Sunteți pe pagina 1din 33

cmyk

COLOR

nr. 32 mai 2006 DACIA


magazin
SUMAR

CIVILIZAÞII ANTICE VITICULTURA, ARGUMENT


ALE EUROPEI AL CONTINUITÃÞII
TEMPERATE POPORULUI ROMÂN ÎN
• Frencez Iosif Vasile SPAÞIUL CARPATO-
DANUBIANO-PONTIC
• Dr. ing. Ion M. Puºcã
pag. 2
pag. 10
ZALMOXIS – MARELE PREOT INVITAÞIE LA ORêTIE
ªI LEGIUITOR AL GETO-DACILOR • DACIA MAGAZIN
• Protopop de Regin,
Pr. Teodor Beldeuna pag. 28

pag. 7

EDITORIAL

A MAI TRECUT UN AN
de Vladimir Brilinsky
Puþine zile ne mai despart de cel de-al VII-lea Congres consistent istoria noastrã. E rândul acum al celui care s-
Internaþional de Dacologie. Aproape fascinant, la noi la a jertfit pentru poporul sãu într-un sacrificiu unic ºi
daci, la cei ce ne batem zilnic pentru o identitate onestã a inimitabil. Decebal va fi comemorat aºa cum se cuvine.
seminþiei române, de ºapte ani încoace, anul calendaristic La Bucureºti, la Orãºtie ºi probabil în sufletele câtorva
se terminã ºi începe cu acest congres de dacologie. Este mii de români, care simt ca ºi noi cã nu Decebal ºi Traian
tare greu sa-þi dai seama dacã anul trece prea repede sau sunt înaintaºii noºtri, ci doar Decebal, cã nu dacii ºi romanii
poate prea încet. Prea repede, pentru ca ne trezim dintr- sunt adevãratul izvor al poporului român, ci doar dacii.
o datã cã a trecut ºi multe din proiectele pe care le-am Vor fi la Orãºtie, în continuarea Congresului, serbãri
preconizat au rãmas în urmã. Prea încet, pentru cã … comemorative, unde se va trage cu arcul ºi se vor arunca
am mai îmbãtrânit un an, am mai obosit un pic. Însã din suliþe. Va fi muzicã ºi dans, vor fi tradiþii ºi ancestrale
pãcate pentru unii sau din fericire pentru noi, de orice obiceiuri. Va fi acel spirit de bucurie specific dacicã. Ultimul
este loc în acest joc al vieþii, numai de hodinã nu. Suntem sol, plecat de bunã voie la Zamolxis, ºi-a îndeplinit
doar, acei câini de pazã a unei istorii fãrã prejudecãþi. Ne misiunea. Dacii lui, sunt din nou împreunã. Este meritul
gândim de fiecare datã cã pânã la întâlnirea cu Zamolxis primãriei orãºtiene ºi a primarului cu sânge de dac de a
mai este ºi mai avem multe de fãcut aici pe pãmântul da amploarea cuvenitã unei astfel de comemorãri. Este
Daciei. Ne gândim cã mai avem de scuturat niºte meritul fundaþiei Dacia Revival, de a perpetua aceste
conºtiinþe, sau de deschis niºte ochi. Cã trebuie sã ne congrese ºi de a se încãpãþâna an de an, sã adune laolaltã
mai luãm la trântã cu ignoranþa unora ºi cu infatuarea mulþime de oameni care-ºi expun pãrerile, fie ele rod al
altora. Ne gândim cã trebuie sã mai spunem celor de unor cercetãri minuþioase ºi ºtiinþifice, fie rod al intuiþiei
lângã noi sau de aiurea, cã a-þi privi propria istorie, aºa sau al logicii fiecãruia. ªi peste toate astea la un loc,
cum este ea ºi nu cum o vor unii, nu este o ruºine ci o doctorul Napoleon Sãvescu, acea inimã care bate cu
virtute. ªi ne mai gândim cã la anul pe vremea asta mai sunet de tobã dacicã, cel care îºi iubeºte strãmoºii ca pe
tragem un congres. Pânã atunci cel de anul acesta va fi sine însuºi, cel care se bate cu toatã energia sa fãrã a fi
al lui Decebal. Celelalte au fost dedicate dupã caz altor împotriva cuiva anume, singurii sãi duºmani fiind minciuna
personalitãþi sau altor evenimente care au marcat ºi aroganþa.

1
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

CIVILIZAÞII ANTICE ALE EUROPEI TEMPERATE


Ferencz Iosif Vasile

Argument la nord de colonia Massalia ºi într-un sens mai larg,


Civilizaþia dacicã, fãrã nici o îndoialã a fost una a populaþiilor barbare care trãiau în zone din
remarcabilã, ca dovadã este ºi interesul deosebit Europa temperatã, care într-o perioadã
care i-a fost acordat, de cãtre lumea ºtiinþificã ºi de anterioarã, se credea cã era locuitã de populaþii
cãtre publicul larg. Din pãcate ea este cunoscutã fabuloase, numite generic hiperboreeni. Ulterior,
astãzi mai ales datoritã descoperirilor arheologice, în contextul marii invazii celtice din Balcani, ei au
dar ºi în acest fel a putut fi recuperat un mare volum fost denumiþi: galiatai, apelativ care va fi folosit
de informaþii cu ajutorul cãrora este posibilã pentru a-i desemna deopotrivã pe celþii din est,
reconstituirea într-o mãsurã oarecare, a vieþii cât ºi pe cei din partea de vest a continentului.
comunitãþilor umane din acea perioadã. Tendinþa actualã în istoriografie este aceea de a
O altã sursã de informaþii pentru înþelegerea vieþii utiliza termenul de celþi, pentru perioada veche ºi
unei populaþii este datã de comparaþia cu viaþa pentru evitarea unor confuzii este de preferat ca
altor populaþii contemporane. Din acest motiv, de la aceastã regulã sã nu se facã excepþie decât
credem cã este util sã prezentãm în paginile acestei în cazuri cât mai rare.
reviste, pe parcursul mai multor numere, una dintre II. Originea celþilor
civilizaþiile contemporane, cu care dacii au intrat în Menþiunea în izvoare a numelui de celþi, în secolul
contact în mai multe rânduri. Aºa cum reiese ºi din al VI-lea, indicã faptul cã în acel moment ei
titlul acestui material, este vorba despre celþi. reprezentau un grup etnic bine conturat, a cãror apariþie
Sperãm ca aceste informaþii sã vã este legatã de naºterea comunitãþilor de populaþii indo-
stârneascã interesul. europene, cel mai târziu în mileniul al III-lea.
Evenimentele la care ne referim au fost determinate
CELÞII (I) de pãtrunderea în spaþiul european a unor comunitãþi
Originea: Civilizaþia primei vârste a fierului în omeneºti originare din ariile rãsãritene, probabil în valuri
Europa Centralã succesive, rezultatul fiind apariþia unor popoare
Una dintre cele mai bine cunoscute civilizaþii antice cunoscute din textele autorilor din antichitate: tracii,
europene este cea fãuritã de celþi. Acest fapt se ilirii, germanii, veneþii celþii, dar ºi grecii sau italicii.
datoreazã atât remarcabilului stadiu la care a ajuns Studiile de lingvisticã ºi de arheologie celticã
societatea celticã, cât ºi participãrii la evenimente care au permis formularea concluziei cum cã celþii
au afectat lumea mediteraneanã ºi astfel au fost fac parte din familia popoarelor indo-europene
consemnate în scris. Totodatã, expansiunea pe ºi cã reprezintã ramura vesticã a grupei
continent a triburilor celtice a determinat difuzarea pe lingvistice. Plasarea celþilor în extremitatea
spaþii largi a unui anumit tip de culturã materialã, pe vesticã a continentului este în concordanþã cu
care specialiºtii au numit-o ,,de tip La Tène”. textele antice care plaseazã Celtica în vecinãtatea
I. Numele celþilor Liguriei, la nord de colonia foceanã Massalia.
În ceea ce priveºte cuvântul - keltoi, folosit ca Herodot din Halicarnas, dupã ce menþioneazã
un atribut etnic, apare pentru prima oarã în cã Istrul ,, …izvorãºte din þinutul celþilor…”
izvoarele greceºti ale secolului al VI-lea, prima afirmã despre ei cã sunt ,, …locuitorii cei mai
consemnare apare în lucrarea Europa, a lui din apus ai Europei dupã cineþi”.
Hecateu din Milet, pãstratã fragmentar. Termenul Deºi s-a încercat apropierea unor culturi
este folosit pentru a desemna populaþia care locuia arheologice din epoca bronzului din zona centralã

2
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

Deplasări ale celţilor în Europa (după M. Szabo) :1. Spaţiul


originar ; 2. teritorii ocupate.

ºi de vest a Europei de comunitãþi celtofone, parte a Elveþiei, sudul Germaniei, estul Franþei ºi al
încercãrile oferã un anumit grad de nesiguranþã Belgiei, descoperirile arheologice datate în prima
datoritã lipsei izvoarelor scrise. În anumite cazuri, epocã a fierului atestã o omogenizare a caracteristicilor
comunitãþi vorbind aceeaºi limbã au creat culturi culturale care, cu mare probabilitate a fost atribuitã
arheologice multiple iar în alte cazuri a fost comunitãþilor celtice (Fig. 1).
consemnat cã unele culturi având o arie III. Civilizaþia celþilor în prima vârstã a fierului
geograficã extinsã (cum este cazul culturii câmpurilor În prima epocã a fierului, care a fost numitã ºi
de urne) se suprapun peste ariile unor grupuri etno- ,,Hallstatt”, dupã numele unei staþiuni arheologice
lingvistice diferite. Unele culturi arheologice a reprezentative, situatã în Austria de astãzi, se constatã
cãror evoluþie îndelungatã atinge perioade în care o anumitã omogenizare a caracteristicilor culturale
comunitãþile care le-au creat adoptã forme de sesizabile pe cale arheologicã. Din punct de vedere
scriere, documentând astfel continuitatea cronologic, perioada acoperã, în linii mari, prima
neîntreruptã a unor grupuri etno-lingvistice. jumãtate a mileniului I a.Chr. În cadrul culturii
Cu toate acestea se presupune cã cea mai mare hallstattiene s-a putut observa existenþa unei arii estice
parte a Europei centrale ºi de vest, începând din epoca ºi a alteia vestice. Aceasta din urmã, manifestatã pe
bronzului ºi pânã la începutul primei vârste a fierului a un spaþiu întins, care cuprinde Boemia, Austria, o parte
fost ocupatã de ascendenþii celþilor istorici. a Elveþiei, sudul Germaniei ºi estul Franþei ºi al Belgiei,
Într-un cadru geografic ce cuprinde un spaþiu întins a fost atribuitã, cu mai mare probabilitate, comunitãþilor
ºi acoperã teritorii aflate astãzi în Austria, Boemia, o celtice. Este vorba de o perioadã de mare înflorire

3
cmyk COLOR

DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

ºefi locali se bucurau de un mare prestigiu. În sec.


VII-VI a.Chr. s-a cristalizat o adevãrat㠄lume
princiarã”. Statutul deosebit al acestor principi este
ilustrat de respectul care li se acorda ºi dupã moarte.
Ei erau înhumaþi în morminte tumulare (Fig. 2) având
inventare fastuoase (Fig3-4) reprezentate de arme ºi
obiecte de prestigiu, dintre care vasele pentru vin
(realizate din bronz), importate din zona
mediteraneanã ºi care serveau la oficierea banchetelor
ceremoniale, ocupã un loc important.
Imaginea unui tumul din prima epocă a fierului de Aºezãrile în care rezida aceastã aristocraþie ºi care
la Hochdorf (imagine de pe site-ul oficial al constituiau totodatã centrele diverselor comunitãþi,
Muzeului). erau dispuse în puncte strategice ºi pe rute comerciale
economicã datoratã în bunã mãsurã adoptãrii unor importante. Ele erau fortificate cu valuri de pãmânt ºi
unelte ºi mai ales a armelor de fier. ºanþuri, cu ziduri de lemn ºi piatrã, uneori elementele
În plan social, s-a produs o ierarhizare în cadrul defensive fiind chiar mai elaborate (Fig. 5). În cadrul
comunitãþilor. S-a putut constata faptul cã o serie de acestor centre de putere s-a dezvoltat ºi o producþie

Obiecte de inventar din mormântul ,,prinţesei” de la Vix.

4
cmyk COLOR

nr. 32 mai 2006 DACIA


magazin

Reconstituirea interiorului unui tumul de la Hochdorf


(imagine de pe site-ul oficial al Muzeului).

meºteºugãreascã înfloritoare. Metalurgii (fierari sau în cadrul comunitãþilor. Puternicii aristocraþi ai secolului
bronzieri) produceau armele, uneltele sau podoabele, precedent au lãsat locul unor „conduceri colective”
precum ºi garniturile vestimentare specifice perioadei reprezentate de rãzboinicii diverselor grupuri tribale
respective. De asemenea, aºezãrile rurale care gravitau care se manifestau în alte moduri decât „principii”
în jurul marilor fortificaþii asigurau producþia agricolã anteriori. Este vorba, prin urmare, de o adevãratã
necesarã comunitãþilor. „revoluþie democraticã”.
Un fenomen important al acestei epoci îl constituie Aceste transformãri ºi mai ales efectele generate
comerþul înfloritor dintre centrele greceºti de ele, vor fi prezentate în numerele viitoare.
mediteraneene ºi zonele de la nord de Alpi. Colonia
greacã Massalia, aºa cum am mai menþionat, avea un
rol important în aceste schimburi. Ei i s-au alãturat
apoi o serie de centre comerciale ºi de tranzit greco-
etrusce, cum sunt cele de la Adria ºi Spina, amplasate
la vãrsarea fluviului Pad în Adriatica. De aici, mãrfurile
erau transportate pe fluviu pânã la pasurile alpine, ºi
apoi trecute peste munþi. Vinul mediteraneean
constituia un obiect important al acestui comerþ, la care
se adãugau produse de bronz (în special vase greceºti
ºi etrusce) sau ceramice.
La sfârºitul sec. VI, dar mai ales în prima jumãtate
a sec. V a.Chr., societatea celticã nord-alpinã a fost
bulversatã de transformãri profunde. Toatã aceastã
Reconstituire ipotetică a fortificaţiei de la
„lume princiar㔠s-a dezintegrat pe parcursul a câtorva Heuneburg (imagine de pe site-ul oficial:
decenii. Cauza trebuie cãutatã în modificãrile survenite http://www.heuneburg.de/).

5
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

ZAMOLXIS ÎNTR-UN DOCUMENT INEDIT


Prof. Marcel Borza

Numeroaselor informaþii de de utilizarea stilului epistolar, la în toatã antichitatea pentru aspiraþia


diferite feluri (literare, epigrafice, modã ºi în alte perioade istorice. neostoitã spre neatârnare ºi, pe de
arheologice) privind istoria geto- În cazul în care epistola avea altã parte, conceptul neopitagoreic
dacilor li se adaugã o ºtire totuºi o destinaþie precisã, este greu ce se referã la libertatea
nemenþionatã pânã în prezent în sã specificãm cãrui rege „scit” i- individualã. Apelul la Zamolxis ca
istoriografia noastrã. Este vorba ar fi putut fi adresatã. Clasicistul motiv al libertãþii apare, aºadar, ºi
despre epistola XXVIII (dupã german Ulrich von Wilamowitz- ca o reacþie la tendinþa unor
numerotarea fãcutã de cunoscutul Moellendorf propune identificarea împãraþi romani din secolul I e.n.
clasicist R. Hercher, în lucrarea sa lui cu Decebal, dar este greu de de prigonire a filozofilor (îndeosebi
„Epistolographi Graeci”, publicatã crezut cã Apollonius putea sã-i neopitagoreici) care, în operele lor,
la Paris, în 1873) aparþinând confunde pe sciþi cu dacii tocmai se ridicau adeseori împotriva
celebrului filozof antic Apollonios într-o vreme în care relaþiile daco- autoritarismului imperial.
din Tyana din secolul I e.n., romane erau, ca sã spunem aºa, la Cât priveºte datarea acestei
cunoscut ºi sub numele de ordinea zilei. De aceea, ipoteza cea epistole, singurul indiciu este o
Apollonios Sofistul. Iatã cuprinsul mai verosimilã este aceea care aluzie destul de limpede la un
ei: considerã cã scrisoarea nu era moment în care Imperiul Roman
„Regelui sciþilor adresatã cuiva anume, fiind doar un respecta pe deplin libertatea geto-
Zamolxsis era om bun ºi filozof artificiu frecvent în genul epistolar. dacilor de aºa manierã, încât
dat fiind cã a fost discipolul lui În ce priveºte menþiunile despre Zamolxis i-ar fi devenit „de bunã
Pythagoras. ªi dacã în acea vreme Zamolxis, acestea reflectã parþial voie, prieten”. Acest moment era
Romanul (generic sub care se lucruri cunoscute în istoriografia în opoziþie cu un altul , de încordare
înþelegea Imperiul Roman) ar fi fost noastrã: era discipol a lui Pitagora supremã a relaþiilor, moment
(s-ar fi purtat) aºa (ca acum), de (ceea ce lui Apollonios - filozof contemporan lui Apollonios. Cum
bunã voie i-ar fi devenit el prieten. neopitagorician - nu putea, desigur, filozoful antic a activat cu
Dar dacã se considerã cã trebuie decât sã-i stârneascã afinitatea precãdere în a doua jumãtate a
luptã ºi suferinþã pentru libertate, faþã de zeul geto-dac); Zamolxis secolului i.e.n., un asemenea
dobândeºte faima de filozof, adicã era „ bun ºi filozof”- calitãþi care moment fierbinte l-a constituit
de om liber”. devin un simbol pentru întreaga conflictul din 85-89 e.n. dintre
Deºi succintã, informaþia aduce lume geto-dacicã, deoarece, împãratul Domiþian ºi regele geto-
o serie de noi elemente în evident, Zamolxis personifica dac, Decebal, aºadar epistola a fost
cunoaºterea concepþiei pe care întregul popor dac, aºa cum scrisã, cu probabilitate, în aceastã
anticii o aveau despre zeul daco- Romanul personifica Imperiul perioadã.
geþilor, Zamolxis, ºi a semnificaþiei Roman. În concluzie, se poate afirma cã
pe care o atribuiau concepþiei De o importanþã fundamentalã aceastã epistolã, neintratã în
filozofice a acestuia. Mai întâi, se este însã cea de-a doua parte a circulaþia istoriografiei noastre pânã
cuvine precizat faptul cã, în epistolei, în care Zamolxis - simbol în prezent, completeazã
legãturã cu funcþia realã a al lumii geto-dacice - apare totodatã semnificaþiile atribuite lui Zamolxis
epistolelor, a fost purtatã o ºi ca un simbol al orientãrii politice, cu aceea de simbol al poporului
îndelungatã controversã în al cãrei concept fundamental îl geto-dac, precum ºi a orientãrii
literatura de specialitate, constituia libertatea (eleutheria). politice a acestui popor ce avea
neputându-se stabili nici acum dacã Este vorba de o dublã accepþie drept concept fundamental
erau destinate unor persoane reale a libertãþii: pe de o parte, conceptul libertatea pentru dobândirea cãruia
sau dacã era vorba, pur ºi simplu, politic aplicabil unui popor cunoscut era gata de „lupte ºi suferinþã”.

6
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

ZALMOXIS – Marele preot


ºi legiuitor al geto-dacilor
Protopop de Reghin,
Pr. Teodor Beldeuna

Asupra religiei daco-geþilor, duceau o viaþã de sãrãcie cruntã ºi legendã, considerã total greºitã ideea
informaþiile cele mai ample le-a lãsat erau lipsiþi de învãþãturã, Zamolxis grecilor cã geto-dacii ar fi fost adepþii
Herodot. Primul citata: acesta, care cunoscuse felul de viaþã teoriei pitagoreice a metempsihozei.
“Iatã în ce fel se socot ei ionian ºi moravuri mai alese decât cele
nemuritorii: credinþa lor este cã ei nu din Tracia, ca unul ce trãise printre Dar o asemenea legendã s-a putut
mor, ci cã cel care piere se duce la eleni ºi mai ales alãturi de omul cel naºte tocmai pentru cã anticii greci
Zamolxis – divinitatea lor – pe care mia înþelept al Elladei, lângã credeau cã au sesizat asemãnarea
unii îl cred acelaºi cu Gebeleizis. Tot Pythagoras, a pus sã i se clãdeascã o dintre Pitagora ºi Zamolxis, atât în ce
în al cincilea an arunca sorþii, ºi salã de primire unde-i gãzduia ºi îi priveºte doctrina, cât ºi practicele
întotdeauna pe cel dintre ei pe care ospãta pe cetãþenii de frunte; în timpul cultului. Daco-geþii credeau într-o
cade sorþul îl trimit ca solie la ospeþelor, îi învãþa cã nici el, nici existenþã fericitã dupã moarte; nu,
Zamolxis, încredinþându-i de fiecare oaspeþii lui ºi nici urmaºii lor în veac propriu-zis în “nemurirea sufletului”,
datã nevoile lor. nu vor muri, ci se vor muta numai cãci nimic nu ne îndreptãþeºte sã
Trimiterea solului se face astfel: într-un loc unde, trãind de-a pururea presupunem cã ar fi cunoscut idea
câþiva dintre ei, aºezându-se la rând, vor avea parte de toate bunãtãþile. Tot de “suflet” în sens spiritual. “Nu
þin cu vârful în sus trei suliþe, iar alþii, timpul cât îºi ospãta oaspeþii ºi le poate fi vorba de o concepþie
apucându-l de mâini ºi picioare pe cel cuvânta astfel, pusese sã i se facã o superioarã de prelungire ori
trimis la Zamolxis, îl leagãnã de locuinþã sub pãmânt. Când locuinþa transformare a vieþii, în formã
câteva ori ºi apoi, fãcându-i vânt, îl îi fu gata, se fãcu nevãzut din mijlocul spiritualã, cã suflet absolut imaterial,
aruncã în sus peste vârfurile suliþelor. tracilor, coborând în adâncul ci numai de o trãire fãrã de sfârºit,
Dacã, în cãdere, omul moare încãperilor subpãmântene, unde stãtu deplin conºtientã ºi identicã celei
strãpuns, rãmân încredinþaþi cã zeul ascuns vreme de trei ani. Tracii furã pãmânteºti; cu deosebirea cã se
le este binevoitor; dacã nu moare, cuprinºi de pãrere de rãu dupã el ºi-l adãugau fericirile unei îndestulãri
atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l jelirã ca pe un mort. În al patrulea an, desãvârºite, cu toate bunãtãþile” (I.I.
cã este un om rãu; dupã ce aruncã se ivi însã iarãºi în faþa tracilor ºi aºa Russu).
vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce îi fãcu Zamolxis sã creadã în spusele Privitã sub raportul practicilor de
au de cerut îi spun solului cât mai lui”. cult, religia daco-geþilor era o religie
este în viaþã. Când tunã ºi fulgerã, Descoperirile arheologice ºi iniþiaticã ºi mistericã. Pentru aceastã
tracii despre care este vorba trag cu studiile recente au adus textului lui religie, caracteristic era actul iniþiatic
sãgeþile în sus, spre cer, ºi îºi Herodot completãri ºi rectificãri. al retragerii temporare în ceea ce
ameninþã zeul, cãci ei nu recunosc Cã Zamolxis ar fi fost semnifica “cealaltã lume”, ºi anume,
vreun alt zeu în afarã de al lor”. întemeietorul unui cult iniþiatic ºi într-o locuinþã subteranã sau grotã.
Dupã descrierea acestui sacrificiu misteric, un personaj istoric real, un De asemenea, semnificative pentru
ritual, Herodot vorbeºte despre taumaturg ºi un reformator care concepþia religioasã ºi practicile
Zamolxis: ulterior a fost divinizat, este o ipotezã cultice daco-getice – ºi din nou
“Dupã câte am aflat de la elenii acceptabilã. Diodor din Sicilia îl confirmate de Herodot – erau ºi
care locuiesc în Hellespont ºi în Pont situeazã alãturi de ceilalþi doi mari banchetele rituale ale asociaþiilor
(în coloniile greceºti de pe litoralul întemeietori de religii ai omenirii, religioase secrete pe care le formau
Mãrii Negre n.n.), acest Zalmoxis Zarathustra ºi Moise. Cã ar fi fost un iniþiaþii. Aceste practici de cult sunt
fiind om ca toþi oamenii, ar fi trãit în sclav al lui Pitagora – este însã o atestate în lumea tracilor din sudul ºi
robie la Samos ca sclav al lui legendã naivã, repetatã ºi de Strabon din nordul Dunãrii.
Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, ºi respinsã chiar de Herodot, care era Aºadar, daco-geþii credeau cã atât
câºtigându-ºi libertatea, ar fi dobândit convins c㠓acest Zamolxis a trãit cu cei iniþiaþi, cât ºi urmaºii lor chiar (cu
avuþie multã ºi, dobândind avere, s-a multã vreme înaintea lui Pythagoras”. alte cuvinte oaspeþii chemaþi de
întors bogat printre ai lui. Cum tracii Iar V. Pârvan, respingând aceastã Zamolxis la ospãþul ritual), “nu vor

7
cmyk

DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

muri, ci se vor muta numai într-un Gebeleizis a ajuns sã fie confundat de munte, un grifon în luptã cu un
loc unde, trãind de-s pururea, vor (la o datã imprecizabilã) cu Zamolxis, zmeu, cu un cerb, cu o pasãre de
avea parte de toate bunãtãþile”. contopindu-li-se atributele. pradã s.a.m.d. – “imagini
Aceastã credinþã într-o post-existenþã Zamolxis însã, divinitatea împrumutate, poate, la origine, din
în forme materiale analoage vieþii chtonianã, a rãmas – cel puþin, iconografia ºi mitologia iranianã”.
terestre – credinþã pe care o întâlnim începând din secolul lui Herodot – Pornitã de la un asemenea stadiu
ºi la egipteni, la perºi, la celþi sau la divinitatea supremã a daco-geþilor. primitiv naturist, religia daco-geþilor
germani – dovedeºte nivelul superior Dupã unii autori, “Gebeleizis îºi a ajuns în scurt timp” la un nivel de
al gândirii religioase a daco-geþilor. disputa domnia asupra împãrãþiei spiritualizare mai înalt decât toate
Religia lor politeist㠖 la fel ca umbrelor. În virtutea anumitelor celelalte religii înrudite ale popoarelor
religia tuturor popoarelor indo- schimbãri survenite în religiile lor, o învecinate, ºi cu trãsãturi de o
europene. Era adorat în Dacia ºi un parte dintre geto-daci începuserã sã accentuatã etic㔠(R. Florescu).
zeu al rãzboiului (echivalent lui Ares creadã cã la Gebeleizis ºi nu la Magicianul în arta filozofiei, care
sau Marte), cãruia – dupã mãrturia Zamolxis merg cei care pãrãsesc a fost Socrate, vorbeºte despre
lui Iordanes – geþii îi jertfeau lumea pãmânteasc㔠(H. Daicoviciu). Zamolxis într-unul din faimoasele
prizonierii prinºi în rãzboi, “socotind Alþi autori admit c㠓cele dou㠓Dialoguri” platonice, în termeni mai
cã zeul rãzboaielor trebuie împãcat divinitãþi, iniþial distincte, s-ar fi mult decât admirativi: “Zamolxis
prin vãrsare de sânge omenesc”. De contopit; dar nimic nu ne dovedeºte ca zeu al geto-dacilor, cã
asemenea, acestui zeu i se jertfeau îndreptãþeºte (…) sã-l transformãm tot aºa cum nu se cuvine sã încercãm
primele prãzi de rãzboi: “Lui i se pe Zamolxis, zeu suprem, într-o a vindeca ochii fãrã sã fi vindecat
atârnau pe trunchiurile arborilor divinitate urano-solar㔠(I. H. Criºan). capul, nici sã tãmãduim capul fãrã sã
prãzile de rãzboi cele dintâi” (armele Pentru M. Eliade, “Gebeleizis tratãm trupul, cu atât mai mult nu
ºi echipamentul adversarilor uciºi – reprezintã vechiul zeu celest al geto- trebuie sã încercãm a vindeca trupul
n.n.). dacilor, patronul clasei aristocrate ºi fãrã a cãuta sã tãmãduim sufletul”.
Ca divinitãþi feminine, se pare cã militare, “tarabosts” (…) ºi Zamolxis, Foarte interesant este ºi ceea ce
daco-geþii aveau o zeiþã a focului zeul Misteriilor, maestrul iniþierii, cel spun, despre Zamolxis, doi mari
vetrei, a focului sacru, - deci investitã care conferã imoralitatea”. erudiþi ai vremii: Origen ºi Clement
cu atribute asemãnãtoare celor ale Concluzia cea mai plauzibilã este Alexandrinul. De la aceºtia aflãm cã
Vestei la romani. Mai certã pare bazatã pe însãºi etimologia (în în sala de mijloc a Templului lui
existenþa la daci a unei zeiþe Bendis general acceptatã) numelui Zamolxis nu se reuneau decât bãrbaþii,
(menþionatã ºi de Herodot ºi de divinitãþii: în lumea tracã cuvântul dupã un anumit ritual. Ei purtau brâu
Strabon), zeiþa Lunii, a pãdurilor ºi a zamol înseamn㠓pãmânt”. Zamolxis lat, din piele albã de miel, sub care se
farmecelor, a vrãjilor, corespunzând era izvorul vieþii, zeul vegetaþiei, al aflau la vedere, semnele pãstorului,
deci Artemidei grecilor ºi Dianei reînvierii naturii, atributele lor erau agricultorului ºi constructorului:
romanilor, imaginea ei (presupusã), legate de creºterea animalelor ºi de cuþitul, spicul de grâu ºi rigla de 24
apare în mai multe reprezentãri rodul ogoarelor. Ca zeu al roadelor de gradaþii. Salonul de mijloc era un
plastice descoperite pânã în prezent. pãmântului, domnia lui se extindea adevãrat sanctuar, unde se sãvârºeau
În Lexiconul grec dintr-o epocã târzie ºi asupra împãrãþiei morþilor, acte iniþiatice ezoterice, de felul celor
menþioneazã printre zeiþe ºi pe soþia rãmânând totodatã iniþiatorul ºi din categoria mistere orosiriace,
lui Zamolxis, cu nume identic celui al divinitatea care patrona cultul eleusiene sau dionisiace. Asemãnarea
soþului ei. iniþiatic. “Din noþiunea de pãmânt cu universul spiritual al Artei Regale
O singurã datã numit de autorii dãtãtor de viaþã ºi belºug a fost moderne este mai mult decât
antici (ºi anume de Herodot) apare plãmãditã figura unei zeiþe cu evidentã.
Gebeleizis, zeul furtunii ºi al fulgerului. trãsãturi ºi facultãþi umane. În încheierea acestui succint
Probabil cã la început Gebeleizis La aceste elemente ale religiei portret al unuia dintre cei mai de
fusese un zeu al cerului. Din cultul daco-geþilor se mai adaugã ºi seamã iniþiaþi ai lumii, socotim cã
lui era legat ºi ritualul tragerii cu arcul strãvechi componente naturiste, trebuie sã punem chiar cuvintele celui
în nori în timpul furtunii – dar nu atestate iconografic din ce în ce mai care s-a numit Zamolxis: “Nu uita,
pentru a-l ameninþa pe Gebeleizis, ci frecvent în noile descoperiri lumina pentagramei magice este
desigur pentru a speria puterile arheologice. Apar figurate pe diverse iubirea. Dar, ca sã o faci strãlucitoare,
demonice. Pânã la urmã, printr-un piese de tezaur imagini asociate cu trebuie sã ajungi la esenþa
proces de sincretism religios, simboluri sacre - de ºerpi, cerbi, þapi pentagramei – iertarea.

8
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

Drumul Sãrii – Ocna Mureº-Isbruk


– drumul civilizator al Europei
Prof. Gligor Haºa
Unele din marile drumuri civilizatoare ale omenirii, Secaºului, la Teiuº, ca de aici sã urmeze Drumul Sãrii
punþi de legãturã ºi schimburi între primele civilizaþii, s- pânã la Uioara. Banala sare de astãzi (pe care o aducem
au pierdut, unele în deºerturi, altele în uitare: drumul din Turcia!) a avut cândva valoarea aurului; de ea a depins
mãtãsii, strãbãtut de Marco Polo ºi în parte de românul viaþa ºi civilizaþia omenirii nu numai în Leagãnul European.
Nicolae Milescu-Spãtaru; drumul mediteranean, pe lângã Poate cã de aceea, ori de câte ori bunicii mei sfãrâmau
þãrmuri, al lui Ulise ºi al Fenicienilor, drumurile Saharei, bolovanul de sare, se închinau ºi se rugau unui uitat zeu
dar mai cu seamã Drumul European al Sãrii, de la Ocna pãgân al sãrii cu hieraticã smerenie.
Mureº ºi Ocna Sibiului la Vurpãr, de aici la Blandiana, Nepreþuita carte “România în Cartografie” a lui Marin
Deva, Ilia, Arad, Carnuntum, Isbrukul de astãzi, iar mai Popescu Spineni, dar ºi “Descrierea Moldovei” a lui
departe în Raetria ºi cãtre Apus. Se pare cã acesta a fost Dimitrie Cantemir, mãrturisesc despre Dacia ºi România
cel mai vechi drum civilizator european, al neoliticului ºi medievalã ca despre un rai pãmântesc, cu câmpii
epocii bronzului, cu populaþii ºi turme care depindeau de mãnoase, pãºuni grase, pãduri nesfârºite prin care roiau
sarea dacilor (de mai târziu), a pelesgilor (de atunci), pe zimbri, bouri, oi cu patrusprezece coaste, cerbi, mistreþi,
care au migrat, fãrã îndoialã, euroindienii, cãtre Rãsãrit, alte feluri de vânat, toate depinzând de bogãþia celor peste
mai apoi hitiþii, cãtre orientul anatolian, atâtea ºi atâtea trei sute de locuri cu munþi de sare la suprafaþã. Numai
seminþii euroasiatice. Drumul Sãrii i-a adus aici pe Moldova lui Dimitrie Cantemir avea cam de 3-5 ori ºeptelul
hiperboreii civilizatori, cu verii lor agatârºii, pe celþi ºi de bovine ºi ovine de astãzi, iar exportul (fãcut pe atunci
sciþi, Mureºul, navigabil, fiind un râu sacru cu mãrturii în Imperiul Otoman ºi Imperiul Austriac) putea reface
în toponimie pelasgã pânã astãzi: Apulum, Vurpãr, economic România de astãzi. Aºa încât, dacã un rege al
Blandiana, Germisara, Deva, Ilia, Arad… În partea de strãmoºilor ar fi compus aici psalmi, ar fi spus “Dacã
mijloc a Mureºului s-a nãscut o mare civilizaþie iradiantã sare nu e, nimic nu e”.
ºi un mare imperiu preosirisian, cel al Tartarilor sau al Suntem un popor bãtrân, dar viguros, ºi poate cã de
Hiperboreilor, despre care scriitorii antici vorbeau la aceea trãim abia acum marea curbã descendentã în istorie.
Superlativ. Ei ne-au lãsat Tãbliþele de lut de la Tãrtãria, A cunoscut-o romanitatea italicã, a cunoscut-o Grecia, o
cu scriere pictograficã mai veche cu un mileniu ºi mai va cunoaºte cândva America, Australia, Canada. Cândva,
bine decât cea sumerianã, fenicianã sau egipteanã; al lor la Frankfurt pe Main, unde participam la un congres
a fost carul ritualic din bronz, cu protome de lebãdã, mondial cu privire la poluare ºi rezervele de energie pentru
descoperit în Câmpul Pâinii (între Sibot ºi Orãºtie), al lor mileniul trei, dupã o discuþie colocvialã, conducãtorul
Sarmizegetusa ºi celelalte cetãþi dacice, al lor Eldoradoul delegaþiei suedeze ne-a spus: “Fericiþilor! Aveþi o apã mare
Apusenilor cu aur, al lor semnele civilizaþiei neolitice de care curge pe pat de sare (Mureºul). Sub ea, demonstreazã
la Turdaº, al lor începuturile istoriei noastre. cercetãrile din Satelit, o imensã vânã de petrol, deocamdatã
Drumul Sãrii, pe apã ºi pe uscat, de la Ocna Mureº la imposibil de exploatat din cauza stratului de sare gros de
Isbruk ºi de aici cu ramificaþii în tot Apusul Europei a vreo 500 de metri”. Mai þin minte expresia cu care a
fost ºi drumul Orientului antic, cu navigaþie pe Mureº, încheiat, misterios: “Dumnezeu aratã, dar dã cu
Tisa, Dunãre, Helespont, Asia Micã, sau pe Marea Neagrã, zgârcenie”. Am pierdut, la mutarea din Bucureºti, adresa
cãtre Caspica ºi drumul euroasiatic cunoscut mai târziu cercetãtorului suedez din delegaþia americanã. Dar de
cu numele de Drumul Mãtãsii. Parte din el o fi fost atunci, ca în vis, îmi tot închipui cum de la Ocna Mureº
strãbãtut ºi de cãtre Argonauþi în cãutarea lânii de aur din la Pusta Aradului curge pe sub Mureº un fluviu de petrol.
mirifica þarã a pelasgului Aetes. Îmi amintesc cã, în Civilizaþiile se dezvoltã ciclic. Ce a fost va mai fi; nimic
copilãria mea dintr-un sat de lângã Blaj, prima grijã a nou sub soare, zice Ecleziastul. Trãieºte-mã, Doamne,
þãranilor era pregãtirea plecãrii la târgul de sare de la Uioara mãcar pânã când va fi scos primul baril de petrol în
(Ocna Mureº) pentru sarea neagrã, sub formã de Câmpul Pâinii, de sub imensul strat de sare. Atunci Dacia
bolovani, necesarã turmelor ºi vitelor din gospodãrie; va fi iarãºi o þarã a regelui Midas, iar Mureºul, apa Raiului,
dinspre Poiana, Jina, Munþii Sebeºului coborau cu cãruþele printre malurile cãruia va curge miere ºi lapte.
ciobanii din Mãrginenime, la Miercurea, apoi pe Valea •
9
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

VITICULTURA, ARGUMENT AL CONTINUITÃÞII POPORULUI


ROMÂN ÎN SPAÞIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
Dr. Ing. Ion M. Puºcã
timpurile existenþa chiar rudimentarã a unor “teascuri”, a
unor “recipiente” ºi a unor “construcþii” – deci elemente
de stabilitate. Acestea au fãcut ca activitatea viticolã sã
iniþieze ºi sã dezvolte ºi o activitate meºteºugãreascã
specificã, de care a fost tot timpul strâns legatã.
- Cunoºtinþele legate de cultura viþei de vie ºi de
prepararea vinurilor acumulate, transmise ºi îmbogãþite
din generaþie în generaþie, cu contribuit la creºterea
continuã a calitãþii produselor obþinute, dând faimã
locurilor respective pe care, de asemenea numai o
continuitate de locuire o putea realiza.
- De menþionat ºi faptul cã pe lângã stabilitatea
populaþiei respective a fost necesarã ºi o densitate mai
Cupă cu mare a ei, complexitatea activitãþii viti-vinicole având
decor nevoie ºi de multã forþã de muncã.
policrom În concluzie, putem afirma cã popoarele antice
specifică cultivatoare de viþã de vie au fost stabilite, dense ºi au
culturii
avut un grad de civilizaþie ridicat, fiind în mãsurã sã aplice
Cucuteni din
mileniul III complexele tehnologii ale activitãþii viti-vinicole. Din aceste
î.e.n. considerente se desprinde clar ideea cã popoarele barbare
descoperita migratoare, în drumul lor, nu puteau avea ca ocupaþie de
la Frumuşeni. bazã viticultura.
Istoria cultivãrii viþei de vie pe teritoriul României este
într-o strânsã interdependenþã cu istoria poporului român,
care din cele mai vechi timpuri, începând cu strãmoºii
Viticultura a constituit de-a lungul timpului o ocupaþie sãi geto-daci, s-a ocupat permanent de aceastã culturã,
de bazã a unor populaþii existente pe globul pãmântesc. viticultura constituind unul din argumentele continuitãþii
Þinându-se seama de modul specific de culturã a viþei de locuire a poporului român în spaþiul carpato-danubian-
de vie, opinez cã între continuitatea activitãþii viticole ºi pontic.
între stabilitatea ºi continuitatea de locuire a unei populaþii Vechimea acestei îndeletniciri pe teritoriul României
existã o strânsã interdependenþã ºi aceasta din urmãtoarele se pierde în negura vremurilor, viþa sãlbaticã (Vitis vinifera
consideraþii:
- Lãsatã în stare liberã, nedirijatã de om, viþa de vie
cultivatã produce, ca ºi cea sãlbatecã, struguri mulþi de
dimensiuni mici, cu bobiþe mãrunte, must puþin ºi acru,
iar prin creºteri anuale rodul se îndepãrteazã sistematic
de sol. De aceea, pentru a preveni un asemenea fenomen,
procesele de creºtere ºi cele de rodire se regleazã ºi se
conduc pe calea unui complex de mãsuri agrotehnice, pe
care numai o populaþie stabilã îl poate asigura. Acest lucru
e demonstrat de faptul cã la popoarele antice întâlnim o
tehnologie complexã de cultivare a viþei de vie ºi cu o
ierarhizare a importanþei lucrãrilor specifice . Teofrast ºi
Columella spun c㠓nici una din lucrãrile aplicate viilor
nu depãºeºte în importanþã tãierea”.
- Un alt factor în sprijinul acestei opinii îl constituie ºi
Raspandirea culturilor viticole în
faptul cã o activitate viti-vinicolã presupune în toate diferitele perioade ale istoriei

10
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin
existenþei în stare naturalã a viþei în zona din apropierea
Dunãrii ºi a Mãrii Negre”.
Numeroase descoperiri arheologice, între care ºi cele
de la Cetãþenii din Vale, Fitioneºti, Frumuºica, Histria,
Mangalia, Piscul Crãsani, Popeºti, Sâncrãieni, Teiu,
Urecheºti, Cândeºti, Zimnicea etc., atestã cultivarea viþei
de vie pe teritoriul României din vremuri strãvechi, urmele
activitãþii vinicole apãrând chiar din neolitic.
Homer, cu aproape douã secole înainte de era noastrã,
referindu-se la rãspândirea viticulturii pe meleagurile
Tracilor, aratã cã Ulise, la întoarcerea spre Itaca, în urma
rãzboiului troian, ar fi poposit în Tracia, la tribul trac al
Ciconilor, de unde a luat numai chiupuri (vase de ceramicã
de dimensiuni mari) cu vin “dulce ºi roºu”, cu care apoi
l-a îmbãtat pe ciclopul Polyphemos.
Herodot (484-425 î.e.n.) a descris multe obiceiuri ale
Tipuri de cosoare dacice din secolele II-I î.e.n. locuitorilor din þinuturile Mãrii Negre, printre care folosirea
vinului în anumite ritualuri, iar excepþionalele vase de tip
silvestris) fiind existentã ºi astãzi pe aceste meleaguri. rhyton, din argint aurit sau sculptate în os, demonstreazã
Cercetãrile academicianului Emil Pop, mare botanist existenþa unui ceremonial fastuos ºi a unui ritual în legãturã
român, au dus la descoperirea pe teritoriul României a cu vinul. Aºa, de pildã, rhytonul de la Poiana Mare, judeþul
peste 300 de localitãþi unda viþa de vie se gãseºte sub Mehedinþi reprezintã zeiþe sau preotese ce þin în mâinile
formã sãlbaticã, fapt pentru care se poate afirma cã pe lor un rhyton ºi o fialã (vas de libaþie).
acest teritoriu viþa de vie din culturã (Vitis vinifera sativa “Tracii beau vin neamestecat de loc (cu ap㠖 n.n.)…
s-a gãsit, de la începuturi, la ea acasã. ºi îl împrãºtie pe hainele lor, socotind cã este o deprindere
Aceastã constatare continuã ideea savantului german frumoasã ºi aducãtoare de fericire” – scria Platon (427-
A. Griesbach, exprimatã încã din secolul trecut în lucrarea 347 î.e.n.) într-unul din Dialogurile sale, descriind un ritual
sa Die Vegetation der Erde nach ihrer klimatischen sau un ceremonial.
Ordnung, conform cãreia, “patria viþei de vie trebuie Descoperirile arheologice, precum ºi menþionãrile
cãutatã în þinuturilor pãduroase ale Pontului ºi ale documentare dovedesc deci prezenþa din cele mai
Traciei, pânã dincoace de Dunãre, þinuturi bogate în îndepãrtate timpuri a unei intense preocupãri viti-vinicole
liane”. pe aceste meleaguri, pe care se gãsea, implicit, o populaþie
De aceea nu greºim când spunem cã teritoriul în care stabilã ºi cu continuitate de locuire în mãsurã sã aibã
s-a dezvoltat mai întâi viticultura în aceastã parte a Europei asemenea îndeletniciri.
este Tracia, de unde apoi s-a rãspândit în Grecia Istoricul roman de origine greacã, Diodor din Sicilia,
continentalã ºi în Europa Centralã. referindu-se la ospãþul dat de Dromichete, conducãtorul
“Patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia – scrie unei uniuni de triburi geto-dacice, în cinstea prizonierului
istoricul român A.D. Xenopol – era o regiune viticolã, sãu, generalul macedonean Lisimah (anul 292 î.e.n.) aratã
cauzã pentru care ºi era consideratã ca locul de naºtere a cã Macedonenilor li s-a turnat vin în cupe de argint ºi
zeului vinului, Dionysos”. aur. Asemenea cupe au fost descoperite în tezaurele de la
O afirmaþie similarã a fost fãcutã la începutul acestui Sâncrãieni din judeþul Harghita, Muncelul de Sus din jud.
secol de cãtre istoricul francez Raymond Billiard, care Iaºi ºi în numeroase alte locuri, iar una din scenele finale
scrie: “dintre toate pãrþile Europei, Tracia a fost, poate, ale Columnei împãratului Traian din Roma înfãþiºeazã care
cea mai veche ºi mai respectatã pentru vinurile sale ºi încãrcate cu tot felul de podoabe, între care cupe ºi vase
aceea care ºi-a pãstrat mai mult timp prestigiul”. de argint ºi aur, despre a cãror capturare menþiona ºi
Interesante sunt ºi precizãrile profesorului român I. Criton, medicul personal al împãratului în timpul
C. Teodorescu: “Viþa de vie s-a aflat la ea acasã în regiunile campaniilor dacice.
carpatice nu numai în forma ei sãlbaticã, obiºnuitã, ci Menþionãm ºi faptul cã olarii autohtoni au confecþionat
chiar într-una evoluatã, din care se trage viþa nobilã amfore greceºti, cum sunt cele descoperite la Zimnicea,
europeanã de astãzi… Geto-Dacii au dezvoltat în mod Stoeneºti, Popeºti ºi Cândeºti.
deosebit aceastã culturã pe ambele versante ale Dupã cum menþioneazã Strabon în lucrarea Geografia,
Carpaþilor… Cultura viþei de vie este deci de origine pur în timpul regelui geto-dac Burebista (82-44 î.e.n.),
localã în regiunea Carpaþilor. Ea s-a dezvoltat graþie viticultura în Dacia a cãpãtat o asemenea dezvoltare

11
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
lui Liber Pater, o zeitate popularã a viilor.
Romanii au cãutat sã mãreascã suprafeþele cultivate
cu viþã de vie pe teritoriul Daciei ºi sã introducã noi soiuri
ºi unelte mai perfecþionate, ca vasele (cãlcãtoare) din
trunchiuri de lemn pentru cãlcatul strugurilor ºi teascurile
de mare capacitate cu bârnã orizontalã ºi ºurub. Dar
exemplele cele mai convingãtoare ale rãspândirii acestei
îndeletniciri ni le oferã documentele (inscripþiile, tãbliþele
cerate) ºi reprezentãrile artistice de pe stelele funerare.
Cupă de argint din Un oarecare din Sucidava (Celei) lãsa peste 1 hectar de
tezaurul de la Sâncrăieni vie pentru îngrijirea mormântului sãu, iar sarcofagul lui
secolul I î.e.n.
Aelius Iulianus este aºezat între “tufãriºuri de viþã”. Pe
un fragment de basorelief de la Bucovicior – Dolj este
reprezentat Silvanus (o zeitate a vegetaþiei) þinând în mânã
încât s-a ordonat distrugerea plantaþiilor. Mãsura un cosor dacic, iar pe stelele funerare de la Sucidava ºi
preconizatã de Burebista, la îndemnul sfetnicului sãu Romula apar viþa de vie ºi strugurii.
Deceneu, nu s-a împlinit, câteva decenii mai târziu cultura Mulþi termeni proveniþi din limba latinã legaþi de cultura
acestei plante cunoscând din nou o largã rãspândire. viþei de vie ºi prepararea vinului din aceastã perioadã intrã
Exilat la Tomis de împãratul Octavianus Augustus, în vocabularul limbii române: vie (vinea), vin (vinum),
poetul Ovidiu (43 î.e.n. – 17 e.n.) descria în Tristele ºi viþã (vitea), must (mustum), coardã (chorda), cep
Ponticele sale, viaþa localnicilor geþi, amintind atât (cippus).
“toamna… mânjitã de mustul de struguri”, cât ºi iernile Cultivarea viþei de vie pe pãmântul României a continuat
geroase, încât “… îngheaþã vinul” de-l scoþi în bolovani sã fie practicatã de cãtre populaþia daco-romanã ºi dupã
pãstrând figura oalei / ªi-n loc de a soarbe spuma, retragerea armatei ºi administraþiei romane, în vremea lui
mãnânci bucãþi de vin”. Aurelian (271-275).
Din aceastã perioadã au rãmas în limba românã, ca Vasile Pârvan menþioneazã cã ºi în epoca migraþiilor
o altã dovadã a continuitãþii, cuvintele de origine dacã: (sec. III-XIII) un rol principal în activitatea localnicilor
strugure, butuc, curpen – termeni caracteristici activitãþii de aici l-a avut viticultura: “În tot acest timp, viticultura a
viticole, iar o seamã de obiecte identificate pe care devenit principala ocupaþie, constituind fundamentul însuºi
arheologicã se leagã, de bunã seamã, de cultivarea viþei al existenþei Daco-Romanilor, în regiunile carpatice”.
de vie. Între ele, cuþitul curbat – cosorul – ºi butoaiele Continuitatea acestei îndeletniciri în perioada migraþiilor
de vin, despre care ºi istoricul Vasile Pârvan consemna este confirmatã de descoperirile arheologice. La Pãdureni-
în Getica. O proistorie a Daciei: “În ceea ce priveºte Mãrãºeºti a fost descoperit, alãturi de alte vestigii, un
cosoarele de vie ºi de lucru, cu lama îndreptatã ºi numai fragment ceramic aparþinând unei baze de vas din secolul
cu vârful… recurbat ºi subþire… le gãsim, poate, e drept, al III-lea e.n., ce avea ca ornament doi struguri stilizaþi.
într-o formã deosebitã (oricum mult stilizatã) în La ªimleul Silvaniei, a fost gãsit un colier dublu de aur,
reprezentãrile de la Columna Traianㅔ. În altã parte a ce dateazã de la mijlocul secolului al IV-lea e.n., având
aceleiaºi lucrãri, scrie: “ tot de lemn, aºa cum sunt înºirate pe el o seamã de pandative, între care un cosor ºi
butoaiele reprezentate pe Columna lui Traian, erau o foarfecã, precum ºi cinci frunze de viþã stilizate, iar la
desigur ºi vasele mai mari întrebuinþate de Geþi pentru Jariºtea s-a gãsit un cosor din fier din secolul al XI-lea.
þinutul lichidelor: apã, vin, ulei”. ªi în alte pãrþi ale României, la Constanþa, Coºna-
În timpul stãpânirii romane asupra provinciei Dacia, Floreni, Sârbi-Tifeºti etc., s-au descoperit obiecte
cultivarea viþei de vie a continuat cu aceeaºi intensitate. specifice culturii viþei de vie ce se încadreazã cronologic
Astfel, medalia Dacia Felix – al cãrei original se pãstreazã în secolele III-XIII, epoca migraþiilor.
la British Museum -, emisã în anul 112 de împãratul Cronicarul bizantin Priscus din Panion, cu ocazia
Traian, poartã ca emblemã o femeie aºezatã pe o stâncã, trimiterii în solie la cãpetenia Hunilor, Attila, ºi mai târziu
pe ai cãrei genunchi doi copii prezintã un spic de grâu ºi canonicul Rogerius, referindu-se la marea invazie a
un strugure, simbolul principalelor bogãþii ale Daciei. Mongolilor, arãtau cã popoarele migratoare au întâlnit în
Aceleaºi reprezentãri (spicele de grâu ºi ciorchinii de acest spaþiu carpato-danubian-pontic întinse plantaþii de
struguri) apar ºi pe emisiunea monetarã a împãratului vii, precum ºi o populaþie numeroasã, care se îndeletnicea
roman Dacius (249-251). Un alt exemplu este ºi cu viticultura.
consemnarea referitoare la decurionul coloniei romane Una din cele mai puternice dovezi despre nivelul ridicat
din Napoca, Aurelianus Marcianus, care aduce omagii al viticulturii de pe teritoriul actual al României este faptul

12
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin
cã în perioada de cristalizare a relaþiilor feudale, pe ªtefan cel Mare, scrie în Raport din Moldova, redactat
numeroase documente ale timpului fac menþiuni despre ºi adresat în 1502 cãtre dogele Veneþiei, cã în Moldova
viticultori (vinitores) ºi pivnicieri (pivcenarii), aceºtia fiind se obþin “vinuri de felul acelora din Friul”. Georg
consideraþi ca o categorie superioarã de agricultori, un Reichersdorffer, consilier al împãratului Ferdinand I de
fel de specialiºti în cultura viþei de vie ºi în meºteºugul Habsburg, nota în lucrarea (Chorographia Moldovei),
preparãrii vinului. alcãtuitã pe la mijlocul secolului al XVI-lea, cã aici
Desigur, aceste categorii de specialiºti nu ar fi existat “nimic nu lipseºte din cele ce ar putea fi de folos
dacã nu ar fi fost o continuitate, atât de cultivare a viþei oamenilor”, þara fiind bogat㠓în locuri de arãturã, vii
de vie, cât ºi de locuire a populaþiei autohtone. ºi vite”, iar în Chorographia Transilvaniei, scrie, printre
“Când Ungurii au cucerit acest pãmânt – scria altele, c㠓locuitorii sunt foarte bogaþi în turme, vite de
Hercyegh Mihaly în Istoria viticulturii ungare (Budapesta, tras ºi în folosinþa pãmânturilor, ca sã nu mai spun cât e
1896) (referindu-se la Transilvania n.a.), … s-au folosit de productivã regiunea în vinul cel mai bun”.
de tot ce se afla acolo. Era firesc sã nu schimbe metodele Cronicarul maghiar Anton Verancsincs (1504-1573)
agricole ºi nici metoda viniculturii, iar Kazal Zsigmond, arãta, în lucrarea Descrierea Transilvaniei, Moldovei ºi
la rândul sãu, folosindu-se de informaþii cronistice de la Þãrii Româneºti, cã în toate provinciile româneºti existã
începutul primului mileniu, scria: “Nu putem presupune foarte multe plantaþii de vie: “în tot locul se ivesc dealuri
cã viticultura deja dezvoltatã sã fi încetat în epoca de acoperite de vii”, iar “vinurile, fie cã le vrei tari sau
emigraþie a popoarelor”. El arãta cã în anul 1051, regele slabe, aspre sau dulci, albe sau roºii, sunt aºa de bune la
Andrei al Ungariei i-a trimis împãratului Henric al III- gust ºi de soi aºa de ales, încât nu mai doreºti nici vinurile
lea, în dar “o foarte mare cantitate de vin”, ce nu putea de Falern din Campania ºi chiar comparându-le între
proveni decât din podgoriile autohtonilor, deci ale ele îþi plac mai mult acestea”.
Românilor. În lucrarea La viticulture et la vinification Tot în aceastã perioadã, din zona viticolã de la Alba
paysannes en Hongrie, publicatã în Anuarul societãþii Iulia pleca cãtre Statul papal vinul preferat de pontif. De
etnografice franceze La vigne et la vin, nr.1, Paris, 1950, reþinut cã vinul produs aici era cunoscut la Roma încã
A. Vajkai, un alt autor ungur, arãta, de asemenea: “Când din antichitate, din timpul administraþiei romane.
Maghiarii s-au instalat pe teritoriul actual, ei au gãsit Cãrturarul Sebastian Münster (1489-1552), un reputat
un pãmânt care deja avea un trecut viticol”. La fel, savant european al vremii, scria la rândul sãu: “Lângã
botanistul german Ferdinand Pax, în lucrarea Geundzüge târgul Mediaº (din Transilvania n.n.) se face vin în mare
der Pfalanzenverbreitung in den Karpaten (Leipzig, 1908), cantitate ºi de aceea câmpia aceea se numeºte Þara
arãta c㠓Maghiarii au gãsit cultura viþei de vie în multe vinului” (vinifera regio).
pãrþi” (în Transilvania – n.a.). Plantaþiile viticole constituiau o mare ºi nepreþuitã bogãþie
Permanenþa culturii viþei de vie, atestatã ºi confirmatã a þãrilor române, ceea ce explicã atenþia deosebitã pe care
de numeroase izvoare istorice ºi descoperiri arheologice, Domnia, autoritatea centralã, o acorda cultivãrii ºi întreþinerii
e o dovadã cât se poate de convingãtoare a faptului cã în vinurilor, pedepsindu-i pe cei care le lãsau în paraginã ºi
Transilvania triburile migratoare maghiare au gãsit o rãsplãtindu-i pe cei ce îngrijeau de bunul lor rod.
populaþie româneascã densã ºi stabilã. Vinul a fãcut obiectul unui larg comerþ între
Arta preparãrii vinurilor, transmisã ºi îmbunãtãþitã din principatele feudale româneºti, Moldova, Transilvania ºi
generaþie în generaþie – pe care numai o continuitate de Muntenia, în tot cursul evului mediu, contribuind astfel
locuire ºi de preocupãri o putea realiza – a ajuns la un la strângerea legãturilor dintre ele ºi la întãrirea unitãþii de
asemenea nivel, încât încã din primele secole ale celui de neam. Carpaþii, care nu au constituit niciodatã o barierã
al doilea mileniu vinurile româneºti erau considerate printre între români, erau strãbãtuþi de numeroase pasuri ºi
cele mai apreciate din Europa. trecãtori dintre care una,
Pietro Molmenti, în lucrarea sa La vie priveé á Venise Tabla Buþii, adicã locul în
depuis les premiers temps jusqu’ a la chute de la care se fãcea socoteala –
République, arãta cã, pe la anul 1173, vinurile obþinute tabula – buþiilor de vin,
pe teritoriul românesc se bucurau de un atât de mare dovedeºte în chip evident
renume, încât au fost exceptate la stabilirea preþurilor acest lucru. “Românii au
maximale. Acelaºi autor mai arãta cã în anul 1293 s-au fost pururea, fãrã nici-o
construit în arsenalul Veneþiei 15 galere pentru transportul întrerupere, o naþiune viti-
vinurilor din þinutul carpatin. vinicol㔠– scria istoricul
Fragment ceramic
Putem cita ºi alte aprecieri fãcute asupra calitãþii român B.P. Hasdeu, cu descoperit la Pădureni-
vinurilor româneºti ºi a plantaþiilor viticole existente. peste un secol în urmã, ºi Vrancea având ca
Medicul italian Matteo Mauriano, venit pentru a-l îngriji avea dreptate. ornament doi struguri
stilizaţi.

13
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

EMINESCU ªI BLESTEMUL LUI DECEBAL


ARUNCAT ASUPRA ROMEI
Profesor Stelian Rãducanu

Motto:
„De multe ori, poeþii se ridicã la adevãrurile esenþiale dintr-o singurã bãtaie de aripã, în timp ce
savanþii, torturaþi de scrupule, nu îndrãznesc sã se depãrteze de meterezul fiºelor“.
Jerôme Carcopino

Se ºtie cã mai multe naþii au sale care nu puteau fi, în niciun caz, iniþiaþi ai secolului al XIX-lea, îºi
încercat sã ºi-l apropie pe Mihai negate. George Cãlinescu spulberã afirma prin mijloace specifice
Eminescu, având drept pretext toate speculaþiile declarând cã descendenþa dacicã. Cunoscãtor al
patronimul sãu exotic EMINOVICI, „Eminescu a fost un ROMÂN de întregii literaturi române apãrute
nume pe care l-a purtat POETUL tip carpatin (deci autohton), adevãr pânã la dânsul (dar ºi marea
pânã când Iosif Vulcan i l-a cuprins în numai câteva cuvinte ºi literaturã europeanã), Eminescu a
schimbat în EMINESCU ºi pe care care nu are nevoie de nici o citit operele corifeilor ªcolii
MIHAI argumentare savantã. Ardelene ºi, prin urmare, nu i-a
l-a adoptat cu plãcere. Turcii au În ceea ce priveºte problema scãpat o afirmaþie insolitã
spus cã numele de Emin-Eminovici etnogenezei dacoromâneºti, se ºtie, (surprinzãtoare prin actualitatea ei)
este venit din Orient, deci este de asemenea, cã cea mai mare parte a lui Petru Maior care inverseazã
turcesc; ba e bulgar din Brãila, ba a celor care s-au ocupat cu aceasta, raportul de filaþie între limba latinã
coborâtor dintr-un militar suedez, mergând pe linia tradiþionalã, ºi limba românã: „De aciia, mãcar
coborâtor dintr-un rutean, viþã de considerã elementul latin drept cã ne-am deprins a zice cã limba
ºleaht㠖 deci polonez, vlãstar al unei factor determinant al acestui proces, româneascã e fiicã a limbei latineºti,
familii armene, sârb pripãºit pe la chiar dacã acum existã alþii care au adicã ceii corecte (ceii culte n.n.),
noi, ba albanez, ba persian, neamþ, rezerve serioase cu privire la totuºi, de vom vrea a grãi oblu, limba
evreu sau… cine mai ºtie? D. posibilitatea romanizãrii dacilor româneascã este mama ceii
Caracostea ca ºi N. Iorga îl plaseazã, învinºi de romanii care au stãpânit latineºti!“ (Petru Maior, Disertaþie.
totuºi, în Spaþiul Românesc, dar în efectiv doar a ºaptea parte din Pentru începutul limbei româneºti,
sudul Dunãrii, aromân-macedonean. teritoriul getodac (al marelui Rege 1812). Sub aceastã perspectivã
Ruºii sovietici, ca sã-l Burebista) timp de aproximativ 165 poetul creeazã, la numai 22 de ani,
internaþionalizeze ºi sã-i ºteargã de ani – spaþiu ºi timp insuficient poemul de mare întindere „Memento
originea ROMÂNÃ, exprimatã pentru a romaniza o populaþie veºnic Mori“ (Pamorama deºertãciunilor)
categoric ºi cu mândrie de cãtre ostilã romanilor ºi rãspânditã pe o în care abordeazã profund filosofic
POET în versurile „Ce-þi doresc eu arie geograficã enormã de la Bug tema naºterii, dezvoltãrii, dezvoltãrii
þie, dulce Românie, / Þara mea de la Dunãrea de Sus ºi de la Carpaþii (înfloririi), decãderii, morþii ºi
glorii, Þara mea de dor“, au tradus Pãduroºi – în nord – ºi pânã dincolo renaºterii lumilor, civilizaþiilor pentru
în limba rusã pentru uzul imperiului de Munþii Hemus în sud. Dincolo ca „toþi (ºi toate) se nasc spre a
roºu – dar mai ales pentru însã de analiza rece, obiectivã, a muri ºi mor spre a se naºte“.
deznaþionalizare ºi mancurtizarea problemei etnogenezei dacoromâne, Conform unei tehnici
moldovenilor – titlul poemului, astfel: este extrem de interesant modul în binecunoscute, specifice lui
„Ce-þi doresc eu þie, þãriºoara mea care Eminescu priveºte ideea Eminescu, poemul se încheagã din
(!!!)“, încât Eminescu a devenit etnogenezei noastre. Subliniem de nouã episoade-unitãþi logice. În
pentru ei, un poet eteric, apãrut dintr- la început faptul cã Eminescu s-a prima unitate-tablou, poetul de geniu
un neant geografic, existent totuºi simþit întotdeauna dac, deci trãieºte momentul trecerii sublimate
ca o entitate orfeicã prin scrierile strãromân ºi, fiind unul dintre marii din teluric în celest, la lãsarea

14
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin
întunericului – rege maur: „Turma omnia vanitas est“, încheind poemul din arc în arc“, în frunte cu Cezarul
visurilor mele eu le pasc ca oi de cu reflecþia, de asemenea dezolantã, (Traian) care este însoþit de zeii
aur…“ pãtrunzând astfel în „Cãci eternã-i numai moartea, ce-i Romei: Jupiter, Saturn, Marte, Titanii
transcedental, acolo unde-i place viaþã-i trecãtor“. De aceea (preluaþi prin greci de la dacii-
„roata câte-o clipã s-o opreascã“. Eminescu se refugiazã-n poezie ca strãmoºi n.n.). De cealaltã parte,
Protagonistul, ca homo carpathicus, singurul reazem al existenþei Zalmoxis în fruntea apãrãtorilor
apãrând din Old European pãmântene: „ªi de-aceea beau Daciei, ai Sarmizegetusei este urmat
Civilization-Dacogeþia, cunoaºte paharul poeziei înfocate… / Cãci de cohortele luminoase de
perfect simbolul Roþii Timpului / gândirile-s fantome – când viaþa „rãzboinici zei cãlãri de bouri“,
Cerului care, de fapt, s-a articulat este vis“. Muntele, Marea Neagrã ºi Dunãrea
semantic încã din neolitic în Spaþiul Dimensional, tabloul Civilizaþiei – (coloana noastrã vertebralã) –
Carpatic-Dunãrean. Getodace Zalmoxiene ºi al rãzboiului tresar ºi „se revoltã. Tatãl-Cer,
Eminescu, aidoma unui demiurg, cu Roma ocupã primul loc în poem, Soarele-Moº, Zalmoxis din nouri îl
opreºte Roata Istoriei ºi, pentru cã derulându-se pe 111 strofe din 217 întreabã pe Decebal-Regele dacã
este un adevãrat Mesager Celest, câte are poemul, dovadã a este cazul sã intervinã în favoarea
iniþiat în ºtiinþa de a se face importanþei pe care Eminescu a dat- Sarmizegetusei, în aceastã
nemuritor, ca dacii lui Zalmoxis, o acestei perioade teribile (prin confruntare cosmicã, dar Înþeleptul
porneºte cãlãtoria, acea „Mare tragismul sãu epopeic) în istoria Rege al dacilor, cu ºtiinþa ºi
Trecere Oniricã“, în „luntrea vieþii“ universalã. Din cele 111 strofe, 53 convingerea cã va deveni nemuritor,
care curge „pe-a visãrii lucii valuri“. sunt dedicate DACIEI, prezentatã cunoscând „decizia Sorþilor“…, fãrã
Astfel trec pe dinaintea ochilor, ca o grãdinã a lumii în care „Zâna a da un rãspuns…,“ S-aratã palid în
panoramic, civilizaþiile arhetipale Dochia frumoasã / Trece fereastra-naltã-ngustã / ªi coroana
asiro-babiloniene ºi egiptene, cea împletindu-ºi pãrul cel de auree ºi-o ridicã cãtr-imaginea augustã /
interenþialã ebraicã ºi cea mãtasã“, prin „pãdurile antice“ în ªi se uitã cu durere la divinii sãi
greceascã, Civilizaþia Dacogeþiei timp ce „Lâng’ izvoarele-nflorite strãbuni / Dar Jupiter, uºor viclean,
Arhaice, Pelasgiei, a interferenþei pasc cai albi c-a mãrii spumã“. „Dar îl rãneºte pe Zalmoxis-Salmoº,
macrocosmosului (extern ºi dilatat) cât þine rãsãritul, se-nalþã-un munte împlãmântându-i fulgerul în coaste.
cu planul microcosmosului (profund mare, / De douã ori mai mare decât Armata zeiascã a Dacogeþiei
ºi concentrat), unde se aflã depãrtarea-n soare“… (Cogaionul pãrãseºte pãrãseºte Câmpul-Cer-
„Sâmburele Lumii“ – Yalmoxis. Pe Sfânt“…), iar în pieptu-acestui de-bãtãlie îndreptându-se spre
fondul acestei cugetãri se deruleazã munte se arat-o poartã mare“… palatele din Marea Neagrã. Cãderea
„Panorama civilizaþiei romane (753 Este Poarta Solarã unde locuiesc zeii Sarmizegetusei este inevitabilã. În
î.Hr. – 476 d. Hr.) ca o civilizaþie Daciei, zei care „din cupe beau acest moment, Decebal apare la
într-o „arie lateralã a Pelasgiei aurorã“. Prin aceeaºi poartã însã trec fereastra anticului castel-regal“…
(Dacogeþia Arhaicã), pentru ca, în „Sufletele mari, viteze ale eroilor ºi-ºi întinde alba mânã / Moartã, din
continuare, poetul sã opreascã Daciei, / Nemuritorii Daci. / Dupã flamida neagrã ce-l acopere pe el“.
Roata Timpului în Dacogeþia moarte vin în ºiruri luminoase ce De aici Decebal aruncã asupra
Arhaicã (10000 î.Hr. – 3000 î.. Hr.) învie / Vin prin Poarta Rãsãririi care- Romei BLESTEMUL SÃU care se
sau Old European Civilization, i Poarta de la Rai“… Dupã ce va împlini implacabil. DECEBAL
Cultura Neoliticã Dacogeticã realizeazã un tablou edenic, (ca însuºi EMINESCU în poemul
despre care s-a vorbit în multe inegalabil (poate), cel mai amplu DOINÃ, 1883) este ALESUL
materiale de specialitate. Episodul tablou din întreaga literaturã românã, getodacilor, SOL AL LUI
urmãtor priveºte Dacogeþia tablou care cuprinde o Þarã uriaºã, ZALMOXIS, Mesager care
Zalmoxianã (1600 î.Hr. – 106 d. Hr). o lume într-o întreagã epocã istoricã anticipeazã vizionar, prin secole
Urmeazã rãzboiul Romei împotriva ºi care anunþã viitoarea prozã PRÃBUªIREA ROMEI. Probând
Sarmizegetusei 105-106 d. Hr., vizionarã (Cezara, Geniul pustiu c㠄… neamul lui Cain ºi Abel nu s-
pentru ca, spre final, prãbuºirea etc.), poetul conchide: „Ãsta-i raiul a stins“, Decebel ARUNCÃ
Romei sã furnizeze Poetului prilej de Daciei, e zeilor împãrãþie!“. Spre ANATEMA ASUPRA
ºi mai profundã meditaþie cu privire acest rai se întind lacome ochiul ºi ROMANILOR, stigmatizându-i
la curgerea ireparabilã a timpului, mâna romanului… Legiunile trec pentru rãzboiul fratricid pornit…
acest dezolant „Vanitas vanitatum – podul… „un gând de piatrã repezit Decebal porneºte. Cezarul (Traian),

15
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

de pe stânca sa, în uimire îl gladiatori“. (D. LXVIII, 15) cf. Ion tãios ca sabia încovoiatã a dacilor:
ascultㅓ Vai vouã, români Pachia Ttaomirescu în „Mihai „Veþi ajunge ca-n tâmpire, în sclavie,
puternici! Umbra pulbere ºi spuzã / Eminescu ºi mitul etnogenezei degradare, / Pas cu pas cade-n
Din mãrirea-vã s-alege. Limba va Dacoromâneºti“). De atunci a ruºine neamul vostru sfânt ºi mare:
muri pe buzã, / Vremi veni-vor când început exterminarea elefantului / Cã-n iloþi se va preface gintea de-
NEPOÞII n-or pricepe pe pãrinþi / pitic nord-african – operã nþelepþi ºi crai, / Când barbarii vor
Cât de înaltã vi-i mãrirea tot aºa de- „civilizatoare a imperiului roman“. ªi aduce delta sântelor lor vise. / Vai
adânc cãderea /. Profetismul din toate acestea ºi pentru a astupa gura vouã, romani puternici, vai vouã, de
CUVÂNTUL-BLESTEM al lui flãmândã ºi veºnic clevetitoare, trei ori vai!“
Decebal aruncat asupra Romei rebelã a plebei romane cu „panem Originea comunã a celor douã
izvorãºte dintr-o profundã et circensens“. popoare (cu filiaþie dac-roman)
cunoaºtere a istoriei. Popoarele Vestea uluitoarelor comori jefuite desprinse, pe rând, din acelaºi trunchi
cucerite de cãtre romani ºi de cãtre romani din Dacia ºi duse la strãvechi pelasgic este subliniat cum
transformate-n sclavi, mutilându-le Roma, s-a rãspândit lent ºi sigur nu se poate mai bine de Eminescu
destinele ºi împiedicând dezvoltarea pânã-n inima nord-estului Asiei, prin glasul lui Traian: „Pe noi singuri
lor fireascã, se alãturã blestemului „stârnind din pustiuri“ poftele ne uitarãm printre secoli fãr’ de milã,
lui Decebal: „Pe-a istoriei mari primare de jaf, omor ºi vânzolealã / Rupþi din trunchiul – ce ni da viaþã
pânze, umbre-a sclavelor popoare / ale triburilor care, valuri-valuri au fertilã,“ / iar meditaþia acestuia
prizãrite, tremurânde trec o lungã migrat spre Cetatea Lumii sperând, scoate în evidenþã tocmai nivelul de
acuzare / … Nu vedeþi cã în furtune lacome sã se înfrupte din aurul degradare atins de romani faþã de
vã blãstãmã oceane? … Moartea dacic. Hunii, vandalii, slavii au strãbunii pelasgi – dar ºi faþã de daci:
voastrã (a romanilor n.n.) firea- bãtãtorit cãrãrile Europei atraºi de „Ei (pelasgii n.n.) purtau coroane-
ntreagã ºi popoarele o cer!…“ otrava strãlucitoare a aurului, iar cei de-aur, noi ducem juguri de
Comorile Dacogeþiei, ale care au ajuns la Roma au trecut-o lemn!“… Blestemul lui Decebal,
Sarmizegetusei ºi ale lui Decebal prin foc ºi sabie ca o pedeapsã Omul Ales al celui mai vechi popor
ascunse sub albia râului Sargeþia, pentru toate fãrãdelegile Romei… din Europa, peste secole s-a prins,
sunt jefuite ºi duse de Traian la Dar nimeni înaintea geþilor (numiþi aºa cum se prinde blestemul
Roma evaluate de cãtre istorici la o vreme goþi – vizigoþi sau ostrogoþi pãrinþilor aruncat asupra copiilor:
650.000 kilograme de aur ºi la peste - ) nu i-a lovit pe romani mortal, „Astfel au cãzut romanii, mai în bine
300.000 kilograme de argint. Peste lovituri care au dus la prãbuºirea – mai în rãu / Ba-i cumplit sã vezi
400.000 de tineri – bãrbaþi ºi femei colosului care a terorizat lumea un popor – osândit sã fie mare /
– sunt luaþi ca sclavi ºi alte zeci sau aproape un mileniu ºi jumãtate, geþii, Chiar în rãu, cã mereu creºte
sute de mii de tineri sunt înrolaþi în getodacii lui Decebal, cei care ºi-au ruºinoasa-i degradare / ªi nici
Cohors Dacorum ºi trimiºi în tot îndeplinit jurãmântului fãcut în faþa moartea nu-i trimite ne-nduratul
imperiul roman, din Siberia pânã în lui Decebal de a nu avea odihn㠖 Dumnezeu!… /
Britania, toate aceste valori chiar secole în ºir – pânã nu vor La numai 22 de ani, Eminescu
capturate de cãtre demolatorii sugruma Roma. este alãturi de Decebal ºi mãreþul
învingãtori romani au salvat financiar Aurul Daciei (Criton, un cronicar sãu Neam Getodac, el însuºi
ºi economic imperiul rãului bizantin, precizeazã cã Traian a dus simþindu-se dac. Ideile excepþionale
contribuind la ridicarea unor edificii din Dacia 1.655.000 kg aur!), aurul înserate cu atâta maturitate ºi
grandioase, cum ar fi Forum Traiani Daciei a fost topit la Roma, s-a competenþã în versurile acestea din
ºi Columna (care mai curând sunt transformat în monede ºi bijuterii, în tinereþe confirmã afirmaþia lui J.
Forum Decebali ºi Columna lui pumnale ºi blide ºi s-a împrãºtiat în Carcopino din motto ºi sunt de o
Decebal). Au fost construite temple toatã lumea. Pe unele din acestea surprinzãtoare actualitate.
ºi amfiteatre în toate oraºele mari le-a înghiþit pãmântul ºi zac acolo Dacismul lui Eminescu rãmâne
ale imperiului, fãcând, de asemenea, neºtiute… AURUL SFÂNT AL o constantã a ideilor fundamentale
posibilã declanºarea celei mai mari, DACIEI însã i-a moleºit pe romani, privitoare la istoria strãveche a
celei mai lungi sãrbãtori de 123 zile le-a întunecat mintea, le-a stors Neamului Sãu, iar Memento Mori
pe care a cunoscut-o vreodatã vlaga, i-a adâncit în lene ºi nu este singura operã revelatoare în
istoria, zile când „peste 11.000 fiare depravare… Blestemul lui Decebal acest sens. Menþionãm în plus
pieirã în lupta cu 10.000 de cade implacabil, necruþãtor, rece ºi poemele „Sarmis“ (1875-1881),

16
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin
„Gemenii“ (1875-1881), „Odin ºi înfrunta mileniile: „Înfrângerea pregãteau pentru o confruntare
poetul“ (1872) în care apare din nou noastrã le-a închegat (romanilor decisivã pentru soarta lumii) ºi pânã
Blestemul lui Decebal: „Ah! Ce-am n.n.) sângele ºi ochii ºi gestul pentru în 101 d.Hr. senatul ºi generalii
dorit în ora morþii mele, / Roma sã totdeauna!… De aici, de pe romani n-au îndrãznit sã atace
guste pânã-n fund paharul / Mizeriei Columna Centenaria, cristalul subtil hotãrâtor regatul lui Decebal.
ºi-a decãderii, într-atât / Încât sã se al urii noastre se va insinua pânã în Încercarea pe care o face Domiþian
despreþuiascã el pe sine - / ASATA nepoþii lor cei îndepãrtaþi, în 87 e. Hr., precedatã de cea din
S-A ÎMPLINIT!… Romanii vechi cimentându-i în propriul lor 85 d. Hr. se încheie cu înfrângerile
ºi mândri, / Învingãtorii lumii -, au orgoliu!… Roma, sinistrã mamã!… catastrofale pentru romani, aceºtia
devenit / ROMUNCULI…“ Iatã-ne acasã!… Aceasta a fost cea pierzând pe guvernatorul Oppius
Extrem de exigent cu sine însuºi din urmã lupt㠖 ºi EU AM Sabinus ºi apoi pe generalul
în ceea ce priveºte valoarea CªTIGAT-O!… Biet Nerva Cornelius Fuscus. Lecþia de la
afirmaþiei în cuvântul scris, Traian!…“ Tapae primitã de Domiþian, când
Eminescu va continua sã facã istorie O a doua piesã a lui Eminescu „romanii“ au câºtigat bãtãlia – dar
autenticã anticã ºi în teatru. Drama este „BOGDAN-DRAGOª“ cu Decebal a câºtigat pacea“ (deci…,
istoric㠄DECEBAL“ este subtitlul interesant, revelator, cine-a câºtigat rãzboiul ??) a întãrit
revelatoare. Actul al IV-lea se „CORNUL LUI DECEBAL“ nu numai teama visceralã a
intituleaz㠄BLESTEMUL ªI sintagma care evocã nu numai romanilor, dar ºi convingerea lor va
DECÃDEREA“ ºi debuteazã cu personalitatea de mare rezonanþã trebui sã moarã foarte mulþi romani
versurile: „Zeci de secoli vã urcarãþi, istoric㠖 Decebal - , ci ºi existenþa, pânã sã cadã Dacia, pânã sã fie
zeci de secoli sã cãdeþi, Viaþa trãirea în „memoria-moºtenire a înfrânt cel mai temut adversar –
voastrã sã nu fie decât o lungã Marelui Rege Dac“ a domnitorilor Decebal. Statul major al lui Decebal
CÃDERE!“ români, moºtenitori ai sceptrului ºi avea generali capabili sã poarte
De remarcat faptul cã Eminescu, coroanei princiare a „Elitei tratative dificile cu înºiºi împãraþii
în aceastã piesã, face din Sacerdotal-Regale Getodacice – romani, aºa cum a fost generalul
DECEBAL UN ÎNVINGÃTOR; îl SARABA –„, sceptrul ºi coroana Diegis (vezi „DACIA MAGAZIN“,
confirmã ºi-l plaseazã în eternitate, care vor investi titlul de nobleþe al Dan Oltean „Generalii lui Decebal“,
în nemurirea dacicã lângã tronul lui BA-SARABI-LOR. nr.30 din martie 2006), tratative de
Zamolxis. Demn de remarcat este Dar, dacã cineva ar pune ideile pace în numele Marelui Rege
ºi faptul cã la aproape un secol dupã lui Eminescu privitoare la fascinanta Decebal. Generalii lui Decebal, cei
drama istoric㠄Decebal“ (1873), un istorie a getodacilor, pe seama care nu au cãzut în 105-106, au
literat, eruditul actor-poet, prozator romantismului poetului, pe seama organizat acþiunile antiromane ale
ºi dramaturg de mare forþã artisticã visãrii lui, uitând cã Eminescu a fost dacilor liberi, dar chiar ºi în teritoriul
ºi de mare profunzime ideaticã un iniþiat ºi deci un vizionar, ce efectiv ocupat de soldaþii romani
finalizeazã un volum de teatru istoric vorbesc faptele? Ce spun cum ar fi zona numit㠄Terra
- evocând inedit dar în demnitate documentele? Vom evoca doar Latrones“ – Þara Lotrului, în Oltenia
mari personalitãþi istorice ale acestui câteva dintre acestea pentru ca unde romanii n-au putut înfrânge
pãmânt. Prima piesã a acestui volum dacismul lui Eminescu sã aibã suport rezistenþa dacilor…
al lui Darie Magheru (braºovean- faptic, documentar. Vasile Pârvan (Dacia. E.S. 1967,
secelean) are drept titlu „Forum Regatul lui Decebal (mergând pe p.150-151) scrie… dacii, ca naþiune
Traiani“, dar personajul central de o filier㠖 de la Marele strãbun politicã, n-au acceptat niciodatã
grandoare copleºitoare prezent din Burebista) a fost cea mai bine stãpânirea romanã; cei care n-au
primul ºi pânã în ultimul act este organizatã ºi puternicã unitate statalã cãzut în cele douã rãzboaie s-au
Decebal care, pornind din Dacia ºi anticã de pe un întins teritoriu euro- retras în Dacia septentrionalã, care
sãpând prin „Axis Mundi“ ajunge la asiatic, care a ridicat cele mai mari n-a fost atinsã de cucerirea romanã
Roma, ridicã împreunã cu dacii lui, probleme imperiului roman al rãului, ºi de acolo, ca „daci liberi“ au
de jos în sus, impunãtorul Forum imperiu care nu avea teamã decât invadat necontenit provincia“… În
Traiani ºi Columna, intrând prin de getodaci ºi care, timp de o sut㠄Anuarele daco-geþilor„ întocmite de
marmur㠄în ordinea cronologicã“. cincizeci de ani, din anul 44 î.Hr. (an Carlo Troya, publicate de Neigebaur
În finalul piesei, Decebal este în care Iulius Cezar pe de o parte ºi stã scris: „În 134, Almal, fiul lui
ÎNVINGÃTORUL care va Burebista pe de altã parte se Captus, îi pregãteºte pe geto-dacii

17
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

sãi sã se rãzbune împotriva Decebal (cãci despre el este vorba) d.Hr.)


romanilor“… de unde rezultã fusese „alungat chiar din viaþã“?? În secolul XVII-lea , Johanes
transmiterea cuvântului de ordine al Este vorba despre ultimul „Consiliu Tröster, în „Vechea ºi Noua Dacie
lui Decebal confirmat prin de Stat“ compus din casta German㓠reia aceeaºi idee sub
succesiunea atacurilor geto-dacilor sacerdotal-regalã a SARABILOR forma: „Grele îndatoriri a trebuit sã
contra imperiului roman. Din nou din care proveneau regii ºi sacerdoþii suporte Dacia aproape 60 de ani,
Carlo Troya precizeazã: „În 174 getodacilor cãrora DECEBAL, sub 20 de împãraþi romani, pânã când
Amal domneºte peste daco-geþi ºi convins cã nu va mai rezista mult la sub Galienus, dacii s-au deºteptat din
este întemeietorul Amalilor“, de unde cea mai mare concentrare de forþe nou, i-au bãtut pe romani, le-au adus
rezultã cã dinastia Amalilor este a imperiului roman din întreaga sa mari pagube ºi, în sfârºit, au prãdat
daco-getã, ceea ce scrie cu toatã istorie, le-a cerut sã jure cã nu vor imperiul roman ºi au ocupat Roma,
claritatea ºi Iordanes în încheierea lãsa rãgaz imperiului roman pânã ca sã se rãzbune ºi s-o ruºineze, de
operei sale „Getica“ (315). nu-l vor distruge, pânã nu vor rade unde a ieºit proverbul: „Nullum
Dio Cassius, LXXII, 3: „În 1981, Roma de pe suprafaþa pãmântului violentum diuturnum! (Nimic din
Commodus plãteºte sume mari (cf. Gabriel Gheorghe, Studiu ceea ce este impus prin violenþã nu
geto-dacilor, iar 12.000 de daco-geþi Introductiv“ la Getica). Iar geþii au dureazã!) (Gabriel Gheorghe, Studiu
primesc dreptul de a se aºeza în urmat, prin jurãmânt Blestemul lui Introductiv, la Getica lui Iordanes!)
provincia romanã Dacia. Decebal ºi, în anul 410 d.Hr. Concordanþa dintre ideile lui
În 215 dacii îl atacã pe împãratul „ALARIC, regele goþilor – geþilor a Eminescu, - omul deplin al culturii
Macrinus, care îi împacã dându-le ras Roma, dupã obiceiul române -, privitoare la inegalabila
mult aur.. lãcustelor…, fãrã ca împãratul Istorie a pãrinþilor noºtri geþi ºi
Dio Cassius LXXVIII, 27 – „În Honoriu sã se poatã împotrivi. mãrturiile numeroaselor documente
218, dacii liberi produserã mari ªi, înainte de anul 500 d.Hr., getul este de netãgãduit. Pentru a
pagube în Dacia sub Macrinus. Teodoric cel Mare – împlineºte rãspunde la întrebarea cum a avut
În 237, Maximinus ºi Baldinus hotãrârea ºi blestemul lui Decebal poetul revelaþia ADEVÃRULUI de
plãteºte tribut daco-geþilor. privind distrugerea Romei. Imperiul acum douã mii de ani, considerãm
În 267 Gallienus pierde în roman s-a prãbuºit prin loviturile cã cea mai bunã alegere a unui
întregime provincia romanã Dacia, repetate, nimicitoare ale oamenilor rãspuns este reluarea, în final, a
dar generalul sãu Marcian îi alungã de la Dunãre. „Roma însãºi, afirmaþiei lui Jerome Carcopino din
pe goþi (geþi)din Iliria. învingãtoarea tuturor popoarelor, , a motto, nominalizând uºor parafrazat:
Aceste câteva exemple preluate trebuit sã slujeascã supusã (famula - Prin genialitatea sa, Mihai
din „Studiul introductiv“ semnat de – cel ce serveºte, rob, sclav…) ºi Eminescu s-a ridicat la
eruditul domn Gabriel Gheorghe la sã primeascã jugul triumfului getic! ADEVÃRURILE ESENÞIALE
„GETICA“ lui Iordanes pentru a (Sfântul Isodor de Sevilla, 560-636 dintr-o singurã bãtaie de aripã“.
ilustra rezistenþa dacilor ºi luptele
acestora împotriva imperialilor Dacã doriþi un abonament la
romani la foarte mult timp dupã anul
106. Motivaþia acestor lupte rezidã DACIA MAGAZIN
ºi într-un text, o scrisoare a lui Pliniu
cel Tânãr (Cartea a VIII-a de Trimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000
scrisori, scrisoarea 4) cãtre prietenul lei pe adresa Daniela Gridan 2700 Orãºtie Piaþa
sãu Caninius (probabil anul 108 d.
Hr.) în care-i scrie: „Foarte bine faci Victoriei 20.
cã te pregãteºti sã scrii despre
rãzboiul cu dacii … despre un rege Veþi primi începînd cu luna urmãtoare
care, izgonit din domnie, alungat
chiar din viaþã, nu-ºi pierde deloc douãsprezece numere ale publicaþiei noastre.
nãdejdea…“ (Traducere Liana
Lanolache, vol. Opere Complete,
Vã rugãm sã specificaþi pe mandat adresa
Ed. Univers, 1977). Despre ce poºtalã corectã la care doriþi sã primiþi revista.
„nãdejde“ este vorba dacã regele

18
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

Numele Sarmisegetuza.
Geo Savulescu

Numele cetãþii dacice Sarmisegetuza a fost ºi este conchistatorilor, dar vorbesc asteca în continuare. Limba
discutat. Multe din aceste toponime par niºte speculaþii lor nu a dispãrut, nici nu s-a transformat în mod radical.
care alunecã prea departe. În articolul domnului I.Ionescu De ce sã credem, aºa cum ªcoala Ardeleanã a impus din
din Dacia magazin,Nr.26 din Decembrie, 2005, motive politice, din cauza terorii maghiare, din cauza
Sarmisegetusa- controverse toponimice, este citat Vasile interdicþiei ºcolilor în limba românã, din cauza schimbãrii
Pârvan care spune “ Sarmizegetusa ar trebui sã aibã o numelor ºi prenumelor româneºti cu unele maghiare, din
origine istoricã politicã ºi deci o denumire în legãturã cu cauze pe care noi le înþelegem, greºita pãrere cã limba
fondatorul, un vechi rege dacic, al cãrui nume va fi fost românã actualã este de origine nobilã, adicã de origine
Zarmos, sau Sarmos”, punct de vedere raþional ºi în a latinã. În acest fel, ei credeau cã pot contracara asuprirea
cãrui drum ar fi trebuit sã se meargã mai departe. maghiarã în domeniu cultural?
Din pãcate filologii noºtri pleacã de la o prejudecatã: Sã nu uitãm cã Dacia n-a fost ocupatã de romani decât
limba dacilor era mult diferitã de limba noastrã de azi în proporþie de 30-40%, Oltenia, Banatul, Þara Haþegului
chiar dacã mai are unele asemãnãri. ºi Munþii Apuseni, purtãtori de aurul de care aveau nevoie
Sã ne uitãm la Greci. Elina ºi Greaca modernã sunt pentru a salva Imperiul Roman de la pieire. Nordul
diferite dar un grec poate citi un text elinesc ºi îl înþelege. Ardealului, Þara Maramureºului, toatã Moldova,
Sã ne uitãm ºi peste ocean. În Mexic, Imperul Aztec a Bucovina, Basarabia, Dobrogea în afara litoralului, ºi o
fost desfiinþat de Cortes cu sãbiile conchistatorilor acum mare parte a Munteniei nu au fost ocupate niciodatã de
aproape 500 de ani. Cu toate acestea, astecii au latini sau rareori au trecut prin ele trupe ale Romei ( aºa
supravieþuit în familiile lor. Au învãþat ºi spaniola, limba cum este cu Muntenia ºi cu Dobrogea unde cetãþile de la

19
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
au fost atinse interesele lor (
mai mult, se ºtie cã romanii
plãteau tribut, pentru cã era
mai comod, triburilor de Daci
liberi din Moldova ºi din nord,
pentru a le apãra graniþele de
nãvãlitori.
De altfel, romanii nu au
desnaþionalizat teritoriile
ocupate în alte pãrþi, chiar dacã
le-au trecut prin foc ºi sabie de
mai multe ori, cum a fost, spre
pildã, Palestina.
Aceastã greºealã la care au
fost forþaþi cei ce au format
ªcoala Ardeleanã s-a perpetuat
în toatã cultura româneascã: de
aceea filologii noºtri, atunci
când nu aveau un punct de
vedere slavizant care este iarãþi
o aberaþie, au avut ºi au pãstrat
aceastã greºealã care pare cã
Marea Neagrã erau în continuare greceºti chiar sub ne onoreazã, suntem neam de romani.
stãpânire romanã). Romanii nu au stãpânit decât ceea ce Nu ar trebui sã ne fie ruºine cã suntem neam de daci
i-a interesat, aurul din Apuseni ºi drumurile de acces la ºi cã mai mult decât probabil vorbim limba lor, poate
el. ªi aceasta a fost o stãpânire de doar 200 de ani. Uitaþi- puþin schimbatã datoritã timpului, dar nu prea mult. Cred
vã la Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Basarabia, cã ar fi bine sã ne reluãm onoarea de a fi în continuare
ocupate 200 de ani de ruºi. ªi-au pierdut careva limba? daci, chiar dacã din greºealã ne numim români.
Nici vorbã. Sunt unele influenþe, dar nu majore. Chiar Abia acum putem discuta, fãrã prejudecata anunþatã
dacã oficialii din Basarabia spun cã ei vorbesc limba anterior, despre cuvântul Sarmisegetuza, probabil numit
moldoveneascã care este altceva decât româna, noi atunci Sarmisegetuzãu. De altfel, adausul unui u este
continuãm sã ne înþelegem perfect cu românii din folosit uzual în toponimele noastre, nu se spune “mã duc
Basarabia ºi din Bucovina ocupate cândva de ruºi. la Buzã”, ci “merg la Buzãu”, nu Turn, ci Turnu este
Ce sã mai spunem de limba aromânã care trãieºte de oraºul de la Dunãre.
2500 de ani (poate cã ea se vorbea de mult mai mult timp Deci, sã vedem cum s-ar putea citi Sarmisegetuzãu.
fiind aceeaºi cu vechea Pelasgã- sã nu uitãm cã Achile Sarmis e Get tu zãu, adicã Sarmis e Get ºi zeu (ºi azi
era Pelasg, Agamemnon era Pelasg, ºi cã multe toponime mulþi îl pronunþã zãu). Cine a fost Sarmis? Greu de spus.
din insulele greceºti nu au numic cu Elina, cum ar fi Probabil un rege legendar. Sã nu uitãm cã Marea Neagrã
Lemnos, Petra, Creta, ºi altele- ºi poate cã aromâna este se numea Marea Sarmaticã, poate cã înainte de potopul
ceea ce filologii numesc Proto- indoeuropeana) în fiecare de acum 12000 de ani ºi cã a devenit Neagrã dupã acest
familie de Aromâni, chiar dacã în Grecia ºcolile lor sunt potop care a înghiþit o mulþime de popor. Sarmaþii au
interzise, la fel în Turcia ºi în Bulgaria, ºi numai de curând existat ca popor în nordul mãrii negre în vremea lui
în Macedonia sunt astfel de ºcoli, în fiecare familie se Strabon ºi a lui Herodot. Poate cã pe timpul geþilor, a
vorbeºte aromâna. Femeile aromâne sunt adevãraþii dacilor, probabil acum 3-4000 de ani, se ºi uitaserã
dascãli. I-a ajutat cineva pe Aromâni sã-ºi pãstreze fiinþa amãnunte în legãturã cu povestea potopului, dar se
naþionalã în satele, în judeþele, unde au fost ºi sunt reþinuse doar un nume, Sarmis care devenise legendã ºi
majoritari? Dupã câte ºtiu eu - aproape nimeni. Preoþii ºi pe care poate cã nici nu mai ºtiau bine cine fusese. Un
dascãlii trimiºi de societãþi particulare ºi de mult timp, în erou legendar nu mai trebuie neapãrat personificat.
nordul Greciei au fost retrimiºi acasã de autoritãþile care Poate vi se pare prea facilã aceastã rezolvare. Nu
le-au interzis funcþionarea. Nimeni, niciodatã nu a fãcut totdeauna trebuie sã ne scãrpinãm la ureche cu mâna de
scandal pe aceastã temã. ªi totuºi, limba aromânã trãieºte partea cealaltã. În orice caz, am sã-i rog pe istorici ºi pe
ºi încã foarte bine. Numai dacii au fost complet filologi sã mai scape de prejudecãþi ºi de ruºine.
desnaþionalizaþi în 200 de ani, chiar de acolo de unde nu
•
20
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

EVOLUÞIA LIMBII
Mioara Cãluºiþã-Alecu

Când unele animale au evoluat spre a deveni oameni, au De pildã:


evoluat ºi mijloacele lor de comunicare, de la cel al animalelor Ar aratã întinderea -a a unei emanaþii -r în aria.
spre limbajul uman. Co aratã o constituire -c, într -o colectivitate (unitate) în
Este de presupus cã, la început, oamenii trãiau în hoarde ºi codru.
comunicau între ei prin sunete disparate, multe onomatepee, Ra sugereazã energia -r revãrsatã, intinsã -a de soare, flacãrã...
eventual însoþite de gesturi. Pr. 3. Asocierea rãdãcinilor.
Oamenii vechi au considerat cã limba a apãrut intuitiv, ca Rãdãcinile se pot asocia cu sunete sau cu alte rãdãcini,
manifestare a unor arhetipuri preexistente în mintea oamenilor formând rãdãcini compuse cu semanticã (sugestie) mai
(Herodot, Istorii, II, 2, 3). Este probabil cã aceste arhetipuri s- restrânsã.
au format o datã cu evoluþia omului ºi s-au transmis genetic. În unele rãdãcini compuse, una din ele poate fi redusã la un
Limba românã este rezultatul evoluþiei unei limbi formate ºi sunet.
vorbite continuu pe teritoriul vechii Dacii. Ea nu a fost studiatã Astfel:
ºi disciplinatã încã din faza ei de cristalizare (ca vechea limbã Ars aratã întinderea -ar a efectului solar -s.
sanscritã); ea a evoluat lent, fiind vorbitã de oameni Ard aratã întinderea -ar a arderii lemnului -d(ru).
tradiþionaliºti, care au pãstrat cuvinte vechi, onomatopee, Pr. 4. Formarea cuvintelor.
unele foneme mai greu de pronunþat, ºi au modificat mai puþin Rãdãcinile se asociazã cu alte rãdãcini, cu sufixee ºi prefixe
ca aiurea vorbirea. formând cuvinte.
În cartea mea Limba românilor (apãrutã la ed. Miracol în Adesea se poate considera, ca ºi la limba sanscritã, cuvântul
1994), am încercat sã prezint sistematic evoluþia limbii, numit prin sufix sau ultima rãdãcinã, iar celelalte rãdãcini, în
evidenþiind unele principii (Pr) care indicã fazele de formare a ordinea în care apar în cuvânt, îl definesc.
limbilor. Fie sufixele cu semantica (înþelesul) lor:
În articolul de faþã, voi enunþa ºi completa aceste principii, Ca înseamnã acel (aceea) constituit(ã) din; ca rãdãcinã, ca
exemplificând numai câteva din cazurile arãtate în carte, la aratã ºi cantitatea.
deducerea lor. Na aratã pe acel (aceea) care înglobeazã.
Principiile urmate în evoluþia limbii. Ta înseamnã acel, aceea, acei sau acelea.
Pr 1. Sugestia sunetelor. Acestea folosesc la analiza cuvintelor:
Fiecare sunet este un arhetip cu putere de sugestie ºi, prin Cana este aceea care înglobeazã -na o cantitate -ca.
aceasta, el poate fi ºi purtãtor de informaþie. Cuþit este acela -t(a) constituit într-o unitate -cu strãpungere -þ.
De exemplu: Sãmânþa este aceea care strãpunge -þa cu esenþa -sãm (sem)
A, vocala cea mai deschisã, reprezintã creaþie, dilatare. în interior -ân.
E este vocala existenþii ºi a extragerii esenþii. Suflet este acela -t(a) care sus -su fluturã -fle.
Consoana guturalã C sugereazã constituirea, acþiunea prin Taina înglobeazã -na acelea -ta în interior -in.
care se realizeazã ºi produsul constituit. C urmat de e sau i Cuvintele pot fi alcãtuite ºi din alte cuvinte care îl definesc.
este o consoanã palatalã. Cuminte aratã o purtare corectã, a unei persoane cu judecatã
CE aratã nume sau acþiune care se desfãºoarã în spaþiu sau -minte.
timp, miºcarea, locul sau obiectul asupra cãruia se face. Când Existã numeroase cuvinte care se definesc, ca: astfel,
sunetul CE provine din înmuierea lui C, el pãstreazã sensul cumsecade, pardosit...
de constituire. Pr. 5. Memorarea filogeniei.
R, sunet vibrant, se poate pronunþa îndelung fãrã ajutorul Cuvintele au semantica ºi fonetica (pronunþarea) influenþate
unei vocale. El aratã emanaþia de energie, cel ce o emanã: de drumul parcurs pânã la formarea lor.
soarele... Sunetele au generat rãdãcini, acestea au format cuvinte care,
ª, un S ºuierat puternic, sugereazã energia continuã, la rândul lor, au alcãtuit alte cuvinte. Aceastã evoluþie poate
înºiruirea, continuitatea. fi reprezentatã printr-o schemã arborescentã, aidoma uneia
Pentru descifrarea ºi precizarea informaþiilor (sugestiilor) care ar reprezenta evoluþia speciilor de fiinþe. Asemenea
transmise, sunetele s-au asociat între ele. fiinþelor, ºi cuvintele sunt marcate de drumul parcurs pânã la
Pr. 2. Asocierea sunetelor în rãdãcini. apariþia lor
Sunetele se asociazã formând foneme – silabe – numite Astfel calea este un pãmânt -le (la) constituit -ca într-un
rãdãcini de vorbire. Semantica (înþelesul) sugerat de o scop. Calculul este o piatrã din cale. Socotelile fãcându-se la
rãdãcinã depinde de sunetele care o compun ºi de ordinea început pe pietre, socotitul s-a numit ºi calcul. Tot calea a
lor. generat verbul a cãlca ºi cãlcâi.

21
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

Pr. 6. Reacþia (legãtura inversã) dintre cuvinte ºi rãdãcini. limbii latine, prin:
Cuvintele odatã create, pot influenþa sau chiar altera – ocupaþia romanã a unei pãrþi din Dacia,
semantica unei rãdãcini. În acest din urmã caz, vechea – misionarii creºtini de limbã latinã trimiºi de Roma care au
semanticã urmeazã sã fie asociatã unei rãdãcini noi, fãrã ca creºtinat Dacia,
sã disparã toate cuvintele formate din rãdãcina veche. – prestigiul limbii latine, devenitã limbã de circulaþie
Astfel, rãdãcina cer, ca ºi c(e)ar din limba sanscritã, sugera universalã în primele secole ale erei noastre.
miºcarea ºi pe cel ce se miºcã. Ea apare ºi în varianterle cior, Drept dovadã au fost scrise în latinã primele scrieri religioase
ciur. Apariþia unor nume de fiinþe sau de obiecte miºcãtoare ale aºa-ziºilor cãlugãri scythi din Dobrogea, prima istorie
negre, ca cioara, de pildã, a asociat acestei rãdãcini, ca ºi în scrisã pe teritoriul Daciei de Iordanes / Iornandes ºi poate ºi
slavã, înþelesul de negru, în cuvinte ca cernealã, cernit... alte scrieri care s-au pierdut sau încã nu s-au gãsit.
Dacã un cuvânt nou a cãpãtat o importanþã mare ºi o Limba românã a suferit ºi o influenþã slavã prin:
semanticã mai extinsã decât cuvântul-mamã, atunci acesta, – contactul cu nãvãlitorii slavi,
influenþat de cuvântul generat, poate deveni ambiguu, ieºi – aderarea Principatelor Române la alfabetul chirilic ºi
din uz, ºi înlocuit cu un altul. adoptarea ritualului religios în slavonã.
Astfel, vechea denumire a mâinii a fost, ca ºi în limba În epoca modernã, limba românã a suferit influenþa limbii
sanscritã, kara, adicã aceea care emanã energie -ra, pentru o franceze ºi acum pe a celei engleze.
constituire -ca. Acest cuvânt a existat ºi în limba românã; el Cuvintele adoptate de români au fost asimilate de aceºtia,
s-a pãstrat în expresia l-a fãcut de ocarã, care de bunã seamã dupã mentalitatea lor.
a însemnat cã i-a tãiat mâna. – Unele cuvinte adoptate s-au întâlnit cu vechi cuvinte
În limba preromânã, rãdãcina mâinii cara a fost asociatã româneºti înrudite ºi s-au încadrat în limbã ca ºi cele
cãratului ºi carului, cuvinte care au alterat înþelesul primar al autohtone. Astfel, valid s-a întâlnit cu val de apãrare, vitezã
rãdãcinii ºi vechea denumire a mâinii – cuvântul mam㠖 a cu viteaz...
dispãrut din limba preromânã. Au apãrut astfel – Alte cuvinte ºi-au schimbat fonetica originarã, apropiindu-
cuvintele:mânã, a mânui, a manevra, ºi acum a mânãri. se de cuvinte româneºti înrudite ca semanticã. Cuvântul turc
Pr. 7. Precizarea ºi simplificarea pronunþiei. chiftea, care indicã carne pisatã, devenea piftea.
Dupã formarea rãdãcinilor ºi cuvintelor, pentru transmiterea – Unele cuvinte ºi-au schimbat înþelesul peiorativ, ilustrând
corectã ºi rapidã a informaþiei, a devenit necesarã o pronunþie prin aceasta consideraþia românilor pentru cei de la care le-
uºoarã, clarã ºi o audiþie exactã. au luat. Aqua clara, din latinã (chiara în limba vulgarã), a
Pentru uºurarea pronunþiei ºi audiþiei, au fost comasate unele devenit apã chioarã. Pili – au bãut – din limba rusã a devenit
sunete. s-au pilit cu sensul cã s-au îmbãtat.
De pildã, în limba sanscritã existã un a scurt, care la – Numeroase cuvinte româneºti autohtone corespunzând la
începutul cuvintelor aratã negaþie (absenþã). Acesta s-a cuvinte înrudite din latinã, slavã, maghiarã sau turcã au fost
transmis ca o în românã ºi aratã negaþia în cuvintele vechi eronat considerate cã au fost adoptate din aceste limbi.
ca: ocara ºi cara, cult ºi ocult, a prii ºi a opri , a pune ºi a De pildã, înrudirea cuvântului românesc fereastrã cu verbul
opune... În latinã, în general, la a scurt din sanscritã îi a feri pune la îndoialã provenienþa lui din cuvântul latin
corespunde a. De pildã la Dakºâ, o denumire a pãmântului fenestra, prin rotacizare.
din limba sanscritã, cu primul a scurt, în latinã îi Balan ºi balaie sunt înrudite cu áåëûé din limba rusã, dar
corespundea Dakia, iar în românã Dochia – baba din în românã îºi ilustreazã modul de generare. Mioriþa laie
legendele vechi –. este oaia fecioarã neagrã. Balaie înseamnã neneagrã, cum
În limba sanscritã existã patru feluri de a pronunþa pe d ºi t: rezultã ºi din expresia laie sau bãlaie = neagrã sau albã.
palatal, dental ºi urmate de un h. Cuvântul vãzduh corespunde la vozduh din limba rusã. În
ªi în limba românã veche a existat un dz ºi un gn. limba românã, vãzduhul defineºte atmosfera în care se vãd
De asemenea, unele vocale sau consoane au dispãrut din duhurile eliberate prin moarte, duhuri care trebuie sã strãbatã
cuvinte. De pildã, drept a provenit din dirept; a chema ºi vãmile vãzduhului ca sã se suie la cer.
ochi s-au obþinut prin pierderea unui l care s-a pãstrat în Cuvântul românesc þarã pune la îndoialã ipoteza cã þar –
cuvântul corespunzãtor din dialectul aromân. numele împãratului rus – provine de la Caesar.
În decursul a mii de ani de vorbire ºi evoluþie, limba a suferit Aparent ar fi greu de presupus cã ruºii au luat aceste cuvinte
multe transformãri, acum greu sau imposibil de determinat, de la strãmoºii românilor, dar este logic sã admiterm cã aceste
încât astãzi putem deduce numai ipotetic logica dupã care au cuvinte sunt foarte vechi, moºtenite dintr-o limbã anterioarã
fost alcãtuite unele rãdãcini ºi cuvinte. apariþiei limbilor slave, o limbã pe care o vorbeau geþii,
Pr. 8. Asimilarea cuvintelor strãine. masageþii, tirageþii, sarmaþii... Limba românã mai tradiþionalã
Cuvintele strãine adoptate au fost adaptate semanticii, a moºtenit mai exact multe cuvinte vechi.
foneticii ºi spiritualitãþii celor care le-au luat. Dezvoltarea limbii române dupã principiile arãtate ilustreazã
Limba de pe teritoriul vechii Dacii a fost influenþatã ºi de alte cã aceasta este opera românilor ºi a strãmoºilor lor. Aceºtia
limbi. ºi-au întrupat în limbã o parte din spiritualitatea, tradiþiile ºi
Este de remarcat cã, încã de la cristalizare, ea a suferit influenþa nãzuinþele lor.

22
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

HORAÞIU DESPRE PROFILUL MORAL


AL STRÃBUNILOR GETO-DACI
Mircea Marinescu

Numai cu câteva decenii menþionãm doar pe cele de Horaþiu îi caracterizeazã cu un epitet


înainte de naºterea poetului, pe malul dobrogean al acordat dacilor: Rigidi (Ode, I, 35,
un trac, gladiatorul de origine Dunãrii, ca o dovadã a 9), cu înþelesul de oameni „riguroºi
nobilã Spartacus, conduse- existenþei acestora ºi pe în moravurile lor“, trãsãturã care
se, între anii 73-71 î.e.n, una pãmântul Dobrogei, strãvechi implicã asprimea, acea neclintire
dintre cele mai mari rãscoale spaþiu geto-dac. Davus apare moralã, demnã de admirat pe care,
de sclavi din antichitate, o de douã ori în una din satirele pe bunã dreptate, o sublinia poetul.
rãscoalã care zguduise pro- horaþiene ( II, 7, 2, 100), de Comparaþia între romani ºi geto-
fund statul roman. Deºi fiecare datã subliniindu-se daci nu este în favoarea celor dintâi.
trecuserã trei decenii de la caracterul lui deosebit. În poezia intitulat㠄In Romanorum
înãbuºirea ei, cetãþenii din Astfel, lãsând la o parte sfiala Vitia”, („Împotriva unor defecte ale
Peninsula Italicã, o pãstrau servilã ºi profitând de romanilor“) (Ode, III, 24 9-16), odã
încã vie în amintire, dupã libertatea saturnaliilor civicã, în care poetul roman, pornind
cum reiese dintr-o epodã a poetului (sãrbãtoarea de la sfârºitul lunii de la ideea cã bogãþia nu-l scapã pe
(XVI, 5) , compusã în 41 î.e.n, în decembrie când, la romani, sclavii se om de suferinþã ºi moarte, afirmã cã
care este pomenit Spartacus acer bucurau de unele „libertãþi“ în faþa popoarele „barbare“ ºi sãrace sunt
(„aprigul Spartacus“). ªi mai târziu stãpânilor), Davus poartã cu poetul mai fericite, întrucât sunt mai puþin
chiar la 50 de ani de la înfrângerea o discuþie, pe picior de egalitate, cu corupte. Horaþiu - ca ºi mai târziu,
tracului de cãtre armatele lui L. privire la deosebirea dintre ei doi, Tacit despre germani - spune despre
Licinius Crassus. Horaþiu se adreseazã Servus ºi Dominus. Din cele spuse, geþi: „Mai bine trãiesc asprii geþi care
astfel sclavului sãu, de data aceasta rezultã cã unul nu valoreazã mai mult îºi strâng laolaltã recolta de pe
într-o odã (III, 13, 17-20) : „Du-te, decât celãlalt, ba dimpotrivã, stãpânul ogoarele neîmpãrþite prin semne de
bãiete ºi cautã parfumuri ºi urciorul dovedindu-se rob, uneori, viciilor, hotar ºi, dupã ce le-au cultivat nu mai
de vin, dacã a mai scãpat vreunu de exceselor de tot felul, desfrâului, cu mult de un an, alþii le iau locul, iar
Spartacus pe când cutreiera Italia“. toate laudele aduse moravurilor antice sclavul însãrcinat cu muncile se
Cât despre simþãmintele lui Horaþiu ale plebei. bucurã de o soartã egalã“. Prin
faþã de geto-daci, înainte de a le Dacul întâlnit în odele ºi satirele urmare, Horaþiu vedea o organizare
analiza, sã ne amintim felul în care lui Horaþiu este, în primul rând, Dacus superioarã în comunitatea de muncã
ele au fost evocate de Vasile Alecsandri Asper, „Dacul Aspru“, în sensul de a geþilor neproprietari de pãmânturi
în drama istoric㠄Fântâna Blanduziei”. om care face faþã duºmanului, prinde în care toþi, pânã ºi sclavii, se bucurau
În aceastã piesã, scriitorul român - curaj, pus în contrast cu profugii de o soartã egalã, „aequalis sors”
bun cunoscãtor al operelor confratelui Scythae, „Sciþii nomazi care au în faþa (R, 16), de o muncã egalã ºi de o
latin - a cãutat sã exprime preþuirea lor imensele stepe pentru a scãpa cu egalã distribuþie a pãmânturilor.
lui Horaþiu pentru aceºti foarte fuga de primejdii“. Asprimea dacului, Aceste aprecieri se datorau, probabil,
îndepãrtaþi templieri, oameni de la trãsãturã subliniatã de Horaþiu, are un faptului cã Horaþiu, înainte de a fi ajuns
Dunãre, care erau Geto-Dacii. sens pozitiv, calitativ superior de curaj intimul lui Mecena ºi apropiatul lui
Personajul plin de farmec, Geta, este ºi vitejie deosebitã. August, fusese un republican
simbolul acestei preþuiri. Printre cei Horaþiu face o distincþie personalã convins, ca ºi marele istoric roman
ce trãiau alãturi de Horaþiu în între daci ºi geþi; primii locuind mai Titus Livius (c. 59 î.e.n.-17 e.n); cã
gospodãria lui de burlac era ºi un în interior, la nordul Dunãrii, iar luptase alãturi de Brutus ºi Cassius
anume Davus, adic㠄dacul“, al cãrui ceilalþi - în þinuturile mãrginite de pentru înlãturarea lui Cezar, cã situaþia
nume aminteºte de aºezãrile Pontul Euxin. Pentru noi, dacii ºi geþii modestã de fiu de libert îl fãcuse un
strãbunilor noºtri, atât de numeroase sunt unul ºi acelaºi popor, aºa cum nemulþumit faþã de starea lui socialã,
pe teritoriul patriei, cunoscute sub sunt, în Comentariile lui Cezar, galii cã în anii tinereþii, dupã cum
numele de Davae: Capidava, ºi celþii („în limba lor se numesc Celþi, mãrturiseºte el însuºi: „ Paupertas
Singidava, Sucidava, ca sã le iar într-a noastrã Gali“- I). ªi pe geþi mefecit versus scribere = Sãrãcia m-

23
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
a fãcut sã scriu versuri”. De altfel, despre daci?“. Parcã ºi vedeau Roma afla pe Rhin. Autoritatea romanilor era
poetul nutrea ideea unei fericiri umane, ocupatã de daci ºi egipteni, unii mai mult formalã, cãci ei nu s-au
a unor tãrâmuri edenice ºi insule nãvãlind pe uscat, victorioºi prin grãbit sã îºi stabileascã garnizoane pe
bogate, un fel de Utopie ca aceea superioritatea armelor, alþii venind pe Dunãre ºi nici sã instituie
conturatã acum 500 de ani de Thomas mare ºi biruind prin forþa navalã. Dar administraþia lor în teritoriile cucerite.
Morus, în care preconiza o societate firul istoriei s-a tors altfel: Înfrângerea S-au mulþumit doar sã-ºi afirme
idealã capabilã sã asigure dezvoltarea lui Marc Antoniu în bãtãlia decisivã suveranitatea de la distanþã prin
armonioasã a tuturor membrilor ei. de la Actium (31 î.e.n) a precipitat reprezentanþi care nu se amestecau
„Acolo - scrie Horaþiu (V, 17-50) - sfârºitul istoriei înainte ca intervenþia în treburile daco-geþilor. Într-o altã
femeia inocentã se poartã cu blândeþe getã sã se fi fãcut simþitã. Dar, odã (III, 8) scrisã de poet în anul 29,
faþã de fiii vitregi lipsiþi de mamã iar bizuindu-se pe invazia bastarnilor (29 puþin dupã evenimentele înfãþiºate mai
soþia cu zestre nu dominã bãrbatul, î.e.n ) cãrora li s-au alãturat ºi geþii, sus, el se adreseazã lui Mecena,
nici nu se încrede ademenitorului Octavian a mai fãcut o încercare de îmbiindu-l sã pofteascã la un ospãþ
arãtos. Dotã mare este virtutea a pune stãpânire pe Dunãrea de jos. dat în cinstea lui: „departe fie orice
pãrinþilor ºi castitatea bizuitã pe un Dupã lupte care au durat, fãrã larmã ºi mânie. Lasã grijile civice ale
element sigur, temãtoare de un alt întrerupere, timp de 2 ani, relatate pe oraºului! A cãzut oastea dacului
bãrbat ºi a pãcãtui e nepermis sau larg de Cassius Dio în Istoria Romanã Cotison...“. Cine era Cotison? În
preþul e moartea.“. (L I, 23-26), armata comandatã în afarã de mãrturia lui Horaþiu cã era
Poetul opune, în aceastã odã, numele lui Octavian de H. Ricinius dac ºi conducãtor de oºti, sã vedem
societatea romanã din timpul lui, în Crassus a zdrobit nu numai oºtile ce mai putem afla despre bibliografia
care se manifestau omoruri nelegiuite, bastarne omorându-le ºi regele în luptã lui de la istorici antici. Suetoniu, în
„turbulare civil㓠„dezmãþ nepotolit“, dar a învins ºi rezistenþa populaþiilor biografia lui August (63, 4), vorbeºte
vieþii simple, aspre, riguros morale a tracice din Balcani. În schimb, de un rege al geþilor, Cotiso, cãruia
geþilor, aflãtori „barbarie“ . triburile geþilor din dreapta Dunãrii au Octavian i-ar fi promis-o pe fiica lui
Aceºti oameni de la Dunãre au avut o atitudine diferitã. Una din de soþie, urmând ca el însuºi sã se
însemnat multã vreme pentru Roma, cãpeteniile lor, Roles, duºmãnindu-i însoare cu fiica regelui dac. În unele
un pericol ameninþãtor ºi chiar pe bastarni fiindcã îi cãlcaserã texte manuscrise, cercetãtorii au
înspãimântãtor. În rãzboiul civil, care teritoriul, se aliase cu Crassus, remarcat, în loc de Cotison, forma
a urmat asasinãrii lui Cezar (44 î.e.n), devenind Socius et amicus populi Coson, care se pare cã nu e o
geto-dacii au cãutat sã intervinã ca ºi Romani, „aliat ºi prieten al poporului greºealã, ci e autenticã.
pe timpul lui Burebista în favoarea roman, Dapyx, alt ºef de trib getic Dupã pãrerea lui H. Daicoviciu,
partidei care se sprijinea pe Orient ºi care era ostil romanilor, a fost înfrânt onomasticul Coson figureazã pe
împotriva celei ce reprezenta Italia. ºi s-a sinucis, iar un al treilea „rege“ monede de aur bãtute de Brutus în
La Philippi (42 î.e.n), Brutus ºi get, Zyraxes, stãpânitor al pãrþii de 42 î.e.n. pentru a plãti, în ajunul
Cassius au avut în oastea lor nord a Dobrogei, a fost atacat de bãtãliei de la Philippi, contingentul de
contingente contingente geto-dace iar Crassus care , dupã ce l-a asediat în geto-daci trimis împotriva lui
Dicomes, unul dintre urmaºii lui cetatea Genucla, l-a silit sã se Octavian. Profesorul Radu Vulpe
Burebista, s-a declarat gata sã refugieze dincolo de fluviu. În considerã - ºi lucrurile, pare-se, nu
intervinã de partea lui Antoniu, contra amintita cetate - încã neidentificatã, au stat altfel - cã acest rege fie cã se
lui Octavian. În pofida acestor alianþe dar despre care ºtim cã era „cea mai numea Cotiso, fie Coson, a fost
sporadice, Roma se temea de o bine întãrit㓠(L I 26, 5) ºi cã se aflau presupus ca moºtenitor al lui
eventualã invazie. „Cât pe ce - undeva pe Dunãre, poate la Burebista în partea dacã, în munþi,
menþiona Horaþiu în una din Odele sale Noviodum (dupã cum presupun Radu prin Oltenia ºi Banat, dar precizarea
(III, 6, 13, 16) - dacul ºi etiocul (aici Vulpe ºi Ion Barnea); Crassus a lui Suetoniu l-ar indica ºi pentru
prin etioc se înþelege egiptean) erau recuperat trofeele pierdute de romani regiunea geticã de la Dunãrea de Jos.
sã dãrâme prin rãscoale Sediti Onibus cu 30 de ani înainte în bãtãlia de la Totuºi, faptul cã toate monedele cu
(oraºul egal Roma) ocupat; acesta Histria. Dupã asigurarea autoritãþii Coson au fost gãsite în Transilvania
(egipteanul), înspãimântãtor prin flotã, romane pe linia Dunãrii pânã la mare, ºi nici una în spaþiul getic ar sprijini,
celãlalt (dacul), mai bun la aruncarea generalul Crassus s-a întors la Roma, în eventualitatea identitãþii dintre
sãgeþilor“. Îngrijorarea era atât de în anul 27 î.e.n, unde i s-a decretat Cotiso ºi Coson, mãrturia lui Horaþiu,
mare la Roma, încât - aºa cum triumful pentru supunerea acestor cã respectivul Cotiso era dac, ºi pe a
relateazã Horaþiu în satire(1,6,53) - legiuni. Frontiera romanã a fost fixatã lui Florus (II, 28), cã provenea din
fiecare întreba cu teamã: Numquid de pentru partea rãsãriteanã, pe Dunãre, munþii de care‚ „sunt nedespãrþiþi
Dacis audisti?‚ „Ce ai mai auzit aºa cum pentru partea apuseanã se dacii“, Daci montibus inhaerent.
24
cmyk color
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

APARIÞIA UNEI CÃRÞI DE EXCEPÞIE


SANCTUARELE DACIEI
Dr. Adriana Rusu-Pescaru

În biblioteca cercetãrilor dacice, relativ sãracã dacã ar fi cãutãm studii exhausive, apariþia lucrãrii
Sanctuarele Daciei, reprezintã în primul rând un pas important ºi deosebit de consistent spre cunoaºterea
civilizaþiei dacice.
Studiate ºi interpretate de zeci de specialiºti din variate domenii de activitate, publicate într-o
multitudine de studii, mai mult sau mai puþin elaborate din punct de vedere ºtiinþific, dar foarte rar
situate în centrul atenþiei, aceste fascinante înºiruiri de pietre, cãrora ne-am obiºnuit sa le spunem
sanctuare, îºi pãstreazã încã de la descoperirea lor, acea enigmaticã ºi misterioasã frumuseþe.
Interpretãrile de care au beneficiat pânã în prezent, sunt cele mai multe privite unilateral, din perspectiva
specialistului care le-a studiat în domeniul sãu de activitate. Din pãcate în majoritatea acestor cazuri
posibilul ºi probabilul au fost dominante, fãcând astfel loc speculaþiei, de altfel justã, în lipsa unui studiu
coerent, pluridisciplinar ºi comun.
Prin apariþia acestei cãrþi Adriana Rusu-Pescaru aruncã o mãnuºã atât enigmaticului ºi misteriosului
care învãluie aceste sanctuare, cât ºi tuturor studiilor care au abordat sacralitatea dacicã de pânã acum.
Împãtimitã cunoscãtoare a templelor din Dacia, martor ºi cercetãtor activ la descoperirea multora
dintre acestea, Adriana Rusu-Pescaru abordeazã aceastã lucrare din poziþia arheologului, care se bazeazã
în primul rând pe studiul multidisciplinar. Cartea nu este doar o lucrare ºtiinþificã, ea se adreseazã de-
o potrivã publicului larg, pasionat de istoria dacilor. Este dacã vreþi un îndemn la profesionalism ºi la
studiu aprofundat asupra a ceea ce autoarea defineºte ca arhitecturã sacrã a dacilor. Vã prezentãm în
continuare introducerea acestei cãrþi semnatã de autoare.
DACIA MAGAZIN

INTRODUCERE
Perioada secolelor I a CH. – I p.Ch. reprezintã
nivelul cel mai înalt al culturii materiale ºi spirituale la
care a ajuns populaþia daco-geticã din vremea lui
Burebista pânã la Decebal. Construcþiile descoperite,
prin cercetãri sistematice, în aºezãrile ºi fortificaþiile
daco-geþilor, constituie unul din semnificativele capitole
ale creaþiei acestei populaþii. Majoritatea obiectivelor
descoperite, pornind de la locuinþe ºi amenajãri
gospodãreºti, de la fortificaþii la construcþii cu caracter
sacru, reprezintã indicii pentru posibilitãþile materiale ºi
tehnice existente prin concepþia arhitectonicã, a
gradului de civilizaþie, comparabil cu realizãri similare
din lumea greco-romanã. Lucrarea de faþã vizeazã
construcþiile cu caracter sacru ºi este conceputã ca o
sintezã, a ceea ce a însemnat cultura materiala
transpusã în idee spiritualã, reunind izvoare literare
antice, descoperiri arheologice ºi literaturã de
specialitate.
În elaborarea lucrãrii s-a încercat depãºirea
greutãþilor legate de inexistenþa unei monografii,
similare, pentru arhitectura sacrã, a perioadei
istoriei daco-geþilor. Cu toate acestea, preocuparea

25
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
pentru religia strãmoºilor noºtri, având ca suport sunt suficiente elementele constructive, am încercat
izvoarele antice, apar încã de la sfârºitul secolului reconstituirea edificiului analizând totodatã ºi
XIX când Gr.G. Tocilescu se ocupa de etimologia reconstituirile propuse de alþi cercetãtori care au abordat
numelui lui Zamolxis. Analiza caracterului religiei, aceastã problematicã.
a cultelor ºi credinþei daco-gete este dezvoltatã Având în vedere cã aceste sanctuare ar trebui puse
ulterior de V. Pârvan în monumentala sa lucrare în legãturã cu diferite divinitãþi adorate de populaþia
Getica. O sintezã privind spiritualitatea dacã-geticã, daco-geticã (destul de puþin cunoscute), am considerat
numãrul ºi originea zeilor, locul religiei în contextul cã este oportun, ca în prezenta lucrare sã se regãseascã
altor religii contemporane este prezentatã de ºi extrase ale scriitorilor antici, care fac referire la religia
lingvistul I.I. Russu. O datã cu descoperirea strãmoºilor noºtri.
construcþiilor destinate cultului, apare ºi interesul Cercetãrile arheologice, aflate în desfãºurare la fel
pentru prezentarea rostului acestora cât ºi ºi cele viitoare, vor fi în mãsurã sã completeze anumite
încercarea de reconstituire a lor. aspecte, în prezent necunoscute sau insuficiente. În
ceea ce ne priveºte am
încercat sã creãm o imagi-
ne asupra realizãrilor din
domeniul arhitecturii sacre
a daco-geþilor.
În elaborarea prezentei
lucrãri am beneficiat de
sprijinul moral ºi practic a
numeroºi colegi, colabora-
tori ºi prieteni. Doresc sã
adresez calde mulþumiri
domnului prof. univ. dr. Ioan
Glodariu pentru bunãvoinþa
ºi sprijinul acordat, pentru
sugestiile oferite ori de câte
ori a fost solicitat. Un
cuvânt de mulþumire adre-
sez domnilor: dr. Silviu Sanie
de la Institutul de Arheolo-
Sanctuarul mare de la Cetatea Costeşti gie Iaºi, dr. Vasile Ursachi
de la Muzeul de Istorie
Roman, dr. Florea Costea
Descoperirea a 21 de construcþii cu destinaþie sacrã de la Muzeul Judeþean Braºov, dr. Vasile Moga de la
din totalul de 35, în zona capitalei statului dac, ne Muzeul Unirii Alba Iulia, prof. univ. dr. Ion Niculiþã de
îndreptãþeºte sã amintim spusele lui Strabon, cã aici, la la Universitatea din Chiºinãu pentru aportul lor ºi pentru
Sarmizegetusa Regia, gãsim muntele sfânt – Kogaionon. punerea la dispoziþie a numeroase materiale necesare
Cercetarea, la Sarmizegetusa Regia, a Marelui Sanctuar alcãtuirii lucrãrii de faþã.
circular, cu încãperi concentrice ºi a celei centrale cu Îmi exprim recunoºtinþa faþã de personalul tehnic
absidã a fãcut pe mulþi cercetãtori sã atribuie rolul de al Muzeului Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva, care
construcþie de cult pentru diverse alte edificii care aveau a contribuit prin talent ºi profesionalism în realizarea
în componenþã absida, fie cã erau de formã circularã desenelor, fotografiilor ºi tehnoredactarea computerizatã
fie rectangularã. a lucrãrii.
În abordarea tematicii am considerat util sã Un gând deosebit adresez soþului meu Eugen
prezentãm un scurt istoric al cercetãrilor construcþiilor Pescaru, care mi-a fost alãturi în întreaga perioadã de
cu caracter religios. În continuare sunt analizate, cercetare ºi elaborare a acestei lucrãri.
separat, sanctuarele patrulatere de tipul aliniamentelor, •
sanctuarele circulare simple sau complexe cât ºi
construcþiile cu absidã. Acolo unde am considerat cã

26
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

TELEF – UN POSIBIL PRIM REGE GETO-DAC


ÎN SCRIERILE ANTICHITÃÞII
Dr. Marcu Alexandru

Cercetãrile istorice ºi o serie de date noi faþã de epopeea pornind de undeva din þara largã a
arheologice, dar ºi studiul atent al lui Homer, dintre care una foarte tracilor ºi ajungând la þãrmul Mãrii
textelor vechi sau al unor sinteze importantã cu privire la motivul Negre, fãrã sã se arate explicit în
moderne bazate pe texte vechi sosirii regelui trac în sprijinul care parte a þãrmului.
continuã sã lãrgeascã aria troienilor. Astfel, imaginând o Pentru a da rãspuns acestei
cunoºtinþelor noastre privind istoria discuþie între Hector ºi Resos, întrebãri, vom apela la doi istorici
geto-dacilor. Prin coroborarea Euripide pune în gura primului aflaþi la mare distanþã în timp unul
acestor surse se pot stabili anumite imputarea gravã cã ajutorul trac de celãlalt: Jordanes, celebrul
legãturi ºi se pot îmbogãþi informaþiile sosea prea târziu, deºi fusese autor got din secolul VI ºi Carlo
noastre despre faptele ºi oamenii chemat chiar de la început prin mai Troja, un nume mai puþin
trecutului îndepãrtat. În rândurile de multe solii. cunoscut la noi, istoric italian din
faþã alãturãm tocmai câteva surse, În suita reproºurilor sale, Hector secolul XIX, autorul unei ample
unele binecunoscute, altele mai puþin explicã pentru ce l-a chemat în istorii a popoarelor din Europa
prezente în atenþia istoricilor. Vom ajutor pe regele trac: „pentru cã tu anticã. Iatã pasajele care ne
porni de la o lucrare celebrã, tradusã erai din acelaºi neam cu noi“. Din intereseazã:
de mai multe ori în limba român㠖 discursul lui Hector rezultã cã Resos „Deci acest Telef, fiul lui
„Iliada” lui Homer. fusese la început un „prinþ mic“ ºi Hercule, nãscut cu Auge, ºi soþul
Cu mult înaintea lui Herodot, cã numai datoritã ajutorului troienilor, unei surori al lui Priam , era înalt ca
autorul cel mai citat când se chiar al lui Hector, el devenise înfãþiºare ºi de o putere îngrozitoare
vorbeºte despre traci, este Homer puternicul rege al tracilor. Nu se ºi care egala, prin propriile sale
cu poemele sale celebre care au precizeazã dacã acest rege puternic virtuþi, vitejia pãrinteascã fiind un al
fãcut referiri semnificative privitoare al tracilor era ºi singurul. Faptul este doilea Hercule. El a avut ca regat
la traci. Astfel, în „Iliada” se important, deoarece în textele pe þara pe care strãmoºii noºtri au
vorbeºte despre „ larga þarã a care le reproducem în continuare, numit-o Moesia, o provincie ce se
tracilor, de unde, dupã cum se se pare cã, în acelaºi timp, în mãrgineºte la rãsãrit cu gurile
povesteºte în epopee, a sosit un rege þinuturile traco-getice, a domnit încã Dunãrii, la miazãzi cu Macedonia,
- Resos - în fruntea unei oºtiri de un rege. la apus cu Istria ºi la miazãnoapte
cãlãreþi în sprijinul troienilor. Homer Piesa lui Euripide introduce un cu Dunãrea. Mai sus-numitul Telef
insistã mult asupra calitãþii armurii element nou, oarecum în sprijinul a purtat rãzboi cu grecii ºi în luptã a
ºi veºmintelor regelui trac: „Din aur lãmuririi locului de unde venea ucis pe Thesandru, comandantul
ºi argint e carul fermecat ºi Resos. Rãspunzând imputãrilor lui grecilor ; când însã s-a repezit
împodobit frumos. Resos e- Hector, regele trac motiveazã lunga duºmãneºte asupra lui Ajax ºi
nveºmântat cu totul în aur, armele-i sa întârziere prin faptul c㠄poporul urmãrea pe Ulise, calul sãu cãzând
sunt minuni ºi nu-s deopotrivã cu ale scit al cãrui teritoriu este aproape împiedicându-se într-o viþã de vie,
muritorilor“. (Traducere: S. de frontierele mele“ i-a declarat s-a prãvãlit la pãmânt ºi fiind rãnit
Diamantescu ºi R Hîncu.) rãzboi tocmai când pornise spre în luptã de o sãgeatã a lui Ahile nu a
Textul epopeii nu ne lãmureºte Troia. „Sosisem pe þãrmurile putut multã vreme sã se
de unde anume venea Resos, din Pontului Euxin. Mã pregãteam sã tãmãduiascã; totuºi, deºi rãnit, a
care parte a þãrii tracilor. îmbarc armata tracã; tocmai atunci gonit pe greci din hotarele þãrii sale.
Pânã la depistarea altor surse sciþi atinºi de lancia mea, au udat Iar dupã moartea lui Telef, i-a urmat
mai sigure, vom recurge la piesa pãmântul cu sângele lor negru , în domnie fiul sãu, Euryfil (Euripil),
„Resos” a marelui autor al amestecat, vai, cu sângele tracilor“. nãscut cu o sorã bunã a lui Priam,
antichitãþii, Euripide. Piesa este În textul lui Euripide, regele frigienilor. El, din dragoste
inspiratã din episodul sosirii regelui determinãrile geografice au un pentru Casandra, dorind sã dea
trac la Troia. Autorul grec introduce caracter vag, regele trac Resos ajutor rudelor sale ºi socrului sãu, a

27
cmyk COLOR

DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
luat parte la rãzboiul troian, dar a Rhesus (Resos) a condus oºtirea scrisã de Dion Crisostomus, lucrare
murit curând dupã sosirea sa“. alor sãi; au venit ºi tracii de la nedescoperitã pânã azi. Istoricul
(G. Popa-Listeanu, „Izvoarele Helespont ºi cei de la Ebru, au venit italian, preluând datele din Jordanes,
istoriei românilor”, vol. XIII- XIV, cicenii din Rodopi, cãrora Homer le relateazã ºi el acelaºi fapt, existenþa
Goþii în Dacia, Ammian alãtura pe paeonii crescuþi pe unui rege, Telef, la traco-geþi, în
Marcellin-Jordanes, Bucureºti limpedele Axius; dar în „Iliada” nu epoca rãzboaielor troiene.
1939 pp. 94-95 ). se gãseºte niciun fel de menþiune Punând alãturi sursele
„Mai scrie Dio (Crisostomus) cã despre geþi sau goþi ºi niciuna despre menþionate, rezultã cã Telef a
asupra geþilor sau goþilor din Misia sciþi; cu toate cã Posidonius ºi domnit în timpul rãzboaielor troiene
tracicã domnea în acea epocã Strabon, considerau cã sciþii au fost ºi se înrudea cu regele Troiei, cãci
Telephus, cel nãscut din Auge, sora incluºi în numele general de albi ºi era soþul unei surori a lui Priam.
lui Priam ºi Hercule, asemãnãtor de hippomolgi, obiºnuiþi sã trãiascã Dupã Jordanes, Telef a participat
tatãlui în ceea ce priveºte puterea din lapte de iapã“. (Carlo Troja, ºi el la rãzboaiele cu grecii, dar pe
corpului ºi curajul; acelaºi pe care „Storia d’ Italia del medio-evo“ vol. alte fronturi, ucigând pe Thesandru,
Licofron îl numeºte rege al mysiilor I, partea 1, Napoli, 1859, p. 87-88) personaj care nu apare în „Iliada”.
din Asia ºi tatãl lui, Tyrrhenus ºi al Dupã cum se poate remarca, în În schimb, apar trei eroi greci,
lui Tracontus. Cu Telephus, renumit ambele texte apare un alt nume de prezenþi ºi la Troia: Ulise, Ahile ºi
pentru rana fãcutã de lancea lui rege trac – Telefus - necunoscut Ajax, iar soarta rãzboiului i-a fost
Ahile, reia Jordanes povestirea sau, în orice caz, nemenþionat pânã favorabilã regelui Telef care „a gonit
referitoare la seria, îndelung acum în marile sinteze de istorie pe greci la hotarele þãrii sale“.
întreruptã, a regilor goþi dupã Tanausi veche. Nici Vasile Pârvan în Telef a avut un fiu, Euipil care,
(Tanao); dar se depãrteazã prea „Getica”, nici A. D. Xenopol, nici în relatarea lapidarã a lui Jordanes,
mult de adevãr atunci când pune Nicolae Iorga în operele lor a luat parte, de asemenea, la rãzboiul
Macedonia la sud ºi Istria la apus fundamentale, de sintezã , nu troian ºi a murit curând dupã sosirea
drept hotare ale regatului gotic al lui amintesc acest nume, prezent totuºi lui acolo, soartã care seamãnã
Telephus. I-a urmat la domnie fiul în izvoarele vechi. Telefus ar putea evident cu cea a lui Resos.
sãu, Eurypypilus - nepot al lui Priam fi socotit primul rege get, atestat Oricum, sursele pe care le
ºi vãr cu Casandra – care, documentar. Întrucât Jordanes îi reproducem ne sugereazã
îndrãgostindu-se de aceasta, nu a considera pe goþi ºi geþi acelaºi posibilitatea sã înscriem numele lui
întârziat sã plece cu goþii în ajutorul popor iar geþii erau evident, traci, îl Telef drept primul rege traco-get
Troiei, puternic asediatã de greci. Un numea Telef sau Telefus - în cunoscut în scrieri istorice, în
mare numãr din tracii rãmaºi au transcriere latineascã. Jordanes îºi contextul legãturilor dintre traci ºi
alergat în apãrarea asediaþilor; baza relatarea pe lucrarea „Getica”, troieni.

INVITAÞIE LA ORêTIE
Un interviu cu primarul municipiului
Orãºtie ing. Iosif Veniamin Blaga
Primar al urbei orãºtiene, de lase în urma sa acea moºtenire proiectat sub oblãduirea
un deceniu încoace, Iosif care sã cultive ºi sã perpetueze Ministerului Culturii, prevedea
Veniamin Blaga este nu numai dragostea ºi respectul faþã de organizarea de manifestãri în
un bun pãstor al comunitãþii înaintaºii daci. mai multe oraºe din þarã ºi din
oraºului Paliei, ci ºi un Programul întocmit de strãinãtate. Trebuia ca acest
împãtimit iubitor al istoriei Uniunea Românilor de program sã treacã, printre alte
dacilor. Se bate cu îndârjire Pretutindeni cu prilejul a 1900 oraºe, ºi pe la Orãºtie unde
pentru tot ce înseamnã dacic iar de ani de la rãzboaiele (citãm) urma sã se amplaseze o placã
dorinþa cea mai mare este sã romano-dacice, program de marmorã în care trebuiau sã
28
cmyk COLOR

nr. 32 mai 2006 DACIA


magazin
de daci ºi de istoria lor ?

Iosif Blaga : Dragostea faþã de


daci o am din copilãrie. Educaþia
pe care am primit-o de mic a fost
una de respect pentru ce au
însemnat dacii. Uitaþi-vã ºi
dumneavoastrã aici în Orãºtie ºi în
jurul ei: totul respirã a daci.
Obiceiurile oamenilor, nepoluate
de mii de ani, portul lor, trãsãturile
lor, aºezãrile lor risipite pe coamele
munþilor asemenea celor ale dacilor,
toate astea vorbesc de la sine. Cum
poþi oare sã simþi altfel istoria ta
decât profund marcatã de civilizaþia
dacilor ? Aºa am crescut, aºa vreau
sã trãiesc, în acest respect pe care
toþi ar trebui sã-l manifeste faþã de
daci.

Rep.: Bine, bine, dar romanii


cu Traian al lor la Deva, învãþãturile
din ºcoalã, ºi perpetuarea ideii de
dacoromânism, cum se împacã în
aceastã situaþie cu ce spuneþi
dumneavoastrã ?
aparã, unul lângã celãlalt, propunerile vizitatorilor.
Decebal ºi Traian ca simbol al Argumentele primarului Blaga Iosif Blaga : Eu nu sunt istoric
multcomentatei plãmãdeli a au fost clare ºi ferme. Cât el va ºi nu vreau sã intru cu istoricii în
poporului român. Manifestãrile sta la cârma acestui oraº, aici polemicã. Dar mi se pare absurd
urmau sã se încheie la Roma, vor fi sãrbãtoriþi doar dacii. Aici, sã ridici o statuie împãratului Traian
când organizatorii se vor la Orãºtie, de 8 ani se care nu este decât un cotropitor,
închina, probabil, celor care - sãrbãtoresc în fiecare an zilele ca sã nu spun mai rãu. Apoi faptul
aºa cum spun ei - au zãmislit dacilor ºi ale lor vor rãmâne. cã romanii cuceritori sunt formatori
ceea ce suntem noi astãzi. Despre daci, despre direcþi ai poporului român este o
Organizatorii manifestãrii au adversarii romani de astãzi, altã teorie cu care nu pot sã mã
venit ºi la Orãºtie sã-i propunã despre serbãrile comemorative împac. Sã ne gândim numai la
primarului târgul cu placa ºi cu ce vor avea loc cu prilejul intervalul foarte mic în care romanii
alte false manifestãri de împlinirii a 1900 de ani de la au campat pe pâmântul Daciei, în
neþãrmuritã dragoste daco- trecerea la Zamolxe a Marelui comparaþie cu alte popoare care au
romanã. Aici, aºa cum acum Rege Decebal, am discutat cu fost secole de-a rândul sub sandaua
1900 de ani s-au poticnit primarul Orãºtiei într-un scurt romanã. Toate aceste popoare au
romanii de apãrarea dacilor, interviu. propria lor identitate neatinsã de
proiectul s-a oprit în faþa personalitatea romanã. Doar noi
refuzului, ce-i drept politicos, a Rep. : Domnule Primar, de ne-am trezit fii ai Romei peste
primarului de a marºa la unde ºi pânã unde atâta patimã faþã noapte în niºte conjuncturi total
29
DACIA
magazin nr. 32 mai 2006
neclare chiar pentru istorici. Desigur continuarea Congresului manifestãri. Nu putea sã lipseascã
cã romanii fac parte din istoria Internaþional de Dacologie.Pe muzica ºi distracþia din toatã
noastrã. Dar nu mai mult ca slavii, durata acestor douã zile se vor aceastã manifestare.Cunoscutele
ca maghiarii, ca turcii sau ca alte desfãºura mai multe acþiuni legate „Timpuri Noi” ºi „România”, alãturi
popoare care vremelnic ºi-au lãsat de evenimentul amintit. Moºtenirea de alte formaþii locale, vor susþine
amprenta pe cursul istoriei noastre. noastrã popularã va fi bine concerte în Piaþa Cetãþii, acolo
Nu în ultimul rând, stau sã mã reprezentatã prin spectacole de unde totul se va încheia cu o
gândesc ce doresc unii sã muzicã ºi dansuri tradiþionale. Sã nu discotecã ºi cu focuri de artificii
sãrbãtoreascã în anul 2006. Dacã uitãm cã suntem aºezaþi într-o zonã duminicã seara.
ar fi sã ne întoarcem în timp, acum în care jocul cãluºarilor - poate cel
1900 de ani, mã întreb ce ar fi de mai vechi obicei folcloric românesc Rep.: Pe ce participare mizaþi
sãrbãtorit. Ce era atunci pe aceste - este la el acasã. Vom organiza de data aceasta ?
locuri ? Rãzboi, sânge, morþi, un concurs de muzicã popularã în
disperare, jafuri, violuri, strãmutãri care vor fi premiate cele mai Iosif Blaga: Bineînþeles cã vor
ale populaþiei ºi câte ºi mai câte. autentice piese interpretate, piese veni, în primul rând, orãºtienii ºi cei
Spuneþi-mi dumneavoastrã un care, prin vechimea ºi prin din jurul Orãºtiei. Dar îi aºteptãm
singur lucru cât de cât decent conþinutul lor, demonstreazã alãturi pe toþi cei care doresc sã
pentru a fi sãrbãtorit. Ni se spune ancestralitatea noastrã. Apoi vor fi participe la un astfel de eveniment.
cã a fost începutul integrãrii în întrecerile sportive.De data asta Vom amenaja un loc de campare
marele imperiu. Sigur, în acelaºi vom renunþa le cele tradiþionale de pentru tinerii care vin de departe ºi
imperiu care avea sã umileascã ºi anii trecuþi, cu alergãri ºi karturi, ºi ne vom asigura ca alimentaþia
sã jefuiascã populaþia autohtonã ne vom apropia mai mult de publicã sã facã faþã unui aflux de
165 de ani. Asta e de sãrbãtorit? sporturile practicate de daci. Vom populaþie pentru aceastã perioadã.
Noi am considerat mai potrivit sã organiza concursuri de aruncare cu Vrem ca totul sã iasã ca la carte iar
comemorãm 1900 de ani de la suliþa, de tras cu arcul ºi probabil de cei ce ne viziteazã sã revinã la
moartea lui Decebal. Este acesta, skandenberg, concursuri la care sunt Orãºtie. Intenþia noastrã este de a
dacã vreþi, un exerciþiu de invitaþi toþi cei ce vor sã-ºi mãsoare permanentiza aceastã sãrbãtoare
demnitate istoricã ºi de respect forþa ºi mãiestria. Cu sprijinul ºi, dezvoltând totul, sã ajungem sã-
profund faþã de Regele Decebal ºi Muzeului Civilizaþiei Dacice, vom i dãm cel puþin amploarea serbãrii
de inestimabilul sãu sacrificiu. Vom organiza de asemenea, ca ºi în ceilalþi medievale ce se þine an de an cu
organiza, în consecinþã, serbãri ani, un concurs de istorie între liceele atâta succes în cetatea Sighiºoarei.
comemorative care sã aducã din judeþ, bineînþeles tema din anul
aminte orãºtienilor ºi tuturor celor acesta fiind Decebal. Vom muta tot
•
care vor sã participe la aceste în aceastã perioadã deja
manifestãri cã Decebal este ºi consacratul concurs Cupa
trebuie sã rãmânã unul dintre cei DACICUS la karate, pentru cã
mai mari eroi ai neamului românesc. iniþiatorul lui, profesorul Iordãchescu
Nicolae, este ºi el un dac împãtimit
Rep. : Ar fi interesant de trasat care sprijinã mereu acþiunile noastre
cateva repere ale acestor legate de sãrbãtorirea dacilor.
manifestãri. Va fi organizat, de asemenea, un
simpozion dedicat personalitãþii
Iosif Blaga : Spre deosebire regelui Decebal ce va reuni nume
de celelalte ediþii, când organizam de prestigiu ale cercetãrii istorice din
Zilele Dacilor în luna octombrie, þarã ºi din strãinãtate. Târgul
anul acesta manifestãrile se vor meºterilor populari, parada portului
derula la începutul lunii iulie în popular vor întregi tabloul acestor
30
nr. 32 mai 2006 DACIA
magazin

Un artist de excepþie
Luminitza Sava
New York
Poate de multe ori v-aþi întrebat cine este artistul de consacrat al lumii muzicale contemporane.
excepþie care, de ani de zile, compune ºi orchestreazã Ca recunoaºtere a talentului sãu special, Dacia TV
melodiile Societãþii Dacia Revival din New York. Este din New York i-a acordat premiul “ Compozitorul
aceeaºi persoanã care conduce formaþia AMOR din numãrul unu al anului 2005”.
New York , este Igor Mescoi, cel pe care ºi The În 21 februarie 2006, Dacia Revival of New York i-
Romanian Medical Society of New York îl aplaudã de a înmânat o diplomã, recunoscând talentul lui
mulþi ani la concertele ºi festivitãþile pe care le excepþional de compozitor ºi interpret.
organizeazã anual. Nici The Romanian Medical Society of NY nu l-a
Compoziþiile muzicale ale lui Igor l-au fãcut cunoscut uitat pe Igor Mescoi când, la festivitatea de la Mark
ºi iubit nu numai în America, dar ºi în Europa. Stilul sãu Hotel ce a avut loc în 12 decembrie 2005, l-a onorat cu
este inconfundabil. Plin de viaþã, optimist, format parcã premiul “Eagel award” .
sã pãtrundã în orice suflet. Pe www.dacia.org , la Acum, când la 11 mai 2006, Igor Mescoi a împlinit
capitolul Muzicã îl puteþi întâlni pe Igor Mescoi 8 ani de când se aflã în SUA ºi 8 ani de când colaboreazã
prin compoziþiile sale cu un caracter cu totul cu noi, “Dacia Magazin” îi doreºte mult noroc ºi succes
special. Diversitatea genurilor abordate ºi mãiestria în continuare.
compoziþionalã, îl recomandã ca pe un nume •

31
cmyk

DACIA
magazin nr. 32 mai 2006

1900 DE ANI DE LA TRCEREA ÎN ETERNITATE


A REGELUI-EROU DECEBAL 84 – 106
Veniþi cu toþi la Orãºtie, la poale de ªurean
S-aducem cald omagiu, Marelui Oºtean!
1 - 2 iulie 2006 Zilele Dacilor la Orãºtie

O sãrbãtoare de-acum consacratã, „Zilele Dacilor”, se þine anul acesta într-un context cu totul special. La
1900 de ani de la moartea eroicã a regelui Decebal, comemorarea personalitãþii sale se impunea de la sine.
Consiliul Local Orãºtie, Primãria Municipiului, în colaborare cu Fundaþia „Dacia Revival International”, au
decis ca acest eveniment sã fie marcat de serbãri pe mãsurã. Simpozionul dedicat Regelui Decebal, concursuri
sportive ºi de culturã generalã, spectacole folclorice, concerte de muzicã rock (în regim de concurs cu premii
speciale), vor constitui puncte de atracþie pentru toate categoriile de vârstã, dar în special pentru tinerii din
întreaga þarã. Sunt aºteptaþi sã participe la acest eveniment toþi cei care cred într-o istorie curatã ºi care
doresc sã aducã un omagiu Regelui Erou. Autoritãþile locale se strãduiesc sã asigure atât locuri de campare
pentru tineri cât ºi o desfãºurare de înaltã þinutã a întregului program.

32