cu sfinti, elemente
orthodoxe/byzantine.
Michelangelo, ca arhitect, a mai lucrat atat in Roma cat si in Florenta si desi a fost un fin
observator al arhitecturii si artei antichitatii, nu s-a limitat la a o copia ci a avut curajul sa
incerce sa o depaseasca.

David statuie originala a lui Michelangelo. In acceptiunea istoricilor arta sculpturala a lui
Michelangelo este superioara antichitatii.

Celebra capela sixtina de la Vatican si in centru, cadrul intitulat Creerea lui Adam, probabil
cea mai cunoscuta pictura a lui Michelangelo.
Fiind arhitect si cunoscator al culturii antichitatii, Michelangelo a primit sarcina de a amenaja
spatiul de pe colina Capitolina. Colina Capitoliului a fost in antichitate un spatiu sacru al
religiei pagane, locul in care ardea focul vesnic, si care era considerat centrul spiritual al
Romei. Toate templele erau construite la baza Capitoliului flancand Forul Roman, si pe panta
Capitoliului fusese constuita arhiva imperiala Tabularium, care mai exista sub forma unei
constructii haotice de ev mediu, ridicata peste ruinele antice, perfect vizibile la parterul
dinspre for, mult mai elegante ca arhitectura chiar si dupa 1500 de ani.
Michelangelo a incercat sa repuna la loc de cinste Capitoliul, proiectand o piata simetrica,
insa care avea sa rezulte trapezoidala indiferent de dorinta lui pentru ca tabularium-ul si o
fatada a unei manastiri (fatada din stanga in imaginea de mai jos) era deja in constructie.
Forma ciudata, trapezoidala a fost ascunsa foarte ingenios privitorilor care, datorita unui
model special creat de Michelangelor pentru pardoseala, nu reusesc sa observe imperfectiunea
puternica de neparalelism intre fatada stanga si dreapta.
Bineinteles ca fatada dreapta a fost creata special de Michelangelo pentru a genera simetrie
axiala a pietei, la fel cum tot el a creat o noua fatada pentru Tabularium astfel incat campanila
acestuia din Evul Mediu sa fie pozitionata in lungul axului de simetrie nou creat.
Trecatorii, la intrarea in piata sunt pacaliti in perceptia spatiului, privirea fiindu-le atrasa de
elipsa din pardoseala pe care o identifica gresit ca fiind un cerc. Incet incet, vizitatorii mai
atenti dar fara sa cunoasca planul trapezoidal remarca faptul ca ceva este in neregula cu
spatiul si ca piata este mult mai lunga decat au crezut initial dar chiar si asa le vine foarte greu
de la nivelul ochiului sa inteleaga ce se intampla.
La fel ca si Bramante, Michelangelo a dat dovada de geniu artistic pentru ca este caracteristica
marilor arhitecti de a putea sa creeze iluzii convingatoare.

Piata Capitoliului din Roma. Vedere in lungul axei.

Axonometrie a pietei Capitoliului

Piata capitoliului Roma.


In aceeasi perioada, in regiunea Venetia Vicenza, un alt arhitect de geniu si-a facut intrarea
in istoria arhitecturii.
Andreea Paladio era un arhitect pur sange, fara sa activeze in paralel ca pictor sau sculptor
cum faceau ceilalti contemporani.

Bazilica San Giorgio Magiore, pe o insula la Venetia. Fatada alba, din cea mai scumpa
marmura a fost proiectata de Palladio.

San Giorgio Magiore


La fatada bazilicii San GIorgio Magiore din Venetia, Palladio reuseste sa dea o noua
dimensiune stilului antic, situandu-se mult peste tot ce crease generatia lui Alberti si
demonstrand cunostinte si talent arhitectural egale cu ale lui Michelangelo.
Palladio readuce imaginea de fronton antic sprijinit pe 4 sau 6 coloane in atentia publicului.
De asemenea, pentru a respecta formula antica, el adauga cele 3 statui la colturi si in varf. El
foloseste, asemenea arhitectilor imperiali, statui in abside in rezolvarea fatadei.

Trataul de arhitectura in 4 volume cunoscut sub numele italian de Quadro Libri


dellarchitettura.
Palladio a fost singurul arhitect de pana atunci care si-a impartasit stiinta lumii intregi, scriind
cea mai buna si mai completa carte de arhitectura din sec XVI, carte ce va deveni material
obligatoriu de studiu pentru orice arhitect pana la inceputul secolului XX.
Desi avea inclinatie si spre teorie, Palladio reuseste sa structureze cartea in mod foarte
pragmatic si precis, scriind minimum de text pentru a transmite maximum de informatii
punctuale foarte utile proiectantilor, constructorilor si beneficiarilor.

In carte, pe langa toate capitolele introductive referitoare la materiale, geometrie, tehnologii


de constructie in general, Palladio face studiu de caz pe toate constructiile proiectate de el
care sunt numeroase, diverse si de cea mai buna calitate, fara a nu ascunde nici un amanunt
sau secret al meseriei. Gestul sau nobil a fost apreciat si ulterior, alte generatii de arhitecti
teoreticieni cum ar fi Giorgio Vasari au incercat la randul lor sa lase lumii, scrisa si desenata,
stiinta lor si a contemporanilor.

Detaliu de la Bazilica din Vicenza, in stanga detaliu foto, in dreapta desen din cartea lui
Palladio.
La fatada bazilicii din Vicenza, Palladio propune o logie si un portic, extinse spre piata
orasului care functioneaza ca spatiu public fastuos si ornamentat, asemeni functionalitatii
constructiilor de tip bazilica din antichitate care erau spatii publice si nu biserici. Bineinteles
ca la interior biserica a continuat sa functioneze.

Bazilica din Vicenza Andreea Paladio

Bazilica din Vicenza Andreea Palladio. Foto: http://www.lavocedellabellezza.it/wpcontent/uploads/2012/10/basilica__.jpg


Arhitectura lui Palladio este alba, serena, perfect proportionata, si ne este aproape familiara
pentru ca a fost ulterior copiata de mii de ori, de mii de arhitecti, din Anglia, Germania, SUA,

America de sud, si mai este in unele cazuri copiata si in prezent pentru resedinte luxoase cu
arhitectura clasica.
Intr-adevar, Palladio a adus in atentia lumii intregi conceptul de Vila.
Imparatul Hadrian avusese o vila colosala la Tivoli, in antichitate si Palladio la ruinele
acesteia, extrem de bine conservate a studiat si invatat arhitectura antica.
Construieste apoi nenumarate vile pentru oameni cu resurse pe coasta de est a Italiei.

Vile antice proiectate de Palladio. Se observa tipologia frontonului triunghiular cu portic,


asemeni templelor antice.

Vile in stil antice, proiectate de Palladio


Insa cea mai faimoasa vila proiectata de Palladio, chiar daca a fost terminata dupa moartea
acestuia, este vila Rotonda, cu 4 fatade identice proiectata in stil antic.

Vila Rotonda Andrea Paladio

Axonometrie sectionata prin vila Rotonda


Palladio a fost cel care a proiectat si primul teatru, un teatru antic, inspirat de teatrul de iarna
al lui Hadrian de la Tivoli.
Teatrul, aflat la Vicenza, este cunoscut sub numele de Teatro Olimpico, si a lansat o adevarata
moda in Italia, toate marile orase construindu-si teatre in anii urmatori.

Teatrul Olimpic din Vicenza Andrea Palladio

RenastereaEuropeana.Barocul Italian.
In secolul XV, cu exceptia oraselor Italiene, restul Europei Crestine era inca adanc cufundata
in Evul Mediu. Existau desigur si zone civilizate si pacea devenea o situatie de normalitate in
anumite regate, insa oamenii de rand erau profund religiosi, analfabeti, naivi in ceea ce
priveste intelegerea lumii si ignoranti si chiar autosuficienti in marea lor majoritate. Viata
fiecarei generatii era la fel cu cea a generatiilor de inainte si chiar daca in anumite zone
germanice au aparut noi inventii si tehnologii, oamenii nu erau de fapt preocupati decat de un
singur lucru, sa supravietuiasca si sa aiba ce manca, pentru care faceau ce invatasera de la
parinti. Meseriile se transmiteau aproape exclusiv din tata in fiu si cazurile in care cineva

reusea sa-si depaseasca conditia erau atat de rare incat deveneau legende locale si se
transformau chiar in povesti. Iar povestile erau singurul substitut pentru necunoasterea
istoriei, geografiei lumii, a adevarului, fiind transmise prin viu grai, distorsionate si inflorite
de la povestitor la povestitor.
Anumite persoane, comunitati sau chiar orase au intrat insa inevitabil in contact cu cultura
Renasterii, fapt care le-a schimbat destinul.
Un prim exemplu ar fi Ungaria lui Matei Corvin.
Matei Corvin a fost un foarte abil politician dar si lider militar. Educatia sa costisitoare din
copilarie i-a cultivat pasiunea pentru literatura si filozofie. Casatoria de mai tarziu cu Beatrice
de Napoli l-a obligat sa importe eticheta Italiana la curtea regala a Ungariei. Prin resursele
vaste generate de taxele impovaratoare aplicate asupra teritoriilor stapanite, Matei Corvin nu a
finantat doar raidurile Armatei Negre, ci si banchete costisitoare cu decoratori si bucatari
Italieni, lucrari de arta comandate unor artisti plastici destul de calificati veniti din Italia si
bineinteles, faimoasa biblioteca. Biblioteca se pare ca ar fi detinut peste 200 de volume ale
unor lucrari antice sau renascentiste, fara caracter religios.
Se pare ca Matei Corvin ar fi reusit sa obtina cateva volume din bibliotecile foste Byzantine,
volume care nu ar fi existat in Italia.

Curtea castelului de la Visegrad. Se observa fantana italiana dar si arcatura de la etaj cu


colonete corintice.

Capela Bakocz de la Esztergom, datand din prima decada a anilor 1500, creata in stil
antic/renascentist. Desi la exterior era rezolvata banal, din sectiune se observa cupola
renascentista sub acoperis. Sectiunea ilustreaza situatia originala, acum capela fiind inclusa
intr-o noua catedrala.

Cupola de inspiratie renascentista a capelei Bakocz de la Esztergom.

Capela veche a fost inserata in corpul noii catedrale de sec XIX. Se observa in zona stanga a
planului, hasurata cu negru. Fatada este a noii catedrale, arhitectura neoclasica de sec XIX.
Renasterea se raspandeste rapid, incepand cu sec al XVI-lea si in zonele germanice de la nord
de Italia. Landshut Residenz construit de Louis X, Duce de Bavaria la mijlocul sec XVI este
un prim exemplu de inspiratie Italiana.
Fatada este conceputa in 3 registre orizontale asemenea palatelor italiene insa rezolvarea are o
oarecare stangacie intrucat regimul de inaltime este mai mare si fatada nu este simetrica. La
etajul 1, numit si piano nobile de catre italieni, ferestrele beneficiaza de o decoratie cu fronton
triunghiular.

Landshut Residenz fatada renascentista, alba, cu frontoane si cornisa la cota constanta intra
in contrast stilistic cu casele traditionale germane.
Curtea interioara este poate mai aproape de arhitectura Renasterii, avand o colonada in stil
toscan, arce cu bosaj bine definit, cateva abside iar nivelele superioare sunt rezolvate in ordin
colosal cu pilastrii corintici si alternanta de fronton curb cu fronton triunghiular.

Panta acoperisului este cea care tradeaza locatia mai nordica, intrucat in Italia, arhitectii
renascentisti aveau grija sa se realizeze o panta suficient de mica a acoperisului care nu se
putea vedea de la nivelul ochiului, fiind ascunsa de cornisa. Bineinteles, clima fiind mai rece,
cladirea avea nevoie de incalzire cu seminee drept care se folosesc cosuri de fum, elemente
straine arhitecturii italiene.

Landshut Residenz curtea interioara renascentista


foto: http://marekjuergen.wordpress.com/2013/04/16/fotospaziergang-durch-die-landshuteraltstadt/
O alta constructie ce trebuie mentionata, desi construita mai tarziu, in 1615-1624, este
primaria orasului Augsburg, tot in landul Bavaria. Maestrul ghildei constructorilor a proiectat
si executat o structura cu o inaltime fara precedent, intr-o compozitie simetrica, cu un corp
central suprainaltat si 2 turnuri laterale cu cupole, pe care a decorat-o cu numeroase elemente
renascentiste. Deja in aceasta perioada la Roma aparuse stilul Baroc si frontonul este decorat
cu un con de brad asemenea celui de la vila papala din Vatican.

Primaria din Augsburg, sec XVII. Aceasta foloseste vocabularul formal al Renasterii insa este
originala ca volumetrie, fiind cea mai inalta constructie renascentista pana in acel moment.
Foto: Ciprian Racut (dreapta/HDR)
Trebuie remarcat faptul ca Renasterea patrunde in Germania mai mult in landul Bavaria care
ramane Catolic, spre deosebire de zonele mai nordice care devenind reformate sunt extrem de
reticente la orice influienta italiana.
Un exemplu de arhitectura bisericeasca ar fi sf. Michael din Munich, Bavaria, 1583-1597.
Aceasta este inserata intr-un front stradal continuu si preia atat din imaginea fatadelor caselor
germane, elemente renascentiste dar si elemente baroce, fiind inspirata de biserica Il Gesu de
la Roma care dpdv stilistic face tranzitia intre Renastere si Baroc, Il Gesu fiind de fapt mai
apropiata de stilul Baroc.

Biserica Catolica sf. Michael din Munich, Bavaria, 1583-1597. Sursa


foto: http://static.panoramio.com/photos/large/6572190.jpg
Patrunderea Renasterii in Franta
Statul Francez, extrem de puternic si centralizat a ales sa mentina relatiile bune cu Vaticanul,
mai ales ca, desi clasa dominanta erau germani din Alsacia si Lorena stabiliti in zona
Parisului, in mod traditional in fosta provincie Galia au locuit in relativa intelegere celti, gali,
saxoni, normanzi si bineinteles, foarte multi latini. Limba franceza este considerata o limba
latina, obiceiurile, mai ales cele central-sudice sunt latine si in tot decursul Evului Mediu,
biserica si Vaticanul au jucat un rol extrem de important in pacificarea si avantul economic al
intregii Frante. Vaticanul a fost cel care, practic, a oferit legitimitate dominatiei Francilor.
Chiar daca intre Franta si orasele italiene au existat si conflicte, putem spune ca legaturile
intre cele 2 state au fost foarte puternice.
Renasterea este exportata din Italia prin nobilii francezi si italieni care circulau frecvent intre
cele 2 tari, si foarte curand, regii Frantei incearca a folosi toate mijloacele de propaganda pe
care cultura Renasterii le putea oferi.
Regele Francis I al Frantei reuseste sa-l convinga pe Leonardo da Vinci sa-l urmeze la curtea
Frantei si Leonardo ii devine prieten si sfetnic, insa in acelasi timp ii trezeste pasiunea pentru
arta, filozofie si arhitectura, facilitand angajarea mai multor arhitecti si artisti italieni.
Chateau du Chambord trebuia sa fie asa cum ii spune si numele, un enorm castel, pe valea
Loirei, cu ziduri inalte de peste 20 de m. Intrucat armele de foc si in special tunurile
avansasera foarte mult, lucrarile au fost abandonate si regele Francis I decide constructia unui
palat de forma si pe fundatiile deja executate ale castelului.
Arhitect a fost Domenico da Cortona, arhitect italian, insa designul a fost influientat si de
Leonardo care pe atunci era stabilit impreuna cu intreaga curte regala la Chateau Amboise.

Chateau du Chambord
foto: http://de.wikipedia.org/wiki/Schloss_Chambord#mediaviewer/File:Chateau_Chambord_
edit.jpg

Chateau du Chambord foto: http://www.loireavelo.fr

Desi in esenta rezultatul poate fi numit tot un castel si nu palat italian, numeroase elemente
renascentiste decoreaza fatadele si in special acoperisul. Acoperisul incearca sa creeze o
imagine utopica, idealizata, a unui oras din Italia, intesat de cupole si turnuri.

Chateau du Chambord detaliu in zona acoperisului.


Foto: http://www.bzho.com/CHAMBORD/chambord10.jpg + edit
Un alt castel inspirat partial de arhitectura Renasterii este Chateau dAmboise. Acolo s-a
renuntat de asemenea la conceptul de fortificatie de ev mediu in favoarea construirii unei aripi
de cladire fastuasa, demna de apropiatii lui Francis I.
Arhitectura este inspirata atat din designul catedralelor cat si din Renastere.

Chateau dAmboise, Franta.


Foto: http://fc08.deviantart.net/fs71/f/2012/205/c/1/chateau_d__amboise__face_a_la_loire_by
_eilantha_madenn-d58ek8z.jpg
In special fatada din spate este decorata cu elemente renascentiste cum ar fi pilastrii si cornisa.
Lucarnele acoperisului sunt tratate ca niste fatade de biserici italiene.

Chateau dAmboise fatada spate spre gradina. Foto: http://2.bp.blogspot.com/K4V1_1oRtrc/Td-uwlvy2OI/AAAAAAAADDo/cvShCWKGpuw/s1600/5+++Ch


%25C3%25A2teau+d%2527Amboise+Une+autre+facade+depuis+le+jardin+de+Naples.jpg
Trebuie observat faptul ca atat Chateau du Chambord cat si dAmboise sunt in esenta niste
castele la care s-a renuntat partial la ideea de defensiva in favoarea unor constructii mai

rafinate, insa in nici un caz nu s-a copiat arhitectura Italiei ci s-au folosit doar local elemente
decorative, arhitectura ramanand in esenta gotica adaptata arhitecturii civile.

Gargui gotic la Chateau dAmboise.


Un alt edificiu, situat undeva la granita intre castel si palat este Chateau du Blois. Acesta este
alcatuit din mai multe aripi de cladire, fiecare avand o arhitectura diferita, fiind construite
consecutiv una in continuarea celeilalte, inchizand treptat o curte interioara la mijloc.

Chateau du Blois imagine aeriana cu cele 3 aripi de cladire avand arhitectura diferita.
Foto:https://c2.staticflickr.com/8/7027/6703133991_578d5a2e94_z.jpg

Chateau du Blois aripa dinspre vale, fatada dinspre curtea interioara. Arhitectura este foarte
puternic inspirata de Renasterea Italiana iar in zona centrala se regasesc si elemente Baroce.
Totusi, cea mai mare diferenta fata de Italia o reprezinta prezenta acoperisului foarte inclinat
specific zonelor gotice.

Scara in helix si aripa de legatura in partea dreapta a imaginii. Arhitectura acesteia este doar
partial inspirata de Renasterea Italiana. Scara este gotica prin design si prin unele decoratii.
In Franta putem spune ca are loc nasterea unui stil propriu de a construi arhitectura civila, pe
care il gasim sub titlul de Renastere si ulterior de Clasicism Francez in majoritatea tratatelor
de arhitectura, insa adevarul este ca acest stil este nu o renastere a unei arhitecturi proprii
zonei, nici o copiere puternica a formelor Italiei ci mai degraba o fuziune intre stiinta
masonilor, ideea de resedinta-castel si elementele decorative si ordinea geometrica a noii
arhitecturi din Italia.
Unul dintre cele mai celebre astfel de castele este Chenonceau care are particularitatea de a fi
fost construit initial peste o moara si ulterior extins si peste un pod. Constructia mai veche,
cea de peste moara seamana mai mult cu arhitectura medievala insa este evident ca nu avem
de-a face cu vechiul stil Romanic, constructia fiind creata cu o evidenta gandire artistica.
Aripa mai noua de peste pod are trasaturi stilistice comune cu celelalte castele-palate
renascentiste franceze.

Chateau du Chenonceau construit partial pe fundatia unei mori si partial pe pod.


Foto:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8e/Chateau_de_Chenonceau..jpg
La Fontainebleau casa regala a Frantei construieste un mare ansamblu de aripi de palat, legate
in cascada una de cealalta, astfel incat orice membru al curtii sa poata circula nestingherit
doar prin interioarele etajului 1 (piano nobile), dintr-o parte intr-alta a ansamblului.
Titulatura este tot de Chateau = castel insa in mod evident nu este vorba de aceasta data de
nici un castel in sensul de fortificatie.
Pe langa toate elementele Renasterii italiene din domeniul arhitecturii, la Fontainebleau sunt
preluate si ideile geometrice ale gradinilor italiene, insa transpuse la o scara gigantica.

Ansamblul de aripi ale palatului Fontainebleau. Sursa: http://festivaldelhistoiredelart.com/wpcontent/uploads/2012/04/Plans-FHA-1-3.jpg

Imagine Google Earth cu ansamblul de la Fontainebleau

Fontainebleau perspectiva frontala in curtea mare

Fontainebleau perspectiva oblica spre fatada principala din curtea mare si spre scara Baroca

Fontainebleau curtea ovala

Fontainebleau curtea pavata.

Galerie la Fontainebleau. Foto: http://static.panoramio.com/photos/large/60548523.jpg


Renasterea in Anglia
Spre deosebire de Franta unde Renasterea este adoptata in mod treptat si natural prin schimb
cultural dar si prin afinitate religioasa, in Anglia s-a refuzat initial ori ce preluare a
elementelor modei italiene deoarece bogatia, luxul, fastul italian erau privite ca fiind in directa
conexiune cu Biserica Catolica, si, bineinteles, Anglia devenise Protestanta.
Totusi, coroana Britanica nu a reusit sa reziste prea mult tentatiei Renasterii.
Totul a pornit de la pasiunea puternica pentru teatru a englezilor. Era perioada Shakespeare iar
teatrul englez era la apogeu.
Intamplator sau nu, si teatrul italian era intr-o puternica explozie de popularitate si inevitabil,
in Anglia s-a dorit fie ca si diversitate punerea in scena a pieselor italiene.
Insa pentru piesele italiene exista o mare problema, manierele italiene erau extrem de
sofisticate, costumele de asemenea si primele incercari de transpunere au creat amuzamentul
copios al celor cativa care calatorisera intr-adevar in Italia.
Coroana Britanica il trimite pe un scenograf si croitor foarte talentat, Inigo Jones, in Italia,
pentru a studia moda de acolo.
Inigo Jones merge sa viziteze Teatrul Olimpic din Vicenza si intra in contact cu Vicenzo
Scamozzi, continuatorul operelor lui Palladio.
Inigo Jones invata bine italiana si isi copiaza singur si traduce cele 4 carti de arhitectura scrise
de celebrul arhitect renascentist Andrea Palladio.
Intors in Anglia, Jones reuseste nu doar sa puna impecabil in scena piesele italiene generand
un interes puternic pentru arta si cultura italiana, ci reuseste un lucru remarcabil, sa isi

schimbe cariera si din croitor, desenator si decorator sa se transforme in arhitect al casei


regale.
In Londra ramasa in Evul Mediu, cladirile lui Inigo Jones sunt absolut revolutionare, niste
bijuterii de arhitectura renascentista.
O prima constructie, Casa Reginei de la Greenwich a fost de ajuns pentru a converti total si
iremediabil gusturile familiei regale spre formele Renasterii.
Casa Reginei este o cladire alba si simpla in sine avand doar simetrie si bosaj ca elemente
renascentiste alaturi de o logie orientata spre peluza, rezolvata cu coloane. Insa intelegerea lui
Inigo Jones asupra arhitecturii Renasterii este mult mai profunda si se remarca in modul de
compozitie de ansamblu, pentru ca pe langa corpul principal de cladire mai sunt construite
inca 2 pavilioane pentru oaspeti si apropiati, pavilioane dispuse simetric fata de casa si unite
de aceasta prin celebra stoa antica, proiectata in stil toscan.

Queens House Resedinta privata a reginei Marii Britanii. Proiectata si construita de Inigo
Jones undeva dupa 1618.
Foto:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a7/Queens_house_from_the_South.j
pg

Comparatie intre Palazzo Chiericati din Vicenza (stanga) Arh Andrea Palladio si Casa
Reginei din Anglia (dreapta) Arh. Inigo Jones. Fatada Casei Reginei este o adaptare in
negativ.

Interiorul colonadei in stil Toscan proiectata de Inigo Jones la Casa Reginei.


Foto: http://tipter.com/trips/uk-greater-london-greenwich
Inigo Jones mai proiecteaza si o cladire de baluri in centrul Londrei a carei fatada este o
demonstratie impecabila de arhitectura Renascentista. La interior, se face o mare concesie
pentru Reformati in sensul ca fiind o sala de bal se foloseste totusi aur, un material care in
mod normal era privit cu dezgust de Reformati. Arhitectura Renasterii este pregnanta si la
interior, punandu-se accent pe stilul Ionic, atat de iubit de catre Palladio si tot in mod
exceptional este cooptat un celebru pictor din tarile de jos (actuala Olanda), Rubens, care de
altfel era expert in pictura bisericeasca, bineinteles, Catolica.

Salonul de baluri, Londra, Arh. Inigo Jones.


Foto:http://classconnection.s3.amazonaws.com/453/flashcards/1196453/jpg/jonmes_banqueti
ng_house1334806235310.jpg

Salonul de baluri (Banqueting Hall) Londra, Arh Inigo Jones si pictor/decorator Peter Paul
Rubens.
Inigo Jones proiecteaza si o resedinta a unui nobil englez cu idei inovatoare si gusturi
europene mai rafinate. Bineinteles, la fel ca si familia regala, acesta desi si-a construit practic
un palat are decenta sau mai degraba precautia de il denumi modest, casa (house) deoarece era
titulatura pe care o avea si casa reginei. Elementele renascentiste de la Wilton House ar fi
frontoanele, compozitia simetrica, balustrada italiana cu balustrii strunjiti din piatra. Zona
centrala are decoratie Baroca.

Fatada proiectata de Inigo Jones la Wilton House.


Foto: http://firesidefeasts.files.wordpress.com/2010/03/sc00130804.jpg +edit
Cel care a proiectat initial ansamblul renascentist de la Covent Garden din Londra a fost tot
Inigo Jones.
Acesta a proiectat un fel de agora antica, avand o colonada eleganta, pentru galerii de
magazine de lux, si de asemenea a proiectat o biserica cu hramul Sf. Paul care preia imaginea
templelor antice din Imperiul Roman. In ambele cazuri arhitectura este cea descrisa de
Palladio in celebrele sale 4 carti de arhitectura.

Colonada de la Covent Garden cu un accent in zona centrala, bazat pe un volum cu fronton si


arc serilian, la fel cum a folosit Palladio la lucrarile sale.

Biserica Sf. Paul din Covent Garden, design Inigo Jones, finalizata dupa moartea acestuia.
Foto: http://www.e-architect.co.uk/architects/inigo-jones
Manierismul Italian
In arhitectura Italiei, dupa 1520 a urmat o faza de tranzitie, numita Manierism sau Renastere
Tarzie, faza in care artisti ca Michelangelo, Bartolomeo Amanatti, Antonio da Sangallo,
Baldassare Peruzzi, Vicenzo Scamozzi incearca sa depaseasca limitele rigide ale regulilor
clasice.

Biblioteca Laurenziana, interior creat de Michelangelo, la Florenza, Italia.


In imaginea holului cu scara a Bibliotecii Laurentiene din Florenta, se observa o abordare
inovatoare a lui Michelangelor, care utilizeaza piatra inchisa la culoare iar fondul este alb,
realizat din tencuiala, material mult mai ieftin.
Scara este sofisticata, aproape Baroca, desi idea de stil Baroc inca nu se nascuse.
Inovatia bicolora este considerata a fi o maniera proprie de lucru a artistului, si de aici numele
de Manierism.
Un alt exemplu de arhitectura manierista, asemanatoare abordarii lui Michelangelo, dar de
aceasta data la exterior, este un ansamblu de 2 fatade pozitionata vis-a-vis pe o strada ingusta
din centrul Florentei. Arhitectul, Giorgio Vasari, teoretician si bun cunoscator al
predecesorilor, foloseste maniera de lucru bicolora a lui Michelangelo. Vasari inoveaza
construind o pasarela ce leaga etajul principal al cladirilor. Pasarela este un arc serilian tip
Palladio dar in acelasi timp creaza imaginea unui arc de triumf antic.

Galeriile Uffizi (=officii=birouri) printre primele cladiri de birouri. Florenta. Arh. Giorgio
Vasari, 1560.
O alta constructie plina de inovatie este Vila Caprarola, a bogatei familii Farnese din Roma.
Familia Farnese isi construieste o vila de plan pentagonal, inspirata din citadelele militare de
ultima ora care aveau bastioane si erau de forma stelata, fiind adaptate luptelor cu tunuri si
arme de foc. Pentru vila s-a ales aceasta forma doar pentru a exprima simbolic puterea
familiei. Se observa maniera de lucru in 2 culori, de data aceasta bazata pe un cod al culorilor
alb=sculptura, bosaj, crem=tencuiala. Acest cod al culorilor a fost folosit extensiv ulterior in
Renasterea tarzie si Barocul Austriac, Ungar si din Transilvania.

Vila Caprarola (Farnese) Roma


Foto: http://static.panoramio.com/photos/large/30264627.jpg

Vila Caprarola, sectiune prin forma pentagonala.


O alta maniera de lucru, inventata de arhitectul Florentin Bartolomeo Ammanati este cea de
suprapunere a arhitecturii clasice peste textura de bosaj florentin. Aceasta abordare se poate

admira in curtea interioara a Palatului Pitti al familiei de Medici din Florenta, curtea fiind
orientata spre spate, catre gradini.

Curtea Ammanati de la Palatul Pitti din Florenta, Arh. Bartolomeo Ammanati

Curtea Ammanati si fantana, fotografie de la distanta dinspre gradinile Boboli.


Foto: http://www.digitalimages.net/Images/Florence/BoboliGardens/Fontana_delCarciofo_PalazzoPitti_5644.jpg
Aceasta maniera de lucru a fost folosita ulterior in arhitectura Clasicista Franceza, incepand
cu arhitectul Le Vau.
O alta lucrare din perioada Manierista, lucrare care desavarseste creatia lui Palladio, este
iluzia teatrului Olimpic din Vicenza.

Proscenium-ul teatrului Olimpic din Vicenza. Dupa schitele lui Palladio, realizat de arh.
Vicenzo Scamozzi.
Iluzia consta in faptul ca publicul vedea in spatele peretelui sculptural niste strazi cu cladiri
somptuoase, care in mod evident nu erau pictate, parand realizate in realitate. Strazile, in
numar de 3, convergeau spre locurile cele mai scumpe, de pe centru, in primele randuri, de
unde fericitii spectatori puteau vedea de 3 ori in lungul a 3 strazi foarte lungi, practic 3
perspective fiecare la propriul punct de fuga. Oricare alt spectator putea vedea macar 1 strada
in lungul ei pana la capat. Ceea ce ar fi insemnat ca teatrul ar fi trebuit sa aiba kilometrii
intregi de decor in spate. Pe afara insa, spectatorii puteau vedea ca spatele teatrului era de
dimensiuni modeste.
Astfel, logica elementara ar fi insemnat ca teatrul are strazile pictate. Dar, revenind la alt
spectacol, spectatorii aveau surpriza sa constate ca nu era asa, si, cateodata, spre stupefactia
lor, cate un actor iesea pe cate o usa aflata la casele din lungul strazii, venind apoi in prim
plan.
Aceasta performanta de iluzie optica este creata printr-un artificiu de perspectiva, dupa cum se
poate vedea in planuri si sectiuni.

Culoarele in perspectiva falsa la Teatro Olimpico. Sursa: http://imgarcade.com/1/teatroolimpico-drawing/

Sectiune longitudinala prin Teatro Olimpico.


Barocul Italian
Termenul de Baroc vine de la numele unei scoici franjurate, decorative, Barocco, folosite pe
post de cercei sidefati de catre femei. In unele cazuri bijutierii au creat cercei din aur cu
aceeasi forma.
Barocul este un stil continuator al Renasterii, insa spre deosebire de Renasterea bazata pe
geometrie, forme clare, volume simple, Barocul este complex, inovator, bazat pe elipse, linii
curbe, foarte multe statui si in general o foarte mare cantitate de decoratii si opulenta a
mijloacelor arhitecturale si artistice. Cei mai mari arhitecti ai Barocului au reusit sa creeze
iluzii de perceptie, cei mai putin subtili s-au limitat la a crea senzatia de opulenta.
Primele inclinatii spre Baroc le regasim la Michelangelor, la Palladio, dar si la alti arhitecti in
jurul anului 1525-1550, arhitecti care incercau sa inoveze si sa depaseasca faza sterila a
liniilor clasice care fusese pe deplin descifrata si nu parea sa mai aduca nimic nou in
arhitectura.
Este greu de spus care a fost prima lucrare Baroca.

Proscenium-ul teatrului lui Palladio, prezentat mai inainte, ar putea fi considerat ca fiind in
mod clar Baroc, datorita statuilor, opulentei decorative, utilizarii arhitecturii in mod dramatic
dar si iluziei, toate acestea fiind atribute Baroce.
Biserica Il Gesu, ar putea de asemenea fi considerata o constructie care face tranzitia intre
Renastere si Baroc.

Fatada Bisericii Il Gesu.


Foto: http://astrugglingdad.files.wordpress.com/2011/10/p10709941.jpg
La Il Gesu, elemente decorative multiple sunt aplicate uneori chiar suprapus, cum sunt
frontoanele, fara a avea o logica clara sau un rol structural precis. Insa rezultatul este unul
foarte dramatic, aproape coplesitor, prin finetea detaliilor si frumusetea sculpturala.

Fontana Aqua Felice Roma. Arh Domenico Fontana.


Foto: http://www.friendsofart.net/static/images/art1/domenico-fontana-fontana-dellacquafelice-(moses-fountain).jpg
Conform mai multor istorici, prima lucrare cu care incepe capitolul despre arhitectura Baroca
este Fontana Aqua Felice din Roma, proiectata de arhitectul Domenico Fontana.
Lucrarea nu este in esenta altceva decat o reiterare a scenei sculpturii Moise de Michelangelo,
care la randul lui o incadrase intr-un decor arhitectural.
Fiind o sculptura de dimensiuni coplesitoare, integrata intr-o arhitectura antica la fel de
precisa si fastuasa, aceasta decoreaza o fatada antica din caramida rosie catre o piata a
orasului.
A fost doar inceputul unei lungi serii de lucrari, menite sa infrumuseteze orasul Roma, sa il
transforme intr-o capitala a Catolicismului demna de vizitat si pretuit.

Scopul Vaticanului, cunoscut si sub numele elocvent de contrareforma, era de a demonstra


lumii intregi ca arta bisericeasca este esentiala credinciosilor si ca actul barbaric de distrugere
a bisericilor asa cum facusera Reformatii, fusese o greseala si o blasfemie intrucat arta nu era
altceva decat o manifestare a geniului si harului divin asupra artistului si este menita
pentru placerea simturilor tuturor.
De fapt, Biserica Catolica a transformat o slabiciune, opulenta si luxul oamenilor bisericii
intr-un punct forte, aratand ca de fapt toate sunt destinate in final tot credinciosilor.
Barocul este asadar un stil arhitectural pe care il vom regasi exclusiv in spatiul Catolic, fiind
la origine un stil de propaganda a religiei prin arta.

Piazza del Popolo, Arh. Domenico Fontana. Vedere aeriana in prezent.


Piazza del Popolo, in traducere piata poporului era locul de intalnire al pelerinilor veniti sa
asiste la marile sarbatori religioase de la Vatican, in zile cum ar fi Sf. Petru, Craciunul, Pastele
si altele.
Vaticanul, urmand aceeasi politica, creaza o piata spectaculoasa si demna de o poarta de acces
spre orasul sfant.
Pornind de la ideea triplului infinit, prezenta doar in iluzie la Teatro Olimpico, Domenico
Fontana reuseste performanta de a transforma iluzia in realitate.
Intr-adevar, din centrul pietei, 3 strazi i se prezentau credinciosului, venit de departe.
Calea din stanga, stanga insemnand simbolic greseala, de unde si expresia Am pornit cu
stangul ducea catre orasul antic, dominat de ruinele Pagane.
Calea din mijloc, acceptabila si aleasa de multi, ducea catre centrul orasului, simbolizand
drumul obisnuit ales de om in viata.
Calea cea dreapta, literalmente cea din dreapta, ducea catre Vatican si implicit era calea
corecta spre a fi aleasa de credincios.

Piazza del Popolo. Arh. Domenico Fontana. Perspectiva vazuta din focarul celor 3 strazi.
Foto:http://www.settemuse.it/viaggi_italia_lazio/RM_roma_citta/foto_roma_060_piazza_del_
popolo.jpg + edit
Urmand exemplul de la Il Gesu, un alt arhitect Italian proiecteaza in stil Baroc, numele lui
fiiind Carlo Maderno.
Fatada bisericii Santa Susanna din Roma este proiectata de Carlo Maderno utilizand multe
decoratii, statui, dar si elemente de arhitectura antica/renascentista, suprapuse, juxtapuse.
Se naste un nou concept in arhitectura vremii, si anume ideea de a nu lasa nici un spatiu
nedecorat sau liber in fatada. Aceasta caracteristica a Barocului este cunoscuta in mod ironic
sub numele de teama de spatiu nedecorat.

Biserica Santa Susanna Roma. Arh. Carlo Maderno

Detalii definitorii ale stilului Baroc la Santa Susanna.


Imediat langa Santa Susanna se gaseste alta fatada alba, sofisticat decorata, tipica pentru stilul
Baroc: Santa Maria della Vittoria. Si aici arhitectul este Carlo Maderno si maniera acestuia de
lucru este similara, bazandu-se pe o aglomerare de elemente arhitecturale, decorative,
simbolice, pentru a obtine un rezultat coplesitor.
Se observa ca biserica, mai veche, ramane nedecorata, la fel ca in multe alte cazuri incepand
cu Leon Batista Alberti. Motivul principal era probabil lipsa de fonduri si descoperirea ca o
fatada decorativa chiar si doar in zona intrarii functiona oricum ca un magnet pentru
credinciosi.

Santa Maria della Vittoria. Arh Carlo Maderno. Roma.


Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Santa_Maria_della_Vittoria_-_8.jpg
Carlo Maderno ajunge arhitect al Vaticanului, functie in care primeste o sarcina foarte
neplacuta, aceea de a modifica designul marelui Michelangelo pentru a extinde si mai mult
Catedrala Sf. Petru.
Maderno muta fatada lui Michelangelo cu o travee mai in fata, inspre piata si peste cornisa
acesteia construieste un zid decorativ dintr-o piatra mai alba, decorat cu statui.

San Pietro la Vatican/Roma, fatada actuala, o modificare a fatadei lui Michelangelo de catre
Carlo Maderno. Foto: http://www.solotravel.it/wp-content/uploads/2010/10/San-Pietro1.jpg
Adevaratul motiv, mult mai subtil din punct de vedere al semnificatiilor arhitecturii a fost
ascunderea celor 2 cupole mici in spatele zidului de suprainaltare.
Nu se dorea vederea din piata a cupolelor deoarece o cupola centrala si 2 cupole mai mici
stanga dreapta erau tipice pentru crucea greaca inscrisa in patrat, formula byzantina dupa care
Bramante si Michelangelo au si proiectat Catedrala San Pietro.
Amintirea dureroasa a pierderii Constantinopolului de catre crestini, corelata cu ingrijorarea
crescanda din acea perioada a unui atat iminent al Otomanilor asupra Italiei erau subiecte de
evitat, drept care s-a ales ascunderea triadei de cupole prin ascunderea totala a cupolelor mici.

Perspectiva de departe in lungul axului de acces la Vatican. De departe cele 2 cupole mici se
vad.
Geniul incontestabil al Barocului Italian este arhitectul GianLorenzo Bernini. Acesta a fost un
maestru al iluziei in arhitectura.
Lucrarile sale, prin contrast cu toti ceilalti arhitecti Baroci sunt simple, fara a avea decoratii
prea multe, insa de fiecare data apeleaza la iluzii optice si stiinta perspectivei pentru a
surprinde privitorii si a face o demonstratie ca mintea si ochiul uman nu sunt perfecte, ele pot
fi pacalite. Bineinteles, continuarea logicii era ca Biserica intotdeauna stie mai multe decat
omul de rand, drept care acesta ar trebui sa asculte si sa ia aminte.

San Pietro, vedere din cupola catre drumul de acces. Piata eliptica inconjurata de coloane este
creatia lui Bernini. Foto:http://paulvonplace.files.wordpress.com/2012/04/piazza-san-pietrowallpaper.jpg

Bernini, in calitate de arhitect al Vaticanului, organizeaza in mod magistral piata din fata
bisericii, incercuind-o printr-o elipsa-colonada, pe ambele parti, asemeni 2 brate care cuprind
intreg spatiul.
Bernini a luat aceasta decizie silit de contextul caselor construite haotic inca din Evul Mediu
in proximitatea Vaticanului, dar si in urma unui studiu foarte atent al cotelor de nivel si al
perspectivelor ce aveau sa se formeze.

Piata San Pietro, perspectiva descendenta aeriana:


Foto:https://maitaly.files.wordpress.com/2011/04/hi-vaticano22.jpg
Urmand exemplul lui Michelangelo de la Piata Capitoliului Bernini formeaza o prima piata
trapezoidala, avand ca laterale 2 fatade drepte insa care nu sunt paralele ci se apropie spre
capat si se departeaza spre fatada Catedralei.
Acest procedeu creaza iluzia subconstienta a accelerarii spatiului daca se priveste inspre
biserica, fara ca privitorul sa inteleaga prea usor caracteristicile adevarate ale spatiului.
Accelerarea spatiului si senzatia dinamica este generata de faptul ca exista si o panta si in
susul pantei se afla fatada gigantica, din piatra.

Prin faptul ca fatada catedralei parea sa isi fi facut loc printre cele 2 constructii laterale,
privitorul credea ca intr-adevar exista un proces de alunecare la vale al intregii fatade
colosale, ca si cum intreaga cladire tinde sa coboare catre el.
A 2-a iluzie este reprezentata de piata eliptica. Bineinteles ca un privitor neavizat o evalueaza
gresit ca fiind o piata circulara. Dar, in aceasta piata pe care o crede circulara, coloanele
laterale sunt inexplicabil mai departate si cele din colturi mult mai apropiate. Se creeaza de
asemenea o senzatie a compresiei spatiului pe directie longitudinala, compresie interpretabila
la nivel inconstient prin iminenta depalasarii la vale, catre privitor, a intregii catedrale.
O a 3-a iluzie este generata in piata eliptica de faptul ca pardoseala acesteia nu este orizontala
sau nici macar nu este plana ci are mai degraba forma unui castron/antene parabolice. Curbura
este mica, indeajuns sa nu frapeze cand in piata sunt putini oameni, insa in momentul in care
piata se umple privitorul asista la un fenomen socant prin faptul ca desi este intr-o multime,
reuseste sa vada fetele a mii de oameni in jur ceea ce nu se intampla in mod normal intr-o
multime de oameni unde majoritatea indivizilor au aceeasi inaltime si stau pe un teren plat.
Majoritatea celor veniti, chiar si in prezent, nu sunt constienti si nici nu realizeaza niciuna
dintre aceste distorsiuni ale spatiului perceput, la nivelul constient, insa, fara a putea spune de
ce, sunt profund impresionati asistand la o slujba tinuta de catre Papa in fata multimii adunate
in piata.

San Pietro Piata. Fotografie din piata eliptica. Se observa curbura foare fina a pietei ovale
dar si panta ascendenta a pietei trapezoidale. Foto:http://www.fuenterrebollo.com/HeraldicaPiedra/Roma/Vaticano/Ciudad/c-4.jpg

Vedere in piata San Pietro in care incep sa se adune oameni. Se observa vizibilitatea multimii.
In lateral se observa arhitectura colonadei proiectate de Bernini.
Colonada in sine, ca si constructie, este impunatoare fie si doar prin marime si masivitate. Pe
langa rolul de a ascunde cladirile din spate, aceasta distrage atentia si o focuseaza catre fatada
Catedralei.
Ca si la alte constructii Baroce, pretentioase, in continuarea axelor stalpilor, la partea
superioara, peste cornisa sau balustrada, se regasesc statui de cea mai buna calitate artistica.
Imaginea din apropierea colonadei si din interiorul acesteia sunt coplesitoare, aproape de a
genera senzatii de frica, insecuritate, claustrofobie, aceasta fiind si intentia autorului, de a crea
un intreg spectru de emotii privitorilor.

Colonada elipsei din piata San Pietro. Se observa curbura coloanelor exagerata, inaltime
acestora, neobisnuita, pasul foarte mic.

Fotografie perspectiva in lungul planului coloanelor. Se observa ca acestea obtureaza perfect


vederea inspre constructiile din spate, jucand practic rol de paravan.

Fotografie in interiorul colonadei curbe. Trecatorul este coplesit de masivitatea coloanelor,


ingustimea spatiului si curbura coloanelor ce sugereaza presiunea foarte mare. Pentru multi
acest culoar este claustrofobic.
Pentru a putea intelege corect stilul Baroc, trebuie sa ne largim mai intai sfera de intelegere a
artei Baroce, pentru ca in aceasta perioada mai mult ca oricand disciplina arhitecturii a fost
ingemanata cu cea a sculpturii. Bernini insusi a fost nu doar un mare arhitect ci si un mare
artist, in special sculptor de cel mai inalt nivel. In sculptura Apollo si Daphne, ilustrare a unui
mit antic, geniul de artist al creatorului a dat nastere uneia dintre cele mai perfecte sculpturi
create de om vreodata.

Apollo si Daphne Autor Gian Lorenzo Bernini.


La fel de elaborata si sofisticata a fost si arhitectura lui Bernini, ascunsa uneori sub aparenta
unor forme banale fiind intotdeauna surprize si iluzii.
In imaginile de mai jos vedem o galerie cu o scara, aparent banala si intunecoasa. Scara se
numeste Scala Regia si se gaseste in Palatul Vatican. La urcare, scara pare foarte abrupta si
capatul acesteia pare destul de aproape. Urcand insa avem o mare surpriza, pentru ca
picioarele simt altceva decat vede ochiul. Scara nu se simte abrupta la urcat ci este chiar
comoda insa capatul ei se apropie foarte foarte incet, si pare ca ne miscam cu incetinitorul. La
coborare, din contra, capatul acesteia pare a fi foarte foarte departe si ne-ar lua o vesnicie sa
ajunge acolo. Coborand insa, desi picioarele calca foarte comod si ne spun ca nu mergem prea
repede, spatiu din laterale se accelereaza si pare ca il parcurgem cu o viteza extraordinara.
Secretul acestei scari este ca peretii nu sunt paraleli, jos scara fiind lata si sus fiind ingusta.
Bolta este special conceputa, conica, sa ascunda acest lucru.

Scala Regia in Palatul Vatican. Stanga: Vedere de sus in jos. Dreapta: Vedere de jos in sus.
Foto:https://c2.staticflickr.com/8/7108/6922392000_a1e6d7b134_z.jpg

Scala Regia, Vatican. Axonometrie, plan si elevatie.


Pentru constructia unei biserici de mici dimensiuni cu hramul Sf. Andrei, Bernini preia un
plan antic si fascinant, Pantheonul din Roma, pe care il reduce ce-i drept ca dimensiuni dar il
distorsioneaza in forma eliptica.

Sant Andrea al Quirinale GianLorenzo Bernini

Sant Andrea al Quirinale GianLorenzo Bernini

Sant Andrea al Quirinale GianLorenzo Bernini. Intrarea

Sant Andrea al Quirinale GianLorenzo Bernini. Altarul

Sant Andrea al Quirinale GianLorenzo Bernini. Lateral interior, se observa distorsiunea


eliptica

Planuri comparative: Sant Andrea al Quirinale Gian Lorenzo Bernini (stanga) comparativ cu
Pantheonul din Roma (dreapta ) Apolodor din Damasc
O alta lucrare remarcabila din perioada Baroca este scara in helix eliptic proiectata de
sculptorul si arhitectul Francesco Boromini pentru palatul Chigi din Roma. Vederea de mai

jos este de jos in sus insa si daca se priveste de sus in jos imaginea este aceeasi. Susul si josul
sunt identice si se creaza senzatia de cadere in sus.

Scara eliptica proiectata de Francesco Boromini la palatul Chigi din Roma

Scara eliptica proiectata de Francesco Boromini la palatul Chigi din Roma


O alta lucrare foarte speciala este tot o biserica de mici dimensiuni, tot cu cupola eliptica, de
data aceasta proiectata de Borromini.

San Carlo alle Quatro Fontane Francesco Boromini


Fatada de la San Carlo alle Quatro Fontane este curba dar adevarata stiinta a maestrului se
observa in senzatia de prabusire a fatadei peste privitorul aflat in zona intrarii. Acesta percepe
eronat fatada ca nemaifiind dreapta si fiind inclinata catre strada.

San Carlo alle Quatro Fontane. Fatada


La o vedere de mai departe, se observa insa ca fatada este perfect dreapta.

San Carlo alle Quatro Fontane. Fatada


Concluzionand, Barocul a fost un stil decorativ, sculptural, bazat pe o cantitate maxima de
decoratii si elemente arhitecturale dispuse in compozitii unitare in ciuda diversitatii. Barocul a
fost un stil prin esenta Catolic, dezvoltat pentru biserica dar folosit si in lucrari civile ulterior.
Maestrii Barocului Italian, buni cunoscatori ai elementelor arhitecturii clasice au reusit sa
creeze iluzii, spatii si compozitii dinamice si ingenioase, folosindu-se de acestea si de
cunoasterea foarte avansata a stiintei perspectivei.

Celebra Fontana di Trevi

ClasicismFrancez,Baroc European
V1 1.11.2014
In sec al XVI si XVII, istoria lumii vechi se schimba radical. Spania si Portugalia isi extind
puterea maritima si coloniala in Lumea Noua iar Anglia si Olanda urmeaza rapid exemplul
latinilor, devenind la randul lor mari puteri maritime si coloniale.
Franta la randul ei incearca sa isi construiasca o flota importanta spre a nu pierde total
competitia pentru dominatia marilor, insa isi concentreaza in acelasi timp puterea spre a isi
consolida granitele, fiind practic incercuita din toate partile de state puternice.
Razboiul sufera de asemenea o schimbare totala ca si strategie, armament, logistica. Spre
deosebire de Evul Mediu unde castelele si fortificatiile oraselor jucau un rol strategic major,
odata cu evolutia armelor de foc, capacitatea de distrugere a tunurilor a devenit atat de mare
incat ori ce zid de aparare, indiferent de marime, putea fi distrus integral de la distanta.

Primele idei de revolutionare a defensivei militare vin tot din Italia, unde apare conceptul
Citadelei Baroce, o fortareata stelata cu bastioane. Bastioanele erau construite din pamant si
placate cu zidarie de taluz din piatra sau caramida si pozitionate in colturile poligonului
fortificat. Forma poligonala cel mai des utilizata era pentagonul care prin adaugarea
bastioanelor la colturi devine stea cu 5 colturi si in acelasi timp un simbol al fortei militare.
Decoratiile, epoletii cu grade militare, toate beneficiaza de design pentagonal sau stelat, de la
forma in sine pana la marcarea gradelor militare prin stele.

Palmanova, imagine aeriana din prezent. Sursa: http://www.turismofvg.it/Ort/Palmanova

Orasul fortificat Palmanova Republica Venetiana. Plan cu situatia din anul 1589.
Mai mult ca oricine, Maresalul Vauban, maestru de defensiva in armata Frantei, a inteles si a
rafinat designul fortaretelor din perioada Baroca, studiind cu mare atentie, in mod stiintific,
chestiuni privind geometria, unghiurile de tragere, balistica, scenarii de atac si defensiva si
tehnici de construire.
Franta isi securizeaza granitele terestre prin lucrari masive de constructie a multor fortarete
stelate si exemplul Frantei inspira toate celelalte puteri europene in adoptarea noului model
formal.

Fortareata din Lille, la granita nordica a frantei, proiectata de Maresalul Vauban. Imagine
aeriana. Sursa: http://france3-regions.francetvinfo.fr/nord-pas-decalais/sites/regions_france3/files/assets/images/22032013-citadellelille.jpg
O prima consecinta a influientei arhitecturii militare este renuntarea la castele in Franta si in
multe cazuri demolarea acestora pentru a valorifica materialele de constructie dar si pentru a
construi noi palate, luxoase, pe fundatiile vechilor castele.
In afara de Chateau du Chambord prezentat in cursul trecut, multe castele au fost reconstruite
partial sau total devenind palate, insa cel mai notabil exemplu ca marime si importanta este
Louvre.
Louvre a fost un foarte puternic castel medieval, asa cum putem vedea in machete si
reconstituiri. Acesta avea 4 nivele de aproximativ 8-9m inaltime fiecare si pentru sute de ani a
fost considerat impenetrabil.

Castelul Louvre vechi conform unei machete care ilustreaza situatia din Evul Mediu tarziu.
Sursa:http://savagemythology.files.wordpress.com/2013/11/dscn1773.jpg
Incetul cu incetul acesta este dezmembrat si transformat din fortareata in palat. Aripile de
palat sunt construite una in continuarea celeilalte, in linii mari putandu-se spune ca lucrarea
este in stil Renascentist.

Nasterea Louvre-ului Renascentist din vechiul castel medieval. Desenul ilustreaza mai mult
conceptul, nefiind un desen acurat de arhitectura. Sursa: http://education.francetv.fr/dossier/sile-louvre-m-etait-conte-o32116-francois-ier-ou-la-promesse-d-un-louvre-renaissance-4365
Casa regala a Frantei l-a desemnat proiectant pe Pierre Lescot, al carui proiect este partial
inspirat de arhitectura deja existenta in Franta la Castele-palate cum ar fi Blois si
FontaineBleau, influiente combinate cu elemente Baroce.

Palatul Louvre, prima aripa de palat. Construita plecand din castelul medieval inspre vest.
Sursa: http://lesyeuxdargus.files.wordpress.com/2013/09/aile-lescot-au-louvre-pierrelescot.jpg

Detalii sculpturale la aripa Pierre Lescot de la Louvre. Zona frontonului curb din dreapta
fatadei a fost realizata de sculptorul Jean Goujon, probabil cel mai talentat artist plastic
Francez al vremii. Sursa: http://www.wga.hu/art/g/goujon/2_louvre.jpg
Lescot, alaturi de echipa sa dau dovada de o cunoastere impecabila a arhitecturii
Renascentiste din Italia dar si de capacitatea de a inova si creaza o arhitectura extrem de

rafinata pentru aripa noului Palat Louvre. Ulterior, pentru constructia celorlalte aripi de palat
s-a folosit identic stilul creat de Lescot.
Scoala Franceza de arhitectura l-a considerat pe Pierre Lescot parintele unui nou stil propriu
monarhiei Franceze, numit Clasicism Francez.
Un moment foarte important in istoria arhitecturii Franceze il reprezinta constructia unui
castel-palat foarte deosebit, Vaux le Vicomte. Beneficiarul era ministrul de finante al Frantei,
Nicolas Fouquet si nu Regele Ludovic al XIV-lea.
Fouquet, pe langa calitatile sale de finantist avea o puternica pasiune pentru moda, arta si
arhitectura Italiana, care erau importate ca modele de urmat de catre nobilimea Franceza.
Casa Regala a Frantei era insa mai circumspecta privind influientele Italiene, temandu-se de
imixtiunile Italiene in politica Frantei dar si de coruperea societatii sau dominatia culturala.
Fouquet insa, fiind intreprinzator si cunoscand mai multi artisti Francezi care studiasera in
Italia, cumpara castelul in ruina si alege o echipa formata din arhitectul Louis le Vau,
arhitectul peisagist Andre le Notre si arhitectul de interior /decoratorul Charles le Brun pentru
a isi construi o resedinta spectaculoasa.
Lucrarea este o piatra de temelie pentru Clasicismul Francez, intrucat pana atunci Casa
Regala preluase cu moderatie si precautie elementele Renasterii.
Arhitectul Le Vau insa foloseste toate mijloacele Renasterii, inspirandu-se de la mai toate
constructiile Italiene renascentiste de referinta, pastrad ca elemente specifice arhitecturii
Franceze doar acoperisul cu panta mare, simetria fatadei compusa cu 3 volume dominante
asemenea castelelor cu turn central si turnuri de colt si bineinteles ideea ce resedinta in afara
orasului si in mijlocul naturii.

Ansamblul de la Vaux le Vicomte. Imagine aeriana cu intreg ansamblul.


Sursa: http://kienviet.net/wp-content/uploads/2013/12/Vaux-le-Vicomte-aerial.jpg

Planul Palatului Vaux Le Vicomte.


Ca elemente Renascentiste regasim frontonul antic la intrare asemenea lui Palladio, pilastrii in
ordin colosal inspirati de la Michelangelo, bosajul, balustrada de piatra, cornisa, prezenta
stilurilor Toscan si Ionic.
Element Manierist este tratarea de tip Amanatti a fatadei prin suprapunerea bosajului
Florentin peste arhitectura antica, vizibil in zona celor 4 coloane angajate de la intrare.
Elemente Baroce sunt sala eliptica de bal, statuile, elementele decorative de pe cornisa,
lanternoul precum si compozitia de ansablu, prin faptul ca, desi este bazata pe elemente de
provenienta diferita, acestea nu intra in disonanta ci din contra, creeaza un tot unitar.
Trebuie remarcat ca, spre deosebire de Barocul Italian unde marii artisti apelau la iluzii, forme
curbate, dinamice, tensionate, in Franta, arhitectura este una echilibrata, si din acest punct de
vedere, in acceptiunea multor arhitecti si istorici, Franta nu cunoaste Barocul in adevaratul
sens al cuvantului, cladirile fiind mai degraba Renascentist-Manieriste cu influiente locale
decat Baroce.

Vaux le Vicomte Fatada spate, principala privind dinsprespre gradini

Vaux le Vicomte Fatada principala dinspre acces.

Istoria ne spune ca Ludovic al XVI a fost profund socat si umilit la receptia de inaogurare a
castelului, intrucat totul, de la arhitectura si gradini pana la mancare erau cu mult peste ce
vazuse si primise in calitate de Rege.
La sfatul prim-ministrului sau, Colbert, ii confisca proprietatea lui Fouquet, aruncandu-l pe
acesta in inchisoare si acuzandu-l de sustragere de fonduri din trezoreria statului.
Nu se cunoaste nici astazi cu certitudine cat de intemeiate au fost acuzatiile insa Ludovic a
realizat probabil ca a procedat gresit si pentru a isi consolida statutul de suveran, patron al
artelor si cunoscator al modei, ii angajaza el insusi pe cei 3 arhitecti, Le Vau, Le Notre si Le
Brun pentru a isi construi un mult mai mare palat, asemeni celui de la Vaux le Vicomte.
Acesta a fost Versailles.

Ansamblul de la Versailles, vedere aeriana dinspre oras spre palat.


Aflat convenabil in imediata apropiere a Parisului, Palatul de la Versailles este o lucrare de
dimensiuni fara precedent, fiind alcatuit din nenumarate aripi de palat, intr-o compozitie
simetrica si sofisticata, unele orientate spre gradina, altele spre oras, iar altele imbratisand
curtea interioara care se deschide in forma de palnie. In capatul curtii interioare, dupa mai
multe retrageri si ingustarea succesiva a spatiului, accentul cade pe apartamentele regale
situate in punctul central al compozitiei.
Versailles este in acelasi timp si o lucrare amenajare a teritoriului cat si o lucrare de urbanism,
asa cum nu se mai facusera niciodata pana atunci.
Din punct de vedere urbanistic, Le Vau si Le Notre se inspira din Piazza del Popolo de la
Roma, acolo unde s-a materializat pentru prima oara motivul triplului infinit, inventie Baroca,
pe care francezii il numesc mai neelegant, fourche adica furca, datorita asemanarii cu
aceasta in plan.
Bineinteles ca focarul celor 3 perspective la infinit in lungul celor 3 bulevarde, adica
intersectia axelor acestora, rezulta exact in balconul apartamentului lui Ludovic al XIV, mai
multe referinte despre simbolica acesteia fiind descrise in cursul trecut, despre Barocul Italian.
Ideea de infinit multiplu realizata prin intersectia la unghi ascutit a mai multor axe intr-un
punct a stat si la baza conceptiei gradinilor. Exista multiple focare, in care se intersecteaza 3,
5, 7 sau mai multe alei, precis delimitate de vegetatie care la randul ei este la fel de precis
tunsa geometric.

Versailles vedere din satelit cu Google Earth


Din punct de vedere al arhitecturii fatadelor, Le Vau utilizeaza o abordare un pic mai
traditionalist Franceza decat la Vaux le Vicomte, preluand motive de la Fontainebleau si chiar
de la Blois, insa apeleaza in spirit Baroc la multiple decoratii, statui, creind peste cornisa o
balustrada italiana pur decorativa, in ciuda faptului ca in cazul aripilor mai vechi, dinspre
curtea interioara, exista acoperis cu unghi mare.
Aceleasi fatade, prezentate in imaginile de mai jos au o coloristica variata, preluandu-se
probabil motivul Manierismului bicolor din Italia.

Versailles vedere in curtea interioara inspre apartamentul regal.


Sursa:http://2.bp.blogspot.com/_diJIxrdJCgk/TQ9RifPU9QI/AAAAAAAAAz8/dXBw30c4bM/s1600/A+021.jpg
La Vau alege sa foloseasca pentru aceste fatade oridnul colosal al lui Michelangelor, insa in
varianta cu pilastrii si friza in stil Toscan. Probabil dorind sa includa si elemente mai vechi,

Byzantine, Le Vau alege sa foloseasca in mod surprinzator in fatada ca si textura de fond


caramida rosie, precum si aurul in decoratia acoperisului, asemenea cupolelor care ar fi existat
candva in Constantinopol.
Volumetria este in acelasi timp conservatoare, aidoma palatelor cu titulatura de castel, prin
inserarea volumului central suprainaltat si compunerea mai zimtata a fronturilor, insa in
acelasi timp el foloseste acest procedeu pentru a crea un unghi in spatiu, unghiul palniei curtii
principale, unghi care se continua cu unghiul descris de cele 3 boulevarde. Unghiul este cel de
37.5 grade care este cunoscut ca unghiul de vedere rationala al ochiului uman.

Prim plan cu volumul de capat si fatada apartamentului regal.


Sursa:http://1.bp.blogspot.com/_IRxpwlzaP4o/S_l13DdtrfI/AAAAAAAAAew/dW_2JncLIH
w/s1600/Versailles.jpg
Fatada dinspre gradina, realizata in etapa imediat urmatoare, este coplesitoare ca dimensiune,
lungimea acesteia fiind de peste 400m, Versailles fiind cea mai intinsa constructie civila
construita pana atunci.
Arhitectura fatadei spate este diferita, aceasta fiind mai sobra, mai aproape de Barocul Italian
ca si plastica, si, bineinteles, o premiera pentru Franta in sensul in care nu se vede acoperisul,
acesta fiind de panta mica si ascuns dupa cornisa, asemenea acoperisului de la palatele
Italiene.
La fel ca in Barocul Italian, multe statui si elemente sculpturale sunt dispuse pe cornisa, in
continuarea pilastrilor si coloanelor angajate fatadei.

Fatada spate inspre gradini la Versailles. Fotografie ultrawide.


Sursa: http://1.bp.blogspot.com/-

GhJUG0DA1nE/U9htmwDTnbI/AAAAAAAAAVE/UPt72oOtzvc/s1600/20140416.Chateau_
de_Versailles_Panorama_1.jpg
Parterul cladirii este tratat cu bosaj, iar atat etajul 1 cat si parterul sunt realizate cu ferestre de
dimensiuni foarte mari, cu arce.
Peste etajul 1 exista cornisa principala a cladirii iar etajul 2, mult mai scund, este inspirat de
prezenta etajului mansardat de la cateva aripi de palat la FontaineBleau cat si poate, de
suprainaltarea de peste cornisa de la Catedrala San Pietro din Roma.
In fatada se remarca din nou, specific arhitecturii franceze, 3 volume iesite din planul fatadei,
centrul si colturile.

Zona centrala din fatada spate la Versailles. Sursa: http://1af60cd74e95fe387bc81bfee98aeb105b45275a9419b6310abb.r63.cf1.rackcdn.com/174/2/large.jpg


Interiorul palatului Versailles este la fel de spectaculos, avand in vedere ca aici aveau obligatia
de a-si trimite un membru toate familiile nobile din Franta. Acesta avea rol de ambasador,
purtator de cuvant si reprezentant de imagine si mai putin de ostatic in sens medieval.
Reprezentantii familiilor aveau apartamentele lor, in functie de rang, cu servitori si in unele
cazuri cu propriul anturaj, drept care toate aceste spatii erau bine decorate, fiind o chestiune
de orgoliu si prestanta.
Spatiile comune erau vaste, dezvoltate in general unui coridor lung, la etajul 1 numit si Piano
Nobile, de latime considerabila, prin care se circula din ori ce punct in ori ce punct al
palatului.
Toate aceste spatii erau opulent decorate, de la pictarea boltilor pana la decorarea peretilor in
spiritul arhitecturii antice, cu pilastrii, statui in abside, picturi, candelabre.
Poate cea mai celebra zona din Versailles este Sala Oglinzilor. Aici se creaza senzatia unei
simetrii axiale prin dispunerea de oglinzi pe partea fara ferestre.

Sala Oglinzilor la Versailles.


Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f1/Chateau_Versailles_Galerie_des_
Glaces.jpg
Decoratorul Charles le Brun reuseste sa impresioneze creind spatii impresionante, bazate pe
formele arhitecturii antice dar si Renascentiste, placate cu foita subtire dar perfect
convingatoare, de aur.

Bolta aurita la Versailles, in Sala Bataliilor.


Dupa retragerea lui Le Vau, un alt arhitect Francez s-a facut remarcat prin lucrarile sale.
Numele sau este Jules Hardouin-Mansart.
Mansart a inventat acoperisul in 2 ape, numit Mansarda dupa numele sau.

Chateau Damierre en Yvelines cu acoperis in 2 ape, proiectat de Mansart.


Sursa: http://photos.creafrance.org/petitesregions/ile-de-france/mantois/7_francedampierreen-yvelines-chateau.jpg
Constructia de dimensiuni mai modeste a beneficiat de un buget destul de mic insa s-a dorit
utilizarea la maximum a spatiului acoperisului, drept care arhitectul a proiectat un sistem
structural ingenios din lemn pentru acoperirea spatiului fara stalpi (popi) sub zonele de rupere
de panta.
Mansart publica o brosura publica aratand prin schite modul de realizare al acestui tip nou de
acoperis. Noul acoperis, fiind foarte practic din punct de vedere imobiliar, este adoptat de toti
constructorii din Paris si ulterior din Franta si Europa, pentru a adauga un nivel suplimentar,
ieftin si inchiriabil constructiilor detinute deja.
Mansart este de asemenea cel care finalizeaza lucrarile la Versailles, ultimele aripi de palat si
fatadele acestora si celebra orangerie, un spatiu dedicat unei gradini de portocali, acestia fiind
introdusi pentru iernat la aceeasi cota, intr-un spatiu dedicat. De asemenea Mansart lucreaza
impreuna cu Le Brun la celebra sala a oglinzilor pentru finalizarea acesteia.
In Paris exista 2 lucrari de arhitectura si urbanism care poarta numele Jules HardouinMansart.
Place Vendome, un spatiu public foarte geometric este o piata patrata, cu doar 2 accese, avand
o arhitectura unitara a fatadelor si in centru, un monument spectaculos, inspirat de Columna
lui Trajan de la Roma.

Place Vendome, Paris, Arh Jules Hardouin-Mansart.


Sursa: http://www.freemages.co.uk/album/paris/place_vendome.jpg
O alta lucrare, Domul Invalizilor este o extensie cu o cupola deosebit de inalta a unei
catedrale. Numele de Les Invalides ii desemna pe veteranii raniti in razboaiele purtate de
Franta, carora, statul recunoscator le asigura cazare si ingrijire medicala la pensie.
Palatul Invalizilor este o constructie deosebit de mare ca dimensiuni, situata pe malul Senei,
iar Mansart, prin constructia cupolei ii imbunatateste imaginea urbana, punand accent pe axul
central de simetrie si asigurandu-i o dominanta compozitionala verticala mai vechii
constructii.

Les Invalides Vedere dinspre Sena. Cupola de deasupra este creatia lui Mansart.
Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a1/Paris_-_Les_Invalides_-_Fa
%C3%A7ade_nord_-_007.jpg

Les Invalides Imagine aeriana.


Sursa:https://c2.staticflickr.com/8/7229/6927653630_45c0e3bfc1_z.jpg
Se observa in imaginea de mai sus cum pozitia cupolei si a constructiei de la baza acesteia
este de fapt la o distanta foarte mare de fatada principala dinspre Sena (in stanga in imaginea
aeriana). De aceea putem spune ca lucrarea lui Mansart nu este doar lucrare de arhitectura cat
mai ales o lucrare de urbanism deoarece prin construirea unei noi constructii in oras
imbunatateste vizual imaginea globala.
Cupola lui Mansart este atipica pentru ca desi din punct de vedere structural cupola este una
de tip Michelangelor/San Pietro, formal Mansart face un artificiu, construind un nivel
suplimentar, cu ferestre oarbe si un acoperis exterior cu forma curba de cupola, mult mai sus
decat cupola inverioara.

Les Invalides Cupola vazuta din interior. Se observa un singur rand de ferestre peste care
este cupola.

Sectiune longitudinala prin Domul Invalizilor. Se observa artificiile de realizare ale cupolelor.
Sursa: http://quod.lib.umich.edu/h/hiaaic/x-BF635C/BF635C
Lucrarile lui Mansart din Paris au inspirat mica burghezie, rafinandu-i gusturile si ridicand
stacheta exicengelor estetice. Fatada spate de la Les Invalides este o capodopera a arhitecturii
Baroce, intrucat Mansart reuseste sa imbine in mod solemn si foarte convingator elemente
istorice diferite intr-o creatie cu impact vizual extrem de puternic. Prin creatiile lui Mansart,
arhitectura Franceza pierde orice fel de complex istoric de inferioritate in fata celei Italiene.
Franta devine lider european in domeniul arhitecturii si artei si viitori arhitecti si artisti din
intreaga lume aleg sa-si desavarseasca educatia la Paris, incepand cu sec XVIII.

Les Invalides, fatada principala a constructiei si in acelasi timp fatada din spate a palatului.
Sursa:http://www.topdealshotel.com/blog/wp-content/uploads/2013/11/Les-Invalides.jpg
Monarhia Franceza a fost exemplul cel mai pregnant de control total al puterii statale si mod
de viata luxos, extrem de rafinat. Statul Francez, totalitar, solid intr-o prima faza, insa cladit
dupa principiile de putere ale Evului Mediu, a fost promotorul unei arhitecturi elitiste, foarte
inspirata nu doar de Renastere si Baroc, ci si de alte valori, unele medievale, altele istorice sau
chiar antice.
Insa, populatia si in special noua patura sociala a orasenilor a devenit foarte nemultumita de
aristocratia Franceza, modul extravagant de cheltuire a banilor, dispretul si opresiunea la care
erau supusi.
Revolutia Franceza a fost o miscare populara, bine orchestrata de grupuri obscure de interese
antagonice Casei Regale, insa rezultatul a fost unul de o violenta, cruzime si razbunare
neasteptate. Toti rezidentii Versailles-ului inclusiv familia regala au fost executati prin
ghilotinare, la fel si toti apropiatii si executantii ordinelor acestora, in timp ce toti detinutii
inchisorii de la Bastilia au fost eliberati, de la detinuti politici pana la criminali in serie.

Incendierea Bastiliei, desen istoric.


Franta trece apoi printr-o perioada istorica foarte tumultoasa, cu schimbari de putere, sistem
politic, de la Republica pana la dictatura militara, cum a fost cazul Imparatului Napoleon.
Intr-un final, burghezia triumfa insa intreaga mostenire culturala este pastrata si reintegrata in
oras iar luxul devine un mod de viata si o necesitate pentru oraseni. Luxul si arta burgheza din
Franta sunt exportate apoi ca modele peste tot in Europa.
Barocul European
Prin Baroc European nu se intelege neaparat termenul de Baroc religios sau Contrareforma ci
mai degraba adoptarea valorilor artistice si ideilor inovatoare din Italia si Franta.
In Tarile de Jos, orase ca Antwerp sau Amserdam isi construiesc primarii extrem de
impunatoare, intrucat primaria ca institutie juca un rol crucial in bunastarea si autoguvernarea
orasului.
In imaginea primariei din Antwerp observam zona centrala cu multiple decoratii Baroce, de la
statui in absida pana la prezenta obeliscului, simbol al Bisericii Crestine in general si Catolice
in special, dupa amplasarea de obeliscuri Egiptene in Roma in perioada Baroca.
In designul fatadei sunt folosite elemente locale cum ar fi acoperisul cu panta mare si lucarne
sau ferestrele in cruce cu structura de piatra, cosurile decorative ale semineelor, dar in acelasi
timp regasim multe elemente Renascentiste dar si Baroce.

Primaria din Antwerp. Sursa: http://arnoudvantilburg.nl/wpcontent/uploads/2012/06/IMG_9582-vs1.jpg


La Amsterdam, cupola suprainaltata este elementul dominant in compozitie, acesta fiind de
natura Renascentista. Frontonul este Palladian iar fatada cu 3 volume dominante este de
inspiratie Franceza.
Atipic este regimul de inaltime, intrucat s-a optat pentru o constructie P+4 in loc de P+2 cum
era normal pentru solutiile Renascentiste. In lipsa unui exemplu italian, proiectantii au ales sa
dubleze arhitectura etajelor 1+2 pentru a rezolva fatada in zona etajelor 3 si 4.

Primaria din Amsterdam. Sursa:http://arnoudvantilburg.nl/wpcontent/uploads/2012/06/IMG_9582-vs1.jpg


O lucrare Baroca asemeni fatadelor de biserici din Roma este Biserica Carolus Borromeus din
Antwerp. Arhitectura este una prin excelenta Baroca, beneficiind de toate elementele formale
si compozitionale Italiene.

Carolus Borromeuskerk Antwerp. Sursa: http://1.bp.blogspot.com/DrGaoMUqe00/Uj6vDtAfifI/AAAAAAAACws/DZ9gPP_Uj_8/s1600/2008-12-27+-111+Amberes-+Carolus+Borromeus.JPG


In Anglia, religia oficiala era Protestant Anglicana, insa in urma unui incendiu devastator, in
anul 1666, jumatate din Londra a ars din temelii, inclusiv vechea catedrala gotica.
Desi structura ramasese, autoritatile au decis demolarea acesteia si constructia unei biserici
moderne, in concordanta cu valorile Anglicane. Mai exact, prin acestea se intelege arhitectura
alba, Palladiana.

Biserica Sf. Paul din Londra. Arhitect Christofer Wren.


In timp ce Europa continentala era cuprinsa de febra Barocului, arhitectul Englez Christofer
Wren a avut dificila misiune de a proiecta o biserica de dimensiuni foarte mari ocolind
formulele ingineresti si formale consacrate ale Barocului, din cauza conflictului dogmatic
intre Protestanti si Catolici, Barocul fiind stil Catolic.
Arhitectura Engleza, incepand cu Inigo Jones, adoptase cu devotament Renasterea lui Palladio
insa evita cu obstinatie variantele de tip Michelangelo, fost arhitect al Vaticanului si creator al
Catedralei Sf. Petru, simbol al religiei Catolice.
Drept urmare, Christofer Wren este silit sa gaseasca alta varianta de cupola, copiind la o scara
mult mai mare Tempietto lui Bramante. Daca ne uitam cu atentie insa la coloanele perimetrale
cupolei observam ca Wren face acelasi artificiu ca si Michelangelo, coloanele nefiind
solicitate centric, gravitational, ci fiind de fapt niste contraforti cosmetizati.
Intreaga fatada de altfel este una garnisita cu elemente antice, albe, iar turnurile sunt inspirate
in mod ingenios de Barocul Spaniol dar si de alte lucrari Italiene fara a semana insa cu nimic
de la Vatican.
Biserica beneficiaza de un fronton cu 3 statui asemeni templelor antice sau caselor lui
Palladio, insa coloanele sunt grupate in grupuri de cate 2, formula specifica Barocului tarziu.

Christofer Wren evita stilui Ionic, folosind de 2 ori 2 registre in stil corintic cu coloane de
grosimi diferite.

Sf. Paul din Londra. Arh. Crhistofer Wren. Sursa: http://greatlondon.ru/images/213.jpg


Biserica Sf. Paul, simbol al Londrei, este o lucrare remarcabila de arhitectura tinand
cont restrictiile simbolice si formale grele la care a fost supus arhitectul care nu doar ca a
ocolit toate variantele Romano Catolice dar a fost si nevoit sa construiasca peste fundatiile
vechii Catedrale gotice, sporind astfel dificultatea proiectului.

Greenwich Hospital. Arh. Christofer Wren.


Sursa: http://c1038.r38.cf3.rackcdn.com/group1/building6558/media/mdjd_02cjt8q.jpg
O lucrare foarte celebra in arhitectura Engleza este ansamblul Greenwich Hospital din
apropierea Casei Reginei.
Intr-adevar, in fundal putem vedea casa construita de Inigo Jones, prima constructie
Renascentista din Anglia.
Christofer Wren, construieste pentru Casa Regala un spital si centru de caritate pentru
apropiati si clasa nobiliara. Adevaratul motiv era dornita de a ii avea aproape pe cat mai multi
dintre fostii parteneri politici.
Greenwich Hospital este in acelasi timp un Versailles al batranilor si un Les Invalides
al nobililor.
Rezidentii azilului primeau cea mai buna ingrijire calificata si erau vizitati des de membrii
familiei regale, caritatea, smerenia si mila pentru ceilalti fiind calitati mult predicate de
Reformati.
Spatiul creat de cele 3 constructii este insa prin excelenta Baroc, fiind dezvoltat in lungul
axului lengitudinal ce pune accent pe capatul de perspectiva, Casa Reginei. Christofer Wren
foloseste tot bagajul Palladian de elemente arhitecturale, plus turnul cu cupola, si adauga un
portic cu coloane duble, in stil toscan, un ecou arhitectural al porticului lui Inigo Jones de la
Casa Reginei.

Biserica St. John in Smith Square Arh. Thomas Archer.


Sursa:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e6/St_Johns_Smith_Square_south_
facade.jpg
O lucrare foarte interesanta, hibrida, o constituie biserica St. John in Smith Square a
arhitectului Thomas Archer. Archer, inspirat de Vila Rotonda, casa lui Palladio cu 4 fatade
identice, incerca sa recreeze aceasi formula pentru o biserica. Elementele Palladiene sunt
hibridizate si sufera transformari in spirit Baroc, fara insa a copia total arhitectura Italiana.

St John in Smith Square.

Arhitectul John Vanbrugh s-a facut remarcat prin lucrarile sale civile, in special palate cu o
puternica influienta Catolica, Franceza si Italiana.
Cele 2 palate, Howard si Bleinheim proiectate de Vanbrugh sunt doua abordari diferite ale
modelului European de Palat Baroc in contextul in care in Anglia, Casa Regala monopolizase
arta Renascentista si restrictiona accesul nobilimii la arta decadenta Catolica.

Castelul Howard este de fapt un Palat Baroc, construit in Anglia. Arh. John Vanbrugh.
Sursa: http://www.gorgeouscottages.com/wp-content/uploads/2014/02/Castle-Howard.%C2%A9-Mike-Kipling.jpg
Cele 2 familii insa refuza sa mai traiasca in castele de Ev Mediu si in cazul Bleinheim, familia
fiind una Catolica, isi numeste fara nici o remuscare resedinta Palat, decorandu-si in acelasti
timp interiorul cu arta Catolica.
Exista o ironie in arhitectura lui Vanbrugh, in sensul in care compozitia Palatului Bleiheim
seamana cu cea de la Greenwich Hospital flancand Casa Reginei.

Palatul Bleinheim. Arh. John Vanbrugh

Bleinheim Palace interior Catolic. arh. John Vanbrugh.


Si la alta resedinta, John Vanbrugh foloseste in mod ironic mijloacele lui Inigo Jones de la
Casa reginei.
Prin comparatie, Casa Reginei avea 2 pavilioane stanga dreapta, legate prin 2 stoa antice, insa
Delaval Hall este conformata la fel dar are 2 portice cu arcaturi, medievale, in loc. Cu referire
directa la faptul ca arhitectura Renascentista le era interzisa supusilor Casei Regale care erau
siliti sa ramana la nivel medieval si sa aiba resedinte numie Hall sau Castle si nicidecum
Palace.

Seaton Delaval Hall Arh. John Vanbrough. Sursa: http://www.earchitect.co.uk/images/jpgs/england/seaton_delaval_hall_nt030209_1.jpg

Seaton Delaval Hall. Fatada din fata.


Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/36/Seaton_Delaval_Hall__main_block_from_N.jpg
Si in celelalte tari germanice, indiferent de religie, Barocul este importat ca mijloc de realizare
a unei resedinte regale sau nobiliare in ton cu moda europeana.

Drottningholm Palace, Suedia Arh. Nicodemus Tessin.


Arhitectul Suedez Nicodemus Tessin spre exemplu importa stilul Baroc in Suedia, unde
creaza mai multe resedinte printre care si Palatul Regal din Stockholm.
Tessin aduce copii dupa proiectul nerealizat al lui Bernini penru Louvre si realizeaza intocmai
lucrarea in curtea interioara a palatului din Stockholm.

Palatul Regal din Stockholm. Fatada curtii interioare.

Palatul Regal din Stockholm, vedere dinspre


apa. http://www.nordstjernan.com/resizer/resizer.php?i=image-15096.jpg&w=700
In Danemarca, arhitectul Nicolai Eigtved construieste o piata octogonala, pe o latura a
octogonului avand acces catre apa, la polul opus fiind amplasata o mare catedrala, cu o cupola
Baroca.
Intregul ansamblu poarta marca arhitecturii si urbanismului Baroc, fiind un spatiu public
amplu, elegant, dominat de o axa longitudinala si un capat de perspectiva cu dominanta
verticala. Intregul spatiu are o geometrie sofisticata si o arhitectura unitara.

Amalienborg, Copenhaga. Arh. Nicolai Eigtved.


Foto: http://www.holidaycheck.de/data/urlaubsbilder/images/67/1156539995.jpg + edit

Amalienborg vedere aeriana.


In cel mai estic spatiu german, la Viena, in Imperiul Austro-Ungar, se naste de asemenea un
mare arhitect Baroc, Fischer von Erlach. Acesta isi face educatia in Italia si este intr-o
oarecare masura autodidact, fiind foarte pasionat de arheologie si istoria Imperiului Roman.

Arhitectul Vienez Fischer von Erlach


Cea mai notabila realizare arhitecturala a lui Fischer von Erlach este celebrul palat
Schonbrunn din Viena, comandat de imparatul Leopold I si continuat de imparatul Iosef I.
Initial, Leopold I dorise constructia unui palat vast, de dimensiunile Versailles-ului insa la o
evaluare mai atenta a posibilitatilor de buget s-a optat pentru o solutie mult mai modesta atat
din punct de vedere al dimensiunilor cat si din punct de vedere al finisajelor.
Chiar daca s-a folosit in fatada ideea manierismului bicolor, fondul fiind realizat cel mai ieftin
finisaj, tencuiala, rezultatul este unul Baroc prin compozitie. Compozitia este una de tip
Versailles, cu retrageri succesive ale aripilor de palat, accentul fiind pus in compozitie,
asemeni arhitecturii franceze, pe volumul central si pe volumele de colt.
Gradinile palatului sunt prin excelenta inovatoare si Baroce, intrucat beneficiaza de o
compozitie ingenioasa, Erlach construind vis a vis de palat, ca un capat de perspectiva al
acestuia, mai sus, un pavilion cu arhitectura si decoratii Romane.
Intreg spatiul rezultat intre cele 2 constructii este tratat geometric sub forma unui parc cu
fantani, statui si vegetatie atent fasonata.

Palatul Schonbrunn din Viena. Arh. Fischer von Erlach Foto: http://www.dk-tour.ro/wpcontent/uploads/2014/07/Vienna-Schonbrunn-Palace.jpg
Pavilionul lui Erlach este interesant in sensul in care acesta propune o arhitectura de inspiratie
directa din lucrari Romane necunoscute Renasterii.

Pavilionul Roman, vis a vis de palat. Arh Fischer von Erlach


Foto: http://i.dailymail.co.uk/i/pix/2011/08/01/article-2021093-0D2B66CB0000057852_634x311.jpg

Perspectiva oblica axiala aeriana cu ansamblul de la Schonbrunn. Foto: http://media-cacheak0.pinimg.com/736x/47/8c/15/478c15bc262b5b70fba2db2198e1b24e.jpg


Fischer von Erlach care studiase cu atentie si minutiozitate monumentele Romane, propusese
initial 2 coloane cu basorelief, asemeni Columnei lui Trajan la intrarea in curtea palatului, insa
probabil din lipsa finantarii s-au construit 2 obeliscuri, simboluri Baroce, pe care au fost
amplasati vulturi imperiali.

Intrarea in curtea palatului Schonbrunn. Foto: http://4.bp.blogspot.com/jazFXMmPJsg/Ujco30-eN4I/AAAAAAAAMVc/1em3pyKgLmk/s1600/IMG_7649.JPG

Propunerea originala a lui Fischer von Erlach pentru Schonbrunn.


Pasiunea nestabilita pentru arhitectura Romana imperiala cat si pentru stiinta arheologiei se
materializeaza sub forma unui monument-ruina, care ilustreaza in mod idealizat grandoarea
ruinelor Romane.

Ruine false, monument in parcul palatului Schonbrunn.


Foto: https://c2.staticflickr.com/4/3291/3032542146_494845449b_b.jpg
Fischer von Erlach scrie prima carte completa de istorie a arhitecturii antice, cuprinzand
exemple celebre ale Greciei Antice, Romei Antice si chiar si cateva ilustratii de arhitectura
asiatica.

Forul Roman, ilustrare din carea lui Fischer von Erlach

Arc de Triumf Roman, ilustrare din cartea lui Fischer von Erlach.

In sec XIX cartea lui Fischer von Erlach devine material obligatoriu de studiu pentru studentii
universitatilor de arhitectura de pretutindeni, acestia realizand la randul lor lucrari grandioase,
profund inspirate direct de arhitectura antica, in stil Neoclasic.
O alta lucrare foarte celebra a lui Erlach este biserica Karlskirche din Viena. Aceasta este o
compozitie spectaculoasa de elemente Baroce, cele mai surprinzatoare fiind cele 2 columne
gigantice, nemaivazute pana atunci in arhitectura integrate ca parte compozitionala a unei
cladiri.

Karlskirche Fischer von Erlach tatal si fiul.


Viena devine rapid cel mai cochet si rafinat oras estic, toate cladirile primind decoratii
Baroce, fatade sofisticate, statui.

Palatul Kinski din Viena, Arh Johann Lukas von Hildebrandt


Barocul devine astfel un stil civil, de consum, accesibil tuturor in tehnica ieftina a decoratiilor
de ipsos si a fondului tencuit.
Arhitectul Johann Lukas von Hildebrandt este foarte apreciat pentru solutiile sale practice si
eficiente si stilul sau decorativ, insa observam ca arhitectura acestuia este superficiala,
situandu-se la mare distanta de stiinta rafinata a lui Fischer von Erlach, adevarat cunoscator al
arhitecturii antice.

Palatul Belvedere din Viena. Arh Johann Lukas von Hildebrandt.

Palatul Belvedere, vedere ascendenta dinspre gradini.


Foto: http://francona.com/travels/austria/austria2011-vienna-051.jpg
Johann Lukas von Hildebrandt foloseste pentru creatia Palatului si gradinilor Belvedere
aceeasi compozitie bi-pavilionara folosita de Fischer von Erlach la Schonbrunn, insa de data

aceasta cladirea majora este cea amplasata mai sus, iar in partea de jos a pantei, pentru
corespondenta vizuala se construieste o mai mica constructie.

Vedere dinspre pavilionul mare de sus, in jos, spre pavilionul mic, in lungul gradinilor.
Barocul tarziu devine un stil decadent, burghez, decorativ, lipsit de subtilitate si de
cunoasterea arhitecturii renascentiste si antice, accesibil unui spectru mai larg de persoane si
lipsit de substanta.

Poarta palatului Belvedere.


In landurile germane Barocul tarziu inspira construirea mai multor palate, printre care cel mai
celebru este Wurzburg Residence, al arhitectului Balthasar Neumann.
Neumann cunoaste bine arhitectura Vienei, insa in acelasi timp, mai ales in decoratia de
interior, da frau liber imaginatiei, indepartandu-se de spiritul Baroc.

Wurzburg Residence Arh Balthasar Neumann


In imaginea de mai jos, interiorul este Baroc, dar, pe alocuri, in special in registrul superior si
in zona cornisei, apar elemente exagerate, cum ar fi statui pictate sau decoratii improvizate,
anuntand stilul Rococo.

Wurzburg Residence Arh Balthasar Neumann.


Foto: http://slatergrandtour.files.wordpress.com/2013/07/1335a-wurzburg-residence.jpg
Capela palatului este insa total in afara stilului Baroc clasic, putand fi catalogata ca fiind in
stil pur Rococo.
Rococo, un stil decorativ, de interior, la limita chiciului, are ca si culori favorite albul ca
fundal, auriul si argintiul, rozu si bleu-ul.

Capela de la Wurzburg Residence.


foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/81/Interiors_of_Residence_W
%C3%BCrzburg.JPG
La constructia bisericii Catolice Vierzehnheiligen, Balthasar Neumann foloseste o tipologie de
fatada gotica cu 2 turnuri la intrarea de pe fatada vest, specifica Barocului in zonele care au
trecut direct din Evul Mediu in Baroc, cum ar fi Germania, Austria si Spania, si in special
spatiului Hapsburgic Austriaco-Spaniol. Fatada insa este decorata masiv cu statui si elemente
arhitecturale.

Vierzenheiligen Kirche, Balthasar Neumann.


Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/36/Vierzehnheiligen_2007.JPG
Interiorul insa este unul Rococo.

Vierzehnheiligen Kirche, Balthasar Neumann.


Foto: http://fc09.deviantart.net/fs70/i/2010/258/f/9/vierzehnheiligen_2_by_mitternachtsloewe
-d2ytjs6.jpg

Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b9/Basilika_Vierzehnheiligen_007.J
PG
In final, Barocul devine un stil folosit pretutindeni insa capata o nuanta peiorativa, si in
prezent termenul Baroc sau Barocizare a stilului poate detine o ironie sugerand degradarea sau
popularizarea ieftina a unui lucru original de calitate.

Pavilion Baroc la palatul din Dresda. Foto: http://4.bp.blogspot.com/YdAE6_Yqit4/U5RNNG5BiXI/AAAAAAAA4OY/BDiwDEkUWlY/s1600/IMG_1902.JPG


Concluzie:
Barocul, initial o descoperire a Renasterii tarzii, devine stil de propaganda religioasa Catolica
in cadrul politicii de Contrareforma.

Apoi, incepand cu casa regala Franceza, Barocul devine stil regal sau nobiliar la cel mai inalt
nivel.
In a 3-a faza, Barocul devine un stil European, utilizat atat in arhitectura cat si in urbanism,
fuzionand practic cele 2 discipline pentru a crea spatii urbane monumentale.
In final, Barocul devine stil burghez in toata Europa, degenerand in cele din urma intr-o
arhitectura improvizata care scapa de sub orice control stilistic, in special in arhitectura de
interior, dand nastere stilului Rococo.

Sfarsitularhitecturiiclasice.ArhitecturaInginerilor.ArtNouveausiArt Deco.
V1 11.11.2014
STILUL NEOCLASIC
In secolul XIX, noile generatii de arhitecti, absolventi de universitati si scoli de arte, incercau
cu tenacitate sa-si puna in valoare capacitatea creativa dar si vastele cunostinte acumulate in
domeniul istoriei arhitecturii.
Modele antice prestigioase, de la Parthenon si Pantheon dar si Renascentiste cum ar fi
Tempietto sau Vila Rotonda, devin sursa de inspiratie, regasindu-si ecou in Stilul Neoclasic.
Arhitectii neoclasici credeau cu tarie in faptul ca perfectiunea in arhitectura a fost atinsa in
doar cateva momente ale istoriei si copierea acelor modele este cea mai legitima cale de urmat
pentru un arhitect.
Astfel, in Paris apar arce de triumf, obeliscuri, columne si bineinteles, controversata biserica
La Madeleine, avand forma de templu peripteral antic. Aceasta este realizata cu 8 coloane in
fatada scurta, asemeni Parthenonului din Atena, insa in stil Corintic. Initial a fost comandata
de Imparatul Napoleon ca monument imperial, in cinstea armatei sale, insa dupa Restauratie,
a fost transformata in biserica, cu hramul Sf. Maria Magdalena.

La Madeleine Paris . Arh. Pierre-Alexandre Vignon. Sursa


foto: http://medias.photodeck.com/65449d0c-e642-11e1-bacf-2788c0358d30/facade-eglise-lamadeleine-paris_xgaplus.jpg

La Madeleine, fotografie in perspectiva la 2 puncte de fuga, cu obiectiv Tilt-Shift. Sursa


foto:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3a/Madeleine_Paris.jpg
Inspiratia lui Napoleon si a arhitectului neoclasic Pierre-Alexandre Vignon a venit de la
templul antic din Nimes, unul dintre cele mai bine conservate temple originale Romane.

Maison Carree din Nimes. Sursa foto: http://2.bp.blogspot.com/I98ir9JJXEQ/UHPlK89uIzI/AAAAAAAAAQI/UcLsSmXQxtI/s1600/IJ3A9955.JPG


Tot la Paris a fost construita o cladire intitulata Pantheon.

Pantheonul era celebrul templu rotund din Roma, inchinat tuturor zeilor, a carui cupola, din
beton simplu, a fost construita de celebrul inginer Apolodor din Damasc, si care a constituit
timp de peste 1700 de ani un mister al tehnologiei si stiintei antice.

Pantheonul din Paris. cca ~1790. Arh. Jacques-Germain Soufflot. Sursa


foto: http://medias.photodeck.com/6f556e08-c698-11e1-bce1-e979f26732fa/le-pantheoncoucher-soleil_xgaplus.jpg
Pantheonul din Paris nu este inchinat zeilor antici insa este gandit ca un templu
inchinat omului iluminat, stiintelor, descoperirilor si tehnologiei. Proiectantii si statul Francez
intelegeau in acea perioada arhitectura ca un liant, probabil asemeni betonului, nou descoperit
si totusi cu origini antice, ca o punte intre trecut si viitor, in cautarea frumusetii si
perfectiunii vizuale, mentale si sociale. Arhitectura era iarasi, ca in antichitate, destinata
maselor, si, la fel ca senatul si imparatii Romani care isi inspirau cetatenii ridicand magnifice
constructii si monumente, Franta iluminata isi onora cu emfaza statutul de creator de
civilizatie.
In Paris regasim, asemeni Romei, Arcul de Triumf, Obeliscul, Columna ( adica o coloana
singulara, asemeni Columnei lui Trajan).

Arcul de triumf (mare) din Paris. Imagine aeriana din Bing Maps / Birdeye mode.

Arcul de triumf din Paris. Sursa


foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/21/Arc_de_Triomphe_de_lEtoile__14_Juillet_2011_-_Paris,_FRANCE.JPG
Londra, aflata intotdeauna in competitie cu Parisul, nu ramane mai prejos, construind celebrul
British Museum, in care, o foarte importanta sectiune este dedicata colectiilor antice, de la
Cariathide originale sustrase de la Erechteionul de pe acropola Atenei, pana la uriasul sfinx
rupt din stanca si adus in graba din Egipt de la templul funerar al lui Ramses al II-lea.

Intrarea de la British Museum este cum altfel decat printr-un fronton sprijinit pe 8 coloane
Ionice, anuntand simbolic continutul muzeului.

British Museum (1823-1847) Porticul de la intrarea principala.


Foto: http://inthecountryofheaven.files.wordpress.com/2012/11/p1060444.jpg

Curtea de intrare la British Museum. Foto: SteveCadman/flickr


link:https://www.flickr.com/photos/stevecadman/246304469/in/photostream/

De altfel, frontonul de templu antic sprijinit pe un numar par de coloane, numit si portic
Palladian este prezent peste tot, la majoritatea fatadelor importante, emanand din nou, ca in
antichitate, prestanta, eleganta, noblete si autoritate.
Este de ajuns sa nominalizam cateva constructii de sec XIX din Romania, proiectate de
arhitecti Francezi, toate cu portic Palladian, spre a intelege universalitatea si raspandirea
Neoclasicului: Atheneul Roman, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Medicina, Teatrul
din Iasi si exemplele nu se opresc aici.

Ateneul Roman din Bucuresti (1888). Arh. Albert Galleron. Foto: yony_ro/flickr
sursa:https://www.flickr.com/photos/40873435@N00/2332996659/in/photostream/
Chiar si peste ocean, state ca Georgia sau Washington aleg vocabularul neoclasic,
construindu-si capitolii, monumente, piete neoclasice. Casa Alba este si ea neoclasicaPalladiana. In cartile de arhitectura americane stilul este numit Georgia Style dar este vorba
bineinteles de o subvarianta sau mai degraba redenumire locala a stilului Neoclasic de origine
pur Europeana.

Casa Alba, SUA, Washington. Foto: http://www.custom-home.net/home-design/white-housedc-neo-classical-architecture-style.jpg


Statul American nou creat nu a adoptat stilul European din alte motive decat cele pragmatice,
recunoscand puterea fara egal de a impresiona si domina cetateanul, emanand din arhitectura
Neoclasica, putere recunoscuta deja inca din antichitate dar reconfirmata de statele vesteuropene in sec XIX. Statele Unite au folosit neoclasicul pana foarte tarziu, cea mai noua
constructie fiind probabil Jefferson Memorial, finalizata in 1943! Aceasta este bineinteles
inspirata dupa Pantheonul din Roma cca ~ 100 AD.

Jefferson Memorial, Washington, cca 1943. Probabil cea mai noua constructie neoclasica.
Este inspirata bineinteles, dupa Pantheonul din Roma.
Foto:http://www.destination360.com/north-america/us/washington-dc/images/s/jeffersonmemorial.jpg

Pantheonul (original) din Roma, ~100AD, Arh/ing. Apolodor din Damasc.


Foto:http://media.expedia.com/media/content/shared/images/travelguides/destination/179899/
Pantheon-20362.jpg
CURENTUL ROMANTIC
Un alt curent artistic extrem de important al sec XVIII si mai ales XIX este Curentul
Romantic.
Desi numele curentului face trimitere directa la Roma Antica, nu valorile imperiale, nici arta
elitista a fostului imperiu sunt reperele spre care se indreapta romanticii. In schimb, ideea
decaderii celei mai avansate culturi a antichitatii, a misterului istoriei care se descopera doar
partial, fie prin stiinta, arheologie, studiul literaturii si al povestilor sumbre ale Evului Mediu
timpuriu, toate acestea prezentau atractii irezistibile pentru noua generatie de artisti ai sec.
XIX.
In loc sa se foloseasca de mijloacele devenite deja banale ale clasicismului dominat de logica
si echilibru, romanticii sunt mai degraba niste indivizi rupti de realitatea cotidiana, visatori,
care cauta emotia intr-un amestec imaginativ de elemente dintre cele mai exotice.
Intr-alta ordine de idei, pentru descendentii germanici de pretutindeni, Anglia, Franta,
Germania, Austria, exaltati sa isi descopere originile istorice medievale, studiul istoriei proprii
a reprezentat o prioritate legitima. Pentru ei, curentul Romantic echivaleaza cu Renasterea
pentru italieni.
Alte teme favorite ale romanticilor sunt cele orientale, cultura araba dar mai ales vechile
culturi estice, de mult decazute, in special cea Egipteana si cea Persana, fiind motive
inspirationale pentru acestia.
Artefactele Egiptene, relatarile din calatoriile pe mare, ciudatele descoperiri din biologie si
botanica, studiile antropologice, descoperirea culturii Chineze si Japoneze, toate
pareau strainii, interzise, deci, cu atat mai seducatoare pentru cei visatori si plini de
imaginatie, dar si pentru cei neconformisti si cu personalitate.
In domeniul ceva mai conservator al arhitecturii, elementele de noutate nu sunt atat de
pregnante ca in literatura sau muzica, insa exista cateva directii importante:
1- Fascinatia pentru castele. Acestea, in Renastere si Baroc fusesera demolate cu nonsalanta,
fara respect pentru valoarea lor istorica si simbolica. Romanticii insa iubesc castelele, locul in
care se desfasoara mai toate povestile celebre culese si salvate uitarii de romantici, de la
Romeo si Julieta la Legenda Regelui Arthur.

Lorzii englezi isi ingrijesc acum cu atentie maxima ruinele vechilor lor castele, cautand din
vechi surse sa gaseasca ori ce misterioasa poveste, chiar si lugubra, care s-ar fi petrecut acolo
si ar fi meritat apoi povestita la miez de noapte in cercul extins de prieteni, la o petrecere cu
opium.
Altii, cu sange mai putin albastru dar mai inventivi, isi construiesc ruine false, urmand in mod
grosolan exemplul mult mai academic al lui Fischer von Erlach, ca apoi sa-si mistifice si
trecutul spre a fi mai bine vazuti in societate.
Natura, salbatica si adancind misterul, este si ea prezenta, aparent naturala dar de fapt atent
manipulata, spre a desavarsi imaginea proprietatii dominata de silueta vechiului castel.
Aceste idei isi gasesc insa ecoul puternic atunci cand Ludwig II al Bavariei, rege visator si
doar cu titlu onorific, investeste toti banii familiei sale intr-o fantezie: realizarea castelului din
cer, plutind pe nori, un motiv foarte vechi, germanic, ce apare si in opera Lohengrin a lui
Wagner, lucrare fundamentala pentru curentul Romantic.
Castelul, a fost intitulat simbolic Neuschwanstein, nume lesne de inteles daca ati vazut
Lohengrin si cunoasteti limba engleza sau germana.

Neuschwanstein plutind deasupra norilor. Foto: http://2.bp.blogspot.com/fHGFleTGmOQ/USsLL1WJuBI/AAAAAAAANrU/EmMPMxK6GIM/s1600/Neuschwanstn


+Castle+(2).jpg

Neuschwanstein
Foto: http://www.holidaycheck.de/data/urlaubsbilder/images/41/1157223478.jpg

Neuschwanstein intr-o zi senina. Foto: http://www.amazingplacesonearth.com/wpcontent/uploads/2012/11/NeuschwansteinCastle.jpg


La vremea aceea, intr-o prima faza, parerile cu privire la Neuschwanstein au fost impartite,
Ludwig II fiind aspru criticat pentru viziunea sa costisitoare. Insa in prezent, desi este un fals
istoric, toata lumea este de acord ca Neuschwanstein este cel mai frumos castel creat vreodata

si intruchipeaza imaginea idealizata si emotionala din mintea oricarui copil care isi inchipuie
cum ar fi aratat acesta, indiferent de poveste.
Imaginea Neuschwanstein este atat de emblematica poate si pentru ca Studiourile Disney au
preluat imaginea Neuschwanstein in genericul arhicunoscut cu castelul magic.
Chiar si Regele Carol I al Romaniei urmeaza exemplul lui Ludwig II, construind la randul lui
un castel idealizat, este desigur vorba de Peles, care este la fel de spectaculos si convingator
din punct de vedere vizual dar in acelasi timp la fel de fals din punct de vedere al adevarului
istoric, arhitectural si militar.

Castelul Peles, Sinaia. Foto: http://www.idealtravel.ro/imagini/upload/original/atractii_turistice/Castelul%20Peles,%20Sinaia,%20Valea


%20Prahovei,%20Romania2.jpg
2- Renasterea stilului Gotic, sub titulatura specifica de NeoGotic sau titulatura generala de
Romantic.
Renasterea Goticului nu trebuie privita ca un eveniment major al istoriei arhitecturii ci mai
mult ca un experiment exotic. Aparitia NeoGoticului a fost declansata poate de incapatanarea
arhitectului englez Christofer Wren de a realiza in timpul vietii sale macar o lucrare cu
elemente Gotice, intrucat pentru reconstruirea bisericii Sf. Paul din Londra acesta a incercat
zadarnic sa convinga comisia sa il lase sa utilizeze simbolic elemente de vocabular Gotic care
ar fi amintit de existenta vechii Catedrale Gotice arse in 1666. Dar cel mai probabil, istoricii
explica aparitia NeoGoticului prin construirea turnurilor Catedralei din Koln, ramase
neterminate din Evul Mediu, determinata de descoperirea planurilor originale masonice din
Evul Mediu intr-o arhiva, si de tot interesul din mediile academice si universitare rezultat pe
marginea acestui eveniment.

Catedrala din Koln. Foto: http://tariqmcom.com/wpcontent/uploads/2013/07/cologne_cathedral_germany_photo.jpg


Cert este ca in Lumea Noua, la New York, s-a construit o spectaculoasa Catedrala Gotica,
bineinteles ca ulterior, tot in sec XIX.

Catedrala Sf. Patrick din New York. Foto: http://www.mountainsoftravelphotos.com/USA


%20-%20New%20York%20City/Best/slides/New%20York%20City%20Rockefeller
%20Center%2006%20St%20Patricks%20Cathedral%20Outside.jpg

De asemenea, in Marea Britanie si in special la Londra, stilul Neogotic este folosit cu real
succes, constructii majore precum turnul Big Ben si Parlamentul fiind construite in stil
Neogotic.

Parlamentul Britanic in Stil Neogotic, Foto: Romy


Maczekhttp://impschool.gr/lykeio/team2/images/europh/bigbenn/palace_of_westminster_big_
ben_houses_of_parliament_london_englan.jpg
Stilul NeoGotic a fost folosit in constructia de institutii ale statului si primarii in sec XIX si
inceput de sec XX, deoarece se aprecia caracterul solemn si implacabil al Goticului ca fiind
un excelent mijloc de expresie a puterii.

Primaria din Viena. Stil Neogotic. Foto: http://wien-europa1.kiwanis.at/typo3temp/pics/DSC_6922_1300_4210da770d.jpg

Palatul Culturii din Iasi Vedere aeriana

Palatul Culturii din Iasi


3- Renasterea arhitecturii traditionale germane, in sistem Fachwerk.
Constructiile bazate pe un parter de piatra dar etajele superioare pe structura aparenta din
lemn, cu contravantuiri, posibile decoratii, obloane si jardiniere la ferestre si cu acoperis in 2
ape foarte inclinate sunt traditionale germanilor de pretutindeni care initial au avut astfel de
case de lemn dintotdeauna si inca le mai aveau pe atunci tot asa.
Aceasta arhitectura era asociata cu originile sanatoase, medievale, traditionale, ale
adevaratilor germani, ramasi nealterati de influientele altor culturi si populatii, cum se
intamplase, de pilda, cu cei din Viena.
Fiind un stil rural, germanic, Facwerk-ul a fost utilizat in sec XIX si inceput de sec XX
pretutindeni in vestul germanic, din Anglia pana in Austria, pentru constructii mici, case, sau
chiar pentru lucrari de dimensiuni medii, unde a fost hibridizat cu alte influiente, cel mai
adesea Baroce.

Oraselul german Dillenburg cu case in sistem Fachwerk. Foto: Werner Kunz /


Flickrhttp://www.flickr.com/photos/werkunz/3979568639/in/photostream/
Palatul Peles din Sinaia beneficiaza de elemente rezolvate in stil Fachwerk, simbolizand
originea germana, sanatoasa, a Casei Regale.

Palatul Peles detaliu zona fatada in sistem fachwerk.

Pelisorul, din apropierea Pelesului, Sinaia.


Foto: http://static.panoramio.com/photos/large/64180028.jpg
STILUL ECLECTIC
Eclecticul este considerat ultimul stil al arhitecturii clasice, fiind atribuit in special
absolventilor de cole des Beaux-Arts
Arhitectii eclectici incearca sa utilizeze in mod inovator tot bagajul de cunostinte, din toate
perioadele istorice, unii dintre ei reusind cu real succes sa creeze compozitii inspirate in ciuda
naturii si logicii diferite a stilurilor istorice.
In multe cazuri, constructiile eclectice beneficiaza de inovatii ingineresti, poate chiar structura
metalica pe alocuri, insa mentin aparenta de arhitectura clasica a fatadelor.
In unele cazuri, arhitectii apeleaza voit sau experimental la distorsiuni ale formelor clasice sau
hibridizari la nivelul decoratiilor.
Un exemplu pregnand al arhitecturii Eclectice este Biserica Sacre Coeur din Paris arh Paul
Abadier. Aceasta, inceputa inca din 1875 a fost finalizata abia in 1914.
Sacre Coeur este coplesitoare ca imagine, fiind perfecta din punct de vedere al detaliului si
calitatii pietrei si este situata si intr-un loc foarte bun, inalt, pe o colina singulara destul de
aproape de centrul orasului.
Impactul vizual este atat de puternic din mai multe motive, insa unul dintre motive este
folosirea optima a atuurilor fiecarui stil arhitectural in parte.
Daca ar fi sa analizam elementele arhitecturale, observam imediat elemente Byzantine cum ar
fi cupolele, compozitia de Crucea Greaca inscrisa in patrat, elemente Romanice, cum ar fi
arcele, logia din jurul cupolei, elemente Gotice cum ar fi rozasele, contrafortii, elemente
Renascentiste cum ar fi lanternourile, elemente Baroce cum ar fi frontonul hibrid si statuia din
absida si bineinteles, alte referinte istorice ce strabat timpurile si stilurile, cum ar fi imaginea
statuilor ecvestre la intrarea in biserica.

Biserica Sacre Coeur din Paris. Foto: http://static.panoramio.com/photos/large/53153777.jpg

Sacre Coeur din Paris. Foto: http://www.thousandwonders.net/Sacre+Coeur

O alta constructie Pariziana la fel de celebra este Opera Garnier. Aceasta, in ciuda aspectului
baroc, a beneficiat de cea mai avansata tehnologie din domeniul constructiilor de la sfarsitul
sec XIX, iar echipa de arhitecti a fost sprijinita bineinteles de mai multi ingineri, atat pentru
proiectarea fundatiilor cat si pentru structura si realizarea complexului sistem de mecanisme
din turnul scenei.

Opera Garnier din Paris.


Foto: http://d1rqnvvf2sivjk.cloudfront.net/_novaimg/galleria/317071.jpg
In sectiunea machetei de mai jos se observa structura metalica a cupolei, alcatuita din ferme
radiale de incovoiere-compresiune si inelul central de compresiune, precum si in zona turnului
scenei se observa sistemul complicat de structuri si mecanisme.

Macheta sectionala a Operei Garnier de la Musee DOrsee.

Marele foyer al Operei Garnier.


Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/27/Op%C3%A9ra_Garnier__le_Grand_Foyer.jpg
Desi arhitectura fatadelor si a interiorului poate fi asociata cu Barocul, la o analiza mai atenta
aceasta depaseste cu mult toate variatiunile obisnuite ale Barocului, recurgand la multe
inovatii stilistice, decorative si functionale, intr-o directie noua, diferita de exemplele istoriei.

Sala de spectacol a Operei Garnier. Foto ultrafisheye.


Un exemplu de Eclectic derivat din cunoasterea arhitecturii estice, Orthodoxe, este
Universitatea din Cernauti (Bucovina / Ukraina). Aici, caramida rosie, arcele romanice,
motive Byzantine de arhitectura bisericeasca sunt simetric si neasteptat compuse intr-o
geometrie complexa, rezultatul fiind unul suficient de spectaculos si convingator.

Universitatea din Cernauti. Foto: http://ukrainbow-travel.com/wpcontent/uploads/2012/01/Chernivtsi.jpg

Incinta Universitatii din Cernauti. Foto: http://www.encyclopediaofukraine.com/pic%5CC


%5CH%5CChernivtsi%20University%20panorama.jpg
ARHITECTURA INGINERILOR
Odata cu revolutia industriala, metalul a devenit tot mai comun, atat ca si disponibilitate, pret,
posibilitati de productie, tehnologii de imbinare si nu in ultimul rand, persoane capabile sa
proiecteze lucrari metalice.
Asa ca Anglia, lider al capitalismului, inaogureaza cu fast primul targ international de
tehnologie si comert, si pentru a ii asigura succesul, construieste nici mai mult nici mai putin
decat o sera colosala, un spatiu inchis cu sticla avand structura metalica.

Ilustratie a marii expozitii de la Chrystal Palace din 1851.

Chrystal Palace inainte de incendiu. Fotografie de epoca.

Chrystal Palace inainte de incendiu. Fotografie de epoca.


Spre deosebire de structurile de piatra sau caramida, guvernabile de stiinta clasica a
stereotomiei perfect stapanita de arhitectii sec XIX, stiinta metalului era familiara unei caste
profesionale total diferite: inginerii.
Initial, termenul de inginer echivala cu un specialist in mecanisme, insa in momentul in care a
devenit evident faptul ca metalul poate fi utilizat cu succes si in domeniul constructiilor,
inginerii au fost solicitati sa proiecteze si sa calculeze de aceasta data elemente statice, cum ar
fi grinzi de pod sau sisteme de acoperire a unor spatii foarte mari.
Pentru a rezolva aceste structuri metalice, a aparut disciplina numita statica, care cuplata cu
disciplina inginereasca fundamentala, rezistenta materialelor, a permis inginerilor sa
proiecteze constructii fara precedent ca performanta si deschideri.
In imaginea de mai jos se observa diferenta de deschidere intre arcele clasice, de piatra, ale
traveilor si arcele metalice, subtiri, de masa neglijabila, care acopera deschiderile, de
dimensiuni duble, pe directie transversala.

Sala de lectura a bibliotecii Sainte Genevieve, Paris. Arh. Henri Labrouste.


Foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Sainte-Genevi
%C3%A8ve_Library#mediaviewer/File:Salle_de_lecture_Bibliotheque_SainteGenevieve_n03.jpg
Acelasi arhitect, Henry Labrouste isi imbunatateste propria performanta, proiectant o alta sala
de lectura, tot acoperita de structura metalica, avand de aceasta data cupole decorative.

Bibliothque Nationale -Paris, arh. Henry Labrouste.


Chiar daca arhitectura este una cat se poate de clasica, prin utilizarea metalului si in special a
stalpilor filiformi, spatiul capata o cu totul alta natura, eclectica si bizara, nu lipsita insa de
eleganta.
Un alt spatiu Parizian, beneficiind de formele arhitecturii clasice insa realizat din metal este
Grand Palais. Grand Palais este asemanator lui Crystal Palace ca si rezultat, din punct de
vedere al spatiului interior foarte luminos, acoperit total cu sticla.
Insa, spre deosebire de Crystal Palace, la Grand Palais conceptia dominanta este una
arhitecturala, inginerii proiectanti urmand intocmai in directia dorita de echipa de arhitecti,
pana in cel mai mic detaliu.

Grand Palais din Paris.


Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/Grand_Palais_-_PA00088877__Bonhams_2013_-_Vue_densemble_-_008.jpg
Fatada de la Grand Palais este una Eclectica si aproape ca nu tradeaza surpriza pe care
vizitatorul o traieste la vederea pentru prima oara a spatiului interior.

Grand Palais. Foto: http://theredlist.com/media/database/architecture/history/architecture-du19-en%20occident/debuts-du-metal/le-grand-palais/014_le-grand-palais_theredlist.jpg


SCOALA DE LA CHICAGO

Stiintele combinate ale ingineriei si arhitecturii reusesc in Lumea Noua, la Chicago, sa


genereze o noua performanta in domeniul constructiilor. Este vorba de realizarea celor mai
inalte cladiri multietajate civile construite vreodata, realizate bineinteles, utilizand structura
metalica.
In urma incendiului devastator din 1871, suprafete intinse din centrul orasului devenisera
eliberate de constructii si deci construibile, insa fiind zone ultracentrale, la un calcul economic
rezulta ca indiferent de pretul constructiei, solutia cea mai rentabila era obtinerea unei
suprafete totale desfasurate maxime, raportat la suprafata parcelei, ori, acest lucru nu era
posibil decat prin construirea a mult mai multor etaje decat in Europa.
Europenii care aveau toate mijloacele nu au construit astfel de cladiri in sec XIX deoarece
exista celebra lege a cornisei strazilor care guverna urbanismul Europei, prin care se prevedea
ca este interzisa constructia unei cladiri cu cornisa mai inalta decat latimea strazii adiacente,
drept care, in Europa, la Londra, Paris sau oriunde altundeva, rezultau in mod natural cladiri
cu regim de aproximativ P+4-5+mansarde, aproximativ identice.
Cei din Chicago, stimulati de castigul fabulos care se putea obtine nerespectand legea
universala a orasului, au reusit sa convinga autoritatile sa accepte incalcarea acesteia.
In 10-20 de ani, strazile din Chicago erau umbrite de cladiri gigantice de birouri, locuinte,
hoteluri si nu a parut ca pe acestia sa-i deranjeze prin comparatie cu beneficiile economice
aduse de noul centru de afaceri creat.
Printre primele cladiri inalte finalizate la Chicago este Rookery Building, proiectata de
compania Burnham & Root, firma specializata care in echipa de proiectare foloseste membrii
cu formatii diferite, arhitecti, ingineri, artisti, economisti.
Fotografia alb negru prezentata cu intreaga cladire este printre putinele in care cladirea poate
fi surprinsa integral, in prezent fiind incercuita de cladiri si mai inalte, extrem de apropiate,
incat nu mai poate fi fotografiata integral sub nici un unghi la o focala obisnuita.

Roockery Building Chicago. Burnham si Root. Foto arhiva.


Fatada este tributara arhitecturii decorative europene si primul lucru care frapeaza
este inutilitatea acesteia, mai ales in contextul prezent.

Rookery Building, Chicago. Foto: http://www.oviinc.com/wpcontent/uploads/2013/01/Rookery-facade-front-15001017.jpg

Este evident si pentru un neinitiat ca piatra nu este capabila, cel putin in cazul coloanelor de la
parter, sa sustina imensa greutate a constructiei de deasupra, cum este la fel de evident ca
procentul de goluri este mult prea mare pentru o constructie cu structura clasica, de zidarie.
La fel de usor se intelege ca stereotomia bosajului arhitravelor de peste stalpi, precum si cea a
arcului cenral reprezinta stangacii majore, care ar fi fost considerate probabil impardonabile in
Europa elitista a anilor 1880.
Arhitectura clasica intra practic intr-o criza de mijloace in a rezolva corect noile fatade de
cladiri tot mai inalte cerute de beneficiari si avand structura metalica.
Era in mod evident nevoie de o revolutionare a mijloacelor arhitecturii pentru a putea face fata
noilor cerinte dimensionale, si o prima solutie este oferita de arhitectul american Louis
Sullivan.
Sullivan studiase si el, tot la Paris, insa intelegea poate mai cerebral si logic arhitectura, drept
care a reusit, printr-o analiza atenta a posibilitatilor, sa simplifice fatadele cladirilor proiectate
de el, in functie de functionalitatea acestora.
Louis Sullivan propune ca toate ferestrele cladirilor multietajate sa fie tratate identic, din
simplul motiv ca in interior exista de obicei acelasi tip de functiune per cladire dar si din
punct de vedere al nediscriminarii rezidentilor.
Tot el observa inca de la Paris logica pentru care magazinele erau doar la parter si poate la
mezanin, pentru simplul motiv ca trecatorii, mergand pe strada, au de obicei privirea un pic
plecata, ridica rar capul si in campul lor vizual nu intra etajele superioare ale constructiei.
Asa ca, la toate cladirile sale, Sullivan propune magazine cu vitrine mari sau ferestre
generoase la parter si mezanin.
La partea superioara a cladirii, Sullivan propune tot cornisa europeana, ca o terminatie solida
si protectiva, un fel de palarie a cladirii, palaria fiind simbolul business-man-ului american.

Guaranty Building, arh. Louis Sullivan Foto: http://media.web.britannica.com/ebmedia/42/13742-050-95CEC17B.jpg


Stilul lui Sullivan se cheama Palazzo, cladirile sale fiind intr-adevar o copie la scara mare a
conceptului vizual de palat din Florenta Renasterii.

Wainwright Building, St. Louis, arh. Louis Sullivan si Dankman Adler


Sullivan foloseste placarea decorativa cu caramida rosie, insa, fiind un adept al artelor
decorative, intotdeauna zona cornisei, dezvoltata pe toata inaltimea ultimului etaj tehnic, este
minutios decorata. La fel, Sullivan propune decorarea parapetului fiecarei ferestre.
In ciuda faptului ca Sullivan a optat pentru mentinerea decoratiilor, acesta a fost poate cel mai
lucid arhitect al perioadei sale, inventand o arhitectura foarte pragmatica, logica si
convenabila. El a emis unul dintre cele mai celebre dictoane din arhitectura: Form follows
function, in traducere, forma urmeaza functiunea, idee ce va fi mai tarziu, in perioada anilor
1920-1930 folosita ca piatra de temelie a Arhitecturii Moderne.
ART NOUVEAU
Ultimul stil decorativ european, intitulat Art Nouveau sau in traducere Arta Noua, este un
curent derivat din moda pariziana. Arta prelucrarii metalului, aplicata in domeniul produselor
sofisticate, decorative, de serie mica, de lux, sta la baza formelor Art Nouveau.
De asemenea, ilustratiile si realizarile de moda, inspirate uneori chiar din manierismul
stampelor japoneze sau broderia orientala, inspira arta noua.
In arhitectura, arta noua este adoptata de arhitectii absolventi ai scolii pariziene de arte
frumoase, la fel si la Viena.

Structura metalica in stil Art Nouveau la Grand Palais din Paris.


Foto: https://farm5.staticflickr.com/4021/4611549386_61d5cd6244_b.jpg

Statia de metrou Karlsplatz, Viena.


Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/39/Vienna_UBahn_Station_Karlplatz.jpg

Statie de Metro la Paris.


Foto: https://soundlandscapes.files.wordpress.com/2010/08/img_03821.jpg

Casa Tassel, Bruxelles, Arh. Victor Horta.


Foto:http://s212.photobucket.com/user/19thcentury/media/victorhortastaircase.jpg.html
ART DECO
Stilul art deco este versiunea americana a stilului Art Nouveau si poate fi intalnit in special in
New York.
In domeniul arhitecturii americane, se continua tendinta cladirilor inalte, si, in conditiile
Manhatten-ului se construiesc cladiri atat de inalte incat primesc numele simbolic de zgarienori.
La partea superioara, acestia beneficiaza de o terminatie ascutita, metalica, sofisticat decorata.
La fel si toata partea superioara a zgarienorilor, vizibila de foarte departe, a fost atent
proiectata, de la cladire la cladire, spre a simboliza profilul corporatiei proprietare sau spre a
da o personalitate aparte cladirii, ridicandu-i prestigiul.

Chrystler Building, New York.


Foto: http://www.nytstore.com/assets/images/extralarge/NSAPMI38_EXTR.jpg
Chrystler Building este remarcabila intre toti zgarienorii pentru faptul ca a integrat numeroase
inovatii, cum ar fi podurile pentru zepeline si acoperisul din tabla de inox, precum si pentru
arta sa inovatoare abstracta dar cu referinte istorice si de cea mai buna calitate.
Mai tarziu, Empire State Building a devenit cea mai inalta cladire construita vreodata, titlu
detinut pentru ceva timp, iar in prezent, dupa prabusirea turnurilor gemene, fiind cea mai
imalta cladire din New York.

Poze din timpul executiei structurii metalice de la Empire State Building, New York

Empire State Building.


Foto:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b0/Empire_State_Building_(HDR).jp
g
Concluzii:
- Arhitectura sec XIX a fost dominata intr-o prima faza de arhitecti elitisti, cunoscatori la
perfectie a vocabularului istoric de arhitectura.
- In a 2-a parte a sec XIX, ingineria metalului isi face simtita prezenta in unele cazuri
imbunatatind calitatea arhitecturii, in altele facandu-i concurenta cu forme rezultate din calcul
static si in alte ipostaze mai tarzii, generand o noua abordare asupra artei decorative si a
arhitecturii, prin prisma plasticii metalului, de catre artistii si arhitectii sfarsitului de sec XIX.

Arhitectura Moderna si alte tendinte in prima


jumatate a sec XX.
V1- 11.18.2014
Spre deosebire de cursurile precedente, arhitectura secolului XX nu poate fi descrisa
cronologic cu claritate, deoarece aceasta este in primul rand foarte vasta si diversa. Exista
foarte multe directii divergente de gandire care au circulat in aceleasi perioade de timp care in
unele cazuri sufera mai multe reiteratii sau metamorfoze.
Motoarele arhitecturii sec XX au fost arta avangardista, tehnologia revolutionara cu ingineria
aferenta si poate cel mai imperativ motiv, nevoia de a reconstrui rapid, rational si eficient
dupa distrugerile razboiului al II-lea mondial.
AVANT-GARDE-le (Avangardele) si influienta revolutiei artelor plastice asupra arhitecturii
Inca de la inceputul sec XX, in Europa apar curente artistice noi, revolutionare, radicale,
experimentale.
Daca Art Nouveau a fost doar inceputul schimbarii artei si al ruperii de trecut si clasicism,
urmatorul pas, in jurul anilor 1920, a fost negarea totala a artei traditionale. Acest fenomen,
desi are particularitati, mijloace inovatoare si variante de expresie foarte diferita, este
cunoscut sub numele general de arta avangardista.
In artele plastice, Dadaismul si in special Cubismul sunt incercari ingenioase de a reconstrui
forma, prin descompunere si recompunere geometrica.

Picturi Cubiste: 1-Roger de la Fresnaye: Artileria, 1911, 2-Georges Braque: Femeia cu chitara,
1913 3-Pablo Picasso: Studioul, 1927

Casa Neklanova din Praga. 1914, Arh. Josef Chochol, realizata in stil cubist.
Foto: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=390731 sihttp://advocate.cocolognifty.com/photos/uncategorized/2010/01/30/p1020754_2.jpg

Inclinatia unor artisti avangardisti spre a materializa viziunile formale in arhitectura este una
dintre sursele puternice de schimbare in arhitectura. Le Corbusier este un astfel de artist
devenit arhitect, a carui personalitate a marcat profund arhitectura sec XX.
Un alt curent avangardist, Futurismul, este o sursa interesanta de inspiratie pentru arhitectii
sec XX, intrucat futuristii visau la un viitor tehnologizat, dominat de forme inspirate din
arhitectura militara.
NOUA TEHNOLOGIE A BETONULUI ARMAT
In cursul precedent am incercat sa prezint importanta pe care aparitia metalului in domeniul
constructiilor a reprezentat-o in arhitectura sec XIX.
Spre deosebire insa de metal, care a denaturat si furnizat noi mijloace pentru arhitectura
traditionala bazata pe aceleasi reguli estetice si pe decoratii, aparitia betonului armat a
revolutionat total arhitectura.

Prima constructie cu plansee de beton armat. W. Wilkinson, 1854. Sectiune cu indicarea


armarii, intr-un singur strat !!!, dispusa dupa directiile eforturilor principale de intindere.

Moara de faina Weaver din Marea Britanie. Ing. Francois Hennebique (Fr). 1897, cea mai
veche constructie cu stalpi de beton armat. Foto din anii 60 inainte de demolare.

Patentul lui Francois Hennebique pentru structuri in cadre de beton armat.


In jurul anilor 1920, odata cu expirarea patentului lui Francois Henebique, tehnologia
betonului armat devine disponibila tuturor, iar arhitectii de pretutindeni incep sa il foloseasca
fara rezerve.
Elementul unic al tehnologiei betonului armat, care este fundamental diferit si inovator, il
reprezinta planseul.
Planseul este un element subtire, orizontal, care asigura eficienta maxima spatiului interior,
rezistenta superioara la incovoiere si elimina necesitatea realizarii de sisteme de bolti tipice
arhitecturii clasice, costisitoare, complicate si laborioase.
Coloanele se transforma in stalpi, de cele mai multe ori patrati, peretii pot fi executati de
asemenea din beton armat, insa betonul armat este atat de performant ca material incat in
zonele cu risc seismic redus se pot executa constructii destul de inalte multietajate fara nici un
perete structural, doar cu stalpi ca elemente verticale, in tipologia structurala de tip cadre.
Betonul armat le-a usurat substantial munca arhitectilor dar in acelasi timp, datorita formelor
plane, rectangulare, geometrice, minerale rezultate la decofrare, i-a obligat sa isi reinventeze
meseria din punct de vedere formal si estetic.
Despre al 3-lea motor al arhitecturii moderne, nevoia de a construi rapid si eficient dupa
distrugerile provocate de al II-lea razboi mondial, vom discuta ulterior, aceasta nevoie fiind
motivul raspandirii rapide a arhitecturii moderne.
CATEVA EXEMPLE DE TRANZITIE CATRE ARHITECTURA MODERNA
Unul dintre primii arhitecti care, desi format de scoala in directia arhitecturii bazate pe arta
decorativa renunta total la aceasta este arhitectul Ceho-Austriac Adolf Loos.
Loos este autorul unui eseu intitulat Ornament si Crima in care critica aspru modul irational
de utilizare a ornametului in arhitectura, chiar si arta ornamentala Vieneza, Seccesion, aflata
undeva la granita intre Art Nouveau si Arta Moderna.
Inca din 1911, la inceputul carierei sale, atunci cand amenajaza interiorul unei cafenele, Adolf
loos da dovada de o retinere nemaintalnita pana atunci de a utiliza decoratia.

Cafe Museum, Viena, 1899 Amenajare interioara de Arh. Adolf Loos. Foto de arhiva
sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Caf
%C3%A9_Museum#mediaviewer/File:Museum_30erJahre.jpg
Gandirea sa rationala se poate vedea si in imaginea unei cladiri mai mari, Goldman &
Salatsch din Viena, construita in anul 1910.

Cladirea Goldman & Salatsch din Viena, Arh. Adolf Loos, 1910.
Foto: http://cllenewe.files.wordpress.com/2010/09/2.jpg
In prezent cladirea este decorata cu flori si insemnele bancii, insa in viziunea lui Loos, fatada
acesteia era lipsita de ori ce decoratie, fatada fiind o simpla matrice de patrate.
Publicul anilor 1910 nu a apreciat prea mult abordarea rationalista a arhitectului, drept care
designul acesteia a fost ironizat la vremea respectiva.

Caricatura din anii 1910, plina de ironie la adresa ideii geniale a lui Loos.
In 1925, Adolf Loos construieste o locuinta destul de inovatoare la Paris pentru scriitorul
Dadaist Tristan Tzara. Relatia celor 2 nu era intamplatoare, caci modul de gandire sintetic si
inovator al lui Adolf Loos era de fapt compatibil artei avangardiste care inflorea in aceeasi
perioada la Paris.

Casa Tzara, Paris, Arh Adolf Loos, 1925


http://static.panoramio.com/photos/large/33628857.jpg
Adevarata capodopera a lui Adolf Loos este insa considerata a fi Casa Muller din Praga,
construita la finalul carierei, in anul 1928,

Casa Muller, Praga. Arh. Adolf Loos, 1928. Foto: http://www.journeyetc.com/wpcontent/uploads/2010/12/Villa-Mueller.jpg

Aceasta este remarcabila nu pentru aspectul exterior, care este deosebit de retinut, ci pentru
modul rational si inovator de gandire a spatiului interior.
Rezolvarea spatiului interior este in viziunea lui Loos o problema de geometrie si
functionalitate, intrucat, spune el, conceptia unei case nu se face in planuri si elevatii ci printro gandire superioara a compunerii si legarii spatiului.
In prezent, arhitectii de pretutindeni sunt educati in universitati in spiritul Raumplan, al
conceptiei general spatiale a cladirii, iar in prezent gandirea spatiala a arhitecturii este mult
mai facila datorita programelor 3D de modelare si vizualizare.

Casa Muller, Arh Adolf Loos. Foto: Macheta


sectionala: http://payload.cargocollective.com/1/3/109266/1414459/section.jpg

Conceptul de Raumplan, adica plan spatial, explicitat pentru Casa Muller.


Sursa:http://1.bp.blogspot.com/92qi_6XwrPo/TZPr54GOWjI/AAAAAAAAABA/a6wCtEanqIo/s1600/VillaMullerSpatial.jp
g

Casa Muller Interior: Sursa: http://www.bdonline.co.uk/adolf-loos-seen-through-thekeyhole/3100078.article


Un alt aspect, adesea asociat Arhitecturii Moderne, insa in nici un caz echivalent cu aceasta,
sunt locuintele sociale sau blocurile, cum obisnuim sa le denumim astazi.
Conceptul de locuinte comasate este unul foarte vechi insa cateva aspecte cum ar fi viziunea
inovatoare a sociologilor, urbanistilor, arhitectilor sau societatii civile din sec XIX si XX
precum si ideile comuniste ale inceputului de secol XX au modificat fundamental ideea de
locuinta burgheza in cea de locuinta proletara.
Paturile burgheziei erau pozitionate la propriu, una peste cealalta, de la saracii de la mansarda
la bogatii de la etajul 1, in toate marile orase vest europene, in sec XIX si inceput de sec XX,
dar comunistii visau la un viitor al oamenilor egali, in care toti indivizii urmau sa dispuna de o
locuinta asemanatoare, daca nu identica, astfel incat sa nu mai fie nimeni privilegiat si nimeni
injosit.
Istoria locuintelor social-comuniste este veche, incepand din Anglia revolutiei industriale, insa
vom prezenta ca exemplificare in acest moment doar Karl Marx Hof din Viena, spre a
exemplifica un caz de tranzitie de la arhitectura burgheza la arhitectura comunista de masa.

Ansamblul Karl Marx din Viena. Arh. Karl Ehn, 1927-1930.


Foto: http://blogs.sfu.ca/departments/humanities-institute/wp-content/uploads/2012/06/fig-2Karl-Marx-Hof1.jpg
Conceptul de pod care uneste comunitatea proletara este unul simbolic, iar ansamblul a fost
intr-adevar construit de fortele politice de centru-stanga, Partidul Social Democrat din Austria
interbelica, fiind populat cu simpatizanti de stanga, drept care a fost bombardat ulterior de
fortele fasciste. In prezent, statul Austriac, impartial, l-a restaurat, fiind considerat parte
integranta din istoria si cultura tarii si ansamblul functioneaza in continuare cu succes ca
imobil de apartamente.
SCOALA GERMANA BAUHAUS
In perioada interbelica, in Germania apare o scoala foarte noua si puternica de design si
arhitectura. Bazele scolii Bauhaus au fost date de industria germana care devine lider de piata
in domeniul mecanicii fine si dezvoltarii de noi tehnologii de fabricatie.
Studentii scolii Bauhaus erau in acelasi timp si ucenici, si muncitori executanti, si designeri,
dar bineinteles, si artisti. Ei erau la curent cu toate noile tehnologii din domeniul industrial si
al constructiilor si o mare parte din timp si-l petreceau incercand sa creeze noi obiecte utile,
casnice, de mobilier sau sa aduca imbunatatiri substantiale celor existente, sau sa reduca
pretul de fabricatie, sau sa creeze spatii si constructii utilizand ultimele produse de top ale
industriei germane. O parte dintre absolventi erau angajati direct de patronii din industriile
spre care se specializasera insa o parte au devenit designeri industriali, arhitecti de interior sau
chiar arhitecti generalisti.
Scoala Bauhaus beneficia nu doar de sali de curs ci si de ateliere proprii de creatie, unde
viitorii designeri isi creau pe cont propriu prototipurile, imbunatatindu-le si adaptandu-le
specificatiilor liniei de productie.
Liniile designului si arhitecturii de la Bauhaus sunt unele rationaliste iar arta acestora
era profund inspirata de arta Moderna.
Initial scoala a fost fondata la Weimer de catre un arhitect, Walter Gropius, in 1919, insa
scoala nu avea o sectiune distincta de arhitectura, toate disciplinele artei, designului si
arhitecturii fiind practicate fara discriminare de catre studenti. Cladirea beneficia de o
suprafata vitrata neobisnuita, inspirata de vitrajele din industria de mecanica fina si de
armament, unde precizia de executie era foarte importanta.

Universitatea Bauhaus Weimar, primul sediu, construit in 1919 de Arh. Beldian Henry van
del Velde. Foto: http://www.weimar-city-park.net/images/weimar_5_large.jpg + edit
Ulterior, Bauhaus isi construieste un nou sediu, la Dessau, unde va activa intre anii 1925-1932
fiind condusa de 3 directori diferiti, toti arhitecti: Walter Gropius, Hannes Mayer si Mies van
der Rohe.
Sediul de la Dessau este reprezentativ pentru modul de gandire estetic si functional de la
Bauhaus.

Sediul de la Dessau al Bauhaus. Arh. Walter Gropius, 1925


Sursa: http://www.pinterest.com/pin/500251471080390331/

In compozitia de ansamblu se disting clar mai multe volume paralepipedice, avand fatade
realizate in tipologii diferite. Deoarece functiunea din interior este una diferita in fiecare corp
de cladire, bineinteles ca si imaginea formala se adapteaza fiecarei functiuni. Conceptul,
enuntat de Louis Sullivan, arhitect american al anilor 1890-1900: Form follows function
este preluat si de Gropius precum si de alti arhitecti europeni, constituindu-se ca baza a
Functionalismului european.
Bineinteles, sediul Bauhaus de la Dessau, in afara de designul inovator si rafinat integreaza
ultimele tehnologii ale anilor 30, cum ar fi peretele vitrat, structura in cadre de beton armat si
acoperisul de tip terasa. Peretele vitrat, numit astazi perete cortina, era folosit in industria
aeronautica si a fost pentru prima oara integrat in arhitectura civila. Betonul armat fusese de
cateva decenii introdus in arhitectura civila, insa la Bauhaus pentru prima oara arhitectura nu
ascunde natura structurii ci o pune in valoare. Iar acoperisul de tip terasa, o tehnologie foarte
avansata pentru epoca respectiva, permite o volumetrie mai simpla a cladirii, lipsita de
acoperisul traditional.
Pentru neinitiatii in arhitectura, chiar si decenii mai tarziu, lipsa cornisei si a acoperisului la o
cladire a constituit indicatorul simplist dupa care acestia se ghidau spunand despre o cladire
ca este in stil Modern. Si acesta observatie era foarte corecta, insa nu terasa este singurul
atribut al arhitecturii moderne.

Sediul de la Dessau al Bauhaus. Arh. Walter Gropius. 1925. Sursa


foto:http://en.wikipedia.org/wiki/Bauhaus#mediaviewer/File:Bauhaus_Dessau,Gropiusallee.jp
g + edit

Sediul de la Dessau al Bauhaus. Foto: http://www.ronenbekerman.com/bauhaus-at-dessau-bywalter-gropius/


Constructia sediului scolii Bauhaus de la Dessau a fost un moment foarte important in
arhitectura sec XX, deoarece a reprezentat un exemplu clar de urmat pentru toti arhitectii care
intelegeau sa foloseasca noile tehnologii intr-o arhitectura potrivita acestora si care le putea
pune in valoare.

Casa lui Walter Gropius din SUA, 1938. http://richard-schooler.net/2004/IMG_1739.jpg

Casa arhitectului Walter Gropius din SUA, 1938. Foto: http://irwinmiller.com/blog/wpcontent/gallery/walter-gropius-house/irwinblog-gropius-house-4.jpg


Un alt arhitect care a facut cariera la Bauhaus a fost Mies van der Rohe. Acesta si-a inceput
cariera artistica fiind necalificat in domeniul constructiilor insa intelegerea sa asupra meseriei,
inteligenta si cultura artei moderne i-au permis rapid sa iasa in evidenta, sa termine scoala
Bauhaus de care a si ramas atasat, fiind numit in cele din urma director.
Germania si scoala Bauhaus ii acorda lui Mies van der Rohe, chiar si in lipsa unui portofoliu
de lucrari ca arhitect, sarcina de a proiecta si executa Pavilionul Germaniei la Expozitia
Internationala de la Barcelona din 1927. Germania trebuia sa isi etaleze avansul sau
tehnologic, sa impresioneze vizitatorii si sa incerce sa vanda si niste produse locale.
Spre socul vizitatorilor, pavilionul german consta doar in niste pereti subtiri si o placa de
beton armat la fel de subtire sprijinita pe acestia si pe cativa stalpi metalici filiformi.

Pavilionul de la Barcelona Mies van der Rohe, 1927


Foto: https://lh6.googleusercontent.com/kznu6Amw2ks/TYfOGPnqF_I/AAAAAAAAAj0/mfvvf0OTbXE/s1600/IMG_2966.JPG
Inchiderea se facea, in mod la fel de neasteptat, nu prin usi, nu prin tocarie de lemn, nu prin
geamuri, ci printr-un perete continuu de sticla clara, in placi mari si fara nici o distorsiune.

Pavilionul de la Barcelona Arh Mies van der Rohe


Designul bazat pe peretele surprinzator la acea data din sticla era menit sa sublinieze
suprematia industiriei optice germane de precizie, dominata de Zeiss, Leica, Rollei dar si alte
companii.

Foto: http://ajalden.files.wordpress.com/2010/03/img_6112.jpg
Consola de beton armat, aflata in consola de colt era de asemenea un element socant in anii
30 iar vizitatorii paseau cu reticenta sub placa de beton armat. Performanta structurala era de
natura sa simbolizeze suprematia ingineriei germane.

Pavilionul de la Barcelona. Foto: https://1stbar.files.wordpress.com/2010/05/barcelona-day-1154.jpg


Designul lui Mies van der Rohe pentru Pavilionul de la Barcelona este revolutionar in sensul
in care prin acesta este negat insasi conceptul de constructie traditionala, alcatuita din camere
definite de colturi, pereti de zidarie si iluminata de ferestre si cu acces prin usa. Prin contrast,
Pavilionul de la Barcelona era o constructie fara camere, fara colturi, fara usi si ferestre in
sensul obisnuit al acestora.

Pavilionul de la Barcelona Macheta cu placa acoperis scoasa


Foto: https://vincentloy.files.wordpress.com/2010/10/dsc00078.jpg

Pavilionul de la Barcelona, imagine interioara cu fotoliile design Mies van der Rohe.
Foto: https://yoavweiss.files.wordpress.com/2010/10/img_5293.jpg

In ciuda simplitatii constructiei, aceasta a impresionat vizitatorii, iar produsele oferite spre
vanzare, celebrele fotolii Mies van der Rohe, au fost comercializate in numar mare, mai ales
in anii 50 si 60 in SUA dar au fost copiate de asemenea in URSS si alte state ale lumii.
In prezent (in anul 2015), drepturile de proprietate industriala sunt in continuare obiectul unor
litigii intre corporatii americane si procese in instanta, intrucat miza este in continuare una
considerabila, designul Mies van der Rohe fiind in continuare vandut extraordinar de bine pe
piata in orice colt al lumii.
Mies van der Rohe si-a asumat mai tarziu rolul de conducator la Bauhaus-ului, incercand
depolitizarea scolii germane de arhitectura dupa ce predecesorul sau, Meyer, o transformase
intr-o fortareata a Comunismului.
Mies van der Rohe a organizat un concurs-demonstratie de arhitectura Moderna, sub pretextul
construirii unui cartier inovator din punct de vedere urbanistic si arhitectural pentru expozitia
de la Stutgard din 1927.
Experimentul, cunoscut sub numele de Weissenhof Estate, presupunea invitarea putinilor
arhitecti europeni capabili sa proiecteze in stil modern, fiecare dintre acestia trebuind sa
proiecteze o casa Moderna.

Cartierul Weissenhof (Estate), 1927


Arhitectii invitati au realizat cateva lucrari interesante, insa cea mai titrata lucrare ii apartine
lui Charles-douard Jeanneret-Gris cunoscut mai bine sub numele de Le Corbusier.
Lucrarea lui Le Corbusier este cea din prim planul imaginii alb negru de mai sus, fiind o casa
alungita in forma de lama dreptunghiulara.

Locuinta proiectata de Le Corbusier la Weissenhof Estate/Stuttgard, 1927.


Foto: http://presse.stuttgart-tourist.de/img/x/b/a/w/u/e/b/d/weissenhof-estate.jpeg
Aceasta locuinta frapeaza din punct de vedere structural si compozitional-masic.
In arhitectura, exista un cod dupa care oamenii lectureaza cladirile: alb inseamna materie
minerala, piatra sau beton, materie grea. Negru inseamna element structural linear, la origine
lemn insa mai nou posibil si metal. Golul sau zona umbrita inseamna o slabire a structurii, o
strapungere intre interior si exterior. In arhitectura clasica, toate aceste notiuni sunt folosite
logic, judicios, armonios, insa Le Corbusier, in mod voit si asumat, le foloseste invers decat
este normal.
Efectul vizual este unul dramatic tocmai pentru faptul ca intreaga compozitie este una ilogica
structural, neeconomica, nerecomandata de ingineri, atipica, neconforma traditiei, si totusi,
inexplicabil, foarte atragatoare si obsesiva.
Ca ori ce creatie artistica, aceasta este supusa interpretarilor subiective, iar acestea sunt dintre
cele mai diverse, de la o ironie a legilor arhitecturii clasice, la o demonstratie a posibilitatilor
noii arhitecturi, pana la ideea de disectie a formei pentru a cerceta profunzimile anatomice ale
arhitecturii.

Le corbusier foloseste aceeasi formula compozitionala pentru a realiza o casa de plan cvasipatrat, de aceasta data la Paris, cunoscuta publicului sub numele de Vila Savoye.

Vila Savoye, aproape de Paris. Le Corbusier, 1929. Foto: Pascal Lemaitre


link: http://www.hotelswelove.com/wp-content/uploads/2013/05/villa-savoye-1_pascallemac3aetre.jpg

Interior la Vila Savoye. Foto: http://www.architecturalreview.com/Journals/2012/01/31/t/p/v/047A_KC_LECORBUSIER_04312_1.jpg


Vila Savoye este o locuinta de lux a anilor 30, iar comanda si valoarea investitiei denota o
maturizare a Arhitecturii Moderne, pana atunci aflata in faza mai mult experimentala.
Le Corbusier aplica formula sa de fatada consacrata de la Weissenhof insa trama (axele
constructiei) este patrata, de 44 deschideri generoase. Structura este de beton armat, cu stalpi
nepermis de zvelti dupa standardele actuale, fiind proiectata doar gravitational.

Insa, bineinteles, compozitia sfideaza gravitatia, artistul dorind sa evidentieze relatia de


respingere si contrast intre masa de beton, rezultat al tehnologiei, si pamant, element natural,
comun.
Le Corbusier, care avea talent verbal, literar si chiar oratoric, precum si o personalitate
puternica, reuseste sa convinga publicul in favoarea noii Arhitecturi Moderne, devenind
ulterior protector si parinte spiritual al acesteia, iubit si apreciat in anii 50-60 si foarte
criticat ulterior.
Poate cea mai importanta lucrare a lui Le Corbusier este un experiment situat la granita intre
arhitectura si urbanism. Le Corbusier a incercat sa revolutioneze ideea de locuinta colectiva
sau ceea ce numim astazi bloc de locuinte.
Ideea, mult mai veche, din sec al XIX i-a apartinut initial lui Charles Fourier care a incercat
pe atunci sa construiasca un ansamblu de locuinte foarte eficient din punct de vedere al
investitiei, dotat cu toate facilitatile de care putea beneficia o comunitate de oameni cu
venituri medii, spre a le face viata mai buna si a fi de asemenea tratati in mod egal. Fourier
visa sa creeze reteta echitatii sociale prin arhitectura si apoi sa o imparta tuturor, in lume.
Acelasi concept l-a avut si Le Corbusier cand a conceptul ansamblul lui grandios de locuinte
si facilitati comasate intr-o singura cladire.
Le Corbusier l-a denumit Unite DHabitation, traductibil in 2 moduri: Unitate de locuit sau
Unitatea locuirii.
Astfel de unitati de locuit s-au construit in mai multe locuri din Europa, cea mai titrata fiind
cea de la Marsilia, cunoscuta si sub numele de Cite Radieuse.

Cite Radieuse. Marsilia. Le Corbusier. Foto: http://2.bp.blogspot.com/asEtzeuDAyU/T3qKQa_Q3XI/AAAAAAAAN4Q/tOFguY7TtXk/s1600/Le_Corbusier_Cite


%25CC%2581_Radieuse_Marseille_1.jpg

Cite Radieuse Arh. Le Corbusier Sectiune transeversala. Dreapta: Fotografie din 1950 din
momentul executiei structurii de beton armat.

Cite Radieuse, Marsilia. Plan. Se observa impartirea structurii in tronsoane. Structura planului
curent este de tip fagure.
Cite Radiouse era un oras in sine, avand 337 de apartamente si fiind proiectat pentru a facilita
viata a 1600 de indivizi. In afara de apartamente, Cide Radiouse contine culoare de circulatie,
mici magazine, un teatru/cinematograf, gradinita cu piscina pe terasa, cresa, scoala cu sali de
clasa, o zona de hotel precum si numeroase spatii tehnice.

Cite Radieuse Holul de intrare. Foto: http://www.moderndesign.org/2012/04/le-corbusiercite-radieuse-marseille.html


Ceea ce a creat Le Corbusier pentru Cite Radiouse si toate celelalte unitati de locuit a
constituit sursa de inspiratie pentru arhitectii anilor 60 din zeci de tari, din Brazilia pana in
India si din Romania pana in Algeria.

Le Corbusier a imaginat o arhitectura sociala, apolitica, universala, bazandu-se pe ideea


individului standard si a unei retete de viata identice pentru toti indivizii standard considerati.
In lipsa altor metode mai stiintifice, arhitectura de locuit a lui Corbusier a fost adoptata peste
tot acolo unde traditia tarii respective sau conservatorismul local nu s-au opus suficient.
In mod special, statele in dezvoltare sau cele devastate de razboi, presate de necesitatea de a
isi dezvolta rapid orasele si a oferi posibilitatea facila de achizitie a unei locuinte clasei de
mijloc, au adoptat fara nici o retinere conceptul de Unite DHabitation, insa aproape
intotdeauna, la o scara mai modesta, cu finisaje mai slabe, cu arhitecti de un calibru mai mic
sau pur si simplu adoptarea noii arhitecturi functionaliste a blocurilor s-a facut simplist,
limitandu-se la a copia si simplifica inventia lui Le Corbusier.

Cite Radieuse Interior: Foto: http://www.moderndesign.org/2012/04/le-corbusier-citeradieuse-marseille.html


Prin comparatie cu blocurile comune pe care le stim cu totii, din Romania Socialista, Cite
Radiouse pare si acum un bloc de lux, o utopie fascinanta si totusi un pic cam prafuita.

Cite Radieuse Clubul gradinita de pe terasa si


piscina. http://www.moderndesign.org/2012/04/le-corbusier-cite-radieuse-marseille.html

Cite Radieuse clubul copiilor de pe terasa, atunci si acum.


Foto: http://blogs.artinfo.com/objectlessons/2013/04/16/le-corbusiers-cite-radieuse-opens-anew-rooftop-art-space-in-june/ si http://the189.com/wordpress/wpcontent/uploads/2013/07/Le-Corbusiers-Cite-Radieuse-into-MAMO-by-Ora-Ito-3.jpg

Apartamentele pe 2 etaje de la Cite Radieuse. Perspectiva sectionala.

Apartament pe 2 nivele la Cite Radieuse. Fotografie de arhiva din anii 60 vs apartament


redecorat, in prezent. Foto: http://www.journalduloft.com/wp-content/immobilierloft/2009/10/loft-le-corbusier-salle-a-manger.jpg

Planul unui apartament la Cite Radieuse. Plan sectional prin etajul de sus.

Coridorul de acces la apartamente (din 3 in 3 etaje) de la Cite Radieuse. Foto: Martijn van
Gameren @ Flikr link:https://www.flickr.com/photos/martijnvg/6832715820/

Sali de clasa la Cite Radieuse. Foto: http://img.over-blogkiwi.com/0/55/72/50/20140730/ob_86de2d_juillet-013.jpg


Functionalismul, curent de gandire care a dominat urbanismul si arhitectura mijlocului sec
XX, isi are radacini mai vechi insa nu a fost probabil nicicand mai pregnant ca in creatia lui
Le Corbusier.
Functionalismul viza bineinteles, la o scara mult mai stiintifica, conceptul antic de Utilitas,
descris de Vitruvius in antichitate. Utilitatea cladirii se dorea maximizata in raport cu
investitia. De aceea, arhitectii functionalisti, inca de la Bauhaus, au folosit aceleasi procedee
de eficientizare a spatiilor interioare pe care le folosisera deja proiectantii de vapoare, de
vagoane de tren si chiar si de avioane de pasageri. Astfel, asa cum nici in mijloacele de
transport in masa nici un cm patrat nu era irosit inutil, la fel, si arhitectii, proiectau cu mare
atentie locuintele de masa, planurile acestora, spre a nu irosi nici un mentru patrat de spatiu
construit.
Le Corbusier, printre altii, extinde ideea de la arhitectura la urbanism si face o demonstratie:
un orasel traditional, cu case, curti, stradute, se intindea pe aproximativ 1km patrat avand
undeva sub 2000 de locuitori. Toata suprafata era complet construita, cu foarte putina
vegetatie. Unite DHabitation, cum era si Cite Radieuse, gazduia tot aproape de cifra de 2000
de locuitori, in schimb suprafata de 1km patrat putea fi lasata verde, naturala, nealterata, si
astfel, locuitorii puteau beneficia de oxigen, un mediu nepoluat, placut, in apropierea unitatii
de locuit.

Cite Radieuse vedere aeriana cu contextul urban sau mai degraba lipsa oricarui context
urban.
Le Corbusier propunea astfel un nou mod de viata pentru oameni: sa fie cu totii la fel, indivizi
standard, sa locuiasca intr-un apartament aproximativ la fel, avand aceeasi suprafata
demonstrat fiind ca este suficienta, si sa locuiasca intr-un bloc la fel cu cel vecin, intr-un
cartier compus din multe blocuri la fel, caci bineinteles, formula gasita de el era cea mai buna.
In viziunea sa, Terra urma sa devina o matrice de unitati de locuire in scurt timp iar viata intrun oras traditional avea sa fie doar o amintire.
Acest mod de gandire nu s-a concretizat caci, bineinteles, ipoteza initiala a functionalismului
nu este absoluta, indivizii nu sunt standard, si nici identici intre ei, si nici nu isi doresc
vreodata sa fie incartiruiti in vreo matrice de locuire.
Le Corbusier, intr-un moment inexplicabil al carierei sale, propune demolarea Parisului si
inlocuirea acestuia cu blocuri standard. Numele proiectului era Plan Voisin si bineinteles,
oamenii de rand au fost cei care au facut presiuni pentru oprirea acestui proiect care ar fi fost
dezastruos pentru Paris.

Plan Voisin pentru Paris. Autor: Le Corbusier. In stanga se vede Louvre pe plan, colt in colt cu
cel mai din stanga bloc.
Dupa al II-lea Razboi Mondial, Franta a construit mii de blocuri inalte de locuinte, identice,
bine dotate, in cartiere croite functional. In cel mai scurt timp acestea s-au golit rapid de
rezidenti francezi autentici, devenind ghetouri, drept care au fost evacuate si demolate chiar
de autoritati.
Gandirea functionalista se mai utilizeaza si in prezent in proiectarea anumitor tipuri de cladiri
cu functiuni complexe cum ar fi mall-urile, centrele culturale, baze militare, insa aceasta
trebuie folosita nuantat si cu discernamant caci, bineinteles, istoria ne-a demonstrat ca
generalizarea functionalismului este gresita la fel cum este si uniformizarea arhitecturii.
Tot istoria ne-a demonstrat ca omul isi doreste sa locuiasca daca se poate cat mai aproape de
sol si nu accepta sa locuiasca intr-un apartament decat daca nu are o alta solutie financiara. Si
tot istoria ne-a demonstrat ca ori ce individ, indiferent de rasa, educatie, intelect, doreste dupa
un timp sa fie diferit de ceilalti si sa-si modeleze mediul inconjurator si locuinta dupa
propriile dorinte, idei, toane.
Din pacate, arhitectura functionalista a continuat in Romania si unele tari comuniste pana in
1989, aducand nefericire pe termen lung indivizilor, in timp ce in zona occidentala a fost
combatuta si inlaturata incepand din 1965, odata cu Carta de la Venetia.
Dupa episodul Plan Voisin, arhitectul Le Corbusier nu a mai fost bine primit in Franta, el
continuandu-si cariera in tari cum ar fi India.
ARHITECTURA AMERICANA IN PRIMA PARTE A SEC XX
Spre deosebire de Europa, Statele Unite aveau o istorie mult mai scurta si ideile foarte
radicale ale avangardelor nu prind decat la New York, acesta fiind un caz izolat.

Chiar daca ingineria americana a fost de calibrul celei europene, cererea clientilor din punct
de vedere al arhitecturii s-a indreptat exclusiv catre o arhitectura eclectica sau cel mult in stil
Art Nouveau, combinata uneori cu elemente traditionale sau locale.
Primul arhitect cu adevarat inovator, deschizator de drumuri in arhitectura americana a fost
Frank Lloyd Wright. Acesta a invatat arhitectura la firma Adler & Sullivan si pentru o vreme
a fost mana dreapta a arhitectului Louis Sullivan.

Casa Robie, Arh. Frank Lloyd Wright.


Foto: http://classconnection.s3.amazonaws.com/741/flashcards/486741/jpg/lecture_07_img_4
4.jpg
Frank Lloyd Wright s-a specializat in proiectarea de case unifamiliale pentru beneficiari
instariti insa in afara de arhitectura avea si alta afacere, ca dealer de arta Japoneza. Incepand
din 1905 viziteaza Japonia pentru a procura printuri japoneze, la mare cautare pe piata
colectionarilor din SUA si intra in contact cu cultura japoneza.
In arhitectura japoneza, Wright descopera geniu, simplitate si functionalitate, realizate cu
mijloace mult mai modeste decat cele ale tehnologiei europene insa cu nimic mai prejos ca si
rezultat artistic si functional.
Frank Lloyd Wright isi proiecteaza casele asemeni celor japoneze, cu acoperisuri in console
mari, cu panouri glisante, cu tocarie de lemn foarte precisa, insa aplica in acelasi timp
elemente decorative rezervate, geometrice, Art Nouveau, foloseste betonul armat, si alte
materiale mai comune cum ar fi caramida si caramida decorativa.

Casa Willits. Arh. Frank Lloyd Wright.


Foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c1/Ward_Winfield_Willits_House_(
8702672773).jpg
Stilul lui Frank Lloyd Wright este cunoscut sub numele de stilul Prairie, casele sale fiind
amintite in romana ca fiind casele preeriei. Bineinteles ca nu au nici o legatura cu preeria,
fiind construite in oras in marea lor majoritate.
Mai tarziu, in cariera sa, Frank Lloyd Wright adopta partial ideile arhitecturii moderne din
Europa si fuzionandu-le cu propriul stil, realizeaza o casa remarcabila, Casa de pe Cascada,
considerata a fi una dintre cele mai impresionante case construite vreodata.

Casa de pe cascada. Arh. Frank Lloyd Wright. 1935.


In afara de locuinte Frank Lloyd Wright a mai realizat o foarte importanta lucrare pentru
cultura americana, muzeul de arta Moderna Guggenheim din New York. Fiind realizat intr-o
perioada mai tarzie fata de Modernismul european al anilor 30, Muzeul Guggenheim
foloseste arhitectura curba a betonului armat, procedeu specific Expresionismului insa istoricii
sunt rezervati in a cataloga aceasta constructie ca apartinand unui anumit gen arhitectural.

Spirala conica, asemeni unei tornade este un element unic de imagine insa are o logica
functionala, caci vizitatorii urca mai intai cu liftul dupa care parcurg in sens descendent, la
vale, galeria de arta Moderna.

Muzeul Guggenheim din New York. Arh. Frank Lloyd Wright. 1943-1959
STILUL INTERNATIONAL
Stilul international este stilul corporate, al cladirilor sediu de corporatie, cu pereti cortina si de
forma cvasi-paralepipedica.
Seagram corporation isi construieste la New York un zgarie-nor in anul 1958 insa spre
deosebire de toti zgarie norii din New York, in stil Art Deco, cladirea Seagram rupe traditia.
Daca toti zgarie-norii de pana atunci aveau sau o arhitectura eclectica, specifica scolii de la
Chicago, fie o arhitectura decorativa, cu un varf sofisticat, cu retrageri succesive spre partea
superioara asemeni unui creion bine ascutit, cladirea Seagram este perfect dreptunghiulara,
destul de inalta, avand 35 de etaje, si bineinteles, inchisa cu placi mari de sticla, de inaltimea
unui etaj, dispuse pe un schelet metalic.

Fatada cortina Seagram Building. Arh Mies van der Rohe, New York, 1958

Solutia nu era una noua, caci la scoala Bauhaus fatadele erau identice, de sticla, si nici
arhitectul nu era unul strain acestui sistem, fiintca era vorba chiar de faimosul Mies van der
Rohe, fost director la Bauhaus, acum imigrat politic in Statele Unite, cetatean american si
proprietar de firma de proiectare in arhitectura.
In echipa cu mai tanarul Philip Johnson, Mies van der Rohe scrie din nou istorie, intrucat in
termen de cativa ani, toate corporatiile din New York, Statele Unite si apoi din lume, aleg sa
isi construiasca zgarie nori paralepipedici, cu fatade cortina, intrucat aceasta solutie le asigura
un maxim de lumina in spatiile de lucru de tip open office.

Zgarie-norul Seagram Corporation New York, 1958, Arh. Mies van der Rohe.
In imaginea de mai sus se observa cum toti zgarie-norii inconjurand mai vechiul Seagram
Building au fost construiti tot in Stil International.
Turnurile gemene din New York au fost construite de forma paralepipedica, in stil
International, in jurul anului 1970, chiar daca nu s-a folosit fatada cortina.
In imaginea aeriana asupra New York-ului de mai jos se observa ca majoritatea zgarie-norilor
sunt in Stil International, de forma paralepipedica

Imagine aeriana asupra New York-ului. Se observa ca majoritatea zgarie-norilor sunt in Stil
International, de forma paralepipedica. Foto:http://imagesking.com/wpcontent/uploads/2014/02/new_york_skyline.jpg
La Tokyo, spre exemplu total arbitrar, in alta cultura, alt regim seismic, cladirile corporate
arata identic, ceea ce ne demonstreaza uniformizarea si internationalizarea arhitecturii de
birouri in spatiul Capitalist.

Imagine aeriana in Tokyo. Foto: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1218177


ARHITECTURA STALINISTA
Dupa instaurarea Cortinei de Fier, regimul dictatorial al lui Stalin s-a folosit, asemeni lui
Hitler, de o arhitectura imperiala, clasica, facila, spre a isi exprima puterea asupra maselor.
La fel cum Hitler a distrus scoala germana Bauhaus de Arhitectura Moderna, la fel Stalin a
distrus arhitectura Constructivista si Moderna din Rusia, in favoarea unei arhitecturi

nenaturale pentru aceasta perioada istorica, nepotrivita cu noile tehnologii si structuri de beton
armat, dar totusi impusa cu forta de la centru de regimul totalitar.

Universitatea de stat din Moscova. Arhitectura stalinista.


Foto: http://www.tiwy.com/wallpapers/moscu/moscow_state_university_1024.jpg
Romania, ca si toate celelalte state din imperiul Sovietic, a trebuit sa se conformeze directivei
de la centru, executandu-si in miniatura o clona formala a simbolului puterii de la Moscova,
Universitatea de stat din Moscova. Clona Romaneasca era mai modesta ca dimensiuni insa
atent gandita ca un centru de propaganda si intoxicare comunista. A purtat numele de Casa
Scanteii, deoarece Scanteia fusese un ziar comunist mai vechi, manifest al comunistilor
autohtoni, inca din perioada interbelica, care oricum au fost in mare parte inlaturati si ei din
sistem.

Casa Scanteii din Bucuresti. Fotografie de inainte de Revolutie. In prim plan este statuia lui
Lenin. http://www.otopeniro.ro/assets/clients/public/image/Orasul%20Otopeni/1986-1989piata%20presei%20(casa%20scinteii).jpg
Arhitectii au fost siliti sa imagineze situatii ridicole in unele cazuri, de constructii P+5-P+10
decorate stangaci cu arhitectura clasica. In unele cazuri, acestia au reusit totusi sa se achite
onorabil de obligatiile impuse, generand o arhitectura acceptabila dar in nici un caz demna de
vreo lauda.

Cladiri Staliniste in fostul Imperiu Sovietic. Dreapta: Gara din Kharkov.


Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kharkov_train_station.jpg
URSS-ul a renuntat de abia in jurul anilor 60 la aceasta arhitectura totalitara, cand dupa
decesul lui Stalin au urmat alti lider mai echilibrati mental, insa din pacate a urmat un
modernism tarziu, de asemenea fortat si impus de la centru, in perioada in care modernismul
tocmai expirase in vestul Europei.
Concluzii:
Arhitectura Moderna din sec XX, referita in zilele noastre ca Modernism, este o creatie a
Europei anilor 1925, in frunte cu scoala germana, Bauhaus.
Premizele Modernismului se regasesc in arta avangardelor, arhitectura Austriei si Cehiei
interbelice, avansul tehnologic si schimbarile sociale, de mentalitate si a gustului elitelor
asupra artei si arhitecturii.
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, Arhitectura Moderna si cea Functionalista isi gasesc
aplicabilitate pe scara larga in reconstructia zonelor devastate dar si in creerea accelerata,
artificiala, de noi orase.
Functionalismul poate oferi niste unelte de lucru utile arhitectilor in anumite cazuri insa pana
la un punct. Istoria ne-a demonstrat ca in cazul locuirii uniformizarea prea puternica utilizand
doar solutiile cele mai economice posibil duce la refuzul oamenilor de a accepta aceste
locuinte si caderea valorii imobiliare a acestora.
Arhitectura Americana si-a urmat propria cale, adoptand cu selectiv si cu circumspectie
valorile Modernismului European.
Odata cu internationalizarea afacerilor, pentru cladirile de birouri s-a internationalizat si
standardizat si arhitectura acestora, sub forma de zgarie nor paralepipedic, cu fatada vitrata
generos sau total.
In zona de influienta a URSS-ului, politica dictatoriala a lui Stalin a facut foarte rau
arhitecturii, tragand-o cu zeci de ani in urma si nelasand-o sa se dezvolte natural, in
concordanta cu nevoile si gusturile estetice ale oamenilor.

Mostenirea Arhitecturii Moderne


in curs de scriere
Dupa cum am aratat in cursul trecut, Arhitectura Moderna a reprezentat o schimbare totala de
directie in practica arhitecturii, peste tot in lumea civilizata.
Desi primul val de arhitecti moderni erau artisti in adevaratul sens al cuvantului care stiau sa
imbine noile tehnologii in arhitectura lor, a 2-a generatie de arhitecti moderni, care au absolvit
universitatile dupa 1930, au fost cei care au construit in mod foarte stiintific si uniform dupa
al 2-lea razboi mondial, avand o mai slaba inclinatie artistica si o mai puternica inclinatie
analitica si chiar stiintifica.
Acesti studenti au fost indrumati spre a respecta cu strictete retete de arhitectura, creativitatea
fiindu-le partial ingradita.
Aceste retete de arhitectura, emise de diverse organizatii, colective de proiectare, foruri, sau
alte persoane influiente sau organizatii cu denumiri pompoase au fost finantate in multe cazuri
de stat.
Statele, mai ales cele din Europa, au incercat sa isi eficientizeze astfel la maxim resursele
pentru a obtine maximum de efect, mai ales in efortul de reconstructie a locuintelor sau
industriilor, dupa razboi.
Eficienta era cuantificata in mod foarte stiintific, iar pentru o cladire de un anumit tip s-au
identificat sute de indicatori, reguli si scheme functionale optime.
Din punct de vedere istoric, primii pasi in directia standardizarii si normarii din arhitectura a
fost facut tot de Germania.
Industria germana beneficia inca de la inceputul sec XX de standarde. Standardele erau
standarde de piese, de calitate, tehnologice, de tolerante si orice alte aspecte cuantificabile
care apareau in industrie. Standardele permiteau colaborarea fabricilor si a agentilor
economici in toate etapele, pana la obtinerea si vanzarea produsului finit. Respectarea
standardului in fiecare etapa de executie garanta calitatea finala a produsului.
Normarea a fost un concept care la origini desemna norma de lucru a unui muncitor, adica o
cantitate normala de manopera per unitatea de timp pe care muncitorul trebuia s-o realizeze
zilnic pentru a isi primi salariul. Insa a fost extins imediat la norma de lucru a unei masini,
linii de productie, fabrici si chiar si a unei cladiri de ori ce tip. Spre exemplu un bistro la Paris
avea o norma de clienti data de numarul de scaune, insa in functie de acestea erau normate si
zona barului, bucatariei, grupuri sanitare, personal, spatii de circulatie printre mese, calitatea
finisajelor, modul de deschidere a usilor.
Totul putea fi astfel normat pentru functionarea optima a unei cladiri.
Prin normare putem intelege astfel definirea parametrilor normali ai unei cladiri. Respectarea
normativului in mod teoretic garanteaza buna functionare a acesteia si o buna eficienta a
investitiei. In general normarea se face in functie de numarul de utilizatori, tipul cladirii si
functionalitatea acesteia. Normarea defineste situatia normala la o anumita data, nefiind
valabila pentru o perioada indefinita de timp. Viitorul aduce intotdeauna schimbari, iar dupa o
perioada situatia normala ar trebui reconsiderata si normativul adus la zi.
La Bauhaus, profesorii si arhitectii asociati au incercat sa normeze principalele tipuri de
cladiri si spatii.
O carte de real succes, acceptata cu entuziasm pentru o lunga perioada de timp a fost
Manualul Arhitectului cunoscuta in Romania si sub numele de Neufert.

Neufert editia in lb Romana Ed Alutus coperta


Ernst Neufert a fost un arhitect german care a absolvit Bauhaus si a lucrat cu Walter Gropius
la mai multe proiecte de arhitectura moderna, inclusiv la proiectarea sediului celebru de la
Dessau.
Pentru o proiecta eficient cladirea de la Dessau, Neufert a strans in mod foarte meticulos o
cantitate impresionanta de date referitoare la functionarea atelierelor de creatie pentru
studenti, a salilor de clasa, caminelor, zonelor de intalnire, salii de mese, circulatiilor,
gabaritelor necesare, iluminarii, volumului de aer respirabil, numarului de grupuri sanitare

necesar etc. Ulterior Neufert isi extinde dupa aceeasi metoda domeniul de studiu pentru toate
categoriile de constructii, alcatuind o baza de date pentru a servi procesului de proiectare in
arhitectura.
Toate aceste data au fost publicate in Manualul Arhitectului, insa trebuie precizat
ca anumite editii cum a fost cea in limba engleza au circulat sub numele mult mai edificator
de Datele Arhitectilor / Architects Data.
Indiferent de titlu, aceasta colectie de date, imbunatatita periodic si in prezent, este cunoscuta
tuturor arhitectilor din Romania si nu numai sub numele simplu de Neufert.
Cartea lui Neufert este edificatoare si preferata de arhitecti intrucat este bazata pe desene,
cuantificatorii fiind astfel usor de inteles si urmarit de catre arhitecti care nu au inclinatie si
nici timp sa lectureze pasaje stufoase de text.

Normarea obiectelor de mobilier sau sanitare in desenul tehnic de arhitectura cf Neufert/2003

Normarea obiectelor de mobilier in desenul tehnic de arhitectura cf Neufert/2003

Desenul conventional al usilor cf Neufert


Neufert, in cartea sa face o compilatie foarte utila a tuturor standardelor germane privind
desenul de arhitectura, planurile, sistemul de linii si hasuri, simbolurile, cotarea, pozitionarea
pieselor desenate pe plansa precum si multe alte aspecte necesare desenarii planurilor de catre
arhitecti dar si lecturarii acestora de catre celelalte specialitati cum ar fi inginerii structuristi,
de instalatii, executanti etc.

Desenarea scarilor si cotarea conventionala a elementelor caracteristice ale acestora, cf


Neufert

Hasuri standard pentru reprezentarea materialelor in sectiuni, detalii sau planuri sectionale, cf
Neufert / DIN (Deutsches Institut fr Normung)
Informatiile date de Neufert nu se opresc doar la sectiunea de arhitectura ci trateaza de
asemenea simbolica si redactarea proiectelor de instalatii, intrucat rolul arhitectului este de
obicei dublu, de proiectant al sectiunii de arhitectura dar in acelasi timp si de sef de proiect,
capabil sa inteleaga si sa armonizeze proiectarea celorlalte specialitati.

Standardizarea simbolurilor pentru instalatii electrice exemplu de plan instalatii electrice cf


Neufert
O alta tendinta importanta a arhitecturii functionaliste, foarte bine pusa in evidenta in cartea
lui Neufert este studiul atent al dimensiunilor corpului uman, pentru care se foloseste asa
numitul individ standard, precum si pozitionarea omului si circulatia acestuia in diversele
spatii proiectate.

Conceptia spatiului functional in corelatie cu dimensiunile si activitatile omului. cf Neufert.

Modulorul lui Neufert, inspirat de cel al lui Leonardo da Vinci din Renastere dar si de al altor
functionalisti contemporani lui Neufert, cum ar fi Le Corbusier.

Pozitiile corpului uman (standard) si cote de gabarit rezultate. cf Neufert. Se observa cf


imaginii 11 ca inaltimea omului normat al lui Neufert are dimensiunea de 1.75m.

Dimensionarea spatiului de circulatie in functie de indivizi si spatiile normate intre acestia sau
in jurul acestora. cf Neufert
Functionalismul nu studiaza doar modul de functionare al individului in spatiu ci se extinde si
asupra parametrilor fizici ai individului standard. In special caracteristicile metabolismului

uman sunt cele care dimensioneaza volumul de aer consumat de individ pe unitatea de timp si
deci si volumul de aer necesar pentru un ciclu de utilizare al spatiului. Bineinteles, in spatiile
de aer in care omul munceste sau depune efort fizic, reactiile de ardere se accelereaza si se
consuma mai mult oxigen, drept pentru care creste si norma de volum de aer per individ.

Caracteristicile arderilor metabolismului uman, cf Neufert


Cercetatorii germani au fost printre primii care au studiat in mod stiintific, folosind
chestionare, date medicale si date statistice, parametrii de confort ai omului. Astfel, pot
fi normate si palierele de temperatura a aerului, umiditate a aerului, temperatura resimtita la
nivelul pielii, in functie si de anotimp, dupa functiunea unui anumit spatiu.

Caracteristicile metabolismului uman si normarea parametrilor de confort, cf Neufert.

Definirea confortului termic in lipsa activitatii fizice, in incaperi, in functie de temperatura


aerului si temperatura peretilor. cf Neufert
Prin studiul foarte stiintific si parametric al arhitecturii, curentul functionalist se indeparteaza
de latura artistica a arhitecturii. Intr-adevar, din anii 60 si pana in 1989, Facultatea de
Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti, cea mai mare institutie de invatamant care a format mai
multe generatii de arhitecti functionalisti, era catalogata ca facultate tehnica.
In Europa si in lume, in prezent, exista in continuare mai multe scoli de arhitectura deosebit
de tehnice, ale caror absolventi sunt capabili si in unele cazuri abilitati sa proiecteze integral
constructii de mica importanta, fara a apela la ajutorul inginerului structurist sau a inginerilor
specializati in instalatii.
Neufert, dorindu-se a fi o carte completa de arhitectura destinata in principal arhitectilor
germani, deosebit de tehnici, include si extrase din normative care in Romania sunt destinate
exclusiv inginerilor de structuri civile, cum ar fi proiectarea fundatiilor, planuri si detalii.
Informatia prezentata este foarte vasta iar in imaginea de mai jos este doar o mica sectiune
extrasa spre exemplificare. Este de la sine inteles faptul ca, independent de calculul structural,
in zona fundatiilor exista numeroase probleme suplimentare, cum ar fi rezolvarea
strapungerilor cu instalatii, a drenurilor, a hidroizolarii, rosturilor, a ordinii operatiilor,
straturilor, materialelor, tehnologiilor, dimensiunilor si lista poate continua.

Detalii de fundatie in Neufert. Acestea sunt preluate din norma germana DIN4095 si 18195.
In acelasi mod, foarte tehnic si precis, acoperind majoritatea tehnologiilor, bazandu-se pe
normele germane, DIN, sunt explicitate in alcatuire sectionala, predimensionare si detalii
caracteristice toate partile cladirilor.

Capitolul privind alcatuirea partilor constructiei, sectiunea pereti, Neufert. Detaliile sunt la
nivelul anului 2003 dar perfect aplicabile si in prezent.

Sarpante din lemn cf Neufert

Amenajarea mansardelor locuibile, cf Neufert


Variantele mai noi ale Neufert trateaza pe langa subiectele vechi si noi aspecte legate de
ecologie sau economie de energie.

Cateva detalii de terasa plantata, din vasta sectiune dedicata acoperisurilor terasa in Neufert.

Exemple de arhitectura solara. Editia din 2003 a Neufert are o sectiune cuprinzatoare tratand
acest subiect.
Calculul energetic global al unei cladiri, devenit obligatoriu din 2013 si in Romania, este de
asemenea explicitat in capitolul privind protectia termica a cladirilor. Trebuie remarcat faptul
ca in Romania este nevoie de o abilitare speciala pentru emiterea acestui certificat de
performanta energetica, arhitectii obisnuiti neputand sa il emita in baza stampilei normale de
arhitect.

Calculul energetic al unei locuinte, cf Neufert.

Tabel privind gradul de iluminare al diverselor spatii, extras pentru sectiunea H<=3m din
Neufert / DIN

Un extras din sectiunea destinata usilor si ferestrelor. Neufert 2003

Sectiunea spatii gospodaresti/bucatarii din Neufert. Cotele sunt cote minimale normate.

Sectiunea bucatarii normarea mobilierului de bucatarie cf Neufert

Normarea zonei de luat masa, conform Neufert / DIN. De asemenea cotele sunt cote minimale
pentru o utilizare comoda a spatiului.

Normarea spatiilor si gabaritelor pentru dormitoare, cf Neufert/DIN

Tipuri de paturi pentru dormitor, cf Neufert.

Pozitionarea patului in dormitor si particularitati, cf Neufert

Neufert, sectiunea dedicata locuintelor multifamiliale, exemple de cuplare a apartamentelor


Intr-o abordare functionalista, este necesara nominalizarea spatiilor prin numirea
functionalitatii acestora, stabilirea parametrilor acestora si punerea in evidenta a legaturilor de
circulatie sau flux tehnologic intre acestea. Aceasta abordare se numeste schema functionala a
unei cladiri sau a unei parti dintr-o cladire.
Pentru toate programele de arhitectura mai complexe, Neufert, adept al abordarii
functionaliste, publica cel putin o schema functionala recomandata, pe baza studiilor asupra
constructiilor deja existente, spre a ii servi ca punct de plecare proiectantului. Arhitectul poate
astfel, chiar daca acesta nu are experienta in a proiecta in mod specific acel tip de constructie,
sa inceapa proiectul in directia buna, urmand a optimiza ulterior functionalitatea cladirii dupa
propria tema de proiectare specifica.

Schema functionala pentru o brutarie, cf Neufert

Exemplu de plan de brutarie, pe baza schemei functionale. cf Neufert


Cartea lui Neufert este atat de valoroasa intrucat el precizeaza cu exactitate cel putin o
varianta fezabila de schema functionala si cel putin un plan pentru aproape orice constructie
civila existenta la momentul publicarii, definind si toti parametrii minimali pentru o buna
functionare a fiecarui spatiu cat si a intregii zone sau constructii, per ansamblu.
Ne putem documenta astfel din cartea lui Neufert cum putem proiecta functional un atelier, o
locuinta, un aeroport, un spital, un stadion sau chiar un vagon de tren!
Desi exista in prezent numeroase incercari de a copia ideea lui Neufert, unele dintre ele la fel
de exhaustive, nici o alta carte nu este dupa stiinta mea la fel de bine documentata, ampla,
concisa si inspirationala precum Neufert-ul.

Revenind in trecut, in perioada celui de al 2-lea Razboi Mondial, spre deosebire de cei de la
Bauhaus, Neufert a ramas in Germania si in 1939 a fost desemnat de Albert Speer, arhitectul
sef al lui Hitler, sa standardizeze arhitectura industriala germana. Astfel, Institutul German
pentru Normare = Deutsches Institut fr Normung sau prescurtat DIN, a emis standarele si
normativele germane pentru ori ce proces, operatie sau produs industrial, cunoscute pentru
indicativul DIN.
Dupa sfarsitul razboiului, toate celelalte tari importante in scurt timp beneficiaza de standarde
si normative proprii, urmand ca apoi sa incerce sa unifice cateva dintre standarde sub
indicativul ISO.
Romania, la randul ei, a beneficiat de o industrie extrem de puternica inca din perioada
interbelica, iar dupa razboi si-a construit propriile standarde (STAS), in limba romana,
inspirate de standarele DIN (Germania) si GOST (Rusia).
In domeniul lucrarilor de constructii, un rol foarte important l-au jucat standardele STAS
1010110109 privind calculul incarcarilor si proiectarea structurilor de beton armat si
precomprimat, metal si zidarie. De asemenea au fost emise si s-au respectat numeroasele
normative de proiectare specifice tipurilor de cladiri, sistemului structural, precum si NP100
(sau P100) pentru conformarea si calculul structurilor supuse riscului seismic.
O alta influienta fundamentala asupra arhitecturii comuniste din Romania, in special dupa
1960, a constituit-o gandirea radicala a lui Le Corbusier asupra arhitecturii si urbanismului, cu
inspiratie directa din lucrarile acestuia, cum ar fi Unite DHabitation sau alte proiecte de
blocuri ale acestuia.
Cartierele Drumul Taberei si partial Balta Alba din Bucuresti sunt tributare arhitecturii si
urbanismului lui Le Corbusier, dar mai exista si alte zone punctuale, cum ar fi blocurile turn
din Floreasca sau caminele de studenti din Regie, inspirate din functionalismul epocii.

Cartierul Balta alba, foto din 1965. Sursa: http://sanuuitam.blogspot.ro/2013/10/asa-cumfost_15.html

Cartierul Drumul Taberei, 1964 Sursa: http://sanuuitam.blogspot.ro/2013/10/asa-cumfost_15.html

Cartierul Drumul Taberei 1965, in prim plan: Complex Favorit.


Sursa: http://tramclub.org/files/favoritpercent2b1977_379.jpg

Perspectiva stradala in Drumul Taberei, ~1969. Sursa: http://metropotam.ro/Locuri-devizitat/Atunci-si-acum-Drumul-Taberei-art8149064415/

Drumul Taberei Parcul Moghioros, fotografie probabil ~1970.


Sursa: http://voiebuna.files.wordpress.com/2009/05/picture47.jpg?w=1024&h=703
Dar poate locul in care arhitectura lui Le Corbusier a influientat la maximum arhitectura
Romaniei sunt statiunile Mamaia si Neptun-Olimp-Jupiter. Acolo, fiecare hotel a fost la
vremea sa, in anii 60, o constructie functionalist-modernista de cea mai buna calitate, care a
adus profituri economice si de imagine statului Roman.

Statiunea Mamaia, vedere aeriana din prezent. Hotelurile precum si amenajarea initiala erau
functionaliste. Sursa: http://radiovacanta.ro/wp-content/uploads/sites/4/2014/09/mamaiaromania.jpg

Promenada din Mamaia in jurul anului ~1970. Foto din cartea functionalista a D-lui Cezar
Lazarescu. Sursa:http://commons.wikimedia.org/wiki/File:CezarLazarescu-Mamaia-1960.jpg
Utilizarea functionalismului in proiectarea statiunilor Mamaia si Neptun a fost poate o idee
potrivita, o rara ocazie de aplicabilitate fericita. Intrucat exista o doza de utopie in
functionalism, usor tolerabila si poate chiar tonica in cantitati mici cum ar fi un sejur de 7 zile
la mare unde toata lumea se simte egala in rutina zilnica.

Hotel functionalist tip la Neptun. Sursa: http://rufflesforbreakfast.com/category/every-dressis-an-open-chest/

Acelasi hotel in primul an de functionare. http://rufflesforbreakfast.com/category/every-dressis-an-open-chest/


Din pacate, in cazul unui cartier de locuinte cu blocuri, lucrurile stau destul de diferit, in multe
cazuri utopia transformandu-se pentru locuitori intr-o senzatie stranie, de apasare, tocmai
datorita uniformitatii nenaturale promovata de acest tip de arhitectura.
In perioada anilor 50 si mai ales 60 au existat multe orase sau tari in care, autoritatile, in
lipsa unor alte metode mai facile au apelat la metodele descrise de Le Corbusier.

Le Corbusier norma densitatea de locuire undeva pana in 2000 de locuitori pe km patrat si


fara a da o valoare exacta sau un interval clar, suprafata apartamentelor propuse in blocurile
Functionalistilor membrii sau apropiati ai CIAM-urilor era minimala, in jurul valorii de 60mp
pentru o familie cu cel putin 2 copii.
Intr-adevar, situatia normala din anii 50 era chiar si in Romania, ca o familie cu 6-7 membrii
sa locuiasca in mod considerat de ei acceptabil si intr-o casa sau apartament cu 2 camere cu
suprafata totala, insumand si anexele, undeva in jurul valorii de 55-60mp.
Meritul arhitecturii de locuinte functionaliste practicata de Le Corbusier si toti ceilalti
functionalisti ai anilor 40-50 este de a pastra aceasta norma minimala si a eficientiza la maxim
spatiul pentru a permite familiei mari sa accepte si sa functioneze in acest spatiu redus.
In Romania, ca efect al regimului totalitar, al planificarii, controlului draconic al resurselor
dar si a mentalitatii comuniste care promova uniformizarea oamenilor, statul a promovat cu
tarie Functionalismul si normarea la sange a locuintelor multifamiliale, adica a blocurilor.
Curand, dupa 1970, in Romania, calitatea locuirii la bloc a scazut drastic, deoarece norma de
2000 de locuitori pe km^2 a fost incalcata, ajungandu-se si la 12.000 locuitori/km^2 in
cartiere ca Tei, Militari sau Tineretului, dar si pentru ca s-au dispus construirea a foarte multe
blocuri, scazandu-se calitatea proiectarii, diversitatea arhitecturala si calitatea executiei si
finisajelor.

Arhitecturaina2-ajumatateasec XX

Odata cu anii 60, arhitectura lumii devine foarte diversa, existand numeroase curente de
gandire, foarte diferite. Arhitectura acestei perioade este atat de diversa incat va fi prezentata
practic in mod arbitrar, existand mii de cladiri si nume de arhitecti, precum si zeci daca nu
sute de curente de gandire, toate considerate extrem de importante de diversi autori, critici,
arhitecti.
Brutalismul
Termenul isi are originea din limba franceza, de la termenul Bton brut care poate fi usor
inteles si in limba romana deoarece inseamna acelasi lucru: beton brut, nefinisat. Se pare ca
Le Corbusier a fost primul care ar fi folosit termenul Beton brut pentru a descrie conceptul. Le
Corbusier a fost printre primii arhitecti care a tatonat ideea unei arhitecturi de beton, nefinisat,
insa in lucrarile lui, cum ar fi capela de la Ronchamp, doar anumite parti raman nefinisate.
Cornisa capelei, executata din beton curb, intr-un cofraj alcatuit din multe fasii de lemn ale
carui urme se mai vad si astazi, a fost voit lasata de Le Corbusier nefinisata, probabil intr-un
gest apreciativ, de nu a sterge efortul manoperei cofrajului ridicat la rang de arta.

Capela de la Ronchamps, Le Corbusier, 1954, Sursa: http://adbr001cdn.archdaily.net/wpcontent/uploads/2011/01/1325168096_02_luke_stearns.jpg


Le Corbusier a fost printre primii arhitecti care a experimentat posibilitatile betonului
nefinisat, mai ales in India unde a avut libertatea sa proiecteze un intreg cartier-oras utopicofunctionalist. Experienta si trecerea timpului ne arata faptul ca desi ideea de a lasa nefinisata

structura este seducatoare fie si doar din punct de vedere economic, exista probleme de
deteriorare a aspectului vizual al betonului aparent. Desi in proiect si in imaginile initiale arata
foarte bine, in realitate betonul aparent se pateaza odata cu trecerea timpului. In prezent se
aplica tratamente superficiale de tipul lacurilor si rasinilor pentru a preintampina patarea, insa
durata de viata a acestor tratamente este de asemenea limitata, fiind ulterior foarte greu de
indepartat in vederea reaplicarii.

Orasul utopic functionalist Chandingarh, India, una dintre cladirile administrative, arh. Le
Corbusier, foto: http://1.bp.blogspot.com/gjtRejEA71M/TxLEQr1NSPI/AAAAAAAAAEo/wxLH6GPahEs/s1600/Assembly_Le+Corb
usier_BA.png
Aceste lucruri nu erau cunoscute in anii 60 si se aprecia ca tehnologia betonului armat, cea
care a dat nastere si modernismului, intra intr-o noua faza revolutionara. In ori ce caz, din
punct de vedere al rezultatului vizual imediat, tehnologia betonului armat ajunsese la asa o
acuratete incat, dupa decofrare, structurile sau elementele confectionate din beton armat
puteau ramane nefinisate, avand geometrie perfecta, suprafete impecabile, muchii precise si
bineinteles, nici un alt defect cum ar fi segregarile, urme inestetice ale rosturilor cofrajelor sau
patarea suprafetelor.
Ca si consecinta, arhitectura brutalista foloseste aceste atuuri ale betonului executat
profesional, creeind o noua estetica a formelor decofrate.
Nu exista nici o reteta precisa a arhitecturii brutaliste insa intotdeauna arhitectul era un
exceptional cunoscator al tehnologiei betonului armat. Acesta, facea o echipa foarte buna si
creativa cu inginerul civil si in multe cazuri echipa de proiectare sau dezvoltare putea include
si experti tehnologi, fabricanti, laboratoare de incercari, cercetatori, experti economici si multi
altii.
Miza, pe langa estetica si calitatea arhitecturii era reprezentata de economia de manopera de
finisaj, intrucat, in mod cel putin teoretic, cladirile brutaliste nu necesitau finisaje, cel putin la
fatada.
Una dintre mai rarele cladiri executate preponderent in tehnologia turnarii monolite este
Boston City Hall, 1962. Atipica pentru arhitectura americana corporate, cladirea a fost
realizata din beton, fiind proiectata de profesori-arhitecti, probabil mai familiarizati cu ideile
lui Le Corbusier si arhitectura Europei, pentru a se deosebi in mod evident de cladirile
comerciale si a simboliza autoritatea locala si statala, de o alta natura.

Boston City Hall Arhitectura Brutalista Kallmann, McKinnell, & Knowles


Sursa: http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2011/03/1299365472-boston-cityhall-wikimedia7-1000702.jpg

Boston City Hall Arhitectura Brutalista Sursa: http://www.archdaily.com/117442/adclassics-boston-city-hall-kallmann-mckinnell-knowles/boston-city-hall_wikimedia11/

Boston City Hall Arhitectura Brutalista Sursa: http://blog.preservationnation.org/wpcontent/uploads/2009/09/boston-city-hall-1.jpg


O alta cladire brutalista, interesanta pentru momentul in care a fost realizata este Boston
Government Service Center. Arhitectul Paul Rudolph foloseste simboluri din arhitectura
clasica si o tehnologie foarte speciala, de realizare a formelor de beton brut cu caneluri din
pietricele, foarte fine si precise, care, asemeni canelurilor coloanelor clasice, imbunatatesc
aspectul materialului in caz de degradare prin patare fata de suprafetele netede.

Boston Government Service Center Arh Paul Rudolph,


Sursa: http://c.o0bg.com/rf/image_960w/Boston/2011-

2020/2014/09/03/BostonGlobe.com/Ideas/Advance/Images/05.08%20Boston_Fed_Bldg
%20(1).jpg

Detaliu cu textura fatadei. Sursa: Robert Proctor /


Flickr, https://www.flickr.com/photos/architecturalhistorian/5735148870/in/photostream/light
box/

Detaliu cu textura fatadei. Sursa: Robert Proctor /


Flickr, https://www.flickr.com/photos/architecturalhistorian/5735148870/in/photostream/light
box/

Detaliu cu textura fatadei. Sursa: Robert Proctor /


Flickr,https://www.flickr.com/photos/architecturalhistorian/5735148870/in/photostream/lightb
ox/
Intrucat executia lucrarilor de turnare monolit este mult mai predispusa la erori si probleme
comparativ cu executarea elementelor prefabricate, de cele mai multe ori, in designul
cladirilor brutaliste din anii 60 si 70 s-au folosit intens elemente prefabricate, de la elemente
pur structurale, pana la elemente pur decorative sau decorativ-functionale.
Cladirile Televiziunii Romane din Bucuresti, proiectate si executate in perioada 1962-1970
sunt poate cele mai pregnante exemple de proiectare brutalista bazata pe module prefabricate

din Romania. Proiectantii au optat pentru utilizarea unor cruci modulare, cu rol nu doar estetic
ci si structural. In acea perioada nu se cunosteau prea multe despre calculul plastic al
structurilor si proiectantii au incercat prin forma sa emuleze diagrama de momente
incovoietoare la nivelul cadrului fatadei, in ipoteza calculului elastic la seism. Se pare ca
ideea provine din Japonia anilor 60.

Cladirea TVR Arh. Tiberiu Ricci & Proiect Bucuresti, 1970.


Foto: http://media.rtv.net/image/201210/full/tvr098765435r_04793600.jpg

Perspectiva de ansamblu cu cladirile TVR. Sursa: http://3.bp.blogspot.com/bV8fgRbpFgU/TWV4RKq7QqI/AAAAAAAAHr0/-ZAxWGXc0Q0/s1600/tvr.JPG


Brutalismul a dat nastere unui nou mod de a gandi arhitectura, nu doar bazat pe ideile
moderne sau functionale, ci si bazat pe economie, eficienta, viteza de executie, complexitate
aparenta, tehnologia prefabricarii cat si calcul structural avansat.
Adevarul este insa ca majoritatea cladirilor din era brutalista adopta aceeasi estetica insa
beneficiaza de finisaj, deci nu sunt de fapt brutaliste in sensul initial al cuvantului.
Optiunea pentru finisaj s-a facut din motive de fezabilitate, dorinta de a realiza o textura
imposibil de obtinut prin decofrare sau pur si simplu pentru ca elementele de baza din beton
armat nu se puteau realiza la calitate acceptabila a suprafetei decofrate datorita pretului
materialelor, utilajelor, cofrajelor si fortei de munca necalificate suficient.
Pe de alta parte, acolo unde finantarea si talentul proiectantilor au permis, arhitectura
betonului armat in general si arhitectura betonului aparent in special au generat constructii si
imagini memorabile, incepand din anii 60 pana la sfarsitul sec XX.

Institutul Salk de Studii Biologice


Sursa: http://www.newswise.com/images/uploads/2013/01/22/salk1.13.jpg

Institutul Salk de Studii Biologice,


Foto: http://www.beetlesandhuxley.com/sites/default/files/stock-images/DR-JONAS-SALKSALK-INSTITUTE-FOR-BIOLOGICAL-STUDIES-LA-JOLLA-CA-25-FEBRUARY-19751-c31466.jpg

Biblioteca Universitatii din San Diego, William L. Pereira & Associates, 1970
Sursa:http://markshimazuphotography.files.wordpress.com/2013/09/geisel_library_university
_california_san_diego_la_jolla_ucsd_color.jpg
Futurismul
Curentul futurist isi are radacinile in Italia, unde a si servit ca inspiratie arhitecturii Fasciste. Il
futuro inseamna viitorul in traducere din limba italiana iar Futurismul se dorea creator al artei
si arhitecturii viitorului.
Tehnologia, mecanizarea, razboiul si armele, tancurile, formele arhitecturii militare,
cazematele din beton masiv au fost prima inspiratie a Futurismului.
Curentul de gandire futurist sufera o renastere dupa al 2-lea razboi mondial, in SUA, Europa
dar si in spatiul Sovietic.
Razboiul rece, submarinele nucleare, avioanele Mach 3, rachetele, statiile orbitale, buncarele
antiatomice, OZN-urile, toate au constituit noi mijloace de inspiratie pentru noua generatie de
arhitectura Futurista. Futuristii anilor 60 rezonau cu genul SF (Stiinta si Fictiune) pe care
incercau il si materializeze in arhitectura, arta, cinematografie.
Arhitectul american John Lautner, probabil cel mai inzestrat elev al lui Frank Lloyd Wright a
fost poate cel mai prolific arhitect futurist al anilor 60. El a creat multe resedinte pentru
clienti cu mijloace financiare care erau la fel de pasionati ca si el de SF si fenomenul OZN.
Lautner era printre teribilistii care mergeau noaptea in desertul Nevada, in celebra Area 51
unde armata se pare ca facea experimente secrete pentru dezvoltarea unui vehicul zburator
circular, in forma de disc, inzestrat cu un reactor central, asa cum fusese descris pentru prima
oara de inventatorul roman Henri Coanda. (vezi
info: http://discaircraft.greyfalcon.us/Coanda.htm )
Istoria futuristilor americani incepe cu constructia unei cafenele in Nevada, numita Googies
Cafe, frecventata de cei care veneau in zona spre a asista pe furis la experimentele secrete.
Deoarece numarul acestora crestea, secretizarea experimentelor putand sa fie compromisa,
ulterior, statul american a conceput o politica de dezinformare, prin care cei care
observasera cu adevarat zborurile aerodynelor americane au fost discreditati si ridiculizati,
printre ei fiind si John Lautner, care a ajuns sa fie dezagreat de colegii de breasla si
comunitatea academica.

Indiferent de acestea, casele lui Lautner sunt printre cele mai interesante creatii arhitecturale
ale vremii si pastreaza in mod pregnant amprenta futurismului si a formelor discurilor
zburatoare.
La casa Elrod, Lautner preia imaginea rotorului turboreactorului central al aerodynelor
(farfuriilor zburatoare) ca si dominanta a acoperirii intregii constructii. Spatiul este amplu,
central, foarte dramatic. Datorita luminii calde radiante intre palele acoperisului se creaza
senzatia ca reactorul este pornit, gata de decolare. Mobilierul este de asemenea futurist, foarte
creativ, strain oricarui stil cunoscut, inclusiv cel modern si potenteaza arhitectura spatiului.
Senzatia de plutire se realizeaza printr-o grinda de coronament sprijinita pe reazeme foarte
rare.

Elrod House. Arh John Lautner

Elrod House. Arh John Lautner


La casa Marbrisa, Lautner foloseste betonul brut, insa o face intr-un mod foarte creativ, bazat
pe linii curbe, asemeni curentului expresionist de arhitectura.

Formele sunt incarcate de dramatism, intr-o aparenta miscare, capabile sa potenteze


belvederea, la fel ca si la casa Elrod.

Marbrisa House. Arh John Lautner

Marbrisa House. Arh John Lautner

Marbrisa House. Arh John Lautner


Un experiment mult mai modest dar care ilustreaza cel mai bine pasiunea lui Lautner pentru
farfurii zburatoare este Chemosphere.

John Lautner. Chemosphere House.


O alta reusita arhitecturala a lui Lautner este Goldstein Residence, care beneficiaza de o
structura de acoperire foarte indrazneata si plina de dramatism. Este una dintre primele
constructii civile care beneficiaza de inchideri cu foi de sticla fara tocarie, fara montanti sau
orice alt element structural intermediar.

John Lautner. Goldstein Residence.


Ingeniozitatea lui John Lautner se remarca si in modul in care realizeaza ieftin, eficient si
foarte spectaculos o iluminare in puncte foarte interesanta a tavanului.

John Lautner. Goldstein Residence.

Obsesia pentru genul SF si tehnologie aerospatiala se remarca si in designul belvederii de la


casa Sheats, care este conceput asemeni unui cockpit de nava spatiala, asa cum o imaginau
artistii din anii 60-70.

John Lautner. Sheats House.


John Lautner a mai creat multe alte case, la fel de celebre si spectaculoase, insa in care ideile
futuriste sunt mai putin pregnante, lasand loc expresionismului si experimentelor bazate pe
suprafete curbe.

John Lautner. Casa Dolores. Imagine aeriana.

John Lautner. Casa Dolores. Sursa: http://www.bbcicecream.com/blog/wpcontent/uploads/2013/03/item2.rendition.slideshowWideHorizontal.bob-hope-palm-springsestate-ss03.jpg

John Lautner. Casa Dolores. Sursa: http://www.bbcicecream.com/blog/wpcontent/uploads/2013/03/item2.rendition.slideshowWideHorizontal.bob-hope-palm-springsestate-ss03.jpg


Expresionism
Curentul arhitectural urmeaza expresionismul inceputului de sec XX din arta Europei.

In perioada respectiva insa, datorita dificultatilor tehnologice expresionismul s-a materializat


mai rar in arhitectura. Un prim exemplu este Einstein Tower, conceptul inainte de 1920 dar
finalizat in 1929.

Einstein Tower Potsdam Berlin


foto: http://www.artlimited.net/user/0/0/1/3/1/5/7/artlimited_img306161.jpg
Expresionismul in arhitectura reapare ca denumire in anii 70, desemnand perioada marcata
de interesul crescut pentru arhitectura suprafetelor curbe.
Panzele curbe erau interesante din punct de vedere al faptului ca ofereau o acoperire
spectaculoasa a unor spatii extrem de mari, cu consum redus de material si cu sprijiniri rare,
in cateva puncte, pe perimetru.

Saarinens TWA Terminal, 1962.

Opera din Sydney. Foto: http://de.wikipedia.org/wiki/Sydney_Opera_House

Museum of Civilisation, Canada. Arh. Douglas Cardinal, 1989.


Foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Douglas_Cardinal#mediaviewer/File:Gatineau_-_QC__Museum_of_Civilisation3.jpg
Postmodernism

Arhitectura postmoderna propunea o conciliere intre trecut si prezent, recicland anumite


forme, idei, elemente din arhitectura clasica, fara a promova insa in nici un caz reintoarcerea
la aceasta sau emularea ei.

Piazza DItalia, Arh Charles Moore, New Orleans, SUA.


Foto: http://static.panoramio.com/photos/large/51998890.jpg

Casa Vanna Venturi , Arh Robert Venturi ~1960

Ricardo Bofill, cladire la Paris


Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c0/Ricardo_Bofill_Taller_de_Arqui
tectura_Les_Echelles_du_Baroque_Paris07.jpg

Zgarie-norul postmodern al lui Philip Johnson, NY, 1984


Metabolism

Metabolismul este un curent arhitectural utopic, inspirat de alcatuirea formelor de viata, in


special a celulelor care sunt grupate in structuri celulare, din care uneori se pot desprinde, isi
pot schimba destinatia sau pot fi inlocuite.
Metabolistii au incercat creerea unor locuinte modulare, modulele fiind cuplate fie ordonat la
un schelet purtator, fie fiind dispuse cvasi-aleator, generand diversitate formala.

Nakagin Capsule Tower, Tokyo, Arh. Kisho Kurosawa, 1972

Habitat 67, Montreal. Foto: http://portalarquitetonico.com.br/wpcontent/uploads/2012/03/Habitat-672.jpg

Habitat 67, Montreal.

Habitat 67, Montreal.


High Tech (sau Hi-Tech)
High Tech inseamna inalta tehnologie in lb. engleza.
Prima cladire Hi-Tech este considerata a fi Muzeul de Arta Moderna din Paris, cunoscuta si
sub numele de Centre Pompidou. Constructia acesteia in Paris, in anii 80 a socat opinia
publica, chiar daca atribuirea concursului fusese facuta deja.

Parizienii au denumit-o Rafinaria intrucat beneficia de structura metalica aparenta care in


momentul respectiv nu se gasea decat la arhitectura industriala. Toate instalatiile sunt vizibile,
expuse, fapt intalnit deasemeni la rafinarii si fabrici de ciment.

Muzeul de Arta Moderna din Paris Centre Pompidou. Arh: Renzo Piano, Richard Rogers,
1977, Foto: http://col89-marcelayme.ac-dijon.fr/?attachment_id=686
Totusi, exista o estetica a structurilor metalice, straina arhitecturii betonului armat, mult mai
apropiata de stiinta inginereasca a proiectarii metalului bazata pe elemente lineare, stalpi,
grinzi, contravantuiri.

Muzeul de Arta Moderna din Paris Centre Pompidou. Arh: Renzo Piano, Richard Rogers,
1977

Arhitectii Richard Rogers si Renzo Piano au devenit astfel pionieri ai unui nou curent
arhitectural, care promova expunerea structurii metalice si a instalatiilor, in modul cel mai
sincer si transparent, facandu-l pe beneficiar constient de adevarata natura a constructiei,
alcatuirea anatomica si efortul de proiectare si integrare al tuturor tehnologiilor intr-un produs
final, cladirea.

Cladirea Lloyds din Londra. Arh Richard Rogers.


Exista o anumita teatralitate in arhitectura High Tech, mai ales ca uneori tehnologia in sine
este inventata, reinventata, supradimensionata, modificata, pentru a corespunde exigentelor
estetice sau compozitionale ale arhitectului.
Arhitecti ca Normann Foster au ales insa sa puna un mai mare accent pe prezentarea structurii
decat pe cea a tevilor si a instalatiei, deoarece exista o mai puternica legatura intre structura si
imaginea arhitecturala decat intre instalatii si arhitectura.
Macro-structura, explicitarea schemei statice, sistemele de contravantuiri, toate devin
mijloace compozitionale, fiind in mod special puse in evidenta pentru a asigura privitorul
asupra gradului de siguranta structurala.

Banca Chinei din Hong Kong. Arh Norman Foster.


Stilul Hi-Tech trece prin mai multe perioade, insa la finalul sec XX, arhitecti ca Rafael Vinoly
reusesc sa creeze spatii remarcabile, extrem de dramatice, bazandu-se pe mijloacele
structurale specifice metalului pentru a face spectacol.

Tokyo International Forum Arh. Rafael Vinoly.


Foto: http://matsu.teraren.com/portfolio/tokyo-international-forum-2.html

Sisteme structurale de fatada la Tokyo International Forum. Sursa: Greatbuildings.com

Tokyo International Forum.


Foto: https://c1.staticflickr.com/9/8291/7715426372_a7f8e8b7af_b.jpg

Arhitectura Contemporana

Diversa si inovatoare, arhitectura ultimelor 2 decenii este foarte puternic bazata pe concept,
studiul contextului, utilizarea ultimelor tehnologii si trenduri care se pot schimba de la an la
an si influientata de modul nou de lucru in domeniul proiectarii, asistat de computer.
Foarte succint vor fi prezentate directiile arhitecturii contemporane:
Minimalism
Minimalismul sau stilul minimal a fost un curent de gandire important, care a inspirat diverse
domenii artistice, de la literatura, arhitectura, pana la muzica electronica.
Radacinile minimalismului din arhitectura sunt in arhitectura moderna, in creatia unor
arhitecti ca Mies van der Rohe, care promova economia de forme intr-o compozitie. Acesta
adoptase ca inspiratie pentru creatia sa dictonul Less is more adica in traducere Mai putin
inseamna mai mult. Intr-adevar, Mies van der Rohe a fost arhitectul modern care a atins
maximum de expresie compozitionala folosind minimum de elemente formale. Datorita
acestui lucru, el s-a transformat intr-un exemplu pentru urmatoarele generatii de arhitecti iar
minimalismul formelor a devenit o provocare de urmat.
Insa, adevarata perioada a minimalismului in arhitectura este cea incepand cu 1990,
deschizatori de drumuri fiind scoala Japoneza de arhitectura in paralel cu anumite grupuri de
arhitecti din Europa de Vest si America.
Arhitectul Tadao Ando a fost poate cea mai mare personalitate si surpriza a anilor 80-90 in
domeniul arhitecturii din Japonia

Casa Azuma, Osaka, Arh Tadao Ando, 1976, Sursa foto: http://veredes.es/blog/wpcontent/uploads/2013/05/En-1976-Tadao-Ando-finaliz%C3%B3-la-construcci%C3%B3n-dela-Azuma-House-Osaka-openbuildings.com_.jpg
Tadao Ando a fost la origine un executant, pe cont propriu, in domeniul constructiilor,
autodidact in tehnologia betonului armat. El a reusit, impreuna cu echipa sa, nu doar sa
execute ci si sa faca design-ul unor lucrari spectaculoase rezidentiale, fara sa fie absolvent de
facultate de arhitectura sau al altor institutii de invatamant superior.
Modul sau de a gandi, proiecta si executa, in deplina armonie cu tehnologia lucrarilor de
beton armat l-a facut imediat celebru si foarte cautat in Osaka. Ca orice adevarat maestru
japonez, Tadao Ando era in cautarea perfectiunii in domeniul sau de activitate. El nu era doar
in cautarea perfectiunii tehnologice a suprafetei decofrate de beton armat care datorita calitatii
putea sa ramana aparenta, ci era si in cautarea armoniei si esteticii formelor sale pe care le
gandea de la zero, pana in cel mai mic detaliu tehnologic.

Casa Koshino, Arh. Tadao Ando, 1981. Sursa


foto: http://lichtecht.de/fileadmin/Bilder/Projekte/Architektur/lichtecht_3d_Ando_Koshino_0
1.jpg
Tadao Ando a fost un adept al betonului aparent ca textura a suprafetelor verticale, in
tehnologia cofrajelor modulare bazate pe tiranti.
De asemenea, pentru a pune in valoare textura naturala rezultata la decofrare, el a incercat sa
faca un design de asa natura al formelor incat suprafata sa fie luminata aproape tangential de
lumina, asa cum se poate vedea in imaginea de mai jos de la casa Koshino.

Casa Koshino, interior, Arh. Tadao Ando. Sursa


foto: http://www.pinterest.com/pin/8233211791087803/
Fiind pasionat de lumina si intelegandu-i importanta in perceperea formelor arhitecturii sale,
Tadao Ando a continuat sa experimenteze cu forma, suprafata si lumina in lucrarile sale si
poate cea mai spectaculoasa lucrare a sa in acest sens este Church of Light (in traducere
Biserica Luminii).

Church of Light. Arh. Tadao Ando, 1989. Osaka, JP. Sursa


foto: http://www.mimoa.eu/images/20083_l.jpg

Render HDR, UWA al unui model al Church of Light,


Sursa: http://www.cgarchitect.com/content/portfolioitems/2013/12/89977/church_of_light_lar
ge.jpg

Render al unui model 3D Church of Light fara tavan, pp descendenta.


Sursa: http://www.evermotion.org/vbulletin/attachment.php?
attachmentid=23000&d=1203698729
In aceeasi perioada a anilor 90-2000, in Europa, arhitecti ca Alvaro Siza practicau in paralel o
arhitectura minimalista.
La momentul respectiv, genul arhitectural al lui Tadao Ando sau Alvaro Siza era citat ca fiind
Regionalism Critic fiind privit ca o forma de modernism critic tarziu mult mai creativ decat

cel al anilor 50-60, insa in prezent majoritatea vocilor vorbesc despre acest tip de arhitectura
sub numele de Minimalism.
Alvaro Siza a fost si este in continuare o mare personalitate a arhitecturii europene.
Printre operele sale se afla Pavilionul de la Lisabona, o constructie extrem de simpla si
paradoxala prin faptul ca desfasoara o placa enorma, curba, supusa la eforturi aparente de
intindere deasupra unui spatiu gigantic. Dupa cum se stie betonul armat nu rezista la intindere,
asa ca de fapt structura placii curbe, desi este de beton, nu lucreaza la intindere ci este pur si
simplu purtata de multe cabluri, ascunse in interiorul ei, pe care a fost practic turnata.

Pavilionul de la Lisabona, Alvaro Siza.


Foto: http://1.bp.blogspot.com/_LNgADCyUEDU/R4JvF0Yt2WI/AAAAAAAAAJ0/HYbME
R3s9wk/s1600-h/IMG_4533.JPG
Alvaro Siza, asemeni lui Tadao Ando, a manifestat un puternic interes pentru arhitectura
betonului aparent, insa creatia sa este extrem de diversa si substantiala.

Tolo House, Arh. Alvaro Siza.


Foto: http://ozonedesignlifestyle.files.wordpress.com/2013/09/casa-tolo-00.jpg

Intrarea de sus, dinspre strada, in casa Tolo, foto: http://www.inspirefirst.com/wpcontent/uploads/2012/04/tolo-house-5.jpg


Arhitectura bazata pe concept
Conceptul este ideea de baza, care ii serveste ca sursa de inspiratie creativa artistului.
Asemeni artei moderne si contemporane in care artistul nu se limita la a copia si reda
realitatea, la fel, arhitectii contemporani isi materializeaza ideile intr-un mod superior, uneori
criptic, alteori descriptiv. De fiecare data insa, in prezent, o arhitectura de calitate are la baza o
idee exceptionala dublata de capacitatea arhitectului, celorlalti proiectanti, executantilor,
finantatorului, de a o materializa.
Cateodata privitorii inteleg cu usurinta conceptul, alteori il intuiesc, si alte dati, unii dintre ei
nu il pot identifica sau explicita la nivel logic prin asociere directa. Oricare din aceste situatii
poate reprezenta arhitectura conceptualista de calitate.
Calitatea conceptului tine direct de cultura, intuitia, inspiratia arhitectului. Calitatea lucrarii
fizice si apropierea sau departarea acesteia de conceptul initial tine de perseverenta

arhitectului dar si de toti ceilalti colaboratori. De obicei intelegerea conceptului de catre


beneficiar este unul din factorii cheie care asigura materializarea acestuia.
Termenul de concept se utilizeaza in toate domeniile designului, inclusiv arhitectura, pentru a
desemna reprezentarea virtuala a unei idei atragatoare. Multe din aceste idei raman doar
virtuale, nematerializate, cateodata se fac unicate, cum ar fi in domeniul auto (concept-car),
insa arhitectura prin excelenta este o stiinta a unicatelor in domeniul cladirilor. Arhitectura
este printre putinele discipline care depaseste usor faza de concept, materializandu-l.
Conceptul poate fi formal, compozitional. structural, ideatic, simbolic sau derivat din context,
iar acest ultim caz va fi descris ulterior.
Spre exemplu, in imaginea de mai jos putem observa o compozitie. Aparent sunt 2
paralepipede, unul ca baza si al 2-lea suprapus la 90 de grade, oarecum instabil. Este
conceptul formal imaginat de arhitect. Adevarul formal si chiar si volumetric sau spatial este
altul, insa privitorul lectureaza si intelege cu usurinta conceptul primar de natura formala, cele
2 paralepipede.

Exemplu de concept formal: Casa Pedro, VDV Architects, Buenos Aires, Argentina, 2013,
foto: http://familiarch.com/pedro-house-vdv-arq/
Conceptul unei cladiri nu este unic si uniform raspandit.
Spre exemplu, pentru aceeasi casa, arhitectii au imaginat un spatiu deosebit, in spatele
riflajului de lemn. Acest spatiu este in acelasi timp spatiu interior si exterior. Conceptul este
de aceasta data unul complex, compus din mai multe idei:
- Arhitectura ecologica, co-existenta intre mineral si vegetal
- Spatiu intermediar, nici total afara, nici total inauntru
- Paralepipede virtuale verticale sectioneaza elementele de suprafata orizontala schimbandu-le
natura.
- Armonie de lumina directa si lumina difuza
- Planuri orizontale minerale, reci vs plan vertical din lemn, cald

Concept deosebit de gradina. Casa Pedro, VDV Architects, Buenos Aires, 2013.
Foto: http://familiarch.com/wp-content/uploads/2014/07/53c36b72c07a8099e10000b6_casapedro-vdv-arq_portada.jpg
Un alt exemplu de concept, de aceasta data structural, este Tods Building, proiectata de
arhitectul japonez Toyo Ito.

Tods Building, Tokyo, Arh. Toyo Ito, 2004. Sursa


foto:http://i802.photobucket.com/albums/yy303/blogcitio/ARQUITECTURA
%20MUNDIAL/ToyoIto-TiendasTods1.jpg
Planurile verticale ale fatadelor cladirii rezulta din suprapunerea unor copaci 2D, suprapunere
cvasi-aleatoare, dar care creeaza o textura interesanta. Toyo Ito transforma simpla textura in
structura vertical-perimetrala a cladirii. Avand deschideri mici, nu s-au mai folosit stalpi
interiori, planseele fiind rezemate doar pe conturul in forma de L al cladirii.

Conceptul care a stat la baza proiectarii Tods Building.

Tods Building sistemul de fatada vazut din interior.


Foto: http://c1038.r38.cf3.rackcdn.com/group1/building1552/media/041209_7.jpg

Tods Building, In stanga sunt plansele de cofraj si armare a structurii atipice a fatadelor.
Sursa: http://h2nl.tistory.com/68
In imaginea de mai jos putem observa un exemplu de concept radical. Ideea de locuinta
unifamiliala sau casa, reprezentata de forma banala, binecunoscuta, este multiplicata intr-o
compozitie interesanta. Rezulta in mod logic, un ansamblu de locuinte. Intr-adevar, este o
locuinta colectiva, sunt mai multe apartamente, fiecare avand 1 sau mai multe module, la care
se accede printr-un sistem explicit de scari exterioare, parte a compozitiei.
Structura este una metalica, bazata pe contravantuiri, conformata pentru o zona cu risc
seismic, insa structura nu face parte de aceasta data din concept. Este tolerata pur si simplu, ca
un simplu mijloc, deranjant dar necesar in efortul arhitectului de a isi materializa ideea.

Mai multe locuinte. Arh. Sou Fujimoto, Tokyo. Sursa


foto: https://www.japlusu.com/news/new-approaches-apartment-living-japan
Contextualism (sau conceptia bazata pe studiul si analiza contextului, adaptarea la context,
natura contextului sau idei date de context)
Situl, sau locul pe care urmeaza sa se intervina, sa se proiecteze, sa se construiasca, trebuie
studiat si inteles de catre arhitect.
Primaria sau autoritatea locala ofera oriunde in lume niste reguli de construire pentru locatia
respectiva, dar acestea au indeosebi natura juridica, poate si formala sau restrictiva. Nu pot
insa ingradi creativitatea arhitectului si nu sunt emise exclusiv pentru parcela respectiva. Situl
are in mod sigur si alte caracteristici, o panta unica, o vecinatate unica, un anumit dip de
cladiri in zona, o natura speciala, o anumita istorie sau pur si simplu un context unic, aparte,
din toate punctele de vedere.
Gestul de a construi intr-un mod generic, fara a tine cont cu nimic de natura sitului, fara a il
intelege si a adapta solutia la particularitatile acestuia, nu reprezinta doar un mod de a face
risipa de bani si de a cladi ceva fie plictisitor, fie nepotrivit, ci si pierderea unei oportunitati.
Cu cat arhitectul este mai inteligent, inzestrat cu un spirit de observatie mai ascutit, dar si cu o
cultura generala si vizuala mai vasta, cu atat el va putea discerne care sunt caracteristicile
unice sau favorabile ale sitului, potentialul acestuia in raport cu dorinta clientului, si va crea
ceva deosebit prin faptul ca este potrivit locului, gustului clientului si bugetului acestuia.
Cateva exemple de baza pentru context ar putea fi:
- panta terenului si relieful
- forma terenului
- vecinatati, constructii apropiate, forma si arhitectura acestora
- vegetatia existenta
- deschiderea spre strada, spatiu public, peisaj
Alte elemente de context, mai abstracte, ar putea fi cele legate de cultura locala, arhitectura
locala, traditii constructive in zona
Desigur, exista aproape intotdeauna alte elemente de context, mult mai speciale, unele
poate unice in zona, de care arhitectul isi leaga demersul si logica sa creativa.

Un prim exemplu prezentat este de context al unui teren in panta, care il inspira pe arhitect sa
isi adapteze creatia la natura contextului. Cele 3 case urmeaza linia pantei, fiind mult mai
interesante si potrivite locului decat niste case obisnuite.

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/
Interiorul este de asemenea adaptat contextului pantei, intrucat spatiul interior la caselor este
si el structurat spatial, in jurul ideii de a cobori in lungul casei, pe scari ce urmeaza panta
naturala a terenului, parcurgand astfel de sus in jos intregul spatiu interior care culmineaza cu
livingul si terasa cu belvedere.

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/

3 Constructii identice pe un teren in panta in Suedia, Arh: Waldemarson Berglund Arkitekter,


Sursa foto:http://freshome.com/2012/06/19/three-identical-homes-taking-advantage-of-asteep-slope-in-sweden/

In exemplul urmator, arhitectul a preluat contextul arhitecturii cladirilor vecine, forma de


fronton al caselor cu acoperis obisnuite, utilizand-o intr-un mod reinterpretat, in viziune
proprie. In acest caz, contextul arhitectural invecinat devine concept formal.

Dune House JVA Architects, Sursa foto: http://www.archdaily.com/175734/dune-housejva/dune_house1337/ Foto de: Nils Petter Dale
Contextualismul, desi extrem de important pentru arhitectura ultimelor decade nu este insa o
idee a sec XXI, el existand sub diverse forme inca din sec XX, constituind un important
mijloc de critica a functionalismului si modernismului care promovau o arhitectura generica,
autosuficienta, rupta de context, neadaptata sitului.
Unul dintre cele mai vechi exemple de contextualism este casa Frey II, din Palm Springs,
SUA, construita de arhitectul Albert Frey in 1963. Arhitectul, din respect pentru sit si pentru
peisajul natural, a ales sa pastreze stanca existenta, rezemand literalmente pe aceasta o zona
din acoperis. Stanca, parte a sitului, devine structura, inchidere si punct de interes si decor al
casei.

Casa Frey II. Arh. Albert Frey, 1963!!!. Sursa foto: http://www.jameshaefner.com/content/02architecture/residential-exteriors/frey-152_4-dc4.jpg

Casa Frey II. Perspectiva interioara. Sursa foto: http://www.dorothygoldeen.com/blog/wpcontent/uploads/2009/05/frey-house-ii-palm-springs.jpg


In cazul cladirilor construite pe un sit in oras, intelegerea si studiul contextului urban este la
fel de importanta.

In imaginea de mai jos, este ilustrata o cladire cu o arhitectura extrem de retinuta, parand
aproape inexistenta prin comparatie cu cladirea invecinata, veche de peste 150 de ani, baroca
si plina de personalitate.
Arhitectii Claus si Kaan au luat aceasta decizie deoarece, facand un studiu istoric, au
concluzionat ca in acel loc nu fusese o constructie de foarte mult timp. In memoria colectiva a
cartierului, situl era identificat ca acel loc in care nu exista nici o constructie, este un gol intre
cladiri.

Cladire la Amsterdam, Claus en Kaan Architecten, 1997, Sursa


foto: http://acdn.architizer.com/thumbnailsPRODUCTION/cc/c3/ccc35293dc79fe08fe06b207ff20be0d.jpg
Dorind sa pastreze oarecum nealterata memoria locului, arhitectii au proiectat o casa atat de
discreta si transparenta, incat, intr-o oarecare masura, se pastreaza imaginea de gol in frontul
stradal.
Arhitectura generata pe computer
Incepand din anul 1990 computerele au devenit din ce in ce mai raspandite si au aparut softuri
de grafica si modelare 3D iar softurile de tip CAD au fost adaptate lucrului in 3D.
Tinerii arhitecti pasionati au gasit imediat surse de inspiratie si unelte de lucru in programe
cum au fost 3D Max sau Autocad 3D si mai apoi in softuri specializate ca Rhino 3D sau
Microstation.
Aproape toate softurile importante permiteau scriptare, care putea fi facuta de catre persoane
cu cunostinte de programare, si prin care se puteau genera forme, meshuri, suprafete,
elemente modulare in mod procedural, automat, pe baza unor conditii de baza, fara ca
operatorul sa faca manual operatiile de proiectare. Modificarea parametrilor initial ducea la
modificarea imediata a rezultatului final. Generarea automata, prin scripare a componentelor
suprafetei care urmau sa devina elemente constructive ulterior poarta numele de arhitectura
parametrica desi se foloseste tot mai mult numele unic, din limba engleza de generative
components care este poate mai explicit.
Kunsthaus (Muzeul de arta) din Gratz, Austria este una dintre primele cladiri deosebite
realizate prin proiectare cu componente generative.

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003.


Foto:http://1.bp.blogspot.com/67FjPUWv3s0/UZ3_vnybqnI/AAAAAAAAKHM/jkMUA3kMbts/s1600/Kunsthaus_Nacht_
Werner+Krug.jpg

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003. Foto: http://www.grazcityofdesign.at/images_dynam/image_fullscreen_rotator/kunsthaus_c-paulott_web.jpg
Compozitia beneficiaza de mai multe volume, insa volumul dominant este remarcabil prin
forma sa deosebita. Imposibil de proiectat cu mijloace conventionale, acest mesh care poate
aminti unora de o fiinta imaginara dar care in definitiv lasa libertate totala de interpretare, a
fost realizat pornind de la editari succesive ale unui mesh initial, bazat pe triunghiuri.
Desi in grafica de computer se lucreaza cu suprafete triangulate, arhitectii au ales quad-urile
ca expresie finala a suprafetei exterioare, aceasta fiind realizata din placi curbe, vitrate, sub
care sunt dispuse corpuri de iluminat. Sub toate acestea se afla coaja opaca, hidroizolanta,
montata pe structura triangulata.

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003.


Foto: http://museografo.com/wp-content/uploads/2013/10/kunsthaus-graz-2.jpg

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003. Modelul 3D al meshului.
Din prezentarea autorilor.

Toate elementele cladirii in zona meshului, de la bare structurale pana la placi vitrate nonplane sunt unicat, fiecare diferind cu putin fata de cele vecine. Comanda de executie a
acestora a fost generata tot automat, cu ajutorul scriptarii unei portari de la softul de proiectare
catre softul de executie al fabricii.
Palniile de la partea superioara beneficiaza de asemenea de elemente curbe unicat, fiind poate
zona unde se intelege cel mai clar unicitatea elementelor si coerenta de continuitate
matematica a formei.

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003. Foto in
stanga:http://www.detail.de/inspiration/sites/inspiration_detail_de/uploads/imagesResized/pro
jects/560_992-10294-downloadansichten-Kunsthaus_Graz_01.jpg, Foto in
dreapta: http://i575.photobucket.com/albums/ss197/designyearbook/Kunsthaus_Graz_1.jpg
Matricea curba de neoane este conectata la computer, fiind scriptata sa prezinte pe timp de
noapte texturi, modele, scrisuri sau orice grafica doreste operatorul.
Conceptul de la exterior isi gaseste corespondent si in designul generativ al tavanului curb de
peste ultimul nivel al muzeului, dupa cum se vede in imaginea de mai jos din timpul unei
expozitii de arta.

Kunsthaus, Gratz, Austria. Arh. Peter Cook si Colin Fournier, 2003. Meshul curb + tavanul, la
interior. Foto:http://s393.photobucket.com/user/diamond_soul/media/kg2.jpg.html
Pentru Olimpiada de la Beijing, China a acordat proiectul pentru noul Stadion National firmei
Herzog & de Meuron care a propus un concept inspirat de structura cuiburilor de pasari.
Intregul proces, de la fundatii, structura, inchideri, acoperiri a fost proiectat cu ajutorul
computerului si bineinteles, structura atipica, unica in fiecare loc, nu ar fi putut fi altfel
realizata.

Stadionul National din Beijing. Arh. Herzog & de Meuron, 2008.


Foto: http://visit2china.files.wordpress.com/2010/08/img_0621.jpg

Stadionul din Beijing. Imagine din timpul executiei.


Foto: http://www.technologyreview.com/sites/default/files/legacy/0111-essay-d_x720_0.jpg
Proiectarea de tip generative components a fost utilizata cu succes si in proiectarea cladirilor
inalte de tip zgarie-nor, intrucat preocuparea pentru forma acestora a facut obiectul multor
cautari in arhitectura anilor 90-2000.
Solutia propusa de Norman Foster & Asociates pentru zgarie-norul St Mary Axe din Londra
este bazata pe un mesh structural incrucisat cu generatoare inclinate. Generarea acestuia s-a
facut conform unor functii simple de scalare si rotatie a nivelelor, insa rezultatul a fost unul
remarcabil la acea vreme si este si in prezent o imagine iconica pentru Londra, in ciuda
poreclei ironice (Gherkin / Castravetele)

Zgarie-norul poreclit The Gherkin (Castravetele), la Londra. Arh: Foster & Partners
Foto: http://2.bp.blogspot.com/MSFxpcd9aYc/UBd16srnDpI/AAAAAAAABv0/U7e__2h4COU/s1600/30-St-Mary-Axe.jpg
Constructia Castravetelui din Londra este nu doar o reusita a arhitecturii generative aplicata
la scara mare in arhitectura civila ci si o reusita a ingineriei structurale, intrucat firma ARUP a
urmat conceptul liniilor fatadei, concepand o structura eficienta cu elemente de asemenea,
generate pe baza arhitecturii inchiderilor. Practic atat triunghiurile de sticla, montantii si alte
elemente ale fatadei au fost generate prin scriptare, dar si elementele structurale au fost de
asemenea generate astfel.

Zgarie-norul poreclit The Gerkin (Castravetele), la Londra. Arh: Foster & Partners
Foto: http://www.greatbuildings.com

Exemplul formal dat de zgarie-norul din Londra este adoptat si la Barcelona, unde Arh Jean
Nouvel si echipa realizeaza o constructie asemanatoare din punct de vedere formal, dar cu un
sistem aparte de cursive/balcoane pe conturul fiecarui nivel, aparate de lamele de sticla tratata
si cu o schema de iluminare computerizata pentru timp de noapte.

Torre Aghbar, Barcelona, 2005, Arh. Jean Nouvel. Foto: http://tusse.pt/blog/wpcontent/uploads/2013/02/Torre-Agbar.jpg

Torre Aghbar, Barcelona, 2005. Arh Jean Nouvel.


Foto: https://www.flickr.com/photos/dicapua_franco/galleries/72157622432899406/

Dupa 2008, odata cu criza mondiala, constructia de mari cladiri costisitoare, generate
parametric a fost sistata, desi erau foarte multe proiecte interesante in diverse faze, pentru
unele fiind chiar incepute lucrarile.
Faza de fascinatie pentru arhitectura generativa a trecut oarecum, insa instrumentul
arhitecturii parametrice / generative a ramas la indemana marilor firme de arhitectura, putand
fi utilizat oricand in viitor pentru constructii de ori ce scara si ori ce functiune, bineinteles,
acolo unde bugetul o permite.
O astfel de constructie, foarte recenta, la Beijing, a fost finalizata in 2012. Imaginile de
prezentare care urmeaza sunt reale, ale cladirii executata si date in folosinta, nu ilustrari ale
proiectantilor!

Galaxy Soho. Beijing. Arh. Zaha Hadid & colaboratori,


Foto: http://www.huftonandcrow.com/images/uploads/ZH_Galaxy_Soho_001.jpg

Galaxy Soho. Beijing. Arh. Zaha Hadid & colaboratori, Foto: Georgi
Sokolov http://www.openbuildings.com

Galaxy Soho. Beijing. Arh. Zaha Hadid & colaboratori,


Foto:https://asiandesignrmit.files.wordpress.com/2014/03/428174271_640.jpg