Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a V-a A
Pastelul Sfarsit de toamna
- opera lirica
In operele lirice, autorul isi exprima in mod direct gandurile, ideile, sentimentele,
atitudinile si convingerile, imbracandu-le intr-o forma poetica, prin utilizarea figurilor de
stil.
Pastelul Sfarsit de toamna, de Vasile Alecsandri, are ca tema sentimentele de
tristete si melancolie provocate de venirea toamnei si apropierea iernii.
In prima strofa, este conturat tabloul plecarii pasarilor calatoare cocostarci, randunele,
cocori. Succesiunea de verbe, toate la timpul trecut (parasit-au, au fugit, pribegit-au),
creeaza sentimentul de tristete provocat de aceasta despartire, culminand cu exprimarea
sentimentului de jalnic dor. Aversiunea poetului fata de iarna, anotimp asociat mortii,
reiese din numirea acesteia prin expresia zile rele.
In strofa a doua, este conturat, in contrast cu inaltul cerului, tabloul sosirii toamnei pe
pamant: disparitia vegetatiei si producerea brumei. Versurile dezvaluie nostalgia poetului
dupa zilele luminoase si verdeata verii.
Strofa a treia revine la descrierea semnelor toamnei in vazduh: carduri de cocori zboara
pe un cer innorat, cu un soare palid.
Ultima strofa descrie, combinand planurile celest si terestru, apropierea iernii: ziua scade,
noaptea se mareste, bate un vant rece, anuntand crivatul si nelinistind animalele (boii,
caii, cainii).
Din tot acest tablou, se detaseaza omul. Daca pe tot parcursul pastelului a
strabatut, discret, prezenta sa prin sentimentele exprimate - , in final apare ca fiinta
superioara care cugeta la evolutia fenomenelor de necontrolat din jurul sau. Pare ca se
gandeste, in tihna, in fata focului, la trecerea timpului pentru natura (succesiunea
anotimpurilor) si pentru sine (curgerea anilor). De altfel, Vasile Alecsandri a scris
pastelurile dupa varsta de 40 de ani, trecand de la poezii de dragoste la poezii
descriptive.
Figurile de stil cel mai des intalnite sunt:
-
Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde
campie;
Epitet: jalnic dor, vesela verde campie trista, vestezita, lunca ruginita;
Stapanul este Dumnezeu, robii sunt oamenii, datoriile sunt greselile oamenilor fata
de Dumnezeu; in timp ce Dumnezeu iarta oamenilor care se caiesc si se roaga
greseli foarte mari, oamenii nu sunt capabili sa-si ierte unii altora, din tot sufletul,
greseli minore; Dumnezeu ii pedepseste, neprimindu-i in Rai, pe cei incapabili de
iertare si care, condamnandu-si semenii, au aroganta de a se substitui judecatii
Domnului.
-
Este folosit un exemplu comun pentru acea perioada istorica, a robilor datori.
-
transmite o invatatura;
Oamenii trebuie sa fie toleranti, sa aiba intelegere unii fata de altii, sa caute sa se
ajute reciproc.
Dragos Voda
- legenda
Povestire dupa momentele actiunii
1.
Situatia initiala
Dragos Voda, un roman destept si voinic din Maramures, pleaca intr-o buna zi la
vanatoare, cu o haita de caini.
2.
Cauza actiunii
In niste codri mari, cainii dibuiesc un taur salbatic, cu niste coarne incovoiate, mare si
puternic cum nu mai exista in prezent.
3.
Desfasurarea actiunii
Momentul culminant
Dragos Voda, inversunat de moartea catelei, asvarle dupa bour ghioaga sa tintuita cu
cuie de fier si il loveste drept in crestet, apoi il prinde, ii taie capul si il ia cu sine, in semn
de biruinta.
6.
Situatia finala
Dragos devine stapan al acelui tinut, pe care il numeste Moldova, in memoria devotatei
cateluse, si stabileste ca simbol al noii domnii capul de bour.
Plan de idei
1.
2.
3.
Cateaua Molda este singura care rezista pana la finalul urmaririi taurului.
4.
5.
6.
de Petre Ispirescu
George cel Viteaz este personajul principal din basmul popular cu acelasi
titlu.
Este tipul eroului generos, inteligent si curajos.
Portretul sau se contureaza treptat, prin aprecierile autorului, referirile pe
care le fac la el alte personaje si din faptele si vorbele proprii.
Potrivit autorului, George, fiul de imparat, era un copilas dragalas, care a
devenit un tanar voinicut, cu inima curata, fara fatarnicie, apoi un imparat care a
domnit in pace si liniste.
Potrivit calugarului, George era un copil frumos ca un ingeras.
Pentru calfa, George reprezinta o amenintare, datorita priceperii sale, de
aceea il trimite in padurea neagra, unde se spunea ca exista o scorpie care
omoara pe oricine trece pe acolo.
In ochii imparatesei, apare ca un leu, calare pe un soimulean sireap de
manca foc, leit tata-sau.
Prin faptele si vorbele sale, George se infatiseaza ca un om afectuos,
respectuos, ambitios, perseverent, inteligent si viteaz.
El plange de durere cand moare capra care l-a hranit, salvandu-l de la
pieire, sufera profund si il ingroapa cu toata evlavia pe pustnicul care l-a crescut.
Dintr-un salbatic imbracat in piei de vulpe, ametit si speriat de larma
orasului, devine un tanar ucenic iscusit si harnic.
George s-a luptat cu scorpia intr-un mod inteligent si-a pregatit apararea si
a asteptat sa vada ce va face adversarul necunoscut, apoi a actionat iute, luand-o
prin surprindere.
Suflet bun, George accepta ca ucenicul de la fierarie, ramas singur, sa-i fie
tovaras, iar mai tarziu ii rasplateste loialitatea si destoinicia, facandu-l omul sau de
incredere.
George, curajos, il salveaza pe vanatorul atacat de mistret, nestiind insa ca
este imparatul ales in locul tatalui sau. La petrecerea data in cinstea lui, unul dintre
meseni il recunoaste, dupa margelele de la gat. Repus in drepturi, George
organizeaza cu destoinicie treburile imparatiei, apoi planuieste salvarea mamei
sale.
Si de aceasta data se arata chibzuit. Intai ii scrie capitanului talharilor,
cerandu-i sa o elibereze, si numai dupa refuzul batjocoritor si amenintator al
acestuia actioneaza siret, determinandu-l pe talhar sa capituleze fara lupta.
George cel Viteaz este un model de curaj de a infrunta si invinge soarta
potrivnica.
Locul si timpul actiunii: imaginare
- ritmul si durata intamplarilor neobisnuite, alerte;
-
probe
ajutoare
- limbaj popular
starpitura de copil; pasamite; pe ici, pe colea;iaca sa ne tocmim; isi inchelbara un
rand de haine
- ordine neobisnuita a cuvintelor din enunt
Bucuria ce fu la curtea imparatului nu se poate spune.
Praslea cel voinic si merele de aur
-
caracterizare
Praslea, adica fiul cel mic al imparatului, este tipul eroului inteligent si generos.
Portretul sau se contureaza treptat, prin acumularea aprecierilor celorlalte personaje si
a faptelor proprii.
Din raspunsul tatalui sau la rugamintea de a-l lasa si pe el sa incerce sa pazeasca
pomul, reiese ca aceea urma sa fie prima experienta majora din viata lui. Astfel, Praslea
este numit mucos, in contrast cu fratii sai, voinici si deprinsi cu nevoile.
Praslea construieste un raspuns diplomatic pentru a-l indupleca pe imparat, care, in
final, cedeaza.
Modul in care si-a pregatit si efectuat panda arata ca Praslea este perseverent,
precaut si inventiv. Un detaliu ar putea indica de ce Praslea reuseste acolo unde ceilalti
dinaintea lui au dat gres: cititul cartilor, care imbogateste mintea si inalta sufletul.
Hotararea de a-l prinde pe hot face parte din felul de a fi al personajului sa nu lase
Conversatie
Un pitic si un catel,
Pricajit ca vai de el,
Stau de vorba la terasa
Ce mai zarva o sa iasa
Cand copiii or s-auda
Despre batalia surda
Crancena si clar absurda
Dintre melci si gandacei
Fluturasi si brotacei
Pentru o zona mai curata,
Mai spre soare amplasata,
Cu verdeata si piscina,
Liniste si bere fina.
Totul insa se sfarseste
C-un viraj luat nebuneste
De un prichindel blondiu
Aflat la primul raliu.
Domnu Trandafir
de Mihail Sadoveanu
-
caracterizare
Personajul principal din povestirea cu acelasi titlu reprezinta invatatorul de tara din
Moldova, de la inceputul secolului trecut, evocat cu nostalgie de un fost elev recunoscator
pentru educatia primita.
Domnu Trandafir era un om bine facut, putin chel, cu ochi foarte blajini, mustata lunga si
dinti lungi, cu strunga mare la mijloc.
Era o persoana harnica, generoasa, blanda si cu multa dragoste pentru copii.
Talentul pedagogic si pasiunea pentru meseria sa sunt ilustrate prin modul diferit in care
preda diversele lectii poeziile eroice prezentate cu voce tare si gesturi teatrale
adecvate, povestile lui Ion Creanga cu voce blanda, zambet linistit si cartea draga
asezata in dreptul inimii pana cand se crea atmosfera potrivita pentru lectura.
Cea mai importanta invatatura transmisa copiilor nu a fost insa cea impusa de programa
scolara, gramatica sau aritmetica, ci cea morala. Domnu Trandafir le-a transmis elevilor
sai bunatatea, credinta in Dumnezeu si curatenia sufleteasca. I-a invatat, prin exemplu
personal, sa fie harnici, primitori cu oaspetii, modesti si respectuosi fata de toti oamenii.
Din fragmentul referitor la vizita ministrului si a inspectorului, reiese ca invatatorul se
comporta demn si sigur pe sine in orice situatie, ca un om cu constiinta datoriei implinite.
Elevul sau isi aminteste de domnu Trandafir cu duiosie si respect si il asociaza pe
acesta cu copilaria sa luminoasa.
Chiar numele literar ales Trandafir sugereaza frumusetea si delicatetea sufleteasca,
Posastiuc Serban
Clasa a V-a A
Praslea cel voinic si merele de aur
- rezumat In basmul Praslea cel voinic si merele de aur, intamplarile se petrec intr-un ritm
alert.
Pentru ca nici un paznic nu a putut sa pazeasca merele de aur din gradina
imparatului, fiii acestuia se ofera sa pazeasca ei pomul. Insa nici fiul cel mare, nici fiul
cel mijlociu nu reusesc sa prinda hotul. Atunci, Praslea il roaga pe imparat sa-l lase sa
incerce sa pazeasca si el pomul In cele din urma, imparatul incuviinteaza.
Spre deosebire de fratii sai, Praslea isi pregateste panda cu grija, astfel incat, dupa
miezul noptii, desi cuprins de oboseala, reuseste sa ramana treaz datorita masurile de
precautie luate si sa raneasca un hot.
Dimineata, il bucura nespus pe imparat, cand ii duce merele pe o tipsie de aur.
Praslea este hotarat sa afle cine este hotul. In acelasi timp, invidiosi, fratii mai mari
decid sa-l omoare.
Fara sa stie de gandurile necurate ale fratilor sai, Praslea porneste impreuna cu
acestia in cautarea hotului.
Mergand dupa urme, ajung la o prapastie in care doar Praslea se incumeta sa
coboare.
10
Ajuns pe taramul celalalt, Praslea salveaza trei fete de imparat, luptandu-se vitejeste
cu zmeii care voiau sa le ia de sotii cu forta.
Fratii mai mari le ridica doar pe fetele de imparat si incearca sa-l ucida pe Praslea,
insa acesta, care intre timp si-a dat seama de intentia lor, leaga de franghie o piatra peste
care isi pune caciula. Intr-adevar, fratii mai mari, crezand ca este Praslea, dau drumul
franghiei.
Ajunsi acasa, cei doi se casatoresc cu fetele mai mari.
Praslea reuseste sa iasa de pe taramul celalalt cu ajutorul unei zgripsoroaice careia ia salvat puii de balaur.
Ajuns pe pamant, Praslea, angajat ucenic la un argintar, indeplineste cerintele fetei de
imparat cea mica: aduce furca cu caierul si fusul cu totul de aur, care toarce singura, o
closca cu pui cu totul si cu totul de aur.
La cererea fetei, Praslea este adus de mester la palat, unde este recunoscut de catre
imparat si primit cu mare bucurie si recunostinta de fata.
Praslea le povesteste parintilor sai intamplarile prin care a trecut si hotarasc impreuna
ca pedeapsa pentru fratii cei mari sa vina de la Dumnezeu.
Fratii cei mari nu trec proba cu sagetile si mor, iar Praslea se casatoreste cu fata cea
mica si, dupa moartea tatalui sau, domneste in pace multi ani.
X
X
11
Figuri de stil cel mai frecvent folosite sunt inversiunile, epitetele, comparatiile si
repetitiile.
Se observa repetarea unor cifre magice (3 baieti de imparat, 3 fete de imparat, 3 zmei, 3
mere de aur, 3 probe).
SERBAN POSASTIUC
elev
Data si locul nasterii: 9 noiembrie 1989, Giurgiu, Romania
Inaltime: 1,51 m
Rezultate scolare: premiul I in clasele I IV; media 9,13 in primul
clasa a V-a;
semestru din
Posastiuc Serban
Clasa a V-a A
Dan Barbilian
Dan Barbilian s-a nascut la 19.03.1895, la Campulung Muscel, in judetul Arges, si a
incetat din viata la 11.08.1961, la Bucuresti.
Dupa clasele primare si gimnaziale facute in provincie, a urmat cursurile liceelor Gh.
Lazar si Mihai Viteazul din Bucuresti.
Dupa bacalaureat (1941), s-a inscris ca student la sectia de matematica a Facultatii de
Stiinte din Bucuresti. Si-a intrerupt studiile din cauza razboiului, fiind un timp cantonat pe
Prut, ca elev al Scolii de geniu.
A debutat ca poet (cunoscut sub pseudonimul Ion Barbu) in 1918, cu poezia Fiinta,
12
13
Unele evoca locurile unde si-a petrecut poetul primii ani din viata, hoinarind prin paduri si
culcandu-se langa izvoare, cum isi va aminti mai tarziu:
Fiind baiat, paduri cutreieram
Si ma culcam adesea langa isvor.
Din locurile copilariei, poetul a retinut cateva elemente, care revin permanent in poezia sa
de dragoste codrul si izvorul.
Vino-n codrul la isvorul
Care tremura pe prund
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Alteori, codrul e mai mic, un crang, cu lac si tei infloriti.
E-un miros de tei in cranguri
Dulce-i umbra de rachiti
Si suntem atat de singuri
Si atat de fericiti!
In Freamat de codru, cantecul pasarilor, sunetul izvoarelor, teii infloriti, toata
natura participa la regretul pentru sfarsitul dragostei poetului din cursul verii. O imagine
delicata este aceea a izvorului care a pastrat amintirea piciorului tinerei fete:
Se intreaba trist isvorul:
-
14
Cu piciorul?
Il incantau, desigur, dupa cum rezulta din poezia Trecut-au anii, povesti si doine,
ghicitori, eresuri, auzite de la batranii din sat.
Dragostea si natura sunt inseparabile in poezia lui Eminescu. Povestea teiului,
varianta la Fat-Frumos din tei, are la baza o intamplare auzita de poet in copilarie, despre
o fata de boier fugita in lume cu un flacau de taran.
Craiasa din povesti din poezia cu acelasi nume e o zeita a padurii.
In Povestea codrului, codrul
este personificat intr-un imparat cu stema de
luna, soare si luceferi. El are curteni din neamul cerbilor si mii de supusi. Iepurii sunt
crainici, privighetorile tin orchestra, furnicile alcatuiesc armata. Poetul viseaza intoarcerea
la starea de inocenta primara in acest decor de basm:
Hai si noi la craiul, draga,
Si sa fim din nou copii,
Ca norocul si iubirea
Sa ne para jucarii.
Reconstruirea artistica a locurilor copilariei si exploatarea lirica a povestilor si
legendelor auzite in copilarie au contribuit la crearea universului imaginar unic al poeziei
eminesciene.
Vizita
de Ion Luca Caragiale
Caracterizarea personajului principal, Ionel
Ionel, personajul principal din schita Vizita , de Ion Luca Caragiale, reprezinta tipul
copilului rasfatat, obraznic.
Portretul lui se contureaza din datele furnizate de narator (vizitatorul), de mama sa,
doamna Popescu, precum si din faptele si vorbele proprii. Actiunea este foarte
concentrata. In loc sa povesteasca, Caragiale isi surprinde personajele vorbind,
dialogand.
In introducere, naratorul informeaza ca Ionel este un copilas foarte dragalas de vreo opt
anisori, fiul unei bune prietene de-ale sale, doamna Popescu, si al domnului Popescu,
15
mare agricultor.
Naratorul foloseste deseori ironia cand face referire la Ionel. Un exemplu este cel in care
apare personajul episodic femeia batrana care pregateste cafeaua. In timp ce doamna
Popescu ii povesteste musafirului ca isi petrece cea mai mare parte din timp pentru a-i
face educatie lui Ionel, acesta este pe punctul de a rasturna masina de gatit.
Doamna Popescu il considera pe Ionel un strengar, destept. Se poarta cu el cu multa
dragoste si tandrete, este foarte mandra de el si incapabila sa-i refuze ceva ori sa-i
aprecieze corect faptele.
Ionel este neastamparat, lipsit de bune maniere (bate toba si sufla in trambita,
asurzindu-l pe musafir, se joaca cu mingea, rasturnand cafeaua vizitatorului, ii toarna
acestuia dulceata in sosoni), nepoliticos (i se adreseaza musafirului cu tu), inconstient de
gravitatea faptelor sale (o ataca cu sabia pe femeia care aducea tava cu cafele si isi
raneste mama, fumeaza).
Cu toate acestea, Ionel este un personaj simpatic, ca si domnul Goe, pe care
publicul roman l-a indragit si l-a transformat intr-un nume pentru a descrie toti copiii
alintati si obraznici.
16
Gellu Naum
17
18
Opera
Mihai Eminescu
Mircea Eliade
Michael Ende
Powered by http://www.preferatele.com/
Fisa
cel mai tare site cu referate
lectura
de
I. Informatii generale
Autor George Toparceanu s-a nascut la 20.03.1886, a murit la 07.05.1937, Iasi; poet,
prozator si jurnalist literar; in 1926, a castigat Premiul National de poezie; in 936, a fost
ales membru corespondent al Academiei;
Titlu poezia Rapsodii de toamna face parte din volumul Balade vesele (ulterior numit
19
Sfarsit de toamna
Pastelul Sfarsit de toamna, de Vasile Alecsandri, are ca tema sentimentele de
tristete si melancolie provocate de venirea toamnei si apropierea iernii.
In prima strofa, este conturat tabloul plecarii pasarilor calatoare cocostarci, randunele,
cocori. Succesiunea de verbe, toate la timpul trecut (parasit-au, au fugit, pribegit-au),
creeaza sentimentul de tristete provocat de aceasta despartire, culminand cu exprimarea
sentimentului de jalnic dor. Aversiunea poetului fata de iarna, anotimp asociat mortii,
reiese din numirea acesteia prin expresia zile rele.
In strofa a doua, este conturat, in contrast cu inaltul cerului, tabloul sosirii toamnei pe
pamant: disparitia vegetatiei si producerea brumei. Versurile dezvaluie nostalgia poetului
dupa zilele luminoase si verdeata verii.
Strofa a treia revine la descrierea semnelor toamnei in vazduh: carduri de cocori zboara
pe un cer innorat, cu un soare palid.
Ultima strofa descrie, combinand planurile celest si terestru, apropierea iernii: ziua scade,
noaptea se mareste, bate un vant rece, anuntand crivatul si nelinistind animalele (boii,
20
caii, cainii).
Din tot acest tablou, se detaseaza omul. Daca pe tot parcursul pastelului a
strabatut, discret, prezenta sa prin sentimentele exprimate - , in final apare ca fiinta
superioara care cugeta la evolutia fenomenelor de necontrolat din jurul sau. Pare ca se
gandeste, in tihna, in fata focului, la trecerea timpului pentru natura (succesiunea
anotimpurilor) si pentru sine (curgerea anilor). De altfel, Vasile Alecsandri a scris
pastelurile dupa varsta de 40 de ani, trecand de la poezii de dragoste la poezii
descriptive.
Figurile de stil cel mai des intalnite sunt:
-
Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde
campie;
Epitet: jalnic dor, vesela verde campie trista, vestezita, lunca ruginita;
Posastiuc Serban
Clasa a V-a A
Vasile Alecsandri
- s-a nascut in 1818, la Bacau, si a murit in 1890, la Mircesti;
Posastiuc Serban
Clasa a V-a A
Sfarsit de toamna
Poezia face parte din volumul Pasteluri, de Vasile Alecsandri, creatorul acestei
specii literare.
Pastelurile descriu mici tablouri de natura inspirate din lunca Siretului. Au ca tema
exprimarea, cu simplitate, a starilor sufletesti ale poetului in fata frumusetii naturii.
Majoritatea se caracterizeaza prin optimism si contin detalii gingase ori note de umor.
Cele mai numeroase sunt dedicate iernii (Iarna, Gerul, Viscolul, Sania,
Miezul iernii, La gura sobei, Bradul, Sfarsitul iernei).
22
Majoritatea Pastelurilor au fost publicate in revista Convorbiri literare, in anii 18781875. Au aparut in volum in 1875. Criticul literar George Calinescu l-a comparat pe V.
Alecsandri cu pictorul Nicolae Grigorescu, apreciind ca Pastelurile aduc in literatura
romana o poezie noua, in care predomina tehnica picturala.
Pastelul Sfarsit de toamna, creat in 1868, descrie, cu tristete si melancolie,
ultimele zile de toamna si apropierea iernii.
Dragostea poetului fata de natura strabate de la primele cuvinte: oaspetii
caselor noastre, cum sunt numite pasarile calatoare cocostarcii si randunelele.
Natura este surprinsa in diversele sale forme de existenta, alternand, echilibrat, planurile
celest si terestru. Tabloul de toamna cuprinde carduri de pasari calatoare care migreaza,
campii vestejite, lunca acoperita de bruma, copaci goliti de frunze, cerul intunecat de nori
negri, care acopera soarele.
Apropierea iernii este descrisa prin expresii cum ar fi: zile rele, nouri negri plini de
geruri, precum si in ultima strofa:
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!
Vantul suiera prin hornuri raspandind infiorare.
Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc.
Din tot acest tablou, se detaseaza omul. Daca pe tot parcursul pastelului a
strabatut, discret, prezenta sa prin sentimentele exprimate - , in final apare ca fiinta
superioara care cugeta la evolutia fenomenelor de necontrolat din jurul sau. Pare ca se
gandeste, in tihna, in fata focului, la trecerea timpului pentru natura (succesiunea
anotimpurilor) si pentru sine (curgerea anilor). De altfel, Vasile Alecsandri a scris
pastelurile dupa varsta de 40 de ani, trecand de la poezii de dragoste la poezii
descriptive.
Figurile de stil prezente in poezie sunt:
v
23
v
v
Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde
campie, grozavii nori;
Epitet: vesela verde campie, lunca ruginita, corbi iernatici, grozavii nori.
24
25
Figuri de stil
in pastelul Gerul, de Vasile Alecsandri
1. Epitete
v Gerul aspru si salbatic; neagra lunca; turturi lucitori; focul vesel; campul
luciu, aburi lungi, gerule naprasnic; flori de iarna;
26
2. Personificari
v Gerul strange-n brate-i cu jalire ; Gerul vine de la munte, la fereastra
se opreste/ Si, privind la focul vesel / El depune flori de iarna pe
cristalul inghetat/ Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat;
v Neagra lunca zace-n amortire;
3. Comparatie
v El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre ziori ; Sa ma poarte ca
sageata;
4. Inversiuni
v Neagra lunca; ca pe-o mireasa moarta o-ncununa; Crini si roze de zapada
ce cu drag le-a sarutat; Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri;
5. Enumeratie
v Gerul face pod de gheata , Pune stresinilor casei o ghirlanda de
cristaluri,/ Iar pe fete de copile infloreste trandafiri da aripi de vulturi
cailor; crini si roze.
Numai poetul
de Mihai Eminescu
Numai poetul,
Ca pasari ce zboara - comparatie
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului:
In ramurile gandului,
In sfintele lunci,
- inversiune * epitet
Unde pasari ca el
- comparatie
Se-ntrec in cantari.
In aceste versuri, Mihai Eminescu se refera la dainuirea vesnica a poetului prin creatie.
Poetul este comparat de doua ori cu pasari: prima data in plan terestru (ca pasari
27
ce zboara deasupra valurilor), iar a doua oara in plan celest (pasari ca el din sfintele
lunci). Astfel, Eminescu face referire deopotriva la destinul pamantean al poetului
(deosebit de al celorlalti muritori, prin faptul ca are capacitatea de a se ridica, prin creatie,
deasupra valurilor vietii) si la cel sfant: asemenea Creatorului, poetul trece peste
nemarginirea timpului, ramane vesnic prezent in viata oamenilor prin opera sa, si
creeaza, pentru semenii sai, un rai spiritual.
Asemenea pasarilor, poetul traieste singur, suspendat intre cer si pamant el nu
poarta in sine greutatea care ii leaga pe oamenii obisnuiti de pamant, dar nici puritatea
absoluta a Creatorului suprem.
Ex libris
de Tudor Arghezi
Carte frumoasa, cinste cui te-a scris, - epitet
Incet gandita, gingas cumpanita;
- inversiune
- comparatie
In aceste versuri, Tudor Arghezi se refera la truda artistului pentru realizarea unei
opere literare si la valoarea artistica a acestora.
Eforturile creatoare sunt descrise in versul al doilea, printr-o succesiune de verbe la
participiu (gandita, cumpanita) exploatand originea verbala a cuvintelor pentru a invoca
activitatea artistului si calitatea lor de adjectiv pentru a defini cartea, astfel unind opera de
creatorul ei. Finetea actului creator este invocata prin epitetele incet si gingas.
Comparatia carte frumoasa ca o floare realizeaza o imagine poetica de o deosebita
sensibilitate cartea este expresia suprema a actului creator, frumusetea efemera care
rodeste (trezeste cititorului ganduri, sentimente deosebite).
Tudor Arghezi
(pe numele sau adevarat, Ion N. Theodorescu)
28
la 19 ani s-a calugarit, absentand din viata literara pana in 1904, cand,
impreuna cu prietenul sau V. Demetrius, a scos revista Linia dreapta, in care
a semnat pentru prima data cu pseudonimul Tudor Arghezi; revista nu a
aparut decat 5 numere;
volume de poezii: Cuvinte potrivite (1927), Carticica de seara (1935), Ceai cu mine, vantule? (1937), Prisaca (1954);
Opera:
Este considerat cel mai mare poet roman dupa Mihai Eminescu, a influentat profund felul
de a scrie literatura in secolul al XX-lea.
Tudor Arghezi a innoit limbajul poetic romanesc in plan lexical, introducand in circuitul
artistic cuvinte si expresii recoltate din limbajul taranesc brut (ex. bube, mucegaiuri si
noroi) si din argou, si sintactic, realizand fraze imprevizibile.
29
30
31
Economice.
Bulevardul Ana Ipatescu il impresioneaza prin vilele cochete, elegante.
In Piata Victoriei, ii arat sediul Guvernului, dar si sediul postului de televiziune Tele 7-abc,
Muzeul Grigore Antipa si Muzeul Taranului Roman.
Am obosit. Hotaram sa ne intoarcem in Piata Romana, sa luam masa la KFC sau la
McDonalds.
Maine vom continua calatoria pe Bulevardul Aviatorilor, vom trece pe la Arcul de Triumf si
ne vom opri in Parcul Herastrau, unde vom vizita Gradina Japoneza, Expo Flora si
Muzeul Satului.
Posastiuc Serban
Clasa a V-a A
Drumul spre scoala
Drumul meu spre scoala este foarte scurt, dar plin de surprize.
De cum ies din casa, ma intampina prietenul meu Jean, cainele strazii. E murdar si
batran, urat mirositor si cersetor, dar extrem de jucaus si distractiv. Cred ca i-a placut sa
fie liber, de aceea nu are stapanul lui si casa lui. Toti vecinii il indragesc si au grija de el.
Cand eram mai mic, imi imaginam ca el trebuie sa fi inspirat Doamna si vagabondul.
Imediat pe dreapta, cum ies pe Bulevardul Pache Protopopescu, se afla o florarie foarte
bine aprovizionata: pentru mame - flori, pentru copii - jucarii. Cel putin, asa am crezut,
pana cand am convins-o pe mama sa-mi cumpere ursuletul cat mine de mare, dar
crunta dezamagire! este doar pentru decor!
Ajung la toneta de ziare. Mari pictori, Arborele lumii, Super tot ce-ti doresti!
- Buna ziua!
- Buna ziua! A sosit Level, nu cumperi? ma intreaba vanzatorul prietenos.
- Cand vin de la scoala, multumesc! Am cam intarziat! ii raspund grabit.
Ma doare sufletul sa nu intru in magazinul de jucarii de langa trecerea de pietoni, dar se
face verde si chiar nu pot s-o pierd!
- Salut. Ce faci, Serban, unde alergi asa? ma opreste uimit colegul meu Bogdan.
32
- Mai avem 2 minute. Tu ce faci, crezi ca ajungi in ritmul asta de melc batran?
- Linisteste-te! Mai avem un sfert de ora. Iar ti se termina bateriile si te pacaleste
ceasul ?
- Nu se poate! ii raspund enervat.
- Dar atunci cum iti explici ca jumatate de clasa formeaza coada de la Patiserie?
Uite, Denisa si Crina ne fac cu mana.
Recunosc ca m-am inselat. Ce bine!
Ma gandesc ca, la intoarcere, sa trec pe la librarie, sa-mi cumpar rezerve pentru stilou si
o ascutitoare, si pe la fotograf, sa-mi fac pozele pentru pasaport.
- Maine-poimaine pleci, imi tot spune mama, cand rezolvi cu pozele?
Sigur azi rezolv si asta. Si sa ma uit neaparat, la magazinele de haine, incaltaminte
si bijuterii de argint, poate vad ceva potrivit pentru bunica mea de la Suceava. Se apropie
ziua ei si trebuie sa stiu cat sa economisesc.
- Serban, tu chiar vrei sa intarzii azi? ma cearta Bogdan.
Pornim vioi spre clasa. Fetele vorbesc si rad intr-una. Nu pot sa inteleg ce au sa-si
spuna tot timpul?
Metrul
1.
In Egiptul antic, se foloseau unitati de masura numite deget, palma (4 degete), cot (7
palmi).
Romanii foloseau lungimea talpii piciorului pentru a masura distanta. Pentru lungimile mai
mici, au impartit talpa in 12 unitati mai mici, numite uncii (inaltimea degetului mare de la
picior). Ei masurau distantele mai mari in pasi, un pas fiind format din 2 pasi consecutivi,
unul cu piciorul drept si unul cu piciorul stang. O mie de astfel de pasi se numea mila.
Negustorii de stofe au inventat o unitate de masura numita yard. Un yard are lungimea
materialului intins intre barbie si varful degetelor.
2.
Orice unitate de masura poate fi utilizata daca este acceptata ca atare de mai multi
33
oameni.
Unitatile de masura bazate pe corpul omenesc creeaza probleme, deoarece variaza in
functie de dimensiunile oamenilor.
Acum 900 de ani, regele Henry I al Angliei a dat o lege prin care yardul avea o lungime
unica, si anume aceea dintre barbia lui si degete.
3.
Metrul
34