Sunteți pe pagina 1din 8

Geometria fără axiome este format din puncte pentru care este adevărată propoziţia

Adrian Chira © menţionată (dreapta este o mulţime d de puncte, astfel încât ]n


această mulţime, oricare două puncte am lua, drumul cel mai
scurt dintre ele este o mulţime de puncte care este submulţime
ote a lui d).4
Definiţia perpendicularei: o perpendiculară la o dreaptă
Am folosit notaţia AB sau (AB) pentru o dreaptă, ‚ABƒ dată este formată din totalitatea punctelor succesive (sau
pentru un segment de dreaptă iar (ABƒ pentru o semidreaptă. coplanare) pentru care drumul cel mai scurt până la dreapta
Notaţia A-B-C semnifică faptul că B se află între A şi C. dată se termină în acelaşi punct de pe această dreaptă.
Notaţia ‚ACƒB indică drumul cel mai scurt de la A la C prin Definiţia dreptelor paralele: două drepte sunt paralele
punctul B. dacă sunt coplanare şi nu se intersectează niciodată.
Definiţia planului: un plan este format din totalitatea
Introducere punctelor dreptelor care intersectează cel puţin două din trei
<Geometria euclidiană este cel mai vechi şi din punct de drepte care se intersectează reciproc în două puncte distincte.5
vedere istoric cel mai important exemplu de disciplină Definiţia spaţiului geometric6: spaţiul geometric este
ştiinţifică bazată pe deducţie>.1 Ea a fost elaborată de Euclid (format din) totalitatea punctelor (a căror existenţă este
în cartea sa Elemente despre care R. Penrose spune: posibilă, necontradictorie).
<Întradevăr, întreaga carte Elemente, care a fost publicată
pentru prima dată în jurul anului 300 î. de Hr., trebuie să fie Teoreme
considerată ca una dintre lucrările care au avut cea mai Teorema 1 (teorema sau principiul existenţei entităţilor
profundă influenţă din toate timpurile. Ea a stabilit cadrul geometrice)
pentru aproape toată gândirea ştiinţifică şi matematică de Dacă este posibil ca un punct să existe (existenţa lui nu
atunci încolo.>2 Ca să elaboreze geometria, Euclid afolosit este contradictorie) atunci el există în spaţiul geometric.7
metoda deductivă plecând de la definiţii şi postulate (sau Demonstraţie
axiome), cum ar fi postulatul unicităţii dreptei determinate de Teorema rezultă din definiţia spaţiului geometric.
două puncte (prin două puncte nu poate trece decât o singură
dreaptă) sau postulatul paralelelor (printr-un punct exterior Teorema 2
unei drepte nu se poate duce decât o paralelă la dreapta Într-un plan, o dreaptă intersectează cel puţin una din
respectivă). Geometria elaborată de el a rămas neschimbată două drepte concurente (ˆ care se intersectează).
mult timp şi filosofi cum ar fi Kant i-au dat un statut absolut. Demonstraţie
Lucrurile s-au schimbat în secolul IX când s-au elaborat Dacă într-un plan o dreaptă nu ar intersecta nici una din
geometriile neeuclidiene de către Gauss, J. Bolyai şi două drepte care se intersectează reciproc, atunci, chiar dacă
Lobacevsky. Totul a pornit de la faimosul postulat al ar intersecta o a treia dreaptă care intersectează pe cele două,
paralelelor. El nu apare la fel de evident ca şi celelalte ar intersecta cel mult una din trei drepte care se intersectează
postulate întrucât afirmă ceva despre infinit. Euclid a încercat reciproc, ceea ce contrazice definiţia planului.
să-l demonstreze pe baza celorlalte postulate însă nu a reuşit. Teorema 3
Mulţi alţii după el au încercat să demonstreze postulatul dar Într-un plan, perpendiculara într-un punct al unei drepte
fiecare încercare s-a soldat cu un eşec. Odată cu apariţia formează o dreaptă unică.
geometriilor neeuclidiene însă, geometria euclidiană Demonstraţie
caracterizată de postulatul paralelelor şi-a pierdut statutul Mai întâi vom demonstra că două puncte (A şi B) ale
absolut şi este considerată doar ca <una printre altele>. În perpendicularei de o parte şi de alta a dreptei date (a) şi
această lucrare îmi propun să stabilesc elementele punctul (C) de pe dreaptă în care duce drumul cel mai scurt al
fundamentale ale geometriei euclidiene fără să fac nici un tuturor punctelor de pe perpendiculară sunt colineare. Iniţial
postulat, bazându-mă doar pe definiţii, teoreme şi elemente să presupunem că A, B şi C nu sunt colineare. Atunci, întrucât
preluate din aritmetică.3 Îmi propun deci să demonstrez A şi B sunt de o parte şi de alta a dreptei a, drumul cel mai
postulatele făcute de Euclid şi în special postulatul scurt de la A la B va intersecta dreapta. C nu poate fi punctul
paralelelor. În felul acesta geometria euclidiană îşi recapătă de intersecţie deoarece în acest caz C ar fi pe drumul cel mai
statutul absolut iar geometriile neeuclidiene devin
contradictorii. 4
Această defini\ie se reduce la defini\ia clasică: <dreapta este
Definiţii determinată de drumul cel mai scurt dintre două puncte>.
5
Dacă o dreaptă intersectează două din cele trei drepte date în
Definiţia dreptei: o dreaptă este totalitatea punctelor
acela=i punct atunci ea este inclusă în plan doar dacă prin alt
(succesive) pentru care este adevărată următoarea propoziţie: punct al ei se poate duce o dreaptă care satisface condi\iile pentru
oricare două puncte am lua, drumul cel mai scurt dintre ele a fi inclusă în plan (în acest caz dreapta ini\ială are două puncte în
plan =i pe baza teoremei 4 va fi inclusă în plan).
1 6
(editori) W. Gellert =i colaboratorii, Mică enciclopedie Am folosit expresia «spa\iu geometric» pentru a face distinc\ie de
matematică, Editura Tehnică, Bucure=ti, 1980, pag. 885 un spa\iu real care, în principiu, ar putea avea mai pu\ine
2
R. Penrose, The Emperor’s ew Mind, New York, Penguin Books, dimensiuni decât toate dimensiunile posibile pe care le are spa\iul
1989, pag. 161 geometric.
3 7
Stabilindu-se o rela\ie biunivocă între geometrie =i artimetică (de Principiul extins ar fi acesta: <Dacă existen\a unei entită\i
exemplu între punctele unei drepte =i mul\imea numerelor reale) geometrice (formate din mai multe puncte) este necontradictorie
unele din axiomele folosite de Hilbert, cum ar fi de exemplu atunci ea există în spa\iul geometric. Pe acest principiu se bazează
axiomele de ordonare sau axioma lui Arhimede, pot fi preluate din construc\ia dreptei, a planului =i a spa\iului tridimensional (vezi
aritmetică, fără să fie considerate axiome geometrice. A se vedea anexa 1) =i înlătură nevoia pentru axiomele care afirmă existen\a
totu=i anexa 1 =i 2. lor.
2
scurt dintre A şi B şi cele trei puncte ar fi colineare. Există dreapta a. Acestea vor intersecta dreapta în B şi C. Luăm pe
deci (cel puţin8) un punct D pe dreapta a, diferit de C, astfel AB un punct D astfel încât B-A-D. Întrucât AB este distinctă
încât A, B şi D să fie colineare. Deci, drumul cel mai scurt de de AC, D nu poate să aparţină şi dreptei AC (pe baza
la A la B prin D este drumul cel mai scurt de la A la B şi deci teoremei 4). Deci, A, C şi D nu sunt colineare. Există atunci
este mai scurt decât drumul cel mai scurt de la A la B prin C. un drum de la D la C mai scurt decât drumul prin A. Fie F un
Drumul cel mai scurt de la A la B prin C este egal cu drumul punct colinear cu D şi C (F este între D şi C). Drumul cel mai
cel mai scurt de la A la C (segmentul ‚ACƒ) plus drumul cel scurt din D în C prin A este mai lung decât cel prin F: ‚DCƒA
mai scurt de la C la B (segmentul ‚CBƒ). Drumul cel mai Ž ‚DCƒF (1). ‚DCƒA ˆ ‚DAƒ ‡ ‚ACƒ (2). Dar AB ⊥ BC şi AC
scurt de la A la B prin D este egal cu suma dintre ‚ADƒ şi ⊥ BC şi din aceasta rezultă că ‚ABƒ ˆ ‚ACƒ (3). Din relaţiile
‚DBƒ. Însă, deoarece ‚ACƒ este drumul cel mai scurt de la A (2) şi (3) rezultă că ‚DCƒA ˆ ‚DAƒ ‡ ‚ABƒ ˆ ‚DBƒ (4). Din (1)
la dreapta a, ‚ACƒ ≤ ‚ADƒ.9 La fel, ‚BCƒ ≤ ‚BDƒ. Se obţine şi (4) rezultă că ‚DCƒF ‚DBƒ. Însă DB ⊥ BC, deci ‚DBƒ
‚ACƒ ‡ ‚BCƒ ≤ ‚ADƒ ‡ ‚BDƒ. Deci, ‚ABƒC ≤ ‚ABƒD. este drumul cel mai scurt de la D la BC. Aceste ultime două
Aşadar, drumul de la A la B prin D nu poate fi mai scurt concluzii sunt contradictorii, deci premiza iniţială că din A se
decât cel prin C astfel încât A, B şi D să fie colineare. Deci, pot duce două perpendiculare la o dreaptă trebuie să fie falsă.
dacă nu există un punct D diferit de C care să fie colinear cu Teorema 6
A şi B atunci C este punctul colinear cu A şi B (1). Printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o
Vom arăta cum că A, B şi C sunt colineare şi în cazul în singură paralelă la acea dreaptă.
care A şi B sunt de aceeaşi parte a dreptei a. Să considerăm o
Demonstraţie
perpendiculară la o dreaptă a în punctul C. Luăm un punct A
Mai întâi să demonstrăm existenţa paralelei. Luăm o
de o parte a perpendicularei şi unul B de cealaltă parte. Pe
dreaptă a şi un punct A exterior ei. Prin A ducem o dreaptă b
baza concluziei anterioare (1), A, B şi C sunt colineare (2). Să
presupunem că există un punct D, de aceeaşi parte cu A, astfel încât a ⊥ b. Prin punctul A mai ducem o dreaptă c astfel
astfel încât drumul cel mai scurt de la D la dreapta a să se încât c ⊥ b şi c să fie coplanar cu a şi b.11 Dreptele a şi c nu
termine în C (deci D aparţine perpendicularei) şi D să fie pot să se intersecteze, întrucât ar încălca teorema 5, deci sunt
necolinear cu A, şi C. Pe baza concluziei (1), D fiind de paralele. Deci, printr-un punct exterior unei drepte se poate
cealaltă parte faţă de punctul B, D trebuie să fie colinear cu B duce cel puţin o paralelă la acea dreaptă. Afirmarea existenţei
şi C (3). Din concluziile (2) şi (3) rezultă că D este colinear paralelelor se poate face şi pe baza principiului existenţei
cu A, B şi C.10 Deci, în concluzie, toate punctele unei (teorema 1).
perpendiculare, fie că sunt de aceeaşi parte fie că sunt de o Demonstraţia unicităţii paralelei rezultă direct din teorema
parte şi de alta a dreptei, sunt colineare între ele şi sunt 2.12
colineare cu punctul de intersecţie. Aşadar, perpendiculara Teorema 7
într-un punct al unei drepte formează o dreaptă unică. Intersecţia a două plane este o dreaptă unică.
Teorema 4 Demonstraţie
Prin două puncte trece o singură dreaptă. Să presupunem că două plane se intersectează într-un
Demonstraţie singur punct. Considerăm un plan α şi un punct A în care se
Întrucât sunt două puncte există cel puţin un drum cel mai intersectează cu un al doilea plan β. Prin A ducem două
scurt între ele – prin urmare există cel puţin un segment de drepte (a şi b) care intersectează planul α în A şi care sunt
dreaptă care leagă cele două puncte. Dacă există cel puţin un conţinute în planul β. Luăm pe dreapta a un punct B şi pe
segment de dreaptă atunci există cel puţin o dreaptă din care dreapta b un punct C de cealaltă parte a planului. Dreapta BC
acel segment face parte.
Luăm două puncte A şi B şi presupunem că prin ele pot 11
Construim perpendiculara c la dreapta b pe baza teoremei 3.
trece două drepte: (AB)1 şi (AB)2. Vom avea ‚ABƒ1 ˆ ‚ABƒ2 Altfel, pe baza presupunerii că legile geometriei sunt la fel pentru
(1). Ducem prin B o dreaptă a astfel încât (AB)1 ⊥ a (2). Din toate planurile =i pentru toate dreptele (fie se poate ridica dintr-un
(1) şi (2) rezultă că şi (AB)2 ⊥ a (3). Relaţiile (2) şi (3) punct al unei drepte o perpendiculară la acea dreaptă fie nu se
contrazic teorema 3, deci presupunerea iniţială este falsă. poate), ajungem la concluzia că nu există drepte perpendiculare =i
apoi la concluzia că nu există trei puncte necolineare, nu există
Teorema 5 plan (dacă ar exista vreun punct exterior dreptei atunci în mod
Într-un plan, dintr-un punct exterior unei drepte nu se sigur va exista cel pu\in un drum cel mai scurt de la el la dreaptă,
poate duce decât o singură perpendiculară la acea dreaptă. adică o perpendiculară). Putem construi perpendiculara c =i pe
Demonstraţie baza teoremei 1.
12
Considerăm o dreaptă a şi un punct exterior A. Să Demonstra\ia pentru teorema 2 este totodată demonstra\ia pentru
presupunem că din el se poate duce două perpendiculare la această teoremă. Luăm o dreaptă a =i =i un punct A exterior ei. Să
presupunem că prin A se pot duce două paralelele b =i c la dreapta
8
a. Luăm pe b =i c câte un punct B =i respectiv C, diferite de A =i
Deoarece încă nu am demonstrat că prin două puncte poate să ducem prin aceste două puncte dreapta BC. Dacă BC intersectează
treacă doar o singură dreaptă, ar fi posibil ca drumul cel mai scurt dreapta a atunci acesta din urmă va intersecta cel mult una din cele
dintre două puncte să nu fie unic ceea ce ar însemna că există mai trei drepte care se intersectează reciproc (b, c =i BC) =i prin
multe puncte de intersec\ie cu dreapta care desparte cele două urmare nu este coplanară cu ele (defini\a planului prevede ca o
puncte. dreaptă inclusă într-un plan să intersecteze cel pu\in două drepte
9
Rela\ia este ‚ACƒ ≤ ‚ADƒ =i nu ‚ACƒ ‚ADƒ pentru că încă nu din trei drepte din acel plan care se intersectează reciproc).
am demonstrat că drumul cel mai scurt dintr-un punct exterior Această concluzie contrazice cerin\a de paralelism – cele două
unei drepte la dreapta respectivă este unic. drepte paralele care se intersectează b =i c trebuie să fie coplanare
10
Deoarece punctul B este oarecare, A =i D sunt ambele colineare cu dreapta a fa\ă de care sunt paralelele. A=adar, paralela la o
cu semidreapta [CB), deci apar\in dreptei (CB). dreaptă dată printr-un punct exterior acelei dreapte este unică.
3
va intersecta planul α într-un punct diferit de A pe care să-l Demonstraţia 2
numim D. Să luăm un alt punct, E, pe dreapta b de aceeaşi Teorema mai poate fi demonstrată dacă se defineşte
parte cu C. Dreapta BE va intersecta planul α într-un punct F unghiul. Fie unghiul gradul de depărtare dintre două
diferit de A şi D. Punctele A, D şi E trebuie să fie colineare semidrepte care au origine comună astfel încât folosind
pentru că altfel s-ar obţine două planuri – unul format de conceptul de unghi să putem exprima în mod unic orice
dreptele BA, AD şi DB, iar altul format de BA, AF şi FB. dreaptă care intersectează o altă dreaptă dată. Una din aceste
Însă, există doar un singur plan – planul β, deci A, D şi F drepte este perpendiculara la dreapta dată în punctul
trebuie să fie colineare. Aşadar intersecţia a două planuri este respectiv. Să considerăm că îndepărtarea unei semidrepte faţă
cel puţin o dreaptă. de semidreapta complementară ei este de 1800. Să
Să presupunem că intersecţia a două plane formează două presupunem că relaţia de dreaptă perpendiculară nu este
drepte. Să presupunem că dreptele se intersectează. Cazul în exprimată de jumătatea acestui unghi, adică de 900. În cazul
care dreptele sunt paralele poate fi redus la cazul în care două acesta, într-un punct al unei drepte date se pot duce două
drepte se intersectează.13 Luăm câte un punct pe fiecare din perpendiculare distincte deoarece unghiul dintre ele este
drepte astfel încât punctele să fie diferite. Pentru ca prin cele nenul (una se construieşte în raport cu una dintre
două drepte să treacă două planuri distincte trebuie ca prin semindreptele determinate de punctul considerat pe dreapta
cele două puncte să treacă cel puţin două drepte distincte. dată iar cealaltă se construieşte în raport cucealaltă
Însă, pe baza teoremei 4, prin două puncte nu poate trece semidreaptă). Această concluzie încalcă teorema 3, deci
decât o dreaptă. relaţia de perpendicularitate este exprimată de un unghi de
900, să-l numim unghi drept. Însă şi dreapta dată se află faţă
Teorema 8
de perpendiculară la o deschidere de un unghi drept, aşadar şi
Dintr-un punct exterior unui plan se poate duce o singură
ea este perpendiculară pe perpendiculara pe ea.16
perpendiculară la acel plan.
Demonstraţie Teorema 10
Punctul este depărtat de plan şi există o infinitate de Dacă două drepte sunt paralele ele sunt perpendiculare pe
drumuri care pot fi parcurse pentru a ajunge de la punct la aceeaşi dreaptă.
plan. Cel puţin unul dintre ele este drumul cel mai scurt de la Demonstraţie
punct la plan. Să presupunem că două drepte paralele nu sunt
Să presupunem că există două drumuri care sunt cele mai perpendiculare pe aceeaşi dreaptă. Luăm două drepte paralele
scurte de la punct la plan, deci două perpendiculare pe plan şi a şi b care intersectează o a treia dreaptă c în A şi respectiv B
rezultă că există două perpendiculare coplanare pe dreapta de astfel încât a ⊥ AB. Dacă b nu este perpendiculară pe AB
intersecţie dintre planul iniţial şi planul perpendicularelor atunci va exista o altă dreaptă d care va fi perpendiculară pe
duse din acelaşi punct, ceea ce contrazice teorema 5. AB în punctul B. Deoarece a nu se intersectează cu b, pe baza
teoremei 2, a se va intersecta cu d. Aceasta înseamnă că două
Teorema 9
perpendiculare la aceeaşi dreaptă se intersectează ceea ce
Dacă a ⊥ b atunci şi b ⊥ a.
contrazice teorema 5. Aşadar, dacă două drepte sunt paralele
Demonstraţia 1 ele sunt perpendiculare pe aceeaşi dreaptă.
Să presupunem că perpendiculara a la o dreaptă b nu este
dreapta pe care b este perpendiculară. Fie o dreaptă b şi altă Teorema 11
dreaptă a astfel încât a ⊥ b în punctul A. În conformitate cu Dacă într-un plan ducem două perpendiculare la o dreaptă
presupunerea iniţială, în planul format de a şi b există o altă a şi prin două puncte ale perpendicularelor egal depărtate de
dreapta a şi de aceeaşi parte a ei ducem o a doua dreaptă b,
dreaptă c astfel încât b ⊥ c în punctul A. Fie α planul faţă de
perpendicularele pe dreapta a sunt perpendiculare şi pe
care b este perpendiculară în punctul A – b ⊥ α în punctul A
dreapta b.
(planul α va conţine dreapta a). Fie β planul dreptelor
perpendiculare pe b în punctul A – β ⊥ b în punctul A (planul Demonstraţie
Facem construcţia din teoremă. Fie A şi B punctele de pe
β va conţine dreapta c).14 Fie d dreapta care reprezintă
dreapta a din care se duc perpendicularele iar C şi D punctele
intersecţia planului β cu planul α. Fiind în ambele planuri va
de pe perpendiculare egal depărtate de dreapta a astfel încât
avea proprietăţile ambelor planuri: b ⊥ d şi d ⊥ b. Această
cele două perpendiculare sunt AC şi BD. Să presupunem că
concluzie contrazice presupunerea iniţială deci acesta este
AC nu este perpendiculară pe b. Atunci există o altă dreaptă
falsă iar teorema este adevărată.15
EC astfel încât EC ⊥ CD, punctul E fiind intersecţia cu
dreapta a. AC şi BD, fiind perpendiculare pe aceeaşi dreaptă,
13
Luăm un punct pe o dreaptă =i două puncte pe cealaltă dreaptă iar nu se intersectează. EC se intersectează cu AC. Deci, pe baza
apoi unim aceste puncte prin drepte care se intersectează. teoremei 2, EC se intersectează cu BD. Fie F punctul de
14
Chiar dacă aceste drepte nu formează un plan, ele, fiind infinit de intersecţie. ‚ECƒ ≥ ‚ACƒ pentru că altfel AC nu ar mai fi
multe, formează o suprafa\ă continuă formată din linii drepte care
perpendiculară pe AB. Însă ‚ACƒ ˆ ‚BDƒ (menţionat în
se intersectează în A. Întrucât această suprafa\ă continuă
intersectează dreapta b va intersecta =i planul α care trece prin teoremă), deci ‚CEƒ ≥ ‚BDƒ (1). La fel, ‚EFƒ ≥ ‚FBƒ (2)
dreapta b. Întrucât atât suprafa\a continuă cât =i planul α sunt
formate din linii drepte care trec prin A intersec\ia lor trebuie să
fie cel pu\in o linie dreaptă (d) care trece prin A. planurile este fie: <dacă a ⊥ b atunci b nu este perpendicular pe
15
Demonstra\ia se bazează pe presupunerea că legile geometrice a> fie <dacă a ⊥ b atunci =i b ⊥ a>.
16
sunt acelea=i în toate planurile. Această presupunere este Procesul de rotire a semidreptelor pentru a forma unghiuri trebuie
implicată de fiecare dată când considerăm că demonstra\ia unei să fie simetric fa\ă de timp =i fa\ă de direc\ie (vezi anexa 1).
teoreme pentru un plan este valabilă pentru orice plan. În cazul A=adar, dacă avem două semidrepte ‚AB) =i ‚AC) atunci unghiul
acestei teoreme legea care se presupune a fi valabilă în toate BAC este egal cu unghiul CAB.
4
pentru că altfel FB nu ar mai fi perpendiculară pe AB. ‚FCƒ ˆ Teorema unicităţii perpendicularei dusă la un plan
‚FEƒ ‡ ‚ECƒ (3) şi ‚FDƒ ˆ ‚FBƒ ‡ ‚BDƒ (4). Din relaţiile (1) dintr-un punct exterior lui (teorema 8) invalidează modelele
– (4) se obţine: ‚FCƒ ≥ ‚FDƒ (5). Însă, ‚FDƒ ≥ ‚FCƒ (6) fizice care se bazează pe existenţa a mai mult de trei
pentru că altfel FC nu ar mai fi perpendiculară pe CD. Din dimensiuni geometrice, cum ar fi teoria relativităţii
relaţiile (5) şi (6) se obţine că ‚FCƒ ˆ ‚FDƒ. Din această generalizate care se bazează pe trei dimensiuni spaţiale şi o
relaţie şi relaţiile (1) – (4) se obţine: ‚CEƒ ˆ ‚CAƒ. Atunci, dimensiune temporală care formează împreună patru
întrucât CA ⊥ AB, şi CE trebuie să fie perpendiculară pe AB. dimensiuni distincte, şi de asemenea teoriile stringurilor care
Aceasta însă contrazice teorema 5. Deci, presupunerea iniţială se bazează pe 10 sau chiar 26 de dimensiuni. Această teoremă
este falsă iar teorema adevărată. este strâns legată de teorema 5 (folosită şi în demonstraţie –
într-un plan, dintr-un punct se poate duce o singură
Teorema 12
perpendiculară la o dreaptă) şi, prin ea, de teorema
Distanţa dintre două drepte paralele rămâne constantă.
paralelelor (teorema 6). Teoria relativităţii generalizate se
Demonstraţie bazează pe un spaţiu neeuclidian care contrazice teorema
Din teoremele 9 şi 11 rezultă că dreapta dusă prin două paralelelor.
puncte egal depărtate faţă de o dreaptă dată este paralelă cu
dreapta dată (altfel se încalcă teorema 5). Cu alte cuvinte, 2. Teorema paralelelor (6)
dacă avem o dreaptă a şi un punct A exterior ei prin care Definiţia planului folosită în lucrare implică faptul că trei
ducem o dreaptă b paralelă la dreapta a atunci un punct B drepte care se intersectează reciproc determină un plan şi este
aflat la aceeaşi distanţă faţă dreapta a ca şi punctul A (şi de echivalentă cu afirmaţia că trei puncte necolineare determină
aceeaşi parte) se află pe dreapta b paralelă la dreapta a. Deci, un plan (cele trei puncte necolineare determină trei drepte
teorema este adevărată. care se intersectează reciproc). Însă, definiţia folsosită este
precisă şi exclude orice plan curb şi face ca «postulatul
Teorema 13 paralelelor» să fie foarte uşor de demonstrat (vezi
O perpendiculară la o dreaptă este perpendiculară pe orice demonstraţia 2 a teoremei 6). Dacă printr-un punct exterior
dreaptă paralelă cu aceasta. unei drepte se pot duce două paralele la dreapta dată, atunci
Demonstraţie fie una din ele nu mai este în acelaşi plan, fie planul şi spaţiul
Demonstraţia rezultă din teorema 12. care se bazează pe acest plan nu mai sunt drepte. Cele două
exprimări sunt echivalente. Cea dea doua paralelă trebuie să
Comentarii despre geometriile posibile în relaţie cu: facă parte din alt plan decât cealaltă (unul dintre ele este
1. Teorema perpendicularei la plan (8) planul determinat de dreapta dată şi punctul exterior ei iar
Din această teoremă rezultă că patru dimensiuni distincte celălalt este un plan diferit). Dacă cele două plane sunt
nu sunt doar imposibil de imaginat ci, mai mult, existenţa lor <condensate> într-un singur plan, prin cerinţa de
este imposibilă din punct de vedere geometric (indiferent de coplanaritate a dreptelor paralele, atunci planul unic rezultat
natura fizică a dimensiunilor în cazul în care modelul nu mai este drept . El <ascunde> în curbura sa dimensiune
geometric este aplicat unui model fizic). Pentru ca să existe o sau planul suplimentar. După cum vom vedea în Anexa 3
a patra dimensiune distinctă de celelalte trei trebuie ca aceasta acest plan curb este neadecvat.
să fie perpendiculară pe celelalte trei. Însă, întrucât dintr-un
punct exterior unui plan nu se poate duce decât o singură 3. Definiţia planului
perpendiculară la acel plan, existenţa unei a patra Definiţia clasică a planului se face prin intermediul
perpendiculare pe toate celelalte trei este imposibilă. Pentru axiomei care afirmă că: <trei puncte necolineare determină un
ca să existe a patra dimensiune ar trebui ca dintr-un punct plan>. Această exprimare este imprecisă şi deci neadecvată.
exterior unui plan să se poată duce cel puţin două Se pune întrebarea <Cum determină cele trei puncte un
perpendiculare la acel plan, perpendiculare care în acelaşi plan?>, <Care este relaţia care le leagă de planul determinat
timp trebuie să fie perpendiculare şi între ele (ceea ce implică de ele?>. Nu există nici o legătură directă între trei puncte
apoi faptul că la un plan, dintr-un punct exterior, se pot duce necolineare şi plan. Această <determinare> sau legătură
o infinite de perpendiculare). trebuie exprimată fie prin elementele sau relaţiile stabilite
Pentru ca a patra dimensiune să formeze un spaţiu unitar deja fie, dacă acestea nu sunt suficiente, adăugându-se
împreună cu celelalte dimensiuni, ea trebuie să paotă fi acestora o nouă relaţie, care poate să fie introdusă ca termen
relaţionată la acestea. Trebuie ca ea să fie perpendiculară pe prim, nedefinit,17 sau să fie definită, caz în care definirii ei se
ele. Altfel nu ar mai fi exterioară lor, independentă de ele. aplică acceleaşi cerinţe ca şi în cazul definirii planului. În
Astfel, această a patra dimensiune formează împreună cu una cazul definirii dreptei s-a folosit conceptul de punct căreia i
din celelate trei dimensiuni un plan perpendicular pe spaţiul s-a adăugat o relaţie introdusă ca şi un termen prim, nedefinit,
tridimensional format de cele trei dimensiuni iniţiale. Cu alte şi anume, <drumul cel mai scurt>. Conceptele anterioare celui
cuvinte, în acest plan exterior spaţiului tridimensional, format de plan sunt conceptul de punct şi cel de dreaptă. Acestea
de a patra dimensiune şi una di cele trei iniţiale, se poate duce sunt suficiente pentru a stabili o relaţie între plan şi trei
o infinitate de perpendiculare pe planul format de celelalte puncte necolineare.18 Cele trei puncte necolineare
două dimensiuni iniţiale. Această concluzie contrazice <determină> (pe baza relaţiei de <drum cel mai scurt>) trei
teorema unicităţii perpendicularei la plan (teorema 8).
Se poate astfel vorbi despre geometrii sferice ca geometrii
17
pe sfera bidimensională (corp geometric particular al spaţiului Este evident că nu se pot defini to\i termenii si că trebuie să
drept tridimensional), dar nu se poate vorbi despre geometrii pornim de la ni=te termeni primi nedefini\i, bazându-ne pe o
în\elegere intuitivă a lor.
în spaţiul curb tridimensional, corp geometric particular al 18
Conceptul de drepte secante sau concurente – drepte care se
spaţiului drept 4-dimensional (geometriile neeuclidiene).
intersectează, care a un punct comun – se consideră deja definit.
5
drepte care se intersectează reciproc. Care ar putea fi relaţia filosof şi logician, este mai preocupat decât geometri să
dintre aceste drepte şi plan? definească cât se poate de precis conceptele folosite. Astfel,
Nu are rost să definim un nou concept decât dacă acesta în cartea sa Process and Reality, el dă aceeaşi definiţie pentru
adaugă ceva celui mai complex concept definit deja (altfel plan ca şi cea dată aici, afirmând totodată că definiţia este
noul concept ar fi inutil). Conceptul cel mai complex anterior valabilă pentru toate geometriile (inclusiv cele non-
celui de plan este conceptul de dreaptă. Conceptul de plan euclideene).20 El însă nu a mers mai departe ca să analizeze
trebuie să fie o extindere a conceptului de dreaptă întocmai implicaţiile geometrice ale acestei definiţii.
cum conceptul de dreaptă este o extindere a conceptului de Începând de la Euclid până la descoperirea geometriilor
punct. Planul deci, trebuie să fie mai mult de o dreaptă. Dacă neeuclidiene, sarcina principală a geometrilor a fost
afirmăm existenţa unui punct exterior dreptei atunci automat demonstrarea postulatului paralelelor. D. Brânzei afirmă în
vom avea o infinitate de drepte pe lângă dreapta iniţială. Bazele raţionamentului geometric: <De la Euclid şi până
Aceste drepte sunt determinate de drumul cel mai scurt de la acum circa un secol evoluţia geometriei este strâns corelată cu
punctul exterior la fiecare punct al dreptei. Întrucât dreapta încercările de demonstrare a postulatului V ‚al
are o infinitate de puncte dreptele generate vor fi tot o paralelelorƒ>.21 După descoperirea geometriilor neeuclidiene
infinitate. Am obţinut aşadar o nouă entitate geometrică încercările de a demonstra postulatul au căzut în completă
formată dintr-o infinitate de puncte. Am putea să definim dizgraţie încât E. Colerus afirmă următoarele: <Vom accentua
planul ca totalitatea punctelor dreptelor care trec prin punctul ... că postulatul paralelelor este nu numai nedemonstrat, ci că
exterior şi intersectează dreapta dată (planul însă va conţine el este şi nedemonstrabil>.22 Domeniul principal de cercetare
mai multe drepte decât acestea deoarece punctele de la în geometrie după descoperirea geometriilor neeuclidiene a
diferite drepte care trec prin punctul exterior şi intersectează fost tocmai aceste geometrii. Ele au constituit un punct
dreapta dată vor genera alte drepte). Am stabilit deci că culminant care au schimbat complet orientarea geometrilor.
planul este format din drepte. Dacă luăm două puncte ale Despre revoluţia produsă de ele tot E. Colerus afirmă că este
planului prin ele va trece o dreaptă. Întrucât prin două puncte <poate cea mai mare pe care a cunoscut-o istoria ştiinţelor>.23
trece o singură dreaptă este suficient ca o dreaptă să aibe Este în acelaşi timp tragic şi comic să vezi cât efort zadarnic a
două puncte într-un plan pentru ca ea să fie conţinută în plan. fost depus de către geometri, şi nu numai de ei, fie căutând să
Întrucât un plan este determinat de o dreaptă şi un punct demonstreze postulatul paralelelor fie elaborând geometriile
exterior ei şi întrucât o dreaptă este detrminată de două neeuclidiene, datorită unei lipse de precizie în definiţie.
puncte, putem spune că planul este determinat de trei puncte Problema geometriei nu era legată de postulatul paralelelor
necolineare (ceea ce prevăzusem deja). Aceste trei puncte spre care şi-au concentrat cu toţii eforturile ci era legată de o
necolineare determină trei drepte care se intersectează <banală> definiţie.24
reciproc. Deci, putem spune că planul este determinat de trei Postulatul paralelelor nu este mai special decât celelalte
drepte care se intersectează reciproc (întrucât prin două deşi se afirmă că Lobachevsky şi J. Bolyai au <demonstrat>
puncte poate trece o singură dreaptă, cele trei drepte sunt că el este independent de celelalte postulate şi deşi geometria
legate îm mod unic de cele trei puncte necolineare). Întruct construită doar pe baza acestora din urmă este numită
este suficient ca o dreaptă să aibă cel puţin două puncte <geometria absolută>. E. Colerus de exemplu, afirmă că:
pentru ca să fie conţinută într-un plan, este suficient ca o <Dacă această axiomă ‚a paralelelorƒ ... nu ar fi totalmente
dreaptă să intersecteze cel puţin două din cele trei drepte care independentă de celelalte axiome, nu ar putea exista o astfel
determină planul pentru ca să fie conţinută în plan (dacă de geometrie pe sferă>.25 De fapt, orice axiomă trebuie să fie
intersectează cel puţin două drepte va avea cel puţin două total independentă de celelalte în sensul că prin negarea ei se
puncte în plan – punctele de intersecţie). Acum putem defini poate construi geometrii neconstradictorii. Dacă nu ar fi aşa,
planul ca fiind totalitatea punctelor dreptelor care adică dacă negarea ei ar duce la o geometrie contradictorie,
intersectează cel puţin două din trei drepte date care se nu ar mai rămâne axiomă ci ar deveni teoremă întrucât
intersectează reciproc. Am ajuns astfel la o definiţei precisă a valabilitatea ei ar putea fi demonstrată pe baza celorlalte
planului care permite să se demonstreze <postulatul teoreme prin reducere la absurd (care reiese din caracterul
paralelelor>, şi încă într-un mod foarte simplu. Această contradictoriu al geometriei construite prin negarea ei).
definiţie stabileşte o relaţie între trei drepte care se (Totuşi, unele teoreme, cum ar fi cea a unicităţii dreptei
intersectează reciproc (determinate de trei puncte
20
necolineare) şi plan prin intermediul relaţiei de intersecţie N. A. Whitehead, Process and Reality, New York, The Free
dintre drepte. Planul, fiind format din drepte, trebuie să fie Press, 1969, pag. 388. Whitehead mai dă =i o altă defini\ie care
definit printr-o relaţie între drepte19 după cum dreapta, fiind însă, după cum spune chiar el, este echivalentă cu cea men\ionată
formată din puncte, a fost definită printr-o relaţie între puncte. anterior.
21
Conceptul de <drum cel mai scurt> a stabilit o relaţie între D. Brânzei =i colaboratorii, Bazele ra\ionamentului geometric,
Editura Academiei, Bucure=ti, 1983, pag. 43
puncte fiind folosit la definirea dreptei iar conceptul de 22
Egmont Colerus, De la punct la a patra dimensiune, Editura
intersecţie a stabilit o relaţie între drepte fiind folosit la
Stiin\ifică, Bucure=ti, 1967, pag. 109
definirea planului. 23
E. Colerus, De la punct la a patra dimensiune, pag. 362
A. N. Whitehead, coautorul împreună cu B. Russell a 24
Unii au luat în conisderare modificarea defini\iilor pentru a
renumitei cărţi Principia Mathematica, fiind cu precădere rezolva problema paralelelor însă s-au preocupat de defini\ia
dreptelor paralelele. Proclus (sec. V), de exemplu, a propus
19 redefinirea dreptei paralele la o dreaptă dată ca fiind locul (sau
Este nevoie de o rela\ie între drepte întrucât este nevoie să se facă
distinc\ie între drepte. Altfel, planul nu ar con\ine decât o dreaptă mul\imea) punctelor care se află la o anumită distan\ă fixă fa\ă de
=i conceptul de plan s-ar reduce la cel de dreaptă. Rela\ia de dreapta dată. El nu a reu=it însă să arate că mul\imea acestor
intersec\ie dintre drepte satisface această condi\ie de a face puncte formează o linie dreaptă.
25
distic\ie între drepte. E. Colerus, De la punct la a patra dimensiune, pag. 115
6
determinată de două puncte (teorema 4), nu implică definiţia Anexe
planului în demonstraţia lor şi, în consecinţă, pot fi Anexa A. - Teorema sau principiul identităţii ‚ABƒ ˆ
demonstrate independent de ea.) ‚BAƒ
4. Definiţia dreptei Pentru a vorbi despre lungimi am introdus expresia de
În definirea dreptei s-a apelat la conceptul prim nedefinit «drum parcurs». Această exprimare ne ajută să înţelegem
de <drum cel mai scurt>, care pare că necesită observaţiile intuitiv lungimea pentru că are un corespondent în lumea
noastre, pe măsurători (expresia <mai scurt> implică fizică pe care o experimentăm. Parcurgerea unei distanţe este
măsurarea). Se poate însă să retranscriem definiţia dreptei ca un concept introdus din fizică, legat de noţiune de mişcare şi
să evităm acest lucru. implicit de noţiunea de timp. matematicii, în cazul nostru
Să presupunem că există două puncte distincte A şi B. geometria. Spaţiul geometric este caracterizat de stări nu de
Pentru ca ele să fie distincte ele trebuie fiecare să aibă cel procese cum este caracterizat spaţiul fizic. Dacă, însă, prin
puţin o proprietate, o trăsătură sau valoare. Să presupunem că terminologia folosită am introdus timpul şi mişcarea, trebuie
ele au câte o singură proprietate pe care o reprezentăm printr- ca acesta din urmă să fie simetrică faţă de timp – stările
o valoare (numerică). În acest caz <drumul cel mai scurt> sau mişcării (punctele) trebuie să fie identice dacă derulăm
<dreapta> reprezintă procesul, funcţia sau respectiv valorile mişcarea în sens invers, dând astfel timpul înapoi. Astfel, să
ei, prin care valoarea punctului A devine identică cu valoarea presupunem că s-a parcurs drumul dintre două puncte
punctului B (apelăm astfel la aritmetică). distincte A şi B. Acum, dacă derulăm timpul sau mişcarea
Să presupunem că punctele au două proprietăţi distincte. înapoi (deci dacă se parcurge drumul din B în A) se va trece
Aceasta înseamnă că cele două proprietăţi ale unui punct sunt prin exact aceleaşi puncte sau stări prin care s-a trecut când
independente şi este posibil ca să modificăm una din s-a parcurs drumul în celălalt sens (din A în B). Deci, cele
proprietăţi sau valori fără ca cealaltă să se modifice. Fie A(xa, două drumuri sunt identice – ‚ABƒ ˆ ‚BAƒ.26 Mişcarea care
ya) şi B(xb, yb). Dreapta este o funcţie prin care se ajunge de nu este simetrică faţă de timp (simetria T), ceea ce implică
la A la B. Fie xb’ valoarea relativă xb faţă de xa: xb’ ˆ xb – faptul că nu este simetrică nici faţă de direcţie27 (simetria P),
xa. Fie A’(xm, yn) un punct intermediar definit conform depinde de timp şi nu poate fi folosită pentru descrierea
relaţiilor de mai jos şi xm’ valoarea relativă a lui xm faţă de relaţiilor geometrice care sunt atemporale.
xa: xm’ ˆ xm – xa. Avem: xm’ ˆ xb’/m şi yn’ ˆ yb’/n (m şi n Anexa B - Teoreme elementare (de construcţie şi de
pot să varieze independent). Punctul A’(xm, yn) aparţine ordonare)
dreptei AB dacă m ˆ n. Există o multitudine de <drumuri> de Teoremele de construcţie (ale punctului, a segmentului
la A la B, sau de modalităţi de modifica pe A ca să devină B, de dreaptă, a dreptei şi a planului). Acestea se bazează pe
dar există un drum unic sau un proces unic, care dă dreapta. principiul existenţei (teorema 1). Pe baza lui putem afirma
S-a definit astfel dreapta conceptual, fără să se mai facă apel existenţa punctului, a dreptei, a planului şi a spaţiului
la noţiuni legate de lumea reală cum ar fi măsurarea. Mai tridimensional întrucât existenţa nici unuia din aceste «entităţi
mult, din această definiţie rezultă şi unicitatea dreptei, geometrice» nu este contradictorie şi nu duce la contradicţii.
întrucât această relaţie sau funcţie este unică. După cum am văzut (teorema 8), existenţa unui spaţiu
4-dimensional este contradictorie. De asemenea, principiul ne
permite să afirmăm că dreapta, planul şi spaţiul geometric
sunt infinite ca extindere iar segmentul de dreaptă este infinit
în ce priveşte divizibilitatea.
Mai întâi, principiul ne permite să afirmăm existenţa
punctului (să-l numim punctul A). Putem acum afirma
existenţa unui alt punct B diferit de A astfel încât pentru a se
ajunge de la A la B trebuie să se parcurgă o distanţă nenulă şi
se poate ajunge de la A la B parcurgându-se o distanţă finită.
Deci, fiind două puncte diferite există cel puţin un drum nenul
de la un punct la celălalt şi cel puţin unul dintre drumuri este
cel mai scurt. Pentru ca cele două entităţi geometrice
elementare (pe care le-am numit puncte) să fie poată fi
distincte am introdus o relaţie care să le diferenţieze –
lungimea sau distanţa, exprimată în termenii <drumului cel
mai scurt> (dintre puncte). Acest drum cel mai scurt îl numim
segment de dreaptă. Întrucât punctele sunt diferite iar drumul
nenul, lungimea segmentului va avea o valoare finită diferită
de zero. Fie n această valoare. Dar, întrucât lungimea
punctului are valoarea zero vom avea n ˆ ∞·0. Aşadar, un
segment este format dintr-o infinitate de puncte – între

26
Dacă este posibil ca drumul parcurs între A =i B să fie parcurs =i
între B =i A =i invers (condi\ie satisfăcută de simetria fa\ă de
timp), atunci drumul cel mai scurt dintre A =i B =i totodată între B
=i A este identic.
27
Dacă mi=carea este de la stânga la dreapta, schimbarea direc\iei
timpului face să se schimbe =i direc\ia mi=cării – acesta va fi
acuma de la dreapta la stânga.
7
oricare două puncte distincte există o infinitate de puncte. Anexa C - Teorema simetriei şi cea lui Pasch
Fie C un punct între A şi B. Deci, drumul cel mai scurt Teorema simetriei. Considerăm o dreaptă a conţinută
de la A la B va trece mai întâi prin punctul C. Aceasta într-un plan. Intersecţia acestei drepte cu alte drepte conţinute
înseamnă că ‚ACƒ ‚ABƒ şi ‚CBƒ ‚ABƒ (1). 28 Aceste în plan este un punct iar un punct împarte o dreaptă în două
relaţii implică faptul că cele trei puncte sunt distincte. Să semidrepte. Vom numi semiplan determinat de dreapta a
presupunem acum că C nu este între B şi A. Să presupunem mulţimea tuturor punctelor semidreptelor de aceeaşi parte a
că B este între C şi A. Aceasta înseamnă că ‚CBƒ ‚CAƒ dreptei a determinate de intersecţia dreptei a cu celelalte
(2). Dar, ‚ACƒ ˆ ‚CAƒ (3) (vezi anexa 1). Relaţiile (1), (2) şi drepte ale planului. Un punct împarte dreapta în două
(3) sunt contradictorii, deci presupunerea că B este între C şi semidrepte de o parte şi de alta (vezi cosntrucţia dreptei şi a
A este falsă. La fel se poate arăta că nici cealaltă presupunere semidreptei). Toate punctele uneia dintre semidrepte cu
– că A este între C şi B, este falsă. Deci, dacă C este un punct excepţia punctului care determină semidreapta vor fi într-un
între A şi B el este un punct şi între B şi A. Deci, dintre trei semiplan iar toate punctele celeilalte semidrepte cu excepţia
puncte colineare doar unul poate fi între celelalte două. (Au aceluiaşi punct vor fi în celălalt semiplan (vezi construcţia
fost demonstrate axiomele de ordonare 1 şi 3 ale lui Hilbert.) semiplanului). Deci, dacă avem trei puncte colineare A, B şi
Pe baza principiului existenţei entităţilor geometrice C, B fiind între A şi C, iar A se află într-un semiplan
afirmăm că pentru orice segment ‚ABƒ există un punct C determinat de o dreaptă care trece prin B atunci C se află în
astfel încât ‚ABƒ ‚ACƒ şi ‚ABƒ inclus în ‚ACƒ (deci B se celălalt semiplan.
află între A şi C). Existenţa unui astfel de punct C nu este Teorema axiomei lui Pasch (a patra axiomă de ordonare a
contradictorie, deci el există în spaţiul geometric (axioma de lui Hilbert sau axioma lui Pasch). Fie trei puncte necolineare
ordonare 2 a lui Hilbert). Dacă pentru orice segment ‚ABƒ A, B şi C. Fie a o dreaptă în planul determinat de cele trei
există un punct C astfel încât B se află între A şi C, ‚ABƒ puncte care intersectează dreapta AB într-un punct D între A
‚ACƒ şi ‚ABƒ este inclus în ‚ACƒ atunci va exista un punct D şi B. Dreapta a va intersecta segmentul ‚ACƒ sau ‚BCƒ. Să
astfel încât ‚ACƒ ‚ADƒ etc. Deci segmentul ‚ACƒ poate fi dăm demonstraţia. Fie Y semiplanul determinat de dreapta AB
oricât de mare, adică infinit, şi pe baza principiului existenţei, care conţine punctul C iar Z celălalt semiplan. Pe baza
dacă poate să fie un astfel de segment atunci el există în teoremei 2 dreapta a va intersecta cel puţin una din dreptele
spaţiul geometric. Să numim acest segment pentru care una AC sau BC. Să presupunem că intersectează ambele drepte.
dintre extremităţi este infinit depărtată faţă de un punct de pe Să presupunem că intersectează dreapta AC de partea lui A
segment (C faţă de B) iar cealaltă este finit depărtată faţă de într-un punct E (astfel încât punctul A să fie între punctul E şi
punctul respectiv (A faţă de B) semidreaptă. La fel putem punctul B). Să presupunem că dreapta a intersectează dreapta
construi dreapta care are ambele extremităţi infinit depărtate BC într-un punct F astfel încât F-B-C. Să presupunem că
faţă de un punct de pe ea. E-D-F. E se află în semiplanul Z (1) iar C în Y. Avem F-B-C,
Fie d dreapta cosntruită. Pe baza aceluiaşi principiu deci F se află în semiplanul opus celui care îl conţine pe C,
afirmăm că există un punct exterior dreptei d. Fie A acest deci se află în semiplanul Z (2). Concluziile (1) şi (2)
punct. Întrucât dreapta conţine o infinitate de puncte vor contrazic teorema simetriei. La fel, se contrazice aceeaşi
exista o infinitate de drumuri de la A la dreapta d. Cel puţin teoremă raportat la semiplanele determinate de dreptele BC
unul dintre ele va fi drumul cel mai scurt de la A la d. Acesta sau AC dacă se presupune că D-E-F sau D-F-E. Deci,
este un segment de dreaptă şi îl putem extinde la infinit, presupunerea că avem relaţia F-B-C este falsă. La fel,
construind o dreaptă. Numim această dreaptă29 determinată de presupunerea că avem relaţia B-C-F este falsă întrucât
drumul cel mai scurt de la un punct la o dreaptă contrazice aceeaşi teoremă a simetriei sau se ajunge pe baza
perpendiculara de la dreaptă prin punctul respectiv. Afirmăm acestei teoreme la concluzia că două drepte diferite se
acum că există o infinitate de perpendiculare la o dreaptă intersectează în mai mult de două puncte, concluzie care
corespunzătoare fiecărui punct de pe dreaptă. Am ajuns astfel contrazice teorema 4. Rămâne doar cazul că avem relaţia
la plan. Afirmăm acum că prin fiecare punct al unei drepte B-F-C, care satisface teorema pe care o demonstrăm. Aceeaşi
pot trece o infinitate de perpendiculare sau printr-o dreaptă demonstraţie se aplică şi cazului în care avem relaţia A-C-E.
trec o infinitate de plane şi am ajuns acum la spaţiu. La el se Să luăm acum cazul în care dreapta a intersectează doar
poate ajunge şi dacă afirmăm existenţa unui punct neinclus în una dintre dreptele AC sau BC. Să presupunem că aAC
plan după care definim perpendiculara la plan pe care o intersectează dreapta BC în punctul F. Putem face aceeaşi
extindem la fiecare punct al planului. demonstraţie ca mai sus presupunând că dreapta a
Pe baza principiul existenţei entităţilor geometrice intersectează dreapta AC într-un punct E infinit depărtat faţă
putem afirma şi existenţa dreptelor paralele – existenţa lor de A sau B. Putem să facem demonstraţia şi în alt mod. Dacă
este necontradictorie, deci pot să existe drepte paralele, deci, a nu se intersectează cu AC atunci toate punctele dreptei a se
în spaţiul geometric, există drepte paralele. află în acelaşi semiplan determinat de AC. Deci relaţia B-C-F
Din definiţiea spaţiului geometric, pe baza satisfacerii nu este posibilă (3). Să presupunem că F-B-C. Ducem prin B
principiului existenţei, rezultă afirmaţia axiomei de paralela b la dreapta AC. Pentru că F-B-C, F aparţine
completitudine (a doua axiomă de continuitate a lui Hilbert) – semiplanului format de dreapta b opus celui care conţine
elementele geometriei formează un sistem complet de entităţi dreapta AC (fără să aparţină dreptei b) (4). Pentru că A-D-B,
geometrice astfel încât nu i se pot adăuga alte entităţi D aparţine semiplanului format de dreapta b care conţine
geometrice care să fie necontradictorii. dreapta AC (fără să aparţină dreptei b) (5). Din (4) şi (5) şi
teorema simetriei rezultă că dreapta FD (dreapta a) va
28
Definim expresia <a fi între> în func\ie de no\iunile de <mai intersecta dreapta b (6). Însă, bAC şi FDAC (7).
mare> =i <mai mic>. Concluziile (6) şi (7) încalcă teorema paralelelor (teorema 6)
29
Se poate lăsa deschisă posibilitatea ca perpendiculara să nu fie
formată dintr-o dreaptă unică. Teorema 3 ]nsă va impune aceasta.
8
exterior unei drepte se poate duce o infinitate de drepte
paralelele cu acea dreaptă).

Demonstraţia 2
Pornim iarăşi de la premiza că suma unghiurilor într-un
b c
triunghi este mai mică decât π. Primul lucru pe care îl
demonstrăm este că lungimea perpendicularei dusă de la o
dreaptă la o altă dreaptă pe care o intersectează poate să
crească indefinit de mult. Cazul în care acest lucru nu este
adevărat este reprezentat de figura alăturată (BC ⊥ AC şi DE
a ⊥ AE). În acest caz lungimea perpendicularelor nu creşte
şi prin urmare nu putem avea relaţia F-B-C (8). Din (3) şi (8) indefinit de mult şi orice perpendiculară ridicată de pe
rezultă că avem relaţia B-F-C, ceea ce satisface teorema. dreapta AC va intersecta dreapta AB. Acest lucru este însă
În concluzie, fie că a intersectează şi pe BC şi pe AC fie valabil pentru geometria riamnniană şi nu pentru cea
lobacevskiană (de care ne ocupăm aici). Cu cât ne depărtăm
B D mai mult de punctul A,lungimea a două perpendiculare (BC şi
DE) este tot mai apropiată, tinzând să fie egală
(perpendiculara DE creşte faţă de perpendiculara BC într-o
măsură tot mai mică). Aceasta înseamnă că unghiurile DBC
(care este mai mare decât π/2) şi BDE (care este mai mic
decât π/2) tind să fie egale, adică tind spre valoarea de π/2.
Însă, în geometria lobacevskiană, BDE trebuie să tindă să
A C E fie tot mai mic şi nicidecum să tindă să fie tot mai mare (să
că intersectează doar una din ele, ea intersectează unul din tindă spre π/2) pentru că în acest caz ne-am putea îndepărta
segmentele ‚BCƒ sau ‚ACƒ. suficient de mult de punctul A astfel încât suma unghiurilor
Tot ce este nevoie este să existe întotdeauna o dreaptă triunghiului ∆ADE ar fi mai mare decât π/2 oricare ar fi
care să intersecteze două puncte. Dacă această cerinţă nu este mărimea unghiului DAE.
satisfăcută întotdeauna atunci se pune întrebarea ce fel de În cazul geometriei lobacevskiane este adevărat cazul
spaţiu geometric este acela în care există două puncte astfel reprezentat de figura următoare. În această geometrie o
încât nu există nici o dreaptă care să le unească? Dacă nu perpendiculară (dreapta c din figură) ridicată de pe o dreaptăa
există nici un drum drept care să unească acele două puncte nu intersectează întotdeauna o dreaptă b care intersectează
atunci, implicit, nu există nici un fel de drum care să facă dreapta a. Altfel, s-ar putea dovedi foarte uşor că geometria
aceasta (dacă ar exista un drum, atunci, fiind unic, el ar fi lobacevskiană este contradictorie.30
drumul cel mai scurt, deci ar fi drumul drept)! Această
concluzie este incompatibilă cu unicitatea spaţiului
geometric. Cum s-ar putea ca două puncte care nu pot fi
legate în nici un fel între ele să aparţină aceluiaşi spaţiu
geometric? Un astfel de spaţiu ar fi rupt în două spaţii
distincte, independente. De la două astfel de puncte
neraportabile unul la celălalt se poate porni ca să se
construiască două spaţii geometrice <paralele> independente.
Însă natura spaţiului geometric (vezi definiţia lui) implică
unicitatea lui şi exclude orice alt spaţiu <paralel>. De fapt,
posibilitatea unirii a două puncte printr-un segment de dreaptă
nenul este condiţia şi garanţia distincţiei dintre ele.
Anexa D - Demonstraţii ale postulatului paralelelor care
nu necesită definirea precisă a planului
Notă: Semnul Σ reprezintă suma unghiurilor unui poligon
iar ∆ reprezintă diferenţa dintre suma unghiurilor pe care un 30
Ducem o perpendiculară de pe b pe a =i se formează un triunghi,
poligon le-ar avea în geometria euclidiană şi suma unghiurilor ∆ABC, unghiul BCA fiind unghi drept iar punctul A fiind
pe care acesta le are în geometria lobacevskiană (de care ne punctul de intersec\ie a dreptelor a =i b. Construim un triunghi
vom ocupa). Să numim această diferenţă dintre suma idenctic cu primul, ∆BCD, BCD fiind unghi drept. Ridicăm din
unghiurilor în cele două geometrii diferenţă unghiulară. Este punctul D o perpendiculară pe dreapta a care va intersecta dreapta
uşor de observat că diferenţa unghiulară pentru un poligon b într-un punct E. Vom avea un nou triunghi drept ∆ADE care va
avea un ∆ de două ori mai mare decât a triunghiului ∆ABC. Acum
este egală cu cu suma diferenţelor unghiulare a poligoanelor
construim un triunghi identic cu triunghiul ∆ADE =i vom ob\ine
care îl compun.
astfel un triunghi care va avea un ∆ de două ori mai mare decât al
Demonstraţia 1 triunghiului ∆ADE =i de patru ori mai mare decât a triunghiului
Pornim de la premiza că suma unghiurilor într-un triunghi ∆ABC. Dacă o perpendiculară ridicată pe dreapta a va intersecta
este mai mică decât π (premiză echivalentă cu postulatul întotdeauna dreapta b atunci vom putea continua procesul descris
geometriei lobacevskiane care afirmă că dintr-un punct anterior la infinit =i vom ob\ine un triunghi care va avea un ∆ mai
mare decât π (adică suma unghiurilor sale va fi negativă!)
indiferent cât de mic este ∆ pentru triunghiul ABC.