Sunteți pe pagina 1din 40

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
DREPTUL ECOLOGIC
(Ciclul I)

AUTOR:
Cristian aptefrai
mg. n drept, lector. univ.

Aprobat la edina Catedrei Drept privat


din: 22.05.2013, proces-verbal Nr: 9
Examinat de Consiliul facultii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la edina Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIINU 2013

DREPTUL ECOLOGIC
PARTEA GENERAL

Subiectul 1. Noiunea, obiectul i sistemul dreptului ecologic


1.
2.
3.
4.
5.
6.

Istoricul apariiei i dezvoltrii dreptului ecologic.


Definiia dreptului ecologic ca ramur de drept. Obiectul dreptului ecologic.
Principiile dreptului ecologic.
Metoda de reglementare a dreptului ecologic.
Corelaia dintre dreptul ecologic i alte ramuri de drept.
Sistemul dreptului ecologic.

Diversitatea raporturilor de mediu i intensificarea lor pun noi probleme n faa celor care le
reglementeaz. O astfel de problem care se impune este determinarea locului pe care l deine fondul
ecologic n cadrul ansamblui de relaii existente n societate.Protecia mediului ambiant i utilizarea
resurselor naturale reprezint dou forme principale deinteraciune dintre societate i natur, care
se intersecteaz reciproc.
Exploatarea resurselor naturale provoac implicit necesitatea proteciei
mediului contra
polurii, deteriorrii i degradrii. Tot odat protecia mediului influeniaz activ procesul de
utilizare, supunndu-l cerinelor legilor naturii, proteciei sntii omului, intereselor generaiilor
actuale i viitoare.
Definiia mediului : Ansamblul de condiii i elemente naturale ale Terrei : aerul, apa, solul
i subsolul, aspectele specifice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i
atmosferice, fiinele vii, sistemul natural n interaciune cuprinznd elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale i spirituale, calitatea i condiiile care pot influena buna stare i sntatea
omului.
Dreptul mediului ansamblul complex al reglementrilor i instituiilor publice care
guverneaz raporturile sociale ce se desfoar ntre participani n procesul de protecie, concentrare
i dezvoltare a mediului pentru realizarea unei dezvoltri durabile a societii.
Obiectul reglementrii. Obiectul dreptului mediului l constituie relaiile sociale specifice, care
iau natere n procesul de protecie,conservare i dezvoltare a mediului i, care relaii, vizeaz trei
aspecte :
a) protecia mediului
b) conservarea mediului ( folosirea resurselor astfel nct s nu conduc la declinul pe termen
lung al acestora )
c) dezvoltarea mediului ( meninerea acelorai condiii de mediu pentru generaiile viitoare,
prin protejarea resurselor regenrabile i consumul echilibrat al celor neregenerabile )
Metoda de reglementare este de intervenie direct a statului, ceea ce confer un caracter de
autoritate, imperative reglementrii juridice a raporturilor sociale n acest domeniu.
Principiile dreptului mediului => reprezint idei cluzitoare ce exprim adevruri fa de care
activitatea legislativ i desfurarea activitilor de protecie i dezvoltare a mediului trebuie s fie
conforme. Principiile cuprind reguli ce exprim esena politicii de mediu a statului i pot fi deduse fie
pe cale de interpretare a reglementrilor legale, formulate n doctrin, fie pot fi formulate direct n
normele juridice.
Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:
Principiul prevenirii polurii => presupune att activiti de prevenire a producerii polurii
2

sau de degradrii mediului, ct i activiti de limitare sau eliminare a efectelor duntoare ale
polurii, nsoite de stabilirea responsabilitilor i sanciunilor ce se impun.
Principiul precauie n luarea deciziilor de ctre autoritile cu atribuii n protecia mediului.
Precauia ca msur de pruden, trebuie s caracterizeze luarea oricrei decizii n domeniul proteciei
mediului n scopul excluderii oricror riscuri de poluare.
Principiul conservrii biodiversitii i a ecosistemelor => presupune protecia ecosistemelor,
conservarea biodiversitii, precum i utilizarea i gospodrirea durabil a resurselor naturale ale
mediului.
Principiul poluatorul pltete => exprim ideea c cel ce polueaz va suporta rigorile legii
indiferent dac este culpabil sau nu.
Principiul cooperrii => aplicabil n domeniul proteciei mediului ntre cei ce dein,
administreaz i folosesc factorii de mediu pornind de la premisa dup care lupta mpotriva polurii,
pe plan intern, este eficient numai dac ntre stat, agenii economici, organele nestatale i ceteni
exist o cooperare n acest sens. Lund n considerare realitatea c poluarea nu are frontier, se
impune cu necesitate i cooperarea internaional ntre state dar i ntre diferitele organizaii i
organisme internaionale n scopul prevenirii i nlturrii efectelor polurii.
Principiul prioritii sntii i vieii oamenilor => se exprim ideea dup care omul este cel
mai important element al mediului, el ocupnd o poziie central n mediul natural, ceea ce impune
protecia vieii i sntii sale prin toate mijloacele.
Principiul utilizrii durabile => semnific obligaia general de a conserva i proteja
mediul, ca i patrimoniu comun al umanitii, n scopul meninerii sale, cel puin n starea n care a
fost motenit i a transmiterii sale, generatiilor urmtoare.
Principiul dezvoltrii armonioase a activitilor economico-sociale i de protecie a mediului
=> exprim cerina integrrii activitii de protecie a mediului n complexul activitilor
economico=sociale, a realizrii unei armonii ntre aceste activiti, n scopul satisfacerii intereselor
globale.
Subiectul 2. Raporturile juridice ecologice
1. Noiunea i clasificarea raporturilor juridice ecologice.
2. Subiecii raporturilor juridice ecologic.
3. Obiectele raporturilor juridice ecologic.
4. Coninutul raporturilor juridice ecologic.
5. Temeiurile de apariie, modificare i stingere a raporturilor juridice ecologic.
6. Normele juridice ecologic, mecanismul de realizare al acestora.
Raport juridic - raport social reglementat de o norm juridic, ,,acea
legtur social reglementat de norma juridic, coninnd un sistem deinteraciune reciproc ntre
participani i determinai, legtur ce este susceptibila fi aprat pe calea coerciiei statale
Raport juridic de Dreptul mediului relaie care apare n domeniulinteraciunii ntre societate i
natur, reglementat de norme juridice de Dreptulmediului
Raport juridic de Dreptul mediului relaie social format ntre persoanen legtur cu
prevenirea polurii, refacerea mediului poluat i mbuntireacondiiilor de mediu, reglementat prin
norme juridice specifice nmnuncheate nDreptul mediului.
Raport juridic de Dreptul mediului
relaie social, reglementat denormele juridice de Dreptul mediului, aprut ntre persoane n legtur
3

cufolosirea, conservarea, dezvoltarea i protecia mediului i n caz de necesitateasigurat pe calea


coerciiei statale.
Caracteristicile raportului juridic de Dreptul mediului:a.) poate lua natere numai ntre persoane
(fizice, juridice); b.) poart caracter voliional: poate aprea numai prin exprimarea voinei(unice sau
a ambelor pri); voina iniierii raportului poate fi exprimat attnemijlocit de ctre pri, ct i prin
intermediul actului legislativ, care prevedeapariia raportului indiferent de faptul iniiaz sau nu
persoana acest raport, el fiindo reflectare a voinei generale ce poart caracter obligatoriu;c.) poziia
de subordonare a prilor;d.) statul, de cele mai dese ori, este o parte a raportului: dei unele
raporturi juridice apar la iniiativa persoanelor fizice/juridice, statul, n orice moment, poateinterveni
cu modificri; cu att mai mult c n majoritatea raporturilor el este parteobligatorie, reprezentat prin
organele sale de supraveghere i control.
Structura raportului juridic de Dreptul mediului:
1.) prile subiecte ce pot ncheia o relaie de Dreptul mediului;
2.) coninutul totalitatea drepturilor i obligaiilor prilor;
3.) obiectul valori ce in de realizarea drepturilor i obligaiilor prilor.
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului.
n literatura juridic se folosesc ca sinonime sintagma ,,subiect al raportului juridic i cea de
,,subiect de drept, fr ca autorii s aib n vedere deosebiricalitative ntre cele dou noiuni.
Totui, cele dou noiuni nu se identific, nu sesuprapun ntotdeauna. Orice participant la un
raport juridic este obligatoriu subiect
de drept.
n schimb, nu orice subiect de drept este i subiect al raportului juridic(celibatarul).
Din cauza confruntrii acestor termeni, exist diferite preri cu privire lacategoriile de subiecte
ale Dreptului mediului. ntr-o prere, subiecte ale raportului juridic de Dreptul mediului snt doar
persoanele fizice i persoanele juridice. ntr-oalt prere, majoritar, subiecte pot fi: persoanele fizice,
persoanele juridice, statul[organele statului.
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului:
Persoanele fizice (cetenii RM, strinii, apatrizii), n calitate de beneficiaride folosin a
componentelor mediului.
Persoanele juridice, ca colectiviti umane, ce dispun de o organizaredistinct i activnd n
realizarea unui scop comun i finit, nzestrate n acestdomeniu cu drepturi i obligaii, ce pot izvor fie
din prevederea expres a legii, fiedintr-un fapt juridic.
Organele statale, nzestrate cu drepturi i obligaii prin lege careprezentnd interesele statului
sau ca aprtor al acestor interese.
Statul Republica Moldova, ca subiect de drept n materie de rspundere juridic pe plan intern
i ca participant la relaiile internaionale n problemele cein de protecia mediului.E necesar de a
meniona faptul c n majoritatea raporturilor subiectele segsesc n relaii de subordonare.
Coninutul raportului juridic de Dreptul mediului.
Coninutul raportului juridic totalitatea drepturilor i obligaiilor care se nascntr-o relaie
concret.
n raporturile juridice de Dreptul mediului subiectele se prezint ntotdeauna ca titulari de
drepturi i obligaii, acestea fiind prevzute n contractele n bazacrora le este acordat dreptul de
beneficiere asupra resurselor naturale. Ele apar orica subiecte pasive, avnd numai obligaii, ori ca
subiecte active, avnd numaidrepturi. n cele mai dese cazuri, ns, subiectele ntrunesc aceste dou
poziii,fiind titulare de drepturi i obligaii.n dependen de coninutul drepturilor i
4

obligaiilor subiectele raporturilor juridice de Dreptul mediului pot fi divizate n patru categorii:
beneficiarii
de
folosine,
(persoane fizice i persoane juridice) n
zestrai
cu drepturi i obligaii privind folosirea i protecia componentelor mediului;
organele de stat , mputernicite cu drepturile de gestiune i administrare afondului natural al
RM;
organele de drept , mputernicite s efectueze controlul i supravegherean acest domeniu;
organizaiile obteti , nzestrate cu dreptul de promovare a obligaiei de protecie a mediului.
Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului.
n literatura juridic nu exist un punct de vedere unitar cu privire la obiectulraportului juridic
de Dreptul mediului. Principalele opiniile exprimate snt:
a) Obiectul raportului juridic anumite aciuni pe care titularul dreptului subiectiv le
efectueaz sau le poate pretinde i pe care cellalt subiect este obligat ale svri. Obiectul
raportului
juridic
de
Dreptul
mediului

aciunile
sau
inaciunile
subiectelor, conduit ce ine de folosirea, protecia, dezvoltarea, conservarea
componentelor
naturii, rspunderea juridic n domeniul proteciei mediului.
b) Obiectul raportului juridic numai bunurile materiale.Obiectul raportului juridic de
Dreptul mediului componentele mediului : biotice, abiotice, antropice
n dependen de obiectul raportului se afl i coninutul drepturilor iobligaiilor
prilor,
precum i prile care vor fi obligate s participe la acestraport.Norme tehnice ale mediului:
a) norma de calitate a mediului limitele maxime de poluare
b) norma de emisie cantitatea de poluani
c) norma de procedeu tipuri de dispozitive de epurare
d) norma de produse calitatea fizic i chimic a unui produs
Subiectul 3. Izvoarele dreptului ecologic
1. Noiunea i clasificarea izvoarelor dreptului ecologic.
2. Alte acte normative - izvoare ale dreptului ecologic.
3. Importana practicii judiciare pentru reglementarea raporturilor juridice ecologice.
4. Problemele perfecionrii legislaiei ecologice.
Cauzele obiective ale apariiei i existenei Dreptului mediului snt nrdcinate n condiiile
materiale ale vieii, care s-au instaurat la etapa actual n RM i n lume n general.
n literatura de specialitate, totalitatea de cauze i condiii materiale cedetermin instituirea unor
reguli de comportare au primit denumirea de izvor dedrept. Actualmente, este tot mai pronunat
tendina delimitrii stricte a izvoarelor de drept n sens material i n sens formal.
Izvoarele materiale ale Dreptului mediului snt: starea de criz ecologic,necesitile socialeconomice .a. factori materiali.
Izvoarele formale ale Dreptului mediului snt: formele de exprimare anormelor juridice, ce snt
determinate de modul de determinare, de edictare sausancionare a lor de ctre stat i care privesc
relaii n legtur cu folosirea,conservarea, dezvoltarea i protecia componentelor mediului.Izvoarele
formale pot fi:
- directe (actele normative): Constituia RM; Legile Parlamentului RM; Hotrrile
Parlamentului RM; Decretele Preedintelui RM; Hotrrile Guvernului RM; Acte emise de
organele autoadministraiei locale; Acte emise de organele specializate (Ministerul
Ecologiei);
5

indirect: Obiceiuri, reguli de convieuire social la care actele normative factrimitere;


Practica judiciar; Doctrina; Dreptul comparat.
Particularitile izvoarelor Dreptului mediului: multitudinea de izvoare ce cuprind diverse
domenii (regimul juridic defolosire i protecie a apelor, solului, aerului, subsolului, pdurilor etc.),cu
caracteristicile lor n fiecare domeniu; regulile de conduit, de cele mai dese cazuri, snt strns legate
derespectarea unor norme tehnice relativ la activitile economice ale subiectelor;
natura extensiv a fenomenului polurii dicteaz astzi necesitateaaplicrii pe plan intern a unor
izvoare internaionale.
Sistemul izvoarelor Dreptului mediului.
ntr-o opinie, sistemul izvoarelor Dreptului mediului cuprinde dou categorii:* izvoare ce in
de regimul de protecie a naturii (Legea proteciei mediului);* izvoare ce se refer la regimul de
folosire a resurselor naturale (Codulfunciar, Codul apelor etc.)
Contra argumente: normele Dreptului mediului conin reglementri nu numai cu privire
lafolosirea i protecia naturii, dar i mediului artificial, creat prinactivitatea uman; prerea c unele
izvoare in numai de regimul de protecie, iar altelenumai de regimul de folosire a resurselor nu e
raional, deoarece unsingur act poate conine reglementri de ambele tipuri.
ntr-o alt opinie, izvoarele Dreptului mediului pot fi clasificate n funciede domeniul
reglementat:domeniul folosirii i proteciei apelor; domeniul folosirii i proteciei solului; etc
Conform criteriului forei juridice a actului normativ, izvoarele formaleale Dreptului mediului
pot fi divizate n: Constituia RM, care stabilete reglementri fundamentale , cu caracter general, ce
privesc drepturile i obligaiile cetenilor n legtur cu proteciamediului, ct i obligaiile statului n
acest domeniu etc. (Art. 4(2), 34, 36(1), 37,46, 50, 59.)
Legi generale: L. proteciei mediului; L. expertiza ecologic i evaluarea impactului asupra
mediului .a.
Legi specifice: C funciar;C apelor;C silvic .a.
Condiia general: pentru ca o lege a Parlamentului RM s fie consideratizvor al Dreptului
mediului, ea trebuie s conin reglementri ce ar avea atribuiidirecte n realizarea sarcinii de
protecie i folosire raional a componentelor mediului. Astfel, pot fi considerate la fel ca i izvoare
da Dreptul mediului: C penal; C civil; C contravenii administrative.
Decretele Preedintelui RM , ce vizeaz relaiile privind folosirea i proteciamediului.
Hotrrile Guvernului RM. Actele Ministerului Ecologiei, Construciilor i Dezvoltrii
teritoriului. Actele organelor administraiei publice locale, cnd acestea impugn reglementri privind
regimul de folosire i protecie a componentelor de mediu peteritoriul unitii administrative.
Tratate i convenii internaionale.
1.
Convenia Internaional
de
Protecie
a
Plantelor
din 06.12.1951
(Noul
textrevizuit, aprobat de confrerina FAO la cea de a 29-a sesiune a acesteia - Noiembrie 1997).
2. Convenie privind comerul internaional cu specii slbatice de faun iflor pe cale
de dispariie din 03.03.1973 // n "Tratate internaionale", 2001, volumul 28, pag. 257.
3. Convenia privind conservarea vieii slbatice i a habitatelor naturale dinEuropa
din 19.09.79, Berna // n "Tratate internaionale", 1999, volumul 7, pag.74.
4. Convenia asupra polurii atmosferice transfrontaliere pe distane lungi din13.11.79, Geneva
// n "Tratate internaionale", 1999, volumul 9, pag.63.
5. Carta mondial pentru natur din 28.10.1982, New York // n "Tratateinternaionale", 1999,
volumul 7, pag.59.
6. Convenia pentru protecia stratului de ozon din 22.03.85 // n "Tratateinternaionale", 1999,
-

volumul 11, pag.219.


7. Protocolul referitor la substanele care distrug stratul de ozon din 16.09.87,Montreal // n
"Tratate internaionale", 1999, volumul 11, pag.237.
8. Convenia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al
deeurilor periculoase i a eliminrii acestora din 22.03.1989 // n "Tratateinternaionale",
1999,
volumul 15, pag.97.
9. Convenie privind evaluarea impactului asupra mediului nconjurtor nzonele transfrontiere
din 25.02.91, Espoo (Finlanda) // n "Tratate internaionale",1999, volumul 7, pag.39.
10. Acord cu privire la colaborarea n domeniul ecologiei i protecieimediului natural ambiant
din 08.02.1992, CSI // n "Tratate internaionale", 1999,volumul 16, pag.17.
11. Convenie privind protecia i utilizarea cursurilor de ap tranfrontiere i alacurilor
internaionale din 17.03.1992, Helsinki // n "Tratate internaionale",1999, volumul 7, pag.65.
12. Convenia-cadru a Organizaiei Naiunilor Unite cu privire la schimbarea climei
din 09.05.92,
New
York
//
n
"Tratate
internaionale",
1999,
volumul
9, pag.74.13. Convenia privind diversitatea biologic din 05.06.92 // n "Tratateinternaionale", 1999,
volumul 9, pag.101.14. Protocolul de la Kyoto la Convenia-cadru a Naiunilor Unite
asupraschimbrilor climatice din 11.12.1997.
Aplicarea legislaiei mediului.
Legile privind folosirea i protecia mediului acioneaz concomitent sub treiaspecte:
- o anumit perioad de timp: relaiile sociale sufer permanente modificri,de aceea i regimul
de reglementare necesit schimbri; dac o lege adoptatreflect necesitile timpului, cealalt
este automat abrogat;
- asupra unui teritoriu limitat acioneaz, n acelai timp, mai multe legi:coexistena legilor este
determinat de necesitatea soluionrii n complex arelaiilor ce in de regimul de folosire i
protecie a mediului;
- asupra unor anumite categorii de subiecteparticipante la relaiile reglementate de lege.
Aciunea legislaiei mediului n timp este marcat de dou momente principale: momentul
intrrii n vigoare i momentul ncetrii aciunii legii. Altfel spus, din ce moment legea nou
va ncepe a produce efecte juridice, iar cea vechei va pierde valoarea.n teoria dreptului
aceste probleme au fost soluionate prin implementareaunui ir de principii ce in de aplicarea
legii n timp, adic asupra relaiilor avuteloc n trecut, ce se petrec n prezent i ce vor avea loc
n viitor:
Principiul neretroactivitii legii legea este aplicabil acelor relaii iaciuni, care se produc dup
momentul intrrii n vigoare a legii.
Principiul retroactivitii legii noi excepie de la principiul precedent,conform creia legea nou
adoptat poate avea efect asupra aciunilor de pn la adoptarea ei, dar numai n acele cazuri care se
preved expres n legeanou i dac aceasta nu nrutete situaia subiectelor implicate. (De
ex.,actele emise cu privire la lichidarea consecinelor calamitilor, catastrofelor ecologice, accidente
etc.)
Principiul aplicrii imediate a legii noi adoptate presupune aplicarea legiinoi, din momentul intrrii
n vigoare, asupra tuturor situaiilor, excluzndimediat aciunea legii vechi. Momentul intrrii n
vigoare a legii ine de data publicrii sau de data indicat expres n textul legii.
Principiul ultraactivitii legii vechi excepie de la principiul precedent,care presupune
,,supravieuirea legii vechi, n timp ce legea nou este dejan vigoare. Legea veche este aplicat n
domeniile i limitele prevzuteexpres n legea nou. Se aplic pentru o perioad scurt de timp, de
regul, pn la ase luni, termen indicat n dispoziiile finale sau tranzitorii ale legii,n vederea n mod
obinuit, aciunea n timp a legilor mediului este supus condiiilor generale. Abatere prezint legile
7

adoptate n situaii excepionale, care i aulimitele n funcie de faptul ct timp vor persista condiiile
ce au generat acestesituaii. Aplicarea legii mediului n spaiu este determinat de urmtoarele reguli:
Actul normativ emis de un organ public central i rspndete aciuneaasupra tuturor relaiilor ce se
desfoar n limitele frontierelor naionale.
Actul emis de un organ de stat local are for juridic n limitele teritoriuluiadministrativ.
Actele internaionale la care RM este parte i extind jurisdicia asuprantregului teritoriu al statului.
Subiectul 4. Dreptul de proprietate i alte drepturi de beneficiere asupra obiectelor naturii i
resurselor naturale.
1. Dreptului de proprietate i alte drepturi de beneficiere asupra obiectelor naturii i resurselor
naturale. Noiune, caracteristica general.
2. Subiecii i obiectele dreptului de proprietate i altor drepturi de beneficiere asupra obiectelor
naturii i resurselor naturale
3. Coninutul dreptului de proprietate i alte drepturi de beneficiere asupra obiectelor naturii i
resurselor naturale
4. Temeiurile de apariie, modificare i stingere a dreptului de proprietate i alte drepturi de
beneficiere asupra obiectelor naturii i resurselor naturale
5. Forme i metode de aprare a dreptului de proprietate i alte drepturi de beneficiere asupra
obiectelor naturii i resurselor naturale.
Drepturile reale asupra obiectelor naturii sunt acele drepturi subiectiv civile care confera
titularului posibilitatea exercitarii in mod direct si nemijlocit a prerogativelor conferite de lege fara a
fi necesara interventia a altor subiecti de drept.
In sens obiectiv, dreptul de proprietate asupra obiectelor naturii este o institutie de drept civil
ale carei norme de drept reglementeaza statica raporturilor de proprietate ecologic ca stare de
aparenta natural
Dreptul de uzufruct.
Dreptul de servitute.
Dreptul de superficie este reglementat de art. 443 CC si este un drept real imobiliar de a folosi
terenul altuiea in vedera exploatarii constructiei deasupra si sub acest teren, sau a exploatarii unei
constructii existente.
Caracterele juridice ale dreptului de superficie sunt:
- Este un drept real
- Este un drept imobiliar
- Este un drept care se instituie doar cu privire la un teren
- Este un drept alienabil
Constituirea dreptului de superfice se poate realiza prin: act juridic si lege
Termneul maxim este de 99 de ani
Structura dreptului de superficie
Partile proprietarul si superficiarul
Obiectul - il reprezinta constituirea de catre Proprietar in favoarea Supericiarului a unui drept de
superficie asupra terenului
Dreptul de vecinatate
1.
Apele naturale
Proprietarul terenului inferior este obligat sa suporte scurgerea apei fara a modifica cursul
8

apei, sau a o stopa.Proprietarul terenului superior este obligat de a nu intreprinde masuri care ar
agrava situatia terenului inferior.
2.
Apele izvoarelor. Proprietarul terenului poate intrebuinta apa potrivit dorintei
sale fiind obligat sa nu modifice cursul apei care aprovizioneaza o localitate
3.
Dreptul de granituire art. 393 394 CC
4.
Distanta pentru constructii, lucrari si plantatii conform art. 389 CC regula
este, respectarea distantei normative fata de linia de hotar. Aceste distante se stabilesc prin
legi speciale si regulamente de urbanism, in cazul cind aceste lipsesc se aplica uzanta.
Subiectul 5. Administrarea de stat n domeniul proteciei mediului i utilizrii resurselor
naturale
1. Noiune, funciile, formele i metodele de administrare de stat n domeniul proteciei mediului i
utilizrii resurselor naturale.
2. Sistemul organelor de administrare n domeniul proteciei mediului i utilizrii resurselor
naturale.
3. Competena Ministerului Mediului.
4. Cadastrul resurselor naturale.
5. Standatrizarea calitii mediului.
6. Monitoringul ecologic.
Administrarea (gestiunea) resurselor naturale este o activitate dereglementare, eviden i
control al nsuirii primare a resurselor naturale,utilizrii i reproducerii lor. Regim de administrare ansamblu unitar de msuri de protecie, ecologice i tehnicoorganizatorice care reglementeaz activitatea, desfurat n cadrulfondurilor naturale, de
conservare, optimizare i dezvoltare raional durabil acomponentelor mediului.
Principiile de baz ale admiistrrii resurselor naturale snt:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susinerea activitii orientate spre folosirea raional a resurselor naturale renovabile i
economisirea celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activitii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulrii de funcii ce in de gestiunea resurselor naturale cuactiviti de
utilizare a acestora n scop de profit;
e) folosirea contra plat a resurselor naturale, cu excepia cazurilor deregenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaional n domeniul folosirii resurselor naturaletransfrontiere.
Formele de administrare n domeniul proteciei mediului nconjurtor :
a) Reglementarea administrativ a folosirii resurselor naturale.
b) Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale.
c) Reglementarea administrativ a folosirii resurselor naturale.
Pentru evidena i reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) aresurselor natural
renovabile i pentru economisirea celor nerenovabile, statul
stabilete un sistem de standarde i de cerine tehnico - normative, precum i un sistem de licene la
activitile din domeniu i la folosirea resurselor naturale.
Elaborarea i aprobarea standardelor i a cerinelor tehnico normative
n domeniul folosirii resurselor naturale snt reglementate de legislaia privindstandardizarea.
Nomenclatorul activitilor din domeniul folosirii resurselor naturale acror practicare necesit
9

licene i cel al organelor autorizate s elibereze astfelde licene se ntocmesc de Guvern.


Pentru anumite activiti sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc cerine ecologice
deosebite.
Monitoringul ecologic.Monitoringul ecologic sistem de observaii i prognozri pentru
relevareaschimbrilor strii mediului, descoperire a i prevenirea proceselor i tendinelor negative.
Monitoringul se realizeaz de ctre Ministerul Ecologiei, prinsubdiviziunile sale.Exemple
particulare:
Monitorizarea polurii aerului
se realizeaz de ctre Serviciul"Hidrometeo", care asigur sistematic persoanele fizice i juridice cu
informaiii prognoze asupra nivelului de poluare
a atmosferei, generat de activitileeconomice i condiiile meteorologice.n cazul n care, din cauz
a condiiilor meteorologice nefavorabile, aemisiilor sporite de poluani i a altor influene nocive asu
pra aeruluiatmosferic, n unele zone este periclitat sntatea oamenilor, organeleServiciului "Hidro
meteo" snt obligate s
informeze de ndat Guvernul, organelerespective ale controlului de stat, autoritile administraiei p
ublice locale, populaia i conducerea ntreprinderilor interesate.
Monitoringul fondului funciar reprezint un sistem de supraveghere
i prognoz a strii fondului funciar pentru evidena schimbrilor, pentru apreciereaacestor schimbr
i, pentru prentmpinarea urmrilor proceselor i tendinelor negative. Structura, coninutul i
modul de realizare a monitoringului snt stabilitede legislaie, inndu-se seama de condiiile zonale.
Cadastrele de stat ale resurselor naturale.
Pentru a ine evidena cantitii, calitii i altor caracteristici aleresurselor
naturale, precum i evidena volumului, caracterului, regimului deutilizare a acestora, se
ntocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.
Nomenclatorul cadastrelor de stat ale resurselor naturale se aprob deGuvern, la propunerea
organului de stat abilitat cu conducerea cadastrrii.Categorii :
Cadastrul de stat al regnului animal,
conine totalitatea informaiilor despre arealul, efectivul, locurile de vieuire i reproducere a animal
elor ifolosirea lor i se ntocmete pe o perioad de 10 ani de ctre Academia de tiinea
Moldovei pe baza evidenei de stat a animalelor.
Controlul asupra inerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercit dectre Ministerul
Ecologiei.
Cadastrul de stat al obiectelor i complexelor din fondul ariilor protejate
cuprinde date despre statutul juridic, apartenena, amplasamentul, regimul de protecie, importana t
iinific, cognitiv i recreativ a acestor obiecte icomplexe.inerea cadastrului de stat al obiectelor
i complexelor din fondul ariilor protejate este de competena Ministerului Ecologiei.
Cadastrul de Stat al Apelor
cuprinde datele evidenei apelor conformindicilor de cantitate i calitate, datele privind nregistrarea
folosinelor deap, evidena folosirii apelor i starea lor ecologic.
Cadastrul funciar
conine un sistem de informaii i documente despreregimul juridic al terenurilor, despre
atribuirea lor deintorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi i calitativi i despre valoarea
economic a
terenurilor.Cadastrul funciar are menirea de a asigura autoritile administraiei publicelocale, ntrep
rinderile, instituiile, organizaiile interesate i
10

cetenii cu informaiidespre starea terenului n scopul organizrii folosirii raionale i


proteciei lui,reglementrii relaiilor funciare, regimului proprietii funciare, fundamentrii propori
ilor plilor funciare, aprecierii activitii economice, efecturii altor msuri legate de folosirea
terenului.Cadastrul funciar este inut de autoritile administraiei publice localeconform unui sistem
unic pentru ntreaga republic. Documentele principale cese elaboreaz pentru cadastrul funciar
general snt: dosarul lucrrilor de hotrnicie, planurile, registrele i fiele cadastrale.
Cadastrul silvic de stat conine un sistem de informaii despre
regimul juridic al fondului forestier, clasificarea pdurilor pe grupe i categoriifuncionale, aprecierea
lor sub raport economic, alt informaie necesar pentrugospodrirea fondului forestier i evaluarea
rezultatelor activitii economice nfondul forestier. Materialele evidenei de stat a fondului forestier
snt corelate cudatele din cadastrul funciar.
Cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsolului.
Cadastrele de stat se ntocmesc pentru zcmintele naturale i tehnogene imanifestrile de
substane utile, precum i pentru obiectivele din subteran, carenu snt legate de extracia substanelor
utile.Cadastrele de stat ale zcmintelor i manifestrilor de substane utiletrebuie s conin date
despre fiecare zcmnt, caracteriznd locul de
aflarea lui, cantitatea i calitatea substanelor de baz i secundare i a componentelor lor,
condiiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice i
alte condiii de exploatare a zcmintelor i evaluarea geologo-economic, precum i date cu privire
la fiecare manifestare a substanelor utile.
Cadastrele de stat ale obiectivelor din subteran, ce nu snt legate deextracia substanelor utile,
precum i sectoarele subsolului folosite pentrungroparea (depozitarea) substanelor
nocive i deeurilor trebuie s
conindate cu privire la locul de aflare, dimensiunile, destinaia, termenele defuncionare, condiiile
geologo-miniere i alte condiii naturale ale obiectivului

Subiectul 6. Reglementarea juridic a evalurii impactului asupra mediului.


Controlul ecologic i expertiza ecologic
1.
2.
3.
4.
5.

Noiunea, elementele i trsturile specifice ale evalurii impactului asupra mediului.


Noiunea i scopul controlului ecologic de stat;
Formele controlului ecologic;
Metodele de control ecologic;
Expertiza ecologic;

Diversitatea i complexitatea problemelor ce in de protecia mediului impun folosirea unor


metode foarte variate privind soluionarea acestora. Astfel, n cadrul procesului de elaborare i
aplicare a reglementrilor privind protecia mediului, au luat natere o serie de principii, printre
care i principiul prevenirii degradrii mediului, fundamentat pe ideea c prevenirea unei
eventuale poluri va fi mai puin costisitoare dect activitatea de recuperare a daunei i de
combatere a efectelor distructive n urma acestei poluri. n acest context, pe plan mondial s-a i
cristalizat aceast form de activitate care const n evaluarea eventualului impact asupra mediului
i expertiza ecologic. n RM, odat cu adoptarea noii concepii privind politica de protecie a
mediului, reflectat n Legea RM privind protecia mediului nconjurtor s-a instituit i baza
juridic pentru activitatea de evaluare a impactului asupra mediului i efectuarea expertizei
ecologice.
Categorii de control ecologic:
11

- de stat,
- de producie,
- municipal,
- obtesc.
Controlul de stat asupra proteciei i folosirii resurselor regnului animal
are drept sarcin asigurarea ndeplinirii de ctre toate ministerele,departamentele, persoanele fizice i ju
ridice, indiferent de tipul de proprietate i forma de organizare juridic, a obligaiunilor de protecie
a regnuluianimal, respectarea modului stabilit de folosire a animalelor i a altor norme prevzute de
legislaie. Controlul de stat asupra proteciei i folosirii resurselor regnului
animal esteexercitat de ctre Ministerul Ecologiei i autoritile administraiei publice locale.
Organele de stat de protecie i folosire a resurselor regnului animal aredreptul:
a) s opreasc folosirea neautorizat a animalelor, precum i folosirea cunclcare a regulilor,
normelor, termenelor stabilite i a altor cerine de protecie ifolosire a resurselor regnului animal;
b) s retrag autorizaia sau s stabileasc limitri la dreptul de folosin aresurselor regnului animal;
c) s dea indicaii obligatorii pentru executare privind eliminarea de nclcriale regulilor, normelor,
termenelor stabilite i ale altor cerine de protecie ifolosire a resurselor regnului animal;
d) s stopeze lucrrile care pot cauza pagube considerabile animalelor ihabitatului lor;
e) s trag la rspundere administrativ contravenienii regulilor, normelor,termenelor stabilite i altor
cerine de protecie i folosire a resurselor regnuluianimal iar, dup caz, s nainteze organelor de
drept materiale pentru luareamsurilor corespunztoare.
Controlul departamental asupra proteciei i folosirii resurselor regnului animal este exercitat de ctre
organele n a cror subordine se afl persoanele juridice care utilizeaz resursele acestuia.
Controlul de stat asupra folosirii i proteciei apelor este chemat s asigure:
a) respectarea de ctre toate persoanele juridice i fizice, indiferent deform de proprietate,
a modului stabilit de folosire a apelor;
b) executarea obligaiunilor i prescripiilor privind protecia apelor, prevenirea i lichidarea efectelo
r lor distructive, respectarea regulilor de inere aevidenei apelor, precum i altor reguli, stabilite de
legislaia apelor.
Controlul de stat asupra folosirii i proteciei apelor este exercitat de ctre
Ministerul Ecologiei i de autoritile administraiei publice centrale
Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale este o partecomponent a sistemului unic de
gestiune a economiei naionale i
este orientatspre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabilei
economisirii celor nerenovabile.Acest mecanism funcioneaz datorit politicii financiar-creditare
i fiscal- bugetare i presupune:a) planificarea i finanarea de stat a msurilor de eviden, evaluare
i pstrarea obiectelor naturii, de restabilire a resurselor naturale deteriorate sau
utilizate;b) folosirea contra plat a resurselor naturale (plata pentru resurselenaturale i plata pentru
poluarea mediului nconjurtor);c) acordarea de faciliti fiscale i creditare agenilor
economici care imodernizeaz pe cont propriu tehnologiile n scopul reducerii consumului
deresurse naturale i al proteciei mediului nconjurtor;d) crearea unei bnci ecologice comerciale
specializate;e) acordarea de faciliti fiscale bncilor comerciale i fondurilor de investiiin cazul
participrii lor la finanarea de proiecte ecologice pe termen lung;f) stabilirea preurilor la resursele
naturale i includerea valorii potenialului deresurse naturale n calculele macroeconomice;g)
promovarea unei politici investiionale speciale n domeniul
folosiriiresurselor naturale, bazate pe evaluarea "amortizrii" potenialului de resursenaturale;h) evid
12

ena contabil adecvat a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale i de protecie a mediului


nconjurtor;i) perceperea unor impozite pentru utilizarea resurselor naturale cu coninutsporit de
componente ecologic duntoare
j) trecerea la sistemul comenzilor de stat pentru executarea lucrrilor deocrotire a naturii din contul
bugetului, n al crui cadru funciile beneficiarului
leasum, n numele statului, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale i cu protecia
mediului nconjurtor;k) stimularea activitii de regenerare a resurselor naturale renovabile.
2. Sistemul organelor de administrare n domeniul proteciei mediului.Structura instituional
de administrare a resurselor naturale esteurmtoarea:
a) Guvernul;b) Ministerul Ecologiei i Resurselor Naturale;c) autoritile administraiei publice
locale.
3. Noiunea, formele, sistemul controlului ecologic.
3.1. Statul n persoana autoritilor administraiei publice are obligaia sasigure folosirea raional
i suficient a resurselor naturale, precum i proteciaacestora indiferent de destinaia lor.Sarcinile
serviciului controlului de stat n domeniul folosirii i
protecieiresurselor naturale constau n asigurarea respectrii de ctre toate organele de stati cele ob
teti, de ctre ntreprinderile, instituiile i organizaiile agricole
de stat,cooperatiste obteti, precum i de ntreprinderile mixte, persoanele fizice i juridice strine,
a cerinelor legislaiei ecologice n scopul folosirii eficiente i proteciei cuvenite a acestor resurse.
Scopul controlului ecologic
protecia mediului pe calea prentmpinriisau nlturrii nclcrii normelor ecologice.
Obiectul controlului ecologic:
- starea mediului n absamblu,- starea componentelor mediului n particular,- nivelul schimbrilor
produse,- respectarea legislaiei ecologice.
Formele controlului ecologic:
- informaional acumularea i rspndirea informaiilor n vederea luriimsurilor necesare;- de
prentmpinare orientat spre evitarea survenirii consecinelor negative;- de sancionare aplicarea
msurilor de constrngere de ctre stat.
Metodele controlului ecologic:
- supraveghere,- verificarea respectrii legislaiei
Controlul de stat asupra folosirii i proteciei terenurilor l exercit Guvernul i autoritile
administraiei publice locale. Dispoziiile acestora snt obligatorii pentru toi deintorii de terenuri.
Controlul de stat asupra strii, folosirii, regenerrii, pazei iproteciei fondurilor forestier i cinegetic
are drept sarcin asigurarearespectrii de ctre persoanele fizice i juridice a legislaiei silvice icine
getice.
El este exercitat de Guvern i organele de stat pentru protecia mediuluinconjurtor.Cetenii i
asociaiile obteti au dreptul s primeasc de la
organele silvicede stat i de la organele de stat pentru protecia mediului nconjurtor informaiedesp
re starea fondurilor forestier i cinegetic, msurile planificate i realizate deconservare i folosire a
acestora, s propun i s realizeze, n
conformitate culegislaia, msuri privind paza i folosirea raional a fondurilor forestier icinegetic,
conservarea biodiversitii n ele.
Expertiz ecologic
gen de activitate n domeniul proteciei mediului,constnd n aprecierea prealabil a influienei
activitilor economice
13

preconizateasupra strii mediului, a corespunderii parametrilor acestor activiti actelor legislative,


altor acte normative, normelor i standardelor n vigoare.
Subiectele expertizei ecologice.
Expertiza ecologic se efectueaz de Ministerul Ecologiei i Resurselor Naturale, de alte organe
centrale de specialitate ale administraiei publice sau deasociaiile obteti.Deosebim:
Expertiza ecologic de stat
este atribuia exclusiv a autoritii centrale pentruresursele naturale i mediu, care dispune
efectuarea ei de subdiviziunile salestructurale i/sau de organizaiile din subordine ce constituie
sistemul expertizeiecologice de stat.
Expertiza ecologic departamental
este efectuat de ministere idepartamente n organizaiile i ntreprinderile din subordine.
Expertiza ecologic obteasc
se organizeaz i se efectueaz de asociaiileobteti.
Scopurile expertizei ecologice.
a) adoptarea unor decizii argumentate i aprobarea actelor care prevdutilizarea resurselor naturale
i msuri de protecie a mediului nconjurtor icomponentelor lui;b) prevenirea sau minimizarea
eventualului impact direct, indirect saucumulativ al obiectelor i activitilor economice
preconizate asupra mediuluinconjurtor, componentelor lui, ecosistemelor i sntii populaiei;c)
meninerea echilibrului ecologic, fondului genetic i biodiversitii, creareacondiiilor optime de
via pentru oameni;d) corelarea dezvoltrii social-economice cu capacitile ecosistemelor.
Sarcinile sistemului expertizei ecologice de stat
asigurarea expertizrii ecologice a proiectelor de acte
legislative, adocumentaiei de proiect i planificare i a altor materiale n termenele prevzutede pre
zenta lege i ntocmirea avizelor respective conform prescripiilor documentelor normative;
b) generalizarea practicii expertizrii ecologice a materialelor prezentatei elaborarea propunerilor p
rivind perfecionarea modalitilor de efectuare aacesteia;c) asigurarea controlului asupra
aplicrii corecte de ctre beneficiarii iexecutanii documentaiei de proiect i planificare a
dispoziiilor actelor legislativei ale altor acte normative n vigoare precum i a normelor i
instruciunilor ndomeniu;d) analiza tendinelor i practicii expertizrii ecologice din alte ri
ivalorificarea experienei mondiale n acest domeniu;e) asigurarea metodologic a activitii
organelor de expertiz ale ministerelor,departamentelor i organizaiilor privind protecia
mediului nconjurtor.
Principiile de baz ale expertizei ecologice.
a) prezumia c orice activitate economic sau alt activitate material preconizat care presupune
utilizarea resurselor naturale poate duna
mediului;b) efectuarea n mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat nainte deadoptarea
deciziilor privind realizarea
obiectelor;c) aprecierea complex a influenei activitii economice preconizateasupra mediului
nconjurtor;d) fundamentarea tiinific, obiectivitatea i legalitatea avizelor
expertizeiecologice;e) transparena, participarea asociaiilor obteti i luarea n considerare aopiniei
publice
Subiectul 7. Rspunderea juridic pentru nclcarea legislaiei ECOLOGICE
1. Noiune, particularitile, temeiul i tipurile rspunderii juridice pentru nerespectarea legislaiei
ecologice.
2. Rspunderea civil pentru nerespectarea legislaiei ecologice.
14

3. Rspunderea contravenional i rspunderea penal pentru nerespectarea legislaiei ecologice.


4. Rspunderea special (material de tax).
DAUN ECOLOGIC = considerat ca fiind acea vtmare care aduce atingere tuturor
factorilor de mediu, sub o form sau alta, cu efecte ireversibile i cu consecine greu de stabilit.
Victima prejudiciului ecologic se apreciaz c este mediul. Prejudiciile ecologice pot fi cauzate
factorilor naturali sau artificiali i n funcie de gravitatea lor se grupeaz n deteriorri ale mediului
i dezastre ecologice. Pentru a interveni rspunderea civil n dreptul medioului, prejudiciul trebuie
s ndeplineasc ca condiii: - s fie patrimoniale; - s fie cert; - s fie determinat ca ntindere, ca
valoare. Deoarece evaluarea exact a prejudiciului nu este iposibil ntotdeauna, obligaia
poluatorului de a repara prejudiciul cautat i de a reface cadrul natural deteriorat, ncercnd o
restabilire a condiiiloer anterioare producerii prejudiciului.
Raspunderea juridica este raportul juridic special ce consta in obligatia de a suporta sanctiuni
prevazute de lege, ca urmare a comiterei unor acte imputabile (ca urmare a incalcarii normelor de
drept)
Rspunderea ecologic obligaia persoanelor fizice, persoanelor juridice istatului de a
respecta normele ce reglementeaz corelaia societii i naturii, nvedere mbinrii tiinifice a
intereselor ecologice i economice.
Funciile rspunderii ecologice:
a) de stimulare se materializeaz n motivarea persoanelor, prin prghii juridice i
economice, s protejeze mediul ambiant;
b) de compensare orientat spre restabilirea deplin, n form material sau bneasc, a
prejudiciilor provocate mediului;c) de prevenire preventiv acioneaz asupra comportamentului
subiectelor prin nsprirea treptat a msurilor de
constrngere.n funcie de caracter i metoda de reglementare, distingem rspundereecologic
economic i rspundere ecologic juridic.
Rspunderea ecologic economic se bazeaz, n particular, pe interesulmaterial al
beneficiarului resurselor naturale n micorarea gradului de poluare sauexcluderea altei influiene
negativeasupra mediului.
Rspunderea ecologic juridic este consecina aciunilor ilegale ale persoanelor fizice i juridice.
Ea este stabilit de ctre organele de stat prin metode juridico-administrative i apare
n legtur cu faptul provocrii daunelor mediuluin ansamblu sau anumitor componente ale
sale.Temeiul apariiei rspunderii ecologice este delictul (conteavenia) ecologic.
Delict ecologic comportament nelegitim i vinovat al unei persoane, ce estendreptat
mpotriva ordinii ecologice i care a cauzat un prejudiciu naturii sau acreat un pericol real de a
pricinui o pagub.
Obiect al delictelor ecologice mediul ambiant, ocrotit de legislaie, omul, bunurile materiale
create de societate.
Latura obiectiv a delictelor ecologice caracterul ilegal al comportrii persoanei vinovate, care
atenteaz la ordinea de drept ecologic stabilit nsocietate.Rezultatul obiectiv al acestor nclcri
intervenirea daunei sau ameninareareal cu aceast daun.Subiecte ale delictelor ecologice
persoanele fizice, persoanele juridice[persoanele oficiale ale acestora.
Latura subiectiv vinovia persoanei care a cauzat prejudiciul naturii, nambele forme:
a) intenia vinovatul i ddea seama de caracterul social periculos al aciuniisau inaciunii
sale, a prevzut consecinele ei social periculoase i le-a dorit(intenie direct) sau lea admis n mod contient (intenie indirect); ex.:vntoarea nelegitim, pescuitul nelegitim,
15

nimicirea semnturilor prin punatetc.


b) imprudena..vinovatul fie c a prevzut posibilitatea provocriiconsecinelor social periculo
ase ale aciunii sau inaciunii sale, dar n modnechibzuit considera c ele ar putea s nu se produc
(ncrederea exagerat nsine), fie c nu a prevzut posibilitatea unor asemenea consecine, dei
trebuia i putea s le prevad (neglijena); ex.: nerespectarea regulilor securitii contraincendiilor n
pduri, neglijarea regulilor de folosire a mijloacelor chimice nagricultur etc.Rspunderea juridicoecologic poate fi clasificat dup diferite criterii.Reieind din obiectele naturii, distingem
rspundere juridico-ecologic pentrunclcarea legislaiei despre ocrotirea pmntului, apelor,
pdurilor etc.Conform sanciunilor aplicate, rspunderea juridico-ecologic se clasific nrspundere
penal, civil, material, administrativ, disciplinar.
Rspunderea juridic penaln raporturile de dreptul mediului.
Rspundere penal -condamnarea public, n numele legii, a faptelor infracionale i a persoanelor
care le-au svrit, condamnare ce poate fi precedatde msurile de constrngere prevzute de
lege.(art.50 CP)
Temeiul real al rspunderii penale l constituie fapta prejudiciabil svrit(infraciunea), iar
componena infraciunii, stipulat n legea penal, reprezint temeiul juridical rspunderii penale.
Infraciunea este o fapt (aciune sau inaciune) prejudiciabil, prevzut de legea penal,
svrit cu vinovie i pasibil de pedeaps penal.(art.14 CP RM)
Infraciunea este o fapt socialmente periculoas, ilegal, svrit cuvinovie i pedepsit n
mod penal, ce atenteaz la ornduirea social sau de stat,la sistemul economic, la avuia
proprietarului, la persoan, precum i alte faptecare ncalc ordinea de drept i snt prevzute de lege
ca infraciune.
Infraciunea ecologic - include fapta social-periculoas (aciune sauinaciune) prevzut de lege ce
atenteaz la ordinea de drept ecologic i carecauzeaz daun mediului ambiant, sntii omului
sau creaz astfel de pericol.
Trsturile eseniale ale infraciunii snt:
a) pericolul social al infraciunii fapta este duntoare pentru societate, adic pricinuiete sau
creeaz primejdia de-a pricinui o anumit daun relaiilor sociale;
b) ilegalitatea penal fapta prejudiciabil concret trebuie s fie prevzut delegea penal;
aciunea prejudiciabil nu poate fi calificat ca infraciune, dac nmomentul svririi ei ea n-a fost
prevzut de legea penal, adic ea n-a fostilegal;
c) vinovia atitudinea psihic a persoanei fa de aciunile (inaciunile) prejudiciabile,
precum i urmrile lor;d) pasibilitatea de pedeaps pedeapsa se exprim prin ameninare, adic
prin posibilitatea aplicrii pedepsei pentru fapta prejudiciabil i ilegal.
La tragerea persoanei la rspundere penal, organele de anchet i cele judiciare trebuie s
indice precis ce infraciune a svrit persoana i de care norma legii penale este prevzut aceast
infraciune. Soluionarea acestor problemeeste bazat pe concepia privind componena de
infraciune.
Componena de infraciune este un sistem de elemente i semne (trsturi) obiective
i subiective, stabilite de legea penal, ce calific o fapt prejudiciabildrept infraciune concret.
Elementele componenei de infraciune reprezint pri componente ale unuisistem integral al
infraciunii. Aceste pri integrate se numesc elementele saulaturile infraciunii.
Distingem patru pri componente ale faptei infracionale:
a) obiectul relaiile sociale, ocrotite de legislaia penal, ce atenteaz lavalorile sociale
unanim recunoscute, enumerate n particular de Codul Penal alRM, partea special. b) latura
16

obiectiv actul exterior al atentrii prejudiciabile la obiectul ocrotitde legea penal (fapta,
consecinele, raportul dintre fapt i consecin, locul,timpul, mprejurrile, metodele svririi
infraciunii).c) subiectul persoana fizic (16 ani (excepie 14 ani)) i persoana juridiccare
desfoar activitate de ntreprinztor (art.21 CP)d) latura subiectiv atitudinea psihic a persoanei
fa de fapta svrit, subform de intenie sau impruden, i fa de consecinele ce pot avea loc
(vinoviasub form de intenie sau impruden, motivul dup care se conducea vinovatul,scopul pe
care tindea s-l ating prin svrirea infraciunii).
Rspunderea civil pentru prejudiciul ecologic.
Rspunderea civil = intervine atunci cnd prin fapta ilicit svrit se cauzeaz un prejudiciu
patrimonial, ce trebuie reparat. Problema rspunderii reparatorii pentru daune ecologice produse se
soluioneaz conform principiului poluatorul pltete. Rspunderea este obiectiv, indiferent de
culp i solitar, cazul pluralitii autorilor.
Rspunderea civil delictual n dreptul mediului intervine n situaia n care se ntrunesc
cumulativ urmtoarele condiii:
- svrirea unei fapte ilicite;
- cauzarea unui prejudiciu (daun) ecologic;
- existena unui raport de cauzalitate;
- capacitatea delictual a autorului n momentul svririi faptei ilicite;
- culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedot, dat fiind caracterul obiectiv al
rspunderii civile de mediu.
Rspunderea juridico-civil este prevzut de ctre normele dreptului civili ale legislaiei
mediului ambiant.
Menirea ei const n aprarea drepturilor i intereselor proprietarilor i beneficiarilor de resurse
naturale, precum i repararea daunelor i prejudiciilor cauzate prin nerespectarea legislaiei
proteciei mediului ambiant.
Pentru a realiza prezena rspunderii civile trebuie s fie ntruniteurmtoarele patru condiii:
Fapta ilicit aciunea sau inaciunea care are ca rezultat nclcareadrepturilor subiective sau
a intereselor legitime ale unei persoane.
Prejudiciul rezultate duntoare, efecte ale nclcrii drepturilor subiective i intereselor
legitime ale persoanelor.3.)
Raportul de cauzalitate legtura dintre fapta ilicit i prejudiciul cauzat; prejudiciul trebuie
s fie consecina faptei ilicite.
Culpa (vinovia) atitudinea psihic a persoanei fa de fapta svrit iconsecinele
ei.Rspunderea juridico-civil n domeniul proteciei mediului ambiant semanifest n trei forme:
Declararea nul a tranzaciilor legate de pmnt, subsoluri, ape, pduri
(ncazurile prevzute de lege), adic a tranzaciilor legate de vnzare-cumprare, donaie, gaj,
testament, schimb liber etc.
Stabilirea obligaiilor de nlturare a nclcrilor ce mpiedic beneficiarul laexercitarea
drepturilor legale de folosin a resurselor. (ex.: prezentarea dectre proprietarul lotului de pmnt a
unei aciuni fa de ntreprindereaindustrial, din cauza deeurilor nocive ale creia, se micoreaz
roada icalitatea culturilor agricole.
Repararea prejudiciului cauzat prin nclcarea legislaiei proteciei mediului. Dauna se repar
n natur sau prin ncasarea costului daunelor pricinuite.Repararea daunelor n natur se poate
manifesta prin faptul c delicventulare obligaia din contul i din mijloacele sale s restaureze starea
nrutita mediului, de ex., s recultiveze pmnturile.
17

Costul prejudiciilor cauzate se calculeaz reieind din cheltuielile derestabilire a obiectelor naturale
i aducerea lor n stare posibil
pentrufolosirea dup destinaie, cheltuielile de compensare a pierderilor materialei veniturile
neobinute, de ex., paguba pricinuit de nclcarea
regulilor securitii antiincendiare a pdurilor, include costul pierdut al mrfiiforestiere, cheltuielile
de lichidare a incendiului, pierderile materiale legatede curirea teritoriilor, mijloacele de
reproducere a resurselor de pdure. O modalitate a rspunderii civile, aplicabil pentru paguba
pricinuit
mediuluiambiant, este rspunderea material. Particularitatea acestei rspunderi semanifest prin
faptul c este reglementat de acte juridice speciale i se aplic
prinintermediul ncasrii anumitor taxe speciale. Mrimea acestei taxe reprezintcheltuielile de stat
pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei n caz derspundere material se efectueaz
pe cale judiciar la aciunea organelor deocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau neaplicarea
amenzii
administrative.Taxa rspunderii materiale nu cuprinde costul instrumentului care a servitnemijlocit p
entru comiterea daunei materiale i nici costul obiectului naturiivtmat sau nimicit.
Rspunderea juridic administrativn raporturile de dreptul mediului. Contravenie administrativ
se consider fapta (aciunea sau inaciunea)
ilicit ce atenteaz la peronalitate, la drepturile i la interesele legitime ale persoanelor fizice i
juridice, la proprietate, la ornduirea de stat i la ordinea public, precum i alte fapte ilicite pentru
care legislaia prevede rspundereadministrativ.
Rspunderea administrativ - pentru contraveniile prevzute de Codul cu privire la Contraveniile
Administrative (CCA) apare, dac prin caracterul lor aceste contravenii nu atrag dup sine, n
conformitate cu legislaia n vigoare,rspunderea penal.
La rspunderea administrativ pot fi trase persoanele, care pn n
momentulcomiterii contraveniei administrative au atins vrst de aisprezece ani.Persoana cu funcii
de rspundere se trage la rspundere administrativ pentrunerespectarea prevederilor actelor juridice
a cror ndeplinire intr n ndatoririle eide
serviciu.Persoan cu funcii de rspundere este considerat persoana creia nautoritile publice, nt
r-o ntreprindere, instituie, organizaie, indiferent de tipulde proprietate i forma juridic de
organizare, i se acord permanent sau provizoriu- n virtutea legii, prin numire, alegere sau prin
ncredinarea unei nsrcinri, -anumite drepturi i obligaii n vederea exercitrii funciilor
autoritii publice saua aciunilor administrative de dispoziie ori organizatorico-economice
Rspunderea disciplinarn raporturile de dreptul mediului.Pentru a lua natere rspunderea
disciplinar, este necesar ca o persoanncadrat n unitate s fi svrit o abatere de la disciplina
muncii.
Disciplina muncii reprezint obligaia tuturor salariailor
de a se subordonaunor reguli de comportare stabilite n conformitate cu Codul Muncii, cu alte
acte normative, cu conveniile colective, cu contractele colective i cu celeindividuale de munc,
precum i cu actele normative la nivel de unitate, inclusivcu regulamentul intern al unitii
Abaterea disciplinar
este unicul temei, condiia necesar i suficient pentru declanarea rspunderii
disciplinare.Prin abatere disciplinar se subnelege nclcarea cu vinovie de ctresalariat,
indiferent de postul pe care l ocup, a obligaiilor sale, inclusiv
anormelor de comportare. Ca exemple de abatere disciplinar pot servi:neexecutarea ordinului
18

angajatorului (administraiei), nclcarea regulilor de ordineinterioar a muncii, nclcarea normelor


tehnicii de securitate etc. Aceste abatericapt amprent ecologic dac n rezultatul comiterii lor s-a
produs un impactnegativ asupra mediului.Rspunderea disciplinar poart un caracter dispozitiv,
deoarece aplicarea sauneaplicarea ei n deplin msur depinde de voina angajatorlui.Pentru
nclcarea disciplinei de munc, angajatorul are dreptul s aplice fade salariat urmtoarele
sanciuni disciplinare:a) avertismentul;b) mustrarea;c) mustrarea aspr;d) concedierea.Legislaia n
vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariai i alte sanciuni
disciplinare.Pentru aceeai abatere disciplinar nu se poate aplica dect o singursanciune.
La aplicarea sanciunii disciplinare, angajatorul trebuie s in cont degravitatea abaterii disciplinare
comise i de alte circumstane obiective. (art.206 CM) Sanciunea disciplinar se aplic de organul
cruia i se atribuie dreptul deangajare (alegere, confirmare sau numire n funcie) a salariatului
respectiv. (art.207 CM)
Modul de aplicare a sanciunilor disciplinare. Pn la aplicarea sanciunii disciplinare,
angajatorul este obligat s cear
salariatului o explicaie scris privind fapta comis. Refuzul de a prezentaexplicaia cerut
se consemneaz ntr-un proces-verbal semnat de un reprezentantal angajatorului i un
reprezentant al salariailor.n funcie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este n drept
sorganizeze i o anchet de serviciu. n cadrul anchetei, salariatul are dreptul s-iexplice atitudinea
i s prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele i justificrile pe care le
consider necesare. (art. 208 CM)
Termenele de aplicare a sanciunilor disciplinare.
Sanciunea disciplinar se aplic, de regul, imediat dup constatareaabaterii disciplinare, dar
nu mai trziu de o lun din ziua constatrii ei, fr a lua ncalcul timpul aflrii salariatului n
concediul anual de odihn, n concediul destudii sau n concediul medical.Sanciunea disciplinar nu
poate fi aplicat dup expirarea a
6 luni din ziuacomiterii abaterii disciplinare
, iar n urma reviziei sau a controlului activitiieconomico-financiare - dup expirarea a 2 ani
de la data comiterii.n termenele indicate nu se include durata desfurrii procedurii penale.
Aplicarea sanciunii disciplinare.
Sanciunea disciplinar se aplic prin ordin (dispoziie,decizie, hotrre), ncare se indic n
mod obligatoriu:a) temeiurile de fapt i de drept ale aplicrii sanciunii;b) termenul n care
sanciunea poate fi contestat;c) organul n care sanciunea poate fi contestat.
Ordinul (dispoziia, decizia, hotrrea) de sancionare se comunicsalariatului, sub semntur, n
termen de cel mult 5 zile lucrtoare de la datacnd a fost emis i i produce efectele de la data
comunicrii. Refuzul salariatuluide a confirma prin semntur comunicarea ordinului se fixeaz
ntr-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului i un reprezentant al
salariailor.Ordinul (dispoziia, decizia, hotrrea) de sancionare poate fi contestat desalariat n
instana de judecat. (art. 210 CM)
Termenul de validitate i efectele sanciunilor disciplinare.
Termenul de validitate a sanciunii disciplinare nu poate depi un an din ziua aplicrii.
Dac pe parcursul acestui termen salariatul nu va fi supus unei noisanciuni disciplinare, se
consider c sanciunea disciplinar nu i-a fost aplicat.Angajatorul care a aplicat sanciunea
disciplinar este n drept s o revoce ndecursul unui an din proprie iniiativ, la rugmintea
salariatului, la demersulreprezentanilor salariailor sau al efului nemijlocit al salariatului.n
interiorul termenului de validitate a sanciunii disciplinare, salariatuluisancionat nu i se pot aplica
19

stimulri. (art.211 CM)


PARTEA SPECIAL

Subiectul 8. Regimul juridic de folosire i protecie a fondului forestier


1.
2.
3.
4.
5.

Noiune i componena fondul forestier.


Administrarea i controlul de stat n domeniul folosirii i proteciei fondului forestier.
Cadastrul silvic de stat.
Reglementarea juridic a folosirii fondului forestier.
Rspunderea juridic pentru nclcarea legislaiei silvice.

Aspecte legate de necesitatea protectiei padurilor. Notiunea de padure si fond forestier


Padurile reprezinta cel mai important stalp de rezistenta al sistemului ecologic, avand o importanta
existentiala in viata oricarui popor, ca factor de geneza, conservare si dezvoltare a fiintei nationale.
Binefacerile padurii asupra mediului sunt rezultatul unor functii deosebit de importante pentru
desfasurarea normala a activitatii social-economice. Padurile sunt esentiale pentru dezvoltarea
economica si pentru subventionarea tuturor formelor de viata (umana, animala, vegetala), avand un
rol important ca surse de bunuri si de servicii.
Functiile multiple (ecologice, sociale si economice) ale padurii presupun instituirea si existenta unor
mijloace de protectie adecvate ale acesteia. in acest sens, se pot stabili urmatoarele teze cu privire la
rolul padurii:
- padurea asigura continuitatea poporului roman in spatiul sau geografic;1
- padurea contribuie la sanatatea fizica si spirituala a omului;
- padurea mentine o atmosfera sanatoasa;
- padurea determina atenuarea hazardului climatic;
- padurea contribuie la conservarea solului prin ecosistemele forestiere;
- padurea are rol de reglare a sistemelor ambientale si de conservare a biodiversitatii;
- padurea contribuie la dezvoltarea economica a tarii, prin functia economica pe care o indeplineste;
- padurile sunt bunuri regenerabile.
Pentru realizarea functiilor padurii este necesar un ansamblu de mijloace de protectie care sa
armonizeze sfera intereselor economice, sociale si ecologice.
Un rol important in cadrul mijloacelor de protectie a fondului forestier il ocupa categoria
instrumentelor juridice.
in acest sens, tara noastra a ratificat mai multe acte normative internationale care stabilesc principii
si orientari de conservare si protejare a padurilor si de gestionare durabila a acestora, si a adoptat pe
plan intern numeroase legi si alte acte normative.
Abordarea notiunilor de 'padure' si 'fond forestier', a caracteristicilor acestora, presupune definitia
lor, precum si stabilirea semnificatiilor si implicatiilor de natura juridica si legislativa a acestuia.
Fondul forestier national este constituit din totalitatea fondurilor, a terenurilor destinate impaduririi,
a celor ce servesc nevoilor de cultura, de productie sau administratie silvica, iazurile, albiile
paraielor, precum si terenurile neproductive, incluse in amenajamentele silvice, indiferent de natura
dreptului de proprietate.
Notiunea de protectie juridica a padurilor. Generalitati
Scopul instituirii mijloacelor de protectie este strans legat de caracterul de bun interes national al
padurii. Astfel, stabileste ca scopul protectiei il reprezinta asigurarea gospodaririi durabile a
20

ecosistemelor forestiere.
Dispozitiile art.9 din Codul silvic prevad la alin.1 ca: 'Fondul forestier national este supus regimului
silvic' constituit din norme tehnice silvice, economice si juridice, a caror elaborare revine autoritatii
publice centrale care raspunde de silvicultura si care exercita si controlul aplicarii acestui regim.
Aceasta inseamna ca legiuitorul are ca obiectiv protectia padurilor prin insasi elaborarea Codului
silvic si stabilirea regimului silvic prin lege. Prin aceasta se confera juridic o natura imperativa
majoritatii normelor tehnice silvice, economice si strict juridice ce alcatuiesc regimul silvic.
O latura distincta a protectiei juridice a padurilor o reprezinta ansamblul de norme juridice speciale
privind apararea acestora. in acest context se evidentiaza normele juridice referitoare la paza
padurilor. Aceasta se asigura si exercita de catre Regia Nationala a Padurilor pentru fondul forestier
aflat in administrarea sa 'impotriva taierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradarilor,
pasunatului, braconajului si altor fapte pagubitoare' , precum si impotriva incendiilor. Paza padurilor
proprietate privata se asigura de catre proprietarii acestora in conformitate cu dispozitiile din Codul
silvic, cu sprijinul organelor silvice, a unitatilor de politie, jandarmerie, de pompieri, de catre
prefecti, consilii locale si judetene, in limitele atributiilor ce le revin conform legii.
intreg ansamblul de mijloace de protectie juridica a padurilor face parte componenta din ansamblul
mai larg al mijloacelor de protectie juridica a mediului existand intre acestea, categorii intermediare,
respectiv cele ce presupun protectia fondului forestier, a fondului funciar si a naturii in general.2 De
altfel, notiunile de protectie a mediului in general, de protectie a naturii, a fondului funciar si a
fondului forestier sunt strans legate intre ele existand un raport de la intreg la parte, in sensul ca,
notiunea de protectie a mediului le inglobeaza pe celelalte, avand o sfera mai larga, mai
cuprinzatoare decat acestea.
Incursiunea in prezentarea mijloacelor juridice de protectie presupune si relevarea unor aspecte
generale privind regimul padurii.3
Padurea este un element al fondului forestier national ce reprezinta terenul ocupat cu vegetatie
forestiera cu o suprafata mai mare de 0,25 ha4 constituita dintr-o asociatie de arbori a carei intindere
reprezinta 30% din suprafata uscatului, iar in tara noastra raportat la teritoriul Romaniei padurea se
intinde pe o suprafata reprezentand 27% din aceasta.
Functiile padurii sunt atat economice cat si sociale si ecologice. Padurea este sursa de materie prima
importanta, dar si un factor cu rol deosebit in conservarea si protejarea mediului. Padurea este o
adevarata bariera impotriva aridizarii climatului, ea asigura resursele cele mai mari de apa, produce
oxigenul necesar vietii si purifica aerul, servind deopotriva pentru pasunat, vanatoare si agrement.
Pentru ca padurea sa protejeze, ea insasi are nevoie de protectie, functiile ei fiind cele ce o impun in
grija ocrotitorilor naturii si in afectiunea calda a omului.

Subiectul 9. Regimul juridic de folosire i protecie a subsolului


1.
2.
3.
4.

Noiunea i componena fondului de stat al subsolului;


Cadastrul manifestrilor de zcminte minerale utile i al obiectivelor din subteran;
Dreptul de beneficiere asupra subsolului;
Protecia juridic a subsolului;

Subsolul reprezint spaiul fizic de sub sol, alctuit din totalitatea formaiunilor geologice accesibile
lucrrilor de cercetare i prospeciuni geologice.
Compoziia chimic a subsolului influeneaz starea de fertilitate a stratului superior al
pmantului,al sol.
21

Datorita insusirilor sale, a resurselor naturale, a bogatiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra
dezvoltarii generale a societatii, se impune protejarea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv cele
juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesara o protectie a resurselor naturale, o gestiune
durabila a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficienta.
Datorita legaturii organice dintre sol si subsol, regimul lor juridic si protectia lor sunt reglementate
de multe ori in acelasi context.
Poluarea solului este rezultatul aciunilor ce produc degradarea solului (fizic, chimic sau
biologic), afectnd negativ capacitatea sa bioproductiv. Sursele de poluare a solului sunt: emisii
din procese tehnologice, pesticidele, deversrile de petrol, reziduurile industriale i deeurile
menajere, exploatrile de resurse minerale, etc.
Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele fenomene negative care prin efectul lor
duc la degradarea i distrugerea funciei sale ca suport i mediu n acelai timp.
Principalele efecte ale polurii solului sunt:
- acidificarea solului;
- diminuarea rezervei de humus;
- deficitul unor microelemente;
- deficitul sau excesul potenial de umiditate;
- eroziunea i saturarea solului;
- contaminarea cu ageni patogeni, pesticide, etc.
Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putnd avea caracter imediat sau pe
termen lung. Datorit multiplelor forme de poluare la care este expus, a ntinderii sale limitate, a
importanei n asigurarea perenitii ecosistemelor terestre, a resurselor de hran pe care le deine i
le ofer, dar i a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou strat de sol, sunt
necesare mijloace complexe i variate pentru protecia solului, msuri adecvate de gospodrire,
conservare, organizare i amenajare a terenurilor.
Protectia solului presupune urmatoarele tipuri de activitati.:
- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;
- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special, poluarii
antropice.
Primul text legal cu privire la exploatarea si protejarea resurselor subsolului il reprezinta Legea
minelor din anul 1894 (modificata si completata in 1906 si 1913), ce cuprindea dispozitii in legatura
cu protectia zacamintelor miniere.
Prin Constitutia din 1923, zacamintele si bogatiile subsolului au fost declarate proprietatea exclusiva
a statului.
A urmat apoi Legea minelor din 1924, Legea nr.9/1973 privind protectia mediului, care a stabilit
reglementari stricte privind protectia subsolului, a zacamintelor si a resurselor sale.
Capitolul VI din Legea nr.18/1991 republicata, cuprinde dispozitii ce reglementeaza regimul juridic
al subsolului si protectia sa juridica.
Prin Legea petrolului nr. 134/1995 s-a instituit regimul juridic al explorarii si exploatarii petrolului
in tara noastra fiind stabilite si reguli de protectie a solului si subsolului.
Legea nr. 137/1995 prevede in art. 48 obligatia generala pentru toti detinatorii, indiferent de titlu, de
a proteja solul, subsolul si ecosistemele terestre, iar alte dispozitii stabilesc supunerea la un regim de
protectie a resurselor naturale ale subsolului, instituind obligatii in sarcina celor ce le prospecteaza
sau le exploateaz.
H.G. nr. 221/1995 privind organizarea i funcionarea Ageniei Naionale pentru Resursele
22

Minerale;
Ordinul nr. 101/1997 al preedintelui Ageniei Naionale pentru Resurse Minerale pentru aprobarea
instruciunilor tehnice privind evaluarea,clasificarea,confirmarea resurselor geologice si rezervelor
de petrol i coninutul- cadru al studiilor de evaluare a resurselor geologice si rezervelor de petrol
etc.
2. Msuri legale de protecie a solului i subsolului n Romnia
Explorarea si exploatarea subsolului si a resurselor sale naturale trebuie sa se faca in interesul
intregii societati. Subsolul, bogatiile si resursele sale naturale, fiind supuse degradarii si poluarii,
impun necesitatea luarii unor masuri de protectie juridica corespunzatoare.
S-a stabilit c autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste:
- reglementarile corespunzatoare protectiei calitatii subsolului;
- procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare, prospectare si extractie de zacaminte ale
subsolului;
- reglementari privind refacerea subsolului afectat (natural sau artificial).
Pentru amplasarea obiectivelor cu caracter permanent sau cu funcionarea ndelungat, precum i
pentru lucrri de prospectiune,explorare si exploatarea se vor obtine,in prealabil,avizele ministerelor
de specialitate, cu respectarea legislatiei n vigoare privind proprietatea terenurilor care urmeaz s
constituie perimetrele concesionabile.
n vederea realizrii politici economice a Guvernului n domeniul cercetrii, exploatrii,valorificrii
i proteciei resurselor minerale cercetrii,exploatrii,valorificrii i proteciei resurselor minerale i
a controlului modului cum se desfoar aceste Activiti,a fost nfiinat Agenia Naional pentru
Resurse Minerale, ca organ central de specialitate cu personalitate juridic, care este mputernicit,n
principal,cu :
-gestionarea resurselor minerale ale statului;
-negocierea clauzelor i condiiilor acordurilor pentru resurse minerale n vederea
cercetrii,exploatrii i valorificrii acestora;
-fundamentarea textelor legale n domeniu;
-emiterea de normative i instruciuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea geologic,
exploatarea i protecia zcmintelor de substane minerale utile.
Subiectul 10. Regimul juridic de folosire i protecie a apelor
1. Noiunea i componena fondului de stat al apelor;
2. Administrarea fondului acvatic, cadastrul apelor;
3. Reglementarea juridic a folosirii resurselor acvatice;
4. Msurile juridice de protecie a apelor;
5. Rspunderea juridic pentru nclcarea regimului juridic al apelor.
Protecia apelor i a ecosistemelor acvatice are ca obiect meninerea i ameliorarea calitii i
productivitii naturale ale acestora, n scopul evitrii unor efecte negative asupra mediului, sntii
umane i a bunurilor materiale. Ea reprezint o activitate obligatorie a structurilor de gospodrire a
apelor, organelor de protecie a mediului i a autoritilor administraiei publice locale, orientat spre
protecia, meninerea i reabilitarea parametrilor iniiali, cantitativi i calitativi, ai obiectivului acvatic.
Toate apele (obiectivele acvatice) snt ocrotite mpotriva polurii, epuizrii, impurificrii, care pot
prejudicia sntatea populaiei i pot conduce la diminuarea rezervelor piscicole, la degradarea
condiiilor de aprovizionare cu ap i altor fenomene negative, cauzate de modificarea proprietilor
23

fizice, chimice i biologice ale apelor, reducerea nsuirii lor de epurare natural, perturbarea regmului
hidrologic i hidrogeologic. (art.87 CA) Protecia apelor, n sens larg, se realizeaz sub trei forme
principale:
Protecie cantitativ, realizat prin folosirea raional i protecia apelor mpotriva epuizrii;
Protecie calitativ, realizat n forma prevenirii i combaterii polurii;
Protecie sanitar, orientat mpotriva contaminrii sau impurificrii apelor.
n vederea proteciei cantitative a resurselor de ap, legislaia n vigoare stipuleaz i asigur:
- dreptul de folosin a apelor de suprafa sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabilete prin
autorizaia organelor de stat pentru gestionarea fondului apelor;
- obligativitatea respectrii de ctre utilizatorii de ap a normelor de consum de ap pe unitatea de
produs sau pe activitate se stabilete la nivelul celor mai bune performane ale tehnologiilor folosite i
economisirii apei prin folosire judicioas, recirculare i folosire repetat.
Protecia calitativ a apelor se realizeaz prin:
-interzicerea polurii n orice mod a resurselor de ap;
Prin poluarea apelor se nelege orice alterare fizic, chimic, biologic sau bacteriologic a apei,
inclusiv depirea nivelului natural de radioactivitate, produs direct sau indirect de activiti umane,
care o fac improprie folosirii n scopurile n care aceast folosire era posibil nainte de a interveni
alterarea.
n acest scop, Codul Apelor:
* interzice deversarea n obiectivele acvatice a deeurilor industriale, menajere i de alt natur;
* nu admite poluarea i impurificarea apelor cu derivate petroliere, substane chimice i alte produse ale
activitii de producie;
* nu admite poluarea i impurificarea suprafeei bazinelor de recepie, a stratului de ghea din bazine i
cursul de ap cu deeuri de producie, menajere i de alt natur, precum i derivate petroliere i
substane chimice, splarea crora va conduce la degradarea calitii apelor de suprafa i a celor
subterane;
* nu admite poluarea apelor cu ngrminte i produse toxice.
- stabilirea de norme de calitate a resurselor de ap n general, de norme de calitate a apei potabile, de
limite de ncrcare cu poluani a apelor uzate evacuate n resursele de ap i de limite de descrcare
maxim admise;
- stabilirea unor restricii i interdicii de siguran n cazul punerii n funciune de obiecte economice noi
sau dezvoltarea celor existente, realizarea de lucrri noi pentru alimentare cu ap potabil sau industrial
ori de extindere a celor existente, aruncarea sau introducerea n orice mod a deeurilor de orice fel,
evacuarea de ape uzate;
- stipularea n sarcina utilizatorilor de ap a unor obligaii n vederea folosirii raionale i protejrii
calitii resurselor de ap;
- elaborarea de planuri de prevenire i de combatere a polurilor accidentale i de sancionare a
polurilor intenionate.
Protecia sanitar are drept scop prevenirea pericolului de alterare a calitii apelor prin contaminarea
acestora cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii sau impurificarea chimic cu substane
fitofarmaceutice, substane chimice, contaminare radioactiv sau poluare termic. Aceasta se realizeaz
prin aplicarea msurilor de protecie a calitii apelor, stabilite prin acte normative n vigoare, precum i
prin instituirea, n jurul surselor de ap, lucrrilor de captare, construciilor i instalaiilor de alimentare
cu ap potabil, zcmintelor de ape minerale utilizate pentru cur intern, lacurilor i nmolurilor
terapeutice, de zone de protecie sanitar n care se impun, difereniat, restricii specifice n scopul
24

evitrii alterrii calitii apelor.


n scopul meninerii unui regim favorabil sntii rurilor, lacurilor naturale, lacurilor de acumulare,
apelor subterane i altor obiective acvatice, precum i pentru prevenirea eroziunii solurilor, colmatrii
bazinelor, degradrii condiiilor de via ale animalelor acvatice, pentru reducerea intensitii oscilaiilor
scurgerilor etc, se stabilesc zone riverane de protecie i zone de mpdurire de protecie a apelor, se
realizeaz msuri de ameliorare silvic, antierozionale, hidrotehnice i de alt natur. (art.97 CA)
Utilizatorii resurselor acvatice snt obligai s realizeze msuri pentru prevenirea i lichidarea efectelor
distructive ale apelor:
a) revrsri ale apelor, inundaii i subinundaii;
b) distrugerea malurilor, ndigurilor de protecie i a altor construcii;
c) nmltinirea i salinizarea terenurilor;
d) eroziunea solurilor, formarea rpelor, alunicrilor de teren, a cursurilor noroiase de ap din ploi
toreniale i a altor fenomene periculoase. (art.99 CA)
La nivel general, meninerea i ameliorarea calitii i productivitii naturale a apelor se realizeaz
printr-un ansamblu de reglementri privind:
a) normele tehnice referitoare la protecia apelor i ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaiei umane n
cazul polurii accidentale;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de ap i ecosistemelor acvatice, realizarea
construciilor hidrotehnice, pentru lucrrile de irigare i regularizare a cursurilor de ap de irigaii i de
desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerinele de evacuare i epurare a apelor uzate.
Folosirea raional i protecia apelor poate fi atins prin stimulare economic, i anume prin:
a) stabilirea unei pli pentru folosirea resurselor de ap i deversarea substanelor poluante n
obiectivele acvatice;
b) acordarea unor nlesniri de creditare i altor avantaje beneficiarilor de folosin a apei pentru
implementarea unor tehnologii i cicluri de producie hidroeconomicoase i cu deeuri minime, pentru
realizarea altor activiti de mare eficien n domeniul proteciei apelor;
c) vnzarea licenei (autorizaiei) pentru dreptul de deversar al substanelor poluante n obiectivele
acvatice;
d) obligarea beneficiarilor de folosin a apei s remedieze starea ecologic a obiecvtivelor acvatice;
e) ncasarea n modul stabilit a compensaiilor bneti pentru prejudiciul cauzat prin nclcarea legislaiei
apelor;
f) luarea de msuri pentru ameliorarea strii zonelor de protecie sanitar ale surselor de alimentare cu
ap, optimizarea regimului de exploatare a prizelor de ape subterane i mbuntirea evidenei
funcionrii acestor prize;
g) i alte modaliti de stimulare economic a activitii de protecie a apelor. (art.90 CA)

25

Subiectul 11. Regimul juridic de folosire i protecie a solului


1. Pmntul ca obiect de folosire i protecie;
2. Administrarea fondului funciar, cadastrul funciar;
3. Msurile juridice de protecie a solului;
4. Rspunderea juridic pentru nclcarea regimului juridic funciar.
Necesitatea protectiei juridice a solului. Modalitati de protectie1 Solul este o componenta
importanta si esentiala a biosferei, avand o ecologie vulnerabila la influentele negative naturale
(inundatii, furtuni, contaminare, poluare atmosferica) sau artificiale asupra sa. Poluantii acumulati in
sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic al acestuia, cu consecinte negative asupra mediului.
Poluarea solului este rezultatul actiunilor ce produc degradarea solului (fizica, chimica, biologica),
afectand negativ capacitatea sa bioproductiva. Sursele de poluare a solului sunt: emisii din procese
tehnologice, pesticidele, deversarile de petrol, rezidurile industriale si deseurile menajere,
exploatarile de resurse minerale etc. Poluarea solului este un proces complex reprezentat de acele
fenomene negative care prin efectul lor duc la degradarea si distrugerea functiei sale ca suport si
mediu in acelasi timp.
Principalele efecte ale poluarii solului sunt:
- acidificarea solului;
-diminuarea rezervei de humus;
-deficitul unor microelemente;
-deficitul sau excesul potential de umiditate;
-eroziunea si saraturarea solului;
-contaminarea cu agenti patogeni, pesticide etc.
Efectele poluarii solului se pot manifesta direct sau indirect, putand avea caracter imediat sau pe
termen lung.
Datorita multiplelor forme de poluare la care este expus, a intinderii sale limitate, a importantei
in asigurarea perenitatii ecosistemelor terestre, a resurselor de hrana pe care le detine si le ofera, dar
si a unei mari perioade de timp necesare pentru formarea unui nou strat de sol, sunt necesare
mijloace complexe si variate pentru protectia solului, masuri adecvate de gospodarire, conservare,
organizare si amenajare a terenurilor.
Solul este in stransa interdependenta cu subsolul si cu celelalte ecosisteme terestre, fiind supuse
atat regulilor comune de protectie, cat si celor specifice, impuse de caracteristicile si particularitatile
fiecaruia.
Reprezentand un patrimoniu indispensabil supravietuirii, protectia si refacerea acestuia este
deosebit de importanta si necesara. Protectia solului presupune urmatoarele tipuri deactivitati.:
- activitati de imbunatatiri funciare, care se adreseaza de regula, poluarii naturale;
- activitati de prevenire si combatere a poluarii solului, ce se adreseaza, in special, poluarii
antropice.
In scopul protectiei solurilor, legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii pentru detinatorii
de terenuri cu orice titlu, protectia juridica fiind considerata mijlocul cel mai eficient de conservare
si ameliorare a calitatii acestora.
Protectia juridica a terenurilor are ca scop atat protectia cantitativa (folosirea completa si
pastrarea destinatiei acestor terenuri, a fertilitatii lor, etc), cat si protectia lor calitativa (executarea
de lucrari de conservare si ameliorare a solului pe baza de studii si proiecte, prevenirea si inlaturarea
degradarii calitatii fizico-chimice si biologice).
Protectia juridica calitativa si cantitativa a solului este parte componenta a protectiei juridice a
26

mediului, fiind o problema de interes atat public, cat si privat, ce se realizeaza mai ales prin
stabilirea de obligatii legale pentru orice detinator de teren, care va executa lucrarile de protectie si
ameliorare a solului fie prin forte proprii, fie cu aportul unitatilor specializate.
Dispozitiile constitutionale (art.46) consacra o obligatie generala pentru detinatorii de terenuri cu
orice titlu si pentru autoritatile publice, de intocmire de studii si proiecte de lucrari de protectie si
ameliorare a calitatii solului, dar si executarea acestora.
Legea privind protectia mediului cuprinde dispozitii care prevad obligatia pentru toti detinatorii
de terenuri de protectie a solului, subsolului si ecosistemelor terestre prin masuri de gospodarire,
conservare si amenajare a teritoriului complexe si adecvate.
Terenurile degradate si neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietris, bolovanis,
nisipoase, saraturile, terenurile acide, cu deseuri, etc.) care si-au pierdut, total sau partial, capacitatea
de productie, sunt supuse unui program de recuperare si ameliorare.2
Solul poate fi protejat si ameliorat prin lucrari de imbunatatiri funciare3, sub forma de constructii
hidrotehnice, lucrari de prevenire si inlaturare a secetei, inundatiilor, umiditatii excesive, eroziunii,
etc., in scopul imbunatatirii cpacitatii de productie a terenurilor neproductive. Aceste lucrari se
executa in corelare cu lucrarile de gospodarire a apelor, de amenajare a teritoriului, in acord cu
interesele proprietarilor de teren.
Pentru ca regimul juridic al solului sa fie reglementat eficient, printr-o legislatie adecvata, in
scopul protectiei si imbunatatirii calitatii sale, este necesar a se lua in considerare particularitatile
specifice ale terenurilor.
RAPORTUL JURIDIC DE PROTECTIE A TERENURILOR AGRICOLE
1. Parte componenta a fondului funciar, terenurile cu destinatie agricola sunt alcatuite din:
- terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, pasuni, fanete, sere, solarii);
- terenuri cu vegetatie forestiera - pasuni impadurite, terenuri ocupate cu constructii si instalatii
agrozootehnice, amenajari piscicole, de imbunatatiri funciare, drumurile de exploatare agricola,
platforme
si
spatii
de
depozitare
pentru
produse
agricole;
- terenuri neproductive (ce pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola).
Mijloacele juridice de protectie privesc atat terenurile agricole productive, cat si cele
neproductive. Acestea constau in:
- interdictia de a le schimba destinatia agricola, cu exceptia cazurilor si conditiilor prevazute de
lege;
-interdictia de a desfasura activitati poluante, etc.
2. Atributiile subiectelor raportului juridic de protectie a terenurilor agricole
Subiectele acestor raporturi juridice sunt: statul, organele statului si detinatorii de terenuri cu
orice titlu. Statul, ca subiect al raporturilor juridice de protectie a terenurilor agricole, urmareste
realizarea unei protectii cantitative si calitative a acestora, indeplinind in acest sens urmatoarele
atributii:
- stabileste cadrul legislativ de protectie a terenurilor agricole;
- organizeaza evidenta acestor terenuri si stabileste sistemul de monitorizare a calitatii solului;
- controleaza respectarea prevederilor imperative ale legii de catre detinatorii de terenuri agricole;
- stabileste procedura de autorizare privind probleme de protectia mediului;
- asigura respectarea obligatiilor asumate pe plan international in domeniul cooperarii in materie;
- sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total
cheltuielile, in limita alocatiilor bugetare alocate. Protectia cantitativa a terenurilor agricole are ca
scop folosirea completa si eficienta, precum si pastrarea destinatiei lor economice. Pentru a se evita
27

reducerea fondului funciar agricol, scoaterea din circuitul agricol (temporar sau
definitiv) este admisa numai in cazuri justificate si exceptionale, conform legii.
Protectia calitativa a terenurilor agricole are ca scop pastrarea potentialului productiv al acestora,
prevenirea si inlaturarea degradarii calitatilor fizico - chimice si biologice, precum si imbunatatirea
calitatii solului terenurilor agricole.
Art. 50 din Legea privind protectia mediului stabileste in sarcina autoritatilor centrale pentru
agricultura si silvicultura obligatia de a tine evidenta terenurilor degradate, improprii pentru
productia agricola, de a indruma si controla lucrarile de imbunatatiri funciare, de a acorda asistenta
tehnica de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare, elaborand reglementari privind
mentinerea si ameliorarea calitatii terenurilor, conservarea biodiversitatii si habitatelor naturale.
Detinatorii de terenuri cu orice titlu au stabilite prin lege6, in scopul asigurarii protectiei calitatii
solurilor, urmatoarele obligatii:
-sa previna deteriorarea calitatii solurilor;
- sa respecte conditiile stipulate in acordul/autorizatia de mediu pentru lucrarile de amplasare,
construire si punere in functiune a obiectivelor de orice fel, precum si pentru schimbarea destinatiei
terenurilor;
- sa nu arda vegetatia ierboasa, stuful, tufarisurile, fara autorizatie eliberata de autoritatea de
mediu competenta;
- sa respecte toate prevederile legii privind protectia terenurilor.
Controlul respectarii reglementarilor privitoare la protectia si conservarea, precum si la folosirea
judicioasa a solurilor, subsolurilor, ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile
pentru protectia mediului, sau dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente.
Un rol deosebit de important in privinta protectiei juridice a terenurilor agricole il reprezinta
normele juridice8 care reglementeaza imperativ aspecte legate de: folosirea temporara sau definitiva
a terenurilor in alte scopuri decat productia agricola, amplasarea constructiilor de orice fel pe
terenuri agricole din extravilan, scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenurilor agricole din
extravilan, scoaterea temporara a terenurilor agricole din productia agricola pentru realizarea
lucrarilor de imbunatatiri funciare, de remediere a unor deranjamente la liniile de telecomunicatii,
executarea de lucrari de organizare si amenajare a teritoriului, etc.

Subiectul 12. Regimul juridic de folosire i protecie a regnului animal


1. Noiune i caracteristica general a regimului juridic de folosire i protecie a regnului
animal.
2. Particularitile regimului juridic de folosire i protecie a regnului animal.
3. Rspunderea juridic pentru nclcarea regimului juridic de folosire i protecie a regnului
animal.
Sub influenta factorilor umani diversitatea regnului animal, spre regret, se afla in diminuare continua.
Din fauna salbatica a Republicii Moldova prin Legea nr.1538 ? XIII din 25.02.1998 sunt ocrotite peste
300 specii de animale, iar 216 sunt incluse in Cartea Rosie a Rpiblicii Moldova (ed.II.).
Legislatia in vigoare reglementeaza doar relatiile in domeniul protectiei si folosirii animalelor
salbatice (mamifere, pasari, reptile, amfibieni, pesti, insecte, crustacee, moluste etc.) din ecosistemele
naturale terestre forestiere, stepice, pietrofite, acvatice, palustre etc. (art. 1 al Legea privind Regnul
Animal).
Nu sunt luate sub protectie juridica speciile daunatoare si nu constituie obiect de protectie atat
28

animalele domestice si agricole, cat si reprezentatii speciilor salbatice, intretinuti in captivitate sau
semicaptivitate in scopuri de cercetare, estetice sau educative.
Regimul juridic de protectie si utilizare a regnului animal (Legea R. Moldova privind Protectia
Mediului inconjurator din 16 iunie 1993, Legea privind Regnului Animal din 27. 04. 1995 etc.) este
intocmit intru conservarea biodiversitatii faunistice prin pastrarea mediului de existenta, pastrarea
biotopurilor populatiilor de animale salbatice in conditii de libertate, de a mentine fondul genetic al
speciilor si folosirea rationala a resurselor faunistice. Acest scop strategic se preconizeaza a fi atins prin
realizarea
activitatilor
ce
tin
de:
a) planificarea si management in domeniul protectiei si utilizarii rationale a lumii animale;
b)
trecerea
in
revista
a
obiectelor,
care
necesita
a
fi
protejate;
c) elaborarea normelor juridice cu caracter de avertisment, restabilire, interzicere etc.;
d) supravegherea respectarii normativelor de protectie si utilizare a resurselor faunistice;
e) tragerea la raspundere a infractorilor pentru incalcarea regimului legislativ.
n baza celor expuse concluzionam: protectia juridica a regnului animal reprezinta totalitatea
masurilor statale si obstesti prevazute de legislatia in vigoare, in scopul conservarii si utilizarii rationale a
resurselor faunistice, asigurarii autoreproducerii regnului animal intru mentinerea biodiversitatii
salbatice, mentinerea viabilitatii patrimoniului natural ca factor si componenet necesar al dezvoltarii
durabile a sistemului socio-economic national.
Potrivit ali.4 art.127 al Constitutiei Republicii Moldova si art.3 al Legii Regnului Animal, fauna
salbatica este proprietate publica fapt care interzice orice actiuni ce contravin dreptului de proprietate
publica asupra regnului animal. Acest imperativ isi raspindeste actiunea asupra tuturor subiectilor
raporturilor juridice din domeniul dat, inclusiv cetatenilor straini si apatrizilor. n conditiile de poluare
excesiva a mediului (acvatic, edafic, atmosgeric) protejarea faunei este o datorie a omului, inclusiv si
preintampinarea transmiterii unor boli de la animale la om etc..
Dar nu numai poluarea mediului are urmari grave pentru fauna existenta, ci si activitatea umana
directa conduce la distrugerea biotopurilor, diminuarea genofondului faunistic. Frecvent pot fi intalnite
actiuni nejustificate ale unor personaje sau grupuri de indivizi prin care se cauzeaza suferinte de
nedescris acestor vietuitoare. Pentru obtinerea unui profit cat mai mare, la un pret de cost cat mai scazut,
adesea se purcede la exterminarea in masa a multor animale de blana, luptelor organizate intre caini,
cucosi etc. pentru a obtine un castig prin pariuri si multe alte astfel de actiuni inumane fac ca problema
protectiei lor sa stea in atentia legiuitorului.
Fiind constient de aceasta stare a lucrurilor, omul, care se gasesc in varful piramidei vietuitoarelor si
este inzestrat cu judecata rationala, nu poate ramane indiferent si pasiv fata fe procesele de diminuare a
diversitatii faunistice. intr-un stat de drept civilizat, societatea, cu toate posibilitatile sale, nu poate sa nu
reactioneze si sa nu actioneze, folosind toate mijloace legale posibile pentru protectia mediului.
Ca rezultat al muncii consecvente si indelungate intru protectia animalelor, treptat populatia
constientizeaza starea animalelor salbatice si are atitudine sanatoasa fata de regnul animal ca rezultat al
activitatii organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, nationale si internationale in vederea
luarii masurilor concrete. Astazi putem afirma ca, in ultimele doua-trei decenii, a aparut in societatea
umana necesitatea fireasca de a veni in spriginul protectiei animalelor.
Legislatia in vigoare este parghia principala si contribuie esential la protejarea regnului animal. Ea
stabileste urmatoarele domenii de reglementare a protectiei faunei.
Cerintele principale privind protectia si folosirea resurselor regnului animal in procesele de
planificare si realizare a activitatilor de teren sa fie evitate masuri ce ar putea afecta: a) conservarea
genofondului populational si specific din ecosistemele naturale; b) degradarea habitatelor si conditiilor
29

de reproducere a animalelor; c) structura si functia biocenozelor; d) mentinerea efectivului tuturor


populatiilor si comunitatilor din diverse grupe de animale (vertebrate, nevertebrate, microorganisme); e)
restabilirea habitatelor si biodiversitatii specifice acestor habitate.
Masurile de asigurarea a conservarii regnului animal. Conservarea genofondului faunistic poate fi
asigurata prin: a) stabilirea regulelor si normelor de utilizare rationala a resurselor faunistice; b) in
proiectele de amenajare teritoriala a evita activitati ce ar afecta elementele structurale ale Retelei
Ecologice Nationale; c) crearea retelei de arii protejate cu reprezentativitate specifica adecvata situatiei
actuale; d) conservarea in conditii de ?ex-situ? a taxonilor rari si pe cale de disparitie; e) limitarea
introducerii speciilor noi alohtone in ecosistemele naturale; f) recultivarea terenurilor afectate prin
extragerea resurselor subterane; g) instaurarea in teren a monitoringului ecologic complex; h) utilizarea
tuturor modalitatilor de educatie si propaganda a necesitatii conservarii biodiversitatii regnului animal; i)
realizarea de curand a planurilor de actiune incluse in Strategia Conservarii Biodiversitatii R. Moldovei.
Reglementarea efectivului de animale. Evitarea fenomenului de dezvoltare exploziva a efectivului
unor specii de animale ce pot provoca daune economiei nationale sau ecosistemelor naturale cum ar fi
cainii salbatici, insectele defoliante, albinele agresive si alte specii invazive.
Prevenirea pieirii animalelor la efectuarea unor procese de productie .
in procesele de valorificare a terenurilor naturale si aplicarea tehnologiilor de producere a evita
activitati ce provoaca pieirea in masa a regnului animal: a) interzicerea incendierii miristelor; b)
interzicerea desecarii terenurilor inmlastinite etc.
Protectia speciilor de animale rare, periclitate si vulnerabile. Speciile de animale rare, periclitate si
vulnerabile sunt in mod obligatoriu protejate de stat prinLegea cu privire la ariile protejatede stat, prin
includerea in Cartea Rosie a Republicii Moldova. Protectia animalelor in cazul aplicarii chimicatelor in
economia nationala. Gospodariile agricole, intreprinderile si organizatiile preocupate de utilizarea,
transportarea si stocarea chimicalelor precum si persoanele fizice sunt obligate sa respecte regulile de
aplicare a chimicalelor in vederea evitarii pieirii animalelor. Se interzice aplicarea chimicalelor pentru
care nu au fost elaborate normativele de concentratii maxime admisibile in mediul inconjurator. Regulile
de aplicare a chimicalelor precum si lista lor propuse pentru a fi utilizate e necesar sa fie coordonate cu
serviciile corespunzatoare ale Ministerului Sanatatii, Ministerului Protectiei Mediului si Amenajarii
Teritoriului, Ministerul Agriculturii si Industriei Prelucratoare.
Importul, exportul, stramutarea si aclimatizarea, incrucisarea animalelor. Activitatile ce tin de import,
export si comercializare a animalelor, aclimatizarea speciilor alohtone, precum si incrucisarea animalelor
se admite doar in baza deciziilor Ministerul Mediului si Amenajarii Teritoriului.
Restrictii la drepturile beneficiarilor si stabilirea obligatiunilor acestora privind folosinta obiectelor
naturale in scopul protectiei regnului animal. Conform legislatiei in vigoare persoanele fizice si juridice
pot aplica modalitatile de utilizare a resurselor faunistice numai in limitele stabilite de legislatia in
vigoare si in baza permiselor speciale. Reglamentarea folosirii resurselor regnului animal pot fi limitate
de catre organele administratiei publlice locale in cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii
din folosinta a unor specii, populatiile carora s-au pomenit in proces de diminuare esentiala.

Subiectul 13. Protecia juridic a aerului atmosferic


1. Noiune i caracteristica general a regimului juridic al aerului atmosferic.
2. Msurile juridice de protecie a aerului atmosferic;
3. Rspunderea juridic pentru nclcarea regimului juridic al aerului atmosferic.
Ca element important al mediului natural, aerul atmosferic si in special calitatileacestuia reprezinta
30

o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea populatiei, inclusiv pentruexistenta florei si faunei.
Aerul atmosferic ca obiect al naturii indeplineste cateva functii: 1)servesteo sursa de neinlocuit a
oxigenului; 2) serveste in calitate de strat de protectie impotriva radiatieicosmice; 3)formeaza baza
conditiilor climaterice.Una din particularitatile regimului juridic al aerului atmosferic consta in
faptul ca inlegatura cu capacitatile fizice ale sale, el nu poate fi obiect al dreptului de proprietate,
deoareceaerului atmosferic nu-i sunt caracteristice elementele traditionale ale acestui institut, adica
aerulatmosferic nu poate fi individualizat sau conservat pentru a fi obiect al dreptului de proprietate.
Canici un alt obiect al naturii, aerul atmosferic nu recunoaste hotarele politico-geografice;
aerul formeaza un mediu unic vital pentru om.
Analiza legislatiei ecologice genereaza concluzia ca aerul atmosferic
este folosit inurmatoarele scopuri: 1)asigurarea vietii si sanatatii populatiei, florei si faunei;2)pentru
emisia substantelor poluante in atmosfera;3)pentru necesitatile de productie in calitate de materie
prima pentru dobandirea oxigenuluisi azotului.Calitatea aerului atmosferic care in esenta sa
reprezinta ansamblul de caracteristici calitativesi cantitative depinde in cea mai mare masura de
activitatea economica a societatii, inclusiv deimplementarea proceselor economice noi, de politica
ecologica a statului care este promovata deorganele de competenta speciala.
Unul din mecanismele cele mai reusite de exercitare a protectiei este stabilirea prin legislatiea unor
normative, standarde, masuri de protectie, conditii si cerinte care si poarta denumirea de protectie
juridica a aerului atmosferic.Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina 2 normative
cu privire la calitateasi protectia aerului atmosferic si anume:
concentratia maxima admisibila de poluanti (CMA)elaborat de Ministerul Sanatatii; emisiile limitat
admisibile de poluanti (ELA) stabilite de MinisterulMediului. In anumite situatii, normativele
concentratiei maxime admisibile pot fi diferite si aceastadepinde de calitatea aerului atmosferic intro anumita localitate si intr-o anumita perioada de timp.Emisiile limitat admisibile de poluanti
reprezinta normativele poluantilor evacuati in aerulatmosferic de la suprafata solului de o sursa sau
de un grup de surse de emisie in corespundere cunormativele calitatii aerului atmosferic care sunt
prevazute pentru populatie, regnul animal si celvegetal. Normativele emisiilor limitat admisibile de
poluanti se stabilesc la un asa nivel incatsubstantele evacuate de toate sursele existente dintr-o
localitate sa nu depaseasca concentratiamaxima admisibila de poluanti. Cantitatea poluantilor se
calculeaza total pe ntreprindere si sedivizeaza in 2 grupe: grupa de poluanti solizi cum sunt cenusa,
praful metalic, praful de lemn; grupade poluanti gazosi si lichizi cum sunt vaporii de acid sulfuric,
amiac, hidrocarburile.
Cantitatile poluantilor sunt calculate in grame pe secunda si tone pe an. . In ceea ce priveste emisiile
de poluanti in aerul atmosferic de la mijloacele de transport, ele nu trebuie sa depaseasca
normativeleemisiile limitat admisibile.
Prima conferinta general-europeana pentru protectia mediului organizata la Geneva in 1879 a
elaborat conventia si rezolutia privind poluarea atmosferica transfrontiera la mari distante care
defineste poluarea atmosferei in general ca fiind eliberarea de catre oameni de substante sau energie
cu efecte nocive precum si periclitarea sanatatii deteriorarea ecosistemelor sau altor bunuri dar si
o limitare a beneficiilor mediului.Conventia defineste si si poluarea atmosferica transfrontiera pe
distante lungi ca acea poluare a carui sursa fizica este cuprinsa total sau partial in zona de jurisdictie
nationala a unui stat si care are efecte daunatoare intr-o zona de jurisdictie nationala a altui stat la o
distanta la care nu este in general posibil sa se identifice contributia surselor individuale sau a
grupurilor de surse de emisie.Poluantii atmosferici se impart in doua grupe mari :
-poluanti primari-emisi din surse identificate sau identificabile
31

-poluanti secundari- produsi prin intractiunea a 2 sau mai multi poluanti.Cel mai raspandit poluant al
aerului este monoxidul de carbon care are ca surse naturale eruptiile vulcanice, descarcarile electrice
,incendiile forestiere iar ca surse artificiale arderile de combustibil..Principala substanta daunatoare
din aer este dioxidul de sulf provocata in principal din arderea carbunilor insa cea mai grava forma
de poluare este cea acida.
Prevenirea si combaterea poluarii industriale a atmosferei
Considerata drept cea mai ampla si mai nociva forma de poluare a aerului poluarea de origine
industriala este prevenita si combatuta prin 3 cai principale ;stabilirea concentratiilor maxime
admisibile de substante nocive in atmosfera, stabilirea zonelor de protectie sanitara si reguli
specifice de amplasare a zonelor industriale sau a obiectivelor economice.
Concentratiile maxime admisibile(CMA)
Pentru diferite substante poluante sunt stabilite de catre autoritatea centrala pentru protectia
mediului in colaborare cu alte autoritati de protectia mediului .in tara noastra activitatea de protectie
a calitatii aerului face cu prioritate obiectul preocuparilorInstitutului de Meteorologie si Hidrologie
(INMH) care determina calitatea aerului prin masurarea concentratiilor de poluanti atat in cadrul
unui monitoring de fond cat si unia de import.
Zonele de protectie sanitara
O contributie importanta la prevenirea si combaterea poluarii atmosferei (inclusiv fonice) pe langa
celelalte masuri prevazute de lege o are instituirea zonelor de protectie sanitara. astfel intre
intreprinderile industriale care polueaza atmosfera sau produc zgomot si teritoriile protejate
invecinate se asigura zone de protectie sanitare.Suprafata zonelor de protectie sanitara se considera
de la punctele de emisie in atmosfera a noxelor respective pana la limita obiectivelor si a teritoriilor
protejate.Marimea si forma zonei de protectie sanitara dintre obiectivele economice cu surse de
poluare si zonele protejate se stabilesc pe baza calculelor de antievaluare a concentratiei substantelor
poluante in zonele protejate care trebuie sa fie inferioara concentratiei maxime admisibile chiar si in
conditiile meteorologice cele mai lavorabile.
Amplasarea obiectivelor economice
In ceea ce priveste amplasarea obiectivelor economice care prin natura activitatii lor pot polua
atmosfera ca modalitate de protectie a mediului aceasta se poate realize prin mai multe cai.astfel
amplasarea acestor obiective se face cu precadere in zonele rezervate industriilor cu surse de
poluare ; la alegerea amplasamentului zonei industriale sau obiectivului economic se tine seama si
de factorii naturali capabili sa influienteze asupra conditiilor de mediu ;clima,relieful,reteaua
hidrografica si caracteristicile solului.
Reglementari nationale privind protectia stratului de ozon
Pentru aplivarea masurilor preconizate de Conventia de la viena privind protectia stratului de
ozon(1985) , a celor cuprinse in protocolul de la montreal privind substantele care epuizeaza stratul
de ozon (1987) si a amendamentului acestuia adoptat la Londra(1990) documente la care Romania a
aderat prin legea nr. 84/1993 a fost infiintat in tara noastra Comitetul National pentru Protectia
Stratului de Ozon ,organism interministerial fara personalitate juridica a carui activitate este
coordonata de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.Comitetul National pentru
Protectia Stratului de Ozon este alcatuit prin reprezentanti ai ministerelor ale caror activitati au
legatura cu cu producerea,comercializarea substantelor mentionate in Protocolul de la Montreal si al
amendamentelor lui .Dintre atributiile ce revin acestui organism mentionam :analizeaza si propune
spre aprobare Guvernului oportunitatea aderarii Romaniei la actele internationale in domeniul
protectiei stratului de ozon precum si la incheierea de intelegeri bilaterale si regionale in domeniul
32

activitatii cu substantele aflate sub incidenta protocolului de la Montreal ,echipamente si produse


finite care contin in ele substantele in cauza sau care sunt obtinute cu ajutorul acestor substante
propune in conditiile legii Programul national de cercetare stiintifica si tehnologica privind protectia
stratului de ozon ;colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului la elaborarea sau
avizarea dupa caz a proiectelor de acte normative pentru productia,importul,exportul ,reciclarea
,regenerarea ,recuperarea, distrugerea stabilite ca fiind esentiale pentru substantele prevazute in
protocolul de la montreal .Comitetul prezinta guvernului odata la 2 ani spre aprobare un raport
privind actiunile pe care le-a intreprins in vederea aplicarii mrotocolullui de la Montreal , raport care
se transmite Secretariatului Ozonului din cadrul Programului Natiunilor unite pentru mediu.In anul
1996 prin Ordinul nr 506 /17 septembrie al ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului a fost
aprobata procedura de reglementare a activitatilor de import -export cu substante produse si
echipamente inscrise in anexele Protocolului de la Montreal procedura care se refera la conditiile
emiterii acordului de mediu cu privire la desfasurarea acestor activitati si a licentei de importexport.

Subiectul 14. Regimul juridic al managementului deeurilor


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Noiunea i categorii de deeuri;


Managementul deeurilor;
Controlul de stat n domeniul deeurilor;
Autorizarea pentru managementul deeurilor;
Deeurile menajere, ionizate radioactive etc;
Supravegherea respectrii regimului juridic al deeurilor;
Rspunderea pentru nclcarea regimului juridic al deeurilor;
Regimul juridic national si international al deseurilor are ca obiective principale identificarea si
analizarea instrumentelor juridice consacrate protectiei mediului si snttii umane mpotriva
consecintelor gestionrii necorespunztoare a deseurilor, precum si evidentierea jurisprudentei si
doctrinei n materie, att n vederea realizrii unui cadru sintetizat n domeniul supus studiului,
ct si pentru determinarea msurilor necesare optimizrii conditiilor de prevenire si reducere la
minim a producerii de deseuri si a polurii cauzate de acestea.
Cercetarea regimului juridic national si international al deseurilor prezint un caracter complex,
realizarea obiectivelor anterior mentionate implicnd recurgerea la metode specifice domeniului
juridic, cum sunt metoda logic, metoda istoric, metoda comparativ, metoda sociologic.
Regimul juridic national si international al deseurilor sunt prezentate concluziile desprinse n
urma cercetrii domeniului tematic de fat, propunerile de modificare si completare a cadrului
legislativ, precum si prezentarea unor msuri apreciate ca necesare pentru evitarea producerii
polurii cu deseuri si pentru utilizarea acestora, acolo unde este posibil, ca surse de materii prime
n vederea conservrii resurselor, ntemeiat pe conceptul dezvoltrii durabile, n scopul realizrii
unui nalt nivel de protectie a mediului si snttii umane.
Deeuri toxice, poluarea aerului i deversarea reziduurilor toxice sunt o parte a motenirii
ecologice dezastruoase pe care a lsat-o fostul regim comunist. Aderarea la UE fiind anticipat
pentru 2007, autoritile iau msuri pentru rezolvarea acestor probleme.
n urm cu aproape un an autoritile romne au descoperit 404 containere coninnd peste 100
de tone de policlorur de vinil n curtea unei ferme din Felnac, un sat de lng grania cu
Ungaria. Reziduurile fuseser importate din Frana de o companie romneasc nfiinat cu
33

numai dou luni nainte. Proprietarul firmei, un cetean francez, urma s improvizeze un
incinerator i s ncerce s neutralizeze substanele periculoase -- un plan care ar fi costat de zece
ori mai puin dect n Europa de vest.
n prezent, deeurile reprezint una dintre cele mai acute probleme legate de protecia mediului.
Mari cantiti de deeuri sunt generate anual. Protecia mediului este o problem a tuturor. Este
problema redresrii, conservrii i ocrotirii mediului n scopul restrngerii i eliminrii surselor
de poluare, n cadrul dezvoltrii armonioase a societii. Cadrul general al strategiei gospodririi
deeurilor menajere l constituie Strategia Proteciei Mediului bazat pe Strategia Naional
pentru Dezvoltare Durabil. Soluia problemei depozitrii i procesrii ecologice a deeurilor
menajere are o prioritate absolut n dezvoltarea durabil a teritoriului. n Romnia, majoritatea
depozitelor de deeuri urbane dateaz din anii 1960 i sunt suprancrcate. Pentru depozitele
vechi nu exist proiecte i msuri de remediere a polurii. Pe lng deeurile menajere, stradale,
comerciale, n depozitele de deeuri urbane sunt introduse i deeuri industriale periculoase.
Deeurile polueaz aerul, apa i solul, degradeaz peisajele pe suprafee ntinse, i antreneaz
costuri ridicate pentru depozitarea lor.
NOTIUNEA DE DESEURI SI DE DESEURI PERICULOASE
Legislatia in vigoare defineste deseul ca fiind orice substanta, preparat sau orice obiect din
categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il
arunca,
are
intentia
sau
are
obligatia
de
a-l
arunca.
In ceea ce priveste deseurile periculoase, potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.
195/2005, acestea sunt deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul
deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea sa fie periculoase. Deseurile periculoase provin din activitati
antropice si odata introduse sau mentinute in mediu, au un efect nociv asupra acestuia, asupra
oamenilor,
plantelor
si
animalelor
si
a
bunurilor
materiale.
Conventia de la Basel, desi nu defineste deseurile periculoase, prevede categoriile de deseuri
considerate periculoase ce urmeaza a fi supuse controlului in cazul transportului international,
cum sunt: cele de natura chimica, provenite din spitale, din productia farmaceutica, deseuri
petroliere, de natura exploziva etc. Cu un inteles apropiat, cu referire la poluarea marii,
Conventia de la Bucuresti privind protectia Marii Negre impotriva poluarii, 1992, defineste
notiunea de substanta nociva ca fiind orice substanta periculoasa, otravitoare sau un alt tip de
substanta care introdusa in mediul marin, din cauza toxicitatii ei si/sau caracteristicilor
bioacumulatoare, ar cauza poluarea sau ar afecta negative procesele biologice.
Substanta periculoasa sau nociva este si deseul considerat periculos din cauza compozitiei si/sau
efectului sau nociv asupra unui component al mediului sau a mediului inconjurator in general.
Subiectul 15. Regimul juridic al fondului ariilor protejate de stat
1. Noiunea i componena fondului ariilor protejate de stat;
2. Regimul juridic al rezervaiilor
3. Regimul juridic al parcurilor naionale;
4. Regimul juridic al monumentelor naturii, a grdinilor botanice i parcurilor dendrologice
Avnd n vedere amploarea pe care a luat-o ideea de a pune obiecte ale naturii sub ocrotirea
legii si constatndu-se ca nomenclatura si legislatia erau foarte diferite de la o tara la alta, s-a
stabilit, n cea de-a 16 sesiune a Adunarii Generale ONU din 1959, crearea unui cadru international
34

pentru ocrotirea naturii. Acesta este Uniunea Internationala de Conservare a Naturii(UICN), a


carui Comisie pentru Paruri Nationale si Arii protejate (CPNAP) a nceput din 1971 sa publice liste
ale ariilor protejate din lume. n 1981, CPNAP a creat un nou organism, PADU (Protected Areas
Data Unit), menit a centraliza si prelucra datele, UICN si CPNAP urmnd a stabili criterii pentru
definirea unor categorii de arii protejate n functie de scopul lor (ce anume trebuie protejat), din care
decurge si modalitatea de gospodarire a lor (ce anume trebuie protejat), din care decurge si
modalitatea de gospodarire a lor (regimul proprietatii, regimul de paza si exploatare etc.).
Categoriile si criteriile de clasificare au fost stabilite n urma mai multor runde de congrese
internationale si ele sunt recomandate a fi utilizate de tarile aderente la UNESCO, trebuind sa stea la
baza legislatiei nationale de protectie a naturii si a mediului.
Initial, UICN a publicat, n 1973, un sistem preliminar de categorisire a ariilor protejate, care a
fost reluat si definitivat n 1978 n raportul CPNAP intitulat "Categorii, obiective si criterii pentru
ariile prot 12412d34m ejate". Acesta prevedea zece categorii de arii protejate, distinse mai ales prin
gardul de protectie si care erau urmatoarele.
I. Rezervatie stiintifica (Rezervatie naturala stricta)
II. Parc national
III. Monument natural
IV. Rezervatie de conservare a naturii (definit mai expresiv n limba engleza "Wildlife
Sanctuary")
V. Peisaj protejat
VI. Rezervatie de resurse
VII. Arie naturala biotica sau antropica
VIII. Arie gestionata pentru utilizari multiple
IX. Rezervatie a biosferei
X. Rezervatie a patrimoniului mondial natural
Pe baza acestei clasificari s-a lucrat n numeroase state, ea fiind introdusa si n unele legislatii
nationale si tot pe baza ei au fost publicate, n 1990, de PADU listele de arii protejate (o versiune
prescurtata ntr-un volum si alta extinsa n trei volume). S-a constatat nsa ca aceasta clasificare nu
corespunde perfect scopului, deoarece da nastere la gresite interpretari (de exemplu, la noi n tara au
fost confundate categoriile III si IV), apoi n categoriile VI-VIII nici o tara nu a introdus o rezervatie
(desi erau numeroase arii care s-ar fi pretat), iar pe de alta parte, categoriile sunt create pentru
utilizarea la nivel national, de fiecare tara, n timp ce categoriile IX si X sunt acordate de UICN si,
respectiv, UNESCO, depasind deci cadrul national. Fata de aceste obiectii, n 1990, la Adunarea
Generala a UICN de la Perth (Australia) s-a propus un nou sistem, adoptat n 1992 la cel de-al IVlea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate de la Caracas (Venezuela). n
esenta, n acest nou sistem au fost abandonate categoriile VI-VIII, a fost redefinita categoria VI, iar
ultimele doua au iesit din clasificare, ele fiind de resortul unor organisme internationale. Dar, ceea
ce este mai important, n fixarea categoriilor, statele trebuie sa plece nu de la intentia de a acorda o
anumita protectie unei arii ce urmeaza sa fie protejata (de exemplu, un parc national), ci trebuie fixat
n primul rnd scopul pentru care se intentioneaza punerea sub protectie, de unde deriva un anumit
management care devine obligatoriu pentru tara respectiva.
UICN a publicat n 1994 o brosura (Guidlines for protected Areas management Categories) n
care sunt definite categoriile, obiectivul managementului, liniile directoare pentru selectarea ariei
respective si responsabilitatile de organizare.
n ceea ce priveste scopul major al punerii sub ocrotire, el cuprinde o paleta foarte larga de
35

interese, de protejare propriu-zisa a naturii, dar si de conservare a unor trasaturi caracteristice


culturale ale populatiei care are rezidenta n acea arie.
Scopurile majore pentru care se pune sub ocrotire o arie sunt urmatoarele:
1. Cercetarea stiintifica
2. Protectia salbaticiei
3. Protectia diversitatii speciilor
4. Mentinerea serviciilor
5. Protectia unor trasaturi naturale si culturale
6. Turism si recreere
7. Educatie
8. Utilizarea durabila a ecosistemelor
9. Mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale.
Fara a intra n detaliu, prezentam mai jos categoriile UICN, cu constrngerile legislative
impuse de fiecare categorie.
Categoria I: Rezervatii stiintifice. Sunt destinate ocrotirii unor ecosisteme remarcabile aflate
ntr-o stare ct mai nealterata, ca si procesele ecologice. Suprafata trebuie sa apartina statului, sa fie
destul de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor. Rezervatiile sunt destinate cercetarilor
stiintifice, fara acces turistic sau de alta natura. Este interzisa orice exploatare economica. Aceasta
categorie are doua subcategorii:
1. a. Arie gestionata n principal pentru cercetarea stiintifica;
1. b. Arie gestionata n principal pentru protejarea salbaticiei.
Categoria a II-a: Parcuri nationale. Sunt teritorii ntinse, cuprinznd mai multe ecosisteme sau
valori naturale deosebite. Terenul apartine statului sau altor niveluri guvernamentale; nu sunt permise
exploatari economice (agricultura, pasunat, exploatare forestiera si miniera), fiind permisa existenta unor
mici asezari permanente umane care pot exploata resurse doar pentru supravietuire. Parcurile Nationale
sunt deschise vizitatorilor pentru nvatamnt, educatie, cercetare stiintifica, recreere. Este admisa o
redusa industrie turistica.
Categoria a III-a: Monumente naturale. Sunt teritorii gestionate n principal pentru
conservarea trasaturilor naturale specifice (lacuri, cascade, pesteri, puncte paleontologice, formatiuni
geologice etc.). Nu sunt permise exploatari economice, teritoriul poate apartine statului sau unor
organizatii neguvernamentale (ONG-uri). Este admisa vizitarea n scopuri educative, stiintifice sau
estetice.
Categoria a IV-a: Arii de gestionare a habitatelor si speciilor. Scopul managementului este
pastrarea conditiilor de habitat al unor specii sau comunitati biotice rare sau periclitate, chiar daca
este necesara o interventie a omului pentru mentinerea lor. Teritoriul apartine statului, organismelor
locale sau celor neguvernmentale care trebuie sa asigure si managementul. Aria este destinata
cercetarii stiintifice, monitorizarii habitatelor si speciilor, cu vizitare restrnsa pentru educarea
publicului.
Categorie a V-a: Peisaje protejate. Scopul este conservarea unor teritorii n care sunt ntrunite
mai multe valori naturale (flora, fauna, elemente geologice) ntr-un ansamblu estetic, trebuind sa fie
mentinuta diversitatea peisajului. teritoriile sunt proprietate privata sau de stat, dat statul trebuie sa
mentina supravegherea pentru a nu se deturna scopul protectionist. Teritoriul poate cuprinde si asezari
permanente, de mica dimensiune, n care populatia sa se ntretina pe baza turismului ecologic sau a
valorificarii produselor naturale (colectarea fructelor de padure, pescuitul, servicii pentru asigurarea apei
curate). Scopul principal este cel de protectie complexa, educativ si de recreere.
36

Categoria a VI-a: Arie protejata cu resurse gestionate. Este necesar ca teritoriul sa


cuprinda 2/3 sisteme naturale, n cadrul carora trebuie sa se acorde o protectie si asigurarea pe
termen lung a diversitatii biologice. n aria protejata pot exista asezari permanente, populatia traind
pe baza resurselor naturale ce urmeaza sa fie gestionata durabil. De aceea este necesar ca aria sa fie
destul de mare pentru a permite utilizarea continua a resurselor, fara ca ceasta sa fie n detrimentul
valorilor naturale pe termen lung. Proprietatea terenului este mixta, apartinnd statului, unor
organisme administrative locale, ONG-uri, dar mai ales persoanelor private. Categoria este destinata
utilizarii durabile a ecosistemelor naturale.
Gospodarire n principal pentru:
I. Protectie stricta:
a. pentru cercetare stiintifica
b. pentru protectia salbaticiei
II. Conservarea ecosistemelor si recreere
III. Conservarea trasaturilor naturale
IV. Conservarea prin management activ
V. Conservare si recreere
VI. Utilizarea durabila a resurselor
Categorie
I. rezervatie stricta
II. Parc National
III. Monument Natural
IV. Arie de gestionare a habitatelor, speciilor
V. Peisaj terestru si marin
VI. Arie protejata cu resurse gestionate
n "Liniile directoare" se mentioneaza nsa ca denumirea nu este obligatorie, putnd varia de la
o tara la alta. n acest sens, exista numeroase alte tipuri de rezervatii corespunznd unor necesitati
nationale, cum ar fi n SUA, sanctuare marine nationale, tarmuri nationale lacustre, respectiv
marine, paduri nationale, parcuri statale (deci nu la nivel national), Parcuri de recreere etc.
majoritatea ncadrate n categoria V. Mai frecvente n diverse tari apar doua tipuri de arii protejate.
n primul rnd, sunt parcurile naturale, teritorii asemanatoare parcurilor nationale, cu deosebirea
ca pot sa cuprinda locuiri permanente si admis exploatarea resurselor regenerabile prin metode
traditionale.
O extensie si mai mare o au parcurile regionle, teritorii mari adapostind mai multe asezari
umane (sate, comune, chiar orasele) ce gospodaresc n comun zone deosebit de frumoase
peisagistic, dar n care factorul de exploatare traditionala joaca un rol primordial pentru activitate
turistica, scopul principal fiind tocmai dezvoltarea turismului de recreere. Proprietatea este majoritar
particulara, iar accesul complet liber, managementul si ocrotirea elementelor revenind comunelor
asociate pentru exploatare n comun. Conform clasificarii UICN, parcurile naturale trebuie cuprinse
n categoria V, iar parcurile regionale n categoria VI.
Din cele prezentate se observa ca exista o gradatie a raportului dintre activitatea umana si
categoriile de ocrotire. Astfel, n categoriile I, II si III, interventia omului a fost si trebuie sa fie n
continuare limitata, n timp ce n categoriile celelalte ea este admisa sau chiar de dorit. Astfel, n
categoria IV, interventia omului se face n folosul ecosistemelor, pentru a le mentine conditii
optime de dezvoltare, n timp ce n categoriile V si VI ea are ca scop dezvoltarea relatiei
populatiilor native cu natura n scopul protejarii ei (cat. V) sau chiar exploatarii durabile a
37

resurselor salbatice (cat. VI).


n afara sistemului de arii protejate, menite a fi utilizate pe plan national de fiecare tara, dar
respectnd normele prescrise, exista nca trei categorii de zone puse sub paza legii, ci din altele.
Acestea pot fi, si de cele mai multe ori chiar sunt, si arii cuprinse n sistemul national. Ele sunt:
Bunuri ale patrimoniului mondial, unde sunt puse sub protectia legii si a unei supravegheri
internationale, vestigii istorice de mare valoare internationala (de exemplu, piramidele, Tadj Mahal,
Catedrala Ntre Dame) si zone naturale de valoare peisagistica (de exemplu, Grand Canyon sau
Parcul Yellowstone). Ele sunt constituite pe baza Conventiei privind protectia patrimoniului
mondial, cultural si natural de la Paris din 1972, intrata n functiune n 1975.
Rezervatii ale biosferei, care intra n Programul UNESCO, Omul si Biosfera, fiind menite a
constitui o retea mondiala de arii cu ecosisteme specifice, reprezentative pentru ntregul glob. n
rezervatii trebuie sa existe asezari permanente, n cadrul carora se practica sisteme traditionale de
exploatare a resurselor regenerabile si, de asemenea, sunt vizate si zone unde sa se realizeze
reabilitari ecologice. Teritoriul poate sa apartina statului, dar si unor proprietari particulari,
supravegherea ecologica apartinnd nsa statului.
Rezervatii de zone umede de importanta internationala (Rezervatii Ramsar), definite pe
baza unei conventii semnate la Ramsar (Iran) n 1971, ca arii destinate a proteja fauna acvatica, n
special avifauna. Statele semnatare ale acordului si-au luat obligatia sa conserve si sa
gospodareasca zonele umede (ruri, lacuri, mlastini, balti etc.) de ape naturale sau acumulate
artificial, dulci, salmastre sau sarate si ape marine pna la adncimea de sase metri. Rezervatiile
capata protectie legala a statului pe teritoriul carora se afla pe baza unei nscrieri ntr-o lista aprobata
international.
n afara ariilor protejate, se mai bucura de protectia legii alte doua categorii de elemente ale
naturii. Unele suntexemplare unice de arbori cu valoare istorica (de exemplu, gorunul lui Horia)
sau naturaliste (de exemplu, dudul alb din curtea Bisericii Babtiste). Al doilea grup l
reprezinta specii de plante si animale rare, semnificative pentru o regiune, sau pe cale de
disparitie. De exemplu, floarea Reginei (Leontopodium alpinum) se afla sub protectia legii peste tot
n Europa, altele sunt endemisme protejate cum este garofita Pietrii Craiului (Dianthus callizonus),
sau animale, precum rinocerul, elefantul sau capra neagra n Europa.
Pentru speciile periclitate sau chiar pe cale de disparitie, UNESCO, sau alte organisme (UICN,
WWF, Consiliul Europei), publica liste rosii n care sunt nscrise acestea si pentru care se cere, pe
plan national, o protectie legislativa.
Am insistat asupra acestor componente ale naturii, deoarece ele au fost primele asupra carora
s-au aplecat ecologii, si aceasta nca din secolul XIX, luptnd si obtinnd impunerea ideii de ocrotire
a naturii prin instrumente juridice.

REFERINE BIBLIOGRAFICE
I.
ACTE NORMATIVE
Acte normative naionale
1. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29 iulie 1994.
38

2. Codul funciar din 25 decembrie 1991.


3. Codul civil al Republicii Moldova din 6 iunie 2002.
4. Codul apelor din 22 iunie 1993.
5. Codul silvic din 21 iunie 1996.
6. Codul subsolului din 17 aprilie 2009.
7. Codul transporturilor auto din 29 iulie 1998.
8. Codul transportului feroviar din 17 iulie 2003.
9. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.
10. Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003.
11. Codul vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000.
12. Codul fiscal din 24 aprilie 1997.
13. Codul contravenional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008
14. Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004.
15. Codul cu privire la locuine, adoptat prin Legea RSSM din 3 iunie 1983.
16. Legea privind terenurile proprietate public i delimitarea lor. Adoptat la 11 mai 2000.
17. Legea cu privire la zonele i fiile de protecie a apelor rurilor i bazinelor de ap.
Adoptat la 27 aprilie 1995.
18. Legea privind principiile urbanismului i amenajri teritoriului.Adoptat la 17 mai 1996.
19. Legea exproprierii pentru cauz de utilitate public.Adoptat la 8 iulie 1999 .
20. Legea cu privire la spaiile verzi ale localitilor urbane i rurale.Adoptar la 9 septembrie
1999.
21. Legea cu privire la proprietatea public a unitilor administrativ-teritotiale. Adoptat la 4
noiembrie 1999.
22. Legea privind administrarea i deetatizarea proprietii publice. Adoptat la 04 mai 2007.
c) Practica judiciar
1. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie nr. 5 din 30 ianuarie 1996 "Despre msurile
de perfecionare a activitii instanelor judectoreti n examinarea cauzelor penale,
civile i administrative". Culegere de hotrri ale Plenului Curii Supreme de Justiie a
Republicii Moldova, Chiinu, 1997.
2. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie nr. 18 din 10 iulie 1997 "Despre practica
aplicrii de ctre instanele judectoreti a unor prevederi ale legislaiei n domeniul
proteciei mediului nconjurtor". Buletinul Curii Supreme de Justiie a Republicii
Moldova, 1997.
3. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului. Institutul Romn pentru Drepturile
Omului, 1996, etc.
d) Literatur teoretic
1. Zamfir P., Trofimov I., Dreptul mediului, partea general, Chiinu 1998.
2. Zamfir P., Dreptul mediului, partea special, Chiinu 1998.
3. Trofimov I., Dreptul mediului, partea special, Chiinu 2000.
4. Arcadie Capcelea, Dreptul Ecologic,Chisinau 2000.
5. Lupan E., Dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureti 1993;
6. Lupan E., Dreptul mediului, Cluj 1995.
7. Marinescu D., Dreptul mediului nconjurtor, Bucureti 1996, ediia a 3
8. Lupan E., Dreptul mediului, Bucureti 1996, partea general.
9. Lupan E., Dreptul mediului, Bucureti 1997, partea special.
39

10. Duu M., Dreptul mediului, tratat, Bucureti 1998.


11. Lupan E. Dicionar de protecia mediului, Bucureti 1997.
12. I. P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate i alte drepturi reale, Editura Actami,
Bucureti, 1994;
13. Adam Ion. Noiunea i natura domeniului public, i domeniului privat i proprietii
private, Revista Dreptul nr. 8/1994.
14. D. Marinescu, Dreptul mediului nconjurtor. Casa de editur i pres ansa, Bucureti
1996;
15. E. Lupan, M. Minea, A. Marga, Dreptul mediului. Partea special, editura Lumina Lex,
Bucureti 1997;
16. Barac L. Rspunderea i sanciunea juridic, Lumina Lex, 1997
17. Eugen Chelaru, Efectele juridice ale exproprierii pentru cauzele de utilitate public,
revista Dreptul, 1998, nr.4.
18. Radu I. Motica, Anton Trilescu, Drept funciar, amenajarea teritoriului i protecia
mediului, Editura Lumina Lex, Bucureti 1999;
19. Tudor Roca, Unele consideraii cu referin la constrngerea administrativ, Analele
tiinifice ale USM, nr.4, Chiinu 2000.
20. Bdescu M., Teoria rspunderii i sanciunii juridice, Lumina Lex,Bucureti,2001.
21. Sergiu Chiriac, Nicolae Genciu, Victor Mocanu, Comentariu al practicii judiciare de
repertoriu funciar (aspect teoretico-practice), ed. Ulysse, Chiinu, 2002;
22. Sergiu Furdui, Dreptul contravenional, Cartier Juridic, Chiinu, 2005.
23. . . , . . , , 1993;
24. . . , . . , . . , , . ,
2003.
25. .., ,,
, 1978.
26. . ., , 1984.
27. .. ,,
, 1984.
28. . . ,, , 1985.
29. .. ,, -
, 1987.
30. .. ,, , 1996.
31. .. , ,, , 1998
32. .., ,, , .,2002
33. .. , ,, ., , 1997
34. .. . ,, ,, 2000
35. .. ,, ( ),, 1999
36. .. , ., ,, ,, ( ).,
2002.
37. .., ,, ,, , .,2002
38. .., ,, ,, , 2002.

40