Sunteți pe pagina 1din 31

1.

Caracterul normelor juridice care reglementeaza prescriptia extinctiva


n ce privete caracterul normelor care reglementeaz institu ia prescrip iei extinctive, se admite n
mod unanim c acestea sunt de ordine privat, n principal datorit faptului c prin noile dispozi ii
tendina este de a acorda mai mult greutate voin ei pr ilor i mai mult libertate deopotriv, precum
i datorit caracterului preponderent supletiv al normelor. Libertatea pr ilor de care vorbeam reiese
poate cel mai bine din faptul c acestea au acum dreptul de a amenaja dup cum le dicteaz propriile
interese chestiuni ce in, de pild, de durata termenelor de prescrip ie i momentul de la care acestea
ncep s curg.
Aceasta nu nseamn ctui de puin c este total absent caracterul imperativ al acestor norme. Astfel,
dei libere s potriveasc anumite chestiuni legate de prescrip ia dreptului la ac iune dup bunul plac,
totui, sub sanciuneanulitii absolute, prile vor fi oprite de la a face acest lucru dincolo de limitele
expres stabilite. Bunoar, acolo unde legea prevede c prescrip ia se suspend n anumite cazuri,
acestea nu vor putea fi suprimate de ctre pri prin convenie, tot a a cum pr ile nu vor putea declara
imprescriptibile drepturi care sunt prin lege prescriptibile sau invers.

2. Efectul prescripiei extinctive


n NCC se admite c prescripia extinctiv stinge numai aa-numitul drept la aciune n sens material
(acea component a dreptului la aciune ce const n posibilitatea de a obine condamnarea prtului la
executarea obligaiei ce i revine). De aici urmeaz a se desprinde dou importante consecine:
- supravieuirea dreptului subiectiv civil i a obligaiei civile corelative, aceasta din urm fiind
transformat, devenind imperfect din calitatea pe care o avea de a fi perfect, n sensul c ocrotirea
dreptului subiectiv civil corelativ obligaiei civile respective poate fi obinut numai pe calea
defensiv a excepiei, dac debitorul i-a executat de bunvoie obligaia;
- imprescriptibilitatea aa-numitului drept la aciune n sens procesual, adic imprescriptibilitatea
acelor componente ale dreptului la aciune constnd n posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicie,
de a formula cereri, de a propune probe, de a pune concluzii, de a exercita cile de atac prevzute de
lege etc., n alte cuvinte, posibilitatea de a exercita mijloacele procesuale reglementate de lege i care
alctuiesc aciunea civil.
Efectul prescripiei extinctive este crmuit de dou principii:
-o dat cu stingerea dreptului la aciune privind un drept subiectiv principal se stinge i dreptul la
aciune privind drepturile subiective accesorii;
Cu toate acestea, prescripia dreptului la aciune privind creana principal (nu i drepturile accesorii:
dobnzi etc.) nu atrage i stingerea dreptului la aciunea ipotecar. n acest din urm caz, creditorul
ipotecar va putea urmri, n condiiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, ns numai n
limita valorii acestor bunuri.
-n cazul n care un debitor este obligat la prestaii succesive, dreptul la aciune cu privire la fiecare
dintre aceste prestaii se stinge printr-o prescripie deosebit, chiar dac debitorul continu s execute
una sau alta dintre prestaiile datorate.
Aceast regul nu este aplicabil dac prestaiile succesive alctuiesc, prin finalitatea lor, rezultat din
lege sau convenie, un tot unitar.

Aceast excepie, care nseamn ntoarcerea la regul, se justific prin caracterul unitar al obligaiei,
chiar dac executarea ei este ealonat, n virtutea legii ori a voinei prilor, deoarece aceast
ealonare a fost conceput pentru a facilita ndeplinirea obligaiei, iar nu pentru a fi considerat ca
fiind generatoare de prestaii distincte, de sine stttoare (de ex., n cazul vnzrii cu plata preului n
rate, plata ratelor, fiind simple modaliti de achitare a preului, iar nu prestaii de sine
stttoare, nu d loc la drepturi la aciune distincte i, prin urmare, nici la prescripii deosebite).
Prescripia nu opereaz de plin drept. Dup mplinirea termenului de prescripie, cel obligat poate
s refuze executarea prestaiei.
Cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de prescripie s-a mplinit nu are dreptul s
cear restituirea prestaiei, chiar dac la data executrii nu tia c termenul prescripiei era mplinit.
Recunoaterea dreptului, fcut printr-un act scris, precum i constituirea de garanii n folosul
titularului dreptului a crui aciune este prescriptibil sunt valabile, chiar dac cel care le-a fcut nu
tia c termenul de prescripie era mplinit. n aceste cazuri sunt aplicabile regulile privitoare la
renunarea la prescripie (art. 2507 i urm. NCC).

3,4.Prescriptia extinctiva in cadrul drepturilor patrimoniale(drepturi de creanta si


drepturi reale)
Precizari prealabile
Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva in comparatie cu cele personal
nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica.
Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifica in doua mari categorii:
1. Drepturi reale
2. Drepturi de creanta
Sub aspectul care ne intereseaza este de mentionat ca in caz de nevoie, protectia juridica a drepturilor
civile subiective cu caracter patrimonial este asigurata prin actiunile civile corespunzatoare:
- actiunile reale pentru drepturile reale;
- actiunile de creanta pentru drepturile de creanta.
Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta
In categoria drepturilor la actiune avand un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere
extinctiv se incadreaza cu pretentii deduse judecatii continutului raporturilor juridice civile formate din
drepturi de creanta si obligatiile corelative.
Drept urmare, actiunile de creanta sunt supuse regulilor generale si de principiu inscrise in art. 1 din
Decretul nr. 167 / 1958 sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv.
Avand in vedere ca drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, rezulta ca si actiunile de creanta
necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate. Asadar, pentru promovarea cu succes in fata
instantelor judecatoresti a actiunilor de creanta trebuie respectata conditia de timp. Retinem ca in

practica judiciara s-au facut numeroase aplicatii a principiului inscris in Decretul nr. 167 / 1958,
precizandu-se astfel diferitele actiuni civile care se incadreaza in categoria actiunilor privind apararea
unor drepturi de creanta supuse unor drepturi de prescriptie extinctiva.
Astfel, au fost considerate prescriptibile urmatoarele:
- actiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fara drept;
- actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere;
- actiunea revocatorie sau pauliana provocata de creditorii chirografari (art. 974 Cod Civil);
- actiunea oblica sau subrogatorie (art. 974 Cod Civil).
Trebuie sa retinem ca prescriptie dreptului la actiune se rasfrange si asupra drepturilor accesorii.
Aplicabilitatea acestui principiu este statornicita prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167 / 1958: odata
cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind
drepturile accesorii (ex. in practica judiciara o aplicare a acestui principiu o gasim in privinta platii
unor dobanzi). O ultima precizare se impune a fi facuta in legatura cu dreptul la actiune care se refera
la valorificarea pe cale judiciara a continutului raporturilor juridice civile formate din dreptul subiectiv
si obligatia sa corelativa cu prestatie succesiva. In aceasta privinta, prin art. 12 din Decretul nr. 167 /
1958 se prevede ca: in cazul cand un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu
privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Textul enuntat reprezinta o regula de principiu.
De la principiul prescriptibilitatii drepturilor de creanta sunt urmatoarele exceptii:
actiunea in restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (art. 4 alin. 1 din legea
nr. 66 / 1996 privind neorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate
bancara pa actiuni.
Potrivit acestui articol, sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe
instrumente de economisire, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate
de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentantilor legali ai acestora. Drepturile de
creanta asupra sumelor, dobanzilor si castigurilor sunt imprescriptibile.
actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de
persoane, mai precis, drepturile asiguratilor asupra sumelor ce rezulta din rezerva de prime care se
constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata in viitor, conform art. 40 din Legea nr.
136 / 1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania.

Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii


Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca Dispozitiilor
Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz,
abitatiune, servitute si superficie reiese ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei
extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167 / 1958.

Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale


Drepturile reale sunt drepturile civile subiective in virtutea carora titularii lor pot sa-si exercite
atributele asupra unui lucru determinat mobil sau imobil in mod direct si nemijlocit, fara interventia
unei alte persoane.
In ceea ce priveste drepturile reale subiective sub aspectul posibilitatii apararii lor pe cale judiciara,
trebuie avute in vedere dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia dispozitiile
Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, drepturile de
uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie. Avand in vedere ca toate aceste drepturi, daca sunt
incalcate sau nerecunoscute, urmeaza a fi aparate pe calea unei actiuni in revendicare, vom conchide
ca aceasta actiune este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv.
Dintre actiunile reale imprescriptibile extinctiv, enumeram:
actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata (cu exceptia
situatiei in care este paralizata prin invocarea uzucapiunii);
-

actiunea in revendicare mobiliara sau imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate publica;

actiunea de partaj;

actiunea confesorie in scopul apararii unui drept de superficie etc.

Regula mentionata (imprescriptibilitatea) comporta insa si unele exceptii, in consecinta actiunile reale
prescriptibile sunt urmatoarele:
-

actiunea in revendicare mobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata;

actiunea in revendicare imobiliara, in situatiile prevazute de art. 498 Cod Civil (avulsiunea) si art.
520 Codul de procedura civila privind revendicarea imobilului adjudecat in carul procedurii de
urmarire silita imobiliara;
actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct (art. 557 Cod Civil), a
dreptului de uz sau abitatie (art. 565 Cod Civil) si a dreptului de superficie (art. 639 Cod Civil).

5. Domeniul prescripiei extinctive n cadrul drepturilor nepatrimoniale


Precizari prealabile
Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu poate fi
exprimat valoric, in sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strans legate de existenta si
atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor.
Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor drepturi in
cazul incalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp in care cei interesati sa se adreseze
instantelor judecatoresti. Retinem, in concluzie, ca apararea pe cale judiciara a acestor drepturi nu este
limitata in timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la actiune in privinta apararii pe
cale judiciara a drepturilor civile subiective.
Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale

Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept potrivit


careia protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii in justitie nu este limitata in timp, putanduse obtine oricand.
Acest principiu nu este consacrat in terminis, dar este necunoscut in doctrina si in practica.
Imprescriptibilitatea dreptului la actiune in cazul drepturilor personale nepatrimoniale isi gaseste
justificarea in primul rand prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strans de persoana umana ca
subiect de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare pe
insasi titularul lor.
In al doilea rand, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune in mod
necesar ca ele sa fie aparate oricand ca durata in timp pentru a le asigura in acest fel finalitatea pentru
care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.
In al treilea rand, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii per a
contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.
Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci cand are ca obiect un
drept personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:
-

actiunea in declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958;

actiunea in nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei);

actiunea in tagada paternitatii (art. 55 alin. 1 Codul familiei);

actiunea in cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);

Este de observat ca incalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial
pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Avand in vedere obiectul lor,
actiunile in repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneratiei dreptului de
autor, desi acest drept este nepatrimonial, este supusa prescriptiei de drept comun).

6.Ipoteza dreptului de actiune in repararea pagubei cauzate printr-o fapta ilicita si alte
cazuri asimilate
Art. 2528 alin 1:
(1) Prescripia dreptului la aciune n repararea unei pagube care a fost cauzat printr-o fapt
ilicit ncepe s curg de la data cnd pgubitul a cunoscut sau trebuia s cunoasc att
paguba, ct i pe cel care rspunde de ea.

(2) Dispoziiile alin. (1) se aplic, n mod corespunztor, i n cazul aciunii n restituire
ntemeiate pe mbogirea fr just cauz, plata nedatorat sau gestiunea de afaceri.

7.Ipoteza dreptului de actiune in anularea actului juridic civil


Art. 2529:
1.Prescriptia dreptului la actiunea in anularea unui act juridic incepe sa curga:
a) in caz de violenta, din ziuacand acesta a incetat datorita faptului ca cel indreptatit sa ceara
anularea actului fiindu-i teama, va fi impiedicat sa introduca actiunea si numai dupa
momentul respectiv victima actelor de violenta poate actiona;
b) in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit;
c) in caz de eroare, din ziua cand a fost indreptatit a cunoscut cauza anularii, dar nu mai tarziu
de 18 luni din ziua incheierii actului juridic, distingem doua momente:
-un moment subiectiv(principal) al cunoasterii cauzei de anulare;
-un moment obiectiv(subsidiar) al expirarii celor 18 luni de la incheierea actului juridic.
Aceste doua momente nu se aplica cumulativ, ci fie unu, fie celalalt.
2. in raporturile dintre parti si terti, respectiv in cazurile in care nulitatea relativa poate
fiinvocata de o terta persoana(de ex. printr-un contract de vanzare poate fi incalcat dreptul de
promitiune, al carui titular este o terta persoana, straina de actul in cauza), prescriptia incepe
sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data cand tertul a cunoscut asistenta cauzei
de nulitate.
8. Suspendarea prescripiei extinctive
Prin suspendarea prescripiei extinctive se nelege acea modificare a cursului acesteia ce const n
oprirea de drept a curgerii termenului de prescripie, pe timpul ct dureaz situaiile, limitativ
prevzute de lege, care l pun n imposibilitate de a aciona pe titularul dreptului la aciune.
Raiunea acestei instituii este dat de caracterul sancionator al prescripiei. Or, n cazurile legale de
suspendare a prescripiei sanciunea ar aprea ca nejustificat.
Cauzele de suspendare a cursului prescripiei extinctive prezint urmtoarele caractere juridice:
- sunt legale, n sensul c ele sunt stabilite numai prin lege;
- sunt limitative, ceea ce nseamn c ele sunt de strict interpretare i aplicare, nefiind susceptibile de
aplicare prin analogie;
Prescripia nu ncepe s curg, iar, dac a nceput s curg, ea se suspend:
1. ntre soi, ct timp dureaz cstoria i nu sunt separai n fapt;
2. ntre prini, tutore sau curator i cei lipsii de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu
restrns ori ntre curatori i cei pe care i reprezint, ct timp dureaz ocrotirea i socotelile nu au fost
date i aprobate;

3. ntre orice persoan care, n temeiul legii, al unei hotrri judectoreti sau al unui act juridic,
administreaz bunurile altora i cei ale cror bunuri sunt astfel administrate, ct timp administrarea nu
a ncetat i socotelile nu au fost date i aprobate;
4. n cazul celui lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns, ct timp nu are
reprezentant sau ocrotitor legal, n afar de cazurile n care exist o dispoziie legal contrar;
5. ct timp debitorul, n mod deliberat, ascunde creditorului existena datoriei sau exigibilitatea
acesteia;
Textul citat face aplicatia principiului fraus omnia corrumpit n materie de prescriptie. Suspendarea
prescriptiei opereaza ct timp debitorul ascunde (ori sustrage), n mod deliberat, nscrisul constatator
al creantei sau, dupa caz, exigibilitatea acesteia (de ex., faptul existentei sau modificarii termenului
legal de plata ori renuntarea la beneficiul termenului de catre autorul creditorului actual).
6. pe ntreaga durat a negocierilor purtate n scopul rezolvrii pe cale amiabil a nenelegerilor dintre
pri, ns numai dac acestea au fost inute n ultimele 6 luni nainte de expirarea termenului de
prescripie;
Legiuitorul a vrut ca parile s poarte negocieri cu bun-credin i, n caz de eec, partea interesat s
aib un timp suficient de lung pentru a aciona n justiie, astfel nct suspendarea repetat a
prescripiei n cazul unor negocieri succesive ori purtarea acestora cu mult timp nainte de expirarea
termenului nu justific suspendarea prescripiei, din moment ce astfel de negocieri se dovedesc
neserioase, iar exercitarea dreptului la aciune nu este, n fapt, periclitat ori compromis.
7. n cazul n care cel ndreptit la aciune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, s
foloseasc o anumit procedur prealabil, cum sunt reclamaia administrativ, ncercarea de mpcare
sau altele asemenea, ct timp nu a cunoscut i nici nu trebuia s cunoasc rezultatul acelei proceduri,
ns nu mai mult de 3 luni de la declanarea procedurii, dac prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt
termen; Trebuie subliniat c textul privete doar procedurile prealabile reglementate de lege, iar nu i
cele instituite de pri, pe cale conventional.
8. n cazul n care titularul dreptului sau cel care l-a nclcat face parte din forele armate ale
Romniei, ct timp acestea se afl n stare de mobilizare sau de rzboi. Sunt avute n vedere i
persoanele civile care se gsesc n forele armate pentru raiuni de serviciu impuse de necesitile
rzboiului;
n toate cazurile, suspendarea prescripiei opereaz ct timp forele armate ale rii se afl n stare de
mobilizare sau de rzboi i nicidecum n stare de pace. De reinut totui, c, potrivit doctrinei
dominante, textul se aplic, pentru identitate de raiune, i atunci cnd creditorul sau debitorul este
ntr-o misiune de pace cu caracter internaional, sub egida ONU sau NATO ori n numele Romniei,
dup caz.
9. n cazul n care cel mpotriva cruia curge sau ar urma s curg prescripia este mpiedicat de un caz
de for major s fac acte de ntrerupere, ct timp nu a ncetat aceast mpiedicare; fora major,
cnd este temporar, nu constituie o cauz de suspendare a prescripiei dect dac survine n
ultimele 6 luni nainte de expirarea termenului de prescripie;
Fora major este definit de art. 1.351 alin. 3 NCC ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil,
absolut invincibil i inevitabil.

10. n alte cazuri prevzute de lege.


De asemenea, n materie succesoral, potrivit art. 2533 NCC, dincolo de cazurile generale de
suspendare vzute anterior, prescripia nu curge contra creditorilor defunctului n privina creanelor pe
care acetia le au asupra motenirii, ct timp aceasta nu a fost acceptat de ctre succesibili ori, n lipsa
acceptrii, ct timp nu a fost numit un curator care s i reprezinte.
Ea nu curge nici contra motenitorilor defunctului ct timp acetia nu au acceptat motenirea ori nu a
fost numit un curator care s i reprezinte.
Prescripia nu curge, de asemenea, contra motenitorilor, n privina creanelor pe care acetia le au
asupra motenirii, de la data acceptrii motenirii i pn la data lichidrii ei.
Efectele suspendrii prescripiei. De la data cnd cauza de suspendare a ncetat, prescripia i reia
cursul, socotindu-se pentru mplinirea termenului i timpul scurs nainte de suspendare.
Prescripia nu se va mplini mai nainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data cnd suspendarea
a ncetat, cu excepia prescripiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor mplini dect dup
expirarea unui termen de o lun de la ncetarea suspendrii.
Suspendarea prescripiei poate fi invocat numai de ctre partea care a fost mpiedicat s fac acte de
ntrerupere, afar de cazul n care prin lege se dispune altfel.
Suspendarea prescripiei fa de debitorul principal ori fa de fideiusor produce efecte n
privina amndurora.

9. ntreruperea prescripiei extinctive


Prin ntreruperea prescripiei extinctive se nelege modificarea cursului acesteia constnd n
nlturarea prescripiei scurse nainte de apariia unei cauze ntreruptive i nceperea unei alte
prescripii extinctive.
Asemntor suspendrii prescripiei extinctive, i n cazul ntreruperii prescripiei extinctive este
necesar ca mprejurarea ce constituie, potrivit legii, cauz de ntrerupere s intervin dup ce
prescripia extinctiv a nceput s curg i mai nainte de mplinirea termenului de prescripie
extinctiv.
Cauzele de ntrerupere a prescripiei extinctive prezint urmtoarele caractere juridice: sunt
legale; sunt limitative;
Prescripia se ntrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaterea, n orice alt mod, a dreptului a crui
aciune se prescrie, fcut de ctre cel n folosul cruia curge prescripia;
Recunoaterea se poate face unilateral sau convenional i poate fi expres sau tacit.
Cnd recunoaterea este tacit, ea trebuie s rezulte fr echivoc din manifestri care s ateste
existena dreptului celui mpotriva cruia curge prescripia. Constituie acte de recunoatere tacit plata
parial a datoriei, achitarea, n tot sau n parte, a dobnzilor sau penalitilor, solicitarea unui termen
de plat i altele asemenea. Poate invoca recunoaterea tacit i cel ndreptit la restituirea unei

prestaii fcute n executarea unui act juridic ce a fost desfiinat pentru nulitate, rezoluiune sau orice
alt cauz de ineficacitate, att timp ct bunul individual determinat, primit de la cealalt parte cu
ocazia executrii actului desfiinat, nu este pretins de aceasta din urm pe cale de aciune real ori
personal.
2. prin introducerea unei cereri de chemare n judecat sau de arbitrare, prin nscrierea creanei la masa
credal n cadrul procedurii insolvenei, prin depunerea cererii de intervenie n cadrul urmririi silite
pornite de ali creditori ori prin invocarea, pe cale de excepie, a dreptului a crui aciune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civil pe parcursul urmririi penale sau n faa instanei de judecat pn la
nceperea cercetrii judectoreti; n cazul n care despgubirile se acord, potrivit legii, din oficiu,
nceperea urmririi penale ntrerupe cursul prescripiei, chiar dac nu a avut loc constituirea ca parte
civil;
Prescripia este ntrerupt chiar dac sesizarea a fost fcut la un organ de jurisdicie ori de urmrire
penal necompetent sau chiar dac este nul pentru lips de form.
Prescripia nu este ntrerupt dac cel care a fcut cererea de chemare n judecat sau de arbitrare ori
de intervenie n procedura insolvenei sau a urmririi silite a renunat la ea, nici dac cererea a fost
respins, anulat ori s-a perimat printr-o hotrre rmas definitiv. Cu toate acestea, dac
reclamantul, n termen de 6 luni de la data cnd hotrrea de respingere sau de anulare a rmas
definitiv, introduce o nou cerere, prescripia este considerat ntrerupt prin cererea de chemare n
judecat sau de arbitrare precedent, cu condiia ns ca noua cerere s fie admis.
Prescripia nu este ntrerupt nici dac hotrrea judectoreasc sau arbitral i-a pierdut puterea
executorie prin mplinirea termenului de prescripie a dreptului de a obine executarea silit. n acest
caz ns, dac dreptul de a obine obligarea prtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris nc,
se va putea face o nou cerere de chemare n judecat ori de arbitrare, fr a se putea opune excepia
autoritii de lucru judecat.
4. prin orice act prin care cel n folosul cruia curge prescripia este pus n ntrziere; Prescripia
este ntrerupt prin punerea n ntrziere a celui n folosul cruia curge prescripia numai dac aceasta
este urmat de chemarea lui n judecat n termen de 6 luni de la data punerii n ntrziere.
Pentru a produce efectul ntreruptiv, punerea n ntrziere a debitorului este condiionat de
introducerea cererii de chemare n judecat n termen de 6 luni de la data cnd a operat punerea n
ntrziere pentru a nu da posibilitatea creditorului s abuzeze de acest caz ori doar sa-l icaneze pe
debitor, fr a avea intenia de a-l aciona n justiie. n caz contrar, ntreruperea prescripiei este
socotit neavenit.
Efectele ntreruperii prescripiei. ntreruperea terge prescripia nceput nainte de a se fi ivit cauza
de ntrerupere.Dup ntrerupere ncepe s curg o nou prescripie.
Dac ntreruperea prescripiei a avut loc prin recunoaterea dreptului de ctre cel n folosul cruia
curgea, va ncepe s curg o nou prescripie de acelai fel.
n cazul n care prescripia a fost ntrerupt printr-o cerere de chemare n judecat ori de arbitrare,
noua prescripie a dreptului de a obine executarea silit nu va ncepe s curg ct timp hotrrea de
admitere a aciunii nu a rmas definitiv.

Dac ntreruperea rezult din intervenia fcut n procedura insolvenei sau a urmririi silite,
prescripia va rencepe s curg de la data la care exist din nou posibilitatea legal de valorificare a
creanei rmase neacoperite.
Menionm, n final, c, indiferent de obiectul noii prescripii, n toate cazurile este vorba de o
prescripie de drept civil: prescripia dreptului material la aciune. Aceasta, ntruct att dreptul, la
aciunea condamnatorie, ct i dreptul la aciunea executorie sunt elemente sau forme ale dreptul
material la aciune, iar nu ale unui drept procesual la aciune.
Beneficiul ntreruperii prescripiei. Efectele ntreruperii prescripiei profit celui de la care eman actul
ntreruptiv i nu pot fi opuse dect celui mpotriva cruia a fost ndreptat un asemenea act, afar de
cazul n care prin lege se dispune altfel.
Dac prescripia a fost ntrerupt prin recunoaterea dreptului de ctre cel n folosul cruia curgea,
efectele ntreruperii profit celui mpotriva cruia a curs i nu pot fi opuse dect autorului
recunoaterii.
ntreruperea prescripiei mpotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte n
privina amndurora.

10. Repunerea n termenul de prescripie extinctiv


Cel care, din motive temeinice, nu i-a exercitat n termen dreptul la aciune supus prescripiei poate
cere organului de jurisdicie competent repunerea n termen i judecarea cauzei.
n doctrin s-a artat c prin cauze temeinic justificate trebuie s se neleag doar acele mprejurri
care, fr a avea caracterul forei majore, sunt exclusive de culp. Este deci vorba de piedici relative,
iar nu absolute (ca n cazul forei majore), n sensul c mprejurrile de fapt respective au caracterul de
piedic n exercitarea aciunii pentru reclamant i pentru cei care s-ar afla n condiii asemntoare
(dar nu n mod necesar i pentru un om diligent) i, totodat, nu i se poate imputa vreo culp titularului
dreptului la aciune.
n alte cuvinte, repunerea n termenul de prescripie extinctiv exclude att fora major (deoarece
cursul prescripiei extinctive ar fi suspendat ct timp dureaz fora major, aa nct nu s-ar mai pune
problema repunerii n termenul de prescripie extinctiv), ct i culpa (deoarece, n caz contrar, ar fi
deturnat instituia prescripiei extinctive de la finalitatea sa). Domeniul repunerii n termenul de
prescripie extinctiv ncepe unde nceteaz culpa i nceteaz unde ncepe fora major.
Condiiile repunerii n termen. Potrivit art. 2.522 alin. 2 NCC, mai sus citat, repunerea n termen nu
poate fi dispus din oficiu, ci numai dac a fost invocat de partea interesat.
Totodat, cererea de repunere n termen, pentru a fi admisibil, trebuie facut n termen de 30 de zile,
socotite din ziua cnd cel interesat a cunoscut sau trebuia s cunoasc ncetarea motivelor care au
justificat depirea termenului de prescripie. Legea nu prevede natura acestui termen de 30 de zile,
ns credem c, termenul de 30 de zile este un termen de prescripie i nu unul de decdere fiind supus,
prin urmare, regulilor privind suspendarea, ntreruperea i chiar repunerea n termen, ca orice alt
termen de prescripie.
Efectul repunerii n termen. Dup cum rezult din art. 2.522 NCC, repunerea n termen este judiciar,
iar nu de drept, i, n caz de admitere, prescripia este socotit ca nemplinit, chiar dac n fapt (fizic)

termenul de prescripie era expirat, iar aceasta d posibilitate organului de jurisdicie sa treac la
judecarea pe fond a cauzei.
Repunerea n termen nu poate fi dispus dect dac partea i-a exercitat dreptul la aciune nainte de
mplinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua n care a cunoscut sau trebuia s cunoasc
ncetarea motivelor care au justificat depirea termenului de prescripie.

11. Notiunea, caracterele juridice si inceputul capacitatii de folosinta a pers fizice


1.Definitie
Capacitatea civila poate fi definita ca acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta in
capacitatea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile,prin
incheierea de acte juridice.
Spre deosebire de acesta capacitate de ramura,in doctrina capacitatea civila este privita ca o
capacitatea generala ale carei regului se aplica in toate ramurile dreptului cu unele
particularitati.Potrivit acestei opinii persoana fizica are capacitate de folosinta si de exercitiu,care
impreuna alcatuiesc capacitatea civila in inteles de capacitate in societate si nu de capacitate de drept
civil,.
Pentru a veni in sustinerea primei opinii se pot invoca mai multe argumente:
Un argument de consecventa logico-juridica consta in aceea ca din moment ce se admite autonomia
diferitelor ramuri de drept trebuie sa se admita si consecintele care decurg de aici,adica sub aspectul
examinat recunosterea capacitatii specifice fiecarei ramuri de drept.
Argumentul bazat pe deosebirile dintre capacitatea civila si capacitatea in alte ramuri de drept privesc
structura capacitatii,inceputul,continutul si incetarea acestuia.
Argumentul bazat pe determinarea intelesului rolului dreptului civil de drept comun fata de alte ramuri
de drept invecinate inseamna imprumutul de catre alte ramuri de drept ,de la dreptul civil,de notiuni
ori solutii,dar numai in masura in care,in acele ramuri de drept asemenea elemente lipsesc.Capacitatea
de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii. In doctrina au fost propuse mai multe
definitii, care, in afara de faptul ca, prin diferite formulari, evidentiaza trasatura capacitatii de folosinta
de a fi parte a capacitatii civile a persoanei fizice, nu aduc alte elemente suplimentare.
Intelegem sa reproducem definitia conform careia capacitatea de folosinta a persoanei fizice este acea
parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile.
(Gh.Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed.a XI-a,
revazuta si adaugita de M.Nicolae si p.Trusca, Ed.Universul Juridic, Bucuresti,2007, pag.310.)
Rezulta ca din aceasta definitie ca raportul dintre capacitatea de folosinta si capacitatea civila este
raportul dintre parte si intreg.
Daca ne raportam la celalalt component al capacitatii civile capacitatea de exercitiu capacitatea de
folosinta constituie premisa acesteia din urma. Afirmatia trebuie inteleasa in sensul ca persoana nu ar
putea avea capacitate de exercitiu daca nu ar avea capacitatea de folosinta.
2.Caractere juridice

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice are sase caractere juridice:


-

legalitatea;

generalitatea;

inalienabilitatea;

intangibilitatea;

egalitatea;

universalitatea.

Prin legalitatea capacitatii de folosinta persoanei fizice intelegem faptul ca acest caracter consta in
insusirea acestei capacitati de a nu fi reglementata decat prin lege. Legea este cea care reglementeaza
toate aspectele referitoare la aceasta capacitate (instituire, inceput, continut, incetare), manifestarea
vointei individuale fiind exclusa in acest domeniu.Recunoasterea sau instituirea capacitatii de folosinta
a persoanei fizice este realizata , de lege lata, inprincipal, de catre:
-

art.4 alin.1 din Decretul nr.31/1954:Capacitatea civila este recunoscuta tututor persoanelor;

art.5 alin.1 (prima parte) din acelasi Decret:Persoana fizica are capacitate de folosinta, si, in
afara de cazurile prevazute de lege, capacitatea de exercitiu
Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au
obligatii prevazute de acestea. Legalitatea exprima ideea dpa care aceasta capacitate este creatia
legiuitorului,vointa individuala neputand avea nici un rol in privinta recunosterii
capacitatii,determinarii inceputului acesteia,a continutului sau modurilor de incetare etc.
Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este acel caracter care consta in faptul ca, prin
capacitatea de folosinta a persoanei fizice, se exprima aptitudinea generala abstracta a omului de a
avea toate drepturile si obligatiile civile.Generalitatea se exprima prin aceea ca suntem in prezenta
unei aptitudini abstracte a oricarei persoane particupante la raporturi de drept civil,ea nefiind niciodata
concretizata ca aptitudinea unei persoane determiante.
Este o vocatie pe care o are fiecare persoana fizica si pe care acesta si-o va valorifica in mod specific,
prin intermediul capacitatii sale de exercitiu. Dupa cum s-a precizat in literatura de specialitate,in
ultima analiza, capacitatea de folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le
poate dobandi o persoana fizica. Ea nu se confunda cu aceste drepturi ci exprima numai aptitudinea
generala, abstracta, de a le dobandi. Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si
obligatii.
Inalienabilitatea capacitatii de folosinta este un caracter juridic conform caruia nimeni nu poate
renunta, nici in tot, nici in parte, la capacitatea de folosinta. Prin acest caracter se intelege insusirea
capacitatii de folosinta a persoanei de a nu putea forma obiect de renuntare, in tot sau in parte, si nici
obiect de instrainare. In explicarea acestui caracter in doctrina s-a precizat ca inerenta calitatii de
fiinta umana, capacitatea de folosinta nu poate constitui obiect al unor acte juridice de renuntare din
partea subiectului de drept caruia ea apartine. Vor fi asadar lovite de nulitate absoluta acele acte
juridice prin care un subiect de drept renunta partial sau total, temporara sau definitiv, la capacitatea sa
de folosinta.

Inalienabilitatea-este reglementata de legea civila,in sensul imposibilitatii de a renunta la ea.


Nu trebuie sa confundam insa renuntarea la un anume drept subiectiv concret sau instrainarea unui
astfel de drept, operatii pe deplin posibile, cu renuntarea la insasi aptitudinea generala de a dobandi
acel drept sau de a-si asuma o obligatie, aceasta din urma renuntare fiind de naturaa aduce atingere
insasi calitatii de subiect de drept, fiind deci interzisa de lege
Daca renuntarea partiala la capacitatea de folosinta nu este permisa, afor-tiori nu este admisa
renuntarea totala, care ar echivala cu o adevarata moarte civila a fiintei umane.Inalienabilitatea
impiedica nu numai renuntarile, totale sau partiale, la capacitatea de folosinta dar si orice instrainare a
acesteia.
Prin intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice se intelege caracteristica acesteia
trasatura acesteia de a nu i se putea aduce limitari,ingradiri decat prin texte exprese de lege.
Intangibilitatea-exprima ideea ca nimeni nu poate fi lipsit sau ingradit de acesra capacitate,decat in
cazurile si conditiile stabilite de lege.
Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta() decat in cazurile si conditiile
prevazute de lege. Respectarea acestei insusiri a capacitatii de folosinta a persoanei fizice este
asigurata atat prin mijloace de drept civil, cat de drept penal. Rezulta ca din prevederea citata ca prin
lege capacitatea de folosinta a persoanei poate fi doar limitata, iar nu suprimata, intrucat lipsa acesteia
ar echivala cu lipsa calitatii de subiect de drept civil.
Egalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este o consecinta a egalitatii persoanelor in fata
legii civile.Pe planul capacitatii de folosinta a persoanei fizice, acest principiu se exprima tocmai in
egalitatea acesteia.Sexul , rasa, nationalitate, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o
inraurire asupra capacitatii. Apoi in Pactul international privind drepturile civile si politice ale
omului: Statele partii la prezentul pact se angajeaza sa asigure dreptul egal al barbatilor si al
femeilor,de a se bucura de toate drepturile civile si politice enuntate in prezentul pact. De asemenea
in Pact se prevede: Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o
ocrotire egala din partea legii, in aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa
garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari in special de rasa,
culoare, sex,limba,religie, opinie publica, sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere,
nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.Si respectarea acestui caracter este asigurata atat prin
mijloace de drept civil, cat si de drept penal.
In Conventia cu privire la drepturile copilului: Statele parti se angajeaza sa respecte si sa garanteze
drepturile stabilite in prezenta conventie a tuturor copiilor din jurisdictia lor, indiferent de rasa,
culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau
originea sociala, de situatia materiala, incapcitatea fizica, de statutul la nastere sau de statutul dobandit
al copilului ori al parintilor sau al reprezentantilor legali al acestora.Deasemenea acest caracter se
reglementeaza si prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale care spune: Execitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie
trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere, sau orice alta situatie.
Universalitatea este un caracter care consta in insusirea capacitatii de folosinta a persoanei de a fi
recunoscuta, atribuita, tuturor oamenilor. Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor,
respectiv: Nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de folosintadar si in Pactul international privind

drepturile civile si politice ale omului in art.1care spune ca: Orice om are dreptul de a i se recunoaste
pretutindeni personalitatea juridica.Deci, daca persoanei fizice i se pot stabili anumite limite sau
ingradiri ale capacitatii de folosinta prin dispozitii legale exprese, ea nu poate fi lipsita, total de aceasta
capacitate, care exprima, in esenta, calitatea de subiect de drept civil.
3.Inceputul capacitatii de folosinta
Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice ca regula - este marcat de momentul nasterii
persoanei.Aceasta este enuntata de art.7 alin.1 din Decretul 31/1954:Capacitatea de folosinta incepe
de la nasterea persoanei
Deci, ca regula, data nasterii este inceputul capacitatii de folosinta a eprsoanei fizice.
Pana la nastere copilul nu are o individualitate distincta ci este doar o parte a sistemului biologic al
mamei.Embrionul sau fetusul nu au o existenta autonoma, nu sunt fiinte umane desavarsite si ca
urmare, nu au personalitate juridica.
Data nasterii este dovedita prin actul de stare civila care este certificatul de nastere si care cuprinde o
rubrica speciala in acest scop (an, luna, zi ) si care constituie , in general, mijlocul de proba al acestui
fapt generator de stare civila si care se infaptuieste in termen.Acesta este eliberat in conditiile legii.
De la aceasta regula exista si o exceptie potrivit caruia drepturile copilului nu sunt recunoscute de la
conceptiune, insa numai daca el se naste viu.
Nu intreaga capacitate de folosinta ii este recunoscuta copilului de la data conceptiei, ci numai
aptitudinea de a dobandi drepturi. Este vorba de o capacitate anticipata de folosinta; ea este provizorie.
Este normal ca acesta capacitate sa nu fie plenara deoarece viata intrauterina nu presupune o
personalitate completa: ea urca pana la momentul conceptiei, preexistenta nasterii.Aceasta presupune
o consacrare a venerabilei maxime infas conceptus pro nato habetur, quaties de commodis ejus agitur
(copilul este considerat nascut ori de cate ori este vorba de drepturile sale).
Cu privire la capacitatea succesorala: Pentru a succede trebuie neaparat ca persoanace succede sa
existe in momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput se considera ca exista.Copilul nascut
mort este considerat ca nu exista.Astfel legiuitorul considerand ca copilul care nu este conceput este
incapabil de a succede, el admite (per a contrario) ca el este conceput inaintea mortii autorului sau
(deci dace el este postum) va putea totusi sa-l mosteneasca.
Solutia este echitabila caci altfel ar insemna ca in situatia in care tatal copilului ar deceda inaintea
nasterii copilului sau, acesta sa nu se poata bucura de mostenire urmand la succesiune celelalte rude
mai indepartate.
Daca insa copilul se naste viu si moare imediat, el il mosteneste pe tatal sau si va transmite
succesorilor in drept toata mostenirea, in alte cuvinte, copilului ii este suficient sa fie conceput in
momentul donatiei sau sa fie conceput la data decesului testatorului pentru a fi capabil sa primeasca
prin acte intre vii si, respectiv, prin testament. Or, copilul este conceput si
la stabilirea momentului conceptiei, respectiv a momentului de la care se considera ca persoana
existatimpul cuprins intre a treia suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul
legal al conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi.
Aceasta ultima dispozitie face sa existe doua prezumtii legale si anume aceea ca prezumtia celei mai
lungi gestatii (300 zile) si a celei mai scurte gestatii (180 zile).Aceasta este prezumtia impotriva careia

nu este permisa dovada contrara. Astfel nu este permis sa se dovedeasca imprejurarea conceptiei
copilului intr-o perioada situata dincolo de limita de 300 de zile inainte de nasterea sa si nici la o data
mai putin de 180 de zile fata de momentul nasterii.
Cealalta prezumtie este aceea ca era posibila conceperea copilului in oricare din zilele intervalului
cuprins intre a 300-a si a 180-a zi inainte de nasterea acestuia.Natura acestei prezumtii este
controversata in literatura de spacialitate. Opinia majoritara este ca aceasta este o prezumtie relativa
astfel ca este permis sa se probeze ca faptul conceptiei a avut loc intr-o anumita perioada a intervalului
de 121 de zile prevazut de lege.Practica judicira este in acelasi sens.
Capacitatea de folosinta a copilului conceput, care se bazeaza pe o fictiune(copilul nu exista ,ci este
considerat ca exista), mai poarta denumirea de capacitate de folosinta anticipata. In doctrina exista insa
controversa in aceasta privinta. Pentru unii autori regula infas conceptus are semnificatia ca, inca de la
conceptia sa, copilul va avea o personalitate conditionala pe care nasterea nu face decat sa o confirme,
ceea ce corespunde teoriei capacitatii de folosinta anticipata. Alti autori sustin insa, ca personalitatea
nu va fi atribuita decat dupa nastere iar regula in discutie o va face sa coboare in mod fictiv pana la
data conceptiei, pentru a proteja astefel interesele minorului. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de
retroactivitatea capacitatii de folosinta a copilului conceput.
Pentru aceasta exceptie de la regula conform careia capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe
de la nastere sa fie operanta trebuiesc indeplinite, cumulativ, doua conditii:
-

sa fie vorba despre drepturile copilului iar nu despre obligatiile sale civile;

copilul sa se nasca viu, legea nu cera ca copilul sa fie si viabil.

Daca in timpul sarcinii mamei,sotul acesteia decedeaza, in lipsa perevederii care ia in considerare, ca
subiect de drept, si pe copilul nenascut dar conceput, acesta ar fi trebuit sa fie exclus de la mostenirea
tatalui sau, ceea ce ar crea o grava injustitie.
Aplicatiile practice ale regulii infans conceptus sunt reglementate de C.civ. in materie de liberalitati :
Este capabil de a primi prin donatie intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.Este
capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.
Prima conditie aceea in care este vorba de dobandirea de catre copil a unor drepturi si nu de
asumarea unor obligatii a antrenat unele controverse deoarece atunci cand ar fi vorba despre
culegerea unei mosteniri s-ar incalca principiul caracterului universal al trensmiterii succesorale
legale, o mostenire cuprinde o universalitate de bunuri, de drepturi si obligatii; ori copilul sau copilui
numai conceput ar trebui sa primeasca nu numai drepturi, dar si obligatii din acesta universalitate,
adica activ cat si pasiv.(Gheorghe Beleiu Drept civil Roman, Edit.Universul Juridic, Bucuresti,
2007.p.294) Aceasta aparenta contradictie se rezolva avand in vedere urmatoarele: a) copilul
dobandeste dreptul iar nu obligatia de a mosteni; b) Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor,
indiferent de varsta, va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventa.
Asta inseamna ca o astfel de acceptare il pune la adapost pe copil de a raspunde pentru pasivul
succesiunii dincolo de limitele activului; dupa cum se pune in termeni consacrati, raspunderea sa va fi
intre vires herditas. Astfel, mostenitorul ( copil nascut sau doar conceput) fie va primi bunuri si
drepturi in cazul in care valoarea activului intrece valoarea pasivului (datoriilor), fie ca nu va primi
nimic daca valoarea pasivului depaseste valoarea activului. In nici un caz copilul nu-si va asuma nici o
obligatie de care sa raspunda cu propriul patrimoniu.

In cea de a doua conditie in care copilul trebuie sa se nasca viu, inseamna ca este suficient ca el sa
traiasca si numai cateva clipe. Copilul este considerat ca s-a nascut viu daca a respirat macar o data.
Respiratia dupa nastere este criteriul vietii extrauterine. Proba acestiu fapt se face prin dovada aerului
in plamani proba docimaziei, dar si prin alte probe medico-legale.
Aceasta conditie presupune ca
un copil nascut mort ( adica era deja mort inauntrul mamei sale sau care a murit la nastere) nu a
dobandit niciodata capacitate de folosinta anticipata, in cazul in care copilul a murit imediat dupa
nastere se vor intocmi doua acte de stare civila: actul de nastere si actul de deces.
Se poate observa usor ca aceasta capacitate de folosinta se bazeaza pe retroactivitatea efectelor
nasterii; ea are semnificatia unei conditii rezolutorii. Eficacitatea dobandirii capacitatii de folosinta
este subordonata evenimentului nasterii vii.
Spre deosebire de alte legislatii(exemplu cea franceza) legea noastra nu cere si conditia viabilitatii
copilului. In mod exceptional pot fi considerati apti de a dobandi drepturi copiii neconceputi inca, dar
pe care un cuplu spera sa-I aiba; este vorba despre contractul de asigurare pe viata in profitul copiilor
ce se vor naste. Odata cu taierea cordonului ombilical, pe scena juridica apare un nou individ. Copilul,
pana atunci pars viscerum, devine o persoana distincta intr-un fel vietile noastre sunt rupte in doua:
viata intrauterina si cea atmosferica.

Fiecare om dobandeste prin nasterea sa capacitatea de folosinta; orice om venind in acesta lume
devine subiect de drept; are personalitate juridica. Aceasta functioneaza atat in sensul unei excluderi,
cat si in sensul unei extensii a obtinerii capacitatii de folosinta, in adevar, nasterea nu este intotdeauna
in acest sens o conditie suficienta, mai este necesar ca copilul sa se nasca viu, obtinerea capacitatii de
folosinta fiind exclusa, iar invers, nasterea nu este intotdeauna necesara pentru dobandirea capacitatii
de folosinta, cel putin partiala si conditionata; este cazul copilului conceputale carui drepturi vor fi
consolidate in momentul in care el se naste viu.
Motive de ordine publica impun ca aparitia unei noi persoane sa fie adusa imediat la cunostinta
statului si a publicului.De aici deriva obligatia de declarare a nasterii la primaria in circumscriptia
careia a vut loc evenimentul pentru ca aceasta, prin serviciul public comunitar, sa intocmeasca actul de
nastere care va fi primul act de stare civila al noului individ; sau, cum s-a spus, este titlul dat persoanei
la intrarea sa in viata. El are la bazacertificatul constatator al nasteri care este eliberat de unitatea
sanitara in care a avut loc nasterea si in care se consemneaza locul, anul, luna, ziua, sexul, ora si
minutul in care s-a produs nasterea. Aceste date se trec in actul de nastere al copilului, respectiv in
registrul de stare civila (mai putin ora si minutul).
In situatia in care copilul nascut viu a decedat fara ca nasterea sa fi fost inregistrata, se va inregistra
mai intai nasterea si numai dupa aceea decesul, in situatia in care copilul s-a nascut mort se intocmeste
numai actul de nastere(si nu se completeaza rubricile privind prenumele si cetatenia),iar la rubrica din
care rezulta ca s-a nascut un copil se inscrie cuvantul mort.Aceste doua imprejurari au mare
importanta in materie de succesiune si de aceea persoanele interesate sa demonstreze contrariul pot
utiliza toate mijloacele de proba (expertizele in primul rand),in cazul copilului nascut mort nu este
admis a I se stabili maternitatea sau paternitatea; el nu poate fi recunoscut.(Ovidiu Ungureanu, Calina
Jugastru-Drept civil.Persoanele, Editura Hamangiu, Bucuresti 2007pag.68)
Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei . Aceast data a nasterii, se dovedete cu
actul de stare civil care este certificatul de nastere.

Termenul pentru declararea si inregistrarea nasterii copilului nascut viu si viabil este de 15 zile de la
data nasterii. Orice declarare a nasterii care a depasit 15 zile este considerata tardiva.
Daca
declararea s-a facut dupa 15 zile, dar inainte de a se implini termenul de un an, inregistrarea nasterii se
poate face, dar numai cu aprobarea primarului, in ipoteza in care declararea tardiva a nasterii se face
dupa termenul dupa un an, intocmirea actului de nastere se poate face numai in temeiul unei hotarari
judecatoresti definitive si irevocabile.
Pentru copilul nascut mort nasterea trebuie declarata si inregistrata in termen de 3 zile, iar pentru
copilul nascut viu si decedat inauntrul celor 15 zile, in 24 de ore de la data decesului.
Pierderea unui fetus inaintea nu obliga la o declaratie la serviciul de stare civila; in acest sens
embrionii si fetusii nu exista din punct de vedere juridic. Au obligatia de a face declaratia de nastere
parintii(socotim ca aceasta obligatie revine in primul rand tatalui), iar daca acestia nu o pot face,
aceasta obligatie revine atunci medicului sau personalului din unitatea sanitara, rudelor, vecinilor care
au luat la cunostinta de nastere.
Pentru ca exceptia sa-si gaseasca aplicare, este nevoie sa fie intrunite, cumulativ, doua conditii:
-

sa fie vorba de drepturile copilului, iar nu de obligatii pentru acesta;

copilul sa se nasca viu; legea noastra nu pretinde ca copilul sa fie si viabil.

Cand este vorba de drepturile in favoarea copilului decurge din insasi natura exceptiei, de a fi o
masura de favoare pentru copilul conceput, dar nenascut inca. Daca in timpul sarcinii mamei, sotul
acesteia decedeaza, in lipsa prevederii care ia in considerare, ca subiect de drept, si pe copilul nenascut
sau conceput, acesta ar fi trebuit sa fie exclus de la mostenirea tatalui sau, ceea ce ar crea o grava
injustitie.
De aici rezulta ca regula priveste aptitudinea de a avea atatea drepturi cat si obligatii civile, capacitatea
de folosinta anticipata avand un continut mai restrans, referindu-se doar la drepturile civile.
Prima conditie este intrunita nu numai atunci cand este vorba de dobandirea, de catre copilul
conceput, a uni drept subiectiv civil determinat, ci si atunci cand el este chemat la o succesiune
intreaga sau fractiune dintr-o mostenire, cu toate ca aceasta inseamna atat activ cat si pasiv succesoral.
Aceasta solutie se intemeiaza pe doua considerente de drept:
-

copilul dobandeste dreptul,iar nu obligatia de a mosteni;

acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de varstava fi socotita totdeauna ca


fiind facuta sub beneficiu de inventar;ori acceptarea sub beneficiu de inventar prezinta avantajul,
printre altele, ca exclude raspunderea pentru pasiv dincolo de limitele activului.
In legatura cu cea de a doua conditie copilul sa se nasca viu- trebuie sa stim ca legea romana in
vigoare nu cere si conditia viabilitatii.

12.Declararea judecatoreasca a mortii


1.Cazul general si cazuri speciale
Scopul principal al declarrii judecatoresti a mortii persoanei fizice const n aprarea drepturilor i
lucrurilor acesteia, deoarece lipsa ndelungat i necunoaterea locului aflrii ei creeaz pericol pentru

acestea. Totodat survin consecine negative pentru creditorii persoanei disprute, precum i pentru
acele persoane care se afl la ntreinerea ei.
Codul civil reglementeaza conditiile, consecintele si anularea declararii judecatoresti a mortii in art 4957, cu privire la cazul general si cazurile speciale de declarare a mortii unei persoane.
Cazul general este stipulat in art 49 din Codul civil, conform caruia:
"(1) n cazul n care o persoan este disprut i exist indicii c a ncetat din via, aceasta poate fi
declarat moart prin hotrre judectoreasc, la cererea oricrei persoane interesate, dac au trecut cel
puin 2 ani de la data primirii ultimelor informaii sau indicii din care rezult c era n via.
(2) Dac data primirii ultimelor informaii sau indicii despre cel disprut nu se poate stabili cu
exactitate, termenul prevzut n alin. (1) se socotete de la sfritul lunii n care s-au primit ultimele
informaii sau indicii, iar n cazul n care nu se poate stabili nici luna, de la sfritul anului
calendaristic."
Asadar, pentru declararea judecatoreasca a mortii, legea cere indeplinirea unei conditii esentiale,
respectiv, ca de la data ultimilor informatii sau indicii din care rezult c persoana era n via s fi
trecut cel puin 2 ani. Expirarea termenului de cel puin 2 ani din ziua primirii ultimilor tiri este o
condiie, n lipsa creia persoana fizic nu poate fi declarat moarta pe baza hotararii judecatoresti.
Dac se cunoate ziua primirii ultimilor tiri, atunci termenul de doi ani de zile ncepe s curg din
acea zi. Dac este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaii despre disprut,
termenul pentru declararea disparitiei va ncepe s curg din prima zi a lunii urmtoare celei n care au
fost primite ultimele informaii despre disprut, iar n cazul imposibilitii de a determina aceast luna,
de la sfarsitul anului calendaristic.
Art 50 din Codul civil prevede cazurile speciale de declarare a mortii persoanei fizice. Potrivit textului
invocat:
(1)Cel disprut n mprejurri deosebite, cum sunt inundaiile, cutremurul, catastrofa de cale ferat ori
aerian, naufragiul, n cursul unor fapte de rzboi sau ntr-o alt mprejurare asemntoare, ce
ndreptete a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dac au trecut cel puin 6 luni de la data
mprejurrii n care a avut loc dispariia.
(2)Dac ziua n care a intervenit mprejurarea cnd a avut loc dispariia nu poate fi stabilit, sunt
aplicabile, n mod corespunztor, dispoziiile art. 49 alin. (2).
(3)Atunci cnd este sigur c decesul s-a produs, dei cadavrul nu poate fi gsit sau identificat, moartea
poate fi declarat prin hotrre judectoreasc, fr a se atepta mplinirea vreunui termen de la
dispariie.
Din coninutul art. 50 citat rezult c trebuie ndeplinite, cumulativ, dou condiii pentru a se putea
declara moartea persoanei disprute, i anume:
1) persoana s fie disprut ntr-o mprejurare excepional care ndreptete a se presupune decesul,
precum: fapte de rzboi, accidente de cale ferat, naufragiu si altele asemntoare (accident aviatic,
cutremur, inundaie, revoluie)
2) de la data mprejurrii dispariiei persoanei s fi trecut cel puin sase luni.
mprejurarea excepional i data ei, fiind chestiuni de fapt, pot fi probate cu orice mijloc de prob.

2.Data prezumata a mortii


Textul legal care reglementeaz declararea judectoreasc a morii persoanei, este art. 52 din Codul
civil ce prevede:
(1) Cel declarat mort este socotit c a ncetat din via la data pe care hotrrea rmas definitiv a
stabilit-o ca fiind aceea a morii. Dac hotrrea nu arat i ora morii, se socotete c cel declarat mort
a ncetat din via n ultima or a zilei stabilite ca fiind aceea a morii.
(2) n lipsa unor indicii ndestultoare, se va stabili c cel declarat mort a ncetat din via n ultima
or a celei din urm zile a termenului prevzut de art. 49 sau 50, dup caz.
(3) Instana judectoreasc poate rectifica data morii stabilit potrivit dispoziiilor alin. (1) i (2),
dac se dovedete c nu era posibil ca persoana declarat moart s fi decedat la acea dat. n acest
caz, data morii este cea stabilit prin hotrrea de rectificare."
Din enunarea, de mai sus, a dispoziiilor legale referitoare la data morii persoanei fizice rezult c
legiuitorul a avut n vedere, ipoteza disprutului, a crui moarte nu poate fi constatat direct, fiind
necesar declararea judectoreasc a morii; este ipoteza morii declarate pe cale judectoreasc.
Este important de reinut c, data ncetrii capacitii de folosin a persoanei fizice este aceeai, si
anume data morii. Aceast dat este nscris n actul de stare civil care este actul de deces, pe baza i
n conformitate cu care se elibereaz certificatul de deces. n aceste acte de stare civil, o rubric
special este destinat tocmai datei morii: an, lun, zi.
Pentru completarea rubricii decesului in actul de stare civila, n ipoteza morii declarate judectorete,
se va folosi hotrrea judectoreasca declarativa de moarte, rmasa definitiva i irevocabila, n sensul
c data morii, din aceast hotrre, este trecut n rubrica corespunztoare din actul de stare civil.
Condiia de fond necesar pentru declararea dispariiei este ca de la data ultimilor tiri din care rezult
c persoana era n via s fi trecut cel putin doi ani. Ea rezult, cu claritate, din redactarea art. 49 alin
(1)din Codul civil: n cazul n care o persoan este disprut i exist indicii c a ncetat din via,
aceasta poate fi declarat moart prin hotrre judectoreasc, la cererea oricrei persoane interesate,
dac au trecut cel puin 2 ani de la data primirii ultimelor informaii sau indicii din care rezult c era
n via."
n nelegerea acestei condiii este necesar de subliniat c, nu orice lips de la domiciliul persoanei,
prin ea nsi, justific, automat, trecerea la declararea judectoreasc a dispariiei, ci e necesar s fie
vorba de o lips calificat de la domiciliu sub dublu aspect: pe de o parte, ea trebuie s aib o durat
minim de doi ani i, pe de alt parte, aceast lips s determine incertitudine asupra existenei n via
a persoanei.
Data ultimilor tiri din care rezult c persoana era n via. Art. 49 alin. (2) prevede c termenul de
doi ani se calculeaz de la data ultimilor tiri din care rezult c era n via.
Ca o concluzie, termenul de doi ani se calculeaz, dup caz, de la: 1) data stabilit prin probe ca fiind
ziua ultimilor tiri din care rezult c persoana era n via; 2) ultima zi a lunii ori 3) ultima zi a anului
calendaristic n care se plaseaz tirile din care rezult c persoana era n via.
Data morii (an, luna, zi) este un element pe care hotrrea declarativ de moarte trebuie s-l cuprind,
adic este obligatoriu.

De reinut c data morii, aa cum trebuie stabilit n hotrrea declarativ de moarte, nu trebuie
confundat cu nici una din datele urmtoare: 1) data ultimilor tiri; 2) data mprejurrii care se
ndreptete a se presupune decesul; 3) data pronunrii hotrrii declarative a morii;
Rectificarea datei morii este reglementat de art.52 alin. final astfel: Instana judectoreasc poate
rectifica data morii stabilit potrivit dispoziiilor alin. (1)i (2), dac se dovedete c nu era posibil ca
persoana declarat moart s fi decedat la acea dat. n acest caz, data morii este cea stabilit prin
hotrrea de rectificare."
innd seama c suntem pe terenul morii prezumate, e greu de spus c o dat sau alta a morii este
adevrat. n realitate, rectificarea datei morii va interveni atunci cnd se dovedete c acea dat este
inexact, existnd mai multe motive pentru a crede c este mai apropiat de adevr o alt dat.
Dup rectificarea datei morii, toate efectele care se leag de hotrrea declarativ de moarte se vor
raporta la noua dat a morii.
Efectele hotrrii judecatoresti de declarare a mortii sunt urmtoarele:
-persoana fizic va fi considerat moart de la data rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii
judectoreti;
-data morii - cu efect retroactiv - va fi data stabilit de instan, n conformitate cu regulile mai sus
enunate. Efectele acestei hotrri judectoreti sunt n principiu similare cu cele ale morii fizic
constatate, insa exist o serie de particulariti:
1)dei succesiunea se deschide teoretic la data morii stabilite de instan, termenul de opiune
succesoral curge i implicit dreptul de opiune succesoral se poate exercita de la data rmnerii
definitive i irevocabile a sentinei.
2)copiii nscui de soia disprutului n perioada dispariiei (cnd soul mamei era prezumat a fi i n
via i tat al copilului rezultat din cstorie) poate pierde statutul de copil din cstorie dac data
morii (i implicit data ncetrii) cstoriei se situeaz n afara timpului legal al concepiei copilului.
Sub aspect procedural, dup rmnerea definitiv i irevocabil, hotrrea judectoreasc se comunic
serviciului de stare civil pentru a fi nscris n registrul de stare civil. Intocmirea actului de deces se
face la cererea persoanei interesate sau din oficiu.
Certificatul de deces se va elibera conform art. 42 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civila. Din textele legale menionate rezult c eliberarea certificatului de deces nu este facultativ ci
obligatorie, prin urmare funcionarul public nu are abilitarea legal s sugereze prii interesate s
prezinte notarului doar hotrrea judectoreasc declarativ de moarte cu motivarea c ar fi suficient
deoarece dovada morii (chiar dac moartea este un fapt juridic) se face cu acte de stare civil cu a
cror ntocmire este nsrcinat ofierul strii civile competent.

3.Anularea hotararii de declarare a mortii


Hotrrea declarativ de moarte produce aceleai efecte juridice, in principiu, ca i moartea fizic
constatat: ncetarea capacitaii de folosin a persoanei fizice.
Cu referire la acest efect, art. 52 alin. 1 din Codul civil prevede c: Cel declarat mort este socotit c a
ncetat din via la data pe care hotrrea rmas definitiv a stabilit-o ca fiind aceea a morii."

Este de observat c dei constitutiv, hotrrea declarativ de moarte produce efect retroactiv (ex
tunc), iar nu numai pentru viitor (ex nunc), n sensul c persoana disprut este socotit c a murit pe
data stabilit n hotrre ca fiind a morii, care, prin ipotez, este anterioar datei pronunrii hotrrii
i rmnerii ei definitive i irevocabile, iar nu de la data rmnerii definitive a hotrrii de moarte.
Hotrrea declarativ de moarte produce efectul su de a constata de la ce dat a ncetat capacitatea de
folosin a persoanei fizice, nu numai in dreptul civil, ci i n alte ramuri de drept.
n dreptul civil, ns, de data morii sunt legate efecte importante precum deschiderea succesiunii,
stingerea drepturilor viagere. De reinut c dei succesiunea se deschide pe data morii, astfel cum a
fost stabilit n hotrrea judectoreasc, prescripia dreptului de opiune succesoral (de ase luni)
ncepe s curg doar de la data rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii.
Reglementnd anularea hotararii judecatoresti de declarare a mortii, art. 54 din Codul civil dispune:
(1) Dac cel declarat mort este n via, se poate cere, oricnd, anularea hotrrii prin care s-a declarat
moartea.
(2)Cel care a fost declarat mort poate cere, dup anularea hotrrii declarative de moarte, napoierea
bunurilor sale n natur, iar dac aceasta nu este cu putin, restituirea lor prin echivalent. Cu toate
acestea, dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat s le napoieze dect dac, sub rezerva
dispoziiilor n materie de carte funciar, se va face dovada c la data dobndirii tia ori trebuia s tie
c persoana declarat moart este n via."
Cauza anularii hotrrii declarative de moarte este, aa cum rezult din art. 54 alin. 1, una singur:
persoana declarat moart este n via.
n doctrin s-a precizat, ntemeiat, c tot anularea hotrrii declarative de moarte va interveni i n
ipoteza n care, dup data hotrrii declarative de moarte, se constat c exist o nregistrare a morii
persoanei, pe baza morii fizic constatate. Soluia se impune pentru identitate de raiune.
Procedura anulrii presupune intentarea unei aciuni n anulare, care poate fi formulat de orice
persoan interesat i, cum e firesc, n primul rnd de cel declarat mort; prezena sa n via este mai
puternic dect prezumia stabilit prin hotrrea declarativ de moarte.
Efectul esenial, nepatrimonial, este acela c ncetarea capacitaii de folosin este nlturat.
Aspectul patrimonial, cel mai important, este cel prevzut de alin. 2 al art. 54: Cel care a fost declarat
mort poate cere, dup anularea hotrrii declarative de moarte, napoierea bunurilor sale n natur, iar
dac aceasta nu este cu putin, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobnditorul cu titlu
oneros nu este obligat s le napoieze dect dac, sub rezerva dispoziiilor n materie de carte funciar,
se va face dovada c la data dobndirii tia ori trebuia s tie c persoana declarat moart este n
via."
Pentru materia succesiunilor, in cazul anulrii hotrrii judectoreti declarative de moarte dac
persoana declarat moart este n via, firesc ar fi ca aceast hotrre s fie comunicat din oficiu att
camerei notarilor publici de la ultimul domiciliu al fostului defunct ct i registrului naional de
eviden a opiunilor succesorale pentru a se face meniuni corespunztoare la nregistrrile efectuate,
n caz contrar notarii putnd fi pui n situaia de a dezbate procedura succesoral a unei persoane
aflate n via, dac succesibilii acesteia sunt de rea-credin.

Dac anularea hotrrii judectoreti declarative de moarte ar interveni posterior dezbaterii procedurii
succesorle notariale, singura soluie care ar restabili patrimonial raporturile dintre pri este aceea a
anulrii de ctre instana judectoreasc a certificatului de motenitor. Aceeai soluie, a anulrii
hotrrii judectoreti declarative de moarte, se impune i n cazul n care s-ar constata ulterior c
exist o nregistrare a morii fizic constatate. i n acest caz, anularea certificatului de motenitor s-ar
putea cere dac data decesului fizic ar fi avut consecine asupra capacitii succesibililor, a vocaiei
acestora de a moteni, asupra componenei masei succesorale.

13. Lipsa capacitii de exerciiu


n conformitate cu art. 43 alin. (1) din actualul Cod civil, nu au capacitate de exerciiu: minorul care
nu a mplinit vrsta de 14 ani i interzisul judectoresc.
n concretizarea prevederilor art. 43 alin. (1) i alin. (2) din noul Cod civil, articolul 143 din Codul
civil n vigoare, menioneaz faptul c tutorele are ndatorirea de a reprezenta pe minor n actele
juridice, dar numai pn cnd acesta mplinete vrsta de 14 ani". De asemenea, art. 502 alin. (1) din
acelai act normativ, stabilete c drepturile i ndatoririle prinilor cu privire la bunurile copilului
sunt aceleai cu cele ale tutorelui, dispoziiile care reglementeaz tutela fiind aplicabile n mod
corespunztor".
n acelai sens sunt i dispoziiile art. 483 din Codul civil, mai sus menionat, astfel potrivit alin. (1)
autoritatea printeasc este ansamblul de drepturi i ndatoriri care privesc att persoana, ct i
bunurile copilului i aparin n mod egal ambilor prini". Aceasta este exercitat de ctre prini numai
n interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, i l asociaz pe copil la toate
deciziile care l privesc, innd cont de vrsta i de gradul su de maturitate [potrivit art. 482 alin. (2).].
n acelai sens sunt i dispoziiile ultimului alineat al articolului menionat anterior potrivit cruia
ambii prini rspund pentru creterea copiilor lor minori".
n ceea ce privete durata autoritii printeti, art. 484 din actualul Codul civil, stabilete c,
autoritatea printeasc se exercit pn la data cnd copilul dobndete capacitatea deplin de
exerciiu.
O precizare important: considerm c, aa cum statueaz i, art. 485 din noul Cod civil, copilul
datoreaz respect prinilor si indiferent de vrsta sa.
O alt remarc este aceea c regulile privitoare la tutela minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani
se aplic i n cazul tutelei celui pus sub interdicie judectoreasc, n msura n care legea nu dispune
altfel" - art. 171 din noul Cod civil. Aadar, interzisul judectoresc este reprezentat de tutore.
n fine artm c, lipsa capacitii de exerciiu nceteaz:
pentru minor, prin mplinirea vrstei de paisprezece ani, cnd dobndete capacitate de
exerciiu restrns sau prin decesul minorului;
n cazul interzisului judectoresc, prin ridicarea interdiciei sau prin moartea acestuia. Trebuie
precizat faptul c, incapacitatea acestor persoane fizice poate nceta, att la moartea constatat fizic,
ct i la declararea judectoreasc a morii, cnd nceteaz nsi calitatea de subiect de drept civil.

14.Capacitatea de exercitiu restransa a persoanei fizice


Capacitatea de exerciiu restrns este recunoscut minorului ntre 14 i 18 ani, considerat de legiuitor
a avea discernmntul n curs de formare.
Capacitatea restrns de exerciiu este aptitudinea minorului cu vrsta cuprins ntre 14 i 18 ani de a
dobndi i exercita drepturi subiective civile i de a-i asuma i executa obligaii civile, prin
ncheierea, personal, a anumitor acte juridice civile.
Textul, de principiu, care reglementeaz capacitatea de exerciiu restrns, este cel al art. 41 din noul
nostru Cod civil, conform cruia minorul care a mplinit vrsta de paisprezece ani are capacitate de
exerciiu restrns, - alin. (1) [alineatul (1) corespunde prevederilor art. 9 alin. (1) din Decretul nr.
31/1954]. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciiu restrns se ncheie de ctre acesta,
cu ncuviinarea prinilor sau, dup caz, a tutorelui, iar n cazurile prevzute de lege, i cu autorizarea
instanei de tutel. ncuviinarea sau autorizarea poate fi dat, cel mai trziu, n momentul ncheierii
actului, - alin. (2).

Articolul 41 din Codul civil actual, n ultimul alineat [n acest alineat se stabilete c: minorul cu
capacitate de exerciiu restrns poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu l
prejudiciaz, precum i acte de dispoziie de mic valoare, cu caracter curent i care se execut la data
ncheierii lor"] prevede expres i actele care pot fi fcute de ctre minor singur. Astfel, n ceea ce
privete actele de conservare i actele de administrare condiia este s nu l prejudicieze, iar referitor la
actele de dispoziie acestea trebuie s fie de mic valoare, s aib caracter curent i s se execute la
data ncheierii lor, condiii care sunt cumulative.
Continutul capacitatii de exercitiu restrans
Capacitatea de exerciiu restrns este o capacitate de tranziie, adic de trecere de la lipsa capacitii
de exerciiu la deplina capacitate de exerciiu.
n coninutul capacitii de exerciiu restrnse intr dou categorii de acte juridice civile, i anume:
-acte juridice pe care minorul cu vrsta cuprins ntre 14 i 18 ani le ncheie valabil personal i sigur,
fr vreo ncuviinare prealabil;
-acte juridice civile pe care acest minor le ncheie personal, dar cu ncuviinarea prealabil a
ocrotitorului legal.
Sfarsitul capacitatii de exercitiu restrans
Capacitatea de exerciiu restrns nceteaz cnd survine una din urmtoarele situaii:
-cnd minorul mplinete vrsta de 18 ani i dobndete capacitate de exerciiu deplin;
-cnd persoana fizic cu capacitate de exerciiu restrns este pus sub interdicie. Un
minor ntre
14 i 18ani pus sub interdicie judectoreasc i pierde capacitatea de exerciiu restrns, devenind
incapabil;
-prin moartea minorului, cnd nceteaz calitatea de subiect de drept;

-un caz special de ncetare a capacitii de exerciiu restrns este i situaia minorului cstorit, care
potrivit art. 39 alin. (1) din noul Cod civil, minorul dobndete, prin cstorie, capacitate deplin de
exerciiu, dar i;
-situaia n care minorului ntre 16 i 18 ani i este recunoscut, pentru motive temeinice i cu
ndeplinirea anumitor condiii, de ctre instana de tutel capacitatea de exerciiu deplin.

15. Capacitatea deplina de exercitiu a persoanelor fizice


Reglementarea legala
Reguli juridice referitoare la capacitatea de exerciiu deplin a persoanei fizice sunt cuprinse n mai
multe dispoziii ale noului Cod civil, dintre care evocm art. 37; art. 38 alin. (1) i alin. (2); art. 39, art.
40 i art. 272 alin. (1). n acest sens, a se vedea i situaia minorului cstorit, art. 39 din acelai act
normativ.
Definitia capacitatii de exercitiu depline
n legislaia civil romn, capacitatea de exerciiu deplin constituie regula, principiul, iar lipsa
capacitii de exerciiu i capacitatea de exerciiu restrns constituie excepia de la regul.
Definiia legal a capacitii de exerciiu este dat de dispoziiile art. 37 din Codul civil actual, care
prevd c, aceasta este aptitudinea persoanei de a ncheia singur acte juridice civile. n ceea ce ne
privete, definim capacitatea deplin de exerciiu ca fiind, aptitudinea persoanei fizice de a-i exercita
drepturile subiective civile i de a-i asuma i executa obligaiile prin ncheierea personal i singur a
tuturor actelor juridice civile ngduite de lege.
Dobandirea capacitatii de exercitiu depline
nceputul capacitii de exerciiu, este dat de dispoziiile art. 38 alin. (1) din actualul Cod civil, n
temeiul creia, capacitatea de exerciiu deplin ncepe la data cnd persoana devine major. Conform
alin. (2) din acelai articol, persoana devine major la mplinirea vrstei de 18 ani.
Articolul 272 din noul Cod civil, stabilete c, cstoria se poate ncheia dac viitorii soi au mplinit
vrsta de 18 ani. Iar art. 39 din acelai act normativ, arat i o excepie, n care se statueaz c, minorul
dobndete, prin cstorie, capacitate deplin de exerciiu.
O reglementare nou, preluat din legislaia francez, este capacitatea de exerciiu anticipat. n acest
sens, art. 40 din actualul Cod civil, precizeaz c pentru motive temeinice, instana de tutel poate
recunoate minorului care a mplinit vrsta de 16 ani capacitatea deplin de exerciiu. n acest scop,
vor fi ascultai i prinii sau tutorele minorului, lundu-se, cnd este cazul, i avizul consiliului de
familie". Observm aadar faptul c, pentru a putea fi invocat capacitatea de exerciiu anticipat este
necesar ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor condiii: existena unor motive temeinice; o vrst a
minorului de minim 16 ani; ascultarea prinilor sau a tutorelui; iar, dac este cazul, avizul consiliului
de familie [potrivit art. 124 alin. (19) din noul Cod civil Consiliul de familie se poate constitui pentru
a supraveghea modul n care tutorele i exercit drepturile i i ndeplinete ndatoririle cu privire la
persoana i bunurile minorului". Consiliul de familie este compus dintr-un numr de trei membri,
instana de tutel numind i doi supleani. Instana de tutel va numi membri ai consiliului de familie
cu prioritate, din rndul rudelor sau afinilor minorului. n lips de rude sau afini, pot fi numite ca
membri ai consiliului de familie i alte persoane care au avut relaii personale cu familia minorului sau

care au manifestat interes pentru situaia minorului. Nu pot face parte din consiliul de familie tutorele
sau soul i soia mpreun., conform, art. 125 alin. (1-4) din noul Cod civil].
Capacitatea de exerciiu deplin se mai dobndete prin ridicarea interdiciei judectoreti, dac
persoana n cauz este major.
Continutul capacitatii depline de exercitiu
Acest coninut al capacitii civile de exerciiu depline rezult din aptitudinea general i abstract a
celui n cauz de a ncheia, personal i singur, toate actele juridice prin care dobndete sau exercit
drepturi subiective civile ori i asum sau execut obligaii civile, cu excepia actelor juridice care
sunt oprite de lege.
Incetarea capacitatii de exercitiu depline
Potrivit dispoziiilor legale n vigoare, capacitatea de exerciiu deplin poate nceta definitiv sau
temporar, astfel:
- o dat cu ncetarea capacitii civile de folosin, adic prin moartea persoanei fizice;
-prin punerea sub interdicie judectoreasc a persoanei fizice;
-prin anularea cstoriei, nainte ca soul s fi mplinit vrsta de 18 ani, dac acesta a fost de reacredin la ncheierea cstoriei.
Potrivit art. 304 alin. (1) din noul Cod civil, soul care a fost de bun-credin la ncheierea cstoriei,
declarat nul sau anulat, pstreaz, pn la data cnd hotrrea instanei judectoreti rmne
definitiv, situaia unui so dintr-o cstorie valabil.
Rezult, deci, c fa de soul de bun-credin, efectele nulitii sau anulrii cstoriei se produc
numai pentru viitor, ca i n cazul ncetrii cstoriei prin moarte sau desfacerii prin divor, astfel c
nulitatea sau anularea cstoriei nu are nici o influen asupra capacitii de exerciiu deplin,
dobndit prin cstorie, dac soul a fost de bun-credin [prin raportare la alin. (2) al art. 39 din
noul Cod civil].
Pe lng acestea noul Cod civil prevede i un caz de acoperire a nulitii ori anulrii cstoriei. Astfel,
potrivit art. 294 [art. 294 din noul Cod civil reglementeaz lipsa vrstei matrimoniale. Alin. (1)
precizeaz c Cstoria ncheiat de minorul care nu a mplinit vrsta de 16 ani este lovit de nulitate
absolut"] dar i 303 alin. (3) din noul Cod civil, nulitatea cstoriei se acoper dac, ntre timp ori
pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreti, ambii soi au mplinit vrsta de 18 ani sau dac
soia a nscut ori a rmas nsrcinat.

Sanctiunea nerespectarii regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu deplina a


persoanei fizice
Noul nostru Cod civil stabilete n articolul 44 alin. (1) c actele fcute de persoana lipsit de
capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns, altele dect cele prevzute la art. 41
alin. (3) i la art. 43 alin. (3), precum i actele fcute de tutore fr autorizarea instanei de tutel,
atunci cnd aceast autorizare este cerut de lege, sunt anulabile, chiar fr dovedirea unui prejudiciu".

Conform teoriei nulitii, nulitatea relativ nu poate fi invocat dect de anumite persoane, numai ntrun anumit termen i ea poate fi acoperit prin confirmarea actului. sfera persoanelor care pot s cear
anularea actului sunt [7, p. 151]:
-incapabilul personal i singur, atunci cnd incapacitatea sa a ncetat sau n timpul incapacitii sale de
ctre persoanele nsrcinate a-l reprezenta;
-n aprare, cel lipsit de capacitate de exerciiu sau cel cu capacitatea de exerciiu restrns poate
invoca singur, n aprare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultat din minoritate sau din
punereasub interdicie judectoreasc [art. 22 alin. (2) din noul Cod civil];
-reprezentantul legal, minorul care a mplinit vrsta de 14 ani [art. 46 alin. (2) din noul Cod

civil];

-ocrotitorul legal (adic printele sau tutorele)-atunci cnd minorul cu capacitate restrns se opune la
anularea actului-cu singura condiie ca introducerea aciunii s fie n interesul minorului;
-procurorul [ art. 45 alin. (1) C. proc. civ. si art. 46 alin. (3) din noul Cod civil]
n acest text, se stipuleaz o excepie de la prevederile art. 42 Cod proc. civ. [potrivit art. 42din Cod
proc. civ. persoanele care nu au capacitatea drepturilor lor nu pot sta n judecat dect dac sunt
reprezentate....".], n care, legiuitorul a prevzut posibilitatea pentru cel lipsit de capacitate de exerciiu
sau cu capacitate de exerciiu restrns s poat invoca singur, pe cale de excepie (n aprare)
anulabilitatea actului, n cazurile menionate anterior.

16. Capacitatea de folosin a persoanei juridice


Definiie

Capacitatea de folosin a persoanei juridice : aptitudinea general i abstract a persoanei juridice


de a avea drepturi i obligaii care se circumscriu scopului avut n vedere la infiinarea ei. Este
inalienabil.
Inalienabilitatea capacitii de folosin exprim ideea c aceasta nu poate fi nstrinat nici total, nici
parial.
Caracteristici
a)

legalitate nsuirea acesteia de a fi instruita numai de lege;

b)
inalienabilitate - capacitatea de folosin a persoanei juridice nu poate fi nstrainata sau cedata,
nu se poate renuna la ea, nici n totalitate nici n parte;
c)
intangibilitate nsuirea acesteia de a nu i se putea aduce ngradiri decat n cazurile i
condiiile stabilite de lege;
d)
generalitate - nsusirea de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea
drepturi si obligaii civile;

e)
specialitate nsuirea acesteia de a cuprinde doar posibilitatea subiectului colectiv de drept
civil de a avea acele drepturi si obligaii civile care se circumscriu principiilor specialit ii capacit ii
de folosin a persoanei juridice.

nceputul capacitii de folosin

Persoanele juridice nregistrate dobndesc capacitatea de folosin de la data nregistrrii


(nmatriculrii), indiferent de modul lor de nfiinare.
-art. 32 din Decretul nr.31/1951: Persoanele juridice sunt supuse nregistrrii sau nscrierii, dac
legile care le sunt aplicabile reglementeaz aceast nregistrare sau nscriere.
-art. 33 din Decretul nr. 31/1951: Persoanele juridice care sunt supuse nregistrarii au capacitatea de a
avea drepturi si obligaii de la data nregistrrii lor.
Persoanele juridice nesupuse nregistrrii dobndesc capacitatea de folosin n func ie de nfiin area
care li se aplic de la:
1) data actului de dispoziie care le nfiineaz;
2) data recunoaterii actului de nfiinare;
3) data autorizrii nfiinrii;
4) data ndeplinirii altei cerine pe care legea o prevede, dupa caz.
nceputul capacitii de folosin pe categorii de persoane juridice:
a) de la data nregistrrii la organul de stat competent, pentru:
-asociaiile de locatari;
-reprezentanele societilor comerciale i organizat iilor economice strine care func ioneaz n
Romnia;
- organizaiile cooperaiei meteugreti;
- organizaiile cooperaiei de consum i de credit.
b) de la data nscrierii n registrul special destinat, inut de instanta judectoreasca, pentru:
- asociaiile i fundaiile fr scop patrimonial;
- societile agricole.
c) de la data nmatriculrii n registrul comer ului, pentru:
- regii autonome;
- societi comerciale.

d) de la data actului de dispoziie care le nfiineaz, ncepe capacitatea de folosin a persoanelor


juridice de stat: organele de stat ale puterii, instituii de stat si unit i administrativ-teritoriale.
e) de la data rmnerii definitive a hotrrii judecatore ti de admitere a nregistrrii, ncepe
capacitatea de folosin a persoanelor juridice care sunt partide politice si organiza ii ob te ti.
f) de la data recunoaterii, de catre Guvern, a nfiin rii ncepe capacitatea de folosin a
persoanelor juridice care sunt camere de comer si industrie.

Capacitatea de folosin restrns

Art. 33 din Decretul nr. 31/1954, n alin.final, prevede excepie de la regulile de mai sus, preciznd:
,,Cu toate acestea, chiar nainte de data nregistrrii sau de data actului de recunoatere, ori de data
ndeplinirii celorlalte cerine ce ar fi prevzute, persoana juridic are capacitatea chiar de la data
actului de nfiinare ct privete drepturile constituite n favoarea ei, ndeplinirea obligaiilor i a
oricror msuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai ntruct acestea sunt cerute ca persoana
juridic s ia fiin n mod valabil."
Aceast capacitate de folosin restrns (anticipat) rezult din nsi scopurile n vederea crora
aceasta se nfiineaz spre a ngdui persoanei juridice s dobndeasc drepturile i s-i asume
obligaiile cerute pentru a lua fiin n mod valabil.

Coninutul capacitii de folosin

Capacitatea de folosin cuprinde toate drepturile i obligaiile civile care corespund scopului stabilit
de lege, act de nfiinare sau satut. Coninutul capacitii de folosin poate fi disociat n dou laturi:
- latura activ, cuprinznd aptitudinea de a avea drepturi subiective, adic drepturi civile patrimoniale
i personal nepatrimoniale, izvorte din contracte sau din fapte juridice extracontractuale;
- latura pasiv, cuprinznd aptitudinea de a avea obligaii civile patrimoniale i
nepatrimoniale.
n mod concret, coninutul capacitii de folosin se sabilete prin actul de nfiinare (lege, act
constitutiv, contract, statut) i este subordonat scopului persoanei juridice nscris n actul de nfiinare.
Scopul persoanei determin coninutul capacitii de folosin, scop stabilit prin lege, act de nfiinare,
statut pentru categorii de persoane juridice sau pentru fiecare persoan juridic.

Principiul specialitii capacitii de folosin

Art.34 din Decret 31/1954 Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund
scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut."
Dimensiunile capacitii de folosin a persoanei juridice sunt determinate de scopul pentru care
aceasta a fost nfiinat. Deoarece scopul difer de la o persoan juridic la alta, rezult c nici
capacitatea de folosin nu este aceeai pentru toate persoanele juridice, aceasta diferind dup
specialitatea fiecreia. ntinderea capacitii de folosin a persoanei juridice este limitat, n temeiul
specialitii acestei capaciti. Astfel aceasta cuprinde n sfera sa aptitudinea general de a avea toate
drepturile i de a-i asuma obligaii, care servesc la realizarea scopului pentru care a fost creat.
Din principiul specialitii capacitii de folosin a persoanei juridice decurge o alt caracteristic a
acesteia, anume diversitatea, prin contrast cu unicitatea i egalitarismul, existente sub acest aspect ntre
persoanele fizice.
Pentru societile comerciale, principiul specialitii capacitii de folosin nseamn, de pe o parte,
c potrivit dispoziiilor art.1 alin.1 al Legii nr. 31/1990 privind societile comerciale, capacitatea de
folosin se limiteaz la actele de comer i c prin legi speciale, capacitatea unor forme de societi
comerciale este restrns i mai mult, comparativ cu alte forme, iar pe de alt parte, c fiecare
societatea comercial poate efectua numai acte juridice care servesc realizrii obiectului de activitate
propriu, prevzut de actul constitutiv.
n condiiile economico-socile actuale, principiul specialitii capacitii de folosin a persoanei
juridice este exprimat i concretizat n actul de nfiinare ori n statutul persoanei juridice prin
stabilirea scopului i a obiectului de activitate. Pe lng obiectul de activitate principal se nscriu n
actele de
nfiinare i diferite activiti complementare, secundare, dup cum unele societi comerciale se
nscriu n actele de nfiinare dou sau mai multe obiecte de activitate complet distincte.

ncetarea capacitii de folosin


Capacitatea de folosin a persoanei juridice ia sfrit prin ncetarea fiinei acesteia, care, n
conformitate cu art. 40 din Decretul nr. 31/1954, se poate realiza prin trei modaliti juridice:
comasare, divizare sau dizolvare
Sanciuni

Nerespectarea normelor legale privitoare la capacitatea de folosin a persoanei juridice poate avea loc
n dou forme, astfel:
- ncheierea actului juridic n lipsa capacitii de folosin. ncheierea unui act juridic civil de ctre un
element component al structurii organizatorice a persoanei juridice sau de ctre o unitate care se
gsete n faza dobndirii personalitii sau a lichidrii, va atrage nulitatea absolut a actului juridic
civil;
- ncheierea actului juridic civil cu nclcarea principiului specialitii capacitii de folosin a
persoanei juridice se sancioneaz, de asemenea cu nulitatea absolut.

17.Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice


Definiie

Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice reprezint aptitudinea persoanei juridice de a- i exercita


drepturile civile i a-i ndeplini obligaiile civile prin ncheierea de acte juridice de ctre organele sale
de conducere.
Art.35 din Decretul 31/1954: Persoana juridic i exercit drepturile i i ndepline te obliga iile
prin organele sale. Actele juridice fcute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice
nsi.

Caracteristici

Personale juridice, prin nsi natura lor, nu pot ncheia acte juridice, n mod direct, ci acioneaz
prin intermediul unor organe" de conducere, care pot fi unipersonale (alctuite dintr-o singur
persoan fizic), sau colegiale (alctuite dintr-un numr de persoane fizice, cum este prezidiul
Academiei).
Voina persoanei fizice, care este organ de conducere, se manifest n vederea realizrii scopului
persoanei juridice respective i deci este considerat a fi voina acestei persoane juridice; actele pe
care le ncheie organul de conducere sunt actele persoanei juridice nsei.
Organul de conducere nu este un reprezentant al persoanei juridice respective, ci o parte integrant
a acesteia. De aceea actele ncheiate de organul de conducere oblig nsi persoana juridic, aa cum
faptul ilicit svrit de organul de conducere oblig, de asemenea, persoana juridic, dac au fost
svrite ( prilejul exercitrii funciei lor. Bineneles, faptele ilicite atrag i rspunderea personal a
celui care le-a svrit, care va rspunde, att fa de cel prejudiciat, ct i fa de persoana juridic.
(De cele mai multe ori, ns, cel prejudiciat acioneaz persoana juridic, deoarece valorile
patrimoniale nsemnate ele acesteia i ofer o mai mare ans dect persoana fizic, de a obine
acoperirea integral a prejudiciului ncercat).

nceputul capacitii de exerciiu

n ceea ce privete nceputul capacitii de exerci iu a persoanei juridice s-au formulat doua opinii:
-una potrivit creia capacitatea de exerciiu se dobnde te odat cu capacitatea de folosin ;
-alta potrivit creia capacitatea de exerci iu se dobnde te numai odat cu desemnarea organelor de
conducere a persoanei juridice (moment de regul ulterior dobndirii capacit ii de folosin ).

Pentru c nsi legea nu distinge, persoana juridic are capacitate chiar de la data actului de
nfiinare (D 31/94), prin interpretare gramatical se ajunge la concluzia c nceputul capacit ii de
exerciiu este marcat de nfiinarea ei; dar interpretarea logic oblig adugarea c realizarea ei
efectiv n practic este condiionat de desemnarea persoanelor investite cu atribu ii de organe de
conducere.

ncetarea capacitii de exerciiu

ncetarea capacitii de exerciiu a persoanei juridice este marcat de ncetarea capacit ii de


folosin, adic de ncetarea fiinei persoanei juridice ns i.
Acest moment ns nu trebuie confundat cu:
-ncetarea unei persoanei fizice de a fi organ de conducere a persoanei juridice (vacant postului
respectiv), capacitatea de exerciiu a persoanei juridice va continua i pe durata etapei tranzitorii pn
la numirea altei persoanefizice n funcia respectiv;
-nici cu momentul declanrii procedurii de lichidare a persoanei juridice; capacitatea de exerci iu a
persoanei juridice subzist pn la ultimul act de lichidare (astfel chiar realizarea activului vnzarea
bunurilor din patrimoniul persoanei juridice i acoperirea pasivului plata datoriilor existente nu ar fi
posibile dac ar nceta capacitatea de folosin la declan area procedurii de lichidare).
Sanciuni
Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerci iu a persoanei juridice atrage sanc iunea
nulitii actului juridic civil; aceast nulitate este virtual, relativ.