Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Poate ca cel mai aproape de esenta sufleteasca a Otiliei este Felix, pentru ca
singura cale de cunoastere, fie e relativa, a celuilalt, e raportul sentimental
profund. Pentru acesta Otilia e o intruchipare a misterului feminitatii. Desi are
o minte lucida, Felix e intrigat de reactiile derutante ale fetei, trecerea cu
rapiditate de la o stare afectiva la alta. Tanarul se intreaba de ce il prefera pe
maturul Pascalopol, desi ii poarta o incontestabila afectiune, de ce il
paraseste apoi si pe acesta pentru o alta relatie. Nu intelege inepuizabila
mobilitate sufleteasca a eroinei. Gaseste in camea verisoarei sale un volum
de versuri scrise de poetul francez Albert Samain si, indata, prin analogie,
Otilia ii aparu ca "o fiinta tragica, suferind de o muzica prea tare, ca o floare
respirand in intuneric umiditatea". Numai in fata lui Felix, fata isi dezvaluie
temerile cele mai ascunse, gandul inspaimantator al imbatranirii: "noi nu
traim decat cinci-sase ani!"
Felix este tipul intelectualului in formare. Portretul lui fizic este prezentat in
prima pagina a romanului: "un tanar de vreo optsprezece ani, cu fata juvenila
si prelunga, aproape feminina", cu o culoare "maslinie" a obrazului si o
taietura "elinica" a nasului.
Fire rationala, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat, Felix este cel care
observa si analizeaza, perspectiva lui fiind cea dominanta.
Otilia nu e iubita lui Felix, ci reprezentarea lui, ideea lui de feminitate. Vorbind
cu partenera lui sentimentala, tanarul se adreseaza de fapt imaginii ei
idealizate. Stanjenit in registrul realului, dialogul e firesc in planul
imaginarului. Felix se simte mai aproape de Otilia in odaia ei, decat in
prezenta acesteia. Fotografia Otiliei dezlantuie energii inhibate: declara