Preot Dimitrie Bejan

BUCURIILE SUFERINTEI
Vol.1
n loc de prefat
De vorb cu un grup de printi
Raporturile Bisericii Ortodoxe cu lumea Catolic si Greco-Catolic
De vorb cu un grup de monahi
De vorb cu ctiva preoti misionari
O sear de veghe cu Printele Dumitru
De vorb cu un grup de preoti
De vorb cu un grup de studenti
Alte sfaturi pastorale
De vorb cu ctiva intelectuali
De vorb cu ctiva studenti teologi
De vorb cu un grup de credinciosi
La spovedanie
Cuvnt al Printelui Dumitru ctre printii din Mnstirea Sihstria
Rspunsul Printelui Cleopa ctre Printele Dumitru
Crucea de la Oranki
Vol. 2
IN LOC DE PREFATA
DE VORBA CU UN GRUP DE PARINTI
DE VORBA CU UN GRUP DE TINERI
DE VORBA CU CATIVA CALUGARI
DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI
DE VORBA CU UN GRUP DE STUDENTI
DE VORBA CU CATIVA INTELECTUALI
O SEARA CU PARINTELE DUMITRU
MARTURISIRI DE TAINA
SFATURI DUHOVNICESTI
ULTIMA CONVORBIRE CU PARINTELE DUMITRU BEJAN
N LOC DE PREFATA
Aceasta carte de familie, intitulata, pe drept cuvnt, Bucuriile Suferintei, este izvorta
din inima curata si smerita, dar greu ncercata, a preotului si unchiului nostru,
Dimitrie Bejan, din Hrlau, ca o binecuvntare a lui Dumnezeu pentru toti cei ce
iubesc pe Hristos si vor sa se mntuiasca prin suferinta.
n calitatea sa de preot militar pe frontul de Rasarit, la vrsta de numai de 32 de ani, a
suferit peste sapte ani ca prizonier n lagarele din Rusia si Siberia, pna n toamna
anului 1948. Apoi, fiind scapat prin minune de condamnare la moarte, pentru ca
sustinea ca Basarabia este pamnt romnesc, a fost trimis n tara si condamnat la
nchisoare pe viata n puscariile de trista amintire din Romnia.
Eliberat de la Aiud n 1964, primeste cu multa greutate o mica parohie n satul

Ghindaoani - Neamt, unde slujeste ca preot peste cinci ani, cu multa vocatie si suflet.
Afluenta tot mai mare de credinciosi, care l cautau de peste tot, invidia si ura
diabolica ateista, au facut sa fie judecat pe plan local, pensionat si trimis cu domiciliul
obligatoriu la casa parinteasca din Hrlau, n octombrie, 1970.
Aici a trait n continuare frica si umilinta de la Aiud, timp de nca 20 de ani, fiindu-i
interzis sa slujeasca ca preot la Altar si sa se bucure de libertatea data de Dumnezeu
fiecarui om.
Parasit de colegi, ocolit de preoti, cenzurat si urmarit de autoritati, Parintele Dimitrie
nu s-a deznadajduit, nici nu s-a ntristat, ci a primit toate cu bucurie, ca din mna
Domnului, asemenea lui Iov.
Singurii sai prieteni adevarati n acesti ani erau credinciosii din satele din jur si unii
preoti si calugari, care l vizitau n mare discretie si-i cereau staturi.
n ultimii ani, parintele, desi are mai multa libertate, este tot mai bolnav. Dupa
aproape 50 de ani de suferinta, la cei peste 84 de ani, sta mai mult la pat n camera sa,
ca ntr-o chilie calugareasca. Ziua da sfaturi la credinciosi si mngie pe cei care vin,
iar noaptea se roaga singur la lumina candelei si se bucura n Hristos.
Cu binecuvntarea Sfintiei Sale, am adunat n aceasta carte un numar de cuvinte de
suflet, nregistrate ocazional pe banda magnetica, pe care le dam la tipar, spre folos
celor ce le vor citi.
Daca Parintele Dimitrie va mai trai si se vor nregistra si alte cuvinte ziditoare de
suflet, vom scoate si al doilea volum.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i dea Parintelui Dimitrie rabdare, sanatate si bucurie n
Hristos, pna la capatul vietii.
Hrlau - 1994
n numele familiei,
Cornelia Anichitei
DE VORB CU UN GRUP DE PRINTI
Iubite Printe Dumitru, n numele lui Iisus Hristos si spre lauda lui Dumnezeu, un
grup de printi din mprejurimi, v rugm s ne dati cteva cuvinte de folos si sfaturi
duhovnicesti, s ne fie tuturor un ndemn pe calea mntuirii.
- Spuneti-ne ce ati nvtat mai mult n viat din marea scoal a suferintei, din care ati
gustat att de mult?
- Problema este, c, dac esti n suferint, s accepti suferinta ca mntuitoare, fiind
rnduit de Hristos. n felul acesta suferinta este usor de acceptat si chiar simpl si-ti
aduce bucurie.
- Cum poate crestinul s rabde mai cu folos suferinta, boala, srcia, nchisoarea,
nedreptatea de tot felul si necazurile vietii?

- Noi stim c dintre toti oamenii de pe pmnt, Mntuitorul nostru a fost cel mai drept,
tar de pcat, si totusi a acceptat suferinta cea mai grea si rstignirea. Si aceasta a adus
mntuirea ntregului neam omenesc. Apostolii si toti sfintii, urmndu-L pe
Mntuitorul, au trecut prin moarte si suferinte amare; apoi li s-a deschis usa Raiului n
mod sigur.
- Ce virtuti de baz i trebuie crestinului, s poat trece cu folos povara vietii pe
pmnt?
- nti, s fie crestin ortodox; al doilea, s stie c suferinta este indisolubil legat de
viata omului pe pmnt; al treilea, s stie c la captul suferintei, prin care trece
biruitor totdeauna cu ajutorul lui Hristos, i se deschide mntuitor, Raiul.
- Ce rol hotrtor are rugciunea n viat si mai ales n suferint, n nchisoare?
- Rugciunea reprezint legtura noastr permanent cu Dumnezeu. Plecm de la
"Doamne, ajut-ne!", pn la Psalmul 50. La toate rugciunile, mai grele sau mai
usoare, s fie apartenenta inimii n totalitate la ceea ce spune graiul.
- Cum v rugati n cei peste 20 de ani de puscrie, dac acceptati s ne spuneti aceast
mare tain a inimii?
- Rugciunea noastr n puscrie, ca si n viata de mai trziu, curgea limpede ca apa
unui izvor, n care-i spui lui Dumnezeu, direct, tot ce te doare. Simteai totdeauna c
Dumnezeu aude si te ajut s suporti greutatea.
- Ati cunoscut oameni n nchisoare care se rugau mult, cu lacrimi?
- Da. Doi trani: Tudor Popescu de lng Podu Iloaei, Iasi si Ion Moldoveanul de
lng Cluj. Le strlucea fata cnd se rugau. De ce? Se predau total rugciunii si prin
ea lui Dumnezeu.
- Ca preot militar pe frontul de Est, ce misiune ortodox mai deosebit ati fcut?
- Am botezat foarte multi rusi n urma frontului -sute de mii, ncepnd de la Prut pn
la Stalingrad. ntr-o singur zi, ntr-un sat de cazaci, aproape de Kiev, am botezat peste
300 de rusi ntr-un iaz, fr mirungere, c nu aveam atunci la mine Sfntul si marele
Mir.
- Cum spovedeati si mprtseati soldatii si rnitii pe front?
- Rnitii, totdeauna individual; soldatii, o singur dat n mas; restul individual. n
spatele frontului ofiterii si soldatii si spuneau cu mult ncredere toate pcatele, cci
se temeau de moarte, fiind la ora aceea n fata mortii. Cnd eram n spatele frontului,
slujeam Sfnta Liturghie, cci eram dotati de Episcopia Militar cu Altar portabil, o
msut cu vasele de slujb, antimis, vin, o pine soldteasc si crti. Cntreti erau
destui. Eram foarte bine dotati pentru slujbe.
Pe front, cnd era liniste, le duceam soldatilor, chiar n transee, agheasm si anafor.
Le primeau cu mare atentie si bucurie, cci erau la un pas de moarte. Era pregtirea
lor s accepte moartea. Asta, de la general n jos.
n Crimeea l-am mprtsit pe Regele Mihai si altdat pe Maresalul Antonescu. Si ei

erau n buza tunului. Eu nsumi am fost rnit la Vadul Nistrului, n dreptul Chisinului
si, avnd mprtsania n buzunar, imediat m-am mprtsit. Apoi am lesinat si m-am
trezit la spital.
- Cum puteati svrsi Sfnta Liturghie pe cmp, fiind stare de rzboi?
- Numai cnd eram n rezerv, n spatele frontului, pe ct se putea n pdure sau la un
loc ct mai ferit de aviatia inamic, cci altfel era prpd.
- Dar pe cei ucisi pe front i puteati ngropa crestineste?
- Da. n gropi comune, dac erau mai multi, punndu-le o cruce la cap. n spatele
frontului se afla o companie sanitar cu doctori si sanitari, care culegeau rnitii si
mortii. Rnitii erau dusi la spitalul de campanie ori n tar, iar mortii erau
nmormntati, fie pe cmp la rscruce de drumuri, fie n cimitirele satelor din
apropiere, cu slujbele de rigoare. Uneori chiar cu fast militar, chiar cu discursuri
pentru cei ce asistau la nmormntare.
- Cum pregteati ostasii crestineste, nainte de a merge pe front?
- n spatele frontului n fiecare Duminic se fcea slujb, Sfnta Liturghie ori Sfnta
Agheasm, cu predic si cu mprtire de anafor si agheasm si cu brosuri religioase
date nou de Episcopia Militar. Mai aproape de front fceam numai agheasm si
aceasta foarte prescurtat.
- Ce amintiri deosebite v-au rmas din marea nchisoare militar de la Mnstirea
Oranki? Ce momente unice v-au rmas n memorie?
- Nu era nchisoare militar, ci lagr international de prizonieri, n acest lagr situat n
pdurile de pe Volga, nu departe de orasul Gorki, azi Nijni Novgorod, erau adunati n
trei lagre 10-15000 de ofiteri din toate natiile Europei, ba si din Japonia. Eram
organizati n formatii militare pentru munc si ncartiruiti n cldiri si bordeie, n
Oranki a fost o mnstire de clugri, toti de vit nobil, toti intelectuali, cu
bibliotec, tipografie si viat de obste. Tipreau numai crti de mare pret n serviciul
Bisericii.
Sovieticii au desfiintat mnstirea. Pe clugrii si preotii adunati de la mai multe
mnstiri si schituri, n numr de 11000, n fruntea crora era un episcop, i-au
mpuscat mortal prin anii 1919-1920, si i-au aruncat unii peste altii ntr-o vgun din
curtea mnstirii, acoperindu-i cu pmnt.
Cnd am venit noi, romnii, la Oranki, fcnd niste spturi necesare lagrului, am dat
peste niste cadavre descrnate - ca-n Profetul Ezechiel. Un lung sant plin de moaste.
Toti erau mpuscati n cap, pentru c, la sfatul episcopului, n-au vrut s colaboreze cu
ateii, n mijlocul lor sttea pe un scaun, neputrezit, un arhiereu ce purta la piept
engolpion si icoana Maicii Domnului. Cu aprobarea conducerii lagrului i-am acoperit
din nou cu pmnt, stropindu-i cu agheasm sfintit de mine.
Apoi, cu aprobarea comandantului lagrului de la Oranki, am scos moastele ntregi ale
sfntului episcop dintre miile de clugri martiri, le-am asezat ntr-un sicriu fcut de
noi romnii si l-am ngropat lng-o fntn din incinta acelei mnstiri, un izbuc;
adic o fntn unde izbucneste apa n sus, dup cum este de curat viata aceluia ce
vine s scoat ap, unde sunt si astzi. Am vzut atunci o mare minune, c trupul
sfntului, s-a ntins cu usurint, ca si cum abia ar fi murit!

- Pot fi considerati sfinti acei clugri martirizati pentru Hristos? Dar ceilalti crestini
ucisi n diferite feluri de atei, n timpul comunismului, pot fi socotiti sfinti si martiri?
- Da! Toti, n mas! Cum sunt Sfintii martiri, preoti si clugri, de la Oranki". Cci ei
au preferat moartea, dect s cad de la credint. Si la noi, prin pduri si prin munti au
fost mpuscati preoti, iar numele lor au fost amintite prin diferite articole din ziare. Si
acestia pot fi socotiti martiri nationali si martiri crestini.
De curnd doi cercettori moscoviti, ndrumati de mine, au fcut scurte cercetri si au
constatat adevrul spus de mine. Dar autorittile actuale nu le-au permis mai mult, c
mnstirea Oranki este acum nchisoare de femei.
Un clugr de la aceast mnstire, numit Teodot, devenit morar la o moar de ap n
pdurile acelea, mi-a dat toate aceste informatii. Cercettorii moscoviti mi-au spus c
au stat si ei de vorb cu acest clugr si au confirmat spusele mele.
n lagr la nceput slujeam numai Sfnta Agheasm, cu plantoane puse la usi, c nu
era voie s ne rugm public. n rest fiecare se ruga la culcare si la sculare, cum stia de
la mama de acas, dar toti se rugau. Moartea era n bordei: pduchi, plosnite, tifos, iar
dincolo de us era un ger cumplit si munci neomenesti.
Aceeasi atmosfer a fost si n lagrele din Siberia-Karaganda, Arhanghelsk, de la
Marea Alb, Borcuta si alte lagre de pe tot cuprinsul rusesc. Dup ce s-a terminat
rzboiul, ncet, rusii de la comand au devenit concesivi. Ne-au lsat s slujim dup
voia noastr n bordeie. Mai trziu, vara, ieseam pe un platou din curtea mnstirii,
unde fceam rugciuni publice si, n srbtori, Sfnta Liturghie.
Am reusit s ne adunm pn la 23 de preoti ortodocsi romni la Oranki, slujind toti
un fel de liturghie fr epiclez, la nceput fr vase de slujb ori procovete. Ne
confectionaserm toti epitrahile din foi de cort nemtesti, cu desene de pduri sau de
copaci. Chiar la nceput am avut un epitrahil scpat din rzboi si adus n lagr de
preotul cpitan Constantin Popescu. De la Pitesti.
La serviciile religioase fcute de noi, preotii ortodocsi, asistau si celelalte nationalitti
n frunte cu preotii lor. Acestia erau ncntati de psalmodierea ortodox si de corul
brbtesc - circa 100 de coristi -sub bagheta profesorului de muzic Sima din
Bucuresti, de la biserica Sfntul Anton. *
* A se vedea pe larg n cartea mea de amintiri "Oranki", care apare la Editura Tehnic
din Bucuresti.
- Cum va rugati Duminica la Oranki, mpreun cu ceilalti romni?
- Asa cum am spus mai sus. Ne adunam toti pe acel platou la Oranki, svrseam
mpreun Sfnta Liturghie, ne mprtseam cu totii, rosteam o predic vie, de
mbrbtare, ddeam slav lui Dumnezeu pentru toate si ne retrgeam la mas si n
dormitoare.
- Prizonierii de alte confesiuni apreciau cultul ortodox?
- Foarte mult. Luau parte n mas, mpreun cu preotii lor catolici sau protestanti la
Liturghia noastr. Erau vizibil ncntati c slujba noastr era n totalitate cntat si nu
recitat, ca la catolici sau protestanti, si totdeauna cu predic.

- Am nteles c tipriti cteva crti cu amintirile din lagre. Este adevrat c omul se
roag mai puternic n suferint?
- Da. n conditiile de acolo, omul nu a avut alt sprijin dect pe Dumnezeu; iar
contactul cu El, Cruia-I ceri sprijin, se face prin "Doamne, ajut-mi!".
Si Dumnezeu ne auzea. Altfel n-am tri si astzi!
- Ati cunoscut romni n lagre care se rugau foarte mult?
- Toti. Se rugau exceptional de mult seara sau noaptea. chiar si n paturile lor.
- Ce amintiri mai frumoase v-au rmas de la poporul rus si cum ati caracteriza acest
mare popor crestin ortodox, chinuit mereu de extreme?
- Rusii, n marea lor majoritate - cu toate persecutiile la care au fost supusi arhiereii,
preotii si clugrii rmasi fr biserici si fr preoti -, au rmas credinciosi Bisericii
pravoslavnice, iar femeile au dus mai departe traditia acestei mari Biserici. Acum
Ortodoxia renaste n Rusia, n Ucraina, n Belorusia, n Siberia si Caucaz. Apar preoti,
se redeschid biserici si se construiesc altele.
Apar episcopi eparhioti si mnstiri de clugri si clugrite. Dar lucrtorii n via lui
Dumnezeu nc sunt putini, pentru milioanele de crestini din Rusia si pentru imensele
spatii pravoslavnice. Dar vor trece nc ani buni pn ce aceast Biseric, care a dat
attia martiri din ierarhia bisericeasc, va renaste total si vom spune rspicat:
"Biserica Pravoslavnic a renscut total, ca si pasrea Phoenix din propria cenus".
Biserica Rus este o Biseric n totalitate martir, de la Patriarh pn la ultimul dascl.
Noi am regretat totdeauna c n puscriile romnesti sau n lagre n-am avut nici un
ierarh romn ortodox.
Toate pcatele se vor ierta oamenilor - dac oamenii se pociesc din inim -, dar hula
mpotriva Duhului Sfnt nu se va ierta, nici n veacul de acum, nici n cel viitor.
- Credeti c persecutia ateist, care a chinuit trile ortodoxe attia ani, a fost o
pedeaps de la Dumnezeu pentru pcatele noastre sau o ncercare de sus pentru a ne
ntri si a face milioane de sfinti noi?
- Eu cred c a fost o ncercare de la Dumnezeu. Dac m gndesc la tranul romn
cinstit si bun crestin, nu concep ca Dumnezeu s-i fi pedepsit de dragul pedepsei. La
noi, mnstirile si femeile credincioase au salvat credinta ortodox! Tot meritul este al
lor.
- Ce minuni deosebite ati vzut si ati trit n cei peste 20 de ani de nchisoare?
- Oamenii credinciosi, stui de foame, de pduchi si tifos, si condamnati la moarte, au
supravietuit iesind la timp din puscrie cu fruntea sus, strluminati de Dumnezeu. Au
fost din toate pturile sociale cu preotii si clugrii umili n frunte. Cel mai bun ntre
noi a strlucit ns un tran, Tudor Popescu, de pe lng Podu Iloaei.
- n ce msur puscria poate fi considerat un canon de pocint pentru pcatele
fiecruia si ale Neamului nostru?

- Sunt dou probleme aici. Pentru pcatele mele si ale altora s-a dovedit a fi
mntuitoare. Pentru pcatele Neamului, jertfa noastr a fost insuficient, cci n-a rodit
deplin. Poporul nostru nc orbecie n ntuneric si nc nu sesizeaz lumina, care
pleac ctre noi de la Ierusalim. De altfel toat crestintatea a uitat c Mntuitorul
nostru acolo a vietuit, acolo a nvtat oamenii, acolo ne-a mntuit prin jertfa de pe
Golgota, acolo a nviat a treia zi si S-a nltat la cer de pe Muntele Eleonului.
Nu la Roma, nici la Londra, nici la New York. Centrul ntregului crestinism este la
Ierusalim si nu n alt parte! Acest lucru trebuie afirmat si n viitor. Acolo trebuie s se
ntlneasc toate formele de crestinism si s-si dea mna frteasc, anume la
Mormntul lui Iisus si nu n alt parte.
- Cum vi s-au prut nchisorile din Romnia, fat de cele din Rusia?
- Mult mai grele erau nchisorile de la noi, dect cele din Rusia! Eu am stat un an de
zile ntr-o nchisoare. din Moscova si era mai dulce regimul, mult mai omenesc dect
cel de la Aiud sau Jilava.
- Cu ce mari personalitti ati stat la nchisorile din tar?
- Cu profesorul Nichifor Crainic, cu care am stat n celul singuri, izolati sase luni. El
fcea poezii n gnd, cci nu avea pe ce s le scrie, iar eu m nchinam sau meditam.
Ar fi foarte multe de spus aici.
Am stat si cu profesorul Ioan Petrovici - la sectia a II-a, unde el, o iarn ntreag ne-a
tinut, la cei 40 de detinuti din celul, un curs de filosofic. Eram la zarea cu toti
generalii, ministrii lui Antonescu, socialistii lui Titel Petrescu si diverse organizatii
paramilitare, cu Gabriel Tepelea si cu altii.
- n ce mprejurri ati fost trimis din Rusia n tar, n anul 1949?
- Mi-au gsit rusii un manuscris copiat pe coaj de mesteacn la Oranki, numit
Hotarul cu cetti. *
* Cartea, Hotarul cu cetti", apare Ia Bucuresti.
Adic cettile Basarabiei de pe Nistru. Pentru acesta am fost condamnat la moarte de
un tribunal militar din Moscova. Dar nainte de a m mpusca, am strigat n instant:
"Sunt cettean romn! Conform legilor internationale, trebuie s fiu judecat n
Romnia!"
ntre ultimii prizonieri romni am venit si eu cu un dosar penal din care reiesea c eu
am sustinut tot timpul c Basarabia si Bucovina de Nord sunt tinuturi romnesti. Chiar
si n scris sustineam aceste adevruri. Si-am fost judecat n tar, punndu-mi-se n
seam alte probleme minore. Doar Tribunalul Militar din Bucuresti nu putea s se fac
de rs si s afirme c Basarabia si Bucovina sunt provincii rusesti. Nici n-au deschis
vorba despre aceste probleme, care i-au usturat att de mult pe rusi. Si cei de la
Bucuresti m-au condamnat la nchisoare la Jilava, apoi la Aiud si n lagrele de
munc, pn n august, 1964.
- Putem considera numrul mare de oameni nevinovati nchisi la noi de comunisti, ca
o jertf de iertare si ispsire national?
- Da. Am spus mai sus c jertfa noastr nu a fost suficient si n-a rodit. Altfel cum s-ar

putea explica ameteala de astzi din societatea romneasc?

- Cum se rugau cei nchisi prin puscrii pentru Hristos? Puteati face n celule ceva
slujbe ca preot, cum ar fi Sfnta Liturghie, Spovedania sau s primiti Sfnta
mprtsanie?
- Nu. Aici n puscriile romnesti, nici pomeneal. Printele Calciu din America
sustine c a fcut Sfnta Liturghie cu Sfnta mprtsanie n Aiud. Eu nu cred.
Fceam toti rugciuni comune, agheasm mic si spovedanie. De altfel cu o
spovedanie complet, cu formula ei spus corect, cu punerea minilor pe capul
penitentului credeam c Raiul ne este deschis. Eu cred si acum acelasi lucru. Cci
Sfnta mprtsanie este coroana Harului pe care-i poate primi crestinul, dac merit
s-o primeasc. Acolo n puscrie n-a fost posibil.
- Ce mari personalitti au rezistat mai bine n puscrii si au fost modele de urmat
pentru toti?
- Prea multi au fost. Si buni si corecti. As gresi dac as nominaliza pe cineva. Repet,
totusi, c eu m-am minunat de puterea de credint a tranului Tudor Popescu. Mai sus
dect el nu cunosc s fi fost altul. Au fost si ctiva clugri buni si credinciosi.
- Ce ati nvtat, ca preot misionar, spre slava lui Hristos, n cei aproape 24 de ani de
nchisoare si tortur?
- Cred c nu am nvtat nimic. Eu fusesem crescut si educat de printi, care se rugau
puternic; de profesorii de la Seminar si de la teologie, care mi-au crescut spatiul
credintei si simteam o mare bucurie sufleteasc, ca o mbiere, cnd puteam pune de
acord ceea ce spunea gura cu apartenenta inimii la rugciune. Att. Simteam cum
ngerul meu de lumin m atingea aprobativ cu aripa pe umrul drept.
- Cnd v-ati eliberat si cum ati ajuns preot la Ghindoani, Neamt, dup eliberare?
- M-am eliberat n preajma zilei de 23 august, 1964, n urma unui decret de amnistie
general pentru politici. Mai aveam de executat nc 18 ani de detentie! Am iesit ntre
ultimii cinci detinuti. Un militian ne-a dus pn la gar, ne-a scos bilete si ni le-a dat
la fiecare n mn; ne-a salutat frumos, chiar prieteneste, si s-a dus n treburile lui. Din
gar am ntors privirile spre masiva nchisoare de la Aiud. Era pustie, cum pustie este
si astzi.
Erau acolo printele Ioan, profesorul Simionescu de la Iasi, tranul Tudor Popescu de
la Podu Iloaei, un biat tnr, Georgic, si eu, subsemnatul. Ne-am nchinat frumos
spre Rsrit si am plecat cu totii n Moldova, cu trenul Cluj-Iasi. Ne prea ru c am
prsit puscria; ne nvtasem cu ea. Ne prea normal viata de puscrias cu greuttile
ei, dar si cu bucuria mbierilor spirituale pe care le-am cunoscut n lagrele rusesti si
puscriile romnesti.
Am fost numit, la cererea Ministerului de Interne adresat Mitropoliei din Iasi, ca
preot paroh la biserica din Ghindoani, judetul Neamt. La l mai 1965 m-am prezentat
la parohie si am rmas acolo timp de cinci ani si jumtate. La 6 octombrie, 1970, am
fost scos din serviciu de ctre securitate, partid si mitropolie, pensionat n 24 de ore si
trimis la Hrlu, unde stau si astzi, n propria mea cas. Am stat aici cu domiciliul
obligatoriu pn la 22 decembrie, 1989, cnd un trimis al securittii de la Iasi mi-a
comunicat c sunt liber ca orice cettean din republic, si-n aceast stare m gsesc si
acum.

- Ca preot misionar la Ghindoani, ce momente deosebite v-au rmas n memorie si la

inim?
- Oamenii din Ghindoani m-au primit cu mare team. Au evitat orice contact cu
mine. Numai preotul pensionar Costic Ghiorghiescu m-a primit n casa lui timp de o
sptmn. Dup aceea am gsit o cas cu chirie n apropiere de biseric, unde m-am
si instalat. Aveam un pat, o mas, 2 scaune; la rsrit cteva icoane si o candel dintrun pahar. Pentru mine era tot ce-mi doream. Masa o luam la mosul Gheorghe Amariei,
epitropul bisericii. Acolo am si stat pn ce m-au scos din sat.
Oamenii m-au condus pn deasupra Blttestilor, bocindu-m ca pe un mort. Cnd
am ajuns la soseaua Piatra Neamt - Trgu Neamt, trecea o masin-curs n care m-am
si urcat, lundu-mi rmas bun de la oamenii care m conduseser; ne-am desprtit,
fcndu-le doar din mn. Femeile si brbatii plngeau. Eram mort pentru ei. Am
ajuns la Pascani, cu alt curs pn la Hrlu si a doua zi la securitatea din Hrlu mi
s-a comunicat c rmn sub supravegherea politic a lor, cu domiciliul obligatoriu, n
casa mea si a surorii mele. Asa am rmas pn la revolutia din 1989.
- Ce program de slujbe aveati la Ghindoani si de ce v cutau oamenii?
- Eu, neavnd familie si fiind dornic s slujesc lui Hristos, mai nti am spat grdina
si am pus cteva straturi de zarzavaturi. Apoi, liber de alte probleme, am deschis
biserica si deschis a fost tot timpul ct am stat eu n Ghindoani. Acas n-aveam ce
face.
Am chemat cteva femei la biseric, am scos din biseric toate covoarele si presurile,
vesmintele, steagurile, crtile, dulapurile, servetele si perdelele si, venind si alti
credinciosi, s-au apucat de splat si clcat cu mult tragere de inim.
n Altar am fcut eu curtenie, ajutat de mosul Haralambie, care era paracliser si cu
alti credinciosi. Am chemat un mester, care, ajutat de oameni, a sters de fum si de praf
toat biserica, Altarul si toate icoanele. Duminica urmtoare, la 8 mai, 1965, cnd au
venit oamenii n mas la biseric, au rmas mirati si nu le venea s cread. Biserica
strlucea de curtenie, iar n ograd mai fumegau resturile de vechituri gsite prin
biseric.
Am nceput cu emotie. Le-am spus oamenilor s nu se team de mine c, desi sunt de
meserie puscrias, totusi sunt si preot; si chiar am slujit prima Liturghie. Ei s-au uitat
la mine; m-au cntrit n tcere. Aveam bocancii peticiti, pantalonii la fel, un pardesiu
vechi, dat de poman de un preot din Bucuresti, iar pe cap o basc. Cnd am iesit din
biseric prin dos, ei se uitau ca la o alt artare. Tceau si nu mi-au artat nici o
simpatie. Mi-am vzut de treab, n sptmna urmtoare am deschis usa bisericii si
asa a rmas pn la plecarea mea fortat.
Mi se fcuse un proces tinut la Protoieria din Trgu Neamt, la care au participat
aproape toti preotii din judetul Neamt. Au vorbit mpotriva mea profesorul Risipeanu,
secretar de partid al judetului Neamt, apoi colonelul Popa, comandantul securittii
Neamt, consilierul administrativ de la Mitropolia din Iasi, doi protopopi un inspector
bisericesc.
Dintre colegii mei de la Piatra Neamt si Trgu Neamt au vorbit n numr de 16. Toti
erau mpotriva mea, cernd s fiu dat afar pentru c eram creanga uscat a
Ortodoxiei romnesti, vaca bligat care fcusem de rs cireada artoas a Ortodoxiei

si alte cuvinte foarte apropiate de trivialitate. Eu stteam n fruntea lor pe un scaun, n

spate un cpitan de securitate iar n lateral alti doi ofiteri. Aveam un caiet si ceva de
scris si, fiind bun la desen, ct vorbeau, le-am fcut portretul fiecruia dintre ei.
n spatele meu stteau staretii, staretele, secretarii mnstirilor de la Neamt, ba chiar si
unii din prietenii mei; dar nimeni nu mi-a luat aprarea.
Am fost acuzat c i astept pe americani si c am tinut tot timpul deschis biserica din
Ghindoani, nu numai n zilele de srbtoare. Nimeni, dar absolut nimeni nu mi-a luat
aprarea. Absolut toti au tcut! Nu m-au dus la Aiud; si eu stiam acest lucru, cci nu
pot fi arestati politic cei ce au vrsta peste 60 de ani. N-au avut ncotro si, cum am
spus mai sus, mi-au fixat domiciliu obligatoriu la Hrlu. Mi s-a pus n vedere c nam voie s intru n nici un Altar. Eu, ns, fusesem coleg cu mitropolitul Iustin si am
stat n banc unul lng altul. El avea s devin Patriarh la Bucuresti, iar eu, colegul
lui, fr biseric, la Hrlu. ns oamenii, care, la Ghindoani, veneau puhoi zilnic la
biseric, m-au cutat si la Hrlu si m caut si astzi.
Acuzatiile aduse la proces erau perfect ntemeiate. Eu fceam misiune n biserica din
Ghindoani, iar oamenii veneau la mine si, vorba consilierului de la mitropolia din
Iasi, "la biserica din Ghindoani se face pelerinaj". Neavnd altceva de lucru, fr nici
un fel de gospodrie si obligatii, i primeam acas sau la biseric pe toti crestinii - fr
alegere -, cci aveau nevoie de preot. Se pare c la acea dat numai la Ghindoani era
biserica deschis n permanent si preotul n Altar.
- Deci acesta a fost motivul c v-a scos din parohie!
- Da. Pentru c biserica din Ghindoani era permanent deschis, iar oamenii m
cutau, stiind, spre surpriza lor plcut, c aici este un preot care "mai-mai s-ar culca
n biseric". Chiar m gndeam s-mi pun vara un pat n clopotnit.
Securitatea era permanent n biseric. Oameni necunoscuti, bine mbrcati, foarte
atenti la ce spun si la ce predic. Eu, ns, acolo fceam religie, spre neplcerea lor. Nu
era nici o referire politic n ceea ce predicam eu. Stiam c sunt urmrit, ns nu m
feream s m ntorc din nou la puscrie. Simteam chiar o bucurie, aducndu-mi
aminte de Jilava, de Aiud si de alte locuri sfintite prin suferint.
- Ce ispite mari ati avut aici, ca preot? Este adevrat c dou femei rele au ncercat s
v otrveasc? Cum v-ati vindecat atunci?
- Da, la usa Altarului, ntr-o Duminic dou temei strine mi-au dat un pomelnic, o
prescur si un sfert de vin cu care am fcut slujba n ziua aceea. Au spus c sunt de la
Suceava si c au un proces a doua zi. De aceea au plecat imediat. Eu ns voiam s le
gzduiesc la un credincios din apropiere. Ele au refuzat si au plecat. Unii spuneau c
ele erau vrjitoare si voiau s se rzbune pe mine, c femeile care veneau aici refuzau
farmecele lor. Altii spuneau c erau trimise de securitate ca s m omoare.
Eu ns i-am iertat pe toti. Dup slujb, mi-am dat seama c am fost otrvit. Am czut
n Altar, bolnav. Eram verde la fat. Oamenii m-au dus acas, m-au ntins pe pat iar
femeile m boceau. M-am nchinat: "Acum slobozeste pe robul Tu, Stpne... ". Am
vzut ca o lumin puternic n fata mea, am zmbit cci m simteam fericit. Si att.
M-am trezit la spitalul din Piatra Neamt cu ctiva doctori n jurul meu. Mi-au spus c
n sticla de vin au gsit urme de sod caustic. Eram slbit cci trecusem prin moarte,
ns fata mea lumina. Mi-au spus ctiva bolnavi din salon. M salvase Dumnezeu,

cci El mai avea treab cu mine.

- Cum ar trebui s fie un preot bun astzi n parohie?
- Cnd eram mai tnr am scris un articol cu titlul Preotul care ne trebuie. Acest
articol-conferint a fost imediat publicat n pres. A fost gsit bun, cci rspundea la
ntrebarea aceasta. Un preot bun trebuie s fie mai nti un om de rugciune. Apoi s
svrseasc sfintele slujbe cu evlavie, s aib o familie model, s-si iubeasc enoriasii,
s respecte cu sfintenie rnduiala si canoanele Bisericii, s triasc cu Hristos n inim
si s se jertfeasc pentru poporul lui Dumnezeu.
- Poti fi preot bun, n alte conditii?
- n nici un caz. Prietenul meu Neculai Opris, din strana stng, sustinea n celul la
Aiud, unde eram 12 preoti, c este de ajuns s fii un bun profesionist al Altarului; c
asa a nvtat el n "Mica Rom", adic la Blaj. Eu n-am putut suferi aceast prere
eronat si, cu voia lor, am abordat problema ca la Pastoral, sustinnd, cum o sustin si
astzi, c preotia este o misiune, nu o functie. Alt rspuns nu cunosc.
- Cum v-ati simtit duhovniceste cu domiciliul fortat acas, n cei douzeci de ani de
urmrire? Cine v urmrea mai mult si ce voia?
- Securitatea din Iasi avea la Hrlu un maior, Zaharia, care fcea politic de
duplicitate. Ce raporta el la Iasi, nu puteam s stiu. Nu stiu de ce striga la mine, m
njura; dar tot el mi fcea cu ochiul. Juca teatru. N-am avut de suferit nimic de pe
urma lui. Informatorii de pe aici ddeau informatii scrise. Au fost un preot si zece
mireni.
M-am ferit de probleme politice, primind n casa mea foarte multi crestini care m
cutau. Acelasi lucru l fac si astzi. Oprelistea fcut de a sluji nu mi-a fost ridicat
nici astzi. M nchin n casa mea, iar pe crestinii care vin n casa mea i primesc si cu
ajutorul lui Dumnezeu, i ascult. Dar Bunul Dumnezeu mi sopteste mereu: Unde sunt
adunati doi sau trei n numele Meu, acolo sunt si Eu.
- Cum v puteati ruga acas singur, cnd toti v evitau?
- Nu m evitau dect preotii. Crestinii veneau din 30 de sate cu nevoile lor. A fost un
preot tnr de la Bivolari care nu s-a temut. Cinste lui. Este si un teolog, care, la fel,
m-a vizitat foarte des si m viziteaz si acum.
Dup revolutie, mai ales n ultimul timp, sunt foarte asaltat de printi clugri si frati
din mnstiri, care m ntreab cte ceva. Sunt foarte multumit de vizitele lor. ntr-o
var, n dou rnduri, a fost si printele Constantin Galeriu de la biserica Sfntul
Silvestru din Bucuresti, iar dintre ierarhi, Prea Sfintitul Serafim de la Sibiu a venit la
mine de cteva ori. Acesta este cel mai pur ierarh din Sinodul Bisericii Ortodoxe
Romne de astzi!
Apoi vin multi, foarte multi monahi si frati de mnstiri, care, n modestia lor,
strlucesc de credint; caut cea mai bun crare care-i poate duce n Rai. Noi stim c
aceste crri sunt foarte multe, dar toate, trs-grpis, suind muntele Golgotei,
sfrsesc prin a bate puternic la usa milostivirii lui Dumnezeu.
- Ce ati nvtat n cei 20 de ani de "puscrie" si urmrire la domiciliu, ct ati stat n
casa printeasc?;

- Corect, n-am nvtat nimic. Se pare c am destul experient de viat, nu de preotie

si nici de activitate pastoral. Mie si acum mi se pare c, fr suferint fizic sau
moral, nu se poate ajunge la Rai. Aud c sunt oameni care au credint curat si
dreapt si prin fapte de milostenie, la captul vietii, sunt primiti n Rai. Asa si trebuie
s fie, dup judectile lui Dumnezeu.
Crestinul pe care l-am numit de vreo dou ori n aceast anchet, nu este altul dect
Tudor Popescu, care strlucea prin credint si prin fapte bune. Cu o firimitur de pine
din portia lui, dar mai ales prin rspunsurile de neasteptat de la el, vindeca si nsenina
pe cei din celul. Cunosc un preot de la Aiud care n fiecare zi trimitea la un detinut
btrn, de la sectia a II-a, portia lui de turtoi, iar el se hrnea numai cu ceaiul din
gamel. Turtoiul l trimitea, cum am spus, n fiecare zi basarabeanului Gherman
Pntea, fost "sftulist" de la Chisinu.
- Ati urt vreodat pe cei care v pzeau, v persecutau sau v urmreau pe ascuns?
- Nu i-am urt niciodat. Dimpotriv, stiindu-i czuti, i-am ajutat. Chiar si astzi
fostilor informatori ai securittii le adresez cuvinte frumoase, cci eu nu pot s ursc
dect pcatul, nu pe oameni.
- Acum, la captul vietii pmntesti, ce sfaturi ne dati nou celor care n-am fost n
suferint pentru credint, pentru Hristos? Ne putem noi mntui fr suferint?
- Da. Am spus ntotdeauna c suferinta este mntuitoare, numai dac o accepti fr
murmur. Dar cile care duc la mntuire sunt multiple si sunt artate n toate crtile
noastre sfinte, faptele milei trupesti si faptele milei sufletesti. Dac nu 1 alungi de la
poarta ta pe cel srac si-i dai o bucat de pine sau bani si dac l nveti pe cel czut
drumul cel bun, ca s se ridice din mocirl, ncet-ncet unii ajung pn acolo s-si
iubeasc si vrjmasii.
Mai mult dect aceasta nu i se poate cere bietului om. Iar cea mai puternic dovad a
iubirii st n faptul c ti pui viata ta n primejdie, pentru salvarea vietii fratelui tu.
Asta am ncercat noi s facem, uneori cu opinteli si cu murmurare de protest, pentru
care astzi mi dau seama la captul efortului meu, c jertfa noastr nu a rodit pentru
c a fost insuficient. Vor mai fi necesare si alte jertfe pe viitor, stiind noi toti, c o
cetate poate fi mntuit, dac n mijlocul ei se afl 50 de drepti. Dar, atunci la Sodoma
unul a fost gsit drept - Lot. De aceea cetatea a pierit n flcri.
M ntreb: "Oare cti drepti se gsesc n mijlocul poporului romn? Si ct atrn n
cumpna drepttii divine comportarea lor moral si omenia? Poate fi salvat oare
poporul romn de la nimicire prin numrul de drepti din mijlocul multimii de strmbi?
Deocamdat observ c Bunul Dumnezeu st n cumpn! Pn cnd?
- Ce virtuti principale ne trebuie astzi, ca s ne putem mntui?
- Aceleasi, tuturor. Se vd n orice tratat de moral crestin. Clugrii au, ns,
avantajul c se izoleaz de lume si c sunt mai aprati de ispite, n schimb, artileria
grea a satanei trage necontenit n mnstiri cu obuze de calibru greu.
Cred si acum c ierarhi, monahi sau simpli credinciosi se pot mntui prin credint
dreapt si prin buntate faptic. n timp de pace, asta este singura cale artat de
Dumnezeu.

- De ce anume au mai mult nevoie mnstirile noastre azi, ca s poat slvi pe

Dumnezeu si s ajute la mntuirea oamenilor?
- Mnstirile s se ntoarc total la observarea integral a canoanelor Sfntului Vasile
cel Mare. Toti monahii merg la desvrsire, lsnd n urma lor toate problemele din
viata social. Au o singur lucrare si un singur drum: struinta de a ajunge luminosi la
poarta Raiului.
Ceilalti se lupt cu nevoile si cu poftele din greu. Si acestia pot ajunge n Rai prin
credint bun si ct mai mult omenie.
Este nevoie de pus ordine n viata monahal, n ultimul timp au btut si bat la poarta
mnstirilor tineri si tinere, buni n credint dar total nepregtiti pentru viata
monahal, care nseamn rupere de lume si de ispitele ei.
Aici, n mnstire omul - cioban sau profesor -, devine frate cu cellalt. La fel
ciobanul ca si nteleptul pot bate la poarta Raiului, s intre si s stea pe scaun de
egalitate, cci alta este judecata si aprecierea lui Dumnezeu. Noi asteptm de la
mnstiri o foarte puternic trezire de credint faptic.
Mnstirile au fost, sunt si vor fi principalele focare pentru renasterea spiritului crestin
ortodox, n spatele lor se ornduiesc preotii de mir si crestinii. Dar, deasupra tuturor
este Dumnezeu, Care nu doarme niciodat si le poart de. grij, popoarelor crestine
mai ales.
De cele mai multe ori, ca n Vechiul Testament, apare un om trimis de sus, care arde
pentru credint si lumea se ia dup el. Sunt multi clugri buni, stiuti mai ales de
Dumnezeu, stiuti chiar si de mine. As nota aici pe Printii Cleopa si Paisie de la
Sfnta Mnstire Sihstria. Au strlucit si strlucesc n credint, dar pctuiesc fiindc
nu au creat n jurul lor o armat de ucenici. Ce se va ntmpla oare? Oare se va pustii
Sihstria dup moartea lor? "S nu fie!", zic ca Sfntul Apostol Pavel. Eu stiu c
Bunul Dumnezeu poate ridica si din pietre ucenici.
Mnstirea Sihstria rmne mnstire bun si la locul ei pe ct se poate omeneste de
curat. Dar printii de la conducere s se hotrasc, pn nu-i trziu, s organizeze o
Sihstrie real cu ctiva monahi sihastri, mai n fundul pdurilor; mai netulburati de
pelerini. Poate c gresesc n aprecieri, dar nu vd alt iesire. Cci la drept vorbind, ce
sihstrie este asta de la Sihstria?
Este o mnstire vizitat, poate cea mai vizitat, dar si cea mai tulburat de pelerini,
care vin aici cu moravuri si cu goliciune, smintind cu trupurile lor golase mai ales pe
tinerii clugri. Ce-i de fcut? Poate stiti voi vreo alt iesire! Cci transformarea
duhovniceasc n credint si moral pleac de la noi, preotii, si de la clugri, cu
conditia s ardem pcatele, s aprindem candele fecioarelor ntelepte. Se pare ca-n
Oltenia, la Mnstirea Frsinei, lucrurile stau altfel. Femeile, ca si la Sfntul Munte,
n-au acces deloc acolo n mnstire.
- Cum ar putea ajuta mai mult mnstirile la ntrirea credintei ortodoxe n sate si
orase, mpotriva prozelitismului sectar?
- Este foarte simplu din cuvnt, dar greu de realizat faptic. Renasterea n Duh a
crestinismului ortodox se face mai nti prin mnstirile vii, al doilea prin preotii de
vocatie, al treilea prin credinciosii buni. Mai ales la sate si la periferiile oraselor.

Eu cred c este foarte necesar ca n fiecare centru universitar s se creeze cte o

catedr despre Iisus Hristos si nvtturile Lui, mai ales astzi cnd tinerii l caut pe
Hristos.
Pentru intelectualul romn, care merge de la nvttor pn la academician, sunt
necesari preoti foarte culti, ptrunsi de credint, dar si de cunostinte laice.
Prozelitismul este de suprafat si nu las urme de nevindecat, stiind noi, c orice preot
de mnstire sau de mir caut s fie misionar n Altarul sau n obstea pe care o
conduce. Este necesar ca cei ce fac parte din conducerea bisericeasc s organizeze un
corp misionar, care s lucreze mai ales n parohiile contaminate de microbi. Misionari
de talia printilor Toma Gherasimescu, Toma Chiricut de la Zltari si Petru Chirica
din Iasi nu mai sunt acum n tara noastr. Ins este absolut sigur c se vor mai gsi
monahi si preoti de mir care s-si asume aceast misiune.
- Care este rolul major al duhovnicilor din mnstiri, mai ales astzi?
- A fost dat ca exemplu de duhovnic priceput Printele Paisie Olaru de la Sihstria,
despre care au vorbit foarte frumos poetul Ioan Alexandru si toat lumea.
Duhovnici buni pn acum de curnd au fost si nc mai sunt: Printele Cleopa, cei de
la Mnstirea Antim din Bucuresti, printele Ilarion Argatu de la Cernica, Arsenic
Papacioc de la Techirghiol si altii foarte priceputi pe care eu nu-i cunosc. n genere,
mai toti preotii n vrst sunt buni duhovnici si sunt cutati de credinciosi, care se
folosesc de ei.
- Ce s facem, c ne lipsesc duhovnicii si monahii de rugciune n majoritatea
mnstirilor din tar? Cum vedeti o rennoire a monahismului romnesc astzi?
- Am vorbit mai sus c, cea mai mare ndejde a noastr st n puritatea sufleteasc a
credinciosilor si n mnstiri.
nsusi prin faptul c printii monahi au renuntat la viat, la poftele ei, iradiind n alt
sistem de viat, ei sunt exemple vii n care omul se poate realiza. Este un drum greu
care te duce la Rai. ns, dac noi, oamenii Bisericii, am recomanda tuturor
monahismul mntuitor si dac oamenii ne-ar asculta, s-ar pustii pmntul si am putea
face - matematic vorbind -, calculul sfrsitului vietii pe pmnt.
Mntuitorul a spus doar: Cine vrea, s vin dup Mine. Nu poti s fii monah fr
triplu jurmnt; nu poti s fii preot fr har si fr clctur de preot, adic fr trire
n Hristos. Este necesar s ne ntoarcem cu traiul la exemplul monahilor din pustia
Tebaidei, de la Stanta Ecaterina de pe Muntele Sinai, de la Sfntul Munte si de la
Sihstria veche si nteleapt.
- Ce amintiri sfinte aveti de la Mnstirea Sihstria?
- Dou amintiri sfinte.
Am vzut acolo, ntr-o var, prin anul 1966-67, dup slujba de noapte, dup ce s-au
stins lumnrile, c a rmas n pridvor numai clugrul de rnd, care citea n gnd
Psaltirea. Alti doi clugri foarte btrni, au rmas n biseric, adnciti n rugciune
pn au iesit toti crestinii de la Utrenie si se nchinau cu minile pn la pmnt.
Ardea o candel n Altar iar alta la strana Maicii Domnului. Ei au ngenunchiat si s-au

lungit cu fata la pmnt, cap lng cap si picioare lng picioare, rugndu-se usor,
soptit.
Eu eram n ultima stran, n semintuneric, neobservat de ei sau neglijat, cu capul n
mini, spunndu-i Bunului Dumnezeu ce m doare. Printre degete am vzut o lumin
care izvora din capul celor doi clugri btrni, ce se gseau lungiti pe pmnt unul
lng altul aproape de mine. Stiau ei sau nu stiau?
Deasupra capetelor lor, la o nltime de 10 cm plpia o lumin verzuie care juca. Se
stingea si iar se aprindea, ntr-o tcere total m uitam la ei si nu-mi venea s cred. Mam nchinat usor ca n fata unei minuni. Apoi cei doi clugri s-au ridicat n! acelasi
timp, s-au nchinat, au trecut pe lng mine, parc m mustrau, si s-au dus la chiliile
lor; stteau lng trapez.
A doua amintire sfnt. Era cu o zi nainte de Sfntul Dumitru. Venisem la Mnstirea
Sihstria de cu sear. Dimineat, nainte de a pleca acas, asteptnd cursa de sase care
duce la Trgu Neamt, am intrat n biseric si m-am nchinat usurel. Apoi m-am retras
n ultimul rnd de strni si m gndeam. Afar era semintuneric si ploua urt ca la
munte, toamna trziu.
-n Altar, Printele Cleopa - fiind de rnd -, pregtea Sfnta Proscomidie. n fata lui
ardea o candel si pe masa proscomidiei era cartea si sfesnicul cu o singur lumnare,
n biseric, la Maica Domnului, o candel aprins cu lumina rosiatic.
Eu, cum am spus, fiind n ultima stran, n semintuneric cu capul n mini, m rugam
linistit. La un moment dat am auzit c a intrat cineva n biseric. M-am uitat fr
interes. Intrase o femeie. Slujba nc nu ncepuse; Printele Cleopa si vedea linistit de
proscomidie.
Femeia care intrase, mergea ncet-ncet, avnd un suman si broboad neagr si opinci
n picioare. A ngenunchiat si a srutat linistit icoanele, stnd mai mult la strana
Maicii Domnului, creia i-a srutat mna. Apoi a venit n mijlocul bisericii si se ruga:
"Doamne, ajut-m!", "Doamne nu m lsa!". Mai tcea, mai repeta aceast rugciune
de talia Sfntului Petru. Cnd tcea cred c se ruga profund, c la un moment dat a
aprut deasupra capului ei, la o distant tot de 10 cm, o coroan ca arama la culoare
care juca n jurul capului. Eu m-am temut, tot asa cum m temusem cnd vzusem
lumina n jurul capului celor doi clugri pe care o vzusem de trei ori.
La un moment dat printele Cleopa, ntorcndu-se cu fata spre biseric, a vzut
lumina. Nu-i venea s cread. S-a nchinat adnc, dnd din cap Ia vederea luminii sub
form de coroan si a nceput s plng... n acest timp femeia s-a ridicat, s-a nclinat
si, usor, fr s supere sfintii, a iesit afar din biseric. Am mers n acelasi autobuz.
Era femeie n vrst, si ofta mereu. Cine stie ce necazuri avea. Mai trziu, printele
Ioanichie a scris ntr-o carte aceast ntmplare povestit de Printele Cleopa si vzut
de mine, la care a exclamat: "Ai vzut, Printe Ioanichie, c sunt mireni care se roag
mai adnc si mai frumos dect clugrii?".
Eu cred acum c femeia de pe valea Bistritei era egal n credint cu clugrii btrni
ca vremea. Toti trei urcau acelasi munte, dar miruiti de Duhul Sfnt.
- Ce doriti astzi mnstirilor noastre?
- Mnstirile sunt toate bune si harnice si lucrative. Cred c sunt suprapopulate, iar
tinerii ucenici nu au unde s se adposteasc, nu au unde s fac ucenicie, pentru c

sunt putini duhovnici btrni, si nu are cine-i forma. Socotesc c noul contingent de
ucenici trebuie scolit duhovniceste, s cunoasc bine ce nseamn voturile clugresti
si s fie primiti n tagma clugreasc mult mai trziu, la 30 de ani. Nu-i o treab bun
cu clugri la 20 de ani si ieromonahi la vrst fraged. Mnstirile s se ntoarc la
canoane, pe care s le respecte cu foarte mult strictete.
Cu ct sunt mai multi monahi ntr-o mnstire, cu att scade viata duhovniceasc.
Celor ce cresc le trebuie cunostinte dogmatice, morale si cunostinte despre viata
mbunttit a marilor monahi din toat istoria, cu profunde exemplificri, cu foarte
multe ngenuncheri, care omoar poftele, si cu ct mai multe rugciuni de tain. Cei
nou veniti au cptat cunostintele de la cursuri, dar viata monahal n sine o deprind
de la duhovnicii pe lng care convietuiesc.
Asa se cunosc canoanele si se practic viata clugreasc.
Ct despre viata din Mnstirea Sihstria ce pot s spun? Doar c aici se ncearc mai
mult dect n alt parte. Se ncearc s se triasc faptic comunitarismul crestin si
acesta-i mare lucru.
Toate mnstirile din tara noastr si din toat Ortodoxia se afl n profund renastere
moral. Noi stim c monahismul este armata de geniu a crestinismului, a bisericii lui
Hristos. Dac mnstirile strlucesc de viat curat si de credint neptat, strluceste
si tara.
Binele si virtutea se exemplific prin puterea de a tri crestineste. Una este s crezi
puternic, alta este s triesti profund si faptic crestinismul, Evanghelia lui Hristos.
Drumul este greu, dar posibil de realizat. M gndesc si la Biserica rus si la
monahismul rusesc. Acolo-i greu rzboiul, dar Mntuitorul nostru Iisus Hristos este
prezent si la noi si acolo. El ne-a spus tuturor: ndrzniti, cci Eu am biruit lumea!
Fiecare n dreptul su s lucreze chiar mai mult dect i se cere, si ntr-un veac de om
lumea crestin - mai ales cea ortodox -, va lumina puternic si pentru ceilalti care
lenevesc spiritual sau care n-au auzit pn acum de Iisus Hristos, cci totusi, nu
oricum, lumina lui Hristos vine de la Rsrit! De la Sfntul Mormnt, cel dttor de
viat.
- Ce cuvnt duhovnicesc transmiteti Printelui Cleopa?
- E greu s lauzi pe un clugr mbunttit, fr s-i stirbesti modestia. Mult lume I-a
cutat si-i caut pe Printele Cleopa. El a nvtat crestinismul si duhovnicia, ciobnind
la oile mnstirii. Se vede ct colo c a citit mult, fr dascli. Cunoaste mai mult
dect toti clugrii viata marilor monahi, iar credinta o trieste sentimental.
Este sigur c la Dumnezeu ajung mai usor cei curati la inim. Se bucur de mult har si
de o vdit putere de convingere. Aceste daruri l apropie foarte mult de cei care pun
ntrebri. La Dumnezeu este mult, ca un talant s-i faci doi; ca cinci talanti s-i faci
zece. Printele Cleopa i ntoarce Bunului Dumnezeu, la captul vietii sale, cei
unsprezece talanti!
Printele Ioanichie are de la Dumnezeu darul vorbirii, dar mai ales al scrisului
bisericesc. S scrie mereu, ct mai corect posibil si s nu se opreasc din scris, dect
cnd va avea vrsta mea, 86 de ani! Scrisul, ca si vorbitul, sunt n slujba lui
Dumnezeu.

Cred eu, n nepriceperea mea, c-i necesar s-si aleag organizat 50 sau 100 de
subiecte puse n ordine: nvttur, moral, exemplificare de viat crestin si la
captul acestei munci duhovnicesti s se trezeasc cu o bibliotec de 100 de subiecte
care s lmureasc toat viata crestin. Este foarte necesar organizarea scriiturii.
Bunul Dumnezeu i-a dat harul de a scrie cursiv si usor pe ntelesul tuturor si acest
talent este obligat s-i urmeze neabtut toat viata.
Cci scrisul este o lumin care pleac din alt lumin; de la o inim crestin la mai
multe inimi crestine. Si asa lucreaz harismele Sfntului Duh.
- Ce doriti s rnduiasc Dumnezeu Romniei Ortodoxe, poporului nostru
binecredincios si smerit si lumii crestine n general?
- Tara noastr este, prin excelent, tar de credint crestin-ortodox. Noi asa am aprut
n istorie, n aceeasi viziune nscuti ca romni si botezati drept crestini. Smnta
crestinismului a fost adus la noi de Sfntul Apostol Andrei, n Dobrogea, n sudul
Moldovei, n sudul Basarabiei si n tinuturile Scitilor de la nordul Mrii Negre.
Crestinismul a fost apoi adus prin ostasii romani si prin cltorii si negustorii greci.
Mai trziu, din prtile muntenesti, pleac la Sinodul I ecumenic un episcop de la
Tomis. Urmeaz n toat istoria rsritului Europei un veac de frmntri n care
istoria nu a adus nc lumin.
Cnd ne-am organizat n cele trei state romnesti noi eram toti buni romni si buni
crestini. Se vorbeste de Sfntul Nichita - episcop de Remesiana c a fost apostol
dacic. Sigur c asa a fost. Se gseste si o poezie a episcopului Paulin de Nola, care era
prieten cu Sfntul Nichita si face aprecieri laudative la adresa Sfntului Niceta de
Remesiana, numindu-l "Apostol al Dacilor". Dar el nu a predicat la Nord de Dunre,
ci dacilor adusi de mpratul Aurelian, la 271 dup Hristos, cnd si-a retras legiunile
la sud de Dunre. Atunci au trecut Dunrea si o parte din dacii mai bogati, punndu-se
la adpostul legiunilor romane dincolo de granita Dunrii.
Dacii srciti n marea lor mas, au rmas n toat Tara Romneasc si s-au btut cum
au putut cu hunii si cu gotii si cu toate popoarele barbare pentru existenta lor. Trebuie
s recunoastem c s-au btut frumos, neorganizat, ns pe cprarii, 1000 de ani.
Cnd apar popoarele slave la sud de Dunre, ei mping mai la sud, n Muntii Balcani,
pe dacii romanizati, care vor apare n istorie mai trziu sub numele de aromni n
Balcani si n Pind. Ei sunt aromnii de azi.
Iugoslavii se aseaz n Sudul Dunrii n veacul al VI-lea si bulgarii n veacul al IXlea, acceptati de mpratii de la Constantinopol ca buni agricultori, cresctori de vite si
buni legumicultori, ntre noi cei rmasi n Dacia, si romnii din Muntii Balcani si Pind
se interpun dou popoare slave - iugoslavii si bulgarii.
La ntemeierea Trilor Romne, odat cu noi apar n istorie cehoslovacii, polonii si
rusii. Noi la ora aceea eram romni, toti crestinati. Tot atunci se crestineaz
cehoslovacii, polonii, Trile Baltice, Finlanda si cnezatele rusesti. Toate aceste
popoare au apostolii lor. Se stie anul crestinrii si cine anume i-a crestinat. Noi, corect
vorbind, n afar de Sfntul Andrei nu stim pe altcineva care s ne fi crestinat. Clar!
Aprem n istorie n aceeasi zi de ntemeiere ca stat, ca romni si crestini ortodocsi,
tinnd spiritual de Patriarhia din Constantinopol. Si asa am rmas pn astzi. N-avem
nici un motiv s ne schimbm identitatea.

Sectantilor care, acum dup revolutia din tar, au venit puhoi s ne crestineze,
socotindu-ne pgni, le-am artat bisericile si mnstirile noastre pline de crestini,
nchinndu-se. Si toti "apostolii Apusului": evanghelisti, iehovisti, baptisti etc, au dat
napoi. Cci noi stm adnc ziditi, de 2000 de ani, pe credinta n Iisus Hristos, pe care
o tinem de la Sfntul Apostol Andrei. Iar centrul religios al tuturor crestinilor este
Ierusalimul, unde a trit, a activat, a fost crucificat si ngropat si de unde a nviat Iisus
Hristos, Mntuitorul nostru.
Mormntul lui Hristos se afl n biserica cea mare din Ierusalim, nu la Roma, nu n
America de unde au venit si vin peste noi sectele, ca o ploaie acid care a ncercat s
ne usuce sufletele de crestini ortodocsi.
Dup 2000 de ani de viat crestin, sfnta noastr credint dinuie si mereu l-am
biruit pe satana. Vnturile pustiitoare de suflete ale amrtilor de "evanghelisti" sau
sectanti ai veacului XX n-au avut si nu au ce cuta la un popor care trieste de 2000
de ani n lumina Ierusalimului si a nvierii.
Acolo este locul care i-a plcut lui Dumnezeu, acolo a venit Fiul lui Dumnezeu n
lume, acolo a trit si a activat 33 ani. Acolo a fost rstignit pentru pcatele
"evanghelistilor" de azi si de acolo S-a nltat la cer. Iar la sfrsitul veacurilor tot
acolo va veni s judece toate popoarele, nu numai pe cel evreiesc, ci toate popoarele
crestinate si necrestinate, avnd mandat de la Tatl ceresc, s ne judece pe noi
pmntenii, pe toti crestinii din toat lumea, indiferent ct de corect cred sau ct au
strmbat credinta. Crestinismul acolo este, nu n Muntii Cordilieri, nici n Alpi, nici pe
Himalaia, ci la Ierusalim. Nou ne-ar plcea ca judecata obsteasc s fie n Romnia,
iar Domnul nostru Iisus Hristos s-Si aseze scaunul de judecat pe Ceahlu. Si eu i
spuneam unui preot catolic ntr-un lagr din Rusia, c as fi fost ncntat dac Blndul
Copil Iisus Hristos S-ar fi nscut la Hrlu. ns Bunul Dumnezeu a decis cu mii de
ani nainte, c Pruncul Iisus se va naste din Sfnta Fecioar Mria ntr-o pester din
Betleem. Si asa a fost. Poporul romn s rmn n veac bun si crestin ortodox.
- Sperati ntr-o unire ortodox a tuturor Bisericilor crestine?
- Pe ct se pare, dup schisma crestin din 1054, si crestinii din Rsrit si cei din Apus
au tnjit, nu le-a priit aceast ruptur, si n decurs de aproape o mie de ani s-au fcut
multe ncercri de reunire. Apoi, apare n secolul XVI reforma dintre crestinismul
mediteranean si crestinismul nordic. n acest timp crestinismul rsritean ortodox
strluceste n Rusia pravoslavnic pn la revolutia din 1918, iar Ortodoxia din
Balcani, Asia Mic, Nordul Africii intr sub crunta dominatie turceasc.
Dup 1918, tot Rsritul Europei trece prin persecutia ateist, n 1988 - 1989,
popoarele se scutur de sub tutela comunist si se organizeaz sub forma de
democratie apusean. Crestinismul devine liber si se organizeaz ncet, dar sigur pe
vechile dogme si canoane statornicite si experimentate n aproape dou mii de ani. n
aceast lume dezrobit, crestinismul se gseste ntr-un mare reviriment moral-crestin,
mai cu seam ortodox.
Ortodoxia martir prinde aripi noi si, deocamdat, se reorganizeaz pe vechile temelii.
Nimic nu-i st n cale. Si n viitor, n decurs de zece ani, Ortodoxia va strluci n
fruntea crestinttii cu niste crestini care si-au dovedit credinta, au suferit material si
tot felul de greutti politice, dar cu ajutorul lui Iisus Hristos se vd triumftori.
Mai departe depinde de noi, de lucrul nostru, cci Sfntul Apostol Pavel ne spune:
Lucrul tu f-ti-l deplin. Si dac noi, oamenii Bisericii, vom pricepe acest ndemn,

toat Ortodoxia va triumfa, va strluci prin trire ortodox.

Cei din Apus de pe acum ntrevd o renastere rsritean care-i va trezi si pe ei din
marasmul n care se complac, si i va sili s se gndeasc, s se ntoarc la
crestinismul primar, care a predicat credinta prin fapt, prin suferint, prin nchisori si
moarte si nu prin enciclici. Va trebui s ne informm despre viata celor martirizati si a
celor care au trecut prin suferint, ca, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, dac se
va simti nevoia, s ne urmm credinta struitoare, care a mers pn la nchisoare si
chiar pn la moarte.
n aceast lupt epocal, Ortodoxia a dus un rzboi foarte greu, cu multi morti si
rniti, dar a triumfat.
Oricine poate s vad c Ortodoxia este de dou ori martir: sub turci, 500 de ani, iar
sub comunisti, 70 de ani. ns a renscut curat si luminoas precum pasrea Phoenix
din propria-i cenus.
n istoria crestinismului au fost zece persecutii mari anticrestine. Sub ochii nostri si-a
manifestat satana vrjmsia tot n Rsritul Europei pentru a unsprezecea oar pe
Altarul Mnstirii Oranki, unde se afl 11000 preoti si clugri ucisi prin mpuscare
de ateismul comunist rusesc, prin anul 1920. n mijlocul lor era un arhiereu care n-a
intrat n putrefactie. Se poate oare aseza pe acelasi piedestal moral si de lupt eroic
Apusul cu Rsritul, cu Biserica martir a Rsritului? Niciodat!
Vine vremea s se umple calendarele cu numele celor morti pentru credinta crestin,
n acest timp cele dou Biserici ale Apusului, catolici si protestanti, n-au ridicat nici
un deget n sprijinul celor nchisi sau omorti pentru credint. Au trit lumeste,
mbrcati n vison si purpur, mncnd la mese bogate si, din cnd n cnd, jelindu-ne
pe noi.
Bine ar fi fost dac cei din Apus ar fi strigat tare n aprarea Ortodoxiei! Dar n-au
fcut-o. S-au fcut c n-aud gemetele celor din nchisori si a celor ce-au fost siliti s-si
pun capul pe butuc. Au predicat tot timpul mila si dragostea, dar ei n-au ntins nici o
mn de ajutor celor flmnzi, celor zilnic btuti, celor mpuscati. Pe toti ne va judeca
Bunul Dumnezeu dup credint si dup fapt.
Noi toti s nu ne temeni dect de judecata lui Dumnezeu. Cci El este Cel care ne va
rsplti fiecruia la artare. Cci lucrtorul trebuie s fie vrednic de plata Lui. Amin.
Asa s fie! Amin. Amin. Amin.

RAPORTURILE BISERICII ORTODOXE

CU LUMEA CATOLIC SI GRECO - CATOLIC
RAPORTUL CU CATOLICII
Am intrat prea repede n "Miscarea Ecumenic". Nu s-a studiat problema n fond.
Miscarea Ecumenic este initiat de lumea protestant, care, si pentru noi si pentru
catolici, constituie erezia lumii germanice ridicat mpotriva Papalittii si a

Catolicismului dar, n fond, si mpotriva Ortodoxiei, care reprezint traditia, prin

excelent, a Bisericii crestine condus n lume. astzi, fr de nici o alterare. Si am
gresit cnd, la chemarea lor, am ntins o mn si binevoitoare si protectoare.
Reformatii reprezint perimetrul nordic al Europei si al Nordului Americii. Catolicii,
nici pn astzi, n-au aderat la aceast Miscare Ecumenic. Trimit la diverse congrese
ecumenice doar observatori. Noi ne-am predat cu arme si munitii lumii germanice. Si
stm asa: Ortodocsii n Rsrit, Catolicii n bazinul apusean al Mrii Mediterane si-n
America de Sud. Reformatii tin de popoarele germanice si anglo-saxone si se plaseaz
n Nordul Europei, al S.U.A. si Canada.
n genere, crestinii sunt mprtiti asa: Rsritul este ortodox, de la Triest pn la
Vladivostok, cu centrul la Constantinopol; Catolicismul se ntinde din Italia pn la
Oceanul Atlantic, iar n America, din Mexic pn la Tara de Foc. Nordul Europei si al
Americii este protestant.
Ortodoxia si Catolicismul se sprijin pe Sfnta Scriptur si pe Sfnta Traditie, primit
de la Domnul nostru Iisus Hristos si de la Apostoli. Ortodoxia tine direct de Ierusalim,
unde a activat Mntuitorul nostru Iisus Hristos, unde a murit si a nviat. Iar
Mormntul Lui nu este la Roma, nici n Anglia sau Germania, nici n America de
Nord, ci la Ierusalim. Noi toti crestinii ne mntuim prin Harul care vine de la Iisus
Hristos. Catolicii tin de Roma, unde a predicat Sfntul Apostol Petru.
Catolicii au fcut-o pe Maica Domnului prtas la mntuire, iar pe Sfntul Petru un
vicar al lui Iisus. Papa de la Roma nu poate gresi cnd emite un adevr - "Ex
cathedra" -, iar sinodul episcopilor catolici este fr putere dogmatic si moral. Tot
Harul divin este concentrat n minile "marelui preot" de la Vatican.
Ortodoxia tine de Constantinopol si pstreaz cu sfintenie Dogmele, Traditia si
Canoanele. n cuprinsul ei are ca zestre Sfntul Mormnt. Catolicismul are ca zestre
moastele Sfntului Petru.
Protestantii, nerecunoscnd Traditia, admit numai Sfnta Scriptur, pe care o
interpreteaz de cele mai multe ori foarte personal si tot pe att de arbitrar.
ntr-o discutie cu doctorul Costi, pastor calvin, eu am fcut urmtoarea reclam:
Ortodoxia reprezint laptele proaspt, muls de la vaci; Catolicismul l pune la prins sil declar chisleag; Reformatii, zic ei, aleg untul si merg la esent. Eu le-am spus la
Aiud putinilor preoti greco-catolici, care au fost n puscrie, c ei sunt "chisleag" si sau suprat foarte tare pe mine. Adevrul totdeauna ustur.
Ct despre protestanti, ei sunt 103 formatii, care strbat tari si mri ca s fac un
prozelit. Acesta nu se mntuieste, dup cum toti protestantii nu se mntuiesc, deoarece
au clcat n picioare toate hotrrile Sinoadelor Ecumenice si toat Traditia a dou
milenii de viat crestin, n nvttura lor afirm c omul se mntuieste "Sola fide",
numai prin credint.
n general, te duci n Rai dac esti destinat de Dumnezeu s ajungi acolo. Dac nu,
orice ai face, tot n iad ajungi. Asa zic protestantii. Au fost virulenti si chiar violenti.
Ct despre neoprotestanti, cultiv, fie ignoranta, fie interpretarea personal a Sfintei
Scripturi.
Asa c s-au nmultit sectele ca ciupercile dup ploaie. Chiar si n ultimii ani s-au
repezit n trile din Rsrit cu surle si crti s ne "crestineze" pe noi ortodocsii, pe

care ne-au socotit "tri misionare". Nici pn astzi n-au aflat cum c Crestinismul a
nceput de la Ierusalim si a tot mers spre Apus. Abia acum si-au dat seama c Biserica
Ortodox reprezint tot Crestinismul bimilenar. Si s-au mai potolit, renuntnd la
ntlnirile de pe stadioane si la aparitia de noi "evanghelisti".
Noi ortodocsii, ca si catolicii, stim c n- lumea noastr sunt patru evanghelisti: Matei,
Marcu, Luca si Ioan. Pe ceilalti "evanghelisti" apruti dup revolutie, n-avem nici un
motiv s-i cultivm si s-i acceptm. Pot s se duc cu misiune n Africa, la popoarele
primitive, la popoarele mahomedane, la evreii din Israel, la indieni, chinezi si
japonezi.
Ct despre noi romnii, aprem n istorie totodat nscuti romni si crestini. Si anume,
crestinismul l avem de la Sfntul Apostol Andrei, de la negustorii greci si de la
colonii latini veniti n Dacia. Totdeauna am tinut de capitala imperiului Bizantin,
Constantinopol. Izvorul nostru ns este la Ierusalim. Adevratul centru al ntregii
crestintti acolo trebuie instaurat. Acolo a trit, a nvtat, a ptimit si murit pentru noi
Iisus Hristos. Tot de acolo S-a nltat la cer, de pe Muntele Eleonului, si credem c El
va veni si va judeca popoarele, stnd pe scaun de judector suprem n Valea lui
Iosafat.
Toate popoarele crestine sunt nevoite s se ntoarc la izvorul vietii din Ierusalim,
unde se afl n Biserica cea mare Mormntul Domnului. Cei 12 Apostoli, ca si Sfntul
Apostol Pavel si ucenicii lor, au plecat n cltorii misionare; mprtindu-si n
dousprezece felii pmntul si, prin tragere la sorti, fiecare din cei 12 Apostoli au
plecat n misiune la popoarele de pe portiunea lor de teren. S se stie c Evanghelia lui
Hristos a plecat de la Ierusalim, a trecut prin Bizant, apoi pn la Roma, n Spania si
n toat lumea.
n Nordul Europei popoarele s-au crestinat mai trziu, iar n America, dup ce aceste
pmnturi noi au fost descoperite.
Ochii tuturor crestinilor, ca si inimile lor, s nteleag c Soarele vietii rsare pentru
toti de la Ierusalim.
Cnd se va ajunge la unitate ntre trile crestine, marele Sinod al Crestinismului si va
aseza scaunele lng Mormntul Mntuitorului. Nici la Londra, nici la New York. Asa
cum mozaismul si are vatra tot la Ierusalim, iar mahomedanismul, la mormntul lui
Mahomed de la Mecca.
Asa c, s stm bine, s stm cu fric si s strigm n cor: "Bucur-te, Noule
Ierusalime, c toat sfintenia Mntuitorului nostru Iisus Hristos va veni si a doua oar,
izvornd din Mormntul Domnului".
Altfel nu se poate. Amin!
RAPORTUL CU GRECO-CATOLICII
Ct despre greco-catolicii din Romnia, fratii nostri din strana stng, ne acuz c noi
i-am silit s se treac la Ortodoxie. Nu-i asa. Stalin i-a silit pe greco-catolicii din
Ucraina s treac la Ortodoxie si cnd a ajuns cu politica la Bucuresti, i-au silit si pe
greco-catolicii de aici. s treac la Ortodoxie, ca o lupt mpotriva Papalittii din
partea comunismului. Iar ei au trecut masiv la Ortodoxie, cci nu era nici o deosebire
ntre greco-catolici si ortodocsi.

Se stie doar c la 1700, o parte din romnii ortodocsi din Ardeal au trecut la un fel de
catolicism, la porunca mpratului Leopold de la Viena. Noi i-am protejat, iar grecocatolicii au trecut n totalitate a Ortodoxie. Episcopii greco-catolici au trit si au murit,
fiind exilati de securitatea comunist. Singurii din toat Biserica greco-catolic care
si-au pstrat credinta lor sunt episcopii. Preotii lor au trecut n mas la Ortodoxie,
slujind mai departe Biserica si enoriasii lor.
Foarte putini preoti dintre ei au ajuns la Aiud si unul la Sighet. Oameni modesti care
au suferit alturi de noi, mncnd la fel aceeasi pit. Si dac n 1948 au venit la
Ortodoxie un milion jumtate de credinciosi, dup revolutie - dup cum se vede din
recensmntul populatiei fcut n anul 1991 -, n toat libertatea s-au ntors napoi la
bisericile lor n jur de 200000 de credinciosi cu o mic parte din preotii greco-catolici,
cu episcopatele pe care le-au avut mai nainte, iar restul de 87% au rmas ca
ortodocsi.
Printele Alexandru Todea, onorat de Scaunul Papal cu titlul de cardinal, fcea
propuneri ca Biserica Ortodox s treac n totalitate la greco-catolicism, iar
Patriarhul Teoctist s fie Cardinal al Bisericilor Ortodoxe.
Slab gndire si simtire romneasc! Ortodoxia nu are nici un motiv s renunte la
2000 de ani de viat crestin, s prseasc Ierusalimul si s srute pantoful Papei de
la Roma. S nu fie! Printele Alexandru Toader, este drept c a fost mturtor pe la
usile detinutilor de la Sighet.
Tot acolo se afla ncarcerat si Iuliu Maniu. Pe acest brbat de stat romn, cel mai
aspru pedepsit si mort la Sighet, eu, preotul Dumitru Bejan din Hrlu, ortodox 100%,
l-as propune spre canonizare, ca martir, Printelui Pap de la Roma. Cci Iuliu
Maniu - "Domnul Presedinte", cum i spuneau ardelenii -, a trit ca un puritan si a
murit chinuit ca un martir. Nu i se cunoaste precis mormntul la Sighet. Stiu c a fost
de o moralitate excesiv. Eu l-am auzit vorbind adesea n Parlament. Era foarte precis
si la obiect, cu problema discutat acolo; fr ifose si fr grandilocint.
Cnd se supra pe regele Carol al II-lea, pleca la Bdcini si tria acolo, ducnd o
viat semiclugreasc lng surorile lui. Nu putea s nu ajung n puscrie sub
comunisti. Nu I-au iertat ei, pentru c a fost un bun romn si un bun crestin.
Ct despre printele cardinal Alexandru Todea, n-am vzut un prelat crestin s-si
manifeste sentimentele dusmnoase mai circumscen fat de Biserica Ortodox. Cnd
s-a publicat rezultatul recensmntului din 1991 din populatia existent si a citit c sau declarat greco-catolici numai un procent asa de mic, s-a mbolnvit de nervi si
acum este bolnav n satul lui. Cci el nu cultiva respectul si credinta; ci ura care vine
de la necuratul.
Nu-i de mirare c s-a mbolnvit. Numai Bunul Dumnezeu are dreptul s judece
popoarele si credinta lor. Ne pare ru, absolut ru pentru c a suferit n puscrie la fel
ca noi, dar n-a iesit de acolo cu inima curat sau fruntea curat. S-au ntors n satele
lor preotii greco-catolici n frunte cu Nicolae Opris si cu Printele Ioan Mereu de la
Rchitele de pe valea Brgului - de sub ghetarul Scrisoara.
Alturi de mine, stnd n aceeasi cas, ntr-un sat prsit de bntenii deportati,
duminica am cntat amndoi la aceeasi stran n rit bizantin - eu, fcndu-mi cruce cu
trei degete si el fcndu-si cruce. cu toat mna dreapt, mare ct o lopat. Cnd mam ntors de la puscrie, el m bocea si plngea pe umrul meu si spunea mereu: "Mi

frate peline, oare ne vom mai vedea pe aceast lume?" Si nu ne-am mai vzut. A
murit.
n timp ce printele cardinal Alexandru este dusmnos pe noi preotii ortodocsi, c iam pstorit credinciosii si i-am pstrat bisericile frumoase si i le-am dat napoi, mai
bine de un milion n-au vrut s se ntoarc la uniatie si au rmas lipiti de Ortodoxie.
Credinciosii n-au vzut nici o deosebire ntre ortodoxia romneasc si grecocatolicism. Doar c noi spuneam Sfntul Duh si ei spuneau Sfntul Spirit. Nici un
preot de-al lor nu-i pomenea pe Printele Papa, ci doar mitropolitul de la Blaj l
pomenea la slujbe pe Papa de Ia Roma, precum preotii ortodocsi l pomenesc pe
episcopul locului, iar Patriarhul de la Bucuresti, pe Patriarhul Ecumenic de la
Constantinopol.
Printele cardinal Alexandru Todea a uitat total c Mntuitorul Iisus Hristos ne-a
poruncit s ne iubim unul pe altul ca fratii, ba chiar s iubim si pe vrjmasii nostri.
Doar nu care cumva ierarhia superioar greco-catolic L-a corijat pe Iisus Hristos?
"S nu fie!", spune Sfntul Apostol Pavel si cu asta am ncheiat.
Personal mi pare ru pentru suferintele printelui cardinal Todea si cred c a mturat
coridoarele de la Sighet, dup cum eu si Nichifor Crainic si altii am curtat closetele
de la Aiud!
Eu fcusem practic n Rusia Sovietic, curtind alturi de alti preoti ortodocsi
closetele de prin lagr si chiar din canalele de scurgere de la Moscova. Dar, multumim
lui Dumnezeu, am stat tot timpul cu fruntea sus si am iesit din puscrie tot cu fruntea
sus. Printele cardinal, din mturtor de puscrie, a ajuns cardinal. Eu, mturtor de la
Aiud, n-am putut s m mentin nici ca preot paroh la Ghindoani, judetul Neamt.
Aceasta este principala deosebire ntre mine si un cardinal. Mie nu mi s-a permis s
slujesc n vreun Altar ortodox, iar printele Todea a slujit si-n marea biseric a
Sfntului Petru de la Roma. Si atunci m ntreb: Cine a suferit mai mult? Printele
cardinal, ori preotul Bejan de la Hrlu? Si, ca mine au suferit nc 1200 preoti
ortodocsi.
Eu, n toat lunga mea detentie, nu am ntlnit n puscrie dect 36 preoti grecocatolici si un episcop foarte tnr, de 23 de ani, hirotonisit n clandestinitate, si care,
fiind prea crud si fr opinie, n-a suferit cu nimic mai mult dect preotii grecocatolici, Ion Mereu sau Neculai Opris. Nu-i necesar s asteptm gloria de la oameni,
ci s asteptm rsplata de la Dumnezeu. Printelui Cardinal Alexandru Todea i
lipseste tiara de la Pap. Eu nu m laud, dar 25 de ani, din 1970, n-am liturghisit nici
ntr-o biseric. M-am nchinat lui Dumnezeu privind spre rsrit, doar n casa mea din
Hrlu. Si la usa mea au btut multi, foarte multi crestini care aveau nevoie de
mngiere. Si cu asta, o problem care pare dificil socot c-i lmurit. Mai mult, nu
se poate.
As putea s vorbesc de 12 preoti ortodocsi omorti prin mpuscare de securitate. Nu
cunosc nici un preot greco-catolic sau catolic s fi fost omort prin mpuscare. Toti
preotii catolici au fost n puscrii, n frunte cu Mitropolitul Martin Aron, pentru
spionaj n favoarea Sfntului Scaun, a Italiei. Dar s-au purtat foarte corect n puscrie.
Si atunci, n timp ce catolicii tac si-si vd de oficiile lor, un romn ajuns la grad
arhieresc foarte sus, critic pe ortodocsi. M ntreb: "De unde si-a nsusit vrjmsia cu
care atac dusmnos pe ortodocsi? nclin a crede c vrjmsia vine de acolo c greco-

catolicii, n numr de un milion jumtate, au devenit, si au declarat si se mentin

membri buni si credinciosi ai Bisericii Ortodoxe. Un alt motiv nu se poate.
DE VORB CU UN GRUP DE MONAHI
- Cum vedeti o rennoire duhovniceasc a monahismului ortodox astzi?
- Se ncepe totdeauna lucrul cu rugciunea, stiind noi toti c Dumnezeu a spus: Fr
de Mine nu puteti f ace nimic.
Toate mnstirile ortodoxe din ntreaga tar, toate mnstirile si Bisericile din Rusia,
Balcani, Grecia, Constantinopolul si Ierusalimul, se gsesc n plin si normal
evolutie nspre mai bine. Mnstirilor, din tot Rsritul ortodox nu li se poate pune n
crc nici un impediment. Toate sunt lucrative.
Un monah chiar dac ar spune numai Tatl nostru ori Psalmul 50 nseamn lucru de
adncime n sufletele credinciosilor. Cci noi slugile lui Dumnezeu arm si semnm,
dar ploaia care rodeste holdele este Duhul lui Dumnezeu si rezultatele se vd. Dac un
crestin viziteaz o mnstire, si ncepe pelerinajul cu ngenuncherea de la poarta
mnstirii, iar inima-i psalmodiaz Psalmul 50 si alte rugciuni. Cu drept cuvnt, cine
deschide poarta unei mnstiri, las prsit afar toat grija cea lumeasc si ajunge
ca la miez de noapte, chiar cel mai aspru dintre suflete s se nmoaie n lacrimile
pocintei si s se bat n piept ca vamesul, implornd mila lui Dumnezeu. Asa
lucreaz Duhul lui Dumnezeu prin intermediul Mnstirilor.
Dar nu numai prin mnstiri ci si prin bisericile de mir, prin preotii satelor si ai
cartierelor si mai ales prin ngenuncherile crestinilor.
Nu le putem pretinde mnstirilor si bisericilor de la tar mai mult. Iar Duhul lui
Dumnezeu bate de unde voieste si sporeste credinta acolo unde omul face nceputul
mntuirii.
Mnstirile s nu renunte sub nici o form la ntreaga rnduiala a slujbelor, de la
binecuvntri pn la otpust. S nu scurteze pe temeiul: "Cum vrea cel mai mare";
cci peste mnstiri si biserici Bunul Dumnezeu este cel mai mare.
S nu se uite c chinezii bogati si pun pe crestele caselor cte o morisc, care vjie
necontenit - zic ei -, n rugciuni si cereri din lovirea vntului. La noi, s simt inima
tot ce spune gura. Abia atunci ne aude Dumnezeu!
Mnstirile s observe ntru totul canoanele liturgice.
Fiecrui credincios s i se acorde cu larghete asistent spiritual. Crestinul vine la
mnstire, stiind c locul de nchinare este mai curat dect n alt parte; a pmntului.
Una este s te nchini n Ierusalim, la, Mormntul Sfnt, si alta, la altarul unei
mnstiri. Sfintirea locului vine de la Cel Care a sngerat pe dealul Golgotei si de la
Mormntul din care S-a ridicat la viat, Iisus, Biruitorul mortii.
Desigur, lui Dumnezeu trebuie s te nchini n duh si n adevr. Dar nu-i tot una s-ti
razemi fruntea de Mormntul Mntuitorului si de icoana Maicii Domnului. Multi,
foarte multi au srutat urmele pasilor lui Iisus, stiind c Iisus este Fiul Iui Dumnezeu.
Eu am dat mna n viat cu doi regi si un maresal. Tatl meu, care era "tran plouat",
mi-a spus c-i bine s nu m mai spl pe mini, c m-am atins de unsul lui Dumnezeu.

Iar un preot din Basarabia, n ziua n care am fost decorat de rege, mi-a spus c nici s
nu-mi ud minile, dup ce am atins mna regelui.
Dar dac te atinge Dumnezeu pe umrul drept, ce atitudine vei lua?
- Cum se pot mpca Marta cu Mria n viata monahal, stiind c tinerii care intr n
mnstiri doresc s se roage mai mult?
- Trebuie ca n mnstiri s se pun mai mare accent pe sfintele slujbe de zi si de
noapte si pe nencetata rugciune personal. Sunt mnstiri unde clugrii se roag
mai mult si sunt nelipsiti de la Utrenie si Sfnta Liturghie si sunt mnstiri mai slab
organizate, unde clugrii se roag mai putin. Asta depinde n special de staretii si
duhovnicii mnstirilor respective. Cu ct acestia vor fi mai duhovnicesti, cu att viata
monahal va fi mai nalt si clugrii mai uniti cu Hristos.
Mnstirile cu foarte putine bunuri materiale pe vremuri erau nzestrate de voievozi si
de boieri. Acum cmpul s-a mputinat si vitele trebuiesc hrnite, ca s te folosesti de
ele.
Tuturor monahilor, si mai ales celor tineri, li se cere s poarte pe umr coasa si sapa,
cci vietuitorii mnstirilor s-au nmultit n ultimul timp si toti trebuie s mnnce
mcar de dou ori pe zi. Ofrandele pe care le aduc acum credinciosii sunt putine n
comparatie cu monahii, care, ca s dea rezultate n munca lor, trebuie s mnnce. Dar
de unde s iei suficiente alimente? Din donatii benevole si din piete?
Prin rugciune si prin munc activ se pot nmulti pinile si mbogti oalele cu fasole,
iar monahii, fie din Apus, fie din Rsrit, trebuie s se conduc n rugciune si
ascultare. Altfel nu se poate! Apoi prin munca activ se potolesc instinctele oarbe si se
stpnesc ispitele.
Pe deasupra tuturor lucrurilor st Duhul lui Dumnezeu, Care pe toate le mplineste!
- Peste tot este o mare lips de duhovnici cu experient. Cum se poate forma o nou
generatie de duhovnici buni pentru viitor?
- Eu am ntlnit chiar la Sihstria preoti foarte tineri, avnd si duhovnicia pe umerii
lor. Desigur, duhovnicia n plinul ei se cstig cu timpul.
Este absolut necesar ca duhovnicii n vrst, cei mai cutati, s-si fac ucenici, pe care
s-i nvete si s-i pun n fata Canoanelor! Numai asa s se urmeze cresterea
duhovnicilor. Iar duhovnicul tnr s nvete de la cel mai n vrst. Apoi s stie c
Bunul Dumnezeu scoate duhovnici buni si bine lucrativi dintre oameni si chiar din
pietre, cum spune Hristos. Duhovnicia este o art prin care cnt Sfntul Duh.
- Ce relatii duhovnicesti trebuie s existe ntre mnstiri si parohii?
- Dac credinciosii au nemultumiri cu preotii parohi, mnstirile sunt datoare s-i
primeasc si s le asculte psurile. Cu toate c, canonul spune: "Crestinul s nu umble
din duhovnic n duhovnic".
n general, vine un timp cnd oamenii mbtrnesc si se pregtesc de moarte. Abia
atunci si mrturisesc cele mai intime dintre pcate si asteapt iertarea lui Dumnezeu.
Duhovnicul de la mnstire are mai mult practic duhovniceasc si credinciosii au

mai mare ncredere n acesti printi clugri. Mnstirile n-au dreptul s-i refuze.
Trebuie s-i asculte cu mare atentie si s le prescrie medicatia cea mai aspr, cci cei
mai multi credinciosi se mprtsesc cu nevrednicie.
Vine un ceas cnd omul si spune siesi: "Pn cnd s-mi amgesc constiinta? Pn
cnd voi ncerca s-L duc n eroare chiar pe Bunul Dumnezeu?". Si-si zice: "A venit
timpul s nu-L mai supr pe Dumnezeu! A venit ceasul cnd trebuie s-mi curt
constiinta!".
Abia atunci mrturisirea este corect si vei simti amndou minile lui Dumnezeu pe
capul tu.
- Cum vedeti o rennoire duhovniceasc a teologiei romnesti?
- Teologia este sustinut de Duhul Sfnt, Care dirijeaz Biserica, si de preotii
cucernici care aprofundeaz cunostintele teologale. Dup cum se ntelege, este o
perfect colaborare ntre Duhul Sfnt si Biserica conductoare.
n aceste conditii, Biserica nu poate gresi. Deoarece n veci Biserica, n totalitatea ei,
este condus n timp de puterea lui Dumnezeu, "Care pretutindeni este si toate le
mplineste". Totdeauna teologia este activ, cunostintele rmn aceleasi si nealterate
n esenta lor.
Cnd omul se suprapune Duhului Sfnt si o ia dup capul su, neascultnd de Biseric
si de Sfintii Printi, apar sectele, care, la nceput sunt foarte violente. Apoi se
cumintesc si se numr printre cele 103 feluri de grupri crestine.
n Ortodoxie toate problemele de credint si de moral sunt asezate cu timpul si nu se
mai simte nevoia de vreo inovatie. De 2000 de ani noi stm pe aceleasi principii de
doctrin si de moral si nu simtim nevoia de inovatii.
Noi stm tari si neclintiti pe cele 20 de veacuri, care nseamn n permanent hrana
nealterat a Ortodoxiei universale, n aceasta st tria Bisericii Ortodoxe!
Nu se simte nevoia de dogme noi. Se simte nevoia s-i cntm lui Dumnezeu,
recitativ, Simbolul Credintei si psalmodierea rugciunii Tatl Nostru. Iar versul
Bisericii Ortodoxe este rectiliniu si ne duce hotrt la poarta Raiului, nssi nchinarea
noastr seara si dimineata, la mese, cnd plecm la drum, este cea mai activ predic
spre lauda Bunului Dumnezeu.
Sfntul Petru a scpat de nec, strignd ctre Dumnezeu: "Doamne, ajut-m!". Iar
mna lui Dumnezeu l-a scos din valuri si l-a ajutat s cltoreasc pe fruntea ncretit
a unui val. Si atunci este ndrepttit apostrofa lui Hristos: "Fricosule, pentru ce te-ai
ndoit? Oare nu ti-a ntins Bunul Dumnezeu o mn salvatoare? Iar tu ce-ai fcut?
Cobori rapid, surd si orb!"
Nu se afl alt drum spre Hristos, dect s te arunci cu Petru la picioarele Lui!

DE VORB CU CTIVA PREOTI MISIONARI

- Ce msuri de contracarare a prozelitismului sectar din zilele noastre le considerati

mai utile?
- Este necesar s se nfiinteze de mare urgent un corp de misionari interni, foarte bine
informati, buni vorbitori si s strluceasc de credint.
Rostul lor va fi misiunea intern. Perfect organizati n frunte cu un Episcop misionar
si foarte activi n parohiile contaminate de sectari, n fruntea lor s stea un tnr preot
foarte activ care s ajute pe episcop.
Acesti misionari e bine s fie celibi sau monahi. Bine instruiti si buni cunosctori n
felul cum sectantii pun problemele de dogm si de viat crestin. Printre ei, o mn de
monahi tineri organizati si patronati de Sfntul Vasile cel Mare, vor fi trimisi pe o
perioad mai lung de timp n parohiile contaminate.
n locul preotilor modesti, s fie avansati preoti adevrati misionari - buni pentru
misiunea intern si s stea n parohia bolnav pn cnd o vor vindeca de lepr.
Vor trece din cas n cas, avnd asupra lor suficient material misionar. Vor antrena n
lucrarea lor parohii locale. Iar dac va fi cazul, vor fi adusi chiar preoti misionari n
parohiile contaminate si vor activa pn cnd parohia respectiv se va nsntosi.
Ca atare, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne trebuie s nfiinteze acest corp
de preoti priceputi pentru misiunea intern. Acestora li se vor asigura mijloacele
materiale necesare acestei lucrri, care trebuie fcut cu timp si fr timp numaidect.
S-a ncercat la noi acest sistem, ntre cele dou rzboaie mondiale, n Ardealul de vest
si n Basarabia. Cu bune rezultate, l dm ca exemplu pe preotul Toma Gherasimescu,
care prin activitatea sa voluntar a acoperit toat tara.
- Acum n ultima vreme se construiesc un numr mare de case de adunare, n timp ce
noi ortodocsii, din lips de fonduri, cu greu zidim lcasurile de cult. Ce prere aveti n
aceast privint?
- Noi stim c n tara noastr, n ultimii 50 de ani s-au construit orase noi sau cartiere
noi, ns lipsite de biserici. Este mai simplu s construiesti o cas de adunare baptist
dect o biseric ortodox rezistent n materiale si plin de art arhitectonic pictural
si intim.
Pentru o biseric ortodox sunt necesare multe materiale rezistente, dar foarte
costisitoare. De aceea n cea mai mare parte se construiesc din darul crestinilor, a
credinciosilor din parohii.
Sectarii vin cu fonduri materiale si propagandistice de peste ocean. Centrala lor este n
America de Nord, iar n Europa, n Apusul protestant, ntre ortodocsi acesti misionari
strini nu se bucur de credit.
Propaganda lor este respins pe temeiul credintei pe care o cultivm noi romnii aici
la noi de 2000 de ani. Este un fel de vrtej de moment cu mult ameteal, care ns se
duce pe locuri pustii, iar noi, romnii rmnem tari pe temeiul c "asa au trit printii
si bunicii nostri si noi mergem pe urmele lor".
nclin a crede c teama noastr de sectanti este exagerat. Si apoi s nu-i excludem pe

Dumnezeu si ajutorul Lui pe care ni-l d cu prisosint de 2000 de ani.

- Cum am putea evita participarea copiilor ortodocsi la scolile neoprotestante, prin
care se vneaz tineretul nostru?
- Este o mod a timpului. Neoprotestantii, evanghelistii de astzi au plecat la drum
bine pltiti si bine echipati cu material didactic de ctre cei din America care doresc s
mprstie crestinii si n felul acesta s-i domine. Tranul romn ns trieste dup
traditie, asa cum am apucat de la mama si de la tata! Credinta ortodox nu si-o
schimb cum si-ar schimba Duminica dimineata cmasa. Orice romn nu poate s fie
dect ortodox. Aceasta este confesiunea noastr national; dup cum spaniolii sunt
catolici prin excelent.
Doar ici-colo cte un suflet slab de nger sau plin de pcate si vinde sufletul pe 100
de dolari.
- Cum putem izbvi tineretul si intelectualii nostri de practicile budiste asiatice, ca
yoga si altele, care amgesc pe cei slabi n credint?
- Noi, cei care am stat multi ani n detentie, am constatat c sunt foarte credinciosi si
sunt puternic n traditie tranii, apoi masele intelectualilor care au priceput c noi,
romnii, reprezentm cu mult onoare si devotament Ortodoxia de 2000 de ani, nu
avem nici un temei ca s o prsim. De la asiatici am mprumutat gimnastica si unele
exercitii. Dar aceste exercitii apartin de 2000 de ani Bisericii Ortodoxe, n aceast
atitudine st toat tria Ortodoxiei.
Noi nu teoretizm nvttura crestin, ci o trim realmente. Ea ne este proprie nou si
pentru viata aceasta sentimental crestin; sectele nu ne pot oferi nimic. Oricnd si
oriunde ar fi, le refuzm ispitele. Am observat din contactul cu sefii sectari c sunt
foarte slabi pregtiti scripturistic si ne ursc foarte tare pentru statornicia n credinta
strmoseasc.
Succesul lor de prin mahalale nu las urme. De la o vreme termin banii care sunt
trimisi din America. Ispitele sunt foarte scumpe si tac. Sectele nu pot ajunge la izvorul
nesecat al credintei Ortodoxe romnesti. Chiar la ultimul recensmnt al populatiei,
87% s-a declarat ortodox, nesilit de nimeni. Se pare c aceasta-i un vnt strin care
trece si peste tara noastr si rupe cteva frunze din stejarul romnesc. Dar stejarul,
primvara si nnoieste total frunzele.
- Cum putem atrage elevii si studentii la o trire ortodox autentic?
- Foarte curnd se va introduce studiul religiei si n cursul liceal, iar spre cinstea lui,
Printele Galeriu din Bucuresti tine un curs de crestinism studentilor de la politehnic.
Trebuiesc nmultite catedrele despre Iisus Hristos si nvttura Lui, iar n centrele
universitare, Sfntul Sinod s le dea studentilor biserica lor cu preoti tineri, pregtiti,
ca s fac misiune local. Aceast situatie a fost pn la al doilea rzboi mondial si s-a
dovedit foarte eficace. As merge cu propunerea ca la orice facultate din tar s existe o
catedr intitulat "Iisus Hristos" si acolo s predea un preot valoros si drept.
- O bun parte din tineretul nostru este deceptionat n fata realittilor crude ale
societtii de astzi. Cum pot fi vindecati?
- Aceast problem este general uman; este obligatorie pentru toate popoarele care
trec prin rzboaie sau revolutii, de la un regim la altul.

Tineretul este generos si el este acela care a fcut revolutia, iesind n strad, asteptnd
mai binele, care, dac n-a venit, tinerii se gsesc obligati s se retrag.
S nvete si s tac. S prseasc scena politic.
Nu au ce astepta de la conducerea trii. Tineretul devine blazat si-si gseste satisfactii
la nvttur, fie n amor liber, n bani, destrblri, desfru, betii, din care-1 poate
trezi numai Biserica. Nu exist alt cale, alt institutie mai bun ca Biserica. S se
creeze n facultti catedra "Iisus Hristos". Nu despre Moise si mozaism, cum fceau n
trecut unii, la propunerea Cahalului.
- Ce msuri trebuie luate mpotriva prostitutiei, pornografiei, filmelor si muzicii
decadente de astzi?
- Este o problem general uman; aceeasi la New York, ca si la Iasi. n spatele
propagandei despre sexualitate st bine organizat Cahalul, cu intentia lui ferm de a-i
ntoarce pe crestini la animalitate. Toate actele de cultur contemporan sunt ncrcate
de sexualitate. Biserica are dreptul si obligatia s intervin la stat, la guvern pentru
reducerea izvoarelor pornografice (filme, crti, muzic etc.) Acestea pot fi atacate din
fata Sfintelor Altare; se cere doar ca preotii s fie foarte activi n combaterea acestor
infectii. Binenteles c aceast lupt se d si la catedr de religie, n tot timpul, si n tot
locul trebuie combtut puternic sexualitatea.
- Ce msuri mai potrivite se pot lua de Biseric mpotriva alcoolismului, desfrului si
divortului care mbolnvesc societatea crestin?
- Aceast problem este de domeniul public, dar mai ales particular. De oriunde s se
combat betia si desfrul, dar mai ales de ctre preotul de parohie, care este
misionarul parohiei lui. S ndrzneasc s mearg la familiile cu probleme de betie si
desfru nsotit totdeauna de unul sau doi consilieri bisericesti si s ncerce prin orice
mijloace mpcarea ntre soti.
S nu uitm totusi c Mntuitorul aprob divortul pe tema de desfru sau bti.
- Ce sfaturi dati tinerilor care nu pot realiza o csnicie crestin?
- Cstoria este pornit de instinctul de conservare a fiintei umane, lsat de
Dumnezeu. Exist o vrst cnd bietii si fetele amorezati unii de altii pun la cale
cununia lor. Acesta este un fenomen foarte natural si bun. Se ntmpl c dup
rzboaie sau dup revolutii s se produc deficit numeric ntre bieti si fete. Dup
recensmntul din 1991-1992 s-a constatat c n Romnia fetele sunt cu 600000 mai
multe dect bietii.
Aceste fete nu se pot cstori legal niciodat. Un numr infim se clugresc, celelalte
mbtrnesc pe prispa casei printesti. Pn cnd si n China a fost desfiintat de
foarte curnd poligamia. Echilibrul ntre sexe, dup sociologi, se stabilizeaz din 25 n
25 de ani. Asta-i asa de la Adam si Eva.
- Cum vedeti o nduhovnicire mai profund a mnstirilor noastre?
- nti de toate monahul, chiar prin faptul c apare n uniform de preot, face misiune.
Toat lumea i se d din cale si-i srut mna. n al doilea rnd toti crestinii sunt
curiosi s vad cum triesc si cum se nchin monahii din mnstiri. Deci constituie

un exemplu plin de veneratie, n al treilea rnd monahii se roag n fata altarului si

mrturisesc pe Hristos prin predicile pe care le fac.
Ar mai fi un mijloc foarte puternic de propagand crestin. Un grup unit de tineri
clugri studiosi s scoat o revist sptmnal, cam cum era pe
vremuri Glasul monahilor, care se vindeau prin toate locurile: piete, tramvaie, tren,
magazine chiar de clugrii tineri. Era o treab foarte bun si toat lumea o cumpra
din zbor. Era si foarte ieftin. Aceste ziare cuprindeau texte din Evanghelii si sfaturi
crestine. Toat lumea le citea.
Toti monahii din Mnstirea Sihstria s se adune si s aleag o sut de subiecte de
crestinism. S alctuiasc brosuri cu pret minim si s fie difuzate
peste tot de fratii clugri, n afar de acest sptmnal s se tipreasc pe patru pagini
Evanghelia sptmnal cu explicatia ei si pe pagina a patra diferite pilde din viata
crestin.
- Biserica are o mare lips de duhovnici iscusiti si n special mnstirile. Cum pot fi
formati n conditiile de azi?
- Da. A fost o scpare din vedere a mnstirilor. Toti pelerinii doresc o spovedanie la
un clugr btrn cu experient, ns nimeni nu a avut grij s-i formeze duhovnici.
Numai pe ici, pe colo apare cte un clugr btrn nduhovnicit. Dar este prea putin.
Eu recunosc c adesea am spus printilor Cleopa si Ioanichie: "S v faceti ucenici, c
dac dispreti amndoi se pustieste Mnstirea Sihstria!" Acum, vedeti c chiar
Sihstria n-are duhovnici destui si poate le vine n ajutor Dumnezeu acum n ceasul al
12-lea. Altfel, se vor gsi clugri s pasc vacile si oile, s coseasc, s zideasc, s
se roage frumos personal, dar fr putere de convingere n masa
pelerinilor. Mnstire fr duhovnici nu poate fi mnstire!
Omul vine s se limpezeasc de pcate si are total ncredere n clugri. Se
spovedeste si la preotul din sat dar se sfieste s-i spun lucruri, pcate
foarte intime, s-i divulge pcatele grele. Dar la duhovnicii clugri este mai simplu se mrturiseste si trebuie s i se dea canon si apoi s-i mprtseasc.
n toat literatura mare ruseasc ntlnesti cte un vestit duhovnic, pe care l caut
pn n Siberia si nu pleac de la casa duhovnicului pn nu-i spovedeste. Si la noi, la
Mnstirea Neamt, strlucea Cuviosul Paisie Staretul, iar la Mnstirea Sihstria era
pn acum recent Printele Paisie Olaru.
Oamenii zic: "Mergem la Mnstirea Sihstria, dar degeaba cci printele Cleopa nu
mai poate sluji este btrn si bolnav; iar printele Ioanichie este
pn peste cap ocupat!

Si atunci unde s se duc? Tocmai la Cernica la printele Ilarion Argatu. Si cam att!
- Ce crti sfinte mai deosebite recomandati credinciosilor nostri?

- nti, "Mica Biblie". Apoi, un catehism clar si, mai presus de toate, "Vietile
Sfintilor", ncepnd cu sfintii romni.
- Cum putem mpca pe cei nvrjbiti, mai ales n viata de familie?
- Este foarte simplu; Mntuitorul a spus: "Dac cineva ti-a gresit, mergi si te mpac".
Dac ai reusit acest fapt ai cstigat un suflet. Dac n-ai reusit, acel cineva s-ti fie tie
ca un "pgn si ca un vames". Adic te feresti din calea lui.
- Ce msuri mai potrivite pot fi luate mpotriva decadentei morale de astzi?
- Totdeauna la o anumit vrst a tineretii, bieti si fete trec prin prefaceri hormonale
care-i tulbur si socotesc c prin contactul sexual starea de lucru se mbuntteste.
Medical lucrurile asa stau. Numai c Biserica socoteste c libertatea sexual trebuie
precedat de cstorie cu cununie religioas.
Asta, binenteles, n afar de printii monahi care depun un jurmnt de castitate. Pe
tnr - orice crestin mai n vrst, orice preot l va sftui s se cunune - chiar de tnr.
Regula este asa: Orice brbat s-si aib sotia lui si orice femeie s-si aib sotul ei. Dar
cum am spus mai sus rmne jumtate de milion de fete fr s aib parte de cununie.
Rmn cele urte, sacrificate.
Alt sfat nu exist, dect numai prin legalitate si sfintirea dragostei.
- De ce ne temem de moarte? Frica de moarte este un pcat sau urmarea fireasc a
nepocintei?
- Eu cred c toat lumea se teme de moarte, desi este un fenomen tot att de natural ca
si nasterea. Chiar Mntuitorul, umanizndu-Se, a trebuit s moar, chiar dac
Dumnezeu Tatl L-a nviat, El a murit real si a fost nmormntat. S-a constatat c a
fost mort nfigndu-i-Se sulita n inim de ctre un militar roman. Cnd moare omul
se despart elementele - ap si snge.
- Ce cuvinte testament doriti s lsati dup moarte celor ce v iubesc?
- Sfntul Ioan Teologul la btrnetile sale att le spunea ucenicilor lui: "Fiilor, iubitiv unul pe altul, cci iubirea poate totul!" Amin.
- Cum putem folosi mai mult pe aproapele si totodat s ne zidim sufleteste si pe noi?
- Tocmai aceast golire sufleteasc de sine, spre folosul altora, nseamn fapta cea mai
bun pe care o poate face un preot sau un clugr. Se druieste complet lui Dumnezeu
- se goleste. Se druieste fr economie aproapelui su din dragoste. Un astfel de om
devine srac cu duhul si desigur cettean al Raiului, pentru c este fiu al iubirii si al
lui Dumnezeu.
- Ce recomandati ntre viata de liniste si cea misionar?
- Perfect egal, n amndou cazurile. Cei care doresc singurtatea, vor fi mereu n
ucenicie lui Dumnezeu. Cei care fac lucrare crestineasc n popor, prin aceast
activitate sunt ucenicii Mntuitorului. Noi ns ne nastem cu calitti si defecte
mostenite de la printi si strmosi si ne urmm senini destinul pe care ni l-a trasat
Milostivul Dumnezeu. Iar pentru partea personal vom da seam lui Dumnezeu la

scaunul de judecat.
- Cum ar trebui s fie un preot ideal astzi? Dar un clugr? Dar un duhovnic?
- Preotul de astzi si de totdeauna este sluga credincioas lui Dumnezeu, mbrcat
haric pentru a-i sluji Lui, n numele unui grup de crestini. Are puterea haric de a
conduce, de a nvta turma si de a o sfinti n toate activittile mari omenesti, generale
sau de familie. Preotul tuturor timpurilor se cade s fie om de vocatie si nu un
profesionist n slujba lui Dumnezeu. Mai ales n preotie se cade s fie total druit n
slujba lui Dumnezeu si pentru crestinii ncredintati de episcop preotului ca s fie
condusi la mntuire. Plenitudinea harului preotesc o are Episcopul prin filiatie de la
Sfintii Apostoli, iar preotul este un delegat al Episcopului si nu are toat plenitudinea
harului preotesc.
n totalitatea sa harul divin curge n Biseric prin Episcopii si. n principiu multiple
unitti - parohii - primesc prin Episcopii locului delegati ai si pentru serviciile divine
si pentru conducerea parohiilor, ca unitti religioase.
Ca atare, preotii sunt delegati ai Episcopilor locului si fr ngduinta lui nu pot
svrsi cele sfinte, deci preotii parohiilor se cade s rmn supusi la
unitatea conductoare a Bisericii. Este vorba aici de o hotrre sinodal veche de cnd
este crestinismul pe pmnt. Cine iese din ordinea canonic a Bisericii se exclude
singur din preotie. Cine rmne asculttor n ordinea Bisericii va, fi socotit slug bun
si credincioas Mntuitorului Hristos. Cci mprtia cerurilor este mprtia ordinii
divine, iar noi, crestinii ne luptm pe pmnt s vin ordinea lui Dumnezeu,
Precum n cer, asa si pe pmnt.
Cndva se va instaura si pe pmnt mprtia lui Dumnezeu. Oricum am fi noi,
oamenii, toti suntem fiii Tatlui Ceresc, Care se ntristeaz pentru pcatele omenesti si
Care se bucur pentru virtutile omenesti. Iar noi, oamenii, care nzuim la ceruri ne
rugm necontenit: "S vie mprtia Ta, Doamne! Precum n cer, asa si pe pmnt".
Acum ns satana si face de cap! Pn cnd? Pn cnd va fi legat de Bunul
Dumnezeu pe o mie de ani. Abia n acele timpuri va triumfa credinta pe pmnt. Iar
noi suntem datori s pstrm puritatea credintei si s luptm victoriosi cu pcatul si cu
stpnul veacului acestuia - satana.
Duhovnicul este egal - fie preot de mir, fie clugr ca viat mbunttit. Mai nti s
fie dotat cu buntate sufleteasc. Si foarte atent, dar fr rutate
la pcatele omenesti, cci acela care l iart pe penitent este Bunul Dumnezeu.
Duhovnicul consfinteste buntatea lui Dumnezeu, iertndu-l pe cel pctos, iar pe cel
gresit, ndreptndu-l la Sfnta mprtsanie.
Harul ierttor vine de la Bunul Dumnezeu atunci cnd printele duhovnic pronunt
formula de iertare. De spovedanie poate uza orice crestin si ct mai des.
Sfnta mprtsanie, care este cununa harului divin, se acord crestinului mai rar - de
obicei n cele patru posturi, la boal, ori pe patul de moarte - cnd i se acord ultima
mprtsanie, dup o total si sincer mrturisire.
Acest crestin n clipa mortii este sigur c va deveni cettean al Raiului. Pentru marii

pctosi, ca o mngiere, este sfnta aghiasm de la Boboteaz. Pe patul de moarte

duhovnicul l va mprtsi chiar si pe cel mai mare pctos, cci pe tot omul l va
judeca numai Bunul Dumnezeu, n cazul acesta, ca si n alte cazuri, duhovnicul este
instrumentul prin care lucreaz Bunul Dumnezeu n sufletul omului. Iar preotul este,
n toate actele cultice, instrumentul prin care vorbeste omului sau oamenilor Bunul
Dumnezeu.
Harul lui Dumnezeu se coboar la om direct si ierttor, fiind la vointa lui Dumnezeu.
Harul divin se coboar la om prin slujbele divine si prin Sfintele Taine ngduite de
Dumnezeu omului dotat cu harul preotiei.
Asteptm smeriti si credinciosi victoria total a lui Dumnezeu mpotriva diavolului si
a ispitelor lui. Cci Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune nou cum le-a spus mai
nti Apostolilor: ndrzniti, cci Eu am biruit lumea!
- Spuneti-mi si mie un cuvnt, Printe Dumitru, si dati-mi o binecuvntare!
- Printe, eu pun mare ndejde n preacuviosia ta, c vd c L-ai gsit pe Hristos si-L
cauti si vrei mai mult. Cu ct stii mai mult, cu att vei fi btut mai mult. Cine stie
putin, se bate putin. Adic vreau s spun c cine caut si cunoaste mult, este egal cu
acela care este clugr la oi, la Mnstirea Sihstria.
Printele Cleopa a fost nti cioban! Nu? Si a ajuns s vorbeasc la societatea
"Anastasia" din Bucuresti.
Fostul cioban de la Sihstria a ajuns s tin un fel de conferinte duhovnicesti. Si-s
bune. Sunt foarte ntelese. Nu le stie el pe toate. Dar pe multe le stie cu adncime si
are experient si o ratiune nativ cu care judec faptele. El a crescut ucenici buni si a
cluzit spre Hristos multe mii de suflete. Eu l-am ascultat adesea cum vorbeste la
popor, la oameni, pe ntelesul lor. Pune cte o problem pe ntelesul oamenilor si
oamenii pleac foarte multumiti: "L-am ascultat pe Printele Cleopa". Vezi! Au si
girul unui
brbat care L-a cutat si L-a gsit pe Dumnezeu. Au girul sta!
Printele Cleopa, dup prerea mea, poate exagerez si cred c sigur exagerez, este cel
mai bun clugr din tara noastr. Dar eu v-am spus: am vzut doi clugri btrni,
nchinndu-se noaptea la Mnstirea Sihstria si deasupra capetelor lor a aprut la
fiecare cte o raz de lumin verzuie. Care-i mai bun? Printele Cleopa sau aceia?
Aceia!
- Mai triesc astzi? Nu stiti cumva cum i chema?
- Nu mai triesc. M uitam numai la dnsii. De dou, trei ori am surprins lucrul
acesta. Nu sufereau s rmn cineva dup Utrenie n biseric. Tot se
uitau ntrebtor la mine de ce stau. M nchinam!
- n ce an a fost asta?
- Pi, dac a fost de mai multe ori! n orice caz sunt cel putin 20 ani de atunci. Am
mai fost, dar nu i-am mai vzut. Veneau amndoi, plecau odat.
Parc erau conjugati. Lucrul sta nu l-am vzut la printele Cleopa, nici la printele

Ioanichie, cu att mai putin la mine. Dar l-am vzut la acesti doi
clugri! Ei, care erau mai buni? Vezi? Stai tu unul n stran si vezi cum apare lumina
asta divin, care joac deasupra capului lor! Nu-i Dumnezeu acolo? Nu le era primit
rugciunea?
Asa de frumos se nchinau, cum se nchin clugrii, frumos, n patru prti si plecau
amndoi ncet-ncet... Plecau la chiliile lor. Erau foarte btrni
amndoi, albi la pr si la barb, nalti si slabi. Eu m-am temut! N-am ntrebat nimic.
M-am uitat si cu curiozitate si cu team. Asta era noaptea, la Utrenie.
Dar dup ce se termina Utrenia, rmneau n urma altora si eu rmneam la urm, c-i
foarte plcut s te nchini la miezul noptii, ori la Sihstria,
ori la alt biseric. Adic simteam c-s plin, c m pot ruga. Da! De asta rmneam.
Ei nici nu m observau. Stii c la biseric rmne aprins numai o candel si n
pridvor era o alt candel si o lumnare si un clugr care citea Psaltirea, n gnd,
ncet. Acolo, Psaltirea se citeste permanent.
Am vzut lumina aceasta si la femeia aceea de care ti-am povestit data trecut. La
aceea lumina era nc mai puternic. Ca o coroan de sfinti. Ca o
coroan de sfinti, care-i juca deasupra capului. Cu drept cuvnt a spus printele
Cleopa lui printele Ioanichie: "Iat crestini care se roag tot asa de
frumos ca un clugr!" Dar poate si mai mult, mai din inim. Eu am vzut lumina si la
femeia aceea si am vzut si la clugri. Erau egali. Adic era apartenenta inimii la
rugciune.
Nu spunea rugciunea numai din gur, cum spun eu la miezul noptii. Ea att spunea:
"Doamne, nu m lsa!" Att auzeam eu. Dar Dumnezeu stia de ce spunea femeia:
"Doamne, nu m lsa!" Stia. Mai mult n-a spus. Tot timpul atta spunea. Cred c si
plngea atunci!
O SEAR DE VEGHE CU PRINTELE DUMITRU
- Binecuvntati-ne, iubite Printe Dumitru, c din nou v vizitm!
- Printilor, am stiut c veniti! M miram de ce nu mai ajungeti! De aceea am iesit la
portit s v ntmpin.
- Dm slav lui Dumnezeu c v gsim mai bine!
- V multumesc pentru noaptea aceea, pe care ati pierdut-o pentru mine. Eu sunt
absolut sigur c rugciunile sfintiilor voastre si ale celor trei micute
m-au rupt din gura mortii. Chiar doctorita mi-a spus: "Printe, n-am vzut n viata
mea trei maici, n trei colturi de camer, fcnd rugciune! N-am vzut!".
- Ea este credincioas. St cu bolnavii. N-a mai fost prin mnstiri s vad cum se
roag.

- Maica Mria s-a rugat si ea, sau nu?

- S-a rugat, c am vzut-o chiar asupra mea. Din cnd n cnd eram constient.
- V durea ceva?
- Totul. Totul. Dup prerea mea, trebuia s mor atunci si eram fericit. Se pare curios
c spun asta.
- Ba nu. De ce? Sunt si clugri care se bucur mult n ceasul mortii. Am apucat si eu
un clugr la Sihstria si cnd s moar a nceput s cnte Aprtoare Doamn si
cntnd, si-a dat duhul!
- Si eu am cntat Aprtoare Doamn de trei ori si Tatl nostru de trei ori n noaptea
aceea. Nu dovedeam s spun Tatl nostru. M oprisem la "...si ne iart nou gresalele
noastre..." Asa eram de tulburat de durere, nct att spuneam si nu mai ajungeam la
capt. Si iar o luam de la nceput, si iar o luam de la capt.
- Asa este. Este greu cnd vine durerea. Boala este grea!
- Eram epuizat si uneori nu m durea nimic. Nu m durea nimic, printe. Stai s-ti
spun, omule! As fi murit foarte usor, c am mare ndejde n Dumnezeu!
- ns este mare taina aceasta, a desprtirii sufletului de trup!
- Nu simteam c se rupe ceva din mine. Simteam asa, ca o cldur. Att. Din cnd n
cnd mi fulgera pe dinainte o lumin. Si m tot uitam: De unde vine lumina aceasta?
- ngerul pzitor nu a avut porunc s v ia.
- Nu, ngerul mortii!
- Eu cred c ngerul pzitor! Vine si al mortii, dar vine si ngerul pzitor trimis de
Dumnezeu, care zice: "Mai trimite vreo doi ngeri s-i ajute pe el".
- A mai venit cineva. Au venit trei micute. Puternice rugciuni au avut cele trei
micute. Puternice rugciuni! Am stat pn n zori si m-am gndit: Mult poate
rugciunea dreptului care se face. Mult poate rugciunea dreptului care se face cu
credint, din inim!
- Sunt si ele suflete smerite, care au intrat n nevointa aceasta duhovniceasc. Dac ei,
clugrii, au ceva mai bun pentru Hristos, poate att: ct si pot pzi mintea nerobit
de gnduri, trupul curat de patimi si inima plin de iubire pentru Hristos si pentru
toat zidirea.
- Eu cred c cel mai greu este s-ti pzesti mintea! Mintea este mai greu de pzit dect
firea! Fuge aiurea...
- Dar si firea conteaz foarte mult.
- Firea clugrului trebuie s fie educat pn la ora actual si stpnit. Am s-ti spun
un secret, printe: eu n-am nici un merit c sunt lipsit acum de
pcatul desfrnrii!

- Nu stim noi ce fapt bun este mai grea sau mai usoar la Dumnezeu!
- Dar nu am nici un merit. Nu mai am pasiunea asta. Vine o vreme cnd ori te lasi de
pcate, ori te las pcatele!
- Era Printele Nicodim Sachelarie. Un om cu viat sfnt, profesor si diriginte la
Seminarul de la Neamt, prin anii 1950-1956. El zicea elevilor: "Mi,
eu nu stiu ce nseamn rzboiul sta trupesc! Asa m-a fcut Dumnezeu. Dar l nteleg.
M chinuiesc s-i nteleg si s-i nteleg pe bietii acestia!"
- Ei! De ce nu scrii despre ei?
- Am scris ct am putut. L-am ntlnit odat la Patriarhie, la Cminul Preotesc si-i
puneam ntrebri. Iar el mi-a rspuns foarte frumos. Acest dialog este scris n
Convorbiri duhovnicesti, volumul I. Att am salvat, ct am putut culege atunci! Pe
urm s-a dus ca preot n satul natal din judetul Bacu, comuna Dealu Morii. Iar cnd
s-a mbolnvit, rudele voiau s-i duc la spital si el a zis: "Ajunge! Am trit destul!
Lsati-m n drumul meu! M duc la Hristos!" A mai trit putin si s-a dus la Domnul.
- Asa i-am spus si eu doctoritei asear: "Mi-e destul, doamn!" "Mai triesti!" zicea
ea. "Simt c mi-e destul". Simteam, printe, c tare ar fi bine ca n momentul acela s
plec.
Un moment de pace interioar... Te simti n bratele lui Hristos, c El te ocroteste. Tiaduce o pace cereasc n gnduri... Asa vine o liniste asupra omului!
Vezi totul frumos, totul n roz; cmpii frumoase, munti frumosi, pduri si munti pn
n vrful cerului; nori, zpezi albe, frumoase si tu esti singur, fericit cu Hristos!
- n Paradis.
- Nu stiu dac n Paradis este zpad! Paradisul, cred eu dup prerea mea, c este o
grdin.
- Asa se si tlcuieste.
- De dou ori am vzut o grdin a Raiului. Odat am vzut-o pe mama, care era
habotnic. Mria o chema. Da. Era o femeie, ti-am spus si o repet acum, i sfria
gtul cnd se ruga! Sfria! Noi, copiii, n jurul ei, ne temeam cnd se ruga mama!
- Vedeti c ati semnat mamei mai mult?
- Mamele crestine! Mamele ajung n Rai crescnd copii buni! Ce mare rol au mamele!
ns acum s-a luat moda asta cu un copil, doi. Vd c n China s-a luat msura asta de
stat. Nu mai ncap. Ei sunt bucurosi c le-au asigurat hrana n fiecare zi. Nou n
fiecare zi ne ddea o pine, de un kg. Deci dac chinezii scot la lupt 10 milioane de
chinezi, este nimic pe lng un popor de un miliard! Dar de unde s iei 10 milioane de
pini? Ei nu pot iesi din tara lor, pentru c nu au ce mnca, n-au ce pune n ranit! Asa
c granita dinspre dnsii este perfect asigurat!
Tata era si el foarte credincios. Ah! Ce om! Tata era considerat aici la Hrlu, prost de
cinstit ce era! Dar mama se ruga mai frumos!.

- Cu mai mult afectiune.

- Asa ridica minile, se uita ntr-o parte, punea minile pe capetele a doi copii si
spunea ce avea de spus lui Dumnezeu, n afar de rugciunile obisnuite spunea:
"Doamne, biatul sta al meu este cam bolnav. Ai grij de el. stlalt este cam
obraznic, Doamne! Ce m fac cu el?" Spunea asa, ca si cum ar fi stat de vorb cu un
bunic, cu cineva! Si ddea din cap si spunea. Eu sunt sigur c Dumnezeu o asculta si-i
rspundea!
- Ea vorbea. Era n dialog cu Domnul!
- Si mie mi s-a ntmplat, printe, s nu-mi fie a m luda dect n Crucea Domnului,
s stau de vorb cu Dumnezeu. Mi s-a ntmplat s stau direct de
vorb cu Dumnezeu. Mi s-a ntmplat si m-am speriat. Mi s-a ntmplat s stau direct
de vorb cu Dumnezeu si s primesc rspuns.
- Mare lucru!
- Numai noaptea, cnd eram singur. O trimit pe nepoata la culcare si mai rmn o or.
Apoi vin s m culc aici, c este mai mult aer. Am stat destul de des cu Dumnezeu!
Dar dup aceea m tem, printe. Asa m tem si cad n genunchi, cu capul la pmnt
si-i cer iertare c am ndrznit s-i pun probleme direct.
- Lui Dumnezeu!
- Ca si cum ar fi o ispitire a lui Dumnezeu. Dar dup aceea, dup ce mi revrs prerea
de ru, simt o bucurie interioar. Este bine s tii minte aceasta!
- Acesta este semnul de la Dumnezeu. Bucuria care rmne!
- Simt o bucurie, care nu stiu de unde vine si ct tine!
- Acesta este semnul c-i de la Dumnezeu. Cnd simti fric, este de la demon!
- Si de cte ori am simtit o lumin! Eu am o candel noaptea...
- O raz de lumin, sau cum?
- Raze de lumin puternice, foarte puternice. Aproape c-mi luau ochii, nct tresar n
fata ei si st lumina. St. Vreau s spun ceva: s stii c se poate lua contact cu
Dumnezeu. Noi,, preotii, lum contact cu Dumnezeu prin toate rugciunile pe care le
facem, mai ales la Sfntul Altar. Mai ales! Dar si n chilia ta. Cele mai pline rugciuni
ale unui preot sau
clugr sau crestin le simti cnd esti singur cu Dumnezeu, la miezul noptii, cnd este
liniste total si simti c esti tu cu Dumnezeu.
- Vine o pace si o bucurie de sus.
- Tot timpul esti ntr-un fel de mbiere. Tot timpul simt un fel de cldur, care trece
prin sufletul meu. Simt o mbiere.

- Asta-i mna Domnului.

- Seara cnd nepoata se duce la culcare, eu rmn n cealalt camer, oleac mai
ntunecoas, mai spatioas, si apoi vin aici. Acolo mi fac rugciunile... l simt...
- Mare lucru. Domnul v mngie!
- Da. M culc cu inima plin. Aici trebuie s ajungem totusi fiecare crestin, n afar de
pravil, zic rugciunea inimii. Trebuie s prinzi un pic de curaj s-o spui. Pe urm te
obisnuiesti s-o spui mereu. Apoi vezi c te ascult Dumnezeu. Simti c te ascult
Dumnezeu. Eu am o grmad de pomelnice. Noaptea le pomenesc. Simt c-s primite.
Simt. Cnd am pronuntat: "Doamne, mine sta are un proces cu o sor. Eu nu stiu
care-i adevrul, care-i nedreptatea. Ad pace ntre ei si f dreptate! Apoi las capul n
jos
si m nchin pn la pmnt.
- Si Dumnezeu hotrste.
- Asta El hotrste. Este asa de frumos s te nchini direct lui Dumnezeu! Este asa de
apropiat! Atunci esti exact fiu al lui Dumnezeu! Esti ca omul dezbrcat n fata lui
Dumnezeu.
- Gol de toate grijile lumii!
- Absolut. Eu, cnd termin rugciunea si vin aici, simt c-s total schimbat. Umblu,
beau ap, m uit pe geam, m uit pe-afar, fac cruce n patru prti n camer aici;
nchin perna, nchin ptura si dup aceea m bag dedesubt si mai stau o or sau dou
n gnd. Ast-noapte am adormit pe la ora patru. Nici n-am simtit, printe. Am avut ce
gndi.
- Ati avut o lucrare duhovniceasc!
- Si nici nu m-am simtit obosit a doua zi, cnd m-am sculat.
- Asa-i cnd te unesti cu Hristos!
- Si eram perfect sntos, perfect echilibrat.
- Cine se roag din interior nu mai are nevoie de somn mult. Are odihn interioar...
- Nu-i de mirare c sunt clugri, care dorm numai dou ore. Nu-i de mirare deloc, i
nteleg perfect. Adic este att de dulce si de profund somnul acela de dou sau trei
ore dup rugciune, nct compenseaz multimea orelor.
- Slav lui Dumnezeu pentru toate!
- S n-o faci pe fudulul n rugciune... Tot timpul s te umilesti. "sta sunt, Doamne!"
Gol. Eu tot timpul i spun lui Dumnezeu. Abia astzi I-am spus ceva deosebit:
"Doamne, traista mea este goal". Azi, de fat cu nepoata mea, am umplut-o. Nu total,
dar am umplut-o.
- Cu rugciuni.

- Si fapte. C nu poti, cnd vine cineva si-ti spune la us: "Mi-e foame, printe!", tu
s-i zici: "Du-te, frate si mnnc!"
- Trebuie s-i dai. Mai aveti ce da la sraci?
- Este frumos ndemnul. S zicem c din cinci femei btrne una d cte zece lei. Nu
asta-i problema. Eu am ajuns la captul efortului material. Ai
s ajungi, cnd ai s fii de 85 de ani.
- Este bine c nu v ncurc materia.
- Nu. Multumesc lui Dumnezeu!
- Asta v elibereaz.
- Mie mi-a dat Dumnezeu si ajutor n viat. Nu te uita c am fcut puscrie. Vezi casa
asta? Este frumoas, mare. Nu m costat nici un leu. Cnd am venit din puscrie, mi
spunea sora mea care sttea aici: "Noi suntem oameni sraci". Tata avea 90 de ani,
sora mea era btrn, o vac chioar, un purcel schiop, un cine ribigit si eu cu 30 de
petice la pantaloni!
- Moldovean, ca Ion Creang.
- Da, absolut!
- L-ati apucat pe tata n viat cnd ati venit?
- Da. A mai trit trei ani. Iar mama era plecat la Dumnezeu. Ea murise. Tata a murit
n 1968. A fost un crestin bun.
- Bine c v-a mai vzut o dat n viat.
- Nu m-a cunoscut cnd am venit acas!
- Ce-o fi zis: "De unde-i strinul acesta?".
- Eu i-am zis: "Eu sunt, tat, feciorul matale!". El sttea ntr-o camer mai mare ca
asta si desfcea niste grunte pentru moar. Venisem de la Aiud. Eu am umplut o
gleat cu ap, am nclzit-o, am pus-o ntr-un poloboc, si m-am splat. Ce s fac?
Venisem de la Aiud!
- Si el nu v cunostea?
- Nu. Tot se uita la mine si m ntreba: "Ce strin esti?" Eu i-am zis c sunt feciorul
lui. "Nu, nu. Feciorul meu i mort!" Am vzut c nu m recunoaste, am tcut, m-am
splat frumos, m-am mbrcat, mi-am tiat unghiile. El a zis: "Esti strin. Uite, am
fasole". Era ntr-o vineri. "Mnnci fasole?" Si am mncat amndoi. A fcut el o
mmlig. Credea c sunt un strin pe care l primesti la mas.
S v spun un secret, printilor. Tatl meu n fiecare zi iesea la poart si oprea cte un
tran, care i prea mai srac si-i spunea: "Stai oleac". "Da ce-i, bdie?". "Hai si-i
mnca!". Totdeauna era unul sau doi la mas. Mama uneori se mai otra. Trebuia s
mai pun cte o can de ap clocotit n bors. Eram copii multi.

- Cti frati ati fost?

- Sase. Tata chema oameni de pe drum la mas, ca patriarhul Avraam! Totdeauna.
Sttea la poart, se uita frumos si chema. Nu pe oricine. Care avea boii mai slabi,
carul mai ponosit. Si zicea: "Stai oleac! Trage colea". El ntreba: "Ce vrei, bdie?".
"Ti-e foame?" "Mai ntrebi?". Venea, mnca frumos, zice; bogdaproste si se ducea n
treburile lui.
- Deci v-a luat ca strin, cnd ati mncat n vinerea aceea?
- Da, eram strin! Am mncat fasole cu dnsul, am discutat o grmad de lucruri. Tot
se uita ntrebtor la mine. Si a venit sora mea de la Iasi si ea m-a
recunoscut. Eleonora o chema. Si s-a convins tata c sunt eu. Si asa m-a bocit! Tata
m-a bocit!
- Dar Eleonora, a plns si ea?
- Da, a plns. Ea a plns si c o arestaser n ziua aceea.
- De ce?
- Au fost niste alegeri n tar, n vara anului 1964, si ea a scris pe buletin: "Duceti-v
dracului de comunisti!". O lun de zile au cutat, pn au gsit c a scris sora mea. Si
cnd eu am venit acas, ea era luat la securitate la Iasi. Tocmai se dduse decretul
acela de amnistie general. Si au btut-o, au suduit-o si i-au dat drumul acas. A venit
cu o pine subsuoar.
Sraca, ce mai plngea!
- Dup cti ani v-ati ntors n casa printeasc?
- Dup 25 de ani. Casa era ponosit. Fusese bombardat de rusi, cci aici era frontul.
Rusii erau la Flmnzi, iar nemtii si cu romnii la Cotnari. Dar
am refcut-o noi. Pe urm m-am dus la Iasi s-mi dea o parohie pe undeva. Era
Mitropolitul Iustin Moisescu, care mi fusese coleg de banc.
Mitropolitul mi-a spus: "Tie nu am voie s-ti dau parohie! Du-te prin Ardeal, pe
undeva". Si eram gata s m duc n Ardeal.
Pe urm m-a trimis la o parohie mic, Nisipitu, la granita cu Rusia, n Bucovina. Mam dus pn acolo. Ce mi-e Nistru, ce mi-e Nisipitu! Eram singur. M-am dus acolo.
Granita trecea chiar prin mijlocul satului. M-am prezentat la comandamentul
grnicerilor. Mi-au cerut actele si mi-au spus: "Nu te putem primi. Trebuie s-ti pun
o viz".
Am stat iarna aceea la Hrlu cu sora mea si cu tata. Nu-mi ddea nicieri parohie. Mam dus iar la Bucuresti, la Patriarhul Iustinian, care mi-a spus prin consilierul lui:
"Dac esti din Moldova, du-te acolo!"
M-am ntors acas frumos si-am stat toat iarna aici. Iar preotii din Hrlu toti mi-au
spus: "Am primit ordin s nu te primim n Altar". "Dac nu m primiti n Altar, unde

m primiti?" "Te primim ca pe orice crestin, n biseric".

M-am dus de vreo dou-trei ori ntr-una din biserici, Duminica, si mai era acolo un
preot bun, de la Mitropolie, care venise si el de la puscrie, Arhimandritul Vartolomeu
Dolhan. Un om minunat. Stteam mai n spatele bisericii si cntam si noi cntrile
Sfintei Liturghii. Cntam cu toat lumea. Cntau frumos si cteva clugrite date afar
din mnstire. Fceau curtenie n biseric. Era o plcere s faci slujb n astfel de
biserici. Un preot btrn, foarte bun, m-a srutat cnd m-a vzut si mi-a spus: "Iartm, dar nu te pot primi n Altar. Asa am primit ordin". "Nu-i nimic. Stau n biseric".
De la o vreme mi-a dat o mn de ajutor un preot de la Bucuresti, Dumitru Manta. Era
preotul bisericii Casin din Bucuresti. Cu banii dati de el m-am mbrcat.
Am iernat la Hrlu. Mergeam la biseric si stteam cu credinciosii. Partea proast era
c mereu m ntrebau: "Ce-ati fcut? De ce v-au condamnat?" Ce s justifici? Ai
fcut? Ai fcut. Gata!
Pastele anului 1965 l-am fcut la Patriarhie. Pe urm am intrat ntr-o echip de
zugravi de bloc n Bucuresti. Toti eram puscriasi. Eu stteam la sora mea din
Colentina. Plecam dimineata la sase, m ntorceam seara la sase; aveam unde s m
spl, unde s mnnc. Sora mea era foarte bun gospodin. Nicieri n viat n-am
mncat mai bine ca la sora mea.
M trezesc ntr-o zi cu doi militieni: "Cutm pe preotul Dumitru Bejan!" "Eu sunt,
domnilor!" Stteam pe scaun afar sub un copac. "Avem ordin de la Ministerul de
Interne s te ducem la Iasi!" "Dar ce-am mai fcut, domnule?" "N-ai fcut nimic.
Citeste". Si-mi d un ordin n care se spunea: "Preotul Dumitru Bejan trebuie ridicat
din brigada de vopsitori si trimis la Iasi s primeasc un post de preot!" Iar mai jos
scria: "Cetteanul Bejan Dumitru va fi imediat ncadrat ca preot n Mitropolia
Moldovei, dac se
poate chiar n Hrlu!".
Peste o sptmn, adic la l mai, 1965, am fost numit preot paroh la Ghindoani, un
sat din judetul Neamt. Asta a fost epopeea mea.
Cnd m-am dus, oamenii erau s nu m primeasc. Cineva le-a spus dinainte c sunt
un fost puscrias si altele.
- Si v-a primit frumos lumea?
- Am sosit la biseric ntr-o zi de Duminic dimineat. Era un preot iesit la pensie,
foarte bun, foarte cuminte. M-am dus la usa Altarului, i-am
srutat mna frumos si i-am spus: "Bine v-am gsit, printe! Eu sunt preotul nou venit
n locul sfintiei voastre". "Te astept de trei luni, a zis el. Vei sta la
mine pn ce-ti voi gsi gazd!"
M-a luat la dnsul; era numai el si preoteasa. Oameni peste 70 de ani. Mi-a dat o
camer acolo, curat, cu de toate. La dnsul am mncat, la dnsul
am dormit o sptmn, pn cnd am pus la punct o cas foarte bun, ca o chilie, cu
dou camere.

- Este un sat bun acolo, cu lume evlavioas si oameni smeriti.

- Foarte bun!
- Eu nu stiam alt parohie, pentru c asta mi-a fost singura parohie n viat. Toti erau
crestini buni.
La Ghindoani am fcut slujb Duminica aceea. M-am prezentat singur. M-a
recomandat preotul locului. Lumea s-a uitat cam ntrebtor la mine. M-a
msurat, m-a cntrit n toate felurile. Nu fceam de ei. Era plin biserica.
A fost un preot al locului, al satului. Foarte bun printe, legat de popor. Si tatl lui si
strbunicul lui au fost preoti n Ghindoani, din neamul lui Conta.
- Mai trieste btrnul?
- Nu, a murit. l chema Constantin Gheorghiescu. Am plns mult la moartea lui si a
plns tot satul.
- A fost tata vreodat la Ghindoani s v vad preot?
- A fost. Si sor-mea. A plns tata!
- De ce a plns? De dor c v-a vzut?
- Mort am fost si-am nviat. Si oamenii asa l-au mbrtisat! N-a plecat din sat o
sptmn. Nu dovedea s stea de vorb cu oamenii fiindc era sftos, tata.
- Ati scris o carte cu lagrul de la Mnstirea Oranki?
- Am scris; este sub tipar. Se va chema Oranki.
- Va fi o noutate duhovniceasc. Suferintele de acolo au transformat iadul n bucurie!
- A fost crucea bucuriei! Asta vreau s scriu. Cine primeste suferinta ca din mna lui
Dumnezeu, crucea vietii se transform n bucurie. Bucuria mntuirii!
O s v trimit niste Sfinte Vase cu care slujeam pe front si n lagr. Toate vi le trimit,
printilor. O s v mirati n ce-am fcut noi Sfintele Taine. Ceva ca-n biserica primar.
- Mi-a plcut de politrucul evreu care v-aducea la Oranki vin de Tokay pentru Sfnta
Liturghie!
- Ce vin nc! Mi-a fost coleg de scoal primar la Hrlu.
- L-a pus Dumnezeu n slujba crestinilor.
- Ai vzut ce frumos lucra evreul? Dar el lucra politic.
- El politic, noi ecleziastic. Asta-i taina!
- Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu.

- Si cum ntelegeti "curat cu inima"? C n-are viclesug, n-are rutate, n-are invidie, nare n el nici o patim?
- Ai si spus!
- Fr gnduri ptimase, fr cugete ptimase.
- Cei mai eremiti dintre eremiti nu-s scutiti de gnduri pctoase.
- Luptm. Pe pmnt suntem pe front! Aici nencetat luptm cu gndurile, cu
imaginatia, cu simturile, cu trupul si cu diavolii. Chiar printii schivnici. Ei n-au lupte
omenesti; au lupte cu diavolul, prin gnduri de hul cel mai tare.
- Si crezi c-i putin? Este mai greu. Nu-i vorba de gndurile trupesti. Este vorba de
lupta cu sgetile de geniu ale satanei. ti d gndul chiar c nu exist Dumnezeu. Eu
nu stiam, printilor, de aceste ispite, c eram tnr. Dar printele Teodot de la moar,
de pe Volga inferioar, mi-a spus: "Printe, rzboiul diavolilor este cu noi clugrii
mai nti. n permanent bate artileria n noi!" Printele Teodot sttea n plin pdure,
mai sus de Oranki.
- Vorbiti de printele Teodot, care v-a spus cum au omort ateii pe cei 11000 de
clugri?
- Da, de el.
- Cum o fi scpat el din Mnstirea Oranki, n timpul mcelului acela?
- A scpat rnit. Au tras ntr-nsul si n-a murit si pn s-i acopere cu pmnt, el a
fugit. Asa a rnduit pronia divin!
- Dumnezeu I-a scpat ca s spun taina martiriului. Altfel se uita definitiv!
- Da. A fost lumea de pe lume, adus anume, si a asistat la aceast ucidere n mas!
Clugrul s-a surubuit, s zicem asa, s-a ascuns, c era pdurea aproape.
- Era departe moara lui Teodot de mnstire?
- Cel putin 20 de kilometri mai jos. Totdeauna trebuie s fie unul care s scape si s le
spun celorlalti ce a fost acolo!
- Si eu cred c de asta a scpat.
- Printe, nc acum cnd am fost prizonier n Rusia, prin pduri erau sihastri ascunsi.
Odat, trecnd printr-o parcel, am dat peste un schit de clugri. Se chema Schitul
Serghei. Ei nu stiau ce-i n lume, n Siberia. Nu stiau c s-a schimbat tara. Fr nici un
tel de publicitate, cu crtile de slujb. Atta fceau: se rugau!
- Se rugau si mncau bureti de pdure.
- Nu ajungeau oamenii pe acolo. Mncau bureti, da.
- Ani crezut c erau rupti total de lume.

- Am s-ti spun ceva, printe. Partea de sud a Siberiei i foarte bogat. Se face gru ct
lumea si porumb. E cald ca la noi.
- Sfintia voastr ati salvat taina martirilor de la Oranki mpreun cu Teodot. A fost o
pronie divin.
- Am simtit nevoia, printilor. Tot am plns pe capul episcopului sau mitropolitului
aceluia! Ce vrei? Era ger cumplit, era viscol si eu plngeam pe umerele mitropolitului
al crui trup era ntreg. Sfinte moaste! Parc era viu! Aici n frunte avea o gaur pn
dincolo. Toti fuseser mpuscati n cap. Si m gndeam: ce as fi fcut eu n locul lui?
- Ai vzut? Attia clugri martiri ucisi pentru Hristos n Rusia! Mare jertf!
- Toti erau cu fata-n jos n acel sant!
- Nu mai exist n lumea ntreag, n secolul nostru, un martiriu asa de mare ca la
Oranki -11000 de martiri odat.
- Printilor, nu v dati seama ce nseamn Rusia! Au mai fost, asa, n timpul
persecutiilor romane. Stim despre cei 20000 de mucenici de la Nicomidia, pe care i-au
ars de vii n biseric la nceputul secolului IV, pgnul mprat Maximian.
- Sunt foarte rare cazurile acestea. De la romani, pn la ateii comunisti din zilele
noastre, n-a mai fost un asemenea martiraj.
- Au fost foarte multi martiri n istoria crestinismului, dar nu asa n mas. Printilor,
v rog s tineti minte, eu m duc la Dumnezeu si nu mai are cine s spun lucrurile
acestea: la Oranki au adus pe toti oamenii de valoare ai Bisericii Ruse si i-au ucis! Eu
sunt sigur c au mai fost si alti arhierei n lungul gropii aceleia. Doar noi n-am
dezgropat-o toat, c era imposibil. Iti trebuia un regiment de oameni ca s sape
acolo!
Era o rp ntreag plin cu martiri, acoperiti cu putin pmnt. Iar pe mal, sus, era
casa tarului Nicolae al II-lea. Si el venea acolo. Era mnstire de nobili. La Pasti tarul
rusilor, de la Petru I ncoace, fcea Pastile la Oranki, ntre nobili. Si Dimitrie Cantemir
a fcut de cteva ori Pastile acolo. Si a stat ostracizat n mnstire acolo. Si fata lui
Dimitrie Cantemir, Mria, amanta lui Petru cel Mare, a stat ntr-un turn hexagonal tot
acolo si i-a fcut si un copil lui Petru cel Mare. Dar adevrata mprteas l-a omort.
L-a drgostit prea tare si l-a omort! Acela trebuia s fie viitorul tar al rusilor. Dar
mprteasa legitim era si ea gravid si era un pericol pentru biatul ei. De aceea l-a
strns cu atta dragoste la piept, de i-a iesit sufletul!
- Legend sau istorie?
- Istorie. Si printesa Mria Cantemir, care era foarte desteapt, sttuse la Istambul 20
de ani; si nu numai att. Dar Cantemir era n relatie cu toti. Era
un mare nvtat al Europei, la ora aceea. Academician recunoscut.
Astfel, fata lui Cantemir l depsea din punct de vedere cultural pe Petru I. Avea si el
scoala de marin din Haga, Olanda. Dar Mria Cantemir a si trit tot timpul cu dnsul
si, foarte curios, au murit toti n acelasi an: Petru I, Dimitrie Cantemir si fiica lui,
Mria Cantemirovna. Petru I a fost nmormntat ntr-o mnstire la Petrograd, iar
Dimitrie Cantemir a murit la Moscova, care avea pe timpul lui de 400 ori cte patru

mnstiri si schituri, adic 1600 de biserici si mnstiri.

mpratul, care l luase pe Cantemir cu el, i garantase ereditatea asupra tronului
Moldovei. Dimitrie Cantemir si cu fiica lui Mria Cantemirovna au fost ngropati n
aceeasi biseric din Moscova.
Iar n anul 1935, Nicolae Iorga s-a dus acolo cu un profesor de teologie de la
Chisinu, Ciobanu, care stia foarte bine ruseste, dar bun romn si bun
profesor de Istoria Bisericii, si s-au dus ntr-o comisie oarecare. Si nti s-au oprit la
Kiev si au cutat mormntul mitropolitului Petru Movil, principalul
mitropolit pe care l-au avut kievitii, frate cu domnul Moldovei, Ieremia Movil - si nu
l-au gsit. Apoi s-au dus la Moscova si au gsit intacte, neumblate, sigilate frumos,
mormintele tuturor Cantemirilor.
Cantemir a avut copii. A avut si un nepot, Antioh, care a fost primul poet satiric rus si
ministrul rusilor la Paris. Si el tot acolo este nmormntat. Pe Antioh, l-a lsat Iorga la
Moscova si a luat numai pe Dimitrie Cantemir si l-au nmormntat la biserica Trei
Ierarhi, la Iasi. Trebuie s-i aprindeti o lumnare cnd v duceti pe acolo. A fost un
urias, Dimitrie Cantemir. A fost singurul moldovean academician de drept, la
Academia din Berlin.
- L-am avut si pe Milescu.
- Nicolae Milescu a ntemeiat Universitatea si Academia ruseasc de la Moscova, dar
nu era de mrimea lui Dimitrie Cantemir.
- La Zltari Bucuresti era un preot foarte bun, Toma Chiricut, de la Iasi, botosnean,
care predica foarte frumos. Predica numai pentru intelectuali.
- A desteptat Bucurestiul, cum face Printele Galeriu acum.
- Atunci avea niste preoti misionari care-i ajutau. El era un mare predicator. Eu n-am
auzit n viata mea un predicator mai desvrsit dect printele Toma Chiricut. Si
cnta foarte frumos. Cnta desvrsit de frumos. Era un adevrat artist. Toat
intelectualitatea era acolo. Se oprea circulatia pe Calea Victoriei Duminica.
El a scos si o revist lunar, numit "Fntna darurilor". Era cea mai bun revist
religioas. Ct a trit, n-a lipsit nici un numr.
Preotul Toma Gherasimescu din Bacu era si el misionar unic. Mergea din sat n sat,
din oras n oras. Sttea pn lmurea problema. Avea masina lui, tipografia lui, ctiva
ucenici dup el. El tiprea crti si era uns si pe barb si pe fat cu cerneal. Eu eram
foarte bun prieten cu el si i-am luat si n nchisoare aprarea, c l atacau grecocatolicii si asa l-am aprat de i-am pus la punct: "Acestui printe nu sunteti vrednici
s-i legati cureaua sandalelor, voi, stia, patrupezii. Acesta este cel mai mare misionar
pe care l-a dat Biserica Ortodox Romn pn la ora actual, aici la noi. Pn si pe
voi v-a furat si v-a dus la Ortodoxie". Pe la Arad a fcut mult misiune printre grecocatolici.
- Si Printele Nicodim Mndit a fcut o misiune ortodox foarte frumoas si unic,
prin spovedanie si prin sutele de crti scrise de el.

- Foarte frumoas, dar ntre ei era distant mare.

- Printele Nicodim era cu poporul si Printele Toma era cu intelectualii. Era om de
mare cultur teologic si filosofic. Era doctor n teologie si filosofic, nu era un intrus.
- Acum pentru popor ar trebui tiprit cartea "Mntuirea pctosilor". Cred c nici un
milion de exemplare n-ar fi suficiente.
- Este scris de un clugr atonit, grec, Agapie Criteanul, n secolul XVIII.
- La dnsii s-a dus mai nti Sfntul Apostol Pavel. Acolo a desertat nti primele
daruri. Din filier macedonean noi suntem crestinati. Nu erau greci la Tesalonic
acum dou mii de ani. Erau macedoneni.
Printilor, grecii au nscut cultura omeneasc si arta. Roma ne-a dat numai agricultura
si dreptul. Si toate celelalte stiinte, de la medicin, la arta pictural, tin de greci.
- Romanii au nscut justitia si persecutiile crestinilor.
- Grecii n-au avut persecutii. Ei au fost un popor filosofic, fiindc ei au acceptat
religia Dumnezeului necunoscut. "O fi ceva si cu sta! Ia s-i lsm n pace!" si i-au
spus Sfntului Pavel: Las, c te ascultm data viitoare!
Socrate a spus unui ucenic nainte de moarte: "Stiu c nu stiu nimic". A venit pe urm
Plotin si a spus: "Dar nici asta n-o stiu". A mers cu negatia pn la capt.
- Noi, ca neam, ca romni, de la cine am luat mai mult: de la romani sau de la greci?
- Sinteza romneasc este la Atena! M refer la comportament. Romnii nu sunt totusi
asa de sangvini ca grecii. Credinta n Hristos am primit-o de la Sfintii Apostoli Andrei
si Pavel si de la ucenicii lor; iar cultura veche am luat-o de la greci si Bizant.
- Nu confundm Bizantul cu Grecia.
- Noi suntem principalii mostenitori ai Bizantului, cum spune Iorga: Bysance apres
Bysance.
Bulgarii si srbii au alt amprent. Ei, ca si rusii, sunt slavi si au ceva semislbatic n
ei. Sunt mai cruzi, mai violenti. Noi ns, cnd am aprut n istorie, eram oameni
cuminti. Aveam casele noastre, fceam mmligile noastre.
- Carpatii nostri erau ca o catedral!
- Carpatii nostri, vitele noastre, ne refugiam n pdure.
- Romnii au fost dintotdeauna un popor mai astral! Le plceau nltimile,
singurtatea. De aici si vocatia monahal la noi nu este ntmpltoare.
- Aveam chiar cultul acesta al nltimilor si al unicittii lui Dumnezeu. Mare lucru ca
un popor s ajung la constiinta monoteismului!
- Necunoscnd nc pe Hristos!
- Nici nu auziser de mozaici. Cnd au auzit de Hristos, atunci au si crezut n El...

Printilor, am avut un foarte bun profesor de istorie universal, pe Tudor Popescu. Si

lucrurile astea le-am fcut cu mare amnuntime.
- n Istorie Bisericeasc l ntrecea pe Iorga.
- Nu numai c l ntrecea, dar cnd era o problem de istorie a Bizantului, Iorga venea
si l lua la brat pe Tudor Popescu si mergeau la Academie: "Mai vino si tu si
vorbeste", zicea el. Iorga fcea asta si Iorga era uriasul uriasilor!
DE VORB CU UN GRUP DE PREOTI
- Binecuvntati, Printe Dumitru! Hristos a nviat! A venit primvara!
- Eu sunt mncat de frig.
- Da. Prin attea mine si attea nchisori unde v-au ngropat ateii!
- Ce frumos am trit, printe! Dac as tri a doua oar viata, tot pe acolo as vrea s
trec! Printe, am fost mai mult dect un clugr! Pi, acolo, pe sub pmnt si n mine,
ce vrei? Dar, interesant. Dac ai ntreba un clugr: "Ai vrea s triesti n puscrie
pn la moarte?". "Vai, Doamne fereste!", ar zice el.
- Au fost buni clugrii n puscrie?
- Modesti si foarte buni! Era si un printe de la Schitul Raru, foarte bun. ns nimeni
n-a zis c-a fost fericit n puscrie! Nici Nichifor Crainic n-a zis vorba asta! Sfintii
martiri nu erau fericiti cnd i mncau leii? Aceia n-au fost oameni, printe?
- Da, bine, au fost sfinti! Asear am terminat de citit viata Sfntului Andrei, din ultima
zi a lui noiembrie.
- Pi el n-a trit n Dobrogea noastr? Este o pester n Dobrogea, pestera Sfntul
Andrei, n comuna Ion Corvin.
- S stii c a stat ctiva ani de zile acolo. Fcea ucenici mai nti, nainte de a pleca.
Pe urm mergeau mai departe. Si la rusi a fost. Numai c atunci nu erau rusi. Erau
scitii.
- Da, scitii mari si scitii mici.
- La noi erau cei mici, iar n sudul Rusiei erau cei mari. Ei sunt europeni.
- Ce frumos este sfrsitul Sfntului Apostol Andrei, printe Dumitre!
Este scris n Vietile Sfintilor, tradus dup Metafrast. Era un judector, Eghiat, n
Peloponez, la Patras. Si s-a suprat Eghiat pe dnsul pentru c a
fcut pe ascuns crestin pe sotia lui, Maximila, si pe un cumnat de-al lui, Stratonic, l-a
fcut episcop. Iar Eghiat nu stia nimic. Si s-a dus la mprat, la Roma; iar cnd s-a
ntors, i-au soptit ai lui: "Uite, sotia ta s-a fcut crestin!".
A refuzat toate legturile familiale. Pentru aceea ostasii lui Eghiat l-au spnzurat,
condamnndu-l la moarte, prin rstignire pe cruce. "Tot te lauzi tu cu crucea! Pe cruce
ai s mori!". L-au legat pe cruce, dar nu i-au btut cuie. L-au legat cu funii.

La un moment dat s-a revoltat poporul. Sfntul Andrei a fcut la atta lume bine!
Vindeca bolnavii. Si s-a pornit multimea asupra lui Eghiat. "Aici te omoram! D-ni-l
pe Andrei, printele nostru!"
Ighemonul a fost prins de fric. Si s-a dus cu ai lui s-i dezlege. "Nu cumva s m
dezlegi", a zis Sfntul Andrei. "Dar iat c m omoar poporul!" a zis Eghiat. Si s-a
rugat lui Dumnezeu Sfntul Apostol Andrei: "Doamne, Iisuse Hristoase, Ti-am slujit
cu credint, cel dinti chemat la apostolic! Nu lsa s m dezlege acestia. Vreau s
mor pe Cruce! Vreau s mor pe Crucea pe care ai murit Tu! Ia-m n clipa asta, ca s
nu mor dezlegat de pe Cruce"!
n clipa aceea i s-a artat Hristos si i-a luat sufletul!
- Printilor, atunci era alt lume! Aceia erau sfinti mari!
- ngeri n trup!
- Apostolii au mncat din acelasi blid cu Mntuitorul!
- I-a ascultat Dumnezeu rugciunea Sfntului Apostol Andrei! "Doamne, primeste-mi
duhul meu aici ct sunt pe Cruce! Vreau s mor pe Cruce, c
tare mult am iubit Crucea n viat!" Exact ca n puscrie! Ati zis o vorb mare printe,
Dumitru: "Ce viat frumoas am trit n puscrie!"
- Eroic!
- Dar numai s ai bucurie n suferinta asta, care-i peste puterile umane, peste normal...
- Foarte frumos am trit, printilor, n puscrie! Regret c am iesit din nchisoare! Tot
timpul mi pare ru. As fi vrut s mor acolo!... O s aveti n curnd rspunsurile mele.
Numai s v plac. Filosofii n-o s le citeasc. Numai acestia care triesc, tranii!
- Vedeti cum s-a legat ideea cu Sfntul Apostol Andrei si cu ce ati spus Sfintia
Voastr?
- Am scris aici si am fcut distinctie ntre martirajul rus si lipsa de martiri de la noi. Si
noi am fost chinuiti, dar nu au fost mpuscati dect 12 preoti. La
noi au fost mpuscati numai cei care au fcut parte dintr-o organizatie de munte.
Printe, nu conta c te-a mpuscat. Conta, de ce te mpusc! Care-i
motivul? C, dac ai murit, ajungi la Dumnezeu!
Unul a furat ceva; altul a fcut o crim... Dar, dac mori pentru Hristos, atunci esti
gru curat!
- Eu cred c Dumnezeu tine cu noi! Nu ne va lsa!
- Acum eu astept moartea. Toti printii nostri mari doreau s ajung la aceast
srbtoare a desprtirii de trup, la acest praznic! Doreau eliberarea!
Parc nu m simt bine c-am ntrziat.

- ntrzierea nu-i a noastr, ci a Duhului Sfnt. Amn Duhul Sfnt ceasul mortii.
- Dac vrea Dumnezeu, m ia si mine; dac nu...
- Dac poporul se foloseste, v mai las aici. Mai tine Dumnezeu cu noi! nc avem
un popor foarte bun.
- Poporul nu-i numai bun. Este foarte bun! Mai bun dect mine! Uite fata asta
necjit! Foarte bun crestin! I-a murit brbatul. Astea-s tainele lui Dumnezeu. Este
mai bun dect mine. Are inima curat. Asta-i, inima curat.
Printilor, eu am fost n tara unde se culege tmie, n Siria, n anul 1934. Am fost cu
profesorii mei. Am umblat dou luni pe acolo.
Mi-amintesc de un printe ardelean ce spunea ucenicilor: "Mi unde ti-e gndul? Ce
macini n mintea ta?". Totul este ce cuget mintea! Asta-i mntuirea noastr!
- Noi nu spunem gndul, ci inima. Cnd mintea se uneste cu inima atunci ne simtim
uniti cu Hristos.
- Numai dac o simte. Eu cnd m rog, dup miezul noptii, mai simt c este cineva cu
mine!...
- V srutm minile amndou, Printe Dumitru, c ati acceptat s ne dati cteva
sfaturi. Acesta a fost un moment providential. Unii au mai ncercat s v cear cuvnt
de folos, dar n-ati acceptat.
- Nu voiam s fiu printre sfinti! Ce nsemnam eu?
- Este bine s rmn mcar ceva din trirea btrnilor pentru un tineret lipsit de
povtuitori duhovnicesti.
- Sunteti nc tnr, aveti timp s v formati ucenici. Vedeti ce suflete lsati n urm!
Cnd nu ai altii mai buni, te multumesti si cu cei pe care ti-i d Dumnezeu. N-ai vzut
c ucenicii printilor din Pateric fceau greseli? Ucenicul Sfntului Antonie avea
ispite; dar l tolera. Fratii Sfntului Pimen se bteau. Sfntul Pimen nu zicea nimic
fratilor si. Le vorbea cu icoana vietii lui. S-au btut si s-au umplut de snge. El nu le
zicea nimic; i astepta s creasc. Nu-i de mirare deloc. Printele Cleopa s-a dus pe
Sinai cu cojocul si la adus napoi. Trebuia s-i lase acolo! Nu gsea altul? Dar si
iubea cojocul. Ucenicii ti trebuie s simt c-i iubesti; trebuie s vad cum te rogi tu,
cum te nevoiesti, cum postesti. Nu numai s-i spovedesti. S te rogi si s fii aproape
de ei.
- Avem tineri buni la mnstiri. Sunt nevinovati la suflet, nc n-au intrat n ispite.
Vorbesc ca asezare fireasc deocamdat.
- Printe, eu am scris asta. Eram ntr-o zi de srbtoare la Sihstria, n ultima stran,
ca s nu m mping lumea n fat. Clugrii cei btrni stau tot pe acolo, ns biserica
este mic si oamenii te mping pn ajungi la Altar si te tulbur din gndurile tale.
V-am povestit de cei doi clugri btrni care se rugau noaptea cu fata la pmnt. De
trei ori i-am vzut rugndu-se si pe capetele lor se vedea o flacr alb de lumin! Si

am scris si aici s se stie.

Dac am vzut, am scris. Da. Era lumina Duhului Sfnt. Eu vreau s termin ce m-ati
rugat c nu se stiu zilele omului. Poate mai fac ceva ntre timp, pn m cheam
Hristos!
- Ne pare ru c v-am mpovrat, dar scopul este bun.
- Eu am trit altfel, printilor!
- Anii de suferint, v-au clit, v-au nvtat s v rugati, v-au apropiat mai mult de
Hristos.
- Printe, pare curios, dar anii de nchisoare au fost cei mai fericiti ani din viata mea!
- Tocmai asta este antinomia. Toat lumea fuge de suferint si altii gsesc n ea
alinare. Gsesc pe Hristos! Firescul lui este n suferint. Acesti crestini
sunt foarte rari, dar toti avem nevoie de rugciunea si experienta lor.
- Cnd am plecat de la Aiud, la 21 august, 1964, ne-a dus un militian pn la gar. Nea scos bilete si ne-a spus: "La revedere, printilor!". Eram doi preoti si trei mireni. Noi
eram ultimii care ieseam. M-am uitat n urm la poarta puscriei si am nceput a
plnge! As fi voit s mor acolo!
- Printe Dumitru, ne-ati dat o idee interesant: martirajul rus si lipsa de martiri la
romni. Care-i motivul? Suntem fricosi sau alta-i vocatia noastr, a
romnilor?
- Am scris asta. Acolo a fost revolutie. Aici suntem sub influenta marilor puteri.
- Este bine c la ei, n timpul revolutiei ateiste si clugrii si episcopii au pus mna pe
arme? Este voie? Noi n-am apucat asta n istorie!
- Un singur rzboi este permis: de aprare. Un preot a tras cu pusca de pe fereastr si a
omort un hot. Apoi n-a mai putut sluji, nu l-au caterisit, dar i-au interzis preotia.
- La Pateric scrie c dac veneau hotii, i ajuta si printele la furat.
- Rusii nu pot gndi prea mult. Ei lucreaz sentimental. Merg pn n pnzele albe.
Sunt extremisti. Si noi copiii eram uimiti de ct credint avea mama.
- Totusi nu cred c noi suntem asa de sentimentali ca ei.
- Dup ce am iesit de la Aiud, m-am nchinat la moastele Cuvioasei Parascheva de la
Iasi, apoi m-am dus la casa printeasc din Hrlu. De aici peste putin timp, m-am dus
n audient la Mitropolitul Moldovei, Iustin Moisescu, colegul meu de studii, si i-am
cerut trei lucruri: ori s-mi dea o parohie, c eram n putere; ori s m dea cntret la o
biseric, ori s-mi aprobe intrarea ntr-o mnstire.
La nceput nu mi-a aprobat nici una din cererile mele. Pe urm m-a numit preot n
satul Ghindoanii de jos, din judetul Neamt. Acolo am fcut misiune

frumoas. Oamenii sunt foarte credinciosi si eu le slujeam ziua si noaptea. Fceam

Utrenia la miezul noptii si Sfnta Liturghie n fiecare zi. Veneau
oameni din toate prtile.
Asta i-a suprat pe securisti. De aceea, n octombrie, 1970, m-au judecat la Protoieria
Tg. Neamt, m-au pensionat obligatoriu si m-au trimis cu domiciliul fortat aici la
Hrlu. Aici am fost pzit de un ofiter de securitate pn la 22 decembrie, 1989. Deci
aproape 50 de ani am fost lipsit de libertate. Dar eu dau slav lui Dumnezeu pentru
toate!
Acestea sunt prerile mele foarte controlate. N-am scris ca pentru doctori n teologie.
S-au publicat crti n care sunt scrise rspunsurile unor oameni. Acum aveti
rspunsurile unui om care a trit altfel.
- Ati trit din interior, nu din afar!
- Asa am trit si am simtit eu. Sunt lucruri extraordinare. Eu spun c am o mare
admiratie pentru Sihstria. Dup ce am iesit de la Aiud am fcut trei
cereri pentru a intra n mnstire. Mi s-a rspuns negativ. M-a chemat mitropolitul
Iustin Moisescu, care mi-a fost coleg de banc si mi-a zis: "Nu putem s-ti aprobm
intrarea n mnstire!" Securitatea de aici nu-mi ddea voie.
Mi, oameni buni, se temeau de mine c nu le-am fcut nici o concesie n puscrie.
Printe, ai fost la procesul meu de la Tg. Neamt. Tot atunci a fost dat un decret, c nu
se mai aresteaz oameni de la 60 de ani n sus. Eu am czut exact cu vreo dou zile
peste 60 de ani.
- Stiti, printre altele, ce ati rspuns atunci?
- Stiu. Erati n spatele meu.
- Eram asezati de ei. Iar cei care au vorbit erau pusi pe list dinainte.
- Cnd ati intrat n sal, m-au asezat pe mine n bncile acelea si am auzit pe colonelul
de securitate cine si ce trebuie s vorbeasc si eu ascultam c era usa deschis la ei.
- Eu m gndeam: uite cum se reediteaz procesul lui Hristos, procesul unor preoti
care si fac datoria! Cum se repet istoria! De la mnstiri n-a vorbit nimeni. Ne-au
chemat pe unii din noi ca s ne nfricoseze: "Veti vedea ce veti ajunge, dac nu v veti
ndrepta! Sunteti trecuti ca mistici agitatori".
Maicile au fost numai de ornament, ca s bage frica n ele. Mi-a plcut cum ati
rspuns! Printre altele retin mai bine o idee: "Eu, dac vreti, m duc
pe jos la Aiud. Stiu toate camerele, nu m tem, m. duc singur. Nu-i nevoie s mergeti
cu mine! ns o s vedeti dumneavoastr unde o s ajungeti cu tineretul acesta, asa
cum i cresteti acum! Veti vedea unde o s ajungeti cu dnsii!".
A fost ca o previziune. V-ati nrosit putin la fat, dar aveati vocea potolit si deloc nu
v-ati enervat. Erati naintea mea si nu v-am putut privi la fat, dar

m rugam pentru sfintia voastr s v scoat din minile lor. Pentru dou ore am trit
teroarea si imaginea Aiudului! Eram foarte constient c nu puteai spune nimic n fata
celor de la securitate. Dar ei pentru ce v acuzau?
- nti m acuzau c-i astept pe americani. Al doilea, c de ce tin biserica deschis zi
si noapte si de ce vine atta lume la mine? Eu le-am rspuns: "Am ascultat capetele de
acuzatie pe care mi le aduceti, si iat rspunsul meu: Eu stiu Aiudul pe de rost, m duc
pe jos napoi. Nu-i nevoie s mergeti cu mine. Dac vreti m duc acum!"...
Ei s pice jos. "Uite, mi, sta are curaj!". Ei apeleaz la fric, la intimidare. Cnd vd
c nu tine aceasta, sunt demoralizati. Sunt aproape 25 de ani de atunci. Era n toamna
anului 1970.
M-a durut tare cum s-a purtat mitropolitul cu mine! Un alt temperament. Eram mai
bun dect el la carte. Mie nu mi-a fost greu s nvt. Printilor, ca
student n-am iesit din Biblioteca Academiei patru ani de zile, dect la Institut. Aveai
masa ta rezervat. Ai cerut zece crti? Acolo rmneau pe masa ta.
- Tot de la Biblioteca Academiei am scos si eu date pentru licenta n teologie.
- Printe, Patericul Romnesc este lucrarea matale cea mai important. N-am avut un
Pateric Romnesc. Stiam numai de Patericul egiptean.
- Care erau raporturile sfintiei voastre cu securistii care v-au pzit la casa printeasc
douzeci de ani!
- Am scris ceva, nu prea amnuntit. M bteau uneori la poart si n cas, dar eu nu
m temeam. Trebuie iertati! Hristos ne va judeca pe toti. Am mai
spus c nu simteam durerile. La Jilava au fost uimiti. Ne bteau organizat, pe o scar
special de tortur si eu n-am simtit deloc durere. Ceilalti din celul
strigau toti la mine si ziceau:
- Strig, printe, c te las mai repede!
- Dar nu m doare! Eram tot vnt, dar nu m durea deloc. Le-am spus: "Cum s strig,
dac nu m doare!"
- Dar nu vezi c esti umflat tot si vnt?
Ne bteau cu ciomege pe toti la rnd, ca barbarii. Pare curios, printilor, dar n-am
strnutat 22 de ani! Am fost tot timpul activ.
- Ati fost optimist, curajos si cu ndrzneal ctre Dumnezeu.
- La a treia btaie am simtit pe cineva, ca o mn nevzut pe umr. Era un nger,
ngerul meu de paz pe care l-am primit la Botez. Da. Bti, pduchi, rie, munci
supraomenesti, dar eu eram fericit cu ajutorul Mntuitorului Hristos.
- Si n attea necazuri n-ati fost bolnav deloc. V-a ntrit harul lui Dumnezeu si sfnta
rugciune!

- Am iesit cu fruntea sus. M rugam permanent lui Dumnezeu si i iubeam pe toti!

- V-a acoperit Dumnezeu!
- Cnd am ajuns la Iasi, ne-am dus la Mitropolie la sase dimineata si am citit un
acatist. Eu am spus primele icoase, n genunchi la racla Cuvioasei Parascheva. ns
tranul Tudor Popescu strlucea. Mi omule, el strlucea, nu eu!
Eram de toti cinci: Profesorul Simionescu, noi doi preoti, un ceferist foarte bun si
Tudor Popescu. Am citit toti acatistul n genunchi. Ce-i de mirare, nu era nimeni n
biseric atunci, n dimineata zilei de 24 august, 1964. Am dat slav lui Dumnezeu
pentru toate!
Printilor, am plecat fericiti acas! Mecanicul de tren s-a uitat la mine cu oarecare
rusine c aveam vreo 33 de petice la pantaloni si haine murdare. "De unde vii?", m-a
ntrebat. "Vin din rai! - i-am rspuns. Nu vezi c strlucesc?" Eram asa de fericit!
Mi omule, nu pricepi c acolo am fost puri? Ne rugam si rbdam cu ndejde n
Dumnezeu!
- N-aveati pe constiint nimic!
- Toti eram curati n puscrie. Dac as fi murit acolo, ce fericit as fi fost!
- Dar ct lume s-a folosit de sfaturile si de misiunea pastoral pe care ati fcut-o la
parohie si acas dup ce v-ati liberat!
- Eu am fost la Sihstria si nainte de rzboi, cnd eram copil. Ce sfnt era
Mnstirea Sihstria atunci! Staret era Printele Ioanichie Moroi. Dar de ce nu l-ati
propus pentru canonizare? Ce asteptati? Au trecut 50 de ani!
- Mai sunt ctiva care nc n-au fost canonizati, printre care si Cuviosul Vasile de la
Poiana Mrului, mitropolitii Dosoftei si Iosif Naniescu si altii. Sfntul Sinod asteapt
un moment potrivit.
- Da, asteapt un moment. Vecinii nostri zic: "Noi am canonizat numai ctiva sfinti,
iar voi faceti cte douzeci odat?" Dar noi n-am fcut attea canonizri cte au fcut
ei! Rusii au dat mii de martiri! Ce vrei? I-au ntrebat dac merg cu dnsii sau nu. Ei au
spus c rmn cu Hristos, si i-au mpuscat! Dar n Siberia cti or fi ucis?
- Va s zic, asa ati zis, c veniti din rai!
- Eu chiar veneam din rai! Tare-mi prea ru c ies si din gar priveam spre
nchisoarea din Aiud, si cu lacrimi ziceam: "Mi, ce frumos a fost!"
- Acolo te rogi din inim, fr s vrei!
- M rog si aici. La ora 12 noaptea, cnd se culc toti, eu rmn abia atunci singur cu
Dumnezeu. Ct sunt de necesare slujbele de noapte! Atunci te simti sfnt! Parc cei
doi clugri btrni, care stteau cu fata la pmnt, nct strlucea ca o flacr de foc
deasupra capetelor lor, nu se rugau tot la miezul noptii? Sfinti! La fel strlucea aceeasi
lumin si deasupra capului acelei femei, de pe Valea Bistritei, pe care a vzut-o
Printele Cleopa rugndu-se n biseric. Era lumina Duhului Sfnt. Apoi lumina s-a
fcut tot mai mic si cnd femeia s-a ridicat de la rugciune, a disprut si lumina.

Eu eram n fundul bisericii, dar Printele Cleopa nu m vedea, c era n Altar. Era
ntuneric si ploua afar urt, iar eu stteam n genunchi si m rugam. Printele Cleopa,
cnd a vzut lumina a tresrit. A nceput s plng: "Uite, sunt si mireni care se roag
chiar mai bine dect clugrii sau se roag tot asa de profund ca si clugrii!".
Eu sunt martor al acestor trei rugtori din inim - doi clugri btrni si o tranc. Asa
este; cci am vzut lumina aceea dumnezeiasc n trei rnduri deasupra capului lor.
- Printe, mie mi-ati spus, dup ce v-a fost ru, c ati avut o vedenie, aici n us. Era o
femeie mbrcat n alb, att de frumoas! Sttea n us la ora dou noaptea.
- Nu o frumusete, ci un chip dumnezeiesc. Cineva care radia lumin de sus. A ntins
mna spre mine. Cred c era Maica Domnului! A stat n us, m-a privit blnd si m-a
binecuvntat cu mna ntins!...
- Da. Lucreaz Dumnezeu, printe, cum stie El! Noi sperm c mai stati cu noi!
- Eu oricnd m-as duce! M gndeam, poate a venit moartea. Dar fiinta aceea cereasc
zmbea asa frumos si a ntins mna spre mine!
- Acum se construiesc multe biserici si mnstiri n tar. V ntrebm, mai este timpul
bisericilor noi acum?
- Da. Este timp pentru biserici noi! Ne gndim la timpul pe care-i rnduieste
Dumnezeu nou, tuturor. Oricum, Dumnezeu este biruitor aici! Nu-s crestini toti
100%, dar 60-70% sunt tranii, mai ales femeile, copiii si btrnii. Avem un popor
foarte bun!
Am scris despre aceasta. Biserica ruseasc a fost salvat de mnstiri; iar Biserica
romneasc este salvat de mnstiri si de femeile credincioase!
Biserica conductoare n-a fost ns la nltime! Si cine venea la mnstire? Brbatii se
cam temeau s vin la biseric. Dar femeile fceau toate slujbele: "Botezul,
Spovedania, Cununia, parastasele"; toate slujbele, ca nainte. Cei de sus scriau
pastorale, ziceau s triasc cutare, nu stiu cine...
- Da. Toat traditia sfnt au pstrat-o femeile. Tot ele ne-au dat si copii la mnstiri si
la seminarii.
- Dumneavoastr, clugrii, dintr-o dat aveti un picior n Rai!
- Trebuie s tragem si cellalt picior n Rai, prin nevointa si smerenie!
- Trebuie si osteneal! Noi suntem mntuiti prin har si harul a venit prin Iisus Hristos
pentru a sterge pcatul strmosesc; dar trebuie s punem si noi umrul. Nu toti
clugrii si dau seama de asta!
- Cum se poate mntui preotul?
- Principalele fapte ale preotului sunt: rugciunea, slujba la biseric, milostenia si
predica. Aici intr si scrisul. Asta este fapta preotului misionar. Fapta bun a
clugrului este rugciunea; iar principala fapt bun a printelui Ioanichie este
scrisul. Un altul are darul de a izgoni diavoli. Printele Ioanichie are fapta asta care nu

se va lua de la dnsul. Scrii

frumos exact cum vorbesti si asta merge la inima omului. Ce? Este putin asta?
- Eu o iau totusi ca o rugciune!
- Noi ce facem aici este rugciune! Rugciunea nu este doar cnd rostesti Tatl nostru.
Unde sunt doi sau trei adunati n numele Meu, sunt si Eu ntre ei. Noi discutm
probleme religioase. Altii se adun pentru lucruri rele; acolo este diavolul n mijlocul
lor. Cu noi ns este Dumnezeu! Ce, nu-L simti?
Pe mine cnd m-a fcut preot Mitropolitul Tit Simedrea, la Cernuti si cnd mi-a pus
minile pe cap n Sfntul Altar, mi-a zis: "In clipa aceasta s ceri de la Dumnezeu o
harism. Darul de a vorbi frumos, de a predica, de a scrie, darul de-a vindeca
bolnavii...
"Sunt la un moment crucial din viata mea. D-mi, Doamne s slujesc frumos cu
credint si cu lacrimi, ca s cstig ct mai multe suflete".
-Acesta este si rostul preotului. Cere si li se va da. Nu spune asa Mntuitorul?
Prima fapt a unui preot este predica: Mergnd, nvtati toate neamurile...
- Ca s faci ucenici la mnstire, trebuie ca ei s vad cum v rugati. Pe vremuri
scoala de clugrie se fcea la chilie. Ucenicul era dat pe lng un btrn si nvta de
la el toate.
- Noi sperm c suntem ntre ei, ne rugm mpreun, mncm mpreun, ne sftuim, i
spovedim sptmnal, facem ct putem, c ne asalteaz si lumea.
- Este foarte bun scoala. S fac toti seminar si facultate, cei mai buni dintre ei. Dar
clugria se nvat unul de la altul, cei tineri de la cei mai btrni. Asa fcea si Sfntul
Antonie. Ucenicul se uita ce face el.
Eu v pomenesc la rugciune. Spre deosebire de dumneavoastr, am timp, N-avem
idee ct de aproape este Dumnezeu de noi la miezul noptii! Vine s vad ce faci: te
rogi, ori sfori!
- Ce voiati s spuneti n legtur cu protestantii si catolicii?
- Cred c s-a fcut o greseal, c am intrat n miscarea ecumenic. Ne-am lsat tutelati
de protestanti, care-s mai numerosi. "Fiindc nu putem s-i cstigm pe catolici - zic
ei -, i lum pe ortodocsi, c-s prosti".
Noi suntem rdcina Bisericii, printilor! Nu Roma este centrul crestinismului, ci
Ierusalimul!
Acolo a trit Hristos, acolo a ptimit si a nviat. Ce-am scris sunt rspunsuri cu totul
originale, dar sunt crestinesti.
Eu am fost n prizonierat, legat si de protestanti si de catolici. n Rusia n-aveau preot.
Noi eram 23 preoti romni ortodocsi, circa 1200 preoti catolici si circa 1000 de pastori
protestanti. Noi ortodocsii am fcut fat. Cel mai bun prieten al meu era un preot
catolic, doctor n teologie si filosofic, profesor la Viena. Mai trziu a ajuns cardinal la

Bonn.
- Ce zicea neamtul?
- Neamtul plngea si spunea: "N-am stiut ce cult frumos are Biserica Ortodox!"
La Pasti eu si cu cei 22 preoti romni am mprtsit, cu un litru de vin si o cldare de
ap 10000 de prizonieri ortodocsi, toti ofiteri!
- Unde? n lagrul de la Oranki?
- Da. Si toti erau ca un cor. Asistau la strana dreapt catolicii, la strana stng,
protestantii, iar noi ortodocsii slujeam. Ceilalti preoti s-au temut. Ce ne mpiedica?
Aveam vin, aveam pine fcut la brutrie. Vin mi aducea un evreu politruc, colegul
meu de scoal din Hrlu. El mi aducea cel mai bun vin din Europa, vin de Tokay,
care-i tata Cotnarului.
-Acesta este ecumenism! Evreul aduce pine si vin, preotii ortodocsi fac Liturghie,
protestantii si catolicii ascult, iar cei zece mii de ofiteri se mprtsesc! Ce frumos!
Iat model de ecumenism!
- Douzeci si trei de preoti ortodocsi liturghisesc pe o estrad n aer liber la Oranki ca
s vad toat lumea!
- Dar vesminte aveati?
- Le-am fcut epitrahile din foi de cort, acolo la croitoria nemteasc din Oranki. Am
avut fericirea c un preot a salvat un epitrafir de pe front, c noi nu mai aveam nici
unul. El tinea s-i duc acas, la biseric. Era n inventar! Parc mai conta acum! Si la adus n tar napoi. Eu l-am luat, l-am pus pe piept si cu el am sfintit celelalte
epitrafire, cu agheasm fcut din aducere aminte. Doar n-aveam crti. Ziceam
formula. Apoi am gsit la un ungur un liturghier greco-catolic, care-i ca si al nostru.
L-am tradus n romneste si am avut liturghier. Aveam si antimis.
- Era ca n epoca primar, ca pe timpul Apostolilor!
- Absolut, printe! La nceput rusii ne persecutau. Pe urm venea si comandantul rus
si asista la slujb mpreun cu toti rusii.
Mi-aduc aminte la Pastile din 1948, colonelul ne-a fcut la toti cte un cozoncel si
cte un ou ros, ce nu vzuser rusii de 30-40 de ani. La fiecare ne-a dat comandantul
cte un ou ros. El avea bune amintiri din rzboi, cnd fusese la Piatra Neamt, cu
nemtii si rmsese fr un picior. Vorbea putin romneste, c sttuse n spitalele
noastre. S-a mbunttit, printe.
Atunci la Pasti, pe platoul acela de la Oranki, s-a nimerit s fie si o lun plin,
frumoas, cald. La nceputul lui mai a fost Pastile. Am fcut lampadare pentru
noaptea de nviere. Un inginer romn le-a instalat frumos. Le improvizase un motor la
un curs de ap. Nemtii erau foarte disciplinati. Noi eram si inventivi si opozanti. Noi
am fost primii care am fcut grev de vreo dou ori si am reusit.
- M bucur si de felul cum ati pus problema cnd era s v omoare: "Eu sunt cettean
romn!". Dar de ce v-au condamnat la moarte rusii, n anul 1949?

- Pentru c mi-au gsit manuscrisul scris de mine la Oranki, n puscrie, pe coaj de

mesteacn, intitulat "Hotarul cu cetti". Acolo eu vorbesc c Basarabia este pmnt
romnesc! De asta s-au suprat rusii, si am fost condamnat la moarte, de un tribunal
din Moscova.
Am procedat exact ca Sfntul Apostol Pavel: "Eu sunt cettean romn. Nu puteti s
m condamnati la moarte, fiind cettean strin!" Si comandantul a spus: "Da,
domnule, te duci n tar, s te judece tara ta!". Asa am scpat cu viat din lagrul de la
Oranki si am ajuns n tar. De la Moscova pn la Focsani, unde era un tribunal
militar, m-au nsotit ctiva gardieni rusi.
Apoi tribunalul militar din Bucuresti m-a judecat din nou si m-a condamnat la Aiud,
unde am stat nc 16 ani. Altfel m mpuscau. N-aveai cnd si cum s te aperi. Pe toti
i executau imediat.
n lagre multi prizonieri erau mpuscati la nceput. Apoi Stalin a zis: "Din momentul
acesta nu mai moare nimeni n nchisoare". Nemtii aveau si ei prizonieri. Era o
reciprocitate n felul de a se purta cu prizonierii.
- Deci ati fost prieten cu protestantii si catolicii.
- Da, am avut un bun prieten, l chema doctorul Costi, care a stat si n Romnia vreo
cinci ani, la Cmpina. Ungurii sunt multi calvini, mai ales n Ardeal. Toti acestia zic
c ei sunt mari si tari, iar ortodoxia este undeva la periferie, ceva din Evul Mediu.
La noi tocmai asta-i mntuirea, c suntem plecati exact de la Rsrit si stm pe
temelie apostolic. Eu spun aici n crti, c adevratul centru al crestinismului este
Ierusalimul, nu Roma. Am avut multe discutii n nchisori. Ei ziceau: "Petru, Petru!"
Si le-am spus: "Petru a fost cpetenia apostolilor, pe care si l-au asumat catolicii, dar
nu-i Hristos". Prin
Hristos suntem mntuiti, nu prin Petru. "Este vicar", dar nu d el mntuirea. Legea a
venit prin Moise, iar harul si mntuirea, prin Iisus Hristos. El n Ierusalim a predicat, a
fost rstignit, a murit si a nviat. n Ierusalim, nu la Roma!

DE VORBA CU UN GRUP DE STUDENTI

- n ultimul timp, se vorbeste tot mai mult n lume de un guvern mondial, de o Europ
unit, de o moned unic, de secte satanice de tot felul si de numrul 666, care apare
tot mai frecvent. Toate acestea sunt semne nainte mergtoare venirii lui Antihrist?
Cum trebuie s ne raportm noi fat de lucrurile astea care se vd acum si pentru care
nu putem face mai nimic?
-Fratilor, despre sfrsitul lumii nu stiu nici ngerii din cer, nici Fiul lui Dumnezeu n
ipostasul Lui de om, cum citim n Sfnta Evanghelie.
- Dar se vd semnele sfrsitului lumii! Ce sunt sectele acestea satanice, ura si
tulburarea din lume, crimele, desfrul si rzboaiele?
- Nu este al vostru a sti vremile si anii, cnd va fi sfrsitul - zice Hristos. Eu mi aduc

aminte, din istorie c pe la anul 1000, era o mare propagand n Europa de Apus,
pentru c se mplineau o mie de ani de la ntruparea Mntuitorului nostru Iisus
Hristos. Si cum noi nu existam ca neam organizat, n Apus se zicea, c la Crciunul
anului 1000 vine Mntuitorul pe fata pmntului pentru judecata obsteasc. Cei mai
multi dintre oameni si-au nstrinat averile si casele, iar cei care au fost smecheri, au
cumprat.
La Crciun, oamenii de prin toate orasele si satele s-au mbrcat cu cmsi albe si s-au
suit pe vrfurile dealurilor si muntilor, s fie n ntmpinarea Mntuitorului; s fie ct
mai prezenti cnd vine Domnul. Dar n-a venit. Mntuitorul avea alte treburi de fcut
si n-a venit atunci pe pmnt, la anul 1000.
Ia gnditi-v cte ncurcturi materiale au urmat si ct zbucium pe toat Europa de
Apus pn cnd oamenii acestia s-au linistit.
A mai fost odat, cnd Miller al adventistilor a prevzut sfrsitul lumii n America,
pentru anul 1843 si n-a venit! Atunci, credinciosii lui din America s-au mbrcat n
cmsi albe, s-au suit pe dealuri si l-au asteptat pe Mntuitorul, s fie ct mai prezenti
la venirea Lui.
Vznd c i-a amgit si c Hristos n-a venit, l-au btut bine pe seful lor, Miller de l-au
bgat n spital. Fcnd din nou un calcul, a zis: "Nu-i asa. Am gresit calculul!" Si a
anuntat o alt dat. Oamenii fiind din natur, nu prosti, dar creduli, s-au mbrcat din
nou n cmsi albe, s-au suit iar pe dealuri si l-au asteptat pe Mntuitorul. Dar nici
acum n-a venit. Pe urm Miller a venit si a tinut un discurs n care a spus: "Hristos a
venit n mod spiritual si a ntemeiat mprtia Lui de o mie de ani". Dar ce fel de
mprtie de o mie de ani, cnd rzboaiele sunt fr sfrsit, permanente pe pmnt?
Da, sunt mari tulburri chiar n rndul popoarelor mai civilizate dect noi. ns, s stiti
c sunt dousprezece semne premergtoare venirii Domnului. Ultimele dou sunt:
crestinarea evreilor si semnul Fiului Omului, adic Crucea, care se va arta un an si
jumtate pe cer. Crucea! Ai vzut-o? Evreii sunt crestinati? Ai auzit?
- Am auzit c s-a crestinat unul si, dup botez, i-a aprut o cruce pe frunte!
- Unul, da. Ca si printele Nicolae Steinhardt. Dar astea sunt cazuri rare, ns nu un
popor ntreg a trecut la credinta crestin. Deci, al II-lea semn este crestinarea evreilor.
Cine va tri s vad acest semn?
Primele semne sunt rzboaiele, ciumele, foametea, cutremurele, semnele de tot felul.
Doar a zis Mntuitorul: Acestea sunt nceputul durerilor, ns de 2000 de ani sunt
rzboaie, cutremure, ciume, secte si greutti peste popoare, dar nc nu a venit
sfrsitul. Cele trei Evanghelii sinoptice sunt de acord. Semnele venirii Mntuitorului
se gsesc la Evanghelia dup Matei capitolele 24 si 25 si la Luca, 21. Nu ne
conducem dup altceva. Acolo sunt date clar semnele venirii Mntuitorului.
Sfintii Apostoli au ntrebat: Doamne, cnd vor fi toate acestea? Si Mntuitorul a
conchis: Nu este al vostru a sti ani si semnele. Dac Mntuitorul spune s nu cutm
acest rspuns, s-L ascultm, pentru c nu este dat s-i stim. Aici, de fapt, m conduc
dup Evanghelie. Oricine ar spune: "Printe, mine este sfrsitul lumii", s nu credem.
Poate s fie sfrsitul lumii n cataclism pe o parte a Europei. Mor oamenii sub ape,
sub drmturi, dar sfrsitul lumii nseamn cele dousprezece semne premergtoare.
Nu s-a ivit nici unul din acele mari semne, dect rzboaie, rzmerite, foamete si secte.

Att. Dar astea sunt de 2000 de ani. Nu-s un fenomen care-i numai acum. Rzboaiele?
Totdeauna au fost rzboaie, ca urmare a pcatelor noastre. Dar sfrsitul lumii nu este
acum. ns se apropie!
- Exist vreo legtur ntre psihologie si duhovnicie?
- Psihologia ncearc s ia locul duhovnicului. Sunt doctori care fac un fel de
duhovnicie fr har. Nu-i intereseaz dezlegarea. Nu oricine se poate face doctor de
asa ceva. nlocuieste pe preoti, dar fr har. Nici n-are pretentii s dea iertare.
Psihologul intr n inima omului cu ntrebrile.
- Si n ce msur l poate ajuta, dac nu are har?
- Nu-i poate ajuta dect ca un doctor, adic i d un sfat medical. Prin spitale, armat
si scoli vezi astfel de doctori. Noi ns, spre deosebire de dnsii, lucrm cu harul
Duhului Sfnt. Ei ne copie pe noi, preotii, ntrebrile pe care le pun ei clientilor lor
sunt aceleasi cu cele pe care le punem noi ca duhovnici, la spovedanie ca lucrare
paralel, fr har, a doctorului psiholog. Noi avem ceva care nu au ei. Avem harul
preotiei prin care dm iertarea pcatelor. Suntem ndrepttiti prin har s dm aceast
iertare si
prin cuvnt si prin punerea minilor pe capul lor.
- Spuneti-ne, am putea noi face ceva ca s oprim procesul de secularizare a lumii azi?
Pentru c am vzut n ultimul timp c suntem cam secularizati cu totul si ne
ndeprtm de Dumnezeu!
- Este vorba nti, dac putem s schimbm slujitorii Bisericii. Ne trebuie slujitori
devotati pentru Hristos. Altfel mergem la secularizare si atunci cine s fac ceva cu
poporul aceasta? Cine, printe?
Totusi, este bine deocamdat c Sfntul Sinod a oprit politica preotilor. Este o prim
msur. Aud c sunt preoti tineri, unii foarte buni. Aud. Aici la mine sunt trei preoti,
model, printe. Tineri, dar model.
Sigur, sunt tineri, nu stiu prea multe, dar sunt foarte morali si curati. Cu acestia se
ncepe.
La noi cred c ar fi bine s se formeze un ordin clugresc misionar, un grup de preoti
clugri n frunte cu un episcop care s se ocupe cu aceast crestere moral a
poporului romn. Sau, dac nu se poate clugri, atunci preoti buni cu vocatie. Zece
preoti celibi, crora s li se dea conditii optime de activitate: tipografie, masini, crti si
material misionar, si s umble prin sate si orase. Satul nc nu-i complet alterat. Satul
are fericirea s mai aib btrni si btrnii nc se duc toti la biseric si-i sftuiesc pe
cei tineri. Dar trebuie s avem si o misiune intern la noi! Mai ales acum cnd ne
asalteaz sectele. Aceasta este o mare lips a noastr.
Dac noi, romnii, nu facem misiune ortodox extern, c n-avem cu cine, dar
misiune intern trebuie s facem si noi si rusii si bulgarii si toti ortodocsii. Realitatea
este c cei 50 de ani de comunism au lsat urme puternice n rndul credinciosilor
nostri. De la 50 de ani n jos toti sunt alterati. Adic ceva, ceva le-a mai rmas din
educatia asta materialist, pe care trebuie s o treac.
Ei, aici trebuie lucrat n mod misionar. Nu asa numai ct lucreaz preotul n parohie.

Este foarte plcut cnd vezi vreun misionar din alt parte, s-i vad oamenii c-i strin
si c le spune ceva. Dar s fie bun vorbitor si credincios si s vie cu foarte mult
material misionar, pe care s-i mpart, pe ct se poate, gratuit. S fac Biserica un
efort mare si cum strnge bani la Duminica Ortodoxiei, s mai strng ntr-o
Duminic pentru misiunea intern.
Toti ortodocsii din Apus, ncepnd de la Tisa si pn la Oceanul Pacific, vor s
ntemeieze o Ortodoxie, fr apartenent la o mitropolie sau episcopie. Toti vor s tin
de Biserica Autocefal si s apartin de Constantinopol numai doctrinar. Att! Asta
este! Si preotii pe care i are n subordine Prea- sfintitul Serafim asa fac!
Eu am fcut urmtorul lucru, printilor. Cum m-am preotit, nc cu trei preoti am scos
o foaie duminical. Se numea "Ziua Domnului". Am scos-o numai pentru biserica
unde, ca profesor, m mbisericeam si fceam slujba. Am publicat-o nti n 2000 de
exemplare. Avea patru pagini: Evanghelia, explicarea Evangheliei si pe a patra pagin
cteva pilde
crestine. Era o foaie popular. Costa 14 bani, cheltuieli de tipografie si hrtia. Venea
omul si lua foaia si ddea un leu. Cnd ddea un leu, pltea 7-8 bucti si pentru cei
care n-aveau leul respectiv. Se acoperea totdeauna fr s cersesc banii de tipografie si
hrtie. Se acoperea.
Asa de bine a fost primit aceast foaie, nct cu o sptmn nainte de rzboi
tipream foaia pn n 30.000 de exemplare.
- Cum s luptm mpotriva ispitei cunoasterii, a acumulrii de cunostinte, fr s le
punem n practic, si mai ales Spuneti-ne cum s identificm aceast mndrie si s
luptm mpotriva ei?
- Mntuitorul spune: Cercetati Scripturile! Nu spune, nu le cercetati. Ci asa spune
cuvnt cu cuvnt: Cercetati Scripturile, c ele vorbesc despre Mine. Este, fratilor?
Cercetarea nu este o ispit, deloc. Este o necesitate pur uman. Prin cercetare
progreseaz omenirea. Prin rezultatele cercetrii se progreseaz n toate domeniile.
Unul este psiholog, altul filosof, altul tehnician, altul doctor si toti cerceteaz esenta
lucrurilor, dup profesiunea fiecruia.
Nu-i pcat, printe, s cercetezi! Nu-i pcat! N-ar exista progres fr cercetare. N-ar
exista. Si noi nu putem s ne ndobitocim. N-avem cum. Nu mai putem. Noi mergem
nainte, tot nainte, nu napoi. De unde stiu eu c mata nu ai s nscocesti o fraz
numai. Sunt unii filosofi care au rmas n istorie, n cultur pentru o fraz. Nu?
"Evrika! Evrika!". Poftim.
Si ndat te gndesti: cine a spus "Evrika?". Nu? Att a spus, att a rmas de la el.
Socrate a spus: "Eu stiu c nu stiu nimic!". Modest. Si vine altul care spune: "Dar nici
asta n-o stiu". Si a rmas n istoria gndirii omenesti. Vezi, ndoiala? "Stiu c nu stiu
nimic". Si vine cellalt peste dou secole si spune: "Dar nici asta n-o stiu"! Dac este
adevrat, vrea s spun.
Ia gndeste-te la Kant: "Vd cerul nstelat si legea moral din om". Asta este esenta
kantianismului! M minunez de cerul nstelat de deasupra mea si de legea constiintei
din mine. Ce vrei? Pe urm Kant le argumenteaz, le creste, le dezvolt, dar asta este
esenta unei filosofii.

- Dar filosofii acestia nu prea au fost credinciosi.

- Da. ns Kant a fost! Eu vorbesc de Kant. O parte au fost credinciosi. De exemplu,
Ioan Petrovici de la Iasi era foarte credincios. La fel si doctorul Paulescu de la
Bucuresti, care era s ia premiul Nobel, era foarte credincios. La fel si Iorga era foarte
credincios. Se nchina foarte frumos.
- Iorga a fost francmason?
- N-a fost niciodat. El a fost lupttor mpotriva francmasoneriei. I-am fost elev. Nu.
Iorga a fost urias! Un bun romn! Apostolul neamului romnesc. Nu erau nebuni
romnii, s-i fac dintr-un bun profesor, apostol al neamului romnesc! Da! Avea cinci
copii, toti botezati, toti erau cununati n toat regula.
Eu am fost n Bucuresti la templul francmason, cnd s-a desfiintat. Atunci conduceam
studentimea si am preluat materialele didactice de acolo. Eu am avut un profesor bun
la Teologia din Bucuresti, printele Ioan Mihlcescu, decanul faculttii.
Manualele lui nc circul si azi. A ajuns mai trziu mitropolit la Iasi. El a intrat n
rndul francmasonilor n tinerete. Ca student s-a dus s studieze aceast ocult sect si
a fost simtit de ceilalti c nu este sincer cu ei si l-au dat afar. j
- Francmasoneria lupt mpotriva Bisericii?
- Ei zic c nu! Pe masa lor se gseste echerul, compasul si Biblia. Biblia! Toti jur pe
Biblie. Cnd ncepeau sedintele, francmasonii se ridicau toti n picioare si unul din ei
spunea "Tatl nostru". Dar aveau alte scopuri. Francmasoneria era asociatia celor mai
bogati sau mai talentati sau mai ntelepti oameni din tar, care se ajutau reciproc s
parcurg drumul pn la ministere, pn la deputtie si senat, pn la Academie.
Nu era om intelectual, ncepnd cu Carol al II-lea, care s nu fac parte din aceast
asociatie si se sustineau. Era o asociatie ocult, care, dac ddea peste un om ce
credeau ei c va creste, l luau sub tutela lor si-i promovau pn ajungea la captul
efortului. Dup aceea fcea ceea ce-i comanda aceast asociatie, aceast
francmasonerie. Nu-L nlocuiau pe Dumnezeu. De Iisus Hristos si de Maica
Domnului vorbeau foarte frumos. Nu-L nlocuiau pe Dumnezeu. Dar ei ajunseser la
convingerea c numai oamenii acestia, asociati n aceast societate, trebuie s ajung
la conducerea unei tri s guverneze si c
trebuie promovati toti acei buni din societate pe care-i cresc ei.
La un moment dat era s fiu si eu atras la francmasonerie, cu un avocat si cu un
doctor. Era un fel de scoal premergtoare a francmasoneriei. Au vrut s m capteze si
pe mine pentru c fceam o activitate bun si nalt, ns am refuzat si au refuzat si
doctorul si avocatul respectiv. Nu! Trebuia s facem mult ucenicie si nu vedeam de
ce s m ncurc acolo. Stiam ce-i francmasoneria. Eu nu puteam ajunge dect ori preot
ori profesor. Asta o puteam face si fr concursul lor, prin examene.
Am fost un biat studios, fecior de tran. Cnd am plecat la seminar, tata a pus n fata
mea aici pe prag - c aveam cerdac frumos construit, cum se fceau nainte casele cu
cerdac -, a pus o sap si o carte si a spus: "Alege!" Si am ales cartea, la 11 ani! Tata a
spus: "ti dau toate posibilittile s nveti. Dac alegeai sapa, sigur ti ddeam niste
pmnt, cnd te nsurai". Si am nvtat; am nvtat.

M-am dus la examen la seminarul din Iasi, "Veniamin Costache", n costum national
frumos, cu bru tricolor, pe cap cu plriut, cu o pan de cucos sau de pun. Si am
reusit si acolo. M-am dus singur, la 11 ani. Nu m-a dus nimeni. Am reusit si am
nvtat, domnule. Trebuia s am tot timpul burs, ca s nu fiu o sarcin pentru tata.
Cnd am nceput seminarul, a mers tata ca s m conduc si s plteasc taxele. Eram
bursier, dar tot aveam o tax. Cnd s-a apropiat de casier, care era un preot, a spus:
"Mos Ioane, biatul matale are burs. Poftim din partea scolii 500 de lei. n fiecare
lun ai s primesti 500 lei! Restul primeste biatul pentru ntretinere n scoal". Adic
bursa era asa de mare, nct mai revenea familiei o parte de bani. Tata n loc s
cheltuiasc cu mine, el beneficia n fiecare lun de o jumtate din bursa mea, nct a
mers foarte bine. N-a avut cheltuieli cu mine!
- Cti ani ati fcut seminarul?
- Opt ani. Att se fcea. Am nceput n 1922 si am terminat n 1931. Atunci m-am dus
la Bucuresti, pentru c Facultatea de Teologie din Bucuresti ddea 3 burse la primii
trei cu examene de diplom care erau mai buni. Toti trei ne-am dus de la Iasi la
Bucuresti. Adic dintr-o dat am intrat la cmin si la mas.
Cnd eram eu student, studentii si oamenii, n general, mergeau toti la biseric, n
afar de o minoritate care apartinea socialistilor si comunistilor; si elevii mergeau la
biseric adusi de profesorii lor. Nu ncpeau toti. Dar cte o grup mergea la cte o
biseric. Poate nu erau asa de activi preotii atunci, dar si fceau datoria. Si ca s spun
asa, cresterea moral a poporului romn, ntre cele dou rzboaie mondiale, a
beneficiat si de un mare entuziasm national.
Ajunsesem toti romnii s fim n aceleasi granite si se mergea de la unirea statal la
unirea sufleteasc. S-a lucrat foarte mult. S-a lucrat foarte mult si n Biseric si s-a
fcut un mare progres duhovnicesc. A fost putin timp, 20 de ani, dar s-a fcut. S-a
ajuns la un fel de numitor comun.
Acum suntem prea aproape de revolutie. Si nu de revolutie, c revolutia n-a fost asa
de crncen. Suntem prea aproape de fostul regim totalitar si nc urmele se cunosc la
toti care au trecut prin scoal si prin viat sub acest regim. Trebuie crescut o
generatie nou si n 10-20 de ani ajungem unde am fost noi n anii 1930-1940.
Ajungem. Asta este tot. Biserica, n primul rnd, trebuie s fie antrenat n problema
aceasta si scoala. Scoala nc nu este. Scoala nc are atei! Scoala nc st ntre
Dumnezeu si om, nc nu-i bine dirijat! Toti oamenii care sunt n nvtmnt au
trecut prin scoala comunist!
- Cum vedeti viitori Bisericii de mine?
- n Biserica de mine trebuie s ajung niste arhierei priceputi si cu duh crestin si s
fie numit un episcop pentru tineret. Asa era cnd eram eu student. Era un episcop
pentru armat, unul pentru tineret, unul pentru stiu eu ce alte institutii care cu asta se
ocupau. Si atunci, dac ai pe cineva care te dirijeaz pe tine, preot care te-ai nscris n
aceast asociatie ortodox, faci treab Si slujesti Biserica lui Hristos si neamul tu. ti
plteste salar, c trebuie si s mnnci. Nu-i de mirare. Este vrednic lucrtorul s
mnnce nti el din laptele oilor, adic ciobanul; tranul s mnnce din gru. El I-a
lucrat, el trebuie s mnnce nti. Dar scopul vietii nu este s mnnci. Scopul vietii
este s dai din tine umanitatea, s te jertfesti pentru Hristos si pentru aproape.

Noi avem si partea asta animalic: mncm, ne mpreunm, facem copii, care-s lucruri
foarte naturale si lsate de Dumnezeu si binecuvntate. Dar avem si spiritul acesta,
ratiunea aceasta, Duhul Sfnt de la Botez, care urc pe om deasupra animalittii. Si cu
ct acest spirit domin carnea, cu att este mai bine. Si mata ai s ajungi acolo! Ai s
ajungi sigur si de ntmplrile de acum ai s zmbesti, nu ai s rzi. Ai s spui, cum
am putut face eu o treab ca asta?

ALTE SFATURI PASTORALE

- Printe Dumitru, ca preoti cum s spovedim cei care vin la noi si ce canon s le
dm?
- Pe noi ne-a lsat Sfntul Vasile si cu atitudine personal n aceste pedagogice
canoane pe care le dm. C-s pedagogice. Eu si mata, ca preoti, cnd am pus mna pe
cap si am dat iertare la spovedanie, este iertat. Atunci este iertat omul, cnd
duhovnicul i-a spus c este iertat n numele lui Hristos. Numai dac nu se cieste,
dac nu vrea s prseasc pcatul si dac nu primeste canon, atunci nu-i putem
dezlega de pcate si el nu este iertat. Canonul care-i dm are rost pedagogic, ca omul
s-si aduc aminte c a fost pctos si pe viitor s se pzeasc de a mai pctui.
- Credeti c ar fi bine s citim molitfele Sfntului Ioan Gur de Aur? Dar ale Sfntului
Vasile cel Mare?
- Eu le citesc pe amndou, cu post! Dac nu te ispitesti n trup, sunt bune, foarte
bune. Eu am fcut greseala c m-am hirotonit la 31 ani. Vezi ct de trziu am intrat n
preotie? n prima zi cnd am fost hirotonit preot, am citit molitfele Sfntului Vasile,
ntr-o biseric, la Cernuti, n Mitropolie. La toti oamenii care au rmas la urm le-am
citit molitfele Sfntului Vasile. Era n prima zi a mea de preotie!
- Si ati avut ispite mari pentru asta, c le citeati?
- N-am avut, c am intrat n rzboi peste o sptmn si nu m-am mai ntors acas
dect la 60 de ani. N-am avut nici o ispit! Cel mai curat am fost cnd am fost n
rzboi, n puscrie si n lagr. Curat! Curat!
M spovedeam la preot, dar n-aveam mprtsanie pn am fcut rost de mprtsanie.
M simteam nger n trup c slujeam lui Hristos! Sigur c era si oleac de mndrie!
Eram tnr, nu-mi ddeam seama. Dar asta-i adevrul! Vezi, Doamne, eram exagerat.
N-aveam ispite! Deloc! N-avea nimeni. S fi fost un concurs pentru ca unul s poat
gresi cu vreo femeie, nu putea, ntelegeti? Att de slabi eram; si nemncati si chinuiti
si btuti si urgisiti! V pare curios, dar uite, asta-i viata! Puscrias care s fac pcate?
N-are cum.
Este mai greu cu sotia ta, hrnit, dormit si odihnit, s postesti. De aceea Sfntul
Apostol Pavel spune: "S postiti att ct puteti!" S nu depsiti limitele posibilittilor
fizice... Da! Femeia n-are voie s-i resping pe brbatul ei. Trebuie s-i accepte. Ce s
facem! Dar nici el s nu abuzeze. "Pn la un timp", spune Sfntul Apostol Pavel.
Eu vorbesc acum, fiindc sunt deasupra nevoilor.
Un printe tnr nu ar putea spune lucrurile astea pentru c el este ispitit. Stiu c-i
ispitit si chiar dac nu mi-ar spune, stiu c-i ispitit. Nici nu se poate altfel. Sigur c

femeia trebuie s fie frumoas, c asa a fcut-o Dumnezeu, pe Eva mai frumoas
dect pe Adam. Pe Adam I-a fcut brbat, ciolnos. Dar nu se poate altfel. Perpetuarea
vietii pe pmnt s se fac prin tine, prin copii, care duc mai departe viata. C dac
am intra toti la mnstire, s-ar termina viata pe pmnt ntr-o generatie! Ori
Dumnezeu a zis: Cresteti si v nmultiti si umpleti pmntul si-i stpniti! Chiar cnd
suntem prea multi tot trebuie s ne nmultim.
- Pn cnd?
- Pn cnd se va arta Sfnta Cruce pe cer. Acesta-i ultimul semn, nainte de sfrsitul
lumii -Sfnta Cruce! nti de toate trebuie s se boteze marea majoritate a evreilor.
Este al unsprezecelea semn.
Spune Istoria Bisericii Universale c atunci cnd s-au mplinit 1000 de ani de la
Hristos, mai toti cei din Apus erau crestini dar nu stiu ce fel de crestini, cnd tineau de
Apus, cnd de Rsrit. Atunci cei mai multi au vndut averile la smecheri, s-au
mbrcat n cmsi albe si n noaptea de Crciun s-au suit pe dealuri, pe munti si au
asteptat pe Mntuitorul, cntnd psalmi! Ei credeau c atunci trebuia s fie Judecata
de apoi. Dar Hristos n-a venit! S-au nselat oamenii. Pe urm au cerut averile napoi,
s-au mpcat, s-au sfdit, s-au judecat pentru pmnt.
Adventistii au fcut acelasi lucru. Miller le-a spus: "n 1843, la data cutare apare Iisus
Hristos pe pmnt s nfiinteze mprtia de o mie de ani". Dar si ei s-au nselat,
mprtia asta de o mie de ani o au si iehovistii, dar ei au aprut mai trziu dect
adventistii.
Noi trebuie s ne conducem dup Mntuitorul. Dup Mntuitorul, care a spus: Nu este
al vostru a sti anii si vremile. Acestea le pstreaz Tatl ceresc, n atotstiinta Lui! El
spune c si Fiul, n umanitatea Lui, nu le stie!
Poate c stia; nu pot s spun. Dar asa a spus El, si eu trebuie s cred. Numai Bunul
Dumnezeu stie cnd va veni sfrsitul lumii! Poate s treac si 5-6 milenii, ns cnd
vei auzi c evreii si construiesc templul, si ai s vezi mata, c esti om tnr, c ncep
iar tierile de capre rosii, de iepuri, de vitei, atunci este aproape! Da. Ei au un partid al
lor foarte aplecat spre a pune mozaismul total n functie. Si vor face si templul. Nu-i
poate opri nimeni!
- Este semnul sfrsitului acesta?
- Nu! Semnul sfrsitului este cnd se vor crestina ei. Toate popoarele nti vor fi
crestinate. Nu n totalitate. Va fi dus Evanghelia, nvtturile Evangheliei, la toate
popoarele si la evrei. Acum la Ierusalim sunt dou parohii de evrei crestinati. Si n
Bucuresti era prin 1940-1960 o parohie cu un preot evreu crestinat!
- Preotul tnr poate s spovedeasc sau nu?
- S urmeze porunca episcopului lui. ns este grea situatia lui. Doctore, vindec-te pe
tine singur mai nti! Cum poate un bolnav s vindece pe alt bolnav? Apoi credinciosii
nu prea se spovedesc la preotii tineri, ca s nu-i sminteasc.
- Tinerii care termin seminarul pot ajunge imediat preoti?
- Eu m-am fcut preot la 31 de ani. Pe vremea mea se hirotonea diaconul la 25 de ani
si preotul de la 27 de ani n sus. Era un ordin dat de Sfntul Sinod. Acum am vzut

clugri de 20-22 de ani hirotoniti preoti, ns duhovnici s nu fie fcuti pn la 35-40

de ani. Harul lucreaz, printe, si prin preoti de 20 sau de 22 de ani. Dar Harului i
place s fluiere, adic s lucreze si s cnte prin fluiere perfecte. Asa-i place. Sfintenia
este foarte rar! Fluier prin mine, prin sfintia ta, prin printele Dionisie, prin orice
preot hirotonit canonic, i pare ru lui Dumnezeu c nu are fluiere bune.
Am avut un preot bun, frate de suferint la Aiud si n Brgan, unde am fost cu
domiciliu obligatoriu, ntr-o colonie de munc. Era mot, greco-catolic, din Muntii
Apuseni. Si era mptimit de doinele si cntecele de la dnsii, din satele de moti de la
munte.
Odat a venit o tiganc cu fluiere de vnzare la colonia, unde erau si detinuti de drept
comun, care stteau n puscrie. Si si-a cumprat zece fluiere, preotul Ion Marcu. A
murit, Dumnezeu s-i ierte! Era bun ca o pine cald. Eu, ortodox; el, greco-catolic.
Cntam amndoi la stran n biserica ortodox din colonie. Nu predica. Se sfia, dar
cnta, nvtase rspunsurile noastre psaltice, c ei cnt altfel; niste doine de-acolo din
Ardeal, n loc de "Doamne miluieste!". Si le-a luat, le-a probat pe toate, mi cnta mie
cte o doin n fiecare sear; stteam amndoi n aceeasi locuint.
Eu eram ortodox si el era greco-catolic, n nchinare era greoi. Fcea cu toat palma
cruce si avea o palm mare ct o lopat, nct i sttea ru, dar dac asa era el!
Eu pregteam alimentele pentru fcut, el era mester si le fierbea sau le frigea.
Niciodat n-am trit mai n unison cu credinta crestin dect cu acest preot Ion Marcu.
El era greco-catolic, dar nu fcea caz de greco-catolicia lui.
- Ce pcate vi s-au prut cele mai grele n scaunul de spovedanie?
- Mndriile, curviile, uciderile si betia, pentru mine sunt cele mai grele. Auzi si nu-ti
vine s crezi atta cdere.
- Ce fceati cu cei mpietriti si ri, care veneau la spovedanie? Cum procedati cu ei?
- Le ddeam canon, binecuvntare si dezlegare iar dup canon i mprtseam. Dup
pocint si Sfnta mprtsanie se schimbau mult, cci Sfnta mprtsanie este
cununa Tainelor.
Prin mprtsanie omul devenea altul. Nu devenea sfnt, dar altul, ncepea a judeca
altfel. Adic lucreaz Duhul lui Dumnezeu puternic. Noi suntem numai intermediari.
- Dac cineva avea pcate grele, l mprtseati?
- Nu. Nu-i mprtseam un timp, dac avea pcate grele, i aplicam canoanele.
Consideram opreliste de la data n care a fcut pcatul si nu I-a mai comis. Dar
canonul, printe, s fie clar, canonul are rost pedagogic. Iertarea se produce atunci
cnd i pun minile pe cap si pronunt formula de iertare. Canonul nu are putere haric,
ci numai una de aducere aminte c-i pedepsit pentru anumite pcate si s se gndeasc
s-si schimbe viata. Altii ns uit tot atunci.
- Dati-mi un sfat. Ce s fac cnd se ceart ucenicii si nu se mpac ntre ei?
- Bate-i!
- Cum?

- Cu toiagul vorbei. Ai putere asupra lor, printe! Ai putere! Te ascult! Sunt oameni
buni. Le faci un semn cu mna, dar nu te atingi de capul lor. i dojenesti. Nu-i de
mirare, printe. Mata ai o crestere, ei au alt crestere. Mata ai o pozitie social, care-ti
impune liniste; ei au alt pozitie. Se mai sfdeste omul cu femeia. El mai spune o
vorb proast si femeia l mai blestem, l mai d la necuratul. Nu-i tot una! Alte
grade, alt viat! Si, nu-i umili! Nu-i umili! Noi avem ceva de care uzm: sfatul.
Numai dac nu te ascult pe tine si Biserica, atunci te desparti de el si-i trimiti la alt
duhovnic.
- Printe Dumitru, vreti s ne spuneti cteva cuvinte despre rugciune?
- Eu spun asa, printe: eu s nu spun nici un cuvnt despre rugciune, iar sfintia
voastr s faceti rugciune. Nu trebuie judecat rugciunea. O faci. Dac ajungi
matale s faci rugciunea cu participarea inimii, atunci esti pe drumul cel bun. Dac-ti
faci canonul seara asa, ca o morisc, inutil efortul! Ajungi s spui "Miluieste-m" lui
Dumnezeu si nu stii dac l-ai spus. Mie mi s-a ntmplat s termin "Tatl nostru" si
am uitat c l-am spus. Vine vrjmasul si-ti fur rugciunea, ti-o fur pur si simplu. Si
o iei de la capt. Cnd ti se ntmpl asa, o iei de la capt.
- Credeti c este bine s avem un program de rugciune sau s ne rugm cnd credem
si cum putem numai s participe inima?
- Clugrii au program. Si noi avem program: de sapte ori n zi trebuie ludat
Dumnezeu. Nu-i asa, printe? De sapte ori n zi. Dar nimeni nu te opreste pe mata,
ducndu-te mprejurul bisericii, s spui n gnd rugciunea inimii. Nu te opreste!
Aceasta nu intr n programul de rugciune. Sau s spui ca Petru: Doamne, ajut-m!
Nu-i oprit! Dimpotriv, ajungi s te obisnuiesti asa.
Eu am ajuns s spun niste rugciuni, ncet, cu gura. Si-mi dau seama c nu este ora
cnd trebuie s fac rugciune, dar nu m opresc, o zic pn la urm. Sau mi vd de
alte treburi, c mai am si alte treburi.
Acum, dac mata ai fi un clugr care s faci numai canonul, ai avea timp mult de
rugciune. Dar asa esti ocupat cu oamenii care vin acolo. Foarte greu. Obosesti, cnd
vii seara aproape c nu esti n stare s-ti faci canonul.
- Cnd v rugati n mod obisnuit?
- Eu m rog ntre 12 si unu noaptea. Numai dup aceea m culc. ntre 12 si unu
noaptea, nu se aude nimic, nici tipenie. Nimic. Aici este Dumnezeu si aici sunt eu.
Mata esti n chilie, esti cu icoana si cu Dumnezeu. Printele, la fel. Atunci? Nu stiu
cum s v spun, c doar sunteti mai buni dect mine, c sunteti pe drum mai aproape
de mntuire dect sunt eu. Cnd m rog, simt c Dumnezeu m ascult. Simt o mn.
Simt c n inima mea a ptruns Dumnezeu, sau mcar ngerul acela de lumin. Simt
prezenta lui Dumnezeu. O simt c m bate pe umr, cnd i place. Cnd nu, parc m
mustr. Asta-i constiinta! Asta-i constiinta!
- Ati mai spus c si n puscrie si n prizonierat ati simtit tot timpul pe umr degetul
lui Dumnezeu. Prin asta ntelegeti ngerul lui Dumnezeu?
- ngerul, da. M apsa pe umr.
- Ati simtit fizic sau duhovniceste?

- Fizic. Apoi duhovniceste poti simti prezenta lui Dumnezeu tot timpul. Tot timpul.
Nu exist clip n care Dumnezeu s te prseasc, n genere prin nger.
Stii de ce? Pentru c Dumnezeu, cnd stm noi acum de vorb, mai are de fcut niste
pmnturi, niste stele ceva! El este vesnic creator. El S-a odihnit dup ce a fcut
pmntul si frumusetea pmntului. Dar a avut alte corpuri ceresti si alte galaxii pe
care trebuia s le ntocmeasc. Sigur, El a spus. Dar, totusi, deocamdat are plan
mental.
Uite cum trebuie s arate galaxia aceasta de zece miliarde de stele. Face un bolid
enorm si pe urm-l sparge si d nastere la o alt galaxie, l sparge. Apoi buctelele
acelea se nvrt, se nvrt si se rotunjesc, se rotunjesc n milioane de ani. Asta-i
galaxia. Unele au conditii de viat ca pe Pmnt, altele n-au conditii de viat. Rmn
ns mereu niste bolovani mari care se nvrt pe sus.
- Si credeti c se mai naste viat si pe alte corpuri ceresti?
- n galaxia noastr sunt cea. 60000 de stele care sunt apte de a primi oameni, n
galaxia noastr, asta pe care-o vedem noi seara, sunt cea. 60000 de stele si pmnturi
care sunt bune. Numai c-ti trebuie atta timp, c mori pn ajungi acolo. Noi ne
gndim
s ne ducem pe planeta Marte. O s-o populm, nti o s mearg oamenii cu niste
bolizi din stia mari si o s semene troscotel, care rezist la Polul Nord, sau ierburi
cum este la Polul Nord la noi. Cnd Dumnezeu va vrea s-o populm, o populm. E si
cea mai aproape, are si atmosfer, are ap. Dac va fi nevoie! Dac n-o fi nevoie...
- Dar credeti c Dumnezeu a mai fcut oameni si pe alte planete?
- Nu, n-am spus c a fcut oameni! Deocamdat, printe, noi, ct am putut s lum
contact cu alte stele, n-am dat de fiinte rationale. Cel putin n sistemul nostru solar.
Este numai un satelit al lui Saturn, dac nu m nsel, care are exact atmosfera de pe
Pmnt. Poate fi locuit, ti trebuie trei ani ca s ajungi acolo.
DE VORB CU CTIVA INTELECTUALI
- Spuneti-ne si nou ceva despre lagrul de la Mnstirea Oranki si despre clugrii
care au fost martirizati de comunisti acolo!
- Oranki era mnstirea nobililor rusi, n centrul Rusiei, aproape de Volga, n anul
1918 comunistii au desfiintat-o . si au fcut acolo lagr de clugri, nchiznd n ea
peste 11000 de clugri din toate mnstirile Rusiei. Erau printre ei si preoti clugri
si preoti de mir, si aveau n frunte un episcop.
n anul 1918 a venit de la Moscova o delegatie militar comunist si i-a ntrebat:
- "Mergeti cu noi, sau nu? Aveti 24 de ore timp de gndire!" Iar episcopul le-a zis:
- Este prea mult pn mine! V dm rspunsul n 10 minute!" Atunci episcopul s-a
ntors spre clugri si i-a ntrebat: "Fratilor, acum aveti ocazia s v faceti mucenici
pentru Hristos! Vreti s v uniti cu comunistii? Sau vreti s v dati viata pentru
Hristos si s v numrati n ceata sfintilor mucenici? S nu v temeti! Hristos este cu
noi! Hristos ne cheam la El!" Atunci au strigat toti ntr-un glas: "Vrem s murim

pentru Hristos!"
Si asa au fost mpuscati toti cu mitraliera n cap, timp de o lun de zile, cte 300-500
n fiecare zi, fiind ngropati ntr-o vgun mare din curtea mnstirii. Unii spau
santul, apoi erau mpuscati, iar altii i acopereau cu pmnt si spau mai departe
santul; apoi si ei, la rndul lor, erau mpuscati, pn i-au ngropat pe toti. Iar pe
episcop l-au mpuscat la urm si l-au ngropat, asezat pe un mic scunel, ntre
clugrii ucisi.
A fost un adevrat masacru n mas al clugrilor rusi sub comunisti, unic n Istoria
Bisericii contemporane, despre care nu se vorbeste nimic si nu s-a scris nimic pn
acum. Eu sunt singurul preot ortodox care mai sunt n viat, martor ocular la
descoperirea moastelor acestor sfinti martiri de la Oranki, unde am stat n lagr ca
preot militar ntre anii 1942-1948. Am scris si o carte despre acest fenomen, aflat sub
tipar la Bucuresti, care se cheam "Oranki".
n lagr la Oranki erau vreo 14000 de prizonieri de rzboi de la Stalingrad, romni,
nemti si alte natii europene, si ne trebuiau closete.
Atunci comandantul a pus niste soldati s sape o groap mare n spatele bisericii,
deasupra unei vguni. Spnd acolo s-a dat de osemintele acestor clugri mpuscati.
Atunci ctiva soldati romni au venit la mine si mi-au spus:
- Printe, Bejan, am gsit un sant plin cu trupuri de clugri, mpuscati n cap, czuti
unul peste altul, mbrcati n haine negre clugresti! Ce s facem?
- Spati n continuare cu atentie si vedeti ce mai gsiti! Dup un timp iar au venit la
mine.
- Printe Bejan, am gsit un preot btrn neputred, asezat pe un scunel ntre ceilalti
clugri. Se cunoaste bine cum a fost mpuscat n cap; are la gt un lant cu cruce si o
icoan de metal cu chipul maicii Domnului!
- Fratilor - le-am spus -, mergeti la comandantul lagrului si-i raportati. Aici este o
mare minune. Toti clugrii acestia, n frunte cu episcopul neputred sunt sfinti, sunt
mucenici ucisi de comunisti prin anul 1918-1920. Nu mai facem closet aici!
Pe un scaun mic sedea asezat un arhiereu, ori poate staret de mnstire, sau episcop.
Dup ce l-am cunoscut? Avea engolpion pe piept si o cruce alturi de engolpion, cum
poart episcopii.
Crucea aceea i-au furat-o cei care spau la closet. Au tiat-o bucti si au mprtit-o.
Engolpionul l-am salvat eu, dar I-a luat comandantul lagrului. L-am chemat eu acolo.
Iar el a zis: "Dar acesta ce se chinuieste pe scaun? Scoateti-l de aici si ngropati-l
undeva, ca oamenii!" Si m-a delegat pe mine s fac acest lucru.
Am vorbit la atelierul lagrului si s-a fcut un scaun puternic de stejar. L-am asezat si
l-am legat aici pe piept n crucis, ca s stea drept. M-am dus, l-am stropit cu aghiasm
de la cap pn la picioare, stropind si toate celelalte schelete care erau acolo. Apoi am
nmormntat din nou arhiereste pe acei episcop, lng o fntn din incinta Mnstirii
Oranki, pe acel scaun.
Acela este un sfnt n toat puterea cuvntului.

n fntna aceea izbucneste uneori apa n sus, dup vrednicia celui care ia ap de
acolo. Vara, la 6 august, vin la aceast fntn preoti btrni fosti prin puscrii, unii
infirmi, care au scpat cu viat din puscriile Siberiei si fac Sfnta Liturghie acolo;
apoi se rentorc la casele lor. Am asistat si noi, cei din lagr la Sfnta Liturghie.
Cu porunca comandantului de lagr i-am fcut o carcas puternic din lemn de stejar,
ca s nu fie turtit si a rmas nchis n acea carcas de stejar. Dar am vzut la el o
minune. Era mpuscat n cap. Cnd l-am scos dintre ceilalti clugri trupul lui
neputred s-a ntins ca si cum atunci ar fi murit.
Aceasta am povestit-o la doi tineri intelectuali rusi, unul de origine romn, si lucrul
acesta i-a impresionat pe amndoi. Pe urm acesti cercettori s-au dus acolo la Oranki
s constate dac cei 11000 de clugri martiri se afl n acel loc. Dar n-au putut,
pentru c la Oranki, unde am fost noi prizonieri, s-a fcut o puscrie de femei si nu lea dat voie s se apropie. Au ncercat s capete aprobare pentru deshumarea lor, dar
asta este o treab mare, grea, ca s deshumezi 11000 de schelete si s le nmormntezi
crestineste; nu este lucrare de doi oameni. Asta-i lucrarea unui sat ntreg si mai mult.
Gnditi-v 11000 de trupuri de clugri f orneaz o armat ntreag! Aceasta-i oastea
mpratului ceresc! Sfinti ai lui Hristos! Noi, cnd i-am descoperit, i-am acoperit cu
pmnt din nou. N-am mai fcut closet acolo. Am fcut n alt parte. A rmas asa n
mila lui Dumnezeu si n stiinta Lui. S-au dus cei doi studenti, au fcut o sptur si au
constatat exact ce-am spus eu si ei au cptat ncredere. Au gsit osemintele, nu l-au
gsit pe arhiereu, c n-au spat n dreptul lui, cum le-am dat eu schita acelei viugi n
care erau rsturnati unul peste altul clugrii si preotii mpuscati. Nu l-au gsit pe
episcop pentru c au spat numai 2 metri, cu voia autorittilor. Au astupat la loc dup
ce au gsit schelete unul peste altul. Au cptat mare ncredere si au venit din nou la
mine s confirme spusele mele. La dnsii nu-i atta libertate religioas ca la noi, este
mai putin, nc spiritul comunist este foarte puternic si atunci au amnat treaba
aceasta sine die.
- n ce an ati gsit moastele?
- I-am descoperit n 1942, toamna, dar au fost executati n 1918. Atunci la preotii si
clugrii din Rusia li s-a pus ntrebarea de ctre comunisti: 'Mergeti cu noi sau nu?".
Toti acestia au rspuns:
Nu! Rmnem cu Hristos!". Atunci au fost mpuscati acolo la fata locului, cum v-am
spus mai sus.
- Osemintele acestea nseamn c sunt moaste de oameni sfinti!
- Sigur c da! Martiri adevrati, ca n timpul persecutiilor romane. Unsprezece mii de
martiri toti.
Numai clugri si preoti, n frunte cu acel episcop sfnt. Nici un om din sat. Din
secolele MII n-au mai fost ucisi asa de multi martiri ca sub comunisti.
Era obiceiul la Mnstirea Oranki unde ne aflam n lagr c, n fiecare an, pe 6 august,
la "Schimbarea Domnului la Fat", se adunau preoti rusi veterani, btrni si unii
infirmi, care fuseser nchisi prin Siberia, si fceau o Sfnt Liturghie la acea fntn,
la care asistam si noi. Erau unii preoti cu viat sfnt. Lng aceast fntn am
ngropat moastele acelui episcop sfnt, pe care l-am gsit ntreg ntre cei 11000 de
clugri mucenici, mi pare ru c i-am uitat numele.

- Au dat voie autorittile celor doi tineri s ia din osemintele martirilor de Oranki?
- Nu, nimic! Doar att, s constate c sunt. Autorittile se fceau c nu stiu nimic. Ce-i
interesa?
Eu i-am trimis la un martor ocular de acolo, nu stiu dac mai trieste, cci n 1918
reusise s scape un clugr rasofor de la Oranki, care devenise morar ntr-o pdure n
taiga, acolo pe o ap. Avea moar si toti oamenii se duceau si-si mcinau ovzul
acolo; porumb doar nu era, nici mei. II chema printele Teodot. Cu el am intrat n
legtur prin 1944-1945, si datele despre aceast ucidere n mas el mi le-a furnizat,
dup ce noi am constatat existenta acestor oseminte. El singur a reusit s scape de
acolo, singur! Cum a reusit, nu stiu. Era din partea locului. S-o fi ascuns pe undeva.
- Cum l-ati ntlnit pe acest clugr Teodot?
- ntr-o iarn grea ne-a scos s tiem lemne de foc ntr-o pdure mare la nord de lagr.
Ne pzeau ceasovoii rusi, gardieni civili narmati. Cum mergeam eu singur prin
pdure, am dat de o cas mic pe valea unui pru. Am btut la poart. A iesit un rus
btrn cu barb si m-a ntrebat cine sunt si ce doresc.
I-am spus c sunt prizonier la Oranki si c sunt preot ortodox romn. De treizeci de
ani nu mai vzuse preot ortodox. Era n mijlocul pdurii. El tria foarte bine
crestinismul acolo la moar. Eram un strin pentru el, ns a cptat ncredere n mine.
S-a convins c sunt preot ortodox. Era simplu clugr; nu putea face nimic ca preot.
Stia toat rnduiala. Avea o carte de pe care-si fcea canonul, seara dup ce termina
lucrul.
Era foarte credincios. Nu prea cred s mai triasc. Cdea n genunchi totdeauna cnd
mergeam eu acolo si-mi spunea si mie: "Stai n genunchi!". Cnd stteam n genunchi,
ne nchinam amndoi. El spunea ce stia, ce-si mai aducea aminte; eu eram mai bine
dotat ca el. Am reusit noi s punem mna pe un ceaslov de la un rus.
Avea un fel de magazie cu de toate, unde era moara. Era o moar de ap cu dou
pietre care mcinau, prin cderea apei.
Prima dat cnd ne-am ntlnit, m-a ntrebat:
- Esti preot ortodox? si a nceput a plnge.
- Da, i-am rspuns.
- Atunci s-ti spun si eu o tain: Sunt clugr din Mnstirea Oranki. M cheam
Teodot si n 1918, cnd eram tnr, am fugit noaptea, ca s nu m ucid. Mi-am fcut
apoi o csut si o moar de ap n aceast pdure. N-am mai ntlnit un preot ortodox
de cnd am plecat de la Oranki!
Eu i-am spus cum am descoperit acel sant cu clugri mpuscati si apoi l-am ntrebat:
- Ce s-a ntmplat acolo n mnstire, cci am gsit un sant mare plin cu clugri?
El, plngnd, mi-a spus:
- Comunistii atei, cnd au intrat la putere, au prins 11000 de clugri si preoti din

toate mnstirile si i-au nchis acolo, printre care eram si eu. Au venit niste militari
clri si ne-au ntrebat: "Vreti s mergeti cu noi?" Iar episcopul si cu toti clugrii au
rspuns: "Nu mergem cu voi, c sunteti atei! Vrem s murim pentru Hristos!".
Eu am reusit s scap. Si asa i-au pus s sape un sant mare si lung de sute de metri si iau mpuscat ntr-o lun pe toti, iar la urm pe episcop. Ei singuri si spau santul si
singuri l astupau. Dar erau plini de credint n Hristos si triau numai n post si
rugciune pn i-au ucis ateii.
- Cnd v-au arestat pentru prima dat si care au fost motivele?
- Acolo n-am fost ca arestat. Acolo am fost ca prizonier de rzboi ntre anii 19421948. Am stat destul de mult n lagrul de la Oranki si pe mine m-au pasionat lucrurile
astea, cum v-ar fi pasionat si pe dumneavoastr.
- Spovedeati si botezati, acolo n lagr?
- Nu era voie nici s te nchini, ns am ajuns pn la urm s botez niste rusi si niste
copii. Cu mare paz, cu mare fric, dar am ajuns.
- Si cum i botezati?
- Prin turnare. Erau maturi. Unde s-i bagi? Le turnam ap pe cap! Preotii nostri "n
Ardeal, sub influenta catolicilor, fac botezul prin turnare, toarn agheasm pe capul
copilului, chiar a copiilor, nu numai a maturilor, si-i boteaz. Dar stiti c prin Asia
Mic, uneori foarte rar, se botezau cu nisip, l bagi n nisip, cci orice pietricic
contine un bob de ap. Orice stnc are ap. Si cu nisip se face botezul din lips de
ap.
- Dar cred c nu le mai fceati Mirungerea si toate celelalte. Rmneau doar cu
formula Botezului prin turnare!
- Le spuneam: "Cnd se clarific viata crestin n tara voastr, mergeti la un preot care
va apare ntre voi acolo, si spuneti-i c sunteti botezati, dar c nu sunteti miruiti!" De
unde mir? M multumeam s-i botez si era perfect de valabil Botezul. Deocamdat,
Mntuitorul, pe mine si pe sfintia ta, ne-a trimis la predicare si la botez.
Nu stim dac totodat a aprut si taina Mirungerii sau mai trziu, pe la 12-14 ani. Dar
noi o aplicm imediat si nu este altceva dect nscrierea crestinilor n oastea
Domnului.
Eu am avut ocazia de la nceputul rzboiului s botez multi rusi,- de la Nistru pn n
Siberia. Ne cerea episcopul armatei, Partenie Ciopron, s-i nregistrm pe cei botezati.
Absurd! Trebuia s faci cancelarie. Era absurd! Veneau oamenii: "Printe, uite, noi nu
suntem botezati! Uite, avem ap!" Era cald, vara. "Hai pn la ru si ne boteaz", si-i
botezam si-i miruiam. Atunci aveam si Sfntul Mir cu mine.
Odat am botezat ntr-o singur zi, ntr-un sat, 300 de insi. Crezi c-i usor s-i bagi pe
toti n ap, s-i botezi dup rnduiala? I-am bgat n ap, i-am scufundat, c aveam
loc, si i-am scos asa ca la Iordan. Buni, foarte bucurosi oamenii! Iar soldatii nostri toti,
cu ofiterii, s-au tocmit nasi pentru Botez.
Crezi c a fost o oper usoar? n fat bteau tunurile si eu fceam misionarism, c
stiam bine ruseste nc nainte de a m duce la rzboi si n prizonierat. Am lucrat n

Basarabia la Consiliul Social timp de 5 ani, cte 3 luni de zile. Pur si simplu am fcut
limba rus cu un nvttor si un preot. O stiam, dar nu perfect. O limb rus
imperfect, dar m ntelegeam cu oamenii.
- Pe Regele Mihai unde l-ati cunoscut?
- n tar l-am ntlnit. Eram elev n Bucuresti, n clasa marelui voievod Mihai, si dup
aceea n rzboi. A venit regele n Crimeea, cu Antonescu si ne-au decorat acolo la
Sevastopol pe cei care meritam s ne decoreze. Regele Mihai mi-a pus pe piept
"Coroana Romniei" cu panglic de cavaler; Antonescu mi-a dat altceva, nu mai tin
minte c asa de multe medalii am primit nct nu-mi mai amintesc.
Eu m duceam n fiecare zi n linia I-a. Era foarte riscant! M duceam prin transee si
le duceam anafor la soldati. Ba ntr-o bun dimineat, naintea unui atac, ostasii
mncau n compania respectiv. Compania avea 200 de soldati si 40 de ofiteri.
Mncau. Am asteptat si i-am mprtsit dup mncare, cu mprtsanie adevrat.
Plecau la rzboi! Au murit jumtate din ei n acea dimineat!
- De unde aveati Sfnta mprtsanie?
- Eram foarte bine organizati. Episcopia militar ne dduse la toti un altar portativ, un
altar de campanie. Si ce cutam? Cutam o pine, c nu aveam prescuri! Apoi cutam
un pahar cu vin. mi pregteam pentru mult vreme Sfintele Taine, asa cum se fac la
noi la Sfintele Pasti. Aveam cutiute ntregi cu Sfinte pentru mare nevoie.
Odat la un Pasti, ntr-o zi am mprtsit un regiment ntreg n Basarabia, ntr-un sat
rzsesc. Erau 3600 de oameni. Toti, cu colonelul n frunte, pn la ultimul soldat. Am
avut timp pentru toti acesti oameni.
- i spovedeati nainte de a-i mprtsi pe toti ostasii, sau i dezlegati n comun?
- i spovedeam cu spovedanie de obste, adic n comun, pe toti, cci stteam pe front,
ca orice soldat. Eu le spuneam: "Acum ziceti dup mine!" Si dup ce le citeam
rugciunea de spovedanie i ntrebam: "Ati furat?" Si toti rspundeau: "Am furat!";
"Ati curvit?", "Am curvit!"; "Ati spus minciuni?", "Am spus minciuni!" Si-i ntrebam
n public toate pcatele mari, pe care le aveam notate ntr-o hrtie la mine. Apoi le
fceam dezlegarea. O singur dezlegare mare.
nainte de mprtsanie i dezlegam si pe capetele lor cu formula Sfintei Spovedanii.
Dup aceea i mprtseam, mprtsania a durat cam cinci ore. A doua zi plecau n
linia I-a pe front. Mureau care erau ngduiti de Dumnezeu de murit, altii cdeau
rniti, care erau rnduiti de sus s fie rniti, iar unii scpau sntosi.
- Erau ortodocsi toti ostasii pe care-i spovedeati si-i mprtseati?
- Erau toti romni, erau soldatii nostri. Toti romni. Poate printre ei s fi fost si vreun
adventist sau de alt credint; dar mergeau la spovedanie cci erau cu moartea n fat.
N-am gsit nici unul care s zic: "Nu, eu sunt adventist sau baptist si nu m
spovedesc la sfintia ta!" N-am avut cazuri.
Un singur ofiter a avut o retinere, dar pn la urm l-am convins s se spovedeasc; si
a doua zi a fost rnit. Curvise cu o rusoaic n noaptea respectiv.
Mata nu i-ai fi dat voie! Nici eu, n timpuri normale, nu i-as fi dat voie s se

mprtseasc. Dar a doua zi a fost muribund, fiind grav rnit. N-a murit. A murit n
nchisoare la Gherla mai trziu.
Adic am fcut niste lucruri care nu sunt nscrise nicieri, sunt la latitudinea
episcopului armatei si a noastr, a preotilor militari. Te-a trimis s ai grij sufleteste de
3-4 mii de ostasi, trebuia s le porti de grij. M duceam n linia I-a si le duceam
anafor si aghiasm. Asta o fceam sub form de litie, c doar nu fceam Liturghie n
fiecare zi. Nu fceam dect Duminica.
- Ce alte greutti ati mai ntmpinat n perioada de prizonierat?
- Nici o greutate! Eu am plutit! N-am strnutat, n-am fost rcit, n-am contactat nici o
boal. Am trecut si prin nchisori si prin pduchi, prin frig, prin geruri, dar am fost
perfect sntos; cu mintea limpede. Parc pluteam; parc nu eram eu! A fost mila lui
Dumnezeu cu mine.
Simteam degetul lui Dumnezeu pe umrul meu drept. II simteam c m apsa.
Simteam ca o greutate foarte dulce, foarte mngietoare. Si am slujit prin lagre. La
nceput cu paz la usa lagrului. Dup aceea ne-am luptat cu politrucele din lagr si
am cptat aprobare de la Moscova s facem slujb n lagr. Si politrucul de la
Oranki, care era evreu, de loc chiar din Hrlu, ne aducea n lagr prescuri si vin de
Tokay pentru Liturghie.
Eu sunt acela care a reusit s fac prima Liturghie acolo n lagrele acelea cumplite. Si
dup mine s-au luat si catolicii si protestantii si toti preotii ortodocsi.
Noi fceam slujba n sobor. Era foarte frumoas. Un profesor de muzic de la
Bucuresti, Sima, a fcut un cor brbtesc de 100-150 de oameni. Vara fceam
Liturghie pe un platou, unde se fcea dimineata adunarea general, cnd ne numrau.
Si veneau toti soldatii. Absolut! Nu era unul s spun: "Eu sunt bolnav si m ntind pe
pat si m odihnesc", n jurul nostru veneau toti preotii catolici si protestanti si foarte
multi nemti, spanioli, italieni, ce erau pe acolo. Veneau si-i vedeai cu lacrimile n ochi.
Liturghia noastr, printe, este, nu numai sfnt, ci si frumoas si plin. Este mult mai
frumoas. Mi-a spus o nemtoaic de aici din Hrlu, care-i catolic: "Printe, cu
plcere m duc la dumneavoastr la biseric, pentru c slujba este frumoas. Se cnt,
nu se recit. M duc si la biserica mea catolic, dar nu simt nimic. Slujba ortodox
este plin si de bucurie si de cntri frumoase". Am reusit s-o trec la ortodocsi. Acum!
Aici! Am si mprtsit-o zilele astea, c-i bolnav.
- nainte de a fi prizonier, n 1942, cu ce v-ati ocupat?
- Este greu de explicat. Este foarte mult. Am fost profesor. Este greu de explicat cum
am ajuns la preotie, n 1940 eram la Hotin, n cetate, cu regimentul respectiv si eram
sublocotenent de vntori. Si a venit un ordin de la regele Carol, nu de la guvern, care
spunea: "Toti teologii sau seminaristii care vor s se hirotoniseasc sunt liberi dou
luni. V duceti acas, v duceti unde stiti, v nsurati, faceti ce doriti, veniti cu hrtiile
la noi s ne artati c v-ati preotit si ati scpat de rzboi".
Printre acestia eram si eu. n 1940, cu putin timp, cu vreo 6 luni nainte de rzboi, am
venit la Bucuresti si n dou ore m-am cstorit civil si religios. Se putea atunci si nu
era nevoie dect de o procur. Am gsit o coleg cu care m-am ntlnit pe strad si ea
a spus: "Hai s ne cstorim". N-am cerut-o eu. Ne-am cstorit. N-a durat aceast
cstorie, c era fcut pripit. Dar nu-mi venise mie n minte s m fac preot celibatar.

Era mai bine. Am mai ncurcat o femeie!

Binenteles c dac am ajuns n puscrie, a divortat si s-a recstorit, nct nu a mai
fost o problem. Dar nu trebuia s fac gestul acesta. Totdeauna l-am regretat. Am
venit la Cernuti, unde era mitropolit Tit Simedrea care mi-era foarte bun prieten si un
mitropolit foarte cult. Un muntean si un bun crestin, care a ajuns mitropolit la
Cernuti. El m-a hirotonit preot aici.
Cnd m-am dus la regiment, n cetate la Hotin, cu forme c sunt hirotonit, stiind c-mi
d drumul acas si-mi face formele, m-am prezentat la ofiterul de stat major si i-am
pus pe mas hrtiile de hirotonie si de cstorie. S-a uitat zmbitor la mine si mi-a
spus: "Domnule sublocotenent, te duci la atelierul de - croitorie si spune-i sefului
croitorilor s-ti mai pun dou trese pe umr". Ca sublocotenent aveam o tres si mi-a
mai pus dou si am devenit cpitan.
M-am ntors napoi la ofiterul de stat major si mi-a spus: "Din momentul acesta esti
preotul nostru militar". N-am scpat! De atunci n-am mai fost liber pn n 1964! Asta
este. Asa a fost voia lui Dumnezeu!
- Ati spus c ati fost n prizonierat pn la 1948, si pe urm?
- Am venit n 1948 n tar si n loc s-mi dea drumul acas, m-au bgat n nchisoarea
militar. De acolo am fugit acas. Pi, unde s fug dect acas? Dar m-au gsit aici la
Hrlu. Chiar aici. Si m-au dus napoi acolo. Nu m-au pedepsit, dect c am fcut
vreo 10 zile de carcer. Si am asteptat s fiu judecat. Eu veneam din Rusia, cu un
dosar. Acolo a fost o propagand prin lagrele de ofiteri, poate si de soldati, ca s se
nscrie n diviziile de voluntari, s lupte alturi de armata rus mpotriva lui
Antonescu, a regelui si mpotriva nemtilor. Eu am fost printre cei care n-am acceptat,
pentru c depusesem un jurmnt de credint regelui Mihai.
Nu eram dezlegat de acest jurmnt. Chiar am fost luat si dus prin lagrele de soldati
s-i dezleg de jurmntul fat de rege si fat de poporul romn. N-am acceptat!
- Dar ce jurmnt era?
- S-a fcut un jurmnt cu toti functionarii publici, cnd s-a suit regele pe tron! Cnd
regele Carol a fost alungat n Apus, fiul lui, Mihai, a acceptat s fie rege al Romniei
n locul lui. Eu eram atunci n Bucuresti si am fost de fat n momentul n care
patriarhul Nicodim i-a luat lui Mihai jurmntul de rege n Catedrala Patriarhiei. Era
ntr-o dimineat de marti,
n 6 septembrie, 1940. S fi fost vreo 20 de oameni. Era Antonescu, era regele, era
Patriarhul si vreo ctiva ministri si ofiteri superiori.
Era o formulare special, c devine rege al Romnilor si o s fac si o s dreag cutare
si cutare lucru. Era un jurmnt dat cu mna pe Sfnta Evanghelie si pe Sfnta Cruce,
n fata Sfntului Altar si a lui Dumnezeu, c va sluji Tara si Biserica Ortodox cu
credint pn la sfrsitul vietii lui.
Apoi noi pe loc am depus jurmntul de credint fat de rege, n frunte cu patriarhul.
Era logic. Si pe urm toti ministrii si functionarii. Functionarii numai si toat armata
au depus jurmntul. Chiar pe crucea mea a depus jurmntul un regiment din
Bucuresti. Am depus jurmntul si eu, ca preot militar.

- Cu crucea pe care ati gsit-o la pieptul episcopului ce-ati fcut?

- Crucea au furat-o soldatii. Era de aur si au tiat-o n bucti si au luat-o ei, cei care
spau closetul. Nu am putut s-o scap. Era acolo o slbticie! Se mnca om pe om. Nu
puteam. N-am putut.
Att am putut s-i fac episcopului, o carcas de stejar, s-i facem un scaun nou, c era
putred cellalt si s-i asez pe scaun, ntr-un mormnt nou, lng fntna din curtea
Mnstirii Oranki, asa cum se nmormnteaz arhiereii. Acolo l-am acoperit cu
carcasa de stejar si l-am nvelit cu pmnt.

DE VORB CU CTIVA STUDENTI TEOLOGI

- ntre ce ani ati fcut facultatea de Teologie si cea de Istorie?
- ntre 1931-1935 si 1931-1936.
- Le-ati fcut n paralel?
- n paralel. Se putea. La Teologie nainte vreme puteai s faci nc o facultate.
- ntre 1931 si 1936 ati terminat si Istoria si Teologia. Ce profesori v-au impresionat
mai mult?
- Iorga. El ddea n fiecare lun pe la Hrlu si eu m duceam pe la el. Avea un preot
n Hrlu cu care era foarte bun prieten, l chema Constantinescu. Iar Iorga aprecia
lucrul acesta. El sttea foarte mult pe la Hrlu. Si eu, fiindc eram unul din elevii lui,
m duceam adesea acolo si asistam si eu la discutii. Rareori m bgm n discutii, c
nu eram de competenta lor. Preotul era foarte cult. Era protopop de Hrlu, oleac de
neam cu Iorga si erau n foarte bune relatii cei doi.
La facultate, cnd venea la ora de istorie, Iorga ncepea a povesti, nct nu mai stiai
cnd trece timpul. Cnd se termina ora si venea profesorul de la ora urmtoare, el
zicea: "Numai putin mai stati, c termin imediat!". Se termina si ora aceia si venea si
urmtorul profesor. Tot la fel proceda: "Mai am putin si termin!". Asa fcea cu toti
profesorii. Toti asistau la ora lui, fiind foarte impresionati. Era o plcere s-i asculti;
nu te mai saturai. Parc vreai s nu se mai termine ora de istorie. A fost o somitate!
- Si la facultatea de Teologie ce profesori v-au impresionat?
- Nichifor Crainic, cu care am fcut Istoria literaturii religioase universale, ntr-un an
l-am fcut pe Dostoievski, iar n anii trei si patru am fcut mistica german. L-am
ntlnit la puscrie la Aiud pe Nichifor Crainic si am stat n aceeasi celul cu el. Au
fost si discutii ntre noi, dar am si bune amintiri!
- ntre ce ani ati stat la Aiud?
- Nu se poate spune un an, c am fost si pe la colonii. Nu se poate spune un an. Te
trimitea la colonii de munc. La canal, la min... Te muta la alte puscrii.
- Cnd l-ati cunoscut pe Crainic?

- Pi, pe Crainic l-am avut profesor si dup aceea n puscrie l-am ntlnit. El a fost
condamnat cu toti ministrii si generalii lui Antonescu, care fceau puscrie la Aiud. El
fusese ministru ntr-un guvern sub Antonescu. Pe toti i-au bgat la puscrie
comunistii.
Totusi, a iesit afar n '64, a iesit afar si a mai trit nc 2-3 ani de zile la Bucuresti,
fiind nconjurat de intelectualitatea romneasc. Se fereau scriitorii, dar totusi noaptea
se duceau la dnsul acas si-i ntrebau multe. Cum s v spun, printilor, era o minte
extraordinar, era un talent literar mare!
El a scos revista "Gndirea", el a redactat-o 20 de ani de zile. "Gndirea" era cel mai
mare si cel mai bun cenaclu literar din tara romneasc. Iar revista era absolut o
revist apusean. Tot ce a fost bun n cultura romneasc, n perioada interbelic,
fcea parte din acest cerc, "Gndirea". El i-a adunat n jurul lui pe cei mai buni
intelectuali. Este marele lui merit. Acum am vzut c apare "Gndirea", dar nu mai
este ce era odat!
- Cum fceati cu spovedania cnd erati la Aiud?
- Foarte usor. i spovedeam n celula respectiv sau la perete. S stii c dac m asez
cu gura la perete, dincolo m aude foarte bine, punnd urechea. Faceti aceast
experient!
- Si cum, spovedeati prin perete?
- nti puneam eu urechea la perete si le ascultam spovedania pcatelor. Pe urm
puneau ei urechea si le ddeam sfaturi.
- Dezlegarea cum o fceati?
- Tot prin perete! Numai la cei din camer fceam spovedania normal cu punerea
minilor pe cap. Doar asta o stiam pe de rost. Iar ca epitrahil foloseam un prosop sau
puneam minile pe ei n timpul spovedaniei, c asa am primit si noi preotii harul
Duhului Sfnt, prin punerea minilor pe cap.
- Ati spovedit multi prin perete?
- Poate sute.
- Dar pe Nichifor Crainic l-ati spovedit vreodat?
- Nu accepta s se spovedeasc la mine, care i-am fost student! Am stat cu el n
aceeasi celul. Am avut o discutie foarte frumoas. El a spus asa: "Eu am scris poezie
religioas". S-a si publicat. Printele Stniloae acum, dup moartea lui Crainic, a
publicat vreo 10-20 din poeziile lui scrise. E tot ce s-a putut da mai bun n materie de
poezie religioas. Crainic n-a fost un puritan, un mistic.";. Uneori spunea: "Eu voi sta
n fata lui Hristos cu poezia crestin, Unde sunt cei care nu mai sunt" si cu celelalte.
Avea trei volume de poezii religioase scrise la Aiud. Le stiau pe de rost multi si se
mngiau cu ele.
- Spuneati c l-ati spovedit odat pe Nichifor Crainic!
- Ei, l-am spovedit! Este mai ncurcat treaba. Uite cum: l-am spovedit odat n sala
de reeducare, unde ncercau s ne converteasc vointa. El a cerut. Nu era mrturisit de

multi ani, c sttuse prin puscrii. Stteam alturi si mi-a zis: "Printe Dumitre,
spovedeste-m!" Cu ochii priveam la tribun, iar el si-a spus pcatele. Apoi l-am
dezlegat acolo si era multumit sufleteste.
Altdat am stat la o discutie. Cine merge la Rai? El sau eu? Eu posteam si autorittile
ddeau mncare de dulce n Vinerea Mare. Dar eu nu mncm mncarea aceea si i-o
ddeam lui Nichifor Crainic. El zicea: "D-mi-o mie, c eu o mnnc. Eu nu sunt ca
tine, postitor si puritan". Si i-o ddeam cu plcere. Cnd mi era foame, mncm
turtoiul. Tur-toiul era un fel de mlai copt n cuptor, l mncm si-mi era destul.
Mie niciodat nu mi-a fost foame la puscrie. Nu mi-a fost foame nici n lagr. Am
plutit pe deasupra acestor greutti din lagr sau din puscrie, cu ajutorul lui
Dumnezeu!
- Ce fceati cu posturile?
- Nu puteam. Mncm. Pe ct puteam, miercurea si vinerea m feream. Miercurea si
vinerea ddeam la ceilalti. Eu am avut odat un gurmand la "zarea". Este o sectie
foarte grea din Aiud, unde erau nchisi cei ce nu voiau s fac nici un compromis. Am
avut un gurmand la zarea. Un nvttor, care nu se stura niciodat. Ii ddeam o
jumtate din portia mea si eu m simteam stul. El mnca o portie si jumtate si nu
era stul. Eu mncm jumtate de portie si eram stul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i
nimic de mirare. Era cine s suplineasc lipsurile astea!
- V ajuta darul Duhului Sfnt!
- Si am iesit din puscrie perfect sntos. Si din lagr, din Rusia, am venit tot perfect
sntos. N-am avut nici o boal.
- n ce orase ati fcut puscrie, dup ce ati venit din Rusia?
- nti n Bucuresti, la nchisoarea militar. Dup proces, la Jilava; dup Jilava, la
Vcresti; de la Vcresti, la Aiud; de la Aiud, la canal; de la canal, iar la Jilava, apoi
la min la Cavnic, n Maramures. Apoi iar la Aiud, unde am terminat puscria n
august 1964.

- Spuneti-ne ceva despre locul natal.

- Sunt nscut n orasul Hrlu, judetul Iasi, din printi ortodocsi rzesi: Ioan si Mria.
Nscut n 1909, octombrie 26, de ziua Sfntului Mare Mucenic Dimitrie, Izvortorul
de Mir, la ora 3 d.a. Domiciliul: orasul Hrlu, strada Nicolae Iorga nr.43.
Eu cred c oricine m ntreab pe mine lucrul sta, eu tot asa spun: stau aici de 2000
de ani! Sau poate mai de mult! Am aceast constiint c apartin acestui loc si acestui
neam. Aici l-am prins pe strmosul meu, pe bunicul meu si pe tata! Aici! Uite! Numai
c erau alte case, care s-au drmat si s-au tot nnoit. Fiecare rnd de oameni si-a fcut
cte o locuint nou.
Locuinta tatei a fost bombardat de rusi, n 1944. A stat cum a putut ntr-o camer. Si
eu, cnd am venit de la Aiud, am adunat bani, c nu aveam femeie, n-aveam copii, naveam greutti, si venitul tot l-am bgat n casa asta. Casa asta nu m-a costat prea
mult atunci, n 1970, c-i din chirpici, ct este de mare. Erau materiale din belsug si

ieftine. Asa era atunci. Asta a fost n 1970, cnd a fost gata.
n 1970, cnd am fost aruncat din postul de preot de la Ghindoani-Neamt si am fost
trimis la Hrlu cu domiciliu obligatoriu, am intrat n camera asta n care stau si acum.
Asta am s-o explic mai trziu, cu procesul pe care l-am avut la Trgu Neamt, proces n
care au fost antrenati numai preotii din Judetul Neamt, cte 3 delegati de fiecare
episcopie, toti preotii din protopopiatul Neamt si delegati de la celelalte protopopii din
judetul Neamt si Roman.
- Cum am putea s-i atragem mai mult pe studenti spre Biseric si spre Dumnezeu?
Ce sfat ati da tinerilor studenti de astzi, ca s se poat apropia de Dumnezeu mai
mult?
- Eu nu vd o ntoarcere a tineretului dect la Iisus Hristos; o ntoarcere religioas
crestin, total. Este o problem foarte simpl: "ori cu Dumnezeu, ori cu dracu". Nu
se poate altfel! Aceast porunc a pus-o Iisus Hristos, nu noi! Nu este alt alternativ!
Ce va da omul n schimb pentru sufletul su?
Prin 1940, toti erau crestini. Atunci! n afar de o minoritate care tinea de partidul
comunist. Acestia erau izolati; nu nsemnau nimic. Si chiar frontal se afirma
crestinismul n lumea studenteasc, n Bucuresti aveam o biseric a studentilor, fost
ruseasc. Si acum este dat Universittii. Corul era format din studenti si preoti si era
o .frumoas activitate religioas studenteasc. Studentii se duceau Duminica la
biseric. Iar elevii veneau n siruri, cu profesorii de religie sau cu un diriginte.
Totdeauna.
- Cum pot fi atrasi tinerii de astzi la Dumnezeu si cum i putem izbvi de practicile
budiste, pgne, orientale?
- i mnnc aceste influente strine, dar i mnnc si rockul. Asta-i mnnc. Sunt
dezbrcati, zburd, se strmb, caut scene obscene. Ti-i scrb, absolut! Parc-s
ndrciti, cnd joac. Uitati-v odat, c-i d si la televiziune.
- Sunteti de acord cu televizorul n cas, care fur atta timp liber, alung sfnta
rugciune si ucide sufleteste attea suflete, mai ales tineretul?
- Este adevrat c pentru cei slabi, televizorul are un rol diabolic, c sminteste pe
multi si-i mpinge la desfru si la crim. Apoi alung frica de Dumnezeu si duhul
rugciunii din inim si din cas. Pentru aceasta televizorul trebuie pus sub interdictie.
Dar se pun probleme si frumoase de instructie religioas, cum este "Lumin din
lumin" si "Credo". Sunt bune c se discut lucrurile astea actuale.
Pcat c preotii nu-s antrenati mai mult la lucrul acesta. Preotii de valoare din
Bucuresti. Ori sunt obositi, ori sunt prea ocupati, cum ar fi printele Galeriu. El este
foarte bun, crede puternic, adesea l vezi, c i dau lacrimile cnd vorbeste si face un
curs foarte frumos despre Domnul nostru Iisus Hristos la Politehnic n Capital. De
ce n-ar face cte un preot consilier de la Bucuresti cursuri despre Iisus Hristos la
fiecare facultate? Studentii de la Politehnic, care devin ingineri, se duc la lectiile
Printelui Galeriu. De ce nu s-ar duce si ceilalti? Nu toti! Dar mcar de curiozitate sar duce, s vad cine a fost Iisus Hristos si ce cere de la noi. Altfel, ce facem pentru
acest tineret care caut pe Hristos? Vom da socoteal de toate!
- Ce alte personalitti ati cunoscut la Aiud?

- Da... Radu Gyr. Era un crestin desvrsit. A intrat n puscrie cu fruntea sus si a iesit
din puscrie cu fruntea sus. Moral.
- Deci, n-a murit n puscrie?
- Nu, a murit acas, acum ctiva ani de zile. La Bucuresti. Am fost la nmormntarea
lui. Si la nmormntarea lui Crainic am fost. Au fost mari festivitti cnd au murit
acesti doi mari scriitori. A fost si Printele Stniloae la puscrie, dar n-am stat n
aceeasi celul.
Printele Stniloae a intrat n nchisoare n 1958 cu Tudor Popescu, profesor de Istoria
Bisericii Universale; cu printele Benedict Ghius, care era arhimandrit la Patriarhie si
cu nc vreo doi. Ei fceau parte dintr-un fel de microasociatie religioas, numit
"Rugul aprins". I-au prins si i-au dus pe toti la puscrie.
Am fcut odat o distinctie care nu-mi apartine: exist n orice profesie buni
profesionisti, dar sunt si oameni de vocatie. Oamenii de vocatie sfintesc locul pe carei ocup n societate. Profesionistii sunt foarte necesari, iar altii fac simpl profesiune.
Un preot din muntii Apuseni mi spunea: "n definitiv si preotia este o meserie". Gata!
Ce s-i mai rspund? Era greco-catolic!
- Spuneti-ne ceva despre episcopul Nicolae Popovici.
- A fost episcop la Oradea. Dar a murit repede. Nu stiu cnd a murit. Eram n puscrie.
A fost foarte demn. N-a cedat sub nici o form. Din tot Sinodul nostru numai
episcopul Nicolae Popovici n-a cedat. El s-a opus la scoaterea religiei din scoli si a
icoanelor. A fost depus din scaunul de episcop la Oradea si l-au dat de canon la
Mnstirea Cheia - Prahova. Dup mai multi ani s-a retras n familie si a murit acolo.
Era din judetul Brasov. Era singurul episcop care a suferit pentru Ortodoxie si pentru
Hristos de la comunisti.
- Ce prere aveti de Printele Constantin Galeriu'?
- Eu stiu c Printele Galeriu este foarte credincios. Crede, n mod real crede. Nu se
poate pune la ndoial sub nici o form. Stiu c are o catedr despre Domnul nostru
Iisus Hristos, pe care o face onorabil la Politehnic n Bucuresti si este foarte
nconjurat de studenti. Un bun profesor, care cred c putea s ias la pensie, dar se
mentine nc la facultate. Probabil c n-are cine-l nlocui deocamdat. Eu am fost
prieten cu dnsul nainte de a ajunge la Bucuresti. Era preot la Ploiesti si fcea foarte
bun treab n popor. Foarte bun. Era un bun misionar local, mai ales de cartier.
A atras mult lume la crestinism, mai ales din dezaxatii societtii. Foarte bun. Se
ocupa si se ocup cu mare atentie de oamenii acestia.
A doua latur era c se ocupa de tineret, nainte de a ajunge n Bucuresti, era vesnic
ocupat si nconjurat de tinerii din Ploiesti si din alt parte care-i cutau si era bun. Am
o prere foarte bun si acum de Printele Galeriu, n Bucuresti este un spital si o
asociatie mare pe care a nfiintat-o. Se cheam "Christiana". Este un spital crestin!
Acolo a murit Petre Tutea, care era crestin desvrsit si acolo-s crestini si doctori.
Dac ar fi zece n tar ca Printele Galeriu, s-ar putea face treab foarte bun n
Biseric.
- Printe Dumitru, dar despre Printele Cleopa ne puteti spune ceva?

- Printele Cleopa este cel mai vestit clugr din Romnia. I-a dat Dumnezeu un dar
puternic. Din cioban I-a fcut un mare duhovnic si un mare predicator si cunosctor al
vechilor eremiti, pe care-i cunoaste si n vorbe si n atitudine si n faptele lor. El a
fcut mult pentru Biseric si sub comunisti si acum.
Par a fi niste glume predicile lui, pe care le tine zilnic la oamenii care vin acolo. Dar
au mers, printilor, au mers la inim si cnd era n putere, predica frumos n biseric.
Spunea lucruri pe ntelesul poporului. Nu este un intelectual, nu, Nu are cum. Este un
om simplu, un autodidact. Dar care a fost dus s vorbeasc si la Bucuresti si a vorbit
frumos si I-a nteles toat lumea. Si la Patriarhie a vorbit si eu am asistat la cteva
predici ale lui, care au mers la inim si sporeau credinta.
Pe printele Cleopa, la un moment dat, cteva fete bisericesti s-au gndit, cu vreo
ctiva teologi, s-i propun de patriarh. Si eu am gresit cnd m-au ntrebat si le-am
spus: "Nu-i bun de patriarh! Este bun, ntr-adevr, din punct de vedere duhovnicesc de
patriarh. Dar acolo trebuie un om care s cunoasc si teologie si politic. Acolo,
patriarhul reprezint Biserica n stat. Printele Cleopa nu are preocupri de natur
politic, nici nu citeste ziarul s stie cine-i prim ministru, sau alte treburi, cu rosturile
lor; nu-i introdus n problemele acestea. Ori cnd cineva este sef de institutie, cum
este Biserica, el trebuie s cunoasc acestea foarte bine, nu bine.
Ceea ce face el, se face numai la Sihstria sau la orice alt mnstire. Te porti
clugreste, ca Sfntul Ioan Boteztorul, cu curea si sandale. Asta este uniforma
clugreasc. Nu?
- Pe Printele Paisie duhovnicul, l-ati cunoscut? Ce impresie v-a lsat?
- Da. M-am si spovedit de vreo cteva ori la el. Printele Paisie va trebui sanctificat!
Un om bun, un mare duhovnic al secolului nostru. M-am dus odat la Sihstria, mi-a
spus careva de acolo, poate printele Ioanichie, care mi-e foarte drag, ca un copil al
meu, si-mi spune: "Printele Paisie s-a mutat la Sihla".
M duc eu la Sihla, c nu-i departe; vreo trei km. la deal. Eram cu paracliserul de la
biseric de la mine. Totdeauna plecam la drum cu paracliserul de la biseric si
mbrcat civil. Nu aveam voie s m duc la mnstiri. Eram oprit de securitate. De
aceea m duceam civil. Si-i gsesc pe Printele Paisie aranjnd niste bolovani acolo,
si fcuse o locuint sus.
Este o bisericut de lemn si acolo sub stnca aceea mare este si o chilie. Si nu stiu ce
cuta prin bolovanii aceia cu un clugr. Misca bolovanii de ici pn dincolo.
Eu am stat, m-am uitat. Sigur c am dat bun ziua, am cerut iertare. M ntreab: "Ce
cauti aici la noi?'. "Printe Paisie, am venit s vd un om cu viata mbunttit, un
clugr cu viat mbunttit". Pn seara m-am ntors la Sihstria.
Printele Cleopa nu-i gelos pe unul care face treab bun ca el. Nu. Nu sufer de
aceast mndrie. El ar fi bucuros dac Sihstria, la trecerea lui din viat, n-ar rmne
pustie. Printele Cleopa este foarte bun si printele Ioanichie este bun si printele
Paisie a fost foarte bun, dar nu si-au fcut ucenici mai multi. N-au suferit! Au avut
ucenici printre ei, care le duceau mncare de la buctrie, sau le curtau hainele. Asta
era ascultarea lor. Nu s-au ocupat mai de aproape cu cresterea duhovniceasc a
ucenicilor, care ar trebui s fie tot timpul lng dnsii. Nu!

- Da. Credeti c-i un dar special de la Dumnezeu ca cineva s-si creasc ucenici?
- Da! Si sfintia ta s-ti cresti ucenici. Mntuitorul a avut ucenici: 12 apostoli si 70 de
ucenici. Apoi niste femei mironosite care le splau rufele si le fceau de mncare. Era,
cum am spune, un nucleu puternic n jurul Mntuitorului.
- Dar depinde de duhovnic asta? Sau depinde de darul Duhului Sfnt, care-i aduce n
jurul duhovnicului?
- Duhul Sfnt nu lucreaz chiar direct. Tot prin . cineva lucreaz! Si prin sfintia ta! Eu
s fiu la Mitropolie sau la mnstire, m-as ocupa de unul sau de altul. Trebuie s-i
controlezi, s-i verifici, s-i mrturisesti, si, dac are atractie spre monahism, s te
ocupi de el, chiar dac n-ar intra n monahism, dar s te ocupi duhovniceste de el.
- Ce nseamn s m ocup de el?
- Educatia! El a auzit de canoane. Dar a vzut vreodat cum se aplic canoanele?
Eu si cu mata le aplicm canonul, c stim; dar celor pe care i formm ca ucenici nu le
artm. Parc-i un fel de gelozie, s stim numai noi doi. Eu n-am ucenici. De mine se
legaser niste fete care se spovedeau la mine si voiau s devin ucenice si sigur c leam refuzat. Cum s umblu eu cu niste femei dup mine? Asta si-a permis-o numai
Mntuitorul!
Chiar dac te pstrai orict de curat, dar lumea putea s nscoceasc lucruri destul de
grele. Ins ucenici, da. Ucenicii Printelui Cleopa, ucenicii Printelui Paisie sau
Ioanichie!
N-am spus? Ia-ti un ucenic, doi, s te ajute n publicare. Ia-ti-i cu studii teologice sau
mcar cu seminar. D-le voie s citeasc manuscrise, s stie gramatica bine, s pun la
loc punctele si virgulele.
n general autorii sunt foarte orgoliosi si ranchiunosi. Ajung la un fel de supracredint
c sunt cineva, c sunt suspusi, c sunt dotati si te dispretuiesc pe tine si refuz orice
sfat.
- Mare pericol pentru mntuire este mndria!
- Cel mai mare. Doar cu mndria ncepe dezastrul!
- Cum putem lupta cu demonul mndriei? Am observat c, de exemplu, cu ct se lupt
cineva si se apropie mai mult de Dumnezeu, l lupt cel mai mult mndria si slava
desart. Prerea despre tine c esti cineva. Cum putem lupta mpotriva gndurilor
astea diabolice de mndrie si slav desart?
- Numai cu rugciunea inimii, cu post, cu metanii, spovedanie deas si ngenuncheri.
Asta-i cea mai mare ispit. Si ngerii au czut din mndrie, n mndrie este prezent
satana cel mare. Un om poate s aib n spatele lui - eu, sfintiile voastre -, un drac sau
o sut sau o mie sau un legheon. Dar dac vede c unui om ncepe a-i plcea de sine si
se crede mai sus dect vecinii si se compar cu vecinii, atunci vine satana si-i mpinge
din spate! Sarpele cel mare!
- Spuneti-mi cum s deprindem rugciunea inimii?

- Si eu o fac, noaptea, cnd sunt singur! N-o aplici deloc, ci o spui mereu, cu smerit
cugetare. Da. Dar s fii atent cu mintea. S fie gura egal cu inima! Nu poti repeta
rugciunea aceasta dac n-ai apartenenta inimii. Rugciunea atunci este valabil cnd
si sufletul tu este o rugciune, nu numai buzele. Abia atunci are putere la Dumnezeu.
- Dar pn atunci?
- Pn atunci ncepi cu forma! Cu rugciunea citit, ntotdeauna cu forma. Si la un
moment dat vine direct Dumnezeu si schimb inima! Vine! Vine Dumnezeu! Poate nu
direct, dar printr-un nger. Mata ai un nger pe umrul drept. Si ngerul nu st degeaba.
Are un rost! El duce btlia cu satana si te protejeaz si te conduce. Cazi si-ti pare ru
c ai czut. Dup aceea ai o mngiere, cnd vezi c ai putut s te ridici din cdere.
Eu simt asa o mare bucurie! Am bruscat ieri o btrn, bolnav de nervi, dar tare mi-a
prut ru! Pe urm mi-au dat lacrimile. Si dac mi-au dat lacrimile, am simtit c
Dumnezeu m-a iertat. Dar am bruscat-o! Femeia a fcut opt copii, toti bolnavi. Si a
venit s-i fac o rugciune pentru fata ei, care se afl la nchisoare la Iasi. "Spune-mi,
printe, ce s fac?" Este foarte greu! Eu totusi, i fac o rugciune. Dar ea n-are
constiinta pcatului...
- Ce s facem cu tinerii teologi, care vor s devin preoti, dar au pcate opritoare de
preotie?
- Eu la acestia le spun: "Binecuvntare pentru casator ie "ti dau. Dar pentru ca s fii
preot, nu pot s-ti dau eu dezlegare, pentru c nu dau voie canoanele Bisericii", i
trimit la episcopul lor s se mrturiseasc. Si cum hotrste el. Nu te poti amesteca.
Este de responsabilitatea episcopului.
- M ntreba odat cineva la spovedanie, cum poate sti care este voia lui Dumnezeu cu
el? Este vorba de un biat. Dac s mearg la mnstire sau nu. N-are cderi, dar
pentru c nu-i cunosc, mi-e foarte greu s-mi dau seama dac are chemare j pentru
cstorie sau pentru viata monahal. Cum s j procedm n acest caz?
- Nu-i nimic! Roag-te mai mult lui Dumnezeu, asteapt si mai vii! Vom mai sta de
vorb si Dumnezeu va hotr sau ti va da un semn.
- Ce facem, Printe Dumitru, c vin oamenii la noi cu multe pcate si nu stim cum s-i
ndreptm?
- Adic iadul trebuie lrgit oleac. C stau cam nghesuiti oamenii acolo! Da! Eu ns
sunt bucuros c v vd. Si am tnjit o viat ntreag si n-am fost vrednic s intru n
clugrie! Am gresit! Cnd am iesit din puscrie am fcut cerere la Mitropolie s m
primeasc n clugrie sau s-mi dea o parohie ct de mic, sau s-mi aprobe s fiu
cntret la o biseric Ei au spus: "Este de competenta Sfntului Sinod Asteptati!". Am
fcut de trei ori cerere. Mi-ai rspuns: "Nu! Nu! Nu!" Gata! Nu m-au primit. De a nu
m-au primit? Nu stiu. Fr motivare. Dar cred c; era bine dac intram n clugrie
atunci! Mult mai bine! Dumneavoastr sunteti pe drumul cel bun. Sunteti cu un picior
n Rai!
- Dar cnd ati iesit din nchisoare?
- n august, 1964. Sunt aproape 30 de ani de atunci. Puteam s-mi mbunttesc viata!
Asa, am trit aiurea! Am trit...

- Din 1964 ati fost preot paroh aici n Hrlu?

- Nu, niciodat! Nici nu am slujit. Aveau ordin s nu m primeasc preotii de aici.
Fostul mitropolit, Iustin, a primit ordin, de fat cu mine, s nu m primeasc n Altar,
c eu stricam bunele relatii ntre Biseric si stat. M-au judecat si m-au scos afar dup
aceea, tot pe tema aceasta c-i astept pe americani si stric bunele relatii statornicite
ntre Romnia si Rusia. Astea-s motivele. Negru pe alb. Sigur.
M-au scos din motive politice si de acolo, din parohia Ghindoani, unde am slujit ca
preot ntre anii 1965-1970, m-au pensionat si m-au trimis cu domiciliu obligatoriu la
Hrlu. Cu greu mi-au dat voie s primesc oameni aici acas, c un maior de
securitate sttea n permanent la us de parc mi fcea de paz. Dar multumesc lui
Dumnezeu, oamenii nu s-au uitat la asta, treceau peste el. Si au venit tot timpul.
- Dar cnd v-a luat la nchisoare erati preot?
- Preot. Este o viat, printilor, mai deosebit a mea. N-as putea spune c m-au luat.
N-as putea spune. Este o viat foarte ncurcat, dar ndjduiesc s o descurc. C m-am
hirotonisit la 31 de ani, n 1940, si am fcut rzboiul ca preot militar si am fost la
garnizoana Iasi, cu regimentul 13 Dorobanti si cu Divizia am fcut rzboiul din
Rsrit si am fost avansat la gradul de maior. Acum sunt avansat la gradul de colonel
plin, la pensie.
Asa este din punct de vedere militar. Rzboiul a avut o motivatie. Motivatia st n
aceea c Mntuitorul a spus: Nimeni nu druieste mai mult dragoste, dect acela
care-si sacrific viata pentru aproapele. Pentru mine, la ora aceea, bucovinenii si
basarabenii erau "omul czut ntre tlhari", care trebuia miluit si dus la casa aceea de
oaspeti, la bolnit, la spital. Si stiu c fratii de peste Prut ne-au primit cu flori,
plngnd. Att stiu. Eram eliberatori. Si rusii, c am mers pn la Stalingrad, tot ca
eliberatori ne-au primit. N-am avut nici un fel de dificultti. Nu-i vorba de mine ca
preot.
Ca preot eram chemat si-i botezam pe cei nebotezati. V-am spus si repet acum ca s
stii si mata, numai ntr-o zi am botezat vreo 300 de rusi. Aveam obligatia de la
episcopul armatei s scriu n condic pe toti cei pe care-i botezam. Era un episcop cu
grad de general, episcop al armatei, Partenie Ciopron. Mai trziu a ajuns episcop la
Roman si acolo a si murit. Eram obligati s tinem aceste condici, s scriem pe cei
botezati.
De la un timp am renuntat. Erau prea multi. Trebuia s ai un secretar, care s scrie pe
cine l-ai botezat. Era absurd! Oamenii nu cereau nici un fel de acte. Erau buni si
bucurosi c-i botezam fr s-i ungem cu Sfntul si Marele Mir. Am avut Mir la
nceput, dar mi-a ajuns la 300 de oameni. Numai ntr-o zi. V-am dat acest exemplu.
Cred c am ajuns de am botezat peste 100000 de rusi. Am renuntat si la scripte.
Trebuia s stau toat noaptea s scriu acolo numele acestor oameni. N-avea nici un
rost. L-ai botezat, l lasi n seama lui Dumnezeu. Asa!
Cum am ajuns la puscrie? nti de toate am ajuns prizonier n Rusia n iarna lui 1942
unde am stat sase ani de zile. M-am simtit foarte bine n prizonierat. Nici mcar n-am
strnutat. N-am avut nici o boal.
Nimic. Am lucrat la pdure, la drumuri, la ci ferate si la mine de crbuni n Siberia.
Ce era de lucru pe acolo. Mai mult la pdure. Si ntre unsprezece ofiteri romni am

fost trimis eu n tar, n 1948, ntr-un lagr de la Focsani si am stat acolo vreo dou trei luni. Pe urm m-au dus la nchisoarea militar din Bucuresti. Astea sunt lucruri de
amnuntime, dar poate este bine s le stie cineva.
Acolo am stat o iarn ntreag la nchisoarea militar, asteptnd un proces. Am venit
cu condamnare din Rusia. Si iat pricina.
n lagr noi eram stpni, iar rusii erau numai pe dinafar stpni si la numrtoare,
dar restul noi guvernam. Acolo m-am apucat de scris pe foi de mesteacn un fel de
istorie a Basarabiei si Bucovinei de Nord, care a circulat. A circulat si n lagre si n
puscrie, dar au fost destui turntori. Unul sigur m-a reclamat la ofiterul politic care
era evreu de la Cernuti, Tezlovschi.
M-a chemat si mi-a fcut proces pe tema aceasta, c fiind sub guvernarea lor si acolo
n lagr, mi-am permis s spun c Basarabia este romneasc si c noi aveam drepturi
asupra ei si n-aveau rusii. Si m-au trimis la o nchisoare din Moscova, Liublianka se
chema, unde am stat vreun an de zile. M-au judecat si m-au condamnat la moarte.
Nu m-au executat, c eu am strigat c sunt cettean romn si m supun legilor
romnesti. Au stat si s-au gndit judectorii si au aprobat lucrul acesta. Mi-au ncheiat
dosarul, nu m-au rejudecat, dar m-au trimis cu dosarul n Romnia. Cnd au trimis
ultimii prizonieri n tar, ntre ultimii unsprezece am venit si eu n tar.
La Focsani era lagr rusesc. M-au predat cu toate actele la tribunal, la nchisoarea
militar din Bucuresti. Dup aceea am fcut puscrie pn n 1964.
- Si din anul 1964 pn acum?
- Am stat cinci ani jumtate preot n satul Ghindoani, lng Blttesti. Cinci ani
jumtate si nu m-au putut suferi, c veneau oamenii valuri, valuri, din toate satele. Eu
pe vremea aceea, cnd nu era voie s faci propagand religioas, tineam biserica
deschis permanent. Si eu, nefiind familist, stteam tot timpul la biseric, stteam ntro stran. Iarna fceam foc si stteam la foc si primeam pe cine venea. Si veneau
oamenii. Se tcuse un fel de vad acolo. Veneau tot felul de oameni de la munte, de
prin toate satele.
Asta, sigur, nu a plcut securittii. M-au judecat, am avut un proces numai ntre preoti
la Protopopiatul Tg. Neamt si cu delegati din judetele Iasi, Neamt si Bacu, cte trei
delegati din fiecare protopopiat. Preotii au cerut excluderea mea din preotie. Au vorbit
16 preoti. Toti, absolut toti. au cerut excluderea mea, pe motivul c eu am declarat
cndva c i astept pe americani s elibereze Romnia si pentru c tineam biserica
deschis. S ai crestini tot timpul la biseric, colegilor mei li s-a prut c este absurd!
Am avut bucuria c am avut n satul acela vreo doi preoti pensionari foarte buni. Cam
fricosi ei, dar nu rspundeau si i-am avut ntotdeauna la slujb ajutoare, c venea prea
mult lume. S zicem asa, cum este mine Sfnta Vineri, aveam cel putin 1000 de
credinciosi din sat si strini n biseric. Ceea ce pentru vremea aceea era un dezastru
pentru comunisti si pentru securitate.
M-a judecat securitatea mpreun cu Biserica. Amndou, n mod egal! Si au cerut
excluderea mea din parohie si am fost exclus. Nu czut de la preotie, ci exclus din
serviciu ca preot. Apoi un colonel din Ministerul de Interne, a venit aici la Hrlu si
mi-a dat voie s primesc crestini. Au spus numai ctiva, dar pe urm crestinii au venit
nval, nti au venit de prin satele de la munte. Pe urm au vzut c intr lumea la

mine, au ndrznit si au venit si cei de aproape.

Asa am terminat n 22 decembrie, 1989. Am terminat, c eram cu domiciliu
obligatoriu aici. Iar cnd plecam la mnstire la Sihstria, plecam civil. Fugeam pur si
simplu de aici. Dac plecam la Mitropolie la Iasi pentru slujb, c preotii de aici nu
m primeau, tot civil plecam, c nu puteam altfel. Da, eram destul de urmrit
totdeauna...
- La Mitropolie v primeau?
- M nchinam n mijlocul bisericii. Att! Sigur c nu, cum s m primeasc tocmai
acolo unde era Iustin mitropolit? Mitropolitul Iustin primise ordin s nu m
primeasc! Eram acuzat c stric bunele relatii dintre Biseric si partid. Si asa este! Asa
era! Aveau dreptate. Pentru asta m-au judecat, pentru asta m-au condamnat.
Iesise atunci o lege c nu poate s bage pe nimeni la puscrie, care are 60 de ani. Si eu
tocmai mplinisem 60 de ani si nu m-au bgat la puscrie. M-au lsat la domiciliu.
Asta-i viata mea foarte pe scurt.
Ce-am fcut? Am fcut, ce poti s faci. M-am nchinat si eu cum am putut n puscrie.
Cineva ne aducea din cnd n cnd si mprtsanie, printr-un militian. Mai
mprtseam, mai spovedeam pe cte cineva, dar putine persoane, c era foarte strict
la Aiud cu problemele religioase. Iar n august, 1964, am iesit ntre ultimii cinci. Am
venit de la Aiud direct la Iasi si ne-am dus la racla Sfintei Parascheva, la 6 dimineata.
Am cerut de la un printe clugr acatistul Sfintei Parascheva si l-am citit ca
multumire, c Dumnezeu ne-a salvat cu viat din puscrie, si ne-a dat putere si
rbdare.
DE VORB CU CTIVA CREDINCIOSI
- Ce ne puteti spune despre printele Daniil Tudor, staretul schitului Raru?
- n lume se chema Sandu Tudor. El avea o revist a lui, numit "Credinta". Am scris
si eu la revista lui cnd eram student. Revista lui aprea n o sut de mii de exemplare.
Era destul de mult. Avea buni gazetari. Apoi a fost nchis la Aiud. Acolo a murit n
infirmerie, prin 1961.
- Unii spun c a murit nemprtsit la Aiud. L-ati ntrebat dac vrea s se
mprtseasc si nu a vrut s primeasc?
- Da. A spus c el mai are de trit. Chiar dac mai ai de trit, ce-ti stric Sfnta
mprtsanie? "Dar de unde stiu eu c-i Sfnta mprtsanie?" - zicea el. Era Sfnta
mprtsanie. O primeam de la un militian. Greu, dar aducea. Pe militieni nu-i
controla.
- Unde slujeati? Afar?
- Nu. n lagr slujeam afar. La Aiud, numai n celul. Sfnta mprtsanie o puteam
da numai la cei din celul cu mine. Erau Sfinte uscate, ca pentru cei bolnavi. Eu am
avut un buzunar ntreg cu Sfnta mprtsanie. Militianul mi aducea Sfnta
mprtsanie mpachetat frumos. O punea la piept. I-o ddea un preot din oras.
- mi pare ru c nu s-a mprtsit, sracul.

- Nu, nu s-a mprtsit, a plecat asa. Dar Dumnezeu are mil de fiecare.
ns n domeniul religios, cu poeziile sale era n fruntea celor care au productie literar
cu caracter crestin. El a compus si un frumos acatist al rugului aprins. Fr discutie
erau bune. n tot ce a scris, a atins probleme religioase crestine, dar a spus c nu I-a
rspltit Biserica. Acum ce s facem? Nu ne rsplteste Biserica, dar s ne
nvrednicim s ne rsplteasc Dumnezeu. Uneori spunea c este bun de episcop. Eu
ddeam din cap!
- Teologia ati fcut-o numai la Bucuresti?
- Da. Am fcut-o la Bucuresti, sectia istoric. Exista o sectie istoric unde era profesor
Iorga. El venea la Hrlu la o rud de-a lui care era preot. Mai mult am nvtat cnd
venea aici, dect la scoal. Am nvtat si la scoal, dar aici mai cu temei. El era foarte
tacticos, mi zicea: "Mi, Mitic, uite cum sttea problema aceasta n Evul Mediu; uite
ce nseamn btlia de la Rovine sau de la Clugreni". mi spunea esentialul, pentru
c restul stiam eu de la examene, nct am cstigat foarte mult venind n contact cu
dnsul.
- Era si credincios?
- Era. Nu era desfrnat. Era ortodox curat, avea cinci copii buni, sotia o ardeleanc
bun. Nu poate fi acuzat de nici un pcat, printilor. Tinea la Biseric si la neamul
romnesc!
- Cum putem dobndi mntuirea sufletului?
- Sunt dou conditii s ajungi n Rai: ori te faci prost pentru Hristos, ori esti ntelept.
Nu prost n sensul prostiei, ci al nevinovtiei.
- Asa deci: ori prost si duhovnicesc, ori ntelept si sfnt.
- Eu scriu amintirile tuturor din prizonierat, pentru c i reprezint pe toti; nu sunt
numai eu. Eu vorbesc la persoana nti, dar vorbesc n numele a 10000 de oameni care
erau n lagr. Cartea mea, care va aprea n curnd, reprezint acea unitate de
prpditi.
Eu m-am simtit bine si n Rusia si n puscriile romnesti. Am plutit, m simteam mai
sus cu o palm de la pmnt. Odat ne-au btut n grup n celul la Jilava cu parii. Pe
mine nu m-a durut deloc. Era organizat btaia. M-am nvinetit si eu ca ceilalti, dar nu
m-a durut. Eu i-am pansat pe ceilalti.
- V-a mngiat Dumnezeu, printe Dumitre!
- Printilor, adesea am simtit o palm pe umrul meu!
- Mna lui Dumnezeu.
- Si la Timisoara am simtit. Eu nu zic c este mna lui Dumnezeu; dar am si eu un
nger, cum ai si sfintia ta si printele si toti cei botezati.
- Acesta-i mare lucru, printe, n marea suferint s simti mna lui Dumnezeu cu tine.
S nu te simti prsit.

- Am simtit-o, printe, tot timpul.

n lagrul din Rusia, de la Oranki, eu am fcut, printilor, al optulea "sinod ecumenic",
cu catolicii si cu protestantii. O var ntreag a tinut.
- Erati multi?
- Noi ortodocsii eram 25 de preoti; catolicii 1200 de preoti, iar protestantii 1000-1200.
Te copleseau. Protestantii erau de origine german si suedez. Eu eram purttor de
cuvnt al ortodocsilor. Catolicii nu se ntlneau cu protestantii si nu au vrut s ia parte
la "sinod". M interesa problema unirii crestinilor si mai ales unirea bisericilor.
Noi i-am reprezentat pe catolici la "sinod" si luam partea catolicilor. Catolicii nu
admiteau discutii dup ortodocsi. "Cu protestantii este exclus discutia". Noi stteam
de vorb cu oricine, c doar nu obligi Biserica ta; tu nu esti reprezentantul Bisericii,
dect c esti preot ortodox.
Nimeni nu-si calc nvttura sa. S ne cunoastem. Fiecare rmne la confesiunea lui.
Cnd am ajuns s ncepem discutiile - era var, frumos - a venit Dr. Ludwig si a spus:
- Nu ne putem aduna cu dnsii.
- Dar ce aveti?
- Este un ordin s nu avem contact cu protestantii.
- Si ce s facem?
- Trebuie s cerem aprobare de la "Sfntul Printe"!
- Cum s ceri, domnule, aprobare de aici din lagr? Discutm doar noi cu voi. Pe urm
discutati voi cu ei, c voi aveti dreptul.
- Nu avem nici un drept.
- Dar nu vd cine v interzice vou aici n lagr! O mie de pastori protestanti cnd i
pot eu aduna la Iasi sau Bucuresti? Dumnezeu ne-a pus aici fat n fat, pe attia
reprezentanti ai confesiunilor crestine, cu scopul de a ne cunoaste. Si dac ne vom
cunoaste mai bine, s-ar putea ca gndul cel bun al unirii noastre s nu mai sperie pe
nimeni. Aceast discutie se afl mai pe larg n cartea numit Oranki, care o s apar
ct de curnd.
Se vorbea mult atunci prin gazetele rusesti despre aparitia unei internationale crestine,
-un fel de apropiere ntre toti crestinii de diferite confesiuni. Si rusii ne-au urmrit s
vad la ce rezultat am ajuns. Pe urm ne-au mprstiat pe toti prin lagr, aproape de
3000 de preoti. Cnd ne-au izolat, ne-au izolat ca s scape de influenta noastr. Si n
puscrie la Aiud au gresit, pentru c ne-au pus pe profesiuni. Era o sectie unde erau
numai preoti. Pe urm au vzut c asa nu este bine, pentru c noi discutam, rcneam
unul la altul, eram amestecati, de toate nuantele pn la baptisti, iehovisti si cu acestia
trebuia s duci o lupt foarte sustinut c erau obraznici.
Cnd au vzut c discutiile sunt n toi, ne-au mprstiat printre ceilalti. Cstigau
ceilalti c eram printre ei si i spovedeam. De mprtsit nu puteam s-i mprtsim,

dar de spovedit i spovedeam. Era frumos cnd ne-au pus pe categorii de cte zece n
celul. Nu ne scotea nici la lucru, nici la aer. Si atunci fceam conferinte.
- V lsau s vorbiti?
- Da, numai s nu rcnesti. Mai cntai, pe urm te opreau. Vorbeam din celul n
celul prin alfabetul Morse. Eu aveam bune legturi cu militianul de la Aiud, care
pn si ziarul mi-l aducea. Acela nu a btut niciodat pe nimeni. Era om de omenie.
Fusese dascl la o biseric. Aceluia i pstrez o foarte bun amintire, era foarte corect,
n general militienii de puscrie sunt fiare, sunt alesi anume. L-am ntrebat: "De ce ai
prsit slujba de dascl?" "Acestia m pltesc mai bine!" Dar nu a dat nici o palm,
nici nu a suduit.
- Au fost mai severi gardienii de la Oranki?
- Nu, ei erau afar de lagr. Administratia interioar a lagrului o detineau cei care
erau mai multi n lagr.
- Cine erau majoritari la Oranki?
- La Oranki noi romnii am fost majoritari. Si noi am avut tot timpul conducerea
lagrului. Romnii se purtau frumos cu toat lumea, au fost numai romni buni. Rusii
de la lagr nu erau ri.
- Paza lagrului cum se fcea?
- Ca paz erau cteva rnduri de srm cu curent electric. Eu cu un nvttor de la
Rmnicu Srat am ncercat s fugim. Am mers pn la Volga, dar muream de foame!
Cum s vii tocmai din Ural pn la Hrlu? Am fcut si isprava aceasta, ntr-o zi neau gsit. Dormeam sub o cpit. Nu ne-au btut, ne-au dus napoi la lagr si ne-au dat
o lun de zile carcer. Ddeau o dat pe zi mncare, un ceai cu sare n el!
- Ceai cu sare?
- Nu era ru, fratilor! Eu parc m jenez s v spun, nu-i de crezut.
- Dar totusi mureau multi.
- Mureau, dar nu din cauza lipsei de hran. Mureau din cauza frigului, a pduchilor, a
tifosului. Din cauza inanitiei au murit cei mai multi dintre strini. Dintre ofiteri au
murit cam 60 %, din trup, 90 %. Din spanioli, dintr-o divizie au rmas 17! Dintr-o
divizie de italieni au rmas 170. Noi am fost cei mai rezistenti, pentru c noi, de la
sublocotenenti pn la generali, eram feciori de trani, nvtati cu gerul. Acas
mnnci mmlig cu ceap. Noi am supravietuit foarte frumos, dar datorit si
credintei n Dumnezeu. Toti eram ortodocsi.
Am ajuns s facem slujb foarte frumoas, vara, pe un platou. Acolo am aranjat un fel
de altar, nalt de l -1,5 metri si acolo fceam Liturghia.
- Si v lsau rusii?
- La nceput nu fceam slujb, dect cu paz la usa bordeiului. La nceput nu era
Liturghie, era un fel de bolmojeal. Aghiasm o stiam pe de rost. Aceasta era salvarea
noastr: rugciunea si ndejdea n Dumnezeu. La nceput ne cereau s le dm

predicile pe care le vom tine n scris. Noi, nimic! Pn la urm rcneam pe platoul
acela. Erau mii de oameni, care ascultau, veneau si nemtii toti. Veneau toti catolicii,
toti protestantii, plngeau c nu au vzut o Liturghie asa de frumoas, ca la ortodocsi.
Un profesor din Bucuresti a fcut un cor brbtesc de rsunau pdurile!
- Dar vin de unde aveati, Prea Cucernice? N-ai vin, ce s faci?
- La nceput nu fceam liturghie. Mai trziu am ajuns la un fel de tocmeal, ntr-un
lagr am ntlnit un evreu de la Hrlu, fusesem colegi n scoala primar. Era securist
la Oranki, dar s-a purtat frumos cu toat lumea. M-au chemat acolo si eu le-am spus:
"Domnilor, ducem lips de cutare". Ne-a mai mbunttit el, dar nu avea mare putere.
I-am zis: Noi am face Liturghie Duminica, dar nu avem vin. "V aduc eu". Ne aducea
n fiecare sptmn cte un litru de vin de Tokay. Vin unguresc.
- Important este faptul c evreul aducea vin pentru Liturghie la ortodocsi.
- A dat ordin la brutrie s ne fac prescuri, si i-am artat cum s le fac. Ne-a dat voie
la atelier si ne-am fcut potir, disc si copie, din tabl si lemn, ca n epoca primar a
catacombelor!
Sunt foarte interesante. Stii ce m gndeam eu, atunci cnd le fceam, la atelier?
Sfntul Ioan Gur de Aur a spus: c a fost o vreme cnd vasele Bisericii erau de lemn
si sufletele slujitorilor erau de argint. Acum vasele Bisericii sunt de aur, iar sufletele
noastre sunt de lut!
Le-am adus n tar n 1948, cnd m-am ntors din Rusia.
LA SPOVEDANIE
- Printe Dumitre, noi suntem o generatie de mijloc, 60-65 de ani. Dati-ne un sfat
duhovnicesc. Ce s facem? Iat, Printele Cleopa se grbeste sa ne lase si toti btrnii
nostri mari pleac la Domnul, iar noi rmnem lipsiti de printi.
- Nu! Ai avut o mare fericire c ai trit odat cu Printele Cleopa. A fost si este un
timp n care cel mai mbunttit n viata spiritual este Printele Cleopa. Printele
Paisie era mai modest, mai duhovnic. Spovedea, mprtsea, ddea sfaturi. Si eu mam spovedit de doua ori la dnsul. Nici n-a stiut c sunt preot.
- Dormeati la arhondaricul Mnstirii Sihastri i cu paracliserul. Noi ne ntrebam, oare
nu este preot?
- Nu puteam s vin mbrcat. Securitatea nu-mi ddea voie! O noapte ntreag am
discutat eu Printele Cleopa, pn la 10, a doua zi. Era de serviciu la biseric si nu s-a
putut duce. Pe la ora 10, dup ce s-a terminat slujba, ne-am dus si noi si ne-am
nchinat. Dar nu a stiut cu cine a stat de vorb.
- Nu v-a ghicit. Duhul lui nu v-a descoperit!
- Deloc.
- Nici nu i-ati pus vreo problem de preotie, ca el s v cunoasc?
- I-am spus numele si a nceput s m spovedeasc. Si nu a terminat s m

spovedeasc, dect u doua zi la 10, c si uitase c sunt venit la spovedanie. A luat

patrafirul, s-a asezat pe scaun si eu m-am asezat pe patul lui si am stat de vorb.
- Discutati probleme duhovnicesti.
- Avea niste ucenici care s-au culcat. Noi ne-am vzut de treburi. Nu puteam termina
discutiile, asa de antrenante erau. Nici nu am cscat, desi n-am dormit o noapte
ntreag. Asa ne-a pzit Dumnezeu. Apoi am mers mpreun n biseric, dup ce s-a
terminat slujba.
- Cu Printele Cleopa?
- Cu Printele Cleopa. Ne-am nchinat frumos, am intrat si n Altar. Ce s-i mai spun?
Am srutat Sfnta Mas, ca orice preot.
- El nu a observat?
- Nu.
- Da. Printele Cleopa nu-i atent la acestea.
- Pe urm, cnd a aflat c sunt preot, s-a plns la Printele Benedict Ghius c nu m-a
cunoscut. Dac Dumnezeu a vrut s pstreze o tain ca aceasta...
- O tain a fost.
- ntrebati-l, c doar trieste si acum. Nu m-a cunoscut. Eu stiam la cine m duc! Eu
stiam. Si i-am pus niste probleme destul de grave, pe care le ntlneam eu n
duhovnicia mea, la parohia Ghindoani - Neamt, unde eram paroh...
- Ce vreau s v ntreb? Este vorba de btrnii nostri; de Printele Paisie care a fost
mare, el ne-a crescut pe noi.
- As vrea s te gndesti la sfintirea lui.
- ...si la Printele Cleopa care se pregteste mereu de plecare. Cum s umplem noi
acest mare gol duhovnicesc care va rmne dup plecarea acestor mari printi?
- Niciodat nu se poate umple un gol ca al Printilor.
- Acestia doi nu au egal n toat tara. Eu ti dau un exemplu. Pe Iorga nu-i poate
nlocui nimeni! Pe Printele Stniloae nu-i poate nlocui nimeni! Sunt fenomene care
apar la o sut de ani.
- Asa este.
- Dau tot ce este mai bun din ei. Si noi suntem mostenitorii comorilor lsate de ei.
- Asa si Printele Cleopa, la noi.
- Eu am plns, aici n pat, cnd a murit Printele Paisie. Acesta a fost un sfnt.
- El era mai nalt duhovniceste dect Printele Cleopa. Avea lucrare interioar, vorbea
putin si era harismatic. Veneau oamenii de departe si le spunea: "Ce necaz ai avut pe

drum?" Simtea oamenii cu duhul! Sau la spovedanie, cnd cineva uita un pcat,
Printele Paisie i zicea: "Dar vezi c mai ai un pcat de spus!". Si dup aceea spunea
omul: "Da, printe, am mai fcut cutare". Cunostea cu duhul viata omului.
- Avea si rbdarea s-i curete de pcate.
- Extraordinar rbdare. Toti botosnenii care veneau din zona aceea l cutau.
Aceast zon a Moldovei a dat oameni mari. Istorici, poeti, muzicieni, ierarhi,
monahi, mame, pictori...
- Printe, noi nu avem pe aici secte. Sunt numai crestini ortodocsi. Crestini blnzi,
buni. Si preotii sunt buni, si tinerii si cei n vrst. Au vocatie de preoti. Si poporul.
Printe, iertati-ne, dar este bun poporul!
- Da. Poporul este blnd, afar de unele exceptii.
- Sunt mosteni de-ai lui Stefan cel Mare. Tatl meu a pstrat actele de rzesie, scrise
pe pergament. Le-am predat la Academia Romn n pstrare.
- De la Stefan cel Mare?
- De la Stefan cel Mare. Da. Pi, cum altfel? Stefan cel Mare, pe care-i fcea rzesi, le
ddea un document la mn, scris pe piele de vitel sau de oaie.
Tata l-a pstrat pe ultimul. Eu l-am depus la Academie, c eu sunt ultimul din familia
noastr.
- Si este la Academie?
- La Academie. L-am predat cu acte n regul.
- Eu nu am vzut cum arat un asemenea act.
- Este si tradus. Acolo sunt mii de documente, de la toti voievozii Moldovei si
Munteniei. Sunt mii, printe. Sunt sli ntregi cu asemenea documente.
- Un mic Bizant a fost aici, printe! Moldova si Muntenia. Un fel de copie a marelui
Bizant.
- Iorga a scris o carte: "Bizant dup Bizant". Dac o scria numai pe aceasta si rmnea
n istorie. Noi am mostenit Bizantul...

CUVNT AL PRINTELUI DUMITRU,

CTRE PRINTII DIN MNSTIREA SIHSTRIA*
* Trimis la sfrsitul anului 1993
Printe Cleopa si Printe Ioanichie, v srut mna la amndoi. Minile drepte. Mi-ati
fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati pentru c stiti ce vreti de la Dumnezeu.
S m ierte Printele Cleopa, asa a fost n constiinta mea, de cnd l-am vzut si pn
astzi cnd fac aceast declaratie, c este cel mai curat clugr la ora actual din
Ortodoxia romneasc. Poate pe la Sfntul Munte s se gseasc oameni superiori

clugrilor nostri. Iar Printele Ioanichie, el nc II caut pe Dumnezeu. Este

supraocupat cu crti. Scrie! Are darul de a scrie si de a rspndi cuvntul lui
Dumnezeu, mai ales n partea practic a crestinismului nostru. S-i ajute Dumnezeu
s-si fac ucenici!
Dac Printele Cleopa si Printele Ioanichie n las ucenici n urma lor, pustia se
instaleaz l Sihstria, si-i pcat! Atta duh: Paisie, Cleopa Ioanichie si a mai fost
staretul lor, Printele Ioanichi Moroi. Printele Ioanichie i poart numele.
Acolo a fost un duh bun nc de la nfiintare; acestui schit care a devenit mnstire
acum. As fi vru s mor acolo, dar cred c Dumnezeu a hotrt s mor aici. Nu-s
suprat. Noi rmnem cu trup, Printele Cleopa si Printele Ioanichie, aici, pn
cnd... d trupul se d firii de Dumnezeu zidite. Pn cnd? Poate o mie de ani, poate
mai putin. Ne prefacem Rsar flori din noi; rsar copaci, urzici si spini!
Dac sufletul nostru este bun la Dumnezeu, rsare la cptiul nostru un prun sau un
mr, sau un pom roditor; dac nu, urzici si spini. Peste 1000 de ani nimeni nu va sti de
Cleopa si de Ioanichie. Veti fi n Rai! S v uitati de acolo, fr binoclu, la clugrii
de la Sihstria; viitorii clugri. S veniti si cu ajutorul lui Dumnezeu s-i ndrumati.
Este singura noastr obste clugreasc care a gsit drumul direct la mntuire! Poate.
Poate s fie si clugrii de la Frsinei! Poate acolo s fie si mai sporiti, pentru c nu
ptrund femei n mnstire...
Printe Cleopa si Printe Ioanichie, s faceti clugri; dar mai trziu, pe la 30 de ani.
S treac nti prin foc. l iei de pe bncile scolii si-i faci preot la 18 ani? Sunt preoti
chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici n-au auzit de canoane. Trebuie crescuti
ani de zile la umbra unui duhovnic, si nc un duhovnic bun, care s fie bun, perfect si
cu cunostinte depline.
Sunt unii copii; sunt tineri. Nu stiu c au intrat cu un picior n Rai! Nu stiu. Nici nu
stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum s stie. S li se spun! Copiii s se duc acas cte
3-4 ani de zile, si dac vor avea chemare de la Dumnezeu, atunci s vin. Nu-i
obligatoriu s fie mult lume n mnstire. Iar mnstirile s rmn, ca totdeauna,
locul n care mergem noi ceilalti s ne mprtsim.
V srut mna, Printe Cleopa si Printe Ioanichie, si cnd o s mor, o s m duc la
Dumnezeu si am s spun c faceti treab bun si v astept n Rai! Dac suferintele
noastre pe pmnt vor trage 51% n cumpna lui Dumnezeu si pcatele noastre vor fi
numai 49%, atunci intrm n Rai! Adic Bunul Dumnezeu apas pe cumpna aceea a
faptelor bune si rele, apas cu un deget si zice: "Hai s fie! Intr n buntatea Mea!".
Asta o spun si pentru mata, Printe Cleopa si Printe Ioanichie, care mi sunteti si
dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu, dect cu
dragoste! Asa se spune n Sfnta Carte. Cu buntate, zic eu. Numai cu asta. Trebuie s
fii bun nu numai cu cel care ti d mncare si haine. S fii bun cu cel necjit!
Eu am trimis la mnstire la Sihstria zilele astea trei oameni bolnavi de epilepsie,
foarte grav bolnavi, foarte grav, toti trei. Doi frati si un om, tot din sat, de la Sipote.
Au s vin acolo. S-i primiti. Printe Cleopa, stiu c nu faceti slujb, dar mcar s-i
binecuvntati pe crestet. Iar Printele Ioanichie s-i primeasc la Sfntul Maslu.
Eu v srut mna si v multumesc si v zic: S triti nc pe pmnt pentru c sunteti
necesari. Amin.
RSPUNSUL PRINTELUI CLEOPA CTRE PRINTELE DUMITRU
Iubite Printe Dumitru, v multumim n numele lui Iisus Hristos, Mntuitorul lumii,
pentru cuvntul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la nceput de an nou. nceputul
unui nou an de viat nsemneaz, pentru noi toti, si nceputul unei vieti noi n Hristos.
Rugati-v pentru noi, iubite Printe Dumitru, s ne dea Dumnezeu, n restul vietii, mai
mult rvn pentru rugciune, pentru Biseric si lacrimi de pocint, ca s ne putem
mntui.
Rugati-v pentru noi s fim umbriti de Harul Sfntului Duh, n aceast viat

trectoare, ca s putem mngia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugciune, cu
mngierea pe care o primim de la Dumnezeu.
Rugati-v pentru tara noastr, Romnia, s fie ocrotit, prin mna lui Dumnezeu, de
toate primejdiile si ispitele ce ne mpresoar din toate prtile.
Rugati-v lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru
credinciosi si mnstiri, ca s putem face voia Lui si s dobndim mntuirea sufletelor
noastre, care sunt mai scumpe dect toat lumea.
Rugati-v pentru Biserica Ortodox s ias biruitoare din lupta aceasta cumplit cu
satana, cu sectele, cu ateismul si s putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru
Biserica lui Hristos.
V stiu de attia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si v pretuim mult
pentru brbtia, statornicia si credinta cu care va ntrit Dumnezeu, ca s iesiti biruitor
din attea necazuri, bti si nchisori, cte ati suferit pentru Hristos. C zice Domnul:
Cel ce va rbda pn n sfrsit, acela se va mntui.
Sfintia Voastr ati mplinit cu prisosint acest cuvnt al lui Hristos. De aceea puteti
zice, ca si Sfntul Ioan Gur de Aur: Slav lui Dumnezeu pentru toate!
Mine si eu si sfintia voastr si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecat
naintea Dreptului Judector, Iisus Hristos.
S ne rugm unii pentru altii ca s dobndim mpreun mila lui Dumnezeu, si n
aceast viat si n cea viitoare.
Si dac nu ne vom mai vedea aici n trup, pentru c amndoi suntem bolnavi si
btrni, ndjduim n Rai s ne nvrednicim a fi, ca mpreun cu toti sfintii si dreptii
s-L slvim pe Tatl, pe Fiul si pe Duhul Sfnt. Amin.
Iertati-m, iubite printe Dumitre, pe mine pctosul.
Arhimandrit Cleopa Ilie
CRUCEA DE LA ORANKI
Mnstirea Oranki din Rusia a fost nfiintat n secolul al XVIII-lea, pe un afluent al
Volgi, fiind destinat nobililor rusi. A fost n functiune pn la revolutia din 1918,
cnd a fost nchis de atei si prefcut n puscrie.
n biserica propriu-zis peretii au fost dati cu var si astfel sfintii au disprut sub var. A
devenit puscrie pentru femei. Apoi lagr de prizonieri de rzboi, din anul 1942; iar la
ora actual este din nou puscrie pentru femei. De pe cele cinci turle crucile au fost
aruncate la pmnt, crescnd n locul lor cinci plopi.
Dou cruci lucrate n rdcin de mr slbatic le-am adus eu n tar - una am donat-o
Mnstirii Sihstria, iar a doua va sta pe pieptul meu, la moartea mea.
Chipul acestei cruci se poate reproduce de un sculptor n lemn.
Sperm ca Bunul Dumnezeu s-i ajute pe credinciosii rusi s refac aici si-n alte
mnstiri toat viata monahal, care a strlucit n Rusia pn n 1918, si lume de pe
lume s vin la Oranki si s se nchine, transfigurati, n fata icoanei nvierii Domnului
nostru Iisus Hristos de deasupra catapetezmei bisericii de var.
Aceast icoan este tot ce-a putut da spiritul rusesc iconografiei pravoslavnice. Acolo
Hristos n-a fost lovit cu sulita n inim, ci i s-a tras un glont de plumb drept n frunte,
care se gseste si acum nfipt adnc. Si-i bine asa, s rmn icoana lui Iisus Cel
mpuscat si ucis a doua oar la Oranki, ca o mrturie vie a nslbticirii omului, pentru
toti cei care vor tri n veacurile viitoare.
Noi toti, prizonierii ofiteri romni, ne-am nchinat suspinnd naintea icoanei nvierii
Domnului din Sfnta Mnstire Oranki. De cte ori vedeam icoana, ne crestea sufletul
si ne lumina mintea. Totdeauna eram ca n fata unei minuni unice.
Eu am adus n tar o copie dup aceast icoan, n timp ce eu eram la puscrie nu stiu
cine si-a nsusit-o prin furt. Era icoana nvierii lui Iisus Hristos transfigurat, mpuscat
n frunte, dar mret n zborul Lui de ntoarcere la Tatl Ceresc.
Pierderea acestei icoane a nsemnat mari amrciuni pentru mine, care am adus-o n

tar, si jale adnc pentru cei care au cunoscut acolo aceast unic si splendid si cu
totul original icoan a nvierii.
Nicieri prin lume nu s-a putut realiza o mai desvrsit transfigurare n lumin a lui
Iisus Hristos.
Pierderea acestei icoane nu poate fi compensat si fcut cunoscut de noi, pentru cei
care vor citi rndurile de mai sus.
Nicieri pe lume nu-i Iisus mai Iisus transfigurat, ca-n icoana nvierii de la Oranki.
n fata acestei icoane au ngenuncheat toti tarii Rusiei, ncepnd cu Petru cel Mare; iar
dintre romni, cel mare nvtat al timpurilor, Dimitrie Cantemir, voievod, a
ngenuncheat aici n fata icoanei cu toat familia sa si cu toti boierii si ostasii care l-au
urmat pe voievod n surghiunul rusesc.
Tot aici a trit n incinta mnstirii, ntr-o cldire hexagonal supraetajat Mria
Canternirovna - fiica voievodului moldovean -, numit n cronicile rusesti "Mria
Cantemirovna, mprteasa nencoronat a tuturor rusilor".
Tot aici si ndrepta pasii de pocint marele scriitor Lev Tolstoi, care ntr-o noapte de
iarn grea a murit btrn si umilit ntr-o gar periferic n apropiere de "Iasnaia
Poliana".
De cele mai multe ori tarii Rusiei veneau la Pasti s srbtoreasc Sfnta nviere la
Oranki. Si acum exist casa, destul de modest, n care locuiau aici tarii, n fata creia
se afla un izvor si o fntn, "izbuc", din care adesea am but si eu ap.
Era obiceiul s ngenunchez! n fata fntnii si, dac erai bun la Dumnezeu, apa se
ridica din fundul pmntului, glgind suvoi pn la gura ta. Dac erai om pctos,
izvorul rmnea n fundul pmntului mut si surd.
Eu dau mrturie si acum la btrnete, pentru aceast realitate. Aici la acest izbuc am
fcut slujb pentru ploaie mpreun cu un preot btrn rus fr un ochi si fr o mn.
Erau de fat zeci de mii de rusi pravoslavnici.
De ndat ce am terminat rugciunea, s-a pornit imediat ploaie. Acest fenomen s-a
petrecut tot atunci cnd seceta a cuprins toat Rusia, de la Volga pn la Prut si toat
Romnia pn la Olt, n vara anului 1946.
Tot acolo, ntr-o viug din dosul Altarului am aflat trupul neputrezit al unui
mitropolit rus mpuscat n frunte, pentru c n-a mers n pas cu ateismul. Cci dac n
Romnia se cunosc numele a circa 20 de preoti ortodocsi mpuscati, n spatele
altarului de la Oranki, ntr-o vale, grmditi unul peste altul, stau scheletele a 11000
de preoti si clugri care au rspuns NU la chemarea guvernului ateu.
Toti acesti clugri sfinti, ucisi pentru credinta n Hristos, sunt o parte din martirii pe
care i-a dat Biserica Rus n acest secol zbuciumat...
Subsemnatul acestor rnduri dau mrturie despre cele afirmate mai sus c asa stau
lucrurile la noi. Si acum la sfrsitul vietii mele pmntesti dau mrturie scris pentru
cele afirmate mai sus si semnez pentru adeverire cu propria-mi mn.
Cci Bunul Dumnezeu m-a ajutat s intru n puscrie si s ies din puscrie cu fruntea
sus si iluminat. Amin!
Preot Dimitrie Bejan - Hrlu

IN LOC DE PREFATA

Cu ajutorul bunului Dumnezeu si cu rugciunile Maicii Domnului, acum, la un an de

la mutarea din viat a unchiului nostru, preotul Dimitrie Bejan, iese de sub tipar al
doilea si ultimul volum din lucrarea Bucuriile Suferintei . Aceast carte este o
continuare fireasc a pri-mului volum si cuprinde zece dialoguri noi pe care le-a avut
unchiul la locuinta sa din Hrlu, n anul 1995, cu diferiti preoti, studenti, intelectuali,
clugri si credinciosi, pn n seara zilei de 21 septembrie, cnd si d duhul n
minile Domnului. In partea a doua a acestei crti am adugat dou capitole noi
intitulate "Scrisori" si "Dedicatii", adresate cunoscutilor, prietenilor de familie, fratilor
de suferint si fiilor si duhovnicesti, care s-au pstrat pn astzi. Un capitol special
l formeaz "Scrisoarea - Testament", pe care o las Printele si unchiul nostru
Dimitrie preotului paroh despre felul cum trebuie s fie nmormntat la biserica
cimitirului din Hrlu. Simplu si smerit, fr fast, fr predic, fr flori, ca un
adevrat preot si apostol al lui Hristos din zilele noastre. Ultimul capitol intitulat
"Mrturii...", care mi apartine, cuprinde cteva sfaturi, ndemnuri si cuvinte de tain
pe care printele mi le-a adresat nainte de plecare la Domnul. M-a uimit mai ales
viata de tain a printelui, rugciunile pe care le fcea regulat pentru oameni, mai ales
dup miezul noptii, mila lui ctre toti si n deosebi bucuria cu care astepta iesirea din
trup, cunoscndu-si mai dinainte ziua mortii sale. Acum Printele Dimitrie nu ne mai
vorbeste fat ctre fat, dect prin lucrrile sale si prin aceste dou crti pe care le
oferim tuturor, ca o cluz sufleteasc plin de duh si mngiere. Ne-a uimit pe toti
viata, credinta, rbdarea, smerenia si tria sa de suflet, cu care a nfruntat cumplitele
suferinte timp de peste 50 de ani, ca preot misionar, prizonier de rzboi, detentia sa n
lagrele rusesti si n nchisorile din Romnia, cum si cei 20 de ani de domiciliu fortat.
Viata sa curat, brbtia, milostenia, rugciunea si bucuria cu care primea toate ca din
mna lui Dumnezeu au adus la usa printelui sute si mii de credinciosi de toate
vrstele si din toate satele din jur, care se ntorceau ntriti la casele lor. In numele
familiei, rog pe toti cei ce l-au cunoscut pe Printele Dimitrie Bejan - preoti, clugri
si credinciosi -, si n special pe printii din Mnstirea Sihstria, de care era att de
legat sufleteste, s-l pomeneasc la sfintele lor rugciuni, fiind ncre-dintati c si
sfintia sa se roag naintea lui Dumnezeu pentru Biserica si tara noastr, pentru
poporul nostru smerit, pentru mame si copii.
Fie ca sufletul Printelui Dimitrie s se odihneasc n veci cu sfintii ntru lumina
Preasfintei Treimi.
Hrlu - 1996
Cornelia Anichitei

DE VORBA CU UN GRUP DE PARINTI

- Binecuvntati, iubite Printe Dumitru!
- Dumnezeu s v binecuvinteze, printilor!
- Dornici de sfaturi duhovnicesti, ne-a ndemnat Duhul Sfnt s v facem o vizit si
s v cerem cuvnt de folos, asa cum ne-ati dat si cu alte ocazii. Ne bucurm c v
vedem din nou, c sunteti oarecum sntos si v srutm sfintitele mini.
- M bucur si eu c m vizitati aici n "sihstria" mea de la Hrlu. Nu m simt
totusi singur. M mngie Dumnezeu, mai ales prin rugciune. M mngie si
credinciosii care vin cu atta evlavie s le dau sfaturi si s m rog pentru ei.

- Povestiti-ne cum ati intrat n preotie si ce moment sfnt va miscat mai mult.
- In anul 1940, mitropolit al Bucovinei de Nord, cu sediul la Cernuti, era Tit
Simedrea. Un ierarh foarte destept. Era din Teleorman. Istoric mare. El m-a hirotonit.
Inainte de hirotonie mi-a zis asa: ''Eu te hirotonesc, dar s stii, cnd vei sta cu minile
pe coltul Sfintei Mese si eu ti voi pune minile pe cap, s ceri de la Dumnezeu o
harism. Harul preotesc l au toti preotii egal, dar harismele nu le au toti. E o
deosebire. Stim de harul Preotiei, una din cele sapte Taine, pe care l au toti preotii,
dar harisma este un dar special, pe care l are cineva. Poate s nu fie preot; dar n
special preotii l au, dac l cer!'' Si am cerut. Si mi-a dat, printilor. Orice candidat
trebuie s cear o harism, cnd citeste arhiereul cele trei rugciuni. Ai timp s ceri de
la Dumnezeu o harism. Uit-te la Sfntul Pavel si vezi ce daruri sunt de la Duhul
Sfnt: predica, puterea de ptrundere n inima omului, harul de a vindeca bolnavi,
harul scrisului. Crezi c-i usor s ai cinci talanti? Trebuie nmultit, dublat harul. M
bucur sincer c ati venit!
- Ne bucurm si noi c v vedem. O s vedeti ct sunt de importante aceste mesaje
ale btrnilor duhovnicesti. Ei nvat din experienta proprie, din harul lui Dumnezeu,
din osteneala lor, pe cei mai tineri. M-ati refuzat de trei ori, cnd v-am cerut un
dialog!
- Am dus o lupt cu mndria!
- Trebuie s lsm ceva haric dup noi.
- Este bine ce spui, dar sunt attea crri ce duc la Dumnezeu! Ai recunoscut odat
c eu am mers pe o cale spinoas, si nu regret. Dac as mai merge o dat, as merge si
mai la fundul glodului!
- O cruce care vi s-a rnduit de sus si v-ati asumat-o integral.
- Am fost fericit!
- Aceasta este greu de spus si de nteles pentru noi, care am trit numai pe uscat si
pe covor. Una este s stai n pdure si s cugeti la Dumnezeu si alta este s stai la
Stalingrad si s-ti fluiere gloantele pe la urechi. Dar s zaci n lagrele din Siberia!
- Si totusi, cu ajutorul Domnului, am reusit. Cine m-a ajutat? Am simtit pe umr
btaia minii lui Hristos: ''S nu te temi!'' Si ddeam asa cu mna, s vd cine m bate.
Nu era nimeni...
- Este bine s lsm ceva dup noi. M gndesc la mine. Ucenici nu am, fapte bune
nu! Mcar cteva scrieri duhovnicesti la nivelul poporului s lsm!
- Mi omule, noi ne cunoastem bine! Stiu ce faci! Si gndurile bune sunt fapte la
Dumnezeu! Dar ai fapte! Ce-s crtile astea? Preotul are fapta bun: liturghia haric,
liturghia cuvntului, predica. Mergeti n toat lumea si predicati Evanghelia la toate
popoarele. Esti pe drumul cel bun! Ce vrei? Iar dac ai de gnd s devii sfnt, atunci
retrage-te vreo zece kilometri mai n mijlocul pdurii, f-ti acolo sihstrie si mergi pe
drumul desvrsirii!
- Eu nu m bizui.
- Eu cred c nu poti tri, dect dac esti activ!

- Harisma mea misionar o simt...

- Asta-i care-o faci. Este bine s-o si ceri. Dar ti s-a dat. Ai puterea de a scrie pe
ntelesul tuturor. Imi pare ru c am vorbit de ru pe Alexandru Todea. El era
mturtor la puscrie. Eu l salutam totdeauna cnd ieseam din celul. Era acolo si
Printele Stniloae si Benedict Ghius. Militianul era un cantor si cnd m lovea,
ajungeam cu nasul n tinet. Ei aveau o vorb: ''Omorti-i pe rspunderea mea!'' Cei
mai multi au murit. M vezi pe mine c-s viu? Avea Dumnezeu ceva treab cu mine!
- Va s zic luati cte un pumn pentru un salut!
- Ei! Ins acela era milostiv. Si la Jilava se btea, dar la Aiud se btea mai
sistematic. Btile nu erau asa de grele, ns dou carcere erau foarte grele. Iarna, te
bga n closet, fr geamuri, numai n cmas si izmene, zece, cincisprezece zile.
Mureai! Vara, te bga ntr-o celul fr lumin, unde ardeau mereu deseuri de la
fabrica de tmplrie. Te coceai, mureai fr aer!
- Oameni sadici, nscuti s fac ru!
- Dac le spunea directorul, ce aveau s fac? Dar toti erau ri. Temnicerii nici pe
timpul Apostolului Pavel nu erau buni.
- Mai fericit a fost sfrsitul pe cruce al Sfntului Apostol Petru, dect dac ar fi fost
altfel. Ucenicul trebuia s urmeze Dasclului!
- Pn la ora cnd a fost rstignit Mntuitorul, aceasta era cea mai grea pedeaps.
Moartea pe cruce. Se scurgea ncet, ncet sngele si mureai ncet, lesinnd. Apoi ti
bga sulita n coast sau ti sfrma picioarele de la genunchi n jos.
- Barbarie grozav! Mai c i-au ntrecut pe cei din Siberia! Auzisem de niste
episcopi, cnd am fost eu acolo, c se turna ap pe ei la minus 50 de grade n Siberia
si ei erau vii si se fceau sloi de gheat.
- Si aici s-a fcut la Aiud, n carcer. Turna ap pe ei, fiind curent. Mureau
ncremeniti si crispati.
- Mica Rusie era la noi!
- Programul era de dincolo! Nu puteam sti cti au murit la Aiud. Nu se pstrau nici
un fel de scripte. Ii ngropau la groapa comun. Toat noaptea i crau la groap cu o
cruta cu un cal ros. La rusi au murit mai multi si-i cram noi cu crute de lemn. Noi
eram si cai si boi de tractiune. Ii ncrcai n crut, goi, bubosi, riosi. Rusii aveau
milioane de detinuti cu domiciliu fortat. Basarabeni, bucovineni. Mureau pe capete.
Se fcea un sant mare si i rsturnam acolo. Aruncai putin pmnt peste ei si veneau
altii la rnd; n fiecare zi. Santul se numea "cotlovan", care s-ar traduce un fel de
cuibar. O singur dat mi-au permis mie s fac o slujb general pentru toti mortii de
acolo. Cred c erau cel putin zece mii de ofiteri. Am fost singurul preot care am fost
admis cu mare insistent s fac un fel de parastas din ceea ce mi-am adus aminte. Eu
eram atunci n lagrul Mnstrca. Ii aduceau din diferite lagre. Mnstirea Oranki
avea dou schituri. Unul care se chema chiar ''Schit'', cum ar fi Sihstria, n care se
duceau clugrii la liniste si altul ''Mnstrca''. Acolo la Mnstirea Oranki aveau
gospodrie cu vite si capre. Erau dou lagre. Unul cu detinutii lor si unul tot acolo,
cu prizonieri de rzboi. Erau milioane de deportati de-ai lor, femei si brbati peste tot,

pn n fundul Siberiei!
- Gulag-ul sau iadul rusesc.
- Atta trebuia: s ai grij s fii pregtit pentru moarte! Toti erau pregtiti pentru
moarte. Ceilalti ne invidiau pe noi pentru c aveam preoti. Dac aveau vreun preot,
era foarte fricos. Nu-si permitea ce ne permiteam noi. Cnd m-au condamnat la
moarte, n 1948, la Moscova, eu am strigat: ''Eu sunt cettean romn! - nu roman ca
Sfntul Pavel! - M bucur de privilegiile altor tri, ca si altii care apartin altor
popoare. Aici sunt prizonier de rzboi. Nu aveti voie s m condamnati la moarte!'' Sau consultat si au zis: ''Ai dreptate! Te trimitem n tara ta, s fii judecat acolo!''
- V-a salvat Dumnezeu de la moarte!
- Altii n-au avut curajul s strige. Si eu am strigat ntr-un fel de disperare, singur n
fata unui tribunal. Ziceau rusii: ''Aici n-ai nici un fel de drept. Ai vorbit de Basarabia
c este romneasc!'' Stiau c am mai scris ceva. Erau foarte bine informati. Eu
trebuia s fiu scos si mpuscat alturi, cum auzeam c-i mpuscau pe ceilalti n curtea
nchisorii. Judectorii erau rusi. Iti citeau incriminarea si vorbeau unul cu altul n
ruseste si... la moarte! Am scpat, cu mila lui Dumnezeu, si sunt viu! Am trecut prin
multe, dar am scpat si foarte uimitor c mintea nc-mi merge. Slav lui Dumnezeu
pentru toate!
- Acesta-i mare lucru: harul lui Dumnezeu care ne umbreste pe toti cei ce credem n
El!
- Ei, printe! Dac-ai sti cte picioare de cal, mate si oase am mncat! Erau oase pe
care le aduceau cu vagonul. Mi-aduc aminte c eram ntr-un vagon si un ofiter rodea
dintr-un capt al osului si eu din cellalt. Ne uitam unul la altul, parc unul avea mai
mult os. Numai s nu simtim foamea! Pe urm am rs amndoi si ne-am pupat.
Foamea o simti pn la a patra zi, apoi este asa de dulce n gur, parc mnnci zahr
si lesini, mereu; mereu lesini si rzi, rzi pn mori! Mori foarte linistit. Inti ai saliv,
apoi nu mai ai nici asta. Se termin cu apa din corp. In dou cazuri nu se murea greu:
cnd te mpuscau sau cnd mureai de foame si de nghet. De exemplu, cnd te duceau
de la o gar pn la un lagr, mergeai vreo sut de kilometri prin zpezi mari, pn la
gt. Cei mai multi rmneau n urm, se asezau n genunchi, se nchinau frumos,
strigau ct puteau: ''Iertati-m, fratilor!'' Iar rusul care mergea n urm l mpusca n
cap si gata, rmnea acolo. Il mai duceau doi, dar nici tu nu rezistai. Dac-ar fi fost
zpada ca la noi, de zece-douzeci centimetri... Dar mergeai pn la gt n zpad.
Acolo cnd se aseaz zpada, este de 1,50 sau 2 metri si se formeaz drumuri pe
deasupra. Primvara rmn ca niste baricade, din care se vede pe unde ai mers iarna la
lucru. Zpezile se topesc trziu, prin iunie. Acolo noi trgeam la ham. Toate crutele
cu toate ncrcturile noi le duceam, cte opt, cu niste frnghii, pieptis. La vale s vezi
picioare rupte! Acolo rmneau. Eu zburdam! Nu m durea nimic!
- Cnd v apar crtile?
- Prima, Hotarul cu cetti, a aprut prin iulie. Apoi apare n curnd
Oranki<$FOranki si Vifornita cea mare au aprut la Ed. Tehnic - Buc.>. Se cam tem
s le tipreasc. Este un act de curaj al lui Gabriel Tepelea, n prezent senator. A fost
cu mine la Aiud. Are optzeci si cinci de ani. Eu am scris aceste crti nu pentru tipar, ci
ca niste documente ale timpului. C dac nu le tipresc, ajung la Sihstria toate. Asa
m gndeam.

- Si Printele Cleopa are cteva crti scrise prin pduri si le strngem. Ne-am gndit
s facem un spatiu sacru, dou chilii memoriale, n cinstea Printelui Paisie, care a
fost un sfnt, si a Printelui Cleopa.
- Trebuie neaprat s pstrati aceste locuri, n memoria lor, si cnd nu va mai fi nici
Printele Cleopa, s ne aducem aminte.
- Chiar azi am zis s facem un spatiu pentru relicvele anilor grei. Printele Cleopa
are cutia unde tinea o buctic de sfinte moaste, Sfnta Imprt-sanie, trusa lui pentru
Imprtsanie ca pustnic, timp de nou ani de zile, ct a stat n muntii Raru si
Stnisoara.
- Trebuie s-l mai provocm o dat pe Printele Cleopa, c lucruri minunate ne mai
spune. Cum se ruga, cum se pregtea pentru Sfnta Imprtsanie, cum i fcea ispite
diavolul. Sunt lucruri pe care noi nu le mai trim astzi.
- Mie mi pare ru c nu v-am ntlnit pe amndoi la puscrie, s vd ce-ati fi fcut!
- Cu greu am fi rezistat! Dumnezeu i d fiecruia partea lui. Nu-i d mai mult dect
poate s duc! Credeti asta?
- Ii d si mai mult, dar i d si putere. Ori i d ca pedeaps. Uneori m-am simtit
pedepsit, dar n-am murmurat. Luam asupra mea pcatele altuia. Am s dau un
exemplu real. Odat era o sfad puternic ntr-o celul mai mare. Si i supraveghea un
ofiter ungur, c erau unguri mai toti gealatii; mai toti! Directorii de la puscrie mai
ntotdeauna au fost evrei cu grad de colonel. De ce i-a pus asa? Si erau vreo douzecitreizeci de detinuti ntr-o celul mare. Se certau de la niste fleacuri. Eu stteam de
vorb cu un foarte bun preot greco-catolic, nu stiu de la ce parohie, dar sincer
simpatizant al Ortodoxiei. Il pomenesc si acum la rugciune. A murit! Ofiterul ungur a
ascultat la us. Vedea prin vizet cine gesticula si s-au mai suduit ntre ei c erau
oameni inferiori, n amestec, si intelectuali. Eu eram singur preot acolo si ncercam s
fac pace, dar te mai busea unul cu un pumn:
- Dumneata ce faci aici?
- Noi avem treburile noastre. A deschis usa cnd s-au potolit si m-a gsit pe mine
perornd pentru pacea camerei. Era datoria mea.
- Dumneata esti preotul Bejan?
- Eu sunt.
- Ce-i aici?
- Nimic. A fost o altercatie, ceva obisnuit n puscrie ntre romni si unguri.
- Pe ce tem?
- Pe apartenenta Ardealului la Ungaria sau la Romnia.
- Dumneata ce crezi?
- Sunt dou treimi de romni n Ardeal si o treime unguri, nemti, si altii!

- Pe asta te sprijini?
- Dar cum altfel? Majoritatea sunt romni. Dumneavoastr vi se garanteaz toate
liberttile! (Parc acum nu tot asa este!) Dumneata ce crezi?
- Egal. Acum s-ti spun ceva. Eu am pndit aici la us cnd s-au luat la ceart. Carei vinovat dup prerea dumitale?
- Prerea mea este c a avut dreptate romnul si n-a avut ungurul.
- Eu am ascultat, si dreptatea este invers. Mata esti printe, dar vd c spui
minciuni. Il apesi pe cellalt si ocrotesti pe romn, si eu trebuie s-l pedepsesc pe
ungur. Mata stii c eu sunt ungur? Vezi n ce situatie m pui?
- Aici nu-s unguri sau romni, i-am zis eu. Aici sunt detinuti, egali n suferint si
cine a gresit, stati aici ntre noi si ne judecati.
- Dumneata, stiu c esti un preot bun si curajos, s-mi spui drept care-i vinovat? Eu
i-am spus invers dect se astepta el.
- Pentru ce minti? - mi-a zis militianul.
- Dac am mintit, ngerul meu scrie asa: Printele Bejan la ora cutare a mintit!
Subliniaz. Si apoi l-am salvat pe cel care trebuia ncarcerat de dumneavoastr. Si
spune Dumnezeu repede ngerului: Treci la fapt bun. A salvat pe cutare! Si a
nceput a rde ungurul:
- Ai dreptate!
- Asta-i dreptate, i-am zis, s-l aperi pe cel care-i pe punctul de a fi pedepsit prea
grav, de a fi pedepsit pentru un pumn sau doi? Este o minciun inofensiv. Ungurul na nteles. Si am adugat c un doctor i spune unui bolnav: ''Mai triesti vreo zece
ani!'' Eu merg, l mprtsesc, vd c bolnavul este pregtit pentru Imprtia Cerurilor
si i spun: ''Are dreptate doctorul. Nu te teme!'' Omul primeste Imprtsania cu mare
plcere, face cruce. Peste o lun moare. Eu am gresit? Am spus, ca si doctorul, o
minciun admis. Domnul a spus categoric, s nu minti. Eu am spus o minciun
inofensiv, din necesitatea acelui muribund si omul a murit linistit, iar ngerul a scris
aceasta. Am avut de-a face cu multi muribunzi. Ii dai o sperant, oricum ar fi, chiar
dac ar fi n ultima clip a vietii. S vezi ce linistit si frumos moare. Las capul asa
ntr-o parte si si d duhul n bratele lui Hristos!
- S v mai ntreb ceva, Printe Dumitru. Este o trezire a poporului spre Dumnezeu,
- o renviere a religiozittii la trani, elevi si chiar la studenti. Cum vedeti aceast
desteptare a poporului spre Biseric, spre mnstiri? Vin tineri care solicit s intre n
mnstire. Aveti harisma aceasta de preot. Cum vedeti viitorul Romniei de azi si de
mine? Poate aveti alt dimensiune a realittii pe care o trim.
- Nu, printe! Mai nti stiintific si logic; dintr-o cdere ntr-o extrem se trece ntr-o
alt extrem. Este natural fenomenul de a trece de la ateism la credint. Iar cei care
vin la mnstire sunt trimisi de Dumnezeu, dar numai cei care sunt constienti c vin la
mnstire, printe. Sunt unii care nu pot judeca, c viata monahal este mai grea dect
oricare fel de trai al omului. Poate este asigurat o ruf, un pat, mncarea si cldura!
Dar artileria satanei bate cu precdere n mnstiri. Esti mai ispitit dect mine!

- Monahul tnr este si mai ispitit, c are douzeci de ani.

- Rnduielile noastre canonice nu ne permit s avem mnstiri mixte?
- Femeia n sine este o ispit.
- Asa-i.
- Numai dac o privesti ai intrat n pcat.
- Atuncea, chiar v ntreb, femeia care merge pe strad, dac se smintesc brbatii de
ea, are pcat?
- Are, dar mai putin dect brbatii.
- Dar dac si oamenii se smintesc de bietele femei? M gndesc la acelea care au
tinut indecent. Acelea ntr-adevr sunt vinovate.
- Se expun. Da.
- Atunci cu cstoria cum rmne?
- Dac ar privi toti duhovniceste ar fi izbviti de acest pcat. Din punct de vedere
clugresc, al desvrsirii, femeia este o ispit pentru cei care lupt pentru sfintenie.
Dar pentru cei care doresc s se cstoreasc sau care sunt cstoriti, femeia este
mam, sotie sau fiic. S lum aspectul firesc al lucrurilor. Adic iubirea trupeasc,
fireasc.
- Dar iubirea dintre cei doi soti, care este iubire fireasc, nu este pcat?
- Nu este, atta vreme ct Dumnezeu a zis: Cresteti si v nmultiti... Printe, pcatul
se tine mai tare de clugri. Si de preoti se tine, n genere, dar aceia nu-si dau seama.
In altar este un singur moment n care diavolul nu se poate apropia. Numai la Sfnta
Epiclez. In rest i ispiteste pe toti prin uitare, somn, rspndirea mintii, bani si altele.
El lucreaz si n biseric, prin oameni. Isi face meseria! Mntuitorul a spus c dac
privesti femeia si o poftesti, este desfrnare cu mintea; iar dac o realizezi, este pcat
cu fapta.
- Este curvia mintii, a ochiului, a imaginatiei, care este mai mic.
- Da nu poti scpa. In nici un caz. Nici Printele Cleopa nu poate scpa de ea.
- Stiti ce spune n viata Sfntului Sava? Sfntul Sava mergea cu ucenicul din pustiul
Iordanului spre Ierihon. Intre timp a trecut o fat prin fata lor. Si Sfntul stia c
ucenicul se sminteste si zise ucenicului: ''Nu-i asa c era chioar fata aceea?'' ''Ba,
avea doi ochi!'' ''Era chioar, c m-am uitat la ea''. ''Ba nu, printe, m-am uitat bine la
ochii ei si-i avea pe amndoi''. Si l-a prins.
- Umor, umor de sihastri, dar nu-i de rs.
- Sfntul Sava a zis: ''Pentru c te-ai uitat la ea ai s stai 30 de zile n canon''. El a
observat c ucenicul lui s-a uitat cu patim la ea.
- S stiti un lucru. Sfintia voastr aveti o regul de viat; cei din pustie au alt regul

de viat. Printe, ntre mine si Sfintia ta este o distant de la pmnt la cer. Ai depus
trei voturi cnd ai intrat n mnstire. Eu nu le-am depus!
- Dar le-ati trit totusi; le-ati mplinit!
- Incerc.
- Ati dus o cruce mai grea ca noi!
- Nu, printe. Nu.
- E adevrat c noi am depus voturile.
- Nu, printe, eu am trit bine oriunde am fost!
- Jurmntul te salt sus dac l respecti, adic l pui n practic. Dac juri si promiti
c faci si nu faci, atunci vai de capul nostru.
- Eu cnd ajung la Mnstirea Sihstria nu pot intra... M nchin la poart. Intru ntrun loc unde se practic sfintenia.
- Dumnezeu stie!
- Sfintenia... Eu nu merg la sfintenie; eu merg la mntuire, iar sfintiile voastre, care
sunteti n fata mea si v iubesc ca pe niste frati, mergeti la sfintenie. Dup cum zice
Mntuitorul ctre tnrul care l-a ntrebat: Doamne, ce s fac s mostenesc viata
vesnic? Si i-a spus poruncile. Dar el a zis: ''Simt c nu-s multumit cu asta. Ce-mi mai
lipseste?'' Si Mntuitorul i-a spus: Du-te, vinde-ti averea si urmeaz-Mi. Asta mpliniti
sfintiile voastre. Sunt si cei care merg bine mbrcati, ncltati, au alte preocupri ct
mai lumesti, ct mai apropiate de viata modern. Pe cnd clugrul, poart curea si
sandale, ncercnd s urmeze sfintilor. Cum purta si Sfntul Ioan Boteztorul.
- Traditie monahal.
- Toti clugrii sunt ncinsi cu curea. Printele Cleopa are si el curea. Eu port curea
la pantaloni, s nu-mi cad, dar cea pe care o purtati dumneavoastr e un simbol.
- Cureaua simbolizeaz legtura patimilor.
- Da, sunt mai mult ca un simbol; toat viata clugreasc este un simbol. Mergeti
pe urmele Mntuitorului! Nu v multumiti cu mntuirea. Vreti si o sfintenie. Nu-i de
mirare c din rndurile clugrilor ies attia sfinti!
- Da, c ei s-au consacrat s urmeze toat viata lui Hristos!
- Sperati la o renviere a Ortodoxiei, la noi romnii, cum era ntre cele dou
rzboaie?
- Acum am intrat n criz si este foarte major, datorit ateismului, care a trecut
peste noi, a lipsei de educatie religioas si a lipsei de preoti misionari de elit. Am
ntrebat un preot care a fost de Pasti la Roma, dac l-a vzut pe pap. Sigur, l-a vzut.
Ei mostenesc flosenia roman, n timp ce noi avem smerenia bizantin, si aceea vine
de la Ierusalim. Chiar cel mai bun dintre ortodocsi srut si piatra dinaintea
Mormntului, apoi si pe cea de deasupra Sfntului Mormnt. Biserica noastr este si

ea deczut, dar este pe drumul sfinteniei. Noi am mostenit alt spirit; spiritul de la
Ierusalim, de la greci, mai aproape de Evanghelie. Noi suntem adevratii mostenitori
ai crestinismului. Avem centrul nostru, Ierusalimul, si avem dou mii de ani de
credint. S vrem s uitm si nu putem!
- Este o continuitate apostolic!
- Este a noastr si nu putem renunta la ea. Asta-i existenta prim, calitatea
Ortodoxiei, Biseric de mare traditie, de mare sfintenie. Ortodoxia este azi chiar pe
drumul nviorrii. Este fcut nceputul. Dar s tineti minte: armata de geniu a Bisericii
o formeaz mnstirile, monahii! Dumnezeu nu cere mai mult, dect s faci dintr-un
talant doi. Faceti doi! Este destul. Este greu s faci trei! Dar sunt care i nmultesc.
Printele Cleopa este cunoscut. Dar sunt acolo clugri modesti, care-s foarte buni,
printi care-s minunea lui Dumnezeu. Toti vor s se mntuiasc. Si Dumnezeu i tine
nc ascunsi! Asta face mnstirea: se roag nencetat! Pe aici n lume este mai greu.
Unul moare, altul se boteaz. Este drept c si Mntuitorul recunoaste raporturile bune
ntre crestini si stpnire. Chiar dac era pgn. D-i Cezarului, ce-i al Cezarului ...
Cnd mpratul pmntesc cere ce-i al lui Dumnezeu, atunci nu-i dai nimic. Fii atent
cu el! Biserica noastr prin asta a gresit pn acum cinci ani: prin fric! Eu am fost
foarte amrt. Am avut un preot foarte bun, greco-catolic si destept. A stat vreo doi ani
la Roma, dar nu era influentat de catolicism. El trecuse cu inima la Ortodoxie. A murit
n puscrie. Acela trebuie sfintit!
- Cum l chema?
- Nicolae Oancea. Era ardelean. Si unul, Mereu Ioan. Cntam la aceeasi stran
amndoi. Ei spuneau c romnul s-a nscut ortodox si nu poate fi dect ortodox. A
fost n spatele uniatiei mpratul Leopold de la Viena. Apoi a fost Stalin, care i-a
trecut la Ortodoxie pe uniti. Asa au fcut si n Biserica din Ucraina. A fost un act
politic. Si acum este un act politic, care-i n favoarea lor. Nu poate un preot grecocatolic s-l pomeneasc pe Pap.
- Ce ziceti de mnstiri? Tineret mult, btrni putini, duhovnici mai de loc!
- Printilor, de ce-L excludem pe Dumnezeu din opera Lui de mntuire? Noi doi
mntuim Biserica? Noi doi o renovm, o ridicm? Dar Dumnezeu ce face? Doarme?
Am s v spun ceva: eu am datorie fat de Dumnezeu. Toate-s prevzute la moral sin catehisme. Dar s stii c Dumnezeu, Care este iubire, are obligatii fat de preotul
Dumitru Bejan si fat de Printele Cleopa! Si eu i cer: ''Doamne, din datoriile pe care
le ai, f-Ti datoria fat de mine!'' Nu strig, c nu-s nebun. Dar i cer. "Doamne ajut!"
S-o spui din inim! Noi sperm c Dumnezeu si din pietre face prooroci si duhovnici!
- Face!
- Sperm c si din tineretul acesta, Dumnezeu va ridica unele fete duhovnicesti! Eu
am gresit c nu am venit la Sihstria acum zece ani. Regret tot timpul.
- Eu v-am invitat, iubite printe!
- Stiu. Nu m-am putut dezlipi de oameni. Aici este un popor bun, printe!
Dumnezeu este obligat s sustin Biserica Ortodox pentru c-i a Lui. El a ntemeiato. Si este cea mai curat din toate formele de crestinism. Eu am stat de vorb cu
protestanti si catolici si, n nesmerenia mea, am spus c am fcut un ''sinod ecumenic''
n lagrul de la Oranki, n 1946, realizat cu asistent de preoti si de popor care

urmreau discutiile astea. Sigur, nu aveam nici o posibilitate de informare si a fost

foarte plcut, tinnd mult, o var ntreag. Si rusii ne-au urmrit pn ne-au
mprstiat. Erau 1200 de preoti catolici, vreo mie de pastori protestanti si 23 de preoti
ortodocsi. Din greseal ne-au adunat n acelasi lagr, la Oranki. Si noi am zis: dac
ne-au adunat, vom sta de vorb. Si la Aiud au fcut greseala asta. Eram vreo zece
celule una lng alta, numai de preoti, si toti stiam alfabetul morse, si discutam tot
felul de probleme, stnd cu spatele si btnd cu degetele n perete. Odat, la
Constanta, m-au prins pe mine la perete, dar nu stiau de ce stau asa. M-au ntrebat si
le-am spus c m reazim. ''Dar vorbeai''. ''Da, dar este voie s vorbesti n celul''. ''Nu,
vorbeai la gura sobei, s te aud cellalt la gura sobei''. ''Domnule militian, hai s-ti
fac o demonstratie''. Am vorbit la perete prin morse cu un altul, l-am chemat si i-am
spus c vine militianul. L-am ntrebat pe militian: ''Ai nteles ceva? Asa comunicm
noi!'' Cellalt era un preot chiar din Constanta. Il cunosteam bine.
- Iar m gndesc la tineretul nostru. Ne asalteaz tinerii! Ce sfaturi s le dm?
- Caut, printe, caut. Vor cuvnt, dar mai ales vor s vad ce faci, se uit, ntreab.
Eu am spus, printe, s m ierti, s vad ucenicul cum se nchin duhovnicul lui, cum
ngenuncheaz, cum posteste, cum si duce viata n unire cu Hristos.
- La biseric ne ntlnim cu totii.
- Nu numai n biseric. S cititi mpreun cte un acatist, cte un paraclis la miezul
noptii. Eu am deprins asa de cnd eram tnr. Canonul si-l face clugrul n chilia lui.
In chilie rmne printele singur cu Dumnezeu. Cnd obosesti, te culci mai devreme.
Cnd nu, stai de vorb cu Dumnezeu. Eu am acest obicei. Spun exact: ''Doamne, uite,
femeia asta, are o fat grav bolnav n spital; dac moare rmn cinci copii n urma ei.
Hotrste Tu!'' Vine femeia peste trei zile: ''Printe, fata mea se simte mai bine!''
- Mila Domnului, vezi? Vorbiti cu Dumnezeu ca un fiu ctre tatl su!
- Absolut. Si s stii c asta de la tata o stiu: ''Doamne, mi s-a mbolnvit vaca sau
boul sau oile. Dar am sase copii. Trebuie s-i hrnesc, s-i mbrac!'' A doua zi vaca
ddea lapte cum trebuia. Tata era foarte credincios si mama sfria cnd spunea "Tatl
nostru". Nu stiu ce avea n gt c sfria, iar noi ne speriam. Ne asezam n genunchi si
spuneam si noi rugciunea. Spuneam cu foc "Tatl nostru". Ingenuncheam frumos.
Amndoi odat se rugau printii mei. Se asezau n genunchi si asa se ridicau cu totul
spre icoane! Trani!
- Evlavia poporului de ieri era foarte mare.
- Eu am spus, c Biserica Ortodox Romn, n cei 50 de ani de comunism, a fost
salvat de mnstiri si de femeile credincioase.
- Este idee original.
- Cu totul original. Eu am spus ce am vzut eu, ce am simtit, ce am trit. Imi pare
ru c am scris pe scurt, c asa mi-ai spus!
- V rog s mai adugati, Printe Dumitre!
- Esti simpatic, printe! Esti pe drumul cel bun. Dar cauti o pine mai alb dect cea
alb!

- Sunt btrn, printe, ucenici am putini, lume vine mult. Ce vedeti mai bun pentru
mine s fac de azi ncolo, spre slava lui Dumnezeu, spre folosul aproapelui si spre
mntuirea mea?
- Nu te poti lsa de scris! Asta este prima calitate pe care ti-a dat-o Dumnezeu. Nici
nu trebuie, c nu este altul.
- Avem oameni culti, dar nu scriu.
- Este si greu de scris! S nu crezi c-i usor.
- Faci nopti albe, alergi, ceri ajutorul lui Dumnezeu si trebuie s treac tot cuvntul
prin inim, s fie ncrcat de har si de emotie sufleteasc...
- Eu stiu, printe. Pn nu am n minte si-n inim un rspuns, nu-l dau.
- Si se trece totul prin inim si se comunic, se ntrupeaz gndul, ideea, cartea.
- Absolut. Asa cum l-am dat, asa este. Nu mai poti modifica. Dac te referi la
experienta mea, sunt fericit c am avut aceast experient. Nu pentru c sunt un unicat
n problema asta, c asa a vrut Dumnezeu. Dar, printe, am fost fericit! Muream de
foame si de frig dar eram fericit; zmbeam si nchideam ochii celor ce mureau. Erau
plini de pduchi si mureau de tifos, iar eu n-aveam nimic!
- Harul lui Dumnezeu!
- Pduchii mergeau n cohort pe trupurile noa-stre, iar eu nu m-am mbolnvit.
- V pzea harul lui Dumnezeu!
- Pi asta am simtit-o. Ti-am spus. Si n rzboi am simtit-o n dou ocazii, n care am
fost supus unui bombardament de artilerie ruseasc. Cnd am mers n Basarabia am
stat aproape de Orhei, se chema Isacova, un sat mare si era spre Duminic. Si am
fcut Vecernia. Am bgat un batalion de ostasi n biseric, i-am spovedit n grup. Au si
tras, dup ce am iesit din biseric, drept n altar. Au tras trei ghiulele mari de artilerie
grea de la rusi. Au urnit biserica din loc, dar n-au drmat-o. Altarul s-a dus ntr-o
parte, dar n-au stricat nimic. Eu am rmas nc n altar si am strns antimisul si
Sfntul Potir, c i mprtseam pe soldati, chiar dac mncaser. Jumtate au murit,
jumtate s-au salvat.
- Au murit multi?
- Nu prea. Noi am avut foarte putini morti, mai multi rniti. Erau mai prost nvtati
rusii dect noi. Mai fricosi. Dovad c i-am dus pn la Volga pe toti. Cnd s-a creat
al doilea front n Europa de americani, atunci am dat napoi. Nu se putea cu dou
fronturi. Totdeauna nemtii au fost btuti cnd au fost prinsi ntre dou fronturi.
- Ce prere aveti? Eu simt c am intrat n pridvorul Apocalipsei. Semnele se vd
peste tot. Tulburri ntre neamuri, ntre popoare, nentelegeri ntre oameni, s-au dublat
divorturile, iar desfrul, alcoolismul si sectele s-au ntins ca un cancer peste tot.
- La noi nu este chiar asa.
- In strintate femeile sunt la a treia, a patra cstorie. Singura tar n care preotul

d sentinta pentru divort este Grecia.

- Si la noi era asa. Nasterile nu se nregistrau la comun, ci numai la preot. Pn la
Cuza preotii eliberau certificate de botez, de stare civil. Au venit "bonjuristii" si
francmasoneria si s-a trecut la o societate laic!
- La greci, nu poti intra ntr-un serviciu fr s-ti dea preotul adeverint c esti
botezat si c mergi la biseric.
- Ei sunt detintorii tezaurului bizantin, creatori si pstrtori ai sinoadelor
ecumenice. Italia reprezint Catolicismul, iar Grecia, Ortodoxia!
DE VORBA CU UN GRUP DE TINERI
- Am riscat, fratilor. Noi eram n fata lui Dumnezeu. N-aveam ce pierde. Aveai
posibilitatea s alegi moartea.
- Viat sau moarte, dar esti cu Dumnezeu!
- Aveai toat libertatea s alegi moartea. Eu am fost n cel de-al doilea rzboi
mondial pn la Stalingrad, prin Crimeea, prin Caucaz, si am fost foarte multumit
pentru c am vzut Rusia pe jos, ca un cltor care stie s vad.
- Unde v-au prins?
- La Stalingrad; eram 17000 de romni. Dar nu ne-au prins; noi nu mai aveam nici
cartuse, nici mncare. Eu am mncat centuri si curele fripte si tlpi de bocanci; eram
muritori de foame. Luai de la bocanci, ti frigeai, si rodeai; crntneau.
- Erati muritori de foame!
- Da, nu se mai putea. Au murit multi; nu puteai s tii arma n mn, si nu mai aveai
nici gloante; nu mai aveai cu ce s te mai lupti.
- Au fost sabotaje, vnzri?
- Nu. Nemtii au nvins chiar la Stalingrad. I-au azvrlit pe rusi peste Volga, dar nu iau putut urmri, erau flmnzi.
- In urm, partizanii ce fceau?
- Nu erau atunci. Partizanii au aprut mai trziu, ncoace, spre Carpati. Mergeai sute
de kilometri, te primea rusul n cas si-ti ddea lapte acru cu mmlig. Pe noi
romnii ne-au primit foarte frumos, cci noi eram buni cu dnsii. Cred c era si un
consemn ntre ai nostri, s nu se apuce de prostii cci vor fi executati imediat; dar nu-i
mpuscau, cci ajungeau s moar n rzboi. Un foarte bun comandant politic de la
Mnstrca, care era evreu, si era de la Cernuti, profesor universitar destul de
destept, profesor de matematic, cu care am avut un conflict dar m-am mprietenit cu
el, a spus: ''Noi pe voi romnii v dispretuim, nici nu ne uitm la voi''.
- Unde? In lagr la Oranki?
- Da. Era un comandant politic din lagr, rus, dar de origine evreiasc, si el a spus:

''Noi v acoperim cu cciulile. Nu tragem nici un foc de arm. C sunt 22 de ostasi

rusi pe un romn; poate rezista un om la douzeci si doi care l bat din toate prtile si
se-nvrte pn cade jos? Ii pun cciula la gur si-i gata!'' Numai c eu i-am spus: ''Nici
nu puteti s-i adunati pe toti rusii s ne omoare. Nu puteti! Orice armat din toat
lumea ridic maximum 20% din populatia valid pentru rzboi. Voi nici n-ati avea cu
ce-i hrni pe soldati. C dac nu v sreau n ajutor americanii cu hran, pierdeati la
Stalingrad, pierdeati si la Moscova, pentru c n-aveati ce s le dati de mncare. Ostasii
vostri mncau ''casa'' si o pine mizerabil. Dar totusi au luptat frumos si asta este de
mirare pentru toat Europa''. Soldatii n-aveau motiv s lupte. Dar "tata" Stalin le-a
spus: ''V dau pmntul napoi''. Exact cum a spus regele Ferdinand naintea btliei
de la Mrsesti: ''Toti tranii vor fi mproprietriti cu cinci hectare de pmnt''. Si
oamenii s-au avntat la Mrsesti si la Oituz si i-au btut pe nemti n ndejdea c le d
o buctic de pmnt - cele cinci hectare. Si au primit vduvele pmntul. Le-au dat.
Dar rusii nu le-au dat nimic la ai lor. Nu le-au dat nimic, numai le-au promis. Vedeti
minciuna?
- Ce zicea comandantul?
- I-am spus asa: ''Eu stiu c n Europa sunt numai dou popoare de echilibru: rusii si
germanii. Germania pentru Apusul politic, iar Rusia pentru Rsrit; e mare ct un
continent. Si noi, oricum, pentru c ne-ati luat Basarabia si Bucovina, mergem cu
nemtii, n-avem cum. De ce s mergem cu dumneavoastr? N-avem nici un motiv.
Oricnd va fi un conflict ntre Apus si Rsrit, noi vom merge alturi de Apus''. C, n
general, rusii vor s ne desfiinteze ca neam. C suntem singurul neam pe care vor s-l
desfiinteze. Greseala lui Antonescu a fost c a vrut s fie prtas la victorie. Rzboiul
germano-rus era prevzut peste trei luni. La un moment dat, o coloan de masini
nemtesti urcau un deal si s-au oprit toate, c alunecau la vale. Noi, cu crutele cu
coviltire, am trecut naintea lor. Noi, romnii, avem cap politic. Ei n-au prevzut c nu
se va termina rzboiul n trei luni si a nghetat pn si uleiul de pe arme n fata
Moscovei care se predase, dar n-au putut s-o ia. Se uitau la ea dar ngheta uleiul de pe
arme si n-aveau cu ce trage. Asa a fost voia lui Dumnezeu!
- Dup ce ati venit din lagrul de la Oranki, cum ati ajuns de la Bucuresti la Aiud?
- Toate problemele politice erau judecate de tribunalul militar. Eu eram un lupttor
mpotriva comunismului. Eu am sustinut problema Basarabiei si mi-au spus: ''Poate ai
dreptate, dar nu se pune asa problema!'' Dosarul a fost fcut din Rusia si m-au judecat
la Moscova, la Tribunalul Militar si m-au condamnat la moarte, n 1948. Dar eu am
strigat ca Sfntul Apostol Pavel: ''Sunt cettean romn! S m judece patria mea!''
Cnd ne-am ntors din Rusia mpreun cu altii, un basarabean mi-a spus ce scria n
dosarul meu: ''Mare putere de convingere, mare dusman al comunismului! S-l aveti
n vedere, voi securitatea romn''. Foarte bine m-au categorisit. N-am fost suprat
pentru asta! Foarte priceput politrucul acela de acolo! Primul care m-a anchetat a fost
un evreu din Romnia. Era la o unitate militar ruseasc, cu care am fost coleg de
scoal primar aici la Hrlu. S-a purtat frumos. Deci, am fost dus mai nti la
nchisoarea militar din Bucuresti, n 1948. Era depozit de oameni politici. Eu veneam
cu dosarul gata format, dar trebuia si aici s trec prin tribunal, ca s m judece si s
m condamne si romnii, c rusii n-aveau voie s m condamne, c lagrul n
interiorul lui nu era rusesc.
- Pe cti ani v-au condamnat la Bucuresti?
- Inti pe viat, si apoi pe 25 de ani. Dar n-am fcut nici sapte ani, c tot s-au dat
decrete, si-au fost eliberati toti. Dar mie nu mi-au dat drumul acas. M-au trimis cu

domiciliu obligator n Brgan.

- Cti ani ati stat n Brgan?
- Trei ani. Am lucrat la orezrie, la fermele de stat.
- Intre ce ani ati fost cu domiciliu fortat?
- Intre 1956 si 1958. Acolo eram toti ntr-un sat prsit de bnteni. Toti fosti
condamnati care terminaserm puscria. Nu ne-a dat drumul acas la nici unul, ci ne-a
trimis la munc sub paz la fermele de stat. Era o foarte puternic ferm de stat, plus
orezria. Avea cteva mii de hectare. Asta n Brgan, aproape de podul Giurgeni care
trece spre Vadul Oii-Giurgeni, ce duce spre Constanta.
- Am nteles c ati fcut o biseric acolo?
- Nu, am gsit-o fcut. Acolo au fost deportati bntenii. Au stat cinci ani.
- Sotiile celor condamnati veneau acolo la sotii lor?
- Da, dar cu aprobare de la minister, binenteles. Chiar si cu copiii. Dar condamnatii
nu aveau voie s prseasc locul. Chiar pn la Fetesti sau la Vadu-Oii aveau nevoie
de aprobare. Dar eu am fugit de dou ori la Bucuresti, fr forme. Nu m-au prins. Am
stat prin Bucuresti trei, patru zile.
- Aveati voie s faceti slujb la biseric?
- Eu, cnd am ajuns acolo, am gsit o biseric fcut de bnteni, c n-au fost numai
nemti, ci si romni. Niste basarabeni si bucovineni care s-au oplosit pe lng satele de
granit, ctre Iugoslavia. Si dac i-au deportat pe nemtii din Banat, i-au luat si pe stia
si i-au dus pe Brgan. Ei si-au fcut o biseric de lemn si din pmnt. Am gsit acolo
un preot foarte activ. Ins, fiind deportat din loc n loc, a murit la Aiud, greu bolnav.
El a fcut o biseric acolo, n colonia din Brgan, ca un fel de sur din vltuci de
pmnt si acoperis din stuf. Catapeteasma era tot din vltuci, fr pictur. Mic, asa
de vreo zece metri. Noi ortodocsii nu eram multi. La nceput, ntr-un sat de 700 de
case, am fost numai cinci romni de toti. Pe urm au nceput a veni, de am ajuns la
vreo dou, trei sute. Toti veneau la biseric. Nu exista! Inti mergeam la militie,
semnam de prezent, apoi ne duceam toti la biseric. Acolo era un preot, Tarcea, care
fusese deportat. A murit la Aiud. Fusese deportat cu un grup de romni, basarabeni si
bucovineni. Vreo 20 de familii. Ei au fcut biserica asta. Noi am gsit pe preotul
acela, dar el nu mai avea cu cine sluji, c le dduse drumul la nemtii bnteni. Tot
atunci s-au dus si romnii. Au rmas numai vreo dou, trei familii de basarabeni si
vreo dou, trei de bucovineni care n-aveau unde se duce. Ne-au dus acolo frumos si
mie mi-au spus: ''Dumneata alege-ti o cas de aici''. Casele erau toate goale, fuseser
locuibile. Inaintea noastr fusese un lot de detinuti, de vandali, care arseser usile,
folosindu-le ca lemne de foc. Eu ns am nimerit o cas foarte bun, pe care mi-a
cedat-o o doctorit, care sttuse acolo, tot deportat. Pn la urm i-au dat drumul si
ei. Ea, stiind c-s preot, mi-a cedat-o mie. Cnd a venit un preot greco-catolic, care
putea s stea n alt cas, s-o lipeasc, s-o repare, l-am luat la mine. El ntr-o camer si
eu n cealalt. Doctorita avusese dou camere si un antreu. Ferma ti ddea un pat, o
mas, dou scaune; ti ddea saltea, ti ddea ptur si pern. Erai angajatul lor, s
lucrezi la dnsii. Iscleai, te duceai acas, te instalai si la urm predai locuinta.
- Bani nu v ddea pentru trai?

- Ba da. Puteai cstiga pn la paisprezece bani pe or. Restul l tinea Ministerul de

Interne pentru leafa celor ce ne supravegheau. Pentru c erau multi angajati, crora
noi le fceam salariul. Ei triau din munca noastr. Ca puscriasi, noi plteam
ntretine-rea si leafa celor care ne pzeau s nu fugim. Eu am fugit de dou ori! Am
plecat ziua si am venit ziua!
- De acolo cum ati ajuns iar la Aiud? In mod normal trebuia s v dea drumul acas.
- N-am crezut niciodat c or s ne dea drumul. Inc ne-am mirat c totusi acolo am
stat ntr-o semi-libertate. Noi eram ntre noi si eram foarte bine organizati, fratilor.
Foarte bine organizati politic si religios. Nemaipomenit.
- Si cum ati ajuns totusi de la Brgan iar la Aiud?
- Am ajuns, pentru c toti am fost trimisi n lagre. Toti.
- Motivul?
- Pentru c fceam propagand religioas! Predicam n fiecare Duminic, fr
aplicatii politice, dar n duh ortodox si romnesc. La un Crciun, de exemplu, am
vorbit despre crestinarea romnilor, cum ne-am nscut romni si crestini n acelasi
timp, adic, simultan. Pur si simplu religie si istorie am fcut. C doi ani si jumtate
numai eu am predicat n bisericuta aceea, vorbindu-le despre Hristos si despre neamul
nostru romnesc. Astfel, mngiam sufletele celor deportati, prin cuvnt, rugciune,
spovedanie, crti sfinte si Sfnta Imprtsanie. Era plin si pe-afar biserica de
oameni. Toti aveau nevoie de preot, de ncurajare, de sfat. Problemele erau
ntotdeauna cu cuprins religios si istoric. Tineam lectii frumoase, fratilor. Nu erau
pentru zece minute. Predicile tineau si o or. Veneau si neamuri de-ale puscriasilor si
stteau cu gurile cscate.
- De aceea v-au trimis napoi la Aiud?
- Nu m-au dat napoi la Aiud. Numai pe cei mai reprezentativi ne-au dus la
securitate la Constanta. Acolo ne-au condamnat din nou. Pe mine, la 25 de ani, pentru
c eram seful lotului! Era prin anul 1959. Cel mai putin s-au dat 23 de ani! Cnd
venea cte un lot nou la Aiud, spuneau: ''Vin americanii''.
- Si detinutii politici ce asteptau?
- Nu aveau ndejde n alt parte. Ei se ntrebau: ''Cti dolari ne vor da americanii
pentru ziua de astzi?'' Ce mai rdeam eu de ei, care veneam din Rusia. Eu eram mai
bine informat si le ziceam: ''Or veni ei americanii. Ii asteptm de peste 50 de ani!'' S
m bat, s m sfrme, nu altceva. Eu stiam c rzboaiele nu sunt n fiecare zi. Rusii
nu erau pregtiti de rzboi; iesiser nvingtori prin ntelegerea de la Ialta. Nu mai
puteau s schimbe o hotrre luat ntre presedinti, cci evreii au condus toat istoria
si politica; tot rzboiul al doilea mondial.
- Ati fost nchis n 1959 mpreun cu Printii Dumitru Stniloae, cu Benedict Ghius
si Arsenie Papacioc?
- Da. Cu Printele Arsenie sunt n corespondent. Dar ei n-au fost n lot cu mine. Pe
Printele Arsenie, n schimb, l-am gsit n ultima faz bolnav la Aiud la puscrie, la
zarc. Era tare ndrznet clugrul sta! Mi-a plcut. Era n lupt permanent cu

printele Ioan de la Vladimiresti, care sustinea ''vedeniile'' maicii Veronica. Acum aud
c si-a schimbat prerea. Erau n contradictie. Printele Arsenie era cu Printele
Cleopa si cu Sihstria, iar cellalt era cu Vladimirestii. Era lupt mare n care trebuia
s m bag eu. Cel mai combativ era Printele Arsenie. Cellalt era linistit, cuminte,
dar sustinea niste prostii... Era atasat de aberatiile lor.
- Deci, la Constanta v-au condamnat din nou.
- Da. Printr-un nou proces. Inti ne-au condamnat pe toti n bloc, pe viat. Pe urm,
prin decret, ne-au dat cte 25 de ani, c asa se fcea. Si asa c, ori aveai un an sau 25,
tot n 1964 ne-au dat drumul. Printre ultimii cinci am iesit si eu de la Aiud si am venit
cu trenul direct la Iasi. Am stat o noapte n gar la Iasi si am ajuns la ora sapte la
Mitropolie. Apoi am citit mpreun Acatistul Sfintei Parascheva, de multumire c ne-a
ajutat Dumnezeu s iesim cu constiinta curat din puscrie. Clugrii se uitau la noi
dar nu ne cunosteau, c eram n haine civile.
- Nu ati fost un timp si acas, n libertate, ntre anii 1942
- 1964?
- Nu, fratilor. Tot timpul, fr pauz, am fost nchis. Din '42 pn n '64. Doar
formele de condamnare erau diferite. Mai usor a fost Brganul.
- Vi s-a prut mai grea puscria de la Oranki sau cea de la Aiud?
- Cea de la Oranki! La Aiud era civilizat. Te pedepsea, dar nu te omora. Au fost
perioade cnd te omora, dar n general ti respecta drepturile tale. A vorbit ntr-o sear,
la ''Memorialul durerii'', directorul puscriei de la Aiud, colonelul Crciun...
- La Mnstirea Solovki n-ati ajuns niciodat?
- Nu, n-am fost. A fost tranformat n nchisoare sub comunisti.
- Se spune c multi au murit si acolo.
- Multi au murit, n toate lagrele. Milioane. Se spune c aveau si la Oranki
milioane. Ct am stat eu n lagr la Oranki, eram n jur de 20000 de oameni. Nu se
putea mai mult. Gndeste-te c era o mnstire. Gndeste-te c doar sase-sapte sute de
oameni pot s fie adpostiti n mod normal. Dar asta este important, fratilor, c Oranki
a fost o mnstire de nobili, toti oameni culti. Mnstire cu tipografie, cu bibliotec,
unde editau crti sfinte ortodoxe pentru ntreaga Rusie. Si alte mnstiri aveau
tipografie, dar asta era numai de rusi intelectuali nobili. Au fost si boieri si scriitori
care s-au clugrit.

DE VORBA CU CATIVA CALUGARI

- Dati-ne un sfat pentru Sihstria. Iat c Printele Cleopa vrea s ne lase. Ce s
facem?
- Eu am spus urmtorul lucru si l repet, printilor, s m iertati: sunteti toti cu un
picior n Rai! Trageti-l si pe cellalt. Vrednic este lucrtorul de plata sa. S v chinuiti

s trageti si al doilea picior n Rai!

- Cu ucenicii nostri ce s facem?
- Atta faceti: un picior l aveti tras n rai, c de aceasta este Sihstria, nvtati-i cum
s-l trag si pe al doilea. V ajut fapta bun, osteneala, rugciunea si lacrimile
dumneavoastr.
- Ce fericit este cel ce a primit de sus darul lacrimilor! Este greu s le primesti si
greu s le pstrezi!
- Ti-am povestit de cei doi clugri btrni de la Sihstria. Rmneau numai
candelele de la altar si de la icoana Maicii Domnului si dincolo clu-grul care citea
Psaltirea. Linistit, frumos. Printe Ioanichie, asta-i Sihstria: s rmi singur n ea!
Cinci minute s rmi singur cu Dumnezeu!
- Singur, da!
- Dar s fii tu cu Dumnezeu. Si am vzut c deasupra capetelor lor, dup ce se
ntindeau pe burt asa, cum se ntind clugrii cnd depun jurmntul, cu minile
ntinse, cu picioarele ntinse si cu capul la pmnt, deasupra camilafcelor lor juca cte
un cub verzui, o raz de lumin dumnezeiasc.
- Lumin s fi fost sau altceva?
- Lumin, da. Deasupra. Cam la zece, cinci-sprezece centimetri deasupra fiecruia
dintre capetele acestor doi clugri. Ce spuneau n gnd? Nu stiu ce spuneau! Dar am
vzut noi odat, am urmrit lucrul acesta si am vzut. Cineva mi-a spus: "Poate au
vzut si altii lumina"; dar eu stiu c nu au vzut. Si acesta este un dar! Da. Am vzut
aceasta deasupra capetelor lor. Niciodat nu am ndrznit s-i tulbur sau s-i ntreb
cum i cheam. Ieseam dup dnsii si i urmream, dar nu ndrzneam. Erau prea sfinti
ca s-i tulbur. Sfinti!
- Aceasta este taina vietii noastre!
- Printe, Printele Paisie va fi sfintit!
- Cred c da, cu timpul.
- Acei doi clugri poate nu vor fi sfintiti, dar au fost sfinti!
- S-au atins si ei de btrnii lor, de icoane, de harul Duhului Sfnt!
- Au atins pn unde poate zbura omul ndumnezeit. Da, ti-am dat exemplu. Dar
sunt clugri modesti la Sihstria, poate si la Neamt. La Neamt este Sfntul
necunoscut, care s-a aflat n curte sub pavaj, n 26 mai, 1986.
- De la Neamt. Da, sunt taine mari cu sfintii!
- Neamtul nu este prea bine vzut si totusi de acolo s-a ridicat un sfnt pe care o s-l
aducem n tar. De la Neamt, nu? Cuviosul Ioan Iacob!
- Mai usor se sfinteste unul care trieste n mnstire; dar are si mai mari obligatii.

- Eu s stau n fata dumneavoastr? N-am depus jurmintele pe care le-au depus

Printele Veniamin si Printele Ioanichie: s triesti n castitate, n srcie si n
supunere!
- Da, jurmintele sunt de la Sfintii Printi. Asa cum le-au lsat ei.
- Si ce frumoas este slujba clugriei! Foarte impresionant! A murit pentru lume si
apare un om nou! Sunt dou conditii s ajungi n Rai: ori te faci nebun pentru Hristos,
ori esti ntelept. Nu nebun n sensul prostiei, ci al nevinovtiei.
- Asa deci: ori nebun si duhovnicesc, ori ntelept si sfnt.
- Dar aveti putere prin rugciune, printe. Am un regret, totusi, pe care l spun
printelui Ioanichie acum. Am putut acum zece ani, cnd a murit ultima mea sor, s
vin la Sihstria. Dar nu m-am putut desprinde de oameni! ''Cui ne lasi, printe?'' - mi
ziceau credinciosii din partea locului.
- Noi am fi dorit s v retrageti la Sihstria! Acolo aveti toate ndemnrile. Dar
dac spuneti c nu puteti...
- Nu rezist. Nu rezist, printilor. Aerul de munte este prea tare. Eu am numai un sfert
de plmn. Am lucrat n min si am silicoz. Si aici pe ct se pare, nc mai este
nevoie de mine. Inc-i nevoie. Acum am terminat slujba si am fcut acatistul Sfntului
Mucenic Mina, c el este astzi. Sunt multi care au pagub si se roag la Sfntul
Mina.
- Dac veneati la Sihstria, era mai bine! Veneau ei acolo o dat pe an.
- Nu, sunt oameni sraci, care vin pe jos 20-30 de kilometri.
- Atunci, veneam noi, o dat pe an, pe aici si i mngiam si iar ne ntorceam la
Sihstria.
- Au nevoie, printe! Are s fie greu, dup ce mor eu! Spun si despre mine acest
lucru; am 85 de ani, dar ispita nu m ocoleste. Dumnezeu ne-o ierta de toate pcatele
acestea.
- Aveti 85 de ani?
- Am mplinit zilele acestea.
- In ce zi sunteti nscut?
- 26 octombrie, de Sfntul Dumitru.
- De aceea v-au pus si numele de Dumitru?
- Da. La ora trei dup amiaz am fost nscut. Tata a fost foarte bucuros c
Dumnezeu i-a druit si un biat, c avea cinci fete!
- Toate au plecat la Domnul! Absolut sunt singur. Am mai avut un frate pe care l-am
nmormntat eu la Odesa, pe front.
- Dar la noi, cnd se va duce Printele Cleopa, ce durere va fi atunci?

- Si la mnstire va fi greu cnd veti trece din viat.

- Este greu, c vor rmne clugrii tineri si fratii fr duhovnici btrni.
- Inc ai timp s cresti ucenici, nc ai timp!
- Eu am un ucenic tnr care v iubeste.
- Nu-i destul unul. Mcar doi, trei s aveti fiecare.
- Stiti ce clugr bun este acesta? Eu l am la spovedanie si n primvar cnd s-l
hirotoneasc a vrut s fug. ''Ce s fac, printe?'' - m-a ntrebat. ''Frate iubit, nu fugi,
c te prinde Hristos! Te cheam la lucru n via Lui! Nu-L refuza!'' Stiti c a fcut
ascultare? Plngeam si eu si el de bucurie! Printele este ponderat si slujeste frumos.
- Ai grij de el. Ti-a intrat o nestemat n mn. Slefuieste-o!
- Sunt suflete bune, de o rar sinceritate si ascultare. Dumnezeu ne d si nou fii
duhovnicesti n mnstire, dar asteptm s creasc, s se formeze sufleteste.
- Cu timpul.
- Este vorba de preotie. La noi este un gol, pentru c generatia noastr a fost scoas
din mnstiri, n anii 1959-1963, prin decretele ateilor, cu ngduinta lui Dumnezeu,
pentru pcatele noastre. Iubite Printe Dumitru, ne bucurm c ne-ati dat putin rgaz
si cuvnt de mngiere. Ce alt cuvnt de folos mi mai dati?
- Ti-am spus c esti cu un picior n Rai! Trage-l si pe cellalt!
- Cu scrisul ce prere aveti? S mai scriu sau nu?
- Poti s scrii ct vrei, pentru lauda lui Dumnezeu si folosul oamenilor. F o
bibliotec, este tare bine. Tare ne trebuiesc lucrurile acestea. Nici nu-ti dai seama ct
de folositoare sunt lucrurile acestea. F o bibliotec, omule, cu toate problemele
acestea care l intereseaz pe tran. ''Poporul de jos''. Aceasta este baza noastr...
Despre Sfnta Imprtsanie, Sfnta Spovedanie, Sfntul Maslu, etc.
- Am scris despre acestea.
- Cum a fcut Printele Nicodim Mndit. A fcut tiraj mare. Noi l cumpram toti.
Eu am spus odat - mi pare ru c m mndresc -, cnd eram foarte tnr, la nceputul
rzboiului, cu nc trei preoti scoteam n fiecare Duminic o foaie cu patru pagini,
numit ''Ziua Domnului''. Pe prima pagin era Evanghelia. Pe paginile a doua si a treia
era explicatia Evangheliei, iar pe pagina a patra erau pilde din viata crestinilor. La
nceput am scos-o n 200 de exemplare, ct mergea la biseric n Bucuresti. Costa 14
bani bucata. In fiecare Duminic, cnd se ddea anafor, unul din preoti mprtea
foaia aceasta gratuit. Cineva punea cte un leu si se aduna ct trebuia.
- Rmnea si pentru sraci?
- Totdeauna! Am ajuns n cteva luni de zile s scoatem n fiecare sptmn 30000
de exemplare! Toate mergeau la tar n pachete. Le trimiteau pe la parohii.

- Sihstria ar trebui s fac ce a fcut un preot, aici, ntr-un sat la noi, Toma
Gherasimescu. Era preot celibatar din judetul Bacu.
- El era vestit n toat tara.
- Cel mai bun misionar intern.
- A murit n puscrie?
- Nu. Am fost cu el n aceeasi celul. Printele Toma Gherasimescu era un preot
foarte cult si un mare misionar. Era de la Comnesti. Nu s-a cstorit. Printii i-au
lsat o cas si un ogor. El le-a vndut si si-a cumprat o tipografie. A dat examenul de
capacitate pentru nvtmntul religios odat cu mine.
- Si unde este ngropat Printele Toma Gherasimescu?
- La Mnstirea Dealu. S-a dus acolo, c nu avea cine-l ngriji. Acolo este un azil de
clugri si preoti btrni. Acolo a murit.
- El cum a suportat puscria? A fost si el brbtos n suferint?
- Foarte mult. Am stat cu el si cu mai multi printi jumtate de an, n aceeasi celul.
Il atacau, n prostia lor, niste ardeleni greco-catolici. Eu i-am luat totdeauna aprarea.
Si ultima oar cnd i-am dojenit, c eram vechi n puscrie si cu lagr, cuvntul meu
era totusi aprobat pn la urm. Eram destul de bine organizati n puscrie. Le-am
spus: ''Cnd se va scrie Istoria misionarismului intern n Romnia, n fruntea
tuturor, iat, pe acest preot pe care voi l denigrati am s-l pun!'' El a plns! El avea o
activitate antisectar foarte puternic. Unde se ducea el cu brosurile lui, vorbea la
obiect, se stingea secta. Mari succese a avut!
- Desigur, conta si viata lui harismatic.
- Da! De aceea trebuie s te gndesti la el. Eu singur as subscrie pentru Printele
Toma Gherasimescu. Tare a trit frumos si a suferit mult pentru Hristos!
- Printe, dar pe Printele Daniil Tudor l-ati cunoscut?
- Printele Daniil Tudor a scris ''Acatistul Rugului aprins'', n versuri. Este un acatist
foarte frumos.
- Se face la unele biserici permanent!
- Acatistul a rmas din puscrie. Sandu Tudor, devenit n 1951 ieromonah, nu era
prietenos cu nimeni. Mie mi era simpatic, c am scris si eu la ziarul lui ''Credinta'', n
Bucuresti. Eu l apram, dar el era dificil. Asta era firea lui. Fusese egumen la schitul
Raru.
- Unde a murit el?
- La Aiud. A murit frumos, spovedit si mprtsit.
- Cine l-a mprtsit acolo n puscrie?
- Iat eu. Aveam Imprtsanie. O tineam ascuns n gulerul cmsii si cnd m

pregteam, m mprtseam. Iar dac cineva din detinuti era bolnav sau era pe moarte,
l spovedeam si-l mprtseam pe ascuns si asa pleca la Hristos.
- V aducea de afar Sfnta Imprtsanie?
- Mie mi aducea un militian, care mai nainte fusese cntret la biseric.
- Si militianul voia s v aduc Sfintele Taine?
- Era crestin, printe! Striga la tine si te lovea cu parul, dar te si servea. Fceau si ei
ce puteau. Dar noi nu le puteam rsplti sub nici o form. Totdeauna am avut
Imprtsanie. M-am ntors acas si tot cu Imprtsanie de acolo m-am mprtsit. Un
preot din oras ne-o trimitea. Este acolo o biseric cu clopote care cnt. Sunt asa de
armonizate, c plngi! O biseric nou, frumoas.
- Se auzea n puscrie, cnd sunau clopotele?
- Da. Eram la o distant de doar 500 de metri si bteau direct n puscrie clopotele.
Toate slujbele le anunta. Si Pastile le srbtoream frumos. Preotul acela ne trimitea
ou rosii, cozonac si pasc. Dumnezeu s-i rsplteasc! Imaginati-v cum fceam noi
Pastele! Cnd cnta toat puscria ''Hristos a nviat!'', militienii ne suduiau, stteau cu
parii pe noi, dar noi tot cntam! Acolo am trit cel mai intens bucuria Invierii! Acolo
si la Oranki!
- Dar ce-i ardea pe ei s v bat?
- Era directorul care-i ndemna: ''Bateti-i, mi! Nu vedeti c sunt crestini?''
- Eu cred c nu a fost o lupt contra romnilor, ci contra crestinilor!
- Da. Pe fat. Cei mai persecutati am fost noi, preotii ortodocsi. Am avut totusi o
strngere de inim. Greco-catolicii au avut cinci episcopi cu domiciliu fortat la
mnstiri, nu chiar n puscrie. Unul dintre ei a intrat n puscrie, c a fcut slujb
afar, lng catedral, n grdina public din Cluj. L-au bgat n puscrie, Rusu l
chema. Este mort. Ceilalti toti au murit exilati prin mnstiri. De exem-plu, Hossu a
murit la Cldrusani. Noi nu am avut nici un arhiereu n puscrii. Greco-catolicii se
mndreau c la ei sunt persecutati episcopii lor. Aveau motiv s fie persecutati, pentru
c au fost toti episcopi catolici care duceau politic de spionaj n favoarea Papei.
- Erau antinationali.
- Erau tari prin Vatican si au fcut frumoas puscrie arhiereii lor. Eu i-am cunoscut,
pentru c eram vechi n aceste probleme. Au fost demni, preotii catolici au fost demni.
Episocopul Rusu, nu. Se btea cu cei din celul, care erau greco-catolici. Se bteau
pur si simplu. Se certau pentru fleacuri. Pentru o buctic de turtoi mai mare se
bteau. Bun a fost Printele Benedict Ghius. Foarte bun.
- Era o somitate. Rbda cu blndete toate, ca un sfnt. S-a sfrsit la Mnstirea
Cernica.
- Numai eu l salutam cnd treceam pe la usa lui. Totdeauna l salutam pentru c era
n celul cu Printele Stniloae.
- Erati multi la zarc, la Aiud?

- Da. Dou sute. Iar, n total, la Aiud erau pn la zece mii de detinuti. Noi nu am
acceptat reeducarea la Aiud. Le-am spus c rmnem asa cum suntem. Ne-au
pedepsit, dar nu sunt suprat. Ne ddeau cte o jumtate de portie de mncare. Eram
nvtati cu mizeriile acestea. Noi am fost cinci oameni care am iesit ultimii din
puscrie, la 22 august, 1964.
- Ultimii cinci?
- Este printele Ioan, Preotul Dimitrie Bejan, un profesor din Iasi, Simionescu,
foarte bun crestin si nc doi trani, foarte buni, foarte buni! Cred c cel mai bun om
care a iesit de la Aiud este un tran, Toader Popescu dintr-un sat de pe lng Iasi, un
adevrat sfnt, printe. Nu stiu dac mai trieste sau nu, dar era realizat, printe. A
suferit mult si nu a protestat niciodat! Eu mai protestam, mai cutam nc dreptate.
- Puteti face rugciunea inimii?
- Da, cu mila Domnului. In puscrie am dobndit- o. Acum o fac mai ales noaptea,
cnd sunt singur cu Dumnezeu. S v zic o minune: La una din sedintele conduse de
colonelul politic de la Aiud si de alti politicieni de pe acolo, dup ce au ncheiat toate
socotelile, unul din ei zise: ''Domnule colonel, dati-mi voie s-l provoc pe Printele
Bejan, care mi este foarte simpatic''. ''Care-i acela?'' Eu m-am ridicat. Eram chiar
n fruntea tribului, s nu scap nimic din ceea ce spun ei acolo. ''Tu esti?'' ''Da!''
''Printe Bejan, mata crezi n ngeri?'' ''Cred. De ce s nu cred? Nu am motive s nu
cred! Ei sunt tot niste creatii de natur spiritual n slujba lui Dumnezeu. Anghelos
nseamn, n limba greac, trimisi. Sunt curierii lui Dumnezeu''. ''Vrei s-mi arti si
mie un nger, aici de fat?'' mi-a zis el. Stau si m uit la dnsul. ''Chiar vrei s vezi un
nger?'' l-am ntrebat. Tceau chitic, nu se auzea nici o rsuflare. Ziceau: ''Ia s vedem
ce face popa acesta!'' Si tocmai atunci cnd astepta el, atunci a venit nti un nor foarte
ntunecos.
- Erati afar, n curte sau unde?
- Nu, n sala de mese; dar sala de mese avea dou geamuri sus, la intrare si la iesire.
Si norul acela aproape c a ntunecat sala de mese, si a venit o rpial de ploaie
rapid, cu tunete si fulgere. Si i zic: ''D-mi voie, domnule Dancu, s m rog!'' ''Ai un
minut voie'' Mi-a dat voie. Toti cei de la tribun stteau curiosi. Trebuia ca eu s le
art un nger! Era un vnt puternic afar si norul s-a dus. Si printr-o sprtur a
geamului a ptruns ochiul soarelui, o raz si a fugit de la us pe perete n sus. Zic:
''Asta-i ngerul!'' Toti au crezut c este un nger! A fost o raz! In mod sigur a fost o
raz de soare, scpat printre nori.
- Dumnezeu a vrut s mngie pe cei din suferint si s rusineze pe cei
necredinciosi!
- Dar a fost scpat chiar la noi! In momentul si n clipa aceea! Si am zis: ''Domnule
Dancu, acesta a fost ngerul!'' ''Nu cred. A fost o raz!'' - mi-a spus el. ''Dar si ngerul
este o raz! Dvs. stiti ca si mine, c ngerul este o raz de lumin!'' A tcut directorul.
Pe urm m-a bgat la carcer, pentru zece zile, n ntuneric vesnic! Primeam numai
cte un ceai pe zi. Ap cald!
- Motivul?
- C le-am artat la toti ngerul! Printe, iart-m, dar am fost ndrznet! Acestea

sunt pentru unii lucruri desarte, dar asa a fost. Am scris mai multe crti si o s se
tipreasc. Fr Dumnezeu nu puteam face nimic!
- Domnul Tepelea v-a mai vizitat?
- Nu a fost deloc. Nu are timp. Este prins cu problemele lui. Este senator din partea
trnistilor.
- V-a cerut vreun manuscris pentru tipar?
- Mi-a cerut. I-am dat lui dou manuscrise, la care am fcut si corectura n pagin:
Hotarul cu cetti si Oranki. Ii mai dau nc dou: Vifornita cea mare si Satul
blestemat.
- Dar nu stim cnd o s apar.
- Dac au ajuns la corectura n pagin, o s apar.
- Spuneti-mi ce titlu generic ati pus la crtile sfintiei voastre?
- ''Amintiri din prizonierat si mrturii''. Am cinci crti, Printe Ioanichie.
- Mie mi-ati spus c aveti zece!
- Am, dar numai cinci le-am dat la tipar. Eu am scris mult, printe, si scriu destul de
usor, ca si sfintia ta. Dar eu scriu putin mai literar.
- Da. Aveti dreptate.
- Am acest talent de la Dumnezeu. Tata era un foarte bun povestitor. Am mai scris
nc trei volume: ''Comportamentul intelectualilor, sub regimul comu-nist'',
''Comportamentul lucrtorului de la Malaxa, sub regimul comunist'', ''Diferenta dintre
satul colectivizat si satul necolectivizat''. Acum nu mai sunt actuale! Ar trebui s le
modific, dar nu mai am putere. Am scris si un fel de dictionar, numit Index biblic. Lam trimis la Bucuresti, la Institutul Biblic, pentru tipar. Indexul biblic este un
dictionar la care am lucrat 40 de ani. Dac vreti s-l tipriti, luati-l!
- Hai s mergem, Printe Dumitru!
- Dac mi dai mna s m ridic... M chemi la Sihstria, dar eu abia m ridic din
pat. Am gresit, Printe Ioanichie! Acum zece ani puteam veni...
- Mie mi pare ru c nu ati venit atunci! Ce s-i spunem Printelui Cleopa? El stie
c noi am venit aici.
- S-i spui c-i srut mna dreapt si s se roage pentru mine, cum m rog eu n
fiecare sear si dimineat: Ioanichie, Veniamin, Paisie si Cleopa.
- M pomeniti? Multumim, bogdaproste c ne pomeniti la rugciune!
- Nu pot altfel, printe.
- Bogdaproste!

- Ca s spun drept, mi sunteti dragi. V iubesc pentru c slujiti Biserica lui Hristos
si mngiati lumea care vine acolo.
- Si noi v iubim. V stim de 30 de ani.

DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI

- Binecuvntati, Printe Dumitru! Sunteti bolnav?
- Nu-i prima dat. Pn acum am czut de trei ori.
- Nu-i din cauza lipsei de aer?
- Nu. Stau cu usa deschis pn la zece, unsprezece noaptea. Am aer. Nu pot s
spun. Sunt anemic, spune doctorul. Sunt nehrnit...
- Ce slujb ati fcut astzi, Printe Dumitre?
- Utrenia. Sfntul Maslu nu-l fac singur.
- Dar Utrenia o puteti face?
- O fac. Si apoi acatistul Sfntului Mina, sfntul zilei. Putin i destul. Era plin de
oameni aici pe sal si pe cealalt sal. O sptmn nu am putut face slujb. Nu
puteam vorbi. Si asa vorbesc peltic. Am czut n cas.
- Duminica mai puteti merge la biseric sau slujiti acas?
- Nu, nu sunt n stare. Ce pot face acas. M duceam la biseric. La Biserica
Sfntului Dumitru, a lui Petru Rares. Dar acum nu sunt n stare, dect pn la poart.
Aici n Hrlu sunt trei biserici cu trei preoti. Dou biserici sunt voievodale. Una este
a lui Stefan cel Mare si alta a lui Petru Rares. A treia este la cimitir.
- Dar se slujeste si la cea a lui Stefan cel Mare?
- Se face acum slujb si acolo.
- Unde v duceati la slujb si la mprtsit cnd v puteati duce?
- M duceam totdeauna pe rnd si erau preotii foarte binevoitori si m primeau, desi
mult timp mi s-a interzis s intru n Sfntul Altar. Si la preotii vecini a dat porunc
aspr s nu m primeasc n Altar. Si nu m-au primit. Mi-au zis: ''Printe, stai n
biseric. In Altar nu te putem primi, c avem porunc de la Inalt Prea Sfintitul''.
Probabil c se temea s nu stric bunele raporturi dintre Biseric si stat. A mai venit si
securitatea pe capul meu. M-au lsat cu domiciliu obligatoriu pn la 22 decembrie,
1989!
- Ati avut domiciliu obligatoriu aici?

- Tot timpul.
- V mai controlau si prin cas sau numai la poart?
- Aveam un maior de securitate care era zilnic la mine. Femeile care veneau le mai
ntreba la poart, le mai fugrea. Veneau, sracii. Veneau.
- Si-n scrisori vi se umbla?
- Toate mi le cenzurau. Si cei de la Iasi m njurau si m bteau. Nu erau crestini.
Asta de la Hrlu se purta frumos si politicos. Isi fcea rapoartele regulat, dar ce scria
acolo, numai el stia. Intr-o sear, dup revolutie, mi-a artat dosarele. Sunt declaratii
de la cunoscuti si localnici. Dar i-am iertat pe toti! M rog pentru ei ca Dumnezeu s
nu le socoteasc pcatul acesta!
- Bine c i-ati iertat! M bucur. Ei au ndrznit s-si cear iertare n ultimii ani?
- Nu. I-am iertat fr s ndrzneasc. Trebuia s-si cear. Dar n-au cerut. Eu le-am
spus, cnd i-am ntlnit: ''V-am iertat pe toti, fratilor, si Dumnezeu s v ierte!
- Citeati molitfele Sfntului Vasile aici n cas la credinciosi?
- Nu aici. In paraclisul de alturi. Aici nu ndrzneam. Acolo sunt icoane, este
aranjat. Ca un paraclis. Merg cu dumneavoastr si v art. Merit.
- Stati linistit si v odihniti, Printe Dumitru.
- Pot vorbi mai usor dac stau asa ntins.
- Parc ne-ati spus c n noaptea aceea, de 21-22 decembrie, 1989, s-au ascuns
securistii aici la sfintia voastr.
- Au venit dimineata pe la orele patru. Era colonelul de la Iasi si cu doi maiori, care
erau evrei. Aceia m-au persecutat cel mai tare. Da. Au stat de vorb cu mine si si-au
cerut iertare de la mine! I-am iertat, cu adevrat! Imi ziceau: ''Printe, ne-am fcut
datoria! Nu te-am btut, nu te-am omort!'' Dar m btuser destul! Multumesc lui
Dumnezeu pentru toate! El m-a ntrit s pot rbda si s ajung cu constiinta neptat
pn astzi! Apoi le-am dat ceva de mncare si s-au dus la un preot n alt sat, prigonit
ca si mine, si nu stiu ce s-a mai ntmplat. Voiau s fug peste Prut. Fugeau undeva si
oamenii i-au prins!
- M-ntreb ce-or fi fcut cu dnsii?
- Mai stii! Sunt liberi acum, au servici sau or fi deputati pe undeva! Si-au fcut
datoria dup conceptia lor. Eu sunt multumit. Cum s spun, printilor, eu multumesc
lui Dumnezeu c am intrat n ncer-crile acestea cu fruntea sus si am iesit cu
constiinta curat, cu fruntea sus! N-am nimic pe constiint, dect pcatele mele
personale. Acum m-am spovedit de dou zile la un preot tnr de aici, curat la suflet.
Foarte curat. Avem niste preoti aici la Hrlu, ca niste sfinti de curati si activi!
- M bucur, m bucur!
- Foarte frumosi, curati, umbl frumos mbrcati, n tinut preoteasc si foarte
civilizati...

- Deci, aveti preoti buni aici.

- Foarte buni, printilor! Nu buni, ci foarte buni! Suntem bucurosi de ei, ncntati. Si
toti sunt tineri. Toti au fcut seminarul la Neamt si dup aceea au fcut teologia; sunt
buni.
- Acesta-i lucru mare.
- N-ai ce-i cere omului. Sunt vesnic n biseric: lunea, miercurea, vinerea. Frumos.
Se duc fr mofturi, n-au preturi; ct i d omul, att. Sunt multumiti, zic bogdaproste.
Cred c si eu i-am influentat un pic. Toti au venit pe aici si au vzut ce fac eu.
- Credeti c ar fi bine s citesc molitfele Sfntului Ioan Gur de Aur sau ale
Sfntului Vasile cel Mare?
- Dac nu te ispitesti n trup, sunt bune foarte. Eu le citesc pe amndou. Eu am
fcut greseala c m-am hirotonit la 31 de ani, printilor. Si n prima zi n care am fost
hirotonit preot am citit molitfele Sfntului Vasile ntr-o biseric eparhial, unde am
fost hirotonit, la Cernuti. La toti oamenii care au rmas la urm le-am citit molitfele
Sfntului Vasile. Era prima mea zi de preotie.
- Ati avut ispite mari pentru asta, c le citeati?
- Nu, c am intrat n rzboi peste o sptmn. Nu m-am mai ntors napoi, dect la
60 de ani. N-am avut nici o ispit. Cel mai curat am fost cnd am fost n rzboi, n
puscrie si-n lagr. Curat! M spove-deam la alt preot. N-aveam mprtsanie, pn
am fcut rost de mprtsanie. M simteam nger n trup. Sigur c era o mndrie!
Eram tnr. Nu-mi ddeam seama. Dar, sta-i adevrul. Doamne, iart-m! Nu aveam
ispite. Deloc. N-avea nimeni. Att eram de slabi si de nemncati si chinuiti si btuti.
Asta-i viata! Printele de la Iasi nu v spune lucrurile acestea c si el este ispitit. Stiu
c-i ispitit, chiar dac nu mi-ar spune-o. Si nici nu se poate altfel. Ct goltate nu
vede el la Mitropolie, vara? Intr toate dezbrcate. Este?
- Da, asa este.
- Sigur c femeia trebuie s fie frumoas. C dac noi ne-am lua dup printii
monahi si am intra toti n mnstire, s-ar termina viata pe pmnt ntr-o generatie. Ori
Dumnezeu a zis: Cresteti si v nmultiti si stpniti pmntul. Chiar dac suntem prea
multi tot trebuie s ne nmultim, pn cnd se va arta Sfnta Cruce pe cer! Asta-i
ultimul semn nainte de sfrsitul lumii. Dar nti trebuie s se boteze marea majoritate
a evreilor. Dac ai terminat Epicleza, aseaz-te n genunchi si citeste rugciunea din
liturghier. Citeste-o putin mai tare, s se aud n biseric. Este frumoas. Si atunci
fuge Satana. Am vzut. Mi se pare c ti-am povestit. Era o sear asa de frumoas la
Sihstria. Era toamn! Si la strana stng cntau toti ucenicii, mbrcati cu niste halate
cam ponosite, dar toti parc aveau uniform, cntau dumnezeieste rspunsurile
liturgice, cu ochii la altar, cu ochii la strana Maicii Domnului. Nu erau prea multi. Era
ntr-o zi de lucru. Si asa de bine m simteam! Apoi am intrat direct la Sfnta
Liturghie.
- Printe Dumitru, un student teolog care are un grav impediment canonic poate s
fie hirotonit preot?
- Este o problem... S se mrturiseasc la un arhiereu. Eu doresc mntuirea lui. Nu

doresc s fie preot! Ins ce suntem noi ca s oprim harul lui Dumnezeu? Asta-i
ntotdeauna. Dac are pcate grele, nu intr la preotie. Orice candidat la preotie este
obligat s fac o spovedanie general nainte de hirotonie. Si duhovnicul i d sau nu
voie. In cazuri grave trebuie s se duc cu patrafirul pe gt si s-i spun direct
ierarhului, impedimentele canonice ale candidatilor de preotie. In orice caz, sunt
impedimente. Eu sunt preot, deci sunt delegatul unui arhiereu. Nou nu ne apartine n
totalitate harul. Noi suntem delegatii unui episcop.
- Dar dac tinem cont de Canoane si de tot ce are Ortodoxia pn acum, poate
arhiereul s ridice asemenea impedimente grave si s hirotoneasc preot un candidat
nevrednic?
- Nu poate. Canoanele sunt stabilite n Sinoade locale si chiar ecumenice. Nu poate.
Dar, se ntmpl urmtorul lucru. Matale mi se pare c esti nc student! Printe, se
pune problema cam de 100 de ani pentru modificarea Canoanelor Bisericii. Se pune
mai ales n Biserica greac, zic c n-ar mai fi de actualitate; c unele nu se mai
potrivesc cu societatea de astzi. Se pune. Si la viitorul Sinod panortodox vor trece
prin filiera acelui Sinod si Canoanele toate, si portul clericilor si alte reguli ale
Bisericii Ortodoxe. Cum s-ti spun eu, printe. O s fie un fel de apropiere de
conceptiile catolice! Nu-s bune, dar asa o s fie!
- Bine, dar acele hotrri vor trebui ascultate si respectate de ortodocsi. Nu?
- Inti trebuie s fie date de unanimitatea ortodox. Canoanele merg cum merg si
dogmele, prin acelasi vot al Sinodului panortodox. Odat aprobate, ele sunt obligatorii
pentru ntreaga Biseric Ortodox. Nu cred s fie o schimbare prea mare. Sunt prea
bune Canoanele Bisericii!
- Probabil se vor schimba si canoanele referitoare la hirotonie?
- Nu cred s ndrzneasc. Asta tine de un Sinod general.
- Pn atunci, pstrm Canoanele pe care le avem!
- Pstrm, c-s bune Canoanele. N-au czut n desuetudine. Cteva trebuie
schimbate numai, c nu mai sunt la zi ca moravuri, nu ca impedimente. Canoanele
toate sunt valabile si astzi. Exist o carte, o lucrare de doctorat foarte bun,
normativ n acest sens, scris de preotul C. Dron, doctor n Teologie si n Drept, cu
studii la Paris, iar doctoratul si l-a fcut la Bucuresti, cu titlul Valabilitatea
Canoanelor. El nu numai c a publicat aceast tez de doctorat, dar ia pe rnd, pe
probleme, toate Canoanele. A fost ca un fel de consilier patriarhal. Erau trei care
conduceau problemele ntregii Biserici. El era un fel de supraveghetor, pe tar cu
aplicarea Canoanelor. Foarte bun. Nu exclude nici un canon.
- Dac un candidat la preotie, cu impedimente canonice, este pus ntre ascultarea de
duhovnic si ascultarea de episcop si vrea mntuire, de cine trebuie s asculte? De
ierarh sau de duhovnic si de constiint?
- De duhovnic. Ierarhul poate s greseasc. Si duhovnicul poate s greseasc, dar
mai putin. Episcopul, cum este cazul unui tnr fr experient, fr practic si avnd
toat puterea ierarhic, zice: ''Du-te , frate, s te fac preot'', fr s intre s judece
problema lui. Merge asa o vorb, pe care o stiu si eu de cnd m-a hirotonit. Iart-m!
Eu am fost foarte curat la viata mea... Foarte curat... Iart-m! Si stiu cum m-am
spovedit dou ore la Mitropolia din Cernuti, la un duhovnic jumtate rus, jumtate

romn, dar bun, foarte bun. Dou ore m-am spovedit. Am vorbit cu el toate
problemele mele. Nu erau probleme grave, dar erau probleme care trebuiau puse la
punct. A fost mai mult o conversatie. Poate ti-am spus odat c Printele Cleopa m-a
spovedit o noapte si jumtate de zi, dar n-am terminat spovedania! Am discutat toate
problemele si am uitat c trebuie s m spovedesc. Am plecat nespovedit. Asa mi s-a
ntmplat cu acel canonic de la Mitropolia din Cernuti, care nu era un clugr
oarecare, ci un doctor n Teologie. Aceia aveau alt scoal. Scoal nemteasc. Invtau
mult. Erau doctori n teologie, de la Cernuti, care stiau s pun probleme. Si acum l
pomenesc. Si acum. Si toat lumea care a trecut prin hirotonie pe acolo, a rmas cu
amintirea unui clugr sfnt.
- Se mai obisnuieste a se citi de episcopi ru-gciunea de dezlegare la credinciosi,
cnd se face liturghie arhiereasc. Poate fi considerat aceasta spovedanie?
- Nu-i spovedanie, printe, chiar dac spui c: "acestea toate le-am fcut...".
- Spovedania este s-ti pun duhovnicul amn-dou minile pe cap si s spun
formula de dezlegare!
- Unii spun c-i jumtate de spovedanie, dar nicieri nu scrie asta. Este o nsiruire
foarte corect si foarte complex a tuturor pcatelor. Mai sunt si care nu sunt spuse
acolo. Eu cunosc molitfelnicul Mitropolitului Petru Movil, editia de la Kiev, care
cuprinde si alte pcate. Acelea sunt rugciuni n care sunt adugate si alte pcate.
- Le aveti cumva scrise pe undeva?
- Numai Academia Romn le are. Acolo se g-seste acum Molitfelnicul cel Mare al
Mitropolitului Petru Movil.
- Mi-ati spus odat, cnd am fost ast-iarn, o rugciune de dezlegare foarte
frumoas din molitfelnicul lui Petru Movil. V rugm s ne cititi aceast dezlegare.
- Stati n genunchi, s v citesc dezlegarea!
Domnului s ne rugm, ''Doamne, dac asupra robilor Ti, printilor si fratilor ce
sunt de fat, mai struie vreun blestem ori afurisenie, cu care ei singuri s-au jurat, sau blestemat, s-au afurisit, s-au dat necuratului singuri sau un alt monah sau
credincios, din subordine sau din aceeasi slujire, ori cumva printii lui, socrii,
bunicii, neamurile, dar, mai ales, strinii l-au jurat, l-au blestemat si l-au afurist; ori
cumva casa printeasc este asezat pe loc jurat, blestemat sau afurisit; sau dac a
lucrat, a dormit, a mncat, prin institutii publice, prin mnstiri, pe cmpuri, prin
vie, prin livezi, prin pduri, pe la schituri, prin orase, prin gri si autogri, prin
hoteluri si restaurante, prin piete publice, prin magazine dup cumprturi si s-a lipit
vreo scrb si afurisenie de ei, de printi, de copii si de casa lor; ori cumva fr s
stie n viat, au mncat sau au but ceva spurcat, otrvit, descntat sau fermecat; sau
poate anume li s-au dat n mncare sau n butur, li s-au aruncat n ograd sau n
cas, s-au atins de trupul lor si de hainele lor si de lucrurile lor, de crti, de uneltele
cu care lucreaz; poate c s-au atins de lucruri vrjite, descntate sau fermecate si
au venit peste dnsii n decursul anilor tot felul de ntmplri grele si patimi si boli si
amrciuni de care nu este scutit nici un pmntean. Tu, Stpne Doamne, sfrm
toat aceast lucrtur diavoleasc si omeneasc, trimite tot rul n locuri pustii si
neumblate, iar pe robii Ti, dezlegndu-i prin mine nevrednicul si pctosul preotul
Tu, Dimitrie, de sub puterea a tot blestemul, mai ales a blestemelor printesti,
nconjur-i din ceasul rugciunii noastre, cu ngeri de lumin care s-i pzeasc si

ziua si noaptea mpotriva ruttilor omenesti si diavolesti. D-le, Doamne, bun spor
si ajutor n munc; d-le, Doamne, din roadele si din grsimea pmntului si umple
casa lor de buntti, ca s aib cu ce tri, ba chiar, s ajute pe cei mai sraci dect
ei. D-le, Doamne, viat crestineasc si fr prihan si d-le locul la masa vietii care
li se cuvine. C Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, ndejdea celor dezndjduiti,
odihna celor osteniti si Tie mrire Iti nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum
si pururea si-n vecii vecilor, Amin!
Domnului s ne rugm, Deprteaz, Doamne, orice lucrare diavoleasc, orice
patim, orice bub, orice ran, orice durere de la robii Ti, rul scoate-l din sufletele
si din trupurile lor, si anume: din cap, din creieri, din nervi, din ochi, din gur, din
urechi, din gt, din brate, din spate, din piept, din inim, din plmni, din stomac, din
ficat, din intestine, din mruntaie, din rrunchi, din picioare, din oase, din muschi,
din snge, din degete, si din toate mdularele si f-i sntosi si tine-i sntosi si
harnici si cuminti. D-le, Doamne, bun spor si ajutor n duhovnicie si n munca pe
care o duc acolo, n biserica si locul n care i-ai rnduit. D-le din roua cerului, din
grsimea pmntului ca s aib cu ce tri si s mprstie la altii cu amndou
minile. Deprteaz, Doamne, boala si suferinta din cap si din tot trupul si f-i
sntosi la minte, la trup si la suflet, s poat ndruma poporul ce vine si-i ntreab.
Indeamn-i, Doamne, la o viat lin si fr prihan, c-i nevoie n lume si de stele,
nu numai de ntunericul noptilor pgne; pentru c robii Ti acestia sunt pecetluiti si
botezati n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin! Si cnd vine vremea
noptii, d-le, Doamne, mbierea sufleteasc de la miezul noptii, la rug-ciunea cea
mai sfnt pe care o poate face un crestin, noaptea. D-le, Doamne, rugciunea
inimii n care s fie egal gura cu participarea inimii. D-le, Doamne, bune sftuiri
pentru ndrumarea peniten-tilor care li se adreseaz s nu-i refuze nici pe cei avuti,
nici pe sraci, nici pe cei destepti, nici pe cei prosti, c duhovnicul, dup legea lui
Dumnezeu, este al tuturor si n-are voie s-i refuze. Omul care zice: "Printe, am venit
s m spovedesc", trebuie s-l primesti. Deprteaz, Doamne, de la dnsii bolile
diminetii, toate ruttile si ispitele trupesti care sunt legate de viata preotilor.
Fereste-i, Doamne, de ispita trupului, care este cea mai grav ispit care loveste pe
oamenii singuratici. F, Doamne, ca nici o clip din viata lor s nu fie prsiti de
ngerul de lumin si ndeprteaz de la ei si de la viata lor, ispitele satanei, care sunt
mai multe si nvlesc mai tare si lovesc n mnstiri si n clugri, mai mult dect n
restul lumii. C Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, ndejdea celor dezndjduiti,
odihna celor osteniti si Tie mrire nltm: Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor. Amin! Harul Domnului nostru Iisus Hristos, cel dat
Sfintilor Si ucenici si Apostoli, zicnd: Pe bolnavi veti pune minile si bine le va fi
lor, acest har care lucreaz puternic prin mine, nevrednicul preot al lui Dumnezeu,
Dimitrie, s v fac sntosi, capabili de munc duhovniceasc pe voi, si minile
voastre s devin mini sfinte pe capetele bolnavilor, n numele Tatlui si al Fiului si
al Sfntului Duh. Amin!
DE VORBA CU UN GRUP DE STUDENTI
- Printe noi am avut martiri?
- Noi nu avem martiri, ca la rusi.
- N-avem ca la ei?
- Numai acolo la Oranki sunt 11000 de clugri si preoti mpuscati!

- Dar n toat Siberia aceea!

- Sau n toat Siberia si Rusia! Dar eu asta am vzut si am pipit.
- Deci sfintia voastr l-ati aranjat pe acel arhiereu sfnt de la Oranki?
- Fratilor, eu dau mrturie c nu era putred omul; cnd s-o putea s-l dezgropati si
s-l aduceti n biseric.
- Este sfnt!
- Este sfnt, absolut sfnt! C l-au mpuscat, pentru Hristos!
- Unde era lovit? Se cunostea pe undeva urma de glonte?
- In frunte! Au fost pusi n rnd si au tras cu mitraliere n ei. Nu puteau ucide cu
pistolul 11000 de oameni. Au tras cu mitralierele n ei!
- Da, aveti dreptate.
- Ai pus dou-trei mitraliere n btaie si gata i-ai secerat pe toti. Eu am fost militar n
armat si stiu cum se secer oamenii. Fereasc Dumnezeu. Ne-am ngrozit toti, cnd
am nceput a spa acolo si i-am astupat la loc...
- Dar ati spus c ati strmutat moastele acelui arhiereu sfnt si le-ati ngropat lng o
fntn, un izbuc din curtea Mnstirii Oranki.
- O fntn care izbucneste apa, dar nu la oricine. Eu m duceam acolo si dup ce
fceam cruce, se tulbura apa si srea n sus. Altul se ducea, si nimic! Minunea lui
Dumnezeu! V rog s m iertati!
- Si acolo ati asezat moastele?
- Da. Eu le-am dat la doi tineri rusi toate datele si o schit cu incinta Mnstirii
Oranki, unde este izbucul, adic fntna si locul unde am ngropat moastele
arhiereului si locul unde sunt ngropati cei 11000 de clugri. Ei s-au dus acolo s afle
moastele, dar nu le-au dat voie s sape santul. Mnstirea Oranki au fcut-o nchisoare
de femei acum. Mi-au spus cei doi tineri c acolo ar fi fost si o alunecare de teren si a
acoperit o grmad de oseminte. Nu le-a dat voie s se apropie si cine stie ct o s mai
treac pn cnd vor putea s sape. Acolo am gsit pe acel arhiereu care nu era putred,
si, la porunca comandantului lagrului Oranki, l-am scos dintre trupurile celor 11000
de clugri mpuscati si l-am asezat n aceeasi pozitie lng fntna aceea. Eu cu
mna mea l-am asezat, i-am fcut din nou un scaun de stejar si groap, am fcut si o
rugciune si i-am pus o cruce la cap.
- L-ati asezat pe scunas?
- Pe scunas. L-am asezat frumos ca s stea drept. I-am fcut o carcas de scndur
de stejar si apoi am pus pmnt. Nu l-am asezat asa aiurea.
- Mai avea carne pe el?
- Tot. Absolut tot! Era ntreg, parc atunci murise. Un adevrat sfnt al Bisericii lui
Hristos!

- Ce v-a impresionat mai mult pe front?

- Rnitii si oamenii din spatele frontului care cereau s-i botez.
- Bietii oameni! Doamne, Doamne!
- S-i fi vzut pe ostasi cu piepturile goale, cum veneau la mprtsit si mergeau
imediat n front! Sracii soldati nu stiau dac scap sau nu cu viat.
- Nu v-am ntrebat, cum procedati cu cei rniti grav? Este o lege international de
salvare si protejare a rnitilor pe front?
- Era la fiecare regiment o companie sanitar, cu un doctor sau mai multi, care se
ocupau de rniti. Chiar n timpul btliei intrau si i luau pe rnitii care mai gemeau.
- Mortii pe front i ngropati cu preot sau nu?
- La morti se punea steag alb. Puneau si rusii steag alb. Ei si luau mortii lor, noi pe
ai nostri. Este lege international n acest sens.
- Inti ne omorm ca dusmani si pe urm ne ngropm ca frati? Rzboiul ntre
crestini este o crim mpotriva lui Hristos!
- Ce s facem? Asa-i la rzboi! Dar nu rmnea nici unul nenmormntat.
- Fceati slujb cu parastas?
- Cu parastas, mai pe scurt.
- Puneati mortii n groap comun?
- Am avut si n groap comun, dar toti erau asezati frumos, la linie.
- Cimitirele romnesti din Rsrit se mai pstreaz acum?
- Cnd m-am ntors din Rusia, am vzut la Odesa dou cimitire romnesti. Erau bine
ngrijite, cu cruci frumos aranjate. Eu le-am sfintit cnd am fost pe front la Odesa si
tot eu le-am prsit cnd am plecat la Stalingrad.
- Ati botezat multi rusi n urma frontului?
- Da. Care stiau c nu sunt botezati. Ei veneau la comandantul regimentului sau al
diviziei si ntrebau dac este preot pravoslavnic. De multe ori au aprut si niste preoti
catolici, dar i-au refuzat. Eu singur spuneam c sunt preot. Purtam si atunci barb.
Eram cum este un preot, dar aveam si uniform cachi militar, ca orice militar. M
primeau rusii cu mare dragoste, dar se uitau cum te-ai uita la o artare strin. Ei nu
mai vzuser preot. Erau curiosi si ddeau roat n jurul meu si se uitau n prti s
vad cum arat un preot ortodox!
- Erau slbticiti din cauza persecutiei ateiste.
- M si jenam de ei. Dup ce i botezam, i spovedeam si i mprtseam.

- Dar stiati limba rus?

- Am nvtat formula. Stiam putin. In rest slujeam n romneste. Dar formula o stiu
si astzi destul de bine. Ei ziceau crezul n ruseste. Unul dintre ei spunea tare, iar
ceilalti repetau. Nu erau ri. Erau slbticiti c nu avuseser preoti deloc. Am ntlnit
totusi ctiva preoti btrni cu care am slujit mpreun. Erau chiori, fr o mn, btuti,
iesiti din puscrii! La noi a fost un regim mai usor.
- Au fost persecutii mari la ei fat de cele de la noi!
- Lagrele noastre au fost tot de rusi si de unguri inventate!
- Am nteles c au luat si model chinezesc, cum s-i bat pe cei din nchisori.
- Ii bteau cu parul. Ce s mai ia model chinezesc! Ddeau cu parul! Scrie domnul
Gabriel Tepelea despre aceasta ntr-o carte: ''Eram cu preotul Dumitru Bejan ntr-o
celul la Jilava si a venit Maromete cu zece militieni si ne-au btut pe toti. Au venit cu
o mas special pentru btaie si doi militieni cu parii. Ne bteau pn ne frngeau n
btaie. Toti orciam si strigam, c ne durea. Pe preotul Bejan l-au lsat la urm. Si sa asezat el frumos, singur si-a dat pantalonii jos si s-a asezat pe masa aceea de btaie''.
Si zice Tepelea: ''L-au btut asa de tare, dar el nici nu gemea. Nu gemea de loc! Noi
strigam toti: Tip, printe, c te omoar!'' Eu m uitam la dnsii si zmbeam. Nu
am simtit nimic. Nici o vntaie nu am avut pe corp. Ddeau militienii pn oboseau
si eu n-am avut nimic, cu ajutorul Celui de sus.
- V-a ntrit Dumnezeu!
- A scris Gabriel Tepelea, nu eu. El povesteste cazul acesta al meu.
- Numai la Jilava v-au btut?
- Unde nu ne-au btut! Ne-au btut peste tot. Dar aici v-am dat acest exemplu. Parc
ddeau n altul. Parc bta se oprea la o distant oarecare de mine. Iar Maromete,
seful puscriei, striga: ''Ivnic, d-i! Omoar-l, c sta-i catolnic!'' Si eu strigam:
''Nu-s catolnic, sunt ortodox!'' ''Ba, catolnic esti, c nu zici nimic!'' Dar eu ce s zic,
dac nu m durea?
- Catolnic?
- Ce s ceri de la el. Maromete era cu patru clase. Comandantul nchisorii de la
Jilava!
- Dar si la Aiud ati fost btut?
- La Aiud era btaie o dat pe sptmn, organizat!
- Si cum, i bteau pe toti?
- Intrau n celul, te puneau pe masa aceea, si-ti ddeau ct credeau ei de cuviint.
- Cu ce bteau?
- Aveau niste bte ca niste melesteie lungi, de cauciuc btos. Nu era chiar asa de
ngrozitor! Cel putin eu n-am strnutat, ct am fost n Rusia. Nu am strnutat. Ct am

fost n puscriile romnesti n-am fost bolnav deloc. Acum am rcit.

- V-a pzit Dumnezeu de toate! Aceasta v-a fost crucea vietii pmntesti, suferinta si
bucuria n Hristos!
- M-a pzit. N-am avut nimic, fratilor! Am trecut prin puscrie, cum ar trece gsca
pe apa smbetei. Dumnezeu m-a salvat. Am simtit, fratilor, pe umr, o mn care m
apsa!
- Acesta este harul Duhului Sfnt. V iubeste Dumnezeu, Printe Dumitru!
- O spun la vrsta mea; o spun constient.
- O mn dumnezeiasc v-a ocrotit.
- A fost cu mine ngerul, cred. Dumnezeu nu avea s vin pentru un singur preot
pctos ca s-l salveze! Stia Dumnezeu, prin pronia Lui, c de viata Preotului Dumitru
Bejan aveau s depind zeci de mii de alte vieti. Fiecare are un nger pzitor. Am
trecut foarte usor prin puscrie. Foarte usor. Am suferit exact ca si ceilalti. Poate am
stat mai mult la zarc, dar nu am simtit suferinta. Este foarte greu de crezut lucrul
acesta. Am mai spus si la altii, este foarte greu de admis!
- Altii foarte greu au suportat puscria.
- Eu am scris o carte<$FVezi ''Vifornita cea mare'', Ed. Tehnic, Bucuresti, 1996,
pag.70>. O s se tipreasc. Nu-ti vine s crezi, dar asa a fost. Eu am plutit pe
deasupra lucrurilor! Este o minune a lui Dumnezeu!
- El face mil cu cei ce-si duc cu rbdare crucea vietii!
- Fr Dumnezeu nu putem face nimic!
DE VORBA CU CATIVA INTELECTUALI
- Ce ne spuneti despre semnele sfrsitului lumii?
- Unul dintre semnele sfrsitului lumii este si crestinarea evreilor. Penultimul semn.
- O s fie nainte de venire?
- Inainte. Este al 11-lea semn. Iar al 12-lea, si ultimul, este semnul Fiului Omului,
adic Sfnta Cruce, ce se va arta pe cer un an si jumtate. Acestea sunt semnele
premergtoare venirii lui Hristos. Nu rzboaiele, nu calamittile. Acestea sunt de 2000
de ani si nu a venit sfrsitul! Eu mi aduc aminte c, fcnd istoria cu Iorga, el ne
spunea si tin bine minte lucrul acesta.
- L-ati avut mult timp pe Iorga profesor?
- Nu numai eu. Toti care fceau Istoria. Ne spunea: ''Domnilor studenti, la anul 1000
a iesit, asa, un zvon prin lumea crestin, mai ales n Apus, care era crestinat puternic
pe vremea aceea, c n anul acela, la Crciun, vine Iisus Hristos pe pmnt. Si ce au
fcut oamenii? Au vndut ogoare, case; s-au mbrcat n cmsi albe si s-au suit pe
dealuri, s fie mai aproape de Mntuitorul cnd vine. Si nu a venit. Nici de Crciun,

nici de Anul Nou. Nu a venit pn astzi. Dar oamenii si-au pierdut averile. Cei
smecheri le-au cumprat averile, cu forme n toat regula si ceilalti cu cmsi albe, au
srcit. Asa a fost. S fiti atenti - spunea Iorga - c n anul 2000 va fi din nou o
proorocie cu venirea Mntuitorului, tot la Crciun!'' Apoi zicea: ''Uite, dvs. sunteti cel
putin o sut de teologi care faceti Istoria''. Printre acestia eram si eu. M avea de bun,
fiindc Nicolae Iorga venea la Hrlu n fiecare var si sttea la un preot,
Constantinescu. Eu m duceam acolo si-i mai duceam cte una, alta; ba niste unt, ba
niste smntn. Ce s fac? Era profesorul meu!
- Venea la Hrlu s se recreeze!
- Da, era neam cu preotul si venea. Sttea mult aici la Hrlu, chiar la biserica lui
Stefan cel Mare. Si eram n bune relatii. Sigur, pstram distanta, c Iorga era, la ora
aceea, cel mai puternic romn, mai mult dect regele!
- Mai mult dect regele?
- Era numit ''Apostolul Neamului''. Avea constiinta aceasta c este foarte puternic ca
intelectual. Si era, printilor. Cnd ncepea s vorbeasc rmneai tablou, adic nu
simteai c a trecut o or, dou sau trei.
- Te captiva!
- Nici nu-ti ddeai seama c triesti pe pmnt! Veneau ceilalti profesori care aveau
or dup el cu mapa sub brat si el le fcea semn: ''Numai putin''. Si mai dura o or si
iar mai venea altul si tot asa. Nu se putea s-l ntrerupi. Iar cnd se ducea la radio, se
nchidea pe dinuntru si spunea ce avea de spus. Pn nu termina, nu iesea. Era
suspendat tot ce urma; muzic si tot ce se mai ddea la radio. Sttea singur n fata
aparatului, se plimba si vorbea. Strasnic, printe! Iar cnd au luat rusii Basarabia, a
vorbit o lun de zile, n fiecare sear, la radio, despre drepturile romnilor asupra
Basarabiei si Bucovinei!
- Fr documente, fr nsemnri?
- Nu. Ce-i trebuiau lui nsemnri?
- I-a dat Dumnezeu mare ntelepciune.
- El nu avea nici o nsemnare. Dar spunea asa: ''Cutati n volumul cutare, aliniatul
cutare, pagina cutare!'' Iti spunea si rndul si virgula din document, romn sau strin.
Uneori zicea: ''Cutati la Academie, unde este raftul cutare, este documentul cutare,
cutati la rndul cutare din document si gsiti ce v spun eu!'' Asa ne spunea uneori.
Avea o memorie teribil. Vedeti? Stia si locul si pagina. Cnd a mplinit 40 de ani si-a
fcut o list a crtilor tiprite: 1200 de crti tiprite si peste 25000 de articole!
- A fost un titan al lumii, n ce priveste Istoria!
- A fost un fenomen. Era constient c este un fenomen. Pe el l atacau bietii mai
tineri, care totusi stiau ceva, dar nu ca dnsul. Ca dnsul nu stiau. Si totdeauna s-a luat
la trnt cu dnsii, dar sigur c-i biruia. Odat l-am ntrebat pe Crainic - cci era o
disput ntre Iorga si Daicovici -, care mi era profesor la Istoria literaturii religioase
de la Teologie. Bun, foarte bun era Nichifor Crainic. Era o disput si ntre Iorga si
Daicovici, profesor de Istoria Romniei la Cluj. Apruse un volum de istorie romn a
lui Daicovici, care era bun profesor, dar pe msura catedrei lui de la Cluj. Si gresise n

cteva locuri, iar Iorga i-a atras atentia: ''Uite, aici ai gresit; sunt erori!'' Dar Daicovici
s-a suprat. Eu i-am ntrebat pe Crainic si pe Tudor Popescu, profesor de Istorie, si leam zis: ''Care are dreptate, domnilor profesori?'' Si au zis: ''Ce mai ntrebi? Iorga! El
nu poate gresi! El a gresit politic, dar n ce a publicat nu a gresit''.
- La istorie era as mondial!
- Nu se putea lua cineva nici n strintate la trnt cu el!
- Cu religia, cu viata religioas cum sttea?
- Toti copiii i erau botezati si cununati si se duceau la biseric regulat! A avut cinci
copii.
- Ii mai trieste cineva?
- Are o fat mritat cu un conte n Italia, care trieste. De asemenea, nora, o bun
pictorit, si un biat inginer, care lucra la Malaxa, nc triesc. Eu, dac am fost mereu
la dnsul, stiu. Am fost de attea ori n cas la el. Iorga lucra n fiecare zi, cnd avea
timp, cu patru secretare steno-dactilografe. Cu patru secretare lucra! Iti nchipui? Noi
l avem pe Origen, tot asa. L-am putea compara cu Origen, asa, ca geniu intelectual.
Iorga lucra cu patru tehnicieni odat, care din zbor i prindeau fraza. Nu dovedeau s
scrie. Scria patru crti odat sau patru articole odat. Sunt ncntat c i-am fost elev.
Mai ales c si licenta am avut-o la dnsul. Si scrie pe licent: ''Iat un ucenic de-al
meu care o s fac treab bun aici!'' N-am fcut nimic!
- N-ati fcut nimic?
- Nu am avut cnd!
- V-ati dus pe front. Dar teza de licent o mai aveti?
- Trebuie s fie pe la o nepoat. Si cea de teologie o mai am. Este publicat n
revista Bisericii Ortodoxe. Toate sunt publicate. Dac ti ddea Iorga aviz de
publicare, cum s nu se publice, printe? El le citea. Avea timp s le citeasc.
- Cred c si la citit avea vitez.
- Avea vitez. Si eu am nceput acum a citi foarte repede cte o carte. Prind ideea din
mers. Este foarte obositor, dar mai pot! Era un fenomen, printe. Pcat c l-au
mpuscat dusmanii din invidie si motive politice.
- Credeti c legionarii l-au decapitat, sau unii necunoscuti?
- Nu, nu. Trei legionari macedoneni!
- Da? Dar de ce s-a dat regele cu dnsii? De ce a fost de acord oare regele cu aceast
crim oribil?
- Asta se poate explica. Dar Iorga trebuia pstrat! Iorga trebuia s fie cu mine n
puscrie, sub comu-nisti, dar nu mpuscat de legionari! Ajungea n mod sigur n
puscrie, pentru c nu-l rbdau rusii!... A fost o crim, care nu se poate uita n istorie!
Am fost la nmormntarea lui si tare am plns...

- Am auzit c nu se mai cunostea capul.

- Era sfrmat!
- Unde este ngropat acum?
- La cimitirul din orasul Vlenii de Munte. Festivitatea de nmormntare i-au fcut-o
n Bucuresti, dup aceea l-au dus cu masina si l-au ngropat acolo.
- Ati spus c Iorga a gresit politic. Care este greseala lui politic cea mai mare? C
s-a dat cu regele?
- Nu. Uite, asa a fost: A fost un consiliu de coroan si i se cerea regelui, de ctre
englezi, s desfiinteze Miscarea Legionar si s formeze el o dictatur fr legionari,
fr cuzisti si fr trnisti. Dictatura regal s-a format si, la cererea englezilor, care
erau filo-evrei, i-au cerut s-i mpuste. In acel timp Corneliu Zelea Codreanu,
mpreun cu 13 dintre sefii Miscrii Legionare, erau n nchisoare la Rmnicu Srat.
Regele Carol a trimis acolo Siguranta Statului s-i aduc la Bucuresti. Noaptea i-au
suit ntr-un autobuz si i-au legat cu minile la spate, de sptar; i-au legat si de picioare,
si la spatele fiecruia sttea cte un sergent de jandarmi cu cte o frnghie. Cnd au
ajuns n pdure la Tncbesti, ntre Ploiesti si Bucuresti, s-a oprit masina si le-a spus
colonelul care-i escorta: ''V dau voie s v nchinati, c aici este sfrsitul vostru. Nu
le-a dat drumul la mini. S-au nchinat si ei lui Dumnezeu cu limba, cum au putut! A
spus unul din ei ''Tatl nostru'' si apoi i-au strangulat pe toti cu frnghia. A fost o
moarte talmudic, dup ritualul cunoscut, dictat din afar. Marile puteri nu vedeau cu
ochi buni Miscarea Legionar national, unic, numai n Romnia. Nicolae Iorga, care
avea mare putere si influent n fata regelui, putea, cred, s-i salveze de la moarte pe
cei 13 din fruntea Miscrii Legionare. Asta a fost marea lui greseal politic. De aceea
legionarii l-au omort pe Nicolae Iorga, n 1940. A doua greseal a lui a fost c nu s-a
opus ca regele s-si alunge regina si s triasc n concubinaj cu Elena Lupescu, o
evreic imoral.
- Spuneti-ne dac legionarii formau o miscare crestin sau o organizatie politic?
- La nceput, a fost mult vreme o organizatie de elit, de rennoire n mas a
tineretului ortodox prin credint, prin Biseric si prin srcie. Numai n ultimii ani sau transformat n organizatie politic, national.
- Deci asa a fost. Aveau votul srciei.
- Da, asta era. Prima porunc pe care a dat-o fondatorul miscrii legionare a fost:
''S trim n srcie!'' Toti deputatii legionari depuneau pn la un ban la cantina
aceasta. Ei mncau toti acolo, cu multi altii.
- La biseric mergeau regulat Duminica?
- Totdeauna! In costum national! Corneliu Codreanu, de loc de la Husi, era un
brbat frumos, evlavios, cu ochi albastri. Dar se putea s nu mearg legionarii la
biseric?
- Erau buni ortodocsi!
- Nu exist azi oameni asa de morali si profund ortodocsi ca ei.

- A fost, deci, o miscare crestin.

- Nu, a fost o miscare ortodox. Aceasta a fost o revolutie national n snul
Bisericii Ortodoxe, cci a ntors tot tineretul la Hristos, la Biseric. A fost o revolutie,
dar crestin. Nu o revolutie politic!
- Crestin, cci prin tinuta lor mrturiseau pe Hristos.
- Aveau ceva strict: ''S triesti crestineste!''
- Dar de ce nu au srit toate partidele s-i sustin?
- Nu s-a putut, pentru c i-au omort nainte de vreme fortele oculte antinationale
din afar.
- I-au omort nainte de vreme!
- Deviza lor era: ''S trim n srcie'', n deplin moralitate crestin-ortodox si
celelalte porunci, care le au crestinii si pe care le ai si dumneata. Era un fel de
clugrie! Nu se puteau nchipui betii, coruptie sau desfrnri printre legionari. Nu
exista! Erau de o mare moralitate. Si nu se angajau n aceast miscare dect primii
zece de la orice institutie, facultate sau liceu. Primii zece. Numai cei buni! Cei mai
buni la nvtmnt si cu comportament crestin ortodox. Era o miscare de elit. Nu de
mas.
- Ai vzut ce minte aveau?
- Da. Era o miscare de elit. Toti trebuiau s triasc curat, ca sfintii.
- Puritani si cu Biserica!
- Este usor, doar triesti ca sfntul si n societate, cu ajutorul lui Dumnezeu.
- Am nteles c au cstigat mult ncrederea tinerilor. Tineretul se lua dup ei.
- Tot tineretul a fost cstigat de ei pn n 1940. Tineretul, cum v-am spus, era primit
n mod selectiv, c nu-i primeau oricum. De la tar numai cte cinci primeau din
fiecare sat. Primeau gospodari tineri gospodari buni si credinciosi. Era un numr
limitat. Restul era masa de romni, care trebuia ajutat, scolit, condus si educat.
Deci s-a mers numai pe o elit. A fost o miscare ortodox, curat. Erau puritani n
moravuri. Spovediti, mprtsiti, la biserici tot timpul. N-au rezistat c s-a opus toat
politica extraordinar, mai ales cei din Vest.
- De ce le-au pus acuzatii politice?
- Ei, dac ajungeau la putere, voiau s elimine elementele strine, neortodoxe de la
conducerea trii, si nu le convenea la cei veniti din afar!
- S-i trimit acas!
- Au fost si aberatii. Dar acestea au fost niste accidente provocate de instigatori.
Atunci era o problem: cum s scpm de strini?
- S se duc toti linistiti acas, n patria lor! Dar nimeni nu i-a omort. Dimpotriv,

i-au favorizat, i-au ngduit.

- Nu i-a omort. Eu eram romn si m purtam pn la gt n zpad, n Rusia, n
rzboi, si ei curtau zpada n Bucuresti! Vedeti c ei nici nu au fost trimisi pe front s
moar. Cine n-ar face asa? Chiar eu ca preot as fi fcut asa!
- Acum este un fel de puptur ntre ai nostri si cei de alte neamuri! Sincretism
crestin si politic! Acestia nc nu se manifest, dar ei sunt foarte puternici, c au o
baz peste ocean. Acum lumea o conduc cei care stpnesc moneda! Am auzit c se
reactiveaz ceva, c multi dintre tineri simpatizeaz cu legionarii.
- Nu este bine, nu se potriveste. Sunt anumite valuri n istoria popoarelor, cnd apar
niste oameni - unicate ale istoriei -, care reusesc s-si adune fortele, care au o putere
ce-i adun pe oameni si-i directioneaz. A fost. Era moda timpului. Noi am pactizat cu
nemtii pentru c ei erau o putere a timpului, si ei doreau s ne suprime. Cu ei am fost
n prima parte a rzboiului. Nu ne puteam lupta noi cu rusii, pentru Basarabia. Mi-a
spus mie un rus evreu, dup ce am czut prizonier: ''Noi, pe voi, romnii, v
dispretuim, pui de ctea ce sunteti! Noi numai cu cciulile noastre v acoperim pe
voi!''
- Este Imperiu. Ce vrei? Romnia este o tar mic!
- Dar noi ce facem acum? Nu avem nici domni, nici unsi, nici regi! Vedeti un viitor
n Romnia fr un rege uns?
- Am s v spun un lucru, fratilor. Eu am fost la jurmntul regelui Mihai n sala
tronului de la Palat. Foarte simplu. A jurat n dimineata zilei de sase septembrie, 1940,
pe Crucea pe care o avea Printele Patriarh Nicodim la piept. Nu era pregtit Mihai s
fie rege. Carol era n alt camer; si lua bagajele. Mihai depunea jurmntul si
Antonescu sttea mai deoparte. Nu este adevrat c ar fi depus jurmntul n fata lui
Antonescu. L-a depus n fata Patriarhului Nicodim!
- Era patriarhul prezent?
- Era.
- In palatul regal?
- In palatul regal. Apoi l-am nsotit cu totii pe Mihai la Catedrala Patriarhal, unde
regele a fost ncoronat de Patriarhul Nicodim cu coroana regal. S-a fcut Sfnta
Liturghie, regele Mihai s-a mprtsit si a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei
Liturghii.
- A fost un moment sacru din istoria Romniei!
- Da. I s-a pus frumos coroana pe cap la Patriarhie, n biseric, si tot timpul a stat cu
coroana regal pe cap. Doar nu era coroana la palat. A purtat-o si Carol I si Ferdinand.
Regele Mihai a fost uns cu Sfntul si Marele Mir, de Patriarhul Nicodim, din care se
unge si la Botez. Se sfinteste la Patriarhie n fiecare an, n Joia Mare. Asa a fost sfintit
ca rege Mihai I! Eu am fost de fat si depun mrturie pentru aceasta. Mie mi-a fost
drag de el c m-a decorat de dou ori pe front si am mncat cu dnsul la mas, dar nu
numai eu. Eram preot militar n Crimeea.
- Dar nu se poate naste o nou dinastie regal ntr-o tar?

- A fost vorba, n 1938, s se nasc o nou dinastie!

- Dar de ce, printe, s-au adus domni de peste hotare? Nu se putea gsi un rege
autohton?
- Stiti c la noi n Moldova si n Muntenia au fost lupte mari pentru alegerea
domnilor; c domnii se alegeau dintre boieri si se formau partide si se ucideau si si
pierdeau averea si mosiile.
- De aceea au adus domni din alt tar, ca s nu mai fie tulburri?
- S-au gndit bine atunci. Nu numai noi am fcut aceasta, ci si italienii si grecii si
ungurii si polonezii. Toti au adus domni strini. Un rege strin este impartial, tine cu
toti. Mihai a fost foarte bun si credincios. Ai vzut ce frumos se nchina la mnstiri
prin tar! Fcea cruci pravoslavnice ca un lipovan! Asa de adnc se ruga Mihai. Ii
vedeai credinta. Era fericit c se nchin ntr-o biseric ortodox din tar.
- Maic-sa i-a imprimat aceast evlavie ortodox.
- I-a imprimat. Au crescut un biat bun si bun romn. Dar dac este prea btrn si nu
are urmasi, ce s facem? Mai trieste un an, doi si pe urm?... La aniversarea a 80 de
ani ai Patriarhului Teoctist si a 70 de ani de la fondarea Patriarhiei Romne a fost o
adunare festiv la Palat si au venit toti cei din guvern si toti sefii de partide. Au fost
toti. Atunci le-a zis Patriarhul: ''Ei, vezi cum i adun Biserica pe toti? Ea este mama
noastr a tuturor. Cnd vii la biseric, lasi la us si politica si toate''.
- Este destul cuvntul acesta. Este foarte frumos!
- Apoi le-a zis: ''S facem o catedral patriarhal mare! S facem! Nu suntem toti fii
ai Bisericii?'' Acum se fac proiectele. O catedral nu e o biseric oarecare.
- Am auzit c o face, dar nu stiu unde s-o fac!
- S-a vorbit si s-a scris c o vor face n locul mnstirii Vcresti. Ce loc bun este
acolo!
- Da, dar este tare peste mn.
- Catedrala nu are motiv s stea n centru. Ii trebuie liniste.
- Dar nu poti schimba Catedrala istoric!
- Nu. Aceea rmne Mitropolie, cu un vicar. Dar noua resedint a Patriarhiei o vor
face probabil tot acolo la Vcresti.
- Asa a vrut s fac Ceausescu cu Catedrala si Palatul Patriarhal. Dar Patriarhul
Iustin Moisescu nu a vrut s se duc: ''S rmn n istorie c am desfiintat Patriarhia?''
A vrut s aduc pe Nicu Ceausescu n palatul Patriarhal, cu amantele lui. Apoi l-au
lichidat pe patriarh, iar pe urm au demolat si Vcrestii. Dac se ducea, salva
Vcrestii dar pierdea Patriarhia.
- Eu cred c cel mai bun loc pentru Patriarhie este acolo la Vcresti sau n parcul
Liberttii, care este acum Parcul Carol. Deci dou locuri sunt bune. Acolo sus au

vedere bun si grdin la dispozitie, iar la Vcresti ar fi Raiul pe pmnt. Eu am stat

nchis la Vcresti.

O SEARA CU PARINTELE DUMITRU

- Ati fost bolnav zilele astea?
- Da, Printe Ioanichie, era s m duc la Dumnezeu... Ce-am vzut!... Ce
frumusete!... Nu cred s-mi par ru!... Dar ti voi spune data viitoare... Cei de la
Sihstria sunteti cei mai zbuciumati...
- V-a bucurat Dumnezeu cu putin har de dincolo, cu o mic bucurie duhovniceasc.
- Mare minune, printe!
- V-a ngduit Dumnezeu s mai stati cu noi oleac. Poate mai stati mcar vara
asta...
- As mai avea oleac de treab. Dar nu-i voia mea, Printe Ioanichie.
- Vorbiti cu Domnul s v mai lase printre noi. Unde s se mai duc lumea asta? Cu
adevrat credinta poporului o tin tranii acestia credinciosi.
- Eu am spus altceva. Credinta ortodox, n cei 50 de ani, a fost mentinut de
mnstiri si de femeile credincioase! Ele au trecut peste orice opreliste si tot ce are
Biserica noastr ca traditie, ele au pstrat. Ele nu s-au temut. Si la rstignirea
Domnului, ele au stat lng mormnt pn L-au ngropat. Evreii de atunci nu-si
puneau mintea cu femeile. Era si asta o treab. Femeia era foarte dispretuit. Acum se
spune c este egal cu brbatul, dar nu-i chiar asa; totusi e un fel de egalitate ntre
femeie si brbat. Este n fiecare acelasi suflet, care valoreaz mai mult dect toat
lumea. Ca suflet, brbatii sunt egali cu femeile. Si totusi, nu-i asa. S-a constatat c
brbatul are cu 150 de grame de creier mai mult dect femeia, iar femeia este fcut
din coasta brbatului. O ppus mic...
- Va s zic, att a iesit dintr-o coast?
- Da. Si Adam a trebuit s-o creasc, s-i cnte, s-o descnte... Dumnezeu este vesnic
prezent. El trieste vesnic n prezent. Nu exist timp si spatiu la El. In aceleasi conditii
a trit si omul, pn a fost scos afar din Rai. Toti cei mntuiti nu mai au timp si
spatiu. Nu-i zi si noapte, nu-i iarn si var. Sunt conditii bune pentru cei buni si
pedepse grele pentru cei ri. Dac ar vrea Dumnezeu s fim gsiti cu 51% fapte bune!
Eu cred c si dac ar fi 50%, balanta e nclinat de buntatea lui Dumnezeu.
- Dar dac este sub 50%, credeti c Domnul ne primeste cu 30-40%?
- Ne primeste Cel atotdrept si milostiv!
- Spune c nimic spurcat nu va intra n Imprtia lui Dumnezeu. Dac 30% este
pcat n om, este spurcat?
- Dar atunci cine mai este vietuitor al Raiului? Cine se mai poate mntui atunci?

Trebuie s ntelegem ceva noi doi si cu fratele: Raiul nu are o singur desprtitur. In
casa Tatlui Meu multe lcasuri sunt. Imprejur 12 subalterni: Iisus cu ucenicii. Este de
presupus c sunt mai multe categorii si este loc unde stau Sfintii Apostoli, unde stau
Profetii, Mucenicii si tot asa, ultimul crestin mntuit. Exist anumite ceruri. Catolicii
zic "desprtminte". In Rai nu poti s-i pui laolalt pe credinciosi cu cei ce au murit n
pcatul curviei. Nu este vorba de un foc, ci de o constiint care arde tare. Tot un foc
este si acela. Inc mai ceva, c este vesnic. Constiinta merge cu omul. Trupul, la
cimitir. Constiinta, mintea, ratiunea, ele fac parte din suflet. Noi l-am compartimentat
n trei prti, dar el este una, sufletul omului. El este suflat n noi. Aici, la cimitir
rmne trupul meu, ambalajul. Templul duhului omului merge la prefacere. Mai
rmn oasele, apoi si ele se macin. Am vzut niste morminte foarte vechi aici, la
Cucuteni. Sunt morminte de acum 5000 de ani. Nu a mai rmas dect oleac de praf,
nu mai sunt oase. Dac este aur si argint, acolo a fost un sef de trib cu coroan. In
locul oaselor a rmas un praf foarte fin. Cel mai mare arheolog romn a fost Vasile
Prvan. Iar el s-a ocupat de Dobrogea. Acolo unde ai bgat un hrlet n pmnt, ai dat
de urme. Ea a fost n calea tuturor popoarelor. Rusii, cnd plecau pe jos la Ierusalim,
prin dou locuri plecau: prin Dobrogea sau prin Caucaz. Spun btrnii c atunci cnd
veneau rusii la Ierusalim, erau att de evlaviosi, nct toat lumea le fcea loc si
mergeau n genunchi de la intrarea n Ierusalim. Mata ai fost la Ierusalim. Ai vzut ce
biserici au? Aceasta apartine de regimul tarist.
- Mare credint! Plngeau, se rugau si srutau pmntul.
- Am s-ti spun ceva. Stteam odat la Oranki. Era o secet cumplit. Acolo sunt
pduri si poieni. Si cum lucram noi la un depozit de lemne, aveam conditii foarte
usoare si aveam o asistent sanitar foarte cuminte si foarte credincioas. Imi spunea
totdeauna: ''Srut mna, batiusca!'' Si-mi spune ntr-o zi: ''Azi, batiusca, vine un preot
rus foarte credincios la izbuc (fntn), s fac rugciuni pentru ploaie. Stai pe aici!''
Nu eram multi, vreo 18 romni. Toti crestini si aer curat. Si, ntr-adevr, la ora 12 apar
din pdure, pe diferite crri, multe grupuri de oameni, femei si brbati. Mai mult
femei. Ieseau din pduri, c acolo nu erau fiare slbatice, c nu aveau ce mnca. Iarna
dureaz mai multe luni. Si au aprut foarte multi oameni cntnd, cum ar fi la noi
"Oastea Domnului". Noi eram pziti de "ceasovoi" (paznici, militari vechi, btrni). Si
vine un preot fr un ochi, scpat din Siberia, preot itinerant. Umbla din sat n sat.
Erau sate de circa 15 case si mergea din loc n loc dup ce fcea rugciunile. Erau zeci
de mii de oameni care se tineau dup el. Era un btrn foarte scorojit, foarte slab.
Acolo era un izbuc, o fntn din care, din cnd n cnd, srea apa, dar nu la oricine.
Stteai cu mna pe colacul fntnii si spuneai o rugciune. Dac erai bun la
Dumnezeu, venea apa, dac nu, nu venea. Era o ap ca aurul, ca din munte. Printele
s-a asezat pe colacul fntnii si oamenii cntau cntece religioase. Eu am apucat
acelasi lucru si n Basarabia. Oamenii erau rzesi. Mergeau la biseric. Iar dup mas
se adunau pe familii si aduceau galoane (sticle de trei litri cu vin) si cntau. Ne uitam
unii la altii, se nchinau si paznicii si ne-am strns foarte aproape de fntn. Preotul
nu avea cruce la gt. Eu aveam o cruciulit la gt din os de cmil si preotul rus se
uita la mine. Cineva i-a spus c eu sunt preot. M-am nchinat. S-a nchinat si el. A
nceput slujba de sfintirea apei. Spuneam si eu rugciuni de ploaie n limba romn.
Eram tnr si rosteam tare rugciunile. Toti erau n genunchi, toti cntau si plngeau.
Alti paznici ne-au oprit s ne apropiem. Era si un jidan care trebuia s raporteze.
Printele era foarte slbit si am fcut mpreun aghiasma. El avea o serviet cu tot ce
trebuia pentru a svrsi chiar Sfnta Liturghie, dar improvizat, nu avea carte. Repeta
slujba de trei-patru ori pentru c toti oamenii voiau s fie stropiti cu aghiazm. Era o
mas enorm de oameni. M-am suit pe un bolovan si le-am vorbit circa o or, ntr-o
rus cam peticit. Oamenii ne-au mbrtisat. Am mncat mpreun si ne uitam n sus
s vedem dac plou. Am vzut un punct negru pe cer. Ardea soarele tare. A aprut

dinspre pdure o ceat care venea nspre noi si toat lumea ne-am ridicat si ne-am
ndreptat spre pdure. Cnd ne-am apropiat, a tunat puternic, cu ecou. Toat lumea am
stat n ploaie si ne-a udat pn la piele. A plouat dou-trei zile la rnd. Oamenii erau
itineranti si s-au mprstiat. Ei ne-au dat buntti si un pahar cu must. Am plns
mpreun! Nu ne puteam desprti... Pe mine m-au bgat imediat la carcer, ntre dou
scnduri, dar eram fericit. Cnd am iesit m btea vntul; m cltinam. La nceput nu
aveai voie s te rogi, nici chiar seara. Dar pn la sfrsitul rzboiului s-a ajuns la o
libertate religioas, de am fcut si Sfnta Liturghie, n aer liber - vara; si n sala de
mese - iarna. Cnd fceam Sfnta Liturghie pe platou, veneau si preoti catolici la
Liturghia n romneste. ''Noi n-am stiut ct este de frumoas Ortodoxia, ziceau ei. Noi
v-am considerat napoiati!'' Eu am botezat ntr-o zi vreo trei sute de rusi ntr-un lac cu
ap curat. M-au scos din lagr noaptea spunnd c sunt doctor si s-i consult... Eu am
scos o foaie, "Ziua Domnului", mpreun cu alti patru preoti, pentru popor; si o alta,
"Insemnri crestine", care avea 120 de pagini, pn la rzboi, n Bucuresti.
- Aveau altdat preotii mai mult evlavie n comparatie cu cei de azi?
- Eu apartin trecutului. Eu am rspuns la aceast ntrebare: omul sfinteste orice
profesie. Aceia sfintesc profesia, care cred n ceea ce fac si mai ales n preotie! Aceia
triesc exact preotia recomandat de Sfintii Apostoli. Un exemplu: Preotul Gala
Galaction. Era fiu de bogtas si a fcut Teologia la Cernuti. Dup ce a terminat cel
mai bun liceu din Bucuresti, "Spiru Haret", nu s-a ntors de la Cernuti fr doctorat.
A intrat n serviciul Bisericii si a devenit inspector bisericesc. Are crti scrise despre
aceste peregrinri ca inspector bisericesc. Era un crestin deosebit. El umbla exact n
uniforma lui Tolstoi, cu cizme, chiar n Bucuresti la catedr, cu culion nalt, nu ca
astea de acum; barb mare si plete pe umeri, desvrsit vorbitor si cunosctor al
problemelor crestine. Tria ce spunea! Odat m-am dus n Cismigiu. Stiam c vorbea
el. Si s-au adunat acolo mii si mii de oameni. Nu vorbea mai mult de 20 de minute,
dar totul era pasiune. Si avea si un ajutor bun, pe Lascarov Moldoveanu, un crestin
deosebit. Mai era si un preot bun - Ciolanu din Buzesti. Altul - Toma Chiricut, la
Zltari. Printele Galeriu i-a fost ucenic... Popoarele adun ca ntr-un pahar toat
potenta spiritual pn se umple paharul. Este tot ce poate da un popor la un anumit
moment. Si apoi rmne gol si trebuie s treac alte generatii pn se umple iar cu
valori. Pot fi preoti buni profesionisti, dar cu vocatii sunt foarte putini, asa cum a fost
Toma Chiricut etc. Asa spunea un preot greco-catolic n nchisoare: ''Si aceasta este o
profesie dac o faci din inim''. Iar eu i-am spus: ''Dac o faci din inim, nu este
profesie, este vocatie. Este o lucrare ntre el si Dumnezeu!''
- Un dialog mutual tainic.
- Eu pot tine un cuvnt la rece despre Sfnta Treime. Aici nu trebuie s devii patetic
- raportul dintre Tatl, Fiul si Sfntul Duh -, ci rational. Dar eu pot vorbi despre
suferintele Sfntului Gheorghe ca martir si atunci este o predic emotiv, care merge
direct la inim.
- Si aceasta te schimb!
- Este mai puternic. Preotii pe care i-am cunoscut eu: Toma Chiricut din Botosani,
Toma Gherasimescu din Bacu si Petru Chiric din Iasi, au fcut epoc. Toma
Chiricut era preotul intelectualilor. Si era de dimineat pn noaptea trziu n
biseric. Cnd m duc la Bucuresti intru n amintirea lui si srut si Sfintele Moaste. Pe
atunci omul nu intra si iesea repede din biseric, ci-si cuta un locusor si astepta
sfrsitul slujbei. Toma Gherasimescu era celibatar. A vndut pmntul si a cumprat
un automobil si o tipografie. Il ajutau bietii de la Teologie si Seminar. S-a purtat

admirabil si-n puscrie. Si v spun, cnd se va scrie vreodat Istoria misiunii moderne
a Bisericii Ortodoxe Romne, sta este principalul misionar: Toma Gherasimescu,
prin presa pe care el o tiprea. Ajunsese la peste 20 de volume pe care le reedita si la
preturi foarte ieftine. Forma ucenici care l ajutau. El a scris "Pe drumul Damascului".
Toma Chiricut a lucrat pentru intelectuali, iar Toma Gherasimescu pentru popor. El a
cstigat nti pe teologi, apoi toat universitatea. Erau sapte mii de studenti, la toate
faculttile din Capital. Ei nti l ascultau pe Gherasimescu, apoi rspndeau
brosurile; apoi se adunau luni, miercuri, vineri la paraclis pentru rugciune.
- Printele Nicodim Mndit a cstigat lumea prin brosuri si spovedanie.
- Ca Printele Paisie al dumneavoastr!
- Cel mai bun canon pe care l ddea Printele Nicodim era c dup ce te lsa o
jumtate de zi s meditezi la pcate si s le notezi, te mai lsa un sfert de or s-ti
aduci aminte de alte pcate, ca s-ti fac apoi dezlegarea final. Asa erau unii la partea
nti, altii la partea a doua a spovedaniei, altii la dezlegarea final. Oamenii parc
zburau de la usa lui. Canonul de baz, pe lng lectur, era format din metanii. Nu
ddea multe. Mai ddea si zile de post. ''Si bursucul posteste, dar dup ce mnnc
plesneste''; si s citeasc crti sfinte, Noul Testament si Biblia, c de acolo vine
puterea omului. Deci, citirea crtilor sfinte era esential. Toti ucenicii lui au fost buni
crturari. Nici un ucenic de-al su n-a fost nselat de sectanti, cci stiau bine
nvttura Bisericii. Dar continua canonul: ''Te duci acas, dar cnd vii, n cellalt
post, mai aduci doi ucenici!'' Si fiecare la rndul su avea canon s fac la fel, care era
mai bine format. El a fcut o revolutie duhovniceasc n tar prin spovedanie. Nici un
duhovnic nu a avut ucenici, care s reziste peste ani asa de mult ca ucenicii Printelui
Nicodim. Are azi zeci de mii de ucenici n tar.
- Mai era Printele Gheorghe Rosca, care a avut ucenici pe Printele Sofian Boghiu
si Felix din America. In nchisoare s-a purtat cel mai bine Printele Benedict Ghius.
- A avut lucrare interioar si tare frumos a mai murit!
- Cei care s-au lepdat n nchisoare n-au avut esent moral. Un tran, Tudor
Popescu, nu un preot, ci un mirean s-a comportat admirabil. Mai era un profesor de
limba romn, care atunci cnd l bteau rdea. Era din Podu Iloaiei.
- M-am gndit ca s pun un titlu convorbirilor noastre, dac sunteti de acord, anume
"Mrturisiri".
- Este foarte bun. Nu te oblig la nimic. Iisus a adus o noutate evanghelic, dar
aceasta a amplificat crestinismul. Sfntul Apostol Pavel s-a ntlnit cu Hristos, pe
drumul Damascului! El a fost botezat n duh. Crezi c este putin lucru s te ntlnesti
cu Dumnezeu si s te ntrebe: ''Ce vrei de la Mine?'', iar tu s zici: ''Cine esti,
Doamne?'' Nu s-a multumit numai cu revelatia Domnului, ci l-a ntrebat si pe Petru si
pe ceilalti apostoli.
- Cred c Pavel a fost initiat si cnd a fost ridicat la al treilea cer.
- Eu nu pot fi alturi de Printele Cleopa. Ai auzit ce zice Mntuitorul tnrului:
Dac vrei s fii desvrsit, mergi, vinde-ti toate si urmeaz-Mi Mie.
- Sunteti numrat cu clugrii, Printe Dumitre!

- Dac as fi! Ai asistat la o clugrie? Acolo te rstignesti cu Hristos. Ce se face

Sihstria cnd pleac Printele Cleopa? Trebuie s formati ucenici. Noi am trit
separati aproape o mie de ani de Biserica Catolic. Ei au avansat n dogmele lor. Noi,
ortodocsii, suntem laptele dulce al Bisericii. Nu putem s ne sturm dect cu lapte.
Nu putem suporta mncruri tari. Catolicii sunt lapte acru, protestantii sunt unt, zic ei,
iar greco-catolicii sunt zer. Protestantii spun: ''Noi am mers la esent. Voi sunteti cu
toat traditia. La voi este tot depozitul crestin de dou mii de ani!'' Noi nu suntem
dect un fluier prin care fluier Duhul Sfnt. Oricnd, ce faci, si la fiecare rugciune
pe care o spui, cnd ti faci canonul acolo n chilie, este de fat si Mntuitorul, dar si
Duhul Sfnt. Pentru c noi asa credem. Duhul Sfnt a preluat conducerea Bisericii si o
duce la desvrsire. Mntuitorul a spus: Voi trimite pe Mngietorul. La Rusalii este
temelia Bisericii crestine. S stii c protestantii nu ne ursc pe noi. Doar spun c
suntem statici. Noi le spunem: ''Voi ati aprut la anul 1500 si nu v puteti raporta
dect la voi. Mndria noastr este c noi suntem depozitarii traditiei apostolice de
2000 de ani. Noi nu ne miscm nici n dreapta, nici n stnga si am socotit suficient
apartenenta Duhului Sfnt la lucrarea noastr''. Pe timpul Patriarhului Miron Cristea sa fcut greseala c s-a acceptat succesiunea apostolic a anglicanismului, din motive
politice.
- Printe Dumitre, eu cred c o s plecati la Cer mpreun cu cei pe care i-ati botezat
dintre rusi si cu cei pe care i-ati mprtsit dintre soldatii czuti pe front!
- Vreo 30000 de oameni! Noi nu fceam contabilitate cti botezam.
- Care este taina trecerii prin aceste prigoane?
- Treci foarte usor cnd crezi n Dumnezeu. Eu nu am putut s m ndoiesc vreodat
de existenta lui Dumnezeu. Eu nu pot concepe s te ndoiesti de prezenta lui
Dumnezeu si simteam prezenta aceasta. La Jilava m bteau pentru c predicam n
fiecare zi n celul vietile sfintilor. Eu eram deprins cu munca din celelalte lagre
rusesti. Aici era mai aspru n acea vreme, dar mi-am fcut datoria. Foarte multi frati
ortodocsi si-au fcut datoria si multuesc lui Dumnezeu c am iertat pe toti din suflet.
Trebuie s accepti suferinta. Dac nu o accepti si murmuri, te mpotrivesti lui Hristos
si este inutil suferinta. Cu harul lui Dumnezeu nu simti, nu te doare nimic. Este
cineva care st lng tine. Am fcut munc de min si canal si n-am ptit nimic.
- Ati mai dat si la altii cte o sperant.
- Tot timpul.
- Noi v rugm s nu ne uitati la sfnta rugciune.
- Artileria dracului bate cu precdere n mnstiri. Clugrii sunt pionierii de frunte
ai Sfintei Biserici. In armat pionieri sunt cei ce fac drumurile n fata noastr, cei de
sacrificiu. Satana are n primire nti mnstirile!

MARTURISIRI DE TAINA
In lumin neapus am fost odat. Nu contest lucrul acesta. Eram n trup duhovnicesc,
mergeam la o jumtate de metru deasupra pmntului. Era un fel de bolt alctuit din
dou carapace. Lumina venea din acea bolt. O lumin glbuie foarte frumoas si

dulce la privit... Simteai o cldur duhovniceasc. Pluteai n lumina asta... Am mers

ct am mers si am auzit niste glasuri... Cnd vei ajunge la btrnete poti s faci si
sfintia ta experienta aceasta.
- Ce experient?
- Experienta de viat. Ca s cunosti. La vrsta mea eu si Printele Cleopa nu mai
suntem ispititi. La vrsta sfintiilor voastre, a celor mai tineri, n fiecare zi sunteti
ispititi. Eu nu m pot plnge de ispite... ''Doamne, m ispiteste satana...''. Nu, pentru
c nu sunt... Ai s fii n experienta asta. Se opreste corpul acesta normal, pmntesc si
esti tot cu Dumnezeu. Te scrbesti numai la aducerea aminte c ai privit o femeie si tia plcut cndva. Te scrbesti. Eu sunt uneori n stare s m scuip singur. Aceasta mi
povestea si Printele Cleopa, cnd puteam veni la Sihstria. Este demonul care se
lupt cu noi.
- Demonul care lupt si pe credinciosi si loveste si n preoti.
- Mai ales n mnstiri trage cu tunul cel mare, cu artileria grea. Cei mai vulnerabili
dintre toti crestinii sunt clugrii! Ei duc lupta direct. Sigur c da. Satana are o
artilerie foarte puternic. Probabil c din cnd n cnd mai cade si cte unul... Cade
lamentabil de tot.
- Cnd cade se prbuseste total, pn n fundul gropii!
- Pn nu-l drm nu-l las n pace. De aceea, eu m uit cu mare ndoial la bietii
tineri care vor s intre n viata monahal. Noi ne mntuim prin credint si prin fapte
bune. Iar faptele bune nu se pot face fr apartenenta Sfntului Duh la noi. Dac pierzi
din vedere asta si spui: "Ei, am fcut si eu ceva bun! Sunt sigur de Rai!" Esti n mare
primejdie. Eu m tem c traista mea este goal, eu care plec la drum. Am fcut ce-am
putut. M spovedesc si eu sptmnal; poate mai des dect un clugr, c-s pe sfrsite.
Este bine s fie omul pregtit pentru marea cltorie. Am murit de dou ori, printilor,
si am fost fericit cnd am murit! Am murit de dou ori si am fost fericit printe, c m
duc la Dumnezeu. Am simtit asta.
- Cum ati murit?
- Inconstient. Dar am trecut n cealalt lume, stnd lat aici, pe pat. M-am trezit dup
3-4 ore din com. In timpul sta am cltorit pe o cmpie nflorit si luminat, nu de
soare, nu de lun; ci pe bolt era o lumin portocalie, o lumin de aur. M uitam si m
nchinam. Eu eram ntreg.
- Aveati trupul aici, pe pat?
- M vedeam n grdin. M vedeam si m feream s nu rup nici o floare, clcnd
pe jos. Toate florile erau pn la genunchii mei si eu clcam foarte ncet. Eram singur
si m uitam nainte s nu rup vreo floare, vreo tulpin de floare. Era un miros
mbttor, care nu-l gsesti n nici un fel de parfum. Eram singur si-mi ziceam n
mine: "Dar ngerul meu unde-i? Dar satana si ispititorul care m duce pn la
Judecat, unde-i?" Nu erau. Eram absolut singur. Nu m simteam nici strin, nici
singur. Eram n lumin! Lumina nu era alb, ci era portocalie. Ct vedeai cu ochii,
bolta se sprijinea pe un munte. Era un ses infinit presrat cu flori. Nu am ntlnit nici
un curs de ap n drumul meu. Am mers mult. Aproape pierdusem orizontul din spate,
de unde venisem si de unde plecasem. Si la un moment dat se fcuse un fulger foarte
puternic, care mi-a luat vederile si m-am trezit. Eram perfect constient. Era ora trei

noaptea. Deasupra mea plngea maica Maria! Nu Maica Domnului, ci sora Printelui
Ioanichie. La picioare o alt clugrit sttea n genunchi si plngea...
- Asta, la ora trei noaptea?
- Am ntrebat ct este ceasul. De atunci nu am mai avut nici o criz. Nu-s grele.
Crize de inim, dar sunt mortale.
- Si cea de-a doua? Ati spus c-a mai fost nc odat...
- A fost mai frumoas, dar n-am voie s-o povestesc. Asa mi-a fcut ngerul: ssst! Si
m-a btut pe umeri! M-a adus napoi... Nu pot! Poate pe patul mortii s-o scriu!
- Suntem noi, poate, prea pctosi, de asta nu v-a lsat Duhul Sfnt s-o spuneti!
- Nu era Duhul Sfnt, ci ngerul pzitor! Era un tnr foarte frumos, o dat. A doua
oar, era o tnr foarte frumoas, care m-a luat din prag, de aici. Era de nltimea usii
si mi-a fcut semn s merg. M-am ridicat de pe pat s merg, dar nu mai eram eu, adic
eram mbrcat ntr-o cmas si-o pijama. M-a luat de umeri, m-a scos afar si dup
aceea m-am trezit tot ntr-o grdin. O maic foarte frumoas la nftisare, nu btrn,
tot un nger, cci ngerii nu au sex. M-a purtat foarte putin printr-o grdin, mai
nflorit dect aceea. Erau tot felul de pomi si psri care cntau. Nu era Raiul, cci ar
fi trebuit s ntlnesc vreun profet acolo. Poate era un fel de anticamer a Raiului.
Poate, zic eu acum! In Rai merg cei buni. Nu mnnc mere si pere. Merge numai cu
duhul. Trupul rmne la cimitir. Merge numai duhul, iar duhul are nevoie de mncare,
dar duhovniceasc. Se auzeau n deprtri cntece. Dar nu stiai de unde vin la urechile
tale. Numai cntece melodioase brbtesti. N-am auzit nici un cor feminin. Asta
dureaz ore ntregi, dou-trei ore! Cnd m trezesc, mai uit din detalii, dar ceea ce
este fundamental n vedenie mi amintesc. Asta este printe, n mare!
- Spuneati c toti o s trecem prin strile acestea?
- Obligatoriu. Toate sufletele, cnd se despart de trup, cltoresc. Sunt duse de
ngerul de lumin pe care l primim la Sfntul Botez. La dreapta si la stnga este cel
putin un diavol care este ispititorul ngduit de Dumnezeu pe toat viata. De obicei
sunt mai multi diavoli dect ngeri. Eu trag concluzia c au czut foarte multi ngeri,
atunci cnd a fost marea rzvrtire a ngerilor! Dumnezeu i ngduie. Sunt acuzatorii
nostri. Cnd ajungem la Scaunul de judecat, noi singuri ne mrturisim n fata
Luminii, c Mntuitorul se arat ca un glob de lumin mai strlucitor dect soarele.
Noi singuri ncepem a spune pcatele noastre. Nu ne ntreab: De ce ai suduit? De ce
cutare sau cutare...? Spune, suflete, spune! Alt grai! N-ai gur acolo. Esti o bil mai
mare sau mai mic de lumin. Alt lumin. Si nu-i lumina neapus n care se
complace Bunul Dumnezeu. Este o lumin creat totusi. O lumin n care plutesc
ngerii care sunt mai aproape de noi. Am avut si viziunea asta. C n fata Tronului de
judecat spui tot, dar spui cu mare rapiditate. Este un alt fel de exprimare. Si cei buni
si cei ri se acuz. Se acuz! Nimeni nu vorbeste eventual de bunttile pe care le-a
fcut pe pmnt. Vorbeste numai de rutti! Eu stiu c-am ajuns pn la capt si, n
cercetarea lui Dumnezeu, am simtit mna lui Dumnezeu si m-am trezit pe pat. Dar
Dumnezeu nu era Dumnezeu cu chip. Era o lumin dumnezeiasc. O lumin rotund.
Nu ti-L nchipui pe Dumnezeu cu barb, cu mustti sau pe Iisus Hristos ca la 30 de
ani. Nu. O lumin negrit! O lumin naintat. Si tu erai tot o lumin foarte palid, n
comparatie cu lumina ngerilor care te nsoteau si cu lumina cereasc! Iar satana era
rmas n urm, la o distant mare. Nu ndrznea s se apropie de Dumnezeu. Nici nu
scheuna, nici nu plngea. Acuza! Cnd i-a venit rndul, i s-a dat voie s acuze. Exact

ca la tribunal. Adic oamenii au fcut un tribunal de judecare a lui Dumnezeu. Si

scurt, este destul s te consideri pctos. Eu am spus asa, exact ca la brbatul cel din
Evanghelie: Cred, Doamne, ajut necredintei mele! Cu asta am nceput.
- Asta a fost atunci, a doua oar? Si ct timp a durat, Printe Dumitre? O or, dou,
trei?
- Nu stiu ct. Eu m-am trezit la ora trei. De la 12 la trei noaptea. A tinut mult
cltoria. Foarte mult!
- In timpul cltoriei se vedea ceva prin vzduh? Diavoli sau ngeri?
- Nimic. Simti o fort care te-mpinge din spate. Alt lume. Altul este sufletul omului
si altul spiritul ngerului. Nu-i plmdit din aceeasi materie. Nici nu suntem fcuti
egali cu ngerii, ci suntem asemenea lor pn la un punct, n cunoastere. Da. El
zboar. N-are aripi. Traverseaz spatiile n alt fel. Eu clcam, clcam cu picioarele. Nam cptat aripi. Minile nu mi s-au fcut aripi. Clcam pe picioare. Nu tare, c m
temeam. Parc plantele plngeau, dac le clcam si cutam s pun vrfurile
picioarelor printre dou plante. Eram si ametit de parfumul acestei grdini n care eu
nu vedeam pe altii. Dar poate nici altii care erau acolo, nu m vedeau pe mine. Cnd
mergeam pe un anumit drum, mergea mai nti ngerul si m conducea. Ingerul nu m
ducea direct prin mijlocul grdinii.
- Ingerul era un fel de lumin sau tot asa cu aripi?
- Nu, nici un fel de arip. Nimic. O lumin lunguiat, asa ca un glob rotund, dar mai
mare, aproape de mrimea omului. Si omul rmne tot la mrimea lui, ca si cum ar fi
o carcas n care st sufletul tu. Nu-i liber. Este un fel de carcas, tot spiritual; c
imediat dup moarte sufletul este spirit. N-are nici o calitate omeneasc, material.
Este duh. Duhul omului. Merge la judecat. La Judecata obsteasc vom fi si-n trup.
Trupul ns se nduhovniceste. Fr trebuint material. O s ne cunoastem amndoi,
o s ne dm "bun ziua".
- Acolo sus?
- Da. Popoarele se adun pe neamuri, pe mprati, pe regi si voievozi, pe familii, la
Judecata obsteasc. Este un fel de rstimp, pn cnd apare Mntuitorul, n care lum
contact cu printii. Ne adunm pe familii, pe popoare si n mijlocul popoarelor,
familie lng familie.
- Si cu prieteni, cu colegi, cu cunoscuti?
- Cunoasterea noastr va fi mult mai perfect dect acum.
- O s ne ntlnim cu cei pe care i-am ndemnat s se pociasc si nu s-au pocit?
- Si cu buni si cu ri ne vom ntlni. Abia atunci se face dezlipirea bunilor de ri.
"Duceti-v n iad! Mergeti n rai!", spune Mntuitorul acolo. Acestea sunt cele dou
sentinte. Mi-ati dat s mnnc, mi-ati dat s beau, m-ati cutat cnd eram n temnit...
- Dumnezeu stie ct timp mai este pn la judecata universal!
- Mntuitorul spune: Nu este al vostru a sti tainele lui Dumnezeu. Acest lucru st n
cunostinta Tatlui ceresc. Nu stie nici Fiul, n umanitatea Lui.

SFATURI DUHOVNICESTI
- Printe, Sfntul Vasile cel Mare ntr-una din omilii spune asa: ''Orice clugr este
candidat la treapta de episcop''.
- Dar Dumnezeu alege. Nu merge oricine la hirotonie de arhiereu. Arhiereul are
plenitudinea harului, noi o avem prin delegatiile episcopului si nici atunci n totalitate.
De exemplu, noi numai cu delegatie putem sfinti o biseric. Noi putem s punem
minile, dar nu hirotonim. Minile noastre le punem pe capetele bolnavilor si bolnavii
se fac sntosi. Asa se face. Asa fcea Mntuitorul, punea minile pe cap. Si asa a
spus Apostolul: Pe bolnavi minile veti pune si bine le va fi. Nu pe umeri, nu pe spate,
ci pe cap.
- Credeti c-si poate pierde mntuirea un clugr, dac nu vrea s fie episcop, desi
altii vor s-l fac episcop?
- Au fost cazuri. Ia gndeste-te la unul din cei trei Ierarhi care a fugit de episcopie,
dar pn la urm tot a ajuns patriarh la Constantinopol. A fugit ani de zile. N-a
acceptat. Hirotonia n arhiereu este lsat la voia Tatlui. Sfntul Vasile cel Mare si
Sfntul Ioan Gur de Aur au fugit, dar pn la urm n-au mai putut. Trebuia de la
Dumnezeu, s fie arhiereu. Dac Dumnezeu te rnduieste pentru episcopie, las c-i
bun lucru. C spune Sfntul Pavel: Cine doreste episcopie, bun lucru doreste! Dar
trebuie s fie asa si asa, cu toate calittile pe care trebuie s le aib un episcop. Are sti vin rndul n mod sigur. Ai s iei licenta, ai s fii si staret, ai s ai si treburi. Poate
ai s conduci mnstirile si ai s ai propuneri de episcopat. Nu acum. Cnd vei fi
complet cu studiile si cnd va vedea lumea c te mentii si ai rvn pentru Hristos si
viat curat.
- Am s am pcat naintea lui Dumnezeu dac n-am s primesc? Eu v spun c-i cea
mai mare ispit a vietii mele, poate.
- Mai tare sunt ispitite clugritele dect printii clugri. Mai tare, mult mai tare.
Clugrii sunt brbati si dau o lupt frumoas. M gndesc la cei de la Sihstria. C ce
viat frumoas am vzut eu acolo la btrnii mnstirii! Adevrati sfinti! Au luptat si,
la btrnete, sunt albi si la suflet si la pr!
- Credeti ntr-o renastere duhovniceasc a monahismului n Sihstria, dup moartea
duhovnicilor care sunt acum?
- Se pustieste! Mnstirea Sihstria se va pustii fr duhovnici buni! Numai dac se
vor ntoarce ucenicii btrnilor napoi si din cei plecati mai de soi. Cnd Printele
Ioanichie va pleca de acolo si cnd Printele Cleopa va nchide ochii, va fi greu pentru
Sihstria. N-au lsat ucenici. Bag de seam, n-au lsat ucenici. Printele Ioanichie a
luat acum niste bieti prea cruzi. Ucenicul trebuie s stea n aceeasi chilie cu
duhovnicul, cu dasclul lui. S vad cum se nchin duhovnicul, cum bate mtnii,
cum face cruce, la ce or se roag, ce rugciuni spune, dac plnge la rugciune si
strig la Dumnezeu n gura mare! Aceea-i ucenicia, printe! Nu numai s bat
ucenicul 20 de metanii nainte de culcare. Ci s vad si s mosteneasc si s-si
nsuseasc felul lui de comportare, s simt harul Duhului Sfnt si iubirea pentru
Hristos a printelui duhovnic. Aceea-i ucenicie. Pe viu, nu teoretic. Nici un clugr

nu-i desvrsit. Tot timpul nvat. Tot timpul experimenteaz. Si, ca s fim sinceri,
este cel mai ispitit clugrul la oras. Acei din munti sunt mult, mult, mai lipsiti de
ispite. Sunt mult mai aproape de Dumnezeu. Eu le-am spus acest lucru. Mi-am permis
lucrul acesta la printii de la Sihstria. Exact n ziua n care ai intrat n monahism, ai
intrat c-un picior n Rai! Urmeaz ca aici s-l tragi si pe cellalt n Rai, cu contributia
ta. Nu trebuie s astepti totul de la Dumnezeu. Trebuie s misti si tu. Contributia
noastr!
- Lepdarea de credint, care este acum, nu stiu dac a mai fost vreodat n istorie.
Sunt acum foarte multe secte care au aprut n ultimii ani si amgesc pe multi. Cred c
acesta este cel mai mare semn c se apropie sfrsitul lumii, cum spune n Sfnta
Scriptur.
- Printilor, cutati n Noul Testament si cititi ultimele capitole de la Matei, Marcu si
Luca. Veti vedea c sunt 12 semne premergtoare venirii Mntuitorului. Iar n ceea ce
priveste Apocalipsa, nc nu s-ar putea ncumeta cineva s scrie un comentariu la
Apocalips pe lume, chiar dac s-ar aduna toti exegetii de pe pmnt. Eu am fcut o
lucrare de doctorat, la Bucuresti, ''Introducere n cartea Apocalipsei'' (100p.) Nu s-a
publicat pentru c avea niste greseli. Am gresit. Inc pn astzi nu s-a alctuit un
comentariu la Apocalips. Ipoteze, printilor. Dac attia sfinti n 2000 de ani nici nau ndrznit s ncerce s comenteze Apocalipsa, cum am ndrznit noi? Sunt unghiuri
de vedere. Intr-un fel vede monahul, tritorul si n altul, vizitatorul. Dar, n general, eu
v-o spun pe fat. Mnstirile sunt foarte necesare. Extraordinar de necesare. Dac a
salvat cineva crestinismul n Rusia, l-au salvat mnstirile si femeile. Femeile nu s-au
temut si s-au dus la biseric. Am vzut aceasta la Moscova si prin satele de acolo; la
Bucuresti si prin toate bisericile. La noi a fost un comunism mai dulceag, fiecare sat
avea preotul lui, chiar sub Ceausescu. N-a fost sat fr preot. Au mai dat afar din
clugri, dar au mai si primit, nct mnstirile si bisericile, acum n decembrie, aveau
preoti, iar mnstirile aveau stareti si un nucleu de clugri. Ceea ce nu s-a petrecut n
Rusia, unde au fost peste 38000 de clugri si la ora cnd stm de vorb, sunt ceva
peste o mie, cu cei primiti n ultimii cinci ani. Acolo n Mnstirea Oranki unde am
stat eu mai mult n Rusia, au fost mpuscati ntr-o dup-amiaz, pentru c n-au
acceptat comunismul, 11000 de preoti si clugri. De dou ori mai mult dect avem
noi n toat tara. Noi i-am dezgropat si am gsit un mitropolit neputred. Neputred! Un
sfnt martir!
- Dar de ce nu-i pun moastele n biseric?
- Au venit doi tineri din Moscova si mi-au spus c mnstirea este puscrie de femei
si este depozit de alimente n mnstire. Oamenii s-au dus si au cerut, dar nici nu s-au
uitat la ei.
- Cum putem explica nestatornicia fratilor nceptori azi n mnstiri? Vin, stau
putin, pleac din mnstire n mnstire si nu prind rdcini!
- Printilor, este o greseal c-i primesc prea de tineri si nici nu are cine s se ocupe
de ei. Trebuie primiti, cum spune Sfntul Vasile, la 30 de ani. La 25 de ani i faci frati
si la 30 de ani, monahi. La teologie nici un coleg de-al meu nu se fcea preot la 25 de
ani. Asa era mentalitatea. Toti mergeam n nvtmnt si, cnd ajungeam la 30 de ani,
ne hotram. Dumneavoastr care sunteti clugri ar trebui s faceti iarna cursuri de
clugrie.
- In ce constau aceste cursuri?

- Un fel de seminarii interioare. Catehismul si toat nvttura ortodox. Sunt crti

ortodoxe foarte bune. Ii adunm pe toti ntr-o sal. O or. Cum fcea Printele Cleopa
sau Printele Paisie. Le faci un fel de lectie pe ntelesul lor. Ce nseamn cultul Sfintei
Cruci? Ce nseamn o ngenunchere? Ce nseamn rugciunea inimii? Ce nseamn
participarea cu dragoste la Sfnta Liturghie si mai ales la slujbele de noapte. Altfel, ei
nu pot creste. In al doilea rnd, ucenicul trebuie s stea n antreu, unde este
duhovnicul lui si s vad cum se nchin printele lui, ce rugciuni pronunt, ce
atitudine ia n fata icoanelor, cte ngenuncheri face. Duhovnicii n-au fcut ucenici.
Mor ei, se pustieste mnstirea. Ins Printele Ioanichie, mai mult dect poate face la
Iasi sau la Roman, face la Sihstria. El doar acolo tipreste. Printele Ioanichie, tine
minte de la mine lucrul acesta, este productiv. Scrie si repede si la obiect. Este
productiv. I-a dat Dumnezeu talantul sta. Apare cu numele poate pe 30 de crti.
Ierarhii sunt uneori gelosi pe preotii foarte activi pe care-i au n preajma lor.
- Ce sfaturi dati celor ce vor s intre n viata monahal?
- Celor care m-au ntrebat, le-am spus s intre n mnstire la 30 de ani. Mnstirea
Sihstria, dup spusa Printelui Ioanichie, face o adevrat Sihstrie la vreo trei km n
pdure, c Sihstria nu mai este sihstrie. Este o mnstire mare si aglomerat.
- Spunea cineva c ar trebui s-i schimbe numele.
- Sigur. Mnstirea ''Nasterea Maicii Domnului''. Sau poate i gseste un alt nume.
Nu are nimic cu Sihstria. TTi-am spus de cei doi clugri sfinti de la Sihstria, care
se rugau amndoi si crora deasupra capului le aprea, n timpul rugciunii, lumin?
- Da, mi-ati spus.
- M duceam la spovedit la Printele Cleopa si Printele Ioanichie m ducea si
dormeam la arhondaric. Ei nu stiau c sunt preot.
- I-ati spus atunci de cei doi clugri Printelui Ioanichie?
- M-am temut, printe. Iti spun drept, pur si simplu m-am temut. Mai ales c ei miau fcut semn. Eram singur n spatele lor.
- Asta nseamn c simteau si ei ceva, vedeau si ei ceva, probabil, de v-au fcut
semn. Stiau c i-ati vzut?
- Stiau. Simteam c ceva se petrece cu ei. Ei nu vedeau. Eu vedeam.
- Asta prin ce an era?
- Ultima dat n 1970. Amndoi erau nalti, foarte nalti, ca brbati semnau.
Frumosi si luminosi la fat, cu barb si cu prul alb, cam rrit de btrnete; se lungeau
venele la mini, slabi, foarte seriosi. Numai la iesirea din biseric unul ddea locul
celuilalt. In timpul acesta, printele citea la Psaltire, nu ne lua n seam. Eu stteam un
pic si ieseam n urma lor s vd unde intr. Cnd s urc treptele pe primul coridor din
dreapta trapezei, intrau acolo. Nu ndrzneam s m duc dup ei. Imi fceam cruce,
m ntorceam n biseric, m nchinam si m duceam si eu s m culc. Foarte
emotionat, foarte speriat eram. Eu credeam c vedea si printele din pridvor. A mai
vzut Printele Cleopa, odat, o femeie de la munte. Si am vzut-o si eu. Se ruga
singur n biseric si strlucea lumina Duhului Sfnt deasupra capului ei.

- Ati vzut-o si Sfintia Voastr pe femeia aceea?

- Eram n fundul bisericii si m pregteam s plec la drum. Am vzut-o pe acea
femeie de care a pomenit Printele Cleopa. El nu stia c eu sunt n biseric. El era de
rnd si pregtea Sfnta Proscomidie. Eu am intrat s m nchin. Era la ora 6
dimineata. Era o curs care m ducea la Trgu Neamt si a ntrziat oleac. Atunci am
vzut pe femeia aceea de la munte, o femeie ntre 50-60 de ani. In biseric era numai
ea cu candela Maicii Domnului. O crestin cu viat sfnt!
- La Printele Cleopa, n-ati vzut nimic niciodat?
- Niciodat. Numai la cei doi clugri si la femeia aceea. Ei, nu apartineau
mnstirii. Asa a spus Printele Cleopa, Printelui Ioanichie: ''Iat, Printe Ioanichie,
c sunt si mireni care se roag tot asa de frumos cum se roag clugrii''. Asta pe mine
m-a fcut s m gndesc c Printele Cleopa, stia de cei doi clugri. Dar, nu l-am
vzut lng mine niciodat.
- Ce se-ntmpl cu copiii avortati, care sunt omorti? Spunea cineva c ei se
consider c sunt botezati prin sngele care se vars atunci, c ei sunt nevinovati, cnd
i se face avort mamei.
- Am auzit lucrul acesta. Nu-i nici un rspuns. Este o crim. Dac nu-i atins de
Sfnta Agheasm si dac nu i s-a spus formula Botezului, nu-i botezat. La mine vin
multe femei care-s moase la spital si le dau n scris formula Botezului si Agheasm si
le spun ce s fac. Dup aceea, dac trieste copilul, l duce la preotul satului si-i
continu botezul, desi botezul este bun cel fcut de moas si de orice crestin. Este
bun.
- Cnd esti prigonit este bine s te aperi si s te ndrepttesti c ai dreptate? Sau este
bine s suferi toate pentru dragostea lui Hristos?
- S suferi totul pentru Hristos!
- Este bine s te aperi n fata autorittilor bisericesti mai mari?
- Nu ai ce face cu dreptatea. Sfintia ta, printe, s nu faci niciodat apel la dreptatea
lui Dumnezeu. S faci apel la buntatea lui Dumnezeu, la iubirea si mila Lui.
- Trebuie s ne gndim la buntatea lui Dumnezeu fat de noi si la rndul nostru s
fim si noi buni cu altii.
- Prin excelent, asta este virtutea principal a crestinismului
- buntatea, blndetea, iertarea. Toate vor trece, toate se vor transforma. Dragostea
rmne vesnic. Dragostea nu va pieri niciodat!
- Mi frate, romnii sunt ortodocsi de 2000 de ani. Nu de-acum! Nu pot fi altceva,
c eu nu concep vreodat Romnia catolic sau protestant sau sub influenta sectelor.
Este ceva, printe, foarte trector. Un vnt care bate dinspre Apus, pltit bine si se
termin la o vreme!
- Da, printe. Asta-i un fel de vnt al epocii. Nu las urme. Tranul nu se misc. Da.
Eu vd oamenii de aici. La mine vin oamenii...

- Fiecare preot n parohia lui este misionarul Bisericii Ortodoxe. Noi nu facem
misiune extern. Nu avem unde, nu avem cu cine. Nu avem posibilitti materiale! Eu
judec dup Sihstria si dup Hrlu! Sunt crestini, domnule. Ce s le mai faci? S-i
omori?
- Aveti sectanti aici n Hrlu?
- Nu, n-avem. Nu se stie. Ar fi o rusine mare pentru noi. O mare rusine! Asta
depinde de preotul local, printe. Eu ti-am spus. Este foarte bine dac s-ar forma la
noi o misiune intern.
- Ati spus frumos. Ne trebuie un episcop cu o echip de preoti misionari si clugri
misio-nari.
- Clugri misionari care merg n parohii contaminate si stau acolo pn le vindec.
- Asa. Asta ar fi extraordinar de bun!
- Pi sigur c da. Mi-a plcut ideea: Ne trebuie si un episcop al tineretului! Un
episcop pentru studen-time, pentru liceeni, un episcop pentru problemele tineretului,
pentru problemele misionare.
- Dar ce-i cu atta tineret care se trage spre mnstiri? Este un act de blazare pentru
viata social sau un act de salvare spiritual?
- Nu, un act de mare credint. De mare credint! Eu am timp s stau de vorb cu ei.
Eu am timp. Mata nu prea ai.
- Mai stau si eu de vorb. Mai las scrisul!
- Eu dac nchid usa pot sta de vorb.
- Ce facem, c nu avem si noi o mnstire pentru intelectuali, cum au avut rusii?
- S-i mai spunem Inaltului. El deja vine ncntat astzi sau mine din insula Patmos
c "Sfntul Printe" forteaz mereu. Vrea ca pn n anul 2000 s fim uniti! Dar el se
uneste numai peste capete, iar ortacii lui fac misiune n Ardeal mpotriva ortodocsilor.
- Ce s te unesti! Noi ne pupm si credinciosii ortodocsi se bat cu unitii n Ardeal?
Printe, sunt o mie de ani de cnd ne-am desprtit. Unirea tot ntr-o mie de ani se
face! Chiar dac vldicii nostri ar face-o oficial, noi nu mergem! Noi rmnem
ortodocsi!
- Ei cred c noi intrm toti n barca Sfntului Petru!
- Nu! Noi rmnem ortodocsi, asa cum suntem acum, cu fata la sfintele icoane!
- Doamne ajut, ca s rezistm! Ne fac curte, ne promit...
- Dar cine adic? Au s fie ctiva transfugi care urmresc ceva posturi nalte. Dar
poporul nu se unific, printe!
- Credeti ntr-o apropiere totusi de Biserica Catolic? Cum o simtiti asa cu duhul?

- O s ne unim, dar nu n Duh! Fiecare rmne n credinta lui. Noi avem dou mii de
ani de traditie. Noi mpreun suntem Biserica Traditiei! Noi am primit rspunsul de la
Ierusalim! Nu de la Roma, ci de la Ierusalim!
- Ei vor s schimbe Polul Nord la Polul Sud.
- Dar nu se poate! Nu se poate, printe. Noi, dac ne nchinm, ne nchinm la
Mormntul Mntui-torului, care nu-i la Roma! Acolo-i mormntul Sfntului Petru.
Dar ntre Sfntul Petru si Iisus Hristos este deosebire colosal. Eu m-am nchinat la
Mormntul Mntuitorului si am plns!
- Ati fost la Sfntul Mormnt?
- Am fost de dou ori, n anul 1934. Am fost. Am plns! M-am bucurat! Slav
Domnului pentru toate!
- Cum s nu, dac acolo este centrul lumii! Centrul Crestinismului! Ce-i transmiteti
Printelui Cleopa pn veniti la Sihstria?
- Spuneti c-i srut minile amndou! Mai mult ce poti s-i faci la un clugr cu
viat mbunttit?
- Toat ziua este ngropat n lume acolo! Toat ziua!
- Asta-i fapt bun. Asta-i rostul lui! Eu nu m mir deloc c Printele Ioanichie nu
are cnd s mnnce! Nu m mir deloc. Deloc nu m mir.
- Printele Paisie a fost un om de o nalt tinut duhovniceasc. El a fost cunoscut ca
un duhovnic vestit. Eu l-am ntrebat odat cum putem mprtsi pe cei care au fcut
pcate foarte mari, mpotriva firii. Canoanele opresc peste 15 ani. Iar el mi-a rspuns:
''Dac trec 20 de ani de la comiterea celui mai mare pcat, poti s-l mprtsesti''.
- Chiar dac nu s-a spovedit atta vreme, i mai dai tu putin canon si l apropii de
Preacuratele Taine, cci Dumnezeu i-a dat timp de pocint. Asa se spune. Noi suntem
numai vasul intermediar. Sfntul Duh nu poate vorbi cu toat lumea, vorbeste numai
prin duhovnici. Asta este o tain pe care numai Dumnezeu o stie...
- Tare frumos se nchin clugrii la miezul noptii cnd vin si cnd ies din biseric!
- Cnd intr se nchin, cnd ies se nchin si slvesc pe Dumnezeu...
- Ce frumos! Ce umiliti!
- In umbra candelelor, cu sufletul linistit si mpcat...
- O minune, printe! N-aveti idee ct lucreaz asupra crestinilor felul sta de
nchinare. Clugrul, numai prin faptul c apare n uniforma asta, face o misiune!
- Asa-i la romni! Si poate si la rusi.
- Si la rusi. Rusii se dau la o parte cnd trece un preot. Ca n fata mpratului.
- Cnd iesim din biseric, nu-ti mai poti aduna minile! Care trage de hain, s-o
ating, care srut minile, care vor s-i binecuvntm...

- Las s trag! Las s te pipie mcar cu mna...

- Sracii! Mi-i mil de ei.
- Mi romne, am vzut n episcopie la Roman un sacos pe care l-a purtat Sfntul
Ioan Gur de Aur. Haina capt din personalitatea omului.
- Da, ea mprumut din harul omului!
- De-aceea umbl oamenii dup cmasa lui Iisus Hristos. Imprumut din om. De la
Sfntul Petru pn si batistele cu care se stergea de sudoare le luau oamenii. Se
vindecau!
- Numai umbra apostolilor trecea peste ei si se vindecau!
- Haina asta a Printelui Cleopa, este haina Printelui Cleopa! Capt din
personalitatea omului, printe, tot ce atingi. Si Crucea si Liturghierul si Molitfelnicul
din care ai fcut slujb. Toate capt din sfintenia preotului. Totul. Si vasele de slujb.
- Da, asa este. Sunt marcate de harul slujitorului.
- Eu am vzut la Cernica mitra mitropolitului Grigore al IV-lea, care a fost
contemporan cu mitropolitul Veniamin Costachi. A purtat-o el. Si vezi sudoare pe ea.
- Este o jertf. Mare-i taina asta a vietii n Hristos!
- De ce s-au btut crestinii pentru cmasa lui Iisus Hristos si pentru celelalte haine?
Dar giulgiul Mntuitorului cu care a fost nfsurat Trupul Lui? Sunt picturi de snge
pe el. Inc o dat zic: un lucru de care se slujeste un sfnt, capt din sfintenia
sfntului!
- Si cei din jur simt asta!
- Se produc binefaceri. Trebuie pstrate cu mare sfintenie. Am vzut pe la diferite
mnstiri oase de sfinti. Cu dintii trebuie tinute acolo si puse la nchinare pentru
crestini.
- Eu am spus si la predic si cred c n-am gresit, c nu exist mnstire cu vechime
de 100-200 de ani, care s nu aib n cimitir clugri sfinti!
- Sunt. Sfinti pe care numai Dumnezeu i stie!
- La noi nu a fost o evident a sfintilor autohtoni. Eu am stricat traditia cuviosilor
romni. Ei au vrut s moar anonimi, pentru dragostea lui Hristos, iar eu le-am scris
viata si faptele.
- Ai fcut un lucru foarte bun. Cnd se va scrie vreodat, se va vesti si de crtile
Printelui Ioanichie. Ai fcut o minune. Dumnezeu s-ti ajute. Si celelalte care le-ai
scris, dar mai ales Patericul Romnesc. Si nu-i complet.
- Nimeni nu poate s stie tot.
- Va trebui s scoti o a doua editie mai complet. Toti o asteptm!

- Acum reeditm Vietile Sfintilor, care au prioritate. Dup aceea tot ce ne-a mai
vorbit Printele Cleopa pe casete.
- Si mai bine! Eu as spune un lucru: nici vorbirile Printelui Ioanichie nu trebuie
pierdute! Bag de seam! Mcar nregistrate. Eu mi-aduc aminte cnd l nregistrai pe
Printele Cleopa n biseric.
- Pe atunci stenografiam. Nu erau aparatele acestea.
- Sunt foarte bune. Cine le-a inventat, s triasc! Eu m-am dus la un prieten al meu
greco-catolic, dup ce am iesit din puscrie. M-a invitat. Unul care cnta cu mine la
stran, cnd eram deportati n Brgan, cnta frumos. Ei au nvtat melodiile noastre
orientale, n loc de doine ardelenesti, si cnta cu mine alturi. Si a zis: "Hai si pe la
mine la biseric". E toc mai la Scrisoara, n munti, la pestera mare. A murit. Nu era
dusmanul nostru. El zicea: ''Eu am trit cu toat inima pe lng voi, pentru c asta este
credinta romnilor
- Ortodoxia! Romnii sunt prin definitie purttorii steagului Ortodoxiei!" Auzi ce
poate s spun un greco-catolic! Asa a zis. L-am pupat pe amndoi obrajii.
- Purttorii steagului Ortodoxiei!
- Da. Noi nu ne dm seama c purtm Ortodoxia n inim si n spinare.
- M-am gndit c aici n Romnia ar fi locul Sinodului al VIII-lea ecumenic.
- Ei nu ne pot fi prieteni c-s de alt lege. Eu nteleg: olteanul mi-e prieten,
bnteanul, ardeleanul, basarabeanul, Printele Ioanichie, c este o mostenire a
sngelui; si n sngele sta este asezat toat traditia de 2000 de ani. Totul. Noi nu
putem iesi din cmasa noastr. Asta-i cmasa noastr
- si ne ntelegem. Chiar dac uneori ne mai strmbm unii la altii. Pn la urm ne
pupm!
- De ncheiere, ce sfat mi dati?
- De ncheiere, sunt bucuros c ati venit. Aveam asa o strngere de inim: dac n-or
veni n seara asta? E o plcere, e o cinste s intrati n casa asta; e o cinste mare pentru
mine!

ULTIMA CONVORBIRE CU PARINTELE DUMITRU BEJAN

- Stiam c veniti si tot ieseam la portit si m miram de ce nu mai ajungeti.
- Da, mi cer iertare c am ntrziat. Am fost mai nti pe la Episcopia Romanului si
am discutat n legtur cu Vietile Sfintilor, pe care le lucrm mpreun. Imi cer iertare
de ntrziere. Dar m mir, de unde stiati c v vizitez astzi! De unde stiati?
- Dumnezeu mi-a dat un semn!

- M bucur c v simtiti mai bine.

- M simt ca renscut! Am avut mare noroc la seminar cu doi profesori buni, fratii
Iordchescu, Cicerone Iordchescu a tradus Ierarhia cereasc. A nvtat greaca n dou
sptmni. Nu-l prea ntelegem pe Dionisie Areopagitul. Si eu l-am citit de cteva ori,
dar este greu la interpretare. Este foarte greu. Este prea mult mistic, mult filosofie.
- Mult logic. Romnul are o dimensiune mai practic: partea liturgic, partea
moral.
- Printe Ioanichie, noi ne mntuim prin credint dreapt si fapte bune. Prin credint
dreapt, deci ortodox. Eu cred c romnii sunt cei mai ortodocsi. Ai nostri cred
nerational, omule. Cred! Nu rationeaz credinta. Eu m asez n genunchi n fata
icoanelor si m rog. Asta-i ortodoxia romneasc. Adic este sentimental, nu
rational. Eu am vzut cum ngenuncheaz la dumneavoastr clugrii la Sihstria. Nu
puneti probleme. Stii c trebuie atunci s ngenunchi si lipesti fruntea de pmnt. Tiam spus: Am rmas impresionat pe toat viata de cei doi clugri btrni pe care i-am
vzut, de care ti-am pomenit. Regret c nu le stiu numele. Era prin anul 1970; stteam
ntr-o stran mai n spate, n biserica veche a Mnstirii Sihstria. Acolo i-am vzut pe
cei doi btrni, rugndu-se noaptea, dup utrenie. Ati avut doi sfinti n mnstire.
- Eu pe unul, l bnuiesc cine ar fi.
- I-am vzut cu ochii mei, printe. Nu o dat, ca s zici c-am avut o vedenie. Asa
frumos juca lumina deasupra lor!
- Lumina rugciunii harice.
- Cnd erau concentrati la rugciune. Lumina era albstruie.
- Ca lumina de la Sfntul Mormnt!
- Era noaptea, pe la ora unu jumtate, dou, si ei se uitau cu oarecare suspiciune la
mine. Erau absolut ptrunsi de rugciune si se manifestau ca si cum ar fi fost n fata
lui Dumnezeu. Asta-i harisma clugrului iubitor de Hristos: rugciunea. Mai ales cea
de noapte. Sau nencetata rugciune. Erau amndoi foarte btrni, parc mergeau la
brat unul cu altul; nu mergeau la brat, mergeau lipiti unul de altul.
- Cred c unul din ei era Printele Paisie Nichitencu, un clugr sfnt din Bucovina
de Nord. L-am pus n Pateric. Avea o viat sfnt! Sau poate s fi fost altii. Prin anii
1962-1985 erau multi clugri btrni la Mnstirea Sihstria. Acum aproape toti au
plecat la Domnul.
- Acei doi clugri btrni aveau rugciunea de foc a inimii si erau aprinsi de vpaia
Duhului Sfnt! Ei triau ca n Rai. Numai Dumnezeu stie taina inimilor celor ce-L
iubesc de aici de pe pmnt pe Dnsul!
- Amndoi erau egali, printe. Nu era unul mai nalt dect cellalt. Asa veneau,
conjugati si conjugati plecau! Amndoi se nchinau n acelasi ritm; parc erau legati
unul de altul. Amndoi se ridicau n sus; amndoi se nchinau n dreapta si n stnga,
frumos. Parc erau exercitati s fac asa.
- As vrea s v ntreb, de ce attea somitti ale trii noastre au sfrsit ori prin moarte
timpurie, ori prin negatie, ori prin depresiune sufleteasc? Ce se ntmpl cu marii

nostri oameni? Ori ca Iorga, mpuscat? Oare, asa s fie un destin pe neamul
romnesc? Spunea Printele Stniloae: Mi, nu stiu ce-i cu noi! De cte ori avem cte
un vrf, nu termin cu bine, nu ajunge pn la capt, moare de tnr, d-n cutare
boal, ori l omoar cineva!
- S-ti spun un lucru, printe: Printele Stniloae a trit mult si frumos. A lsat, ca
nimeni altul n secolul acesta, un mare tezaur de literatur si gndire patristic, att
dogmatic, ct si filocalic.
- Da. Dar a fost o exceptie! Putini au fost asa! De exemplu, Eminescu, la 39 de ani,
gata!
- Nu avea s triasc mai mult, c ncepuse s fie exaltat.
- Cred c i-au dat ceva.
- Nu, printe, avea creierul bolnav deja. Oricum, n-a murit de moarte bun. Era
bolnav si a fost lovit cu o crmid n cap.
- Eu cred c este un destin cu neamul romnesc. Ori poate c ne-a fost dat de la
Dumnezeu s rmnem n istorie cu persoane bisericesti deo-sebite: cu sfintii pe care
i avem, marii mitropoliti pe care i-am avut, niste somitti care au dat ceva neamului
nostru. De exemplu, Antim Ivireanu, desi a sfrsit-o ca martir, a lsat ceva n urm, a
dat roade multe. Si Petru Movil, la Kiev, a dat roade ortodoxe.
- Da, dar Kievul atunci era sub poloni. La Kiev domneau, pn n 1812, polonii. De
aceea aveau universitate n limba latin. Dup aceea au venit rusii.
- Dar "Frtia" de la Liov a moldovenilor, unde a nvtat si Grigore Ureche, era tot
sub influent polonez?
- Era catolic. Era o universitate bun. Si Stefan cel Mare a nvtat acolo si Petru
Rares si foarte multi feciori de domni. De la Cernuti pn la Liov sunt vreo 100 de
kilometri.
- Dar "Frtia Ortodox" a moldovenilor acolo era la Liov?
- Da. Era o grupare puternic de ortodocsi. Cei mai multi erau rusi. Dup aceea erau
moldovenii. Acolo era un centru universitar foarte puternic. Noi nu aveam n tar
universitate. Aveam acolo Liovul. Boierii tineri din Hrlu, pe timpul lui Stefan cel
Mare, au fost trimisi la Liov, la universitate. Foarte curios - s nu mi-o iei n nume de
ru -, unul era un neamt si altul era pe nume "Bejan". I-a trimis s nvete latina, cci
Stefan cel Mare avea nevoie de cronicari pentru limba slav, pentru limba greac,
pentru limba latin, ca orice domn. Comunica si cu cei din Apus, cu papa, si avea
nevoie de traductori. Iar pe unul din ei l chema Bejan. Este scris negru pe alb. Dar
nu-i strmos de-al meu, c era prea sus, iar tata a purtat opinci. Este cam greu de
crezut c eram neamuri. De aceea mai bine tac. Erau multi oameni care fugeau din
Ardeal n Moldova si din Moldova n Ardeal, si le puneau numele de "Bejan", precum
unul care e fugar, adic bejnit. In limba slav "bijit" nseamn "fugar". Gnditi-v la
Sadoveanu care a scris cartea: "Vremuri de bejenie". Nu ndrznesc s m nnobilez
singur. Eu cnd m-am dus la seminar, m-am dus n opinci, n costum national, cu itari,
cmesut si bru tricolor. Aveam 11 ani. Aveam plrie verde, cu pan de cucos. Asa
era obiceiul atunci. Toti aveam costum national, si surorile mele si tata. Duminica se
mbrcau n costum national. Nu mai vezi astzi asa!

- Si la Hrlu era asa?

- Absolut! Toti aveau costum national. Femeile asta fceau: coseau ii.
- Aud c si-n Maramures au nceput s-si schimbe portul. O problem pe care o stiti:
Vin zilnic studenti din diferite zone, chiar din Timisoara, din Arad, din Cluj. Vin pe la
mnstiri. Ce sfaturi s le dm?
- La ora asta la care stm noi de vorb, Sihstria este n frunte. Si asta din cauza a
doi clugri.
- Ce s facem cu tineretul, c vin cu multe ntrebri si ne cer mai mult dect le
putem noi da?
- Le rspunzi duhovniceste! Ei vin pentru c n-are cine le rspunde n afar de
mnstiri.
- Multi cer si spovedanie si sfaturi. Dar unii sunt muscati de oarecare tristete:
"Printe, zic, va fi mine mai bine ca astzi? Putem scpa si noi la o libertate cu
adevrat crestin, s nu fim condusi din afar?" Si ei simt, c doar sunt studenti. Isi
dau seama c, dac tara i mic si frumusic, sunt multi care vor s-o mulg... Cum
vedeti problema asta?
- Printe, eu o vd asa: Ct va fi pmntul, Europa nu va fi un singur stat! Noi vom
fi tutelati de cel putin un popor din Europa. Toate trile mici sunt satelite ale uneia
mai mari. Asta-i soarta lor. Fie din punct de vedere economic, fie din punct de vedere
militar. Dac faci un mprumut n America, ti se pun conditii umilitoare, cci bncile
sunt evreiesti. Si ti se spune cum trebuie s te porti cu conationalii lor aici.
Ambasadorul lor este mai tare dect Iliescu.
- Au nteles si studentii. Unii din ei sunt putin blazati...
- Toti! Toti sunt blazati! Printe, ei au fcut o revolutie romantic, frumoas, chiar
cu sacrificiu de snge. Si vznd ce-a iesit n urma revolutiei, toti s-au retras. Vezi
vreun tnr c se agit pe undeva? Nimic! Toti s-au descurajat. Numai Crestinismul le
poate da viata.
- Asta este!
- Dac vin acolo, ia-i n primire si vorbeste-le de Hristos! Este destul s se formeze
un nucleu din tinerii acestia crestinati n Duh, c se molipsesc si ceilalti. Este o idee
mare, o idee forte. Crestinismul este o idee forte, printe!
- Este singura idee salvatoare.
- Si nu pentru c este o idee pur si simplu, ci pentru c este trimis direct de
Dumnezeu. Mai bun dect Crestinismul, ca o metod de viat pe viitor, nu este dect
Crestinismul.
- Si singura institutie care poate s reactiveze, s salveze tineretul este Biserica.
- Da, cci are experienta a 2000 de ani si este ntemeiat si condus de Hristos!
Numai c acum se cere printilor din mnstiri s fie activi. Si Printelui Cleopa!

- La fel Printelui Dumitru Bejan! Mai vine lume aici?

- Da. Si nu m feresc, mi place lucrul sta. Imi place! Iat, poate c datorit si mie,
n regiunea noastr nu este nici un sectant. Este mare lucrul sta!
- Ati avut influent n popor! Deci cu studentii...
- Si aici vin studenti. Ii trimite Printele Paisie si unii duhovnici.
- Dar dac ar fi s dati un sfat studentilor, ce sfat le-ati da?
- N-au fost dect vreo doi pn acum.
- Ei ar veni, dar nu v cunosc deoarece sunteti "un mare necunoscut!"
- Asa-i, si-s bucuros. Eram bucuros dac rmneam pn la moarte asa. S-ti spun
un lucru: Cu ct esti mai cunoscut, cu att pierzi Raiul mai usor!
- Dac te musc orgoliul!
- Asa-i! Incepi a crede c esti cineva si ti ridici nasul n sus si te musc mndria!
Acum nu cerem nimnui sfintenie. Dar crestinul merge la sfintenie! Si, n primul rnd,
clugrul merge la sfintenie. Obligatoriu! Sunt clugri foarte modesti ... Eu nu uit pe
cei doi clugri de la Sihstria!
- Aceia au fost un fenomen, au fost un caz aparte. O minune de tain!
- Dar au fost la Sihstria, au fost pe lumea asta! Si tot la Sihstria si femeia aceea!
Acesta nu-i putin lucru. Adic, att de puternic era rugciunea lor, nct iradiau. Si
rusii au fcut un studiu, chiar sub comunisti, c sfintii crestini, asa de puternic triau
crestinismul, c n rugciunile lor vedeau capetele iradiind, ca o flacr.
- Cnd mintea se uneste cu inima, omul devine flacr!
- Asa! Ei, vezi c stii? Si am mare "invidie" pe clugrii de la Sihstria!
- Eu v-am chemat acum 20 de ani, dar ati amnat!
- Nu, nu! Atunci nu puteam veni! Dar acum zece ani puteam veni. Am gresit! Dac
fceam pasul sta, altfel avea s fie! Puteam primi mai mult lume dect acum, de
pild. Dar, eu mi-am pus problema c rmneau oamenii acestia aici! La ora aceea nu
era nici Mnstirea Lacuri, nici Schitul Bals. Nu! Era pustiu. Iar preotii toti se temeau
s primeasc crestini acas. Se temeau s deschid si biserica. Se temeau c erau
securisti multi. Si si tineau pinea, si tineau si serviciul. Aveau familie, sotii, copii la
scoal. Se temeau.
- Printe, m ntorc la studentii care ne viziteaz, la acesti copii ai Neamului nostru!
- Eu nu vd dect o ntoarcere a tineretului ctre Hristos. Total. S nu se nteleag
c trebuie s se clugreasc toti. S se nsoare, s fac copii, s triasc n Hristos!
Cresteti si v nmultiti! Tot Dumnezeu a spus-o. Cci, printe, este o problem foarte
simpl: ori cu Dumnezeu, ori cu dracul! Nu se poate altfel! Problema asta a pus-o
Insusi Mntuitorul: Nu puteti sluji la doi domni! Oamenii simt nevoia s se rentoarc

la Hristos. Mai ales tinerii.

- Ne-ati vorbit foarte frumos despre aceast problem: existenta unor cercuri
universitare de predare a religiei. Fie si o catedr!
- Da, dac ar fi cine s le vorbeasc studentilor. A avut Printele Galeriu un curs la
Politehnic, n Bucuresti, s-ar putea s-l tin si acum. Desi nu era o catedr. Era un
subiect: Iisus Hristos. Si a fost foarte cutat. Francezii nu-s religiosi. Si totusi au n
fiecare universitate cte o catedr despre Iisus Hristos. Nu-s att de religiosi. Scolile
lor sunt laice. Si, totusi, la Sorbona au catedr despre Iisus Hristos. S-ar putea gsi si
la noi un profesor care s predea cursul sta, la care prezenta studentilor s fie
facultativ, fr examene. Exist Fundatia "Anastasia" n Bucuresti, dar este un cerc
nchis.
- Exist "ASCOR"-ul, asociatia studentilor crestini, care organizeaz conferinte si
cheam printi n cteva biserici importante din Bucuresti. Preotul paroh acord o zi
din sptmn ntlnirilor cu studentii. Iar ei stiu si vin la ora sase seara la biserica Ilie
Gorgani, ori la una din celelalte biserici ce organizeaz aceste ntlniri.
- Mai nainte vreme, studentii aveau biserica lor.
- O au si acum.
- Ei, acum le trebuie un preot ca Toma Chiricut!
- Este un preot tnr acolo, tare iubit de studenti, popular si blnd. Este asistent la
Teologie si st ntre ei, c e cam de vrsta lor. Are vreo doi copilasi si o preoteas
foarte credincioas.
- Au nevoie de mai multi preoti. Chiar dac s-ar umple biserica asta ruseasc, e o
biseric mic, n-are ce face. Ar trebui s fie mcar zece acolo ntre ei, care s se
adreseze studentilor. Bucurestiul are cel putin 100.000 de mii de studenti.
- Poate mai multi, numai Iasul are peste 40.000 de studenti, din care vreo dou mii
numai la Teologie.
- Nu cunosc situatia de la Bucuresti. Ce s faci cu o singur biseric? Aud c la
Timisoara studentii si fac singuri o biseric!
- Si la Politehnic, n Bucuresti se construieste una. Ce alte metode de nduhovnicire
a studentilor mai vedeti? Pelerinajele pe la mnstiri sunt bune?
- Sunt foarte bune. Eu stiu c nainte de rzboi, pe vremea mea, studentii aveau o
revist. Se numea "Studentul". Si jumtate din ea trata numai probleme religioase. Era
foarte cutat si foarte citit. Acum abia mai citesc pagina lui Sorin Dumitrescu din
"Romnia Liber".
- Si v place cum pune problemele?
- Uneori da. Uite aici un articol n care se face o comparatie ntre Sihstria si
Frsinei.
- Noi contm tare mult pe tineretul acesta. Bnuim c dac tineretul se va ndrepta
spre Hristos n mas, atunci Ortodoxia va renviora si romnii si vor gsi pacea si

linistea n Hristos.
- Eu am o alt prere. Mata esti mai pesimist. Romnii sunt crestini, omule! Cel
putin pe la noi, bietii si fetele nu au probleme ca prin alte orase. Vin chiar si pe la
mine. Dar eu sunt sta pe care l vezi. Nu-s Mnstirea Sihstria.
- Bine c vin. Ziditi-i duhovniceste. Sunt copiii lui Hristos, sunt fiii neamului
nostru!
- Printe, eu sunt btrn si am apucat timpul cnd fiecare monah mai n vrst avea
un ucenic care sttea cu dnsul. Fiecare avea chilie unde sttea cel btrn si un antreu
unde sttea ucenicul, care avea dreptul s se uite s vad cum se nchin clugrul.
- Da, asa se transmitea rnduiala vietii duhovnicesti si traditia monahal.
- Se transmitea viata intim a clugrului, de la duhovnic la ucenic. Si nu numai
att. Ii punea ntrebri, era un exemplu viu de felul cum tria, cum fcea canonul
clugrul n chilia lui. Eu zic c foarte greu la ora actual ti poti face canonul.
- Dar credeti c dac ne asalteaz lumea si stm de vorb despre probleme
duhovnicesti, asta nu e tot un fel de canon? Mai ru te doare capul, dac vorbesti toat
ziua!
- Si pe mine m doare gtul, nu numai capul. Dar ce s-i faci? Asta este misiunea
noastr. Mntuitorul nu i-a trimis pe Apostoli s nvete? Mergeti si nvtati toat
lumea!
- Omul vine pentru c nu este lmurit si pentru nc ceva. Pentru nsusi faptul c esti
mbrcat n uniforma aceasta neagr. Aici vin niste bieti foarte tineri de la niste
mnstioare. Toat lumea se d la o parte din fata lor pe strad, toat lumea le spune
"srut-mna".
- E o traditie mai veche, aici n zona de cmp!
- Deci noi, ne putem completa canonul, dac dm sfaturi si spovedim credinciosi?
- Cel care a priceput cel mai bine lucrul acesta este Printele Cleopa!
- El are orele lui cnd st de vorb cu oamenii si altele cnd nchide usa.
- Printe Ioanichie, f ct mai multi ucenici!
- Ei sunt buni din nastere, dar trebuie mai bine modelati.
- Dar s stii c prea devreme sunt hirotoniti. Diaconia la 25 de ani si preotia la 30.
Eu m-am speriat, c am vzut asa de multi tineri la Sihstria, care au rmas n
mnstire.
- Da. Dar pn la clugrie sunt liberi s aleag.
- Am vzut multi n uniform clugreasc.
- Apropo, Prea Fericitul Patriarh cu o delegatie sinodal pleac mine n insula
Patmos. Acum, la 26 septembrie, se mplinesc 1900 de ani, de cnd Sfntul Ioan

Evanghelistul a fost exilat n Patmos, unde a scris Apocalipsa. Toti ierarhii ortodocsi
vor avea o ntrunire festiv, n duhul iubirii crestine, n insula unde a fost exilat
Sfntul Apostol Ioan Evanghelistul. Este o mnstire mare acolo, unde a trit si a
murit acum vreo 15 ani, un duhovnic sfnt, Amfilohie. Venea lume din toate trile s-l
vad pe Printele Amfilohie. Era un printe sfnt, un printe al dragostei. Cred c era
grec.
- S nu te mai miri c au grecii atta nfumurare!
- Asa este. Au si motive s fie mndri.
- Stii care mndrie este condamnabil? Acea desart. Cnd te mndresti cu traista
goal. Dar dac esti un popor si ai un clugr sfnt, asta nu este mndrie, ci pretuire.
- Trebuie s recunoastem c grecii au meritul lor si au fost foarte consecventi n
pstrarea Ortodoxiei.
- Au si creat mult.
- Asa este. Toate crtile cu greutate au fost scrise mai nti n limba greac veche. Ei
au dat marea cultur a Europei.
- Grecii au creat toat cultura omenirii. Romanii au creat numai dou stiinte:
agricultura si dreptul, adic justitia.
- Dar, numai c aveau prea multe puscrii si i ddeau pe crestini fiarelor. Au fost
prea barbari.
- Era moda timpului, printe. Eu am vzut la Jilava attea executii... Crezi c este
mai usor s mpusti? Noi stteam la geam si ne uitam cum i legau la ochi si i
mpuscau pe cei condamnati la moarte. Am auzit c l-au gsit pe arhiereul descoperit
de mine ntre acele mii de martiri, c era exact n locul n care le-am spus eu. Dar
acum acolo este puscrie de femei si nu se vor face cercetri, pentru c aceea este o
dovad deosebit de grav pentru crimele co-muniste, ateiste, de dup revolutia
ruseasc.
- Dar nu se poate ajunge acolo?
- Nu. Bietii care au fost erau rusi, erau cercettori la Moscova, nu erau niste
oarecare, si numai asa s-au putut apropia s fac spturi. Nu li s-a permis dect foarte
putin s caute. Au descoperit, au vzut si imediat au astupat la loc. Arhiereul este un
sfnt n toat puterea cuvntului. Ei au fcut un mare efort s-l scoat de acolo. In
Rusia este mult mai greu dect aici. Ins ntr-o zi l vor gsi. Pe Teodot, clugrul
btrn, care ne-a spus taina de la Oranki, l-am spovedit de trei sau patru ori. Nu cred
c mai trieste, desi bietii care au fost mi-au zis c l-au gsit si pe el. Ar trebui s
aib acum cam 95
- 100 de ani. El tria foarte bine crestinismul acolo la moar. Era pustnic. Aflase de
mine cnd l-am gsit eu. Oamenii din stucele de pe acolo m-au scos afar de Pasti, s
vin s le fac Invierea. Am umblat n noaptea aceea pe la 5-6 izbe - un soi de stuc, o
aduntur de case ntr-o poian, oameni care triau din tiat lemne. Erau credinciosi
toti. Lume curat. Clugrul era un om cam la 40 de ani. Eu aveam vreo 35 de ani.
Era foarte credincios. Cdea n genunchi de fiecare dat cnd veneam eu acolo, si-mi
spunea si mie s stau n genunchi. Era morar. Dar nu prea avea ce mcina, c acolo nu

era dect ovz si mei. Isi fcea canonul n fiecare zi. Spunea si el ce-si aducea aminte.
Noi eram mai bine dotati, cci cumprasem de la un rus un Ceaslov si l tradusesem n
romneste. Am gsit si un Liturghier cu toat rnduiala, pe care, la fel, l-am tradus.
Am avut o asa mare bucurie cnd l-am gsit! Rusia a trit sub com unisti crestinismul
din epoca primar, din vremea mpratilor romani. Si persecutiile tot de aceeasi
intensitate au fost. Acolo, la Oranki, la vreo 10 metri de la zidul nconjurtor al
mnstirii pn la izbuc si deasupra lui era fostul palat al tarului. Cnd venea la
mnstire, acolo trgea tarul. Avea cas frumoas cu etaj, pstrat si acum, c
mnstirea aceasta, printe, era o mnstire numai de clugri intelectuali, de printi.
Toti erau oameni cu carte, cu tipografie, cu editur, cu bibliotec religioas. Aveau tot
ce le trebuia...
- Eu m bucur pentru sfintia voastr ca preot, c ati tinut o flacr ortodox vie, si
ati vorbit cu brbtie de Hristos n puscriile din Rusia si Romnia.
- Curat ortodox! Tot timpul am fost preot. M considerau un fel de sef al lor. Pe
tema aceasta am avut mult de suferit!
- Nu le convenea?
- Nu le convenea. Dar nu m puteau omor!
- Nu s-au mai mblnzit treburile?
- Nu s-au mblnzit. Pn n ultimul minut, tot aspru a fost.
- In ce an ati fost n Sfntul Munte?
- Ultima dat am fost n 1935, nainte de rzboi, iar prima dat n 1930 cu niste
profesori de teologie, am fost - nu m laud printe - doi ani la studii n Grecia.
- N-ati fost printe, nu ati fost. Dac v-ati fi dus mi spuneati pn acum.
- Matale mi spui tot?
- Mai spun eu, tot mai spun.
- Ai condei bun!
- Condei bun. Da...
- Ti-a dat Dumnezeu mare dar, cinci talanti.
- Patru i-am ngropat si pe-al cincilea...
- Mie mi-a dat unul si m cznesc s iau niste procente la el, s pot aduce dobnd
Mntuitorului.
- Francmasonii urmresc s pustiasc Sfntul Munte. Doar conducerea din Grecia
este aservit lor. Dar acolo se vorbeste pe fat.
- Noi vorbim mai asa, dar acolo pe fat.
- Francmasonii urmresc s rmn foarte putini clugri, s-i mping ntr-un colt

acolo, ca s rmn un fel de epav - muzeu si s dea voie femeilor s intre n Sfntul
Munte.
- Mnstirile vor s le fac muzee, s se duc turisti s caste gurile pe acolo si s
deschid cazinouri, teleferice si s profaneze Sfntul Munte.
- Dar nu vor putea, printe! Sfntul Munte este dup Ierusalim lauda Ortodoxiei.
Unde mai gsiti mnstiri frumoase si vechi ca aici? Nu le-au nnoit pe toate voievozii
moldoveni si munteni? Da nu-i va lsa Maica Domnului s fie aceasta.