Sunteți pe pagina 1din 33

1.

Rinichiul configuratie externa si structura


generala
Rinichiul are forma de boaba de fasole. Este
un organ retroperitoneal, situat la nivelul fosei
lombo-diafragmatice. Are dimensiunile de
12x6x3cm. Prezinta doua fete una
anterioara, convexa, si una posterioara, plana,
doua extremitati superioara si inferioara, si
doua margini:

Mediala concava. La nivelul ei se gaseste


o concavitate numita sinus renal, ce
prezinta o margine anterioara si una
posterioara.
Laterala convexa

Proiectie:

Superior T1
Inferior L3
Medial varful proceselor transverse respective
Lateral 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal,
patrat lombar si iliopsoas)

Axul longitudinal al rinichiului este oblic in plan frontal si sagital. Extremitatile


superioare se afla la 5-6cm distanta una de cealalta, iar cele inferioare 10-12cm. De
asemenea, extremitatile superioare sunt situate anterior de cele inferioare.
Structura generala Rinichiul este invelit la o exterioara de o capsula proprie,
formata din fibre elastice, de colagen si musculare netede. Capsula este
inextensibila, iar sub capsula parenchimul este in tensiune si poate hernia printr-o
sectiune a capsulei.
Parenchimul renal este format dintr-o medulara si o corticala, dupa cum urmeaza:

Medulara zona interna, formata din 8-14 formatiuni triunghiulare numite


piramide renale Malpighi, despartite de columnele renale Bertin, reprezentate
de prelungiri ale corticalei renale printre piramide. Piramidele sunt orientate
cu baza spre corticala si varful spre sinusul renal, in care proemina, formand
papilele renale, pe care se insera calicele mici.
Corticala zona periferica, formata dintr-un strat superficial, cu structura
uniforma, si unul progund care prezinta striuri radiare. Acestea sunt in numar
de 400-500 pentru fiecare piramida renala si au forma triunghiulara, cu baza
orientata catre piramida si varful catre cortex. Formeaza piramidele Ferrein si
sunt alcatuite din tubi colectori. Intre striurile radiare se afla labirintul
cortical, format din tubi contorti si corpusculi renali. Lobulul cortical este
format dintr-un striu radiar impreuna cu labirintul cortical din jurul sau.
Fiecarui lob renal ii corespund 400-500 lobuli corticali.

2. Rinichiul drept situatie, raporturi, proiectie


Rinichiul drept este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai jos de cel stang.
Are urmatoarele raporturi:

Anterior - glanda suprarenala dreapta, lobul drept hepatic, flexura colica


dreapta si D2
Medial VCI, ureterul drept, muschiul psoas mare, stalpul diafragmatic drept
Lateral lobul drept hepatic, colonul ascendent
Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone,
ce stabilesc urmatoarele raporturi:
o Superioara prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural
costo-diafragmatic
o Inferioara muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal,
iliohipogastru si ilioinghinal

Proiectie:

Superior T1
Inferior L3
Medial varful proceselor transverse respective
Lateral 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal,
patrat lombar si iliopsoas)

3. Rinichiul stang situatie, raporturi, proiectie

Rinichiul stang este situat in fosa lombo-diafragmatica, usor mai sus de cel drept.
Are urmatoarele raporturi:

Anterior - glanda suprarenala stanga, corpul si coada pancreasului, fata


viscerala a splinei, fata posterioara a stomacului, anse jejuno-ileale si flexura
colica stanga
Medial aorta abdominala (la distanta), ureterul stang, stalpul diafragmatic
stang, muschiul psoas mare
Lateral marginea inferioara a splinei, colonul descendent
Posterior - este impartita de coasta 12 si ligamentul arcuat lateral in 2 zone,
ce stabilesc urmatoarele raporturi:
o Superioara prin diafragma cu baza plamanului si recesul pleural
costo-diafragmatic
o Inferioara muschii patrat lombar si psoas mare si nervii subcostal,
iliohipogastru si ilioinghinal

Proiectie:

Superior T1
Inferior L3
Medial varful proceselor transverse respective
Lateral 2cm lateral de masa comuna lombara (muschii transvers abdominal,
patrat lombar si iliopsoas)

4. Fascia renala, sinusul renal si pediculul renal


Fascia renala este o formatiune fibroasa formata din 2 lame, initial unite lateral, care
se separa la nivelul marginii laterale a rinichiului:

Posterioara adera la varful proceselor costiforme si discurile intervertebrale.


Se insera pe coloana vertebrala.
Anterioara trece peste vasele mari si se continua cu cea anterioara a
rinichiului opus.

Superior, cele 2 lame formeaza prin unire septul reno-suprarenalian. Superior de


glanda renala, cele doua foite fuzioneaza si adera de diafgram.
Inferior se continua fara a se uni de-a lungul ureterului formandu-se astfel parangiul
ureteral, de-a lungul caruia poate cobora rinichiul in cazul ptozei renale.
Rinichiul este acoperit de o capsula fibroasa. Intre ea si fascie se gaseste grasimea
perirenala, de consistenta fluida. Intre fascie si peretele posterior abdominal se
gaseste spatiul posterior pararenal, ce contine grasime pararenala, de consistenta
solida, cu rol de protectie si sustinere.

Sinusul renal - Este o excavatie in parenchimul renal, reprezentata de prelungirea


intrarenala a hilului renal, delimitata de doi pereti anterior si posterior. Acestia sunt
neregulati, prezentand doua feluri de proeminente:

Papilare determinate de papilele renale. Sunt in numar de 8-14


Interpapilare determinate de coloanele Bertin

Sinusul renal contine ramurile segementare ale arterei renale, vene segmentare,
calice mici, mari, partea intrarenala a bazinetului, limfatice si nervi, toate intr-o
masa de tesut adipos, care se continua cu grasimea perirenala.
Pediculul renal Numit si hil renal, reprezinta fisura centrala de la nivelul marginii
mediale a rinichiului, ce contine artera renala, vena renala si bazinetul sau pelvisul
renal. Dispozitia elementelor la acest nivel este, dinspre anterior spre posterior:

Vena
Artera
Bazinet

Artera renala si vena renala pot face uneori schimb de loc, dar bazinetul ramane
intotdeauna posterior.

5. Arterele si venele renale


Arterele renale au origine din aorta abdominala, pe fetele laterale ale sale, in dreptul
L1. Artera renala dreapta este mai lunga si are traiect retrocav. Arterele renale intra
in pediculul renal. Dispozitia elementelor la nivelul pediculului renal, dinspre anterior
spre posterior, este vena, artera, bazinet.
La nivelul sinusului renal, artera renala se imparte in 5 segmente, corespunzatoare
segmentelor rinichiului:

Polar superior
Polar inferior
Antero-superior
Antero-inferior
Posterior

Segmentul posterior este separat de celelalte printr-un plan frontal slab vascularizat,
numit planul lui Hyrtl. Ramura posterioara, denumita si ramura retropielica, trece
posterior de bazinet pe marginea superioara a acestuia.
Arterele segmentare se impart in artere interlobare care strabat coloanele lui Bertin
(printre piramidele Malpighi). La baza piramidelor se imparte in unghi de 90 o in
artere arcuate, care merg intre corticala si medulara. Din arterele arcuate pornesc:

Arteriole drepte adevarate vascularizeaza piramida Malpighi de la baza la


varf
Arteriole interlobulare, ce strabat striurile radiare ale corticalei pana aproapre
de suprafata acesteia din ele se desprind arteriolele aferente care intra in
contact cu tubul contort distal, formand aparatul juxtaglomerular, dupa care
patrund in capsula Bowman, formand glomerulul renal. Din acesta iese apoi
arteriola eferenta, ce se recapilarizeaza in jurul tubilor uriniferi contorti
formand arteriolele drepte false.

Sistemul venos are originea la suprafata capsulei, unde se formeaza plexuri


venoase. De la nivelul acestora se vor forma vene interlobulare, apoi vene arcuate,
apoi vene interlobare, apoi vene segmentare, apoi vena renala. Vena renala stanga
e mai lunga, si are traiect retroaortic, strabatand pensa aorto-mezenterica. In ea se
varsa in unghi drept vena genitala stanga.

7. Calicele renale mici, mari si pelvisul renal


Calicele:

Calicele renale mici sunt formatiuni musculomembranoase cu aspect de


cupa, ce se gasesc in varful piramidelor Malpighi (la unirea celor doua se
formeaza papilele renale), fiind in numar egal cu acestea.
Calicele mari conducte musculomembranoase formate prin unirea a 2-3
calice mici. Sunt in numar de 3 in fiecare rinichi:
o Superior
o Mijlociu
o Inferior

Bazinetul (pelvisul renal) Este o palnie musculomembranoasa cu capacitate de 5-7


ml, formata prin unirea calicelor mari. Prezinta:
o
o
o
o

Baza orientata spre rinichi


Varf se continua cu ureterul
Fata anterioara
Fata posterioara

o
o

Margine superioara
Margine inferioara

Bazinetul este format din 2 parti, ce prezinta anumite raporturi:

Parte
o
o
Parte
o

intrarenala
Anterior vase renale
Posterior - marginea posteriora a sinusului renal, vase retropielice
extrarenala
Anterior in ambele parti, cu vasele renale. Mai departe, raporturile
difera:
Bazinetul drept D2
Bazinetul stang corpul si coada pancreasului
o Posterior muschiul psoas mare

8. Ureterul descriere, raporturi, proiectie, puncte dureroase


Ureterul este un conduct urinar lung de 25-30cm ce se intinde de la pelvisul renal
pana la vezica. In traiectul sau descendent prin cavitatile abdominala si pelvina, este
situat inital retro-, apoi subperitoneal.
Traiectul sau nu este unul liniar, el descriind trei flexuri:

Renala la iesirea din pelvisul renal


Marginala la nivelul stramtorii superioare a bazinului
Pelvina in raport cu peretele lateral al pelvisului

Distanta dintre cele doua uretere difera. Initial, se afla la o distanta de 10cm, in
dreptul flexurii renale. Se apropie trepata, ajungand la 5cm distanta la intrarea in
bazin. Dupa intrarea in bazin, se distanteaza, avand traiect de-a lungul peretilor
laterali ai pelvisului, ajungand din nou la o distanta de 10cm. Inferior, la varsarea in
vezica urinara, ureterele se afla la 2-3cm unul de celalalt.
Ureterul este impartit in doua parti, iar fiecare parte este impartita in doua
segmente. Acestea sunt, impreuna cu raporturile lor:

Partea abdominala
o Segmentul lombar
Anterior peritoneul parietal posterior
Posterior muschiul psoas mare
Medial aorta sau VCI
Lateral polul inferior al rinichiului si colonul ascendent sau
descendent
o Segmentul iliac
Anterior

Ureter drept radacina mezenterului, apendice, ileon


terminal
Ureter stang mezocolonul sigmoid (se afla in recesul

intersigmoidian)
Posterior vase iliace ureterul drept incruciseaza vasele iliace
drepte la 1cm inferior de bifurcatie, iar ureterul stang pe cele
stangi la 1cm superior
Lateral vasele genitale
Partea pelvina
o Segmentul parietal
Barbat raport medial cu peritoneul parietal
Femeie raport lateral cu artera uterina si anterior cu ovarul
(participa la delimitarea fosei ovariene Krause)
o Segmentul visceral
Barbat trece intre vezica urinara si rect
Femeie la baza ligamentului larg al uterului este intersectat de
artera uterina, dupa care trece intre vezica urinara si peretele
anterior al vaginului

Proiectie este reprezentata de o linie verticala ce uneste extremitatea C XII cu un


punct situat la unirea

mediala cu

laterale a ligamentului inghinal.

Puncte dureroase:

Superior intersectia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu marginea


laterala a muschiului drept abdominal
Mijlociu intersectia liniei bispinoase cu linia pararectala
Inferior - extremitatea inferioara a ureterului poate fi palpata prin tuseu rectal
sau vaginal

9. Vezica urinara la femeie situatie, configuratie interna si externa, raporturi


Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvissubperitoneal. Reprezinta partea cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor
musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana cand aceasta este eliminata.
Are o capacitate de 200250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune imperioasa,
iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent. Vezica urinara are
o forma ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior. Dimensiunile sale sunt de
11x9x7cm. Vezica prezinta mai multe portiuni:

Varf sau apex orientat superior si anterior, se continua cu uraca


Corp prezinta o fata anterioara si una posterioara si doua margini laterale,
care la vezica plina devin fete laterale

Fund orientat posterior si inferior


Col locul de emergenta al uretrei

Configuratia interna a vezicii urinare In interiorul vezicii se observa:

Ostiile ureterale
Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului
Trigonul vezical delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind
de origine mezodermala.
Ostiul uretral rotund la femei,

Raporturile vezicii urinare la femei:

Anterior oase pelvine si simfiza pubiana cand este goala. Intre acestea si
vezica se afla spatiul prevezical, ce contine plexul venos vezical, manunchiul
vasculo-nervos obturator si limfatice. Cand vezica se umple, fata anterioara
ascensioneaza si vine in raport cu partea inferioara a peretelui anterior
abdominal.
Superior si posterior prin intermediul fundului de sac utero-vezical, cu
corpul uterului si anse. Tot posterior, segmentul inferior al vezicii vine in
raport cu peretele anterior vaginal.
Lateral muschii obturator intern si ridicator anal, ligamentele ombilicale
Inferior colul vezical stabileste raport cu sfincterul uretral extern

10. Vezica urinara la barbati situatie, configuratie interna si externa, raporturi


Vezica urinara este un organ cavitar unic pelvin, situat in spatiul pelvissubperitoneal. Reprezinta partea cea mai dilatata a tractului urinar. Este un rezervor
musculo-elastic, al carui rol este de a stoca urina pana cand aceasta este eliminata.
Are o capacitate de 200250mL, la 400mL apare senzatia de mictiune imperioasa,
iar peste 700 de mL, sfincterul uretral extern devine incompetent.
Vezica urinara are o forma ovoidala, cu axul lung orientat supero-inferior.
Dimensiunile sale sunt de 11x9x7cm. Vezica prezinta mai multe portiuni:

Varf sau apex orientat superior si anterior, se continua cu uraca


Corp prezinta o fata anterioara si una posterioara si doua margini laterale,
care la vezica plina devin fete laterale
Fund orientat posterior si inferior
Col locul de emergenta al uretrei

Configuratia interna a vezicii urinare In interiorul vezicii se observa:

Ostiile ureterale
Plicile ureterale, determinate de portiunea intramurala a ureterului

Trigonul vezical delimitat de cele trei ostii. Prezinta o suprafata neteda, fiind
de origine mezodermala.
Ostiul uretral fanta transversala, in mod normal, sau forma de semiluna la
barbati cu adenom prostatic

Raporturile vezicii urinare la barbati:

Anterior oase pelvine si simfiza pubiana cand este goala. Intre acestea si
vezica se afla spatiul prevezical, ce contine plexul venos vezical, manunchiul
vasculo-nervos obturator si limfatice. Cand vezica se umple, fata anterioara
ascensioneaza si vine in raport cu partea inferioara a peretelui anterior
abdominal.
Superior si posterior prin intermediul fundului de sac Douglas, cu anse si
rect.
Lateral muschii obturator intern si ridicator anal, ligamentele ombilicale
Inferior colul vezical stabileste raport cu versantul anterior al bazei prostatei

11. Vezica urinara structura peretelui, vascularizatie si inervatie, sfincterele


vezicale
Vezica prezinta, dinspre interior spre exterior:

Uroteliu
Mucoasa
Submucoasa
Musculara, care la randul ei prezinta trei straturi:
o Extern longitudinal
o Mijlociu circular
o Intern - plexiform

Straturile musculare formeaza muschiul detrusor, care reprezinta

din grosimea

peretelui vezical.
Vascularizatie este realizata de catre urmatoarele surse arteriale:

Artera vezicala superioara provenita din artera ombilicala


Artera vezicala inferioara provenita din artera iliaca interna
Ramuri din artera epigastrica inferioara, artera rectala medie si artera uterina
sau vaginala

Drenajul venos Se formeaza un plex venos vezical in spatiul prevezical Retzius. De


aici, sangele dreneaza in vena iliaca interna.
Inervatie:

PS S2-S4 -> nervi erectori -> PHI


S T11-L2 -> PC -> PHS -> PHI

12. Uretra masculina situatie, descriere, structura peretelui, traseu si raporturi


Uretra masculina este lunga de 16-18cm, iar lumenul are un diametru de 8-10mm,
putand ajunge pana la 12mm la nivelul dilatatiilor. Are aspectul literei S in plan
sagital, prezentand doua curburi:

Posterioara - concava anterior si superior, constanta


Inferioara concava inferior. Aceasta dispare in erectie.

Este formata din patru portiuni:

Uretra preprostatica intre colul vezicii urinare si prostata. Este lunga de 1cm
si inconjurata de muschiul sfincter uretral intern, neted, involuntar.
Uretra prostatica strabate vertical prostata. Este lunga de 3cm si mai
dilatata. La nivelul peretelui posterior al acestei se gaseste o proeminenta
numita creasta uretrala. Mijlocul acestei creste este mai proeminent si
formeaza coliculul seminal. La nivelul acestuia se deschid utriculul prostatic si
canalele ejaculatoare. Lateral de colicul se deschid glandele prostatice.
Uretra membranoasa strabate diafragma urogenitala. Este lunga de 1cm si
inconjurata de muschiul sfincterul uretral extern, striat, aflat sub control
voluntar.
Uretra spongioasa strabate longitudinal corpul penisului si glandul. Are o
lungime de 12cm. Prezinta o dilatatie la nivelul bulbului spongios si inca una
la nivelul glandului. Cea din urma este numita fosa naviculara si se deschide
la extremitatea glandului printr-o fata verticala de 5-6mm numita meatul
urinar extern. Intre uretra spongioasa si fosa naviculara se afla plica mucoasa
numita valvula fosei naviculare Guerin.

Structura peretelui Diferitele portiuni ale uretrei prezinta particularitati de


structura (sfinctere, plici, creste, orificii ale glandulare) dar structura generala,
comuna tututor segmentelor, contine doua straturi:

Tunica mucoasa- prezinta numeroase plici longitudinale si este elastica


Tunica musculara formata din doua straturi de fibre musculare:
o Extern circular
o Intern - longitudinal

In uretra spongioasa, la nivelul bulbului, se deschid glandele uretrale.

13. Uretra feminina - situatie, descriere, structura peretelui, traseu si raporturi

Uretra feminina are o lungime de 3-5cm, iar lumenul sau are un diametru de 7-8mm.
Incepe de la nivelul orificiului uretral al vezicii, strabate diafragma urogenitala si se
termina, prin meatul uretral extern, la nivelul vestibulului vaginal. Are un traiect
oblic de sus in jos si dinspre posterior spre anterior. De-a lungul sau strabate doua
sfinctere, unul intern, imediat inferior de colul vezicii urinare, si unul extern, la
nivelul diafragmei urogenitale.
Peretele uretrei feminine este format din doua straturi:

Tunica mucoasa- prezinta numeroase plici longitudinale si este elastica. Una


dintre acestea, aflata pe peretele posterior, este mai proeminenta si se
numeste creasta uretrala.
Tunica musculara formata din doua straturi de fibre musculare:
o Extern circular
o Intern longitudinal

La nivelul uretrei se deschid glandele uretrale.


14. Testiculul asezare, configuratie externa, raporturi, vascularizatie, inervatie
Testiculul este gonada masculina. Are o masa de 20-30g si urmatoarele dimensiuni
4x2x3cm9k.
Prezinta doua margini anterioara si posterioara, doua fete mediala si laterala si
doua extremitati superioara si inferioara. Axul lung al testiculului este oblic, polul
superior fiind orientat anterior si lateral.
Marginea posterioara a testiculului reprezinta hilul organului, pe aici intrand toate
vasele, nervii si limfaticele acestuia.Orientata usor superior, are anexata un organ
alungit numit epididim. Acesta este format din cap, corp si coada. Capul si coada
epididimului sunt ancorate la testicul prin doua ligamente epididimare, superior si
inferior, pe cand corpul este liber. Coada se continua fara o delimitare neta cu
canalul deferent.
Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare albsidefie, numita albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim,
formand sinusul epididimar. Cele doua sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala,
formata in timpul procesului de descensus testicular si derivata din peritoneul
parietal. Aceasta nu acopera polul inferior al testiculului si coada epididimului, la
nivelul carora se formeaza ligamentul scrotal, rest al gubernaculum testis, care le
leaga de fascia spermatica interna.
Vascularizatia testiculului este asigurata de trei surse arteriale:

Artera testiculara are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1,


imediat inferior de locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara
retroperitoneal, avand traiect paralel cu cel al venei omonime, situata lateral

de artera. In traiectul lor descendent si lateral, cele doua intersecteaza


anterior ureterul dinspre medial spre lateral, spre orificiul inghinal profund.
Odata ajunsa in acesta, artera patrunde in grosimea funiculului spermatic,
unde se asaza anterior de canalul deferent. Iese din canalul ighinal prin
orificiul inghinal superficial si ajunge la capul epididimului, unde se imparte in
doua ramuri epididmare, anterioara si posterioara.
Artera deferentiala este ramura a arterei vezicale inferioare, ramura a
arterei iliace interne. Se afla in funicul posterior de canalul deferent. Se
anastomozeaza la nivelul testiculului cu ramura epididimara posterioara a
arterei testiculare.
Artera cremasterica este ramura a arterei epigastrice inferioare, ramura a
arterei iliace externe. Se afla in funicul posterior de canalul deferent. Se
anastomozeaza la nivelul testiculului cu ramura posterioara a arterei
testiculare.

Venele testiculului sunt superficiale si profunde. Patrunse in funiculul spermatic,


venele se impart in doua grupuri:

Anterior mai bine dezvoltat, numit plex pampiniform. Se continua cu vena


testiculara.
Posterior mai slab dezvoltat. Se continua cu vena epigastrica inferioara.

VTS se varsa in VRS. VTD se varsa in VCI. Variocelul (dilatatia plexurilor venoase)
apare mai frecvent in partea stanga, din urmatoarele cauze: VTS se varsa in unghi
drept in VRS, iar VRS se varsa in unghi drept in VCI, VTS trece posterior de colonul
sigmoid, iar VRS prin pensa aorto-mezenterica.

15. Epididimul asezare, configuratie externa, raporturi, structura


Epididimul este un organ anexat testiculului, de forma unei virgule, asezat de-a
lungul marginii posterioare a acestuia, prezentand urmatoarele elemente cap
(partea cea mai voluminoasa), corp si coada.
Capul si coada sunt legate de testicul prin ligamentele epididimare superior si
inferior. Corpul este liber si se arcuieste peste marginea posterioara a testiculului. In
sectiune, are forma triunghiulara.
Testiculul impreuna cu epididimul sunt acoperite de o tunica fibroasa, de culoare albsidefie, numita albuginee. Aceasta se invagineaza lateral intre testicul si epididim,
formand sinusul epididimar.
Cele doua sunt acoperite ulterior si de tunica vaginala, formata in timpul procesului
de descensus testicular si derivata din peritoneul parietal. Aceasta nu acopera polul
inferior al testiculului si coada epididimului, la nivelul carora se formeaza ligamentul
scrotal, rest al gubernaculum testis, care le leaga de fascia spermatica interna.

Capul epididimului este format din cele 15-20 canale eferente, lungi de 15-20cm, ce
se vor varsa toate in primul canal eferent. Acest canal, dupa ce le-a primit pe toate
celelalte, devine canal epididimar, lung de 6-7cm, cu traiect sinuos, formand capul si
coada epididimului. De la nivelul cozii, se va continua cu canalul deferent, fara o
delimitare neta.

16. Funiculul spermatic si canalul deferent


Funiculul spermatic este un cordon lung de 15cm ce suspenda testiculul. Se intinde
de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund. Prezinta un segment
scrotal si un segment inghinal.
Tunicile funiculului spermatic:

Fascia spermatica externa cotinua aponevroza muschiului oblic extern de


la nivelul orificiului inghinal profund.
Fascia cremasterica lama de tesut conjunctiv in grosimea careia se afla
muschiul cremaster. Muschiul cremaster are originea laterala formata din
muschiul oblic intern si mediala de pe tuberculul pubic. Insertia se face sub
forma de hamac de-a lungul funiculului.
Fascia spermatica interna continua fascia transversalis de la nivelul
orificiului inghinal profund.

Reflexul cremasteric produce ridicarea testiculului la stimularea fetei supero-mediale


a coapsei. Calea aferenta este reprezentata de partea femurala a nervului
genitofemural, iar cea eferenta de partea genitala a nervului genitofemural.
Continutul funiculului spermatic:

Artere
o Artera testiculara
o Artera deferentiala
o Artera cremasterica
Canalul deferent
Plexul pampiniform
Vase limfatice
Ramura genitala a nervului genitofemural

Canalul deferent este un canal lung de 50cm, cu un diametru de 2mm, ce se intinde


de la coada epididimului pana la fundul vezicii urinare. In functie de regiunile
strabatute, este impartit in 3 segmente:
1. Epididimar traiect ascendent, paralel cu marginea posterioara a testiculului,
medial de epididim, de la coada la capul acestuia

2. Funicular in funiculul spermatic, ca element central al acestuia:


a. Parte scrotala de la capul epididimului pana la orificiul inghinal
superficial
b. Parte inghinala in canalul inghinal
3. Abdomeno-pelvin:
a. Parte abdominala de la orificiul inghinal profund, canalul deferent
descrie o curbura concava medial. Dupa aceea capata traiect posteroinferior, trecand medial de vasele iliace externe.
b. Parte pelvina trece lateral de vezica urinara si apoi posterior de
aceasta, unindu-se cu ductul excretor al veziculei seminale pentru a
forma canalul ejaculator. In ultima sa parte prezinta o dilatatie numita
ampula deferentiala.
Raporturile ampulei deferentiale:

Anterior vezica urinara


Posterior ampula rectala
Lateral veziculele seminale
Medial ampula deferentiala de partea opusa, cele doua delimitand
trigonul interampular

17. Scrotul alcatuire, vascularizatie, inervatie


Scrotul constituie invelisul cutanat al testiculului si epididimului, continand si
portiunea initiala a funiculului spermatic. Este impartit in doua jumatati, numite loje
testiculare, de catre septul scrotal. Jumatatea stanga este mai coborata, ca si
testiculul pe care il contine. Culoare sa este mai inchisa decat a pielii invecinate.
Prezinta un rafeu median care se continua posterior cu rafeul perineului si anterior
cu rafeul penian. De la rafeu pornesc cute transversale care dau scrotului aspect
incretit.
Forma lui variaza cu varsta si cu conditiile fiziogice:

Incretit la copii, tineri si temperaturi scazute


Alungit la varstnici si temperaturi ridicate

Scrotul este foarte sensibil la modificarile de temperatura, mai ales pentru ca nu


contine tesut adipos.
Scrotul este format din sase tunici concentrice:

Pielea fina, extensibila, de culoare mai inchisa. Prezinta un rafeu median de


la care pornesc cute transversale. Contine glande sebacee, sudoripare, peri si
terminatii nervoase.
Tunica dartos rol termoreglator

Fascia spermatica externa tesut conjunctiv lax provenit din aponevroza


muschiului oblic extern. Se continua cu fascia superficiala a penisului.
Fascia cremasterica contine fibre din aponevroza muschiului blic intern.
Contine si muschiul cremaster.
Fascia spermatica interna provine din fascia transversalis si se continua cu
fascia profunda a penisului.
Tunica vaginala seroasa care acopera testiculul si epididimul. Este alcatuita
dintr-o lama parietala si una viscerala.

Vascularizatia scrotului este realizata de trei surse arteriale:

Artera rusinoasa externa superficiala pentru partea anterioara


Artera rusinoasa externa profunda pentru straturile profunde
Ramuri scrotale posterioare pentru partea posterioara

Venele scrotului sunt omonime arterelor si dreneaza in venele rusinoase externe si


interne.
Anastomozole arterio-venoase bogate de la nivelul fasciei cremasteric permit o
circulatie rapida a sangelui si schimburi de caldura in contracurent, ceea ce
contribuie la mentinerea unei temperaturi mai scazute cu 2-3 oC la nivelul
testiculului, facilitand gametogeneza.
Inervatia este realizata de catre nervi scrotali anteriori si posteriori, precum si
ramura genitala a nervului genitofemural, ce se afla in funiculul spermatic.

18. Prostata situatie, configuratie externa, structura functionala


Prostata este un organ musculo-glandular unic cu rol in excretia lichidului prostatic si
formarea lichidului seminal. Masoara 2x4x3cm si are o masa de 20g.
Este un organ pelvis-subperitoneal, asezat intr-o loja delimitata de urmatorii pereti:

Anterior simfiza pubiana


Posterior septul recto-veziculo-prostatic
Lateral muschiul ridicator anal
Superior vezica urinare
Inferior diafragma urogenitala

Prostata este descrisa sub forma de castana usor turtita antero-posterior, ce


prezinta:

Fata anterioara aproape verticala


Fata posterioara oblica la unghi de 45o

Baza situata superior, ce prezinta o creasta transversala formata din 2


versanti, anterior si posterior
Varf orientat inferior, situat pe diafgrama urogenitala

Structura functionala a prostatei Are structura de glanda tubuloacinoasa. Prezinta


o capsula proprie, care impreuna cu fascia prostatica derivata din tesutul conjunctiv
inconjurator formeaza capsula periprostatica. Aceasta capsula este strabatuta de 4
canale:

Uretra prostatica
Utricula prostatica rest embrionar al ductelor paramezonefrotice Mller
Canalele ejaculatoare

In functie de canale, prostata este impartita in urmatorii lobi:

2 lobi laterali posterior de uretra prostatica si inferior de planul oblic ce


trece prin canalul deferent
Istmul uneste anterior lobii laterali
Lob mijlociu posterior de uretra prostatica si superior de planul oblic ce
trece prin canalul deferent
Lob postero-inferior partea postero-inferioara a glandei

Implicatii clinice lobul mijlociu, de origine mezodermala, reprezinta sediul


adenoamelor prostatice. Ceilalti lobi, de origine endodermala, reprezinta sediul
adenocarcinoamelor prostatice, tumori maligne. Prin tuseu rectal se poate palpa fata
posterioara a prostatei si santul medial dintre cei 2 lobi laterali.

19. Raporturile prostatei. Vezicula seminala si ductul ejaculator. Glandele


bulbouretrale
Prostata stabileste urmatoarele raporturi:

Anterior vasele pubiene si simfiza pubiana, intre ele si prostata


ramanand un spatiu de 2-3 cm unde se afla manunchiul vasculo-nervos
prostatic
Posterior ampula rectala prin tuseu rectal se poate palpa fata
posterioara a prostatei si santul medial dintre cei 2 lobi laterali
Lateral muschii ridicatori anali (la distanta), plexul venos prostatic, PHI
Versantul anterior colul vezicii urinare
Versantul posterior canalul deferent si vezicula seminala
Inferior diafragma urogenitala

Vezicula seminala sunt organe pereche al caror produs de secretie participa la


formarea lichidului seminal. Fiecare vezicula are o lungime de 5cm si o grosime de
5mm. Vezicula seminala are forma conica, prezentand un varf si o baza:

Baza orientata superior, lateral si posterior


Varf orientata inferior, medial si anterior

Baza este intersectata anterior de ureter, iar varful se continua cu ductul excretor,
care la baza prostatei se uneste cu ductul deferent, formand canalul ejaculator.
Veziculele seminale stabilesc urmatoarele raporturi:

Anterior fundul vezicii urinare


Posterior rect
Medial ampulele deferentiale
Lateral plexul venos prostatic si PHI

Glandele bulbouretrale sunt glande pereche ce se afla in unghiul dintre uretra


membranoasa si bulbul spongios si se deschid in uretra spongioasa. Secretia lor
participa la formarea lichidului seminal. Glandele bulbouretrale se afla intre fasciile
superioara si inferioara ale diafragmei urogenitale, prezentand astfel urmatoare
raporturi:
Raporturi:

Superior fascia superioara a diafragmei urogenitale


Inferior fascia inferioara a diafragmei urogenitale, bulbul spongios
Medial uretra membranoasa

21. Penisul configuratie externa, situatie, structura, baza anatomica a erectiei


Penisul este organul copulator masculin. El contine si portiunea spongioasa a uretrei,
avand si rol in mictiune. Din punct de vedere topografic si functional cuprinde doua
parti distincte, radacina si corpul.
Radacina este ascunsa in perineu, fixa. Este situata la nivelul perineului superficial,
superior de scrot. Este alcatuita din cele doua radicini ale corpului cavernos si bulbul
penian situat intre ele.
Corpul este vizibil si mobil. Are forma unui cilindru usor turtit caruia i se descriu:

Fata dorsala care in repaus priveste anterior


Fata ventrala (uretrala) pe care proemina uretra mai ales in timpul erectiei

Corpul are urmatoarele dimensiuni lungime de 10-18cm si circumferinta de 912cm.


Corpul prezinta o extremitate libera numita gland. Aceasta este acoperita de
preputiu, are o forma conica, de culoare roz, devenind rosie in timpul erectiei. Are o
circumferinta proeminenta numita coroana glandului, care are un relief mai
accentuat pe fata dorsala. Coroana glandului este separata de insertia preputiului
prin colul glandului. Varful glandului prezinta o fanta sagitala de 5-6mm lungime ce
reprezinta ostiul uretral extern. Fata uretrala a glandului prezinta un sant ce se
intinde intre ostiul uretral extern si colul glandului, pe unde se insera fraul
preputiului. Glandul este acoperit de epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat
care se continua cu epiteliul de pe fata interna a preputiului.
Tegumentul penisului prezinta o parte retractila (preputiul) si o parte aderenta.
Preputiul este o plica ce porneste de la nivelul colului glandului, se reflecta la
marginea libera a acestuia si revine la nivelul coroanei glandului. Intre preputiu si
gland se formeaza un spatiu virtual, numit cavitate preputiala. Preputiul este unit de
fata uretrala a glandului prin fraul preputiului.
Preputiul prezinta pe fata externa glande sebacee si sudoripare care lipsesc pe fata
interna iar la nivelul fetei interne exista glande preputiale. La nivelul coroanei
glandului si la nivelul colului exista glande preputiale care secreta smegma.
Pielea aderenta prezinta o mare mobiltate fata de planul profund. Fata sa uretrala
prezinta un pliu longitudinal median, rafeul penisului care se continua posterior cu
rafeul scrotal. Rafeul penisului repezinta vestigiul embrionar al fuziunii plicilor
uretrale.
Structura penisului Penisul este alcatuit din 3 cilindri de tesut erectil 2 corpi
cavernosi (situati superior si lateral in sectiune transversala) si un corp spongios
(situat inferior si pe linie mediala in sectiune transversala) ce sunt separati la nivelul
radacinii si se unesc inferior de pubis pentru a forma corpul penisului. Corpii
cavernosi se insera pe tuberozitatile ischiadice si sunt acoperiti de muschii
ischiocavernosi la nivelul radacinii. Cei doi corpi cavernosi se unesc subpubian
pentru a forma trunchiul cavernos. Acesta prezinta un sant profund pe fata sa
uretrala, format de corpul spongios. Corpul spongios prezinta o dilatatie numita bulb
spongios la nivelul radacinii, ce este acoperita de muschiul bulbospongios. De aici se
continua cu portiunea intermediara, de-a lungul corpului penisului, dupa care
formeaza glandul penisului. In grosimea lui se afla uretra, care patrunde in el la
nivelul bulbului.
Baza anatomica a erectiei Corpii cavernosi sunt alcatuiti din tesut erectil
caracterizat printr-un sistem de trabecule care se intretaie in toate directiile
delimitand caverne sau sinusuri care comunica larg intre ele. Cavernele profunde

sunt mai mari decat cele superficiale. Cavernele sunt captusite cu endoteliu si se
umplu cu sange in timpul erectiei.
Sursa de sange este reprezentata de artera profunda a penisului, ramura terminala
a arterei rusinoase interne. Aceasta patrunde in radacina corpului cavernos si apoi
are traiect catre anterior prin axul acestuia pana la varf. Dispusa in axul corpului
cavernos da o serie de ramuri spiralate care se numesc artere helicine si care se
impart in grosimea corpului cavernos in 2 tipuri de ramuri nutritive si functionale.
Cele functionale se capilarizeaza si se deschid in cavernele profunde. Dilatarea
arterei profunde a penisului si a ramurilor sale functionale duce la acumularea de
sange in caverne. Acestea comprima venele corpilor cavernosi, restrictionand fluxul
prin acestea, ceea ce duce la acumularea de sange in corpii cavernosi.

22. Ovarul descriere, situatie, structura generala, vascularizatie, inervatie


Ovarul este gonada feminina, cu functie dubla, ovogenetica si endocrina. Are o masa
de 6-8g si dimensiunile 4x3x1cm.
Prezinta doua fete laterala si mediala, doua margini anterioara si posterioara, si
doi poli superior sau tubar si inferior sau uterin. Marginea anterioara este orientata
usor spre medial, reprezinta hilul organului si da insertie mezovarului.
Ovarul este singurul organ cu adevarat intraperitoneal, situat in cavitatea pelvina.
Este format dintr-o corticala si o medulara. La nivelul medularei se afla foliculii
ovarieni, in diferite stadii de evolutie.
Vascularizatia este realizata de doua surse arteriale:

Artera ovariana - are origine de pe flancul aortei abdominale, in dreptul L1,


imediat inferior de locul de origine al arterei renale ipsilaterale. Coboara
retroperitoneal, avand traiect descendent si lateral, paralel cu cel al venei
omonime, situata lateral de artera. Cea dreapta intersecteaza anterior VCI. Se
afla posterior de ileonul terminal si mezenter in partea dreapta si posterior de
colonul si mezocolonul sigmoid in partea stanga. Incruciseaza anterior
ureterul si coboara pe fata muschiului psoas mare, lateral de vasele iliace
comune. Apoi, la nivelul stramtorii pelvine superioare, intesecteaza anterior
vasele iliace externe, imediat sub bifurcatia arterei iliace comune. Apoi
coboara cu ligamentul suspensor al ovarului pana la polul tubar al acestuia,
unde se imparte in doua ramuri, care se anastomozeaza cu ramurile omonime
ale arterei uterine:

o Ovariana
o Tubara
Ramura ovariana a arterei uterine are traiect lateral in lungul ligamentului
utero-ovarian pana la marginea anterioara a ovarului, unde se
anastomozeaza cu ramura a arterei ovariane, formand arcada arteriala
paraovariana.

Inervatia ovarului este asigurata in principal de fibre din plexul ovarian si cateva
fibre din plexul uterin.

23. Ovarul raporturi, ligamente


Raporturile ovarului:

Marginea anterioara ligamentul larg al uterului. Da insertie mezovarului.


Reprezinta hilul organului.
Marginea posterioara si fata mediala anse ileale, precum si colonul sigmoid
in partea stanga
Polul superior sau tubar pavilionul trompei. Da insertie ligamentului
suspensor.
Polul inferior sau uterin cornul uterin. Da insertie ligamentului utero-ovarian.
Fata laterala peretele lateral pelvin. La acest nivel, ovarul se aseaza la
nulipare in foseta ovariana Krause, delimitata astfel:
o Superior vasele iliace externe
o Inferior artera uterina
o Anterior ligamentul larg al uterului
o Posterior vasele iliace interne si ureterul
Dupa nasteri multiple, ligamentele ce sustin ovarul in pozitia sa devin mai
laxe, astfel incat ovarul coboara. La multipare se afla in foseta ovariana
Claudius, delimitata astfel:
o Anterior artera uterina si ureterul
o Posterior fata anterioara a sacrului
o Inferior marginea superioara a muschiului piriform

Ligamente:

Mezovarul reprezinta un scurt mezou ce leaga marginea anterioare a


ovarului de foita posterioara a ligamentului larg al uterului, insertia caruia se

face de-a lungul liniei Farre-Waldayer. Printre foitele mezovarului ajung la ovar
vasele si nervii acestuia.
Ligamentul suspensor al ovarului sau infundibulopelvic se intinde de la
nivelul fosei iliace, pornind de sub mezenteriol in dreapta si de sub
mezocolonul sigmoid in stanga, pana la polul superior al ovarului. Este insotit
de vasele ovariene, impreuna cu care ridica o plica peritoneala.
Ligamentul tubo-ovarian leaga pavilionul trompei de polul superior al
ovarului. De-a lungul sau se gaseste fimbria ovarica.
Ligamentul utero-ovarian leaga cornul uterin de polul inferior al ovarului.

24. Tuba uterina descriere, structura peretelui, raporturi, vascularizatie, inervatie


Tuba uterina este un conductiv musculo-conjunctiv ce se intinde de la polul superior
al ovarului pana la cornul uterin. Este iun organ intraperitoneal, situat intre foitele
ligamentului larg, care vor forma sub trompa mezosalpingele, ce are forma de aripa,
motiv pentru care se mai numeste aripa superioara a ligamentului larg. Are o
lungime de 10-12cm si prezinta patru parti:

Pavilionul trompei are aspect de palnie si prezinta in centru ostiul abdominal


al trompei. Marginea pavilionului prezinta o serie de10-15 fimbrii, lungi de 1015mm. Una dintre acestea este mai lunga si poarta denumirea de fimbrie
ovarica. De-a lungul ei se rostogoleste ovocitul de ordinul II.
Portiunea ampulara lungime de 7-9cm, diametru de 7-9mm. La acest nivel
are loc in mod normal fecundatia.
Istmul trompei lungime de 3-4cm, diametru de 3-4mm
Portiunea uterina lungime de 1cm, diametru de 1cm. Se gaseste in grosimea
peretelui uterin la nivelul cornului si se deschide la nivelul uterului prin ostiul
uterin al trompei.

Peretele intern al trompei uterine prezinta o serie de plici longitudinale, care sunt
mai bine dezvoltate spre ampula, unde se ramifica, formand labirintul tubei uterine.
Epiteliu este unistratificat cilindric si prezinta cili care bat inspre ostiul uterin al
trompei.
Raporturile stabilite de tuba uterina sunt:

Cu anse ileale si in partea stanga cu colonul sigmoid


Istmul stabileste raport anterior cu ligamentul rotund al uterului si posterior
cu ligamentul suspensor al ovarului
Pavilionul are raport cu peretele lateral pelvin

Vascularizatia este realizata de catre doua surse arteriale:

Ramura tubara a arterei ovariene se desprinde din artera ovariana la nivelul


polului tubar al ovarului
Ramura tubara a arterei uterine - se desprinde din artera uterina anterior de
cornul uterin si are traiect lateral intre foitele mezosalpingelui. Se
anastomozeaza cu ramura tubara a arterei ovariane, formand arcada arterial
subtubara

26. Uterul descriere, asezare, raporturi


Uterul este un organ musculocavitar, median, unic, la nivelul caruia se dezvolta oul.
Configuratie externa forma de trunchi de con cu baza orientata superior. In partea
sa mijlocie prezinta o ingustare incompleta numita istm, vizibila anterior si lateral, ce
imparte uterul in doua portiuni:

Corp - portiunea mai voluminoasa; forma trunchi de con cu baza mare


orientata superior. Prezinta:
o Fata anterioara vezicala
o Fata posterioara intestinala
o 2 margini laterale concave la nulipare, convexe la multipare
o Fundul uterin situat anterior, intre cele doua fete. Este drept la
nulipare, convex la multipare
o 2 coarne uterine se continua cu trompele
Col portiunea mai ingusta, de forma cilindrica. Prezinta ostiul uterin,
punctiform la nulipare si in forma de fanta transversala la multipare. Vagina
se insera la nivelul colului pe o linie oblica dinspre posterior spre anterior si
dinspre superior spre inferior. Insertia vaginului imparte colul uterin in doua
parti:
o Parte supravaginala
o Parte intravaginala

Asezare organ pelvis-subperitoneal, acoperit de peritoneu in cea mai mare parte.


Anterior, peritoneul se reflecta pe fata posterioara a vezicii urinare, formand
excavatia utero-vezicala. Posterior, peritoneul se reflecta pe fata anterioara a
ampulei rectale, formand fundul de sac Douglas. Lateral, foitele peritoneale se
unesc, formand mezometrul, parte a ligamentului larg.
Raporturi:

Corp
o
o
o
o
Col
o

Fata anterioara vezica urinara


Fata posterioara si fundul anse intestinale
Marginile laterale artera uterina
Coarnele uterine se continua cu trompele uterine
Parte supravaginala
Anterior fundul vezicii urinare
Posterior ampula rectala
Supero-lateral artera uterina
Parte intravaginala delimiteaza cu fornixul vaginal fundurile de sac
vaginale

27. Uterul vascularizatie, limfatice, inervatie


Vascularizatia este realizata de catre artera uterina.
Drenajul venos sangele venos se aduna in plexul venos uterin, de la nivelul caruia
dreneaza astfel:

Superior prin venele ovariene


Inferior prin venele uterine
Prin vena ligamentului rotund

Uterul prezinta patru retele limfatice:

Mucoasa
Submucoasa
Seroasa
Musculara

Inervatia uterului:

PS S2-S4 (nucleul parasimpatic pelvin)


S PHI -> plex utero-vaginal

28. Uterul situatie, pozitie normala, mijloace de sustinere si suspensie


Uterul este un organ pelvis-subperitoneal. Este ancorat de peretii excavatiei pelvine
prin urmatoarele mijloace de suspensie:

Ligamente largi doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale


ale uterului si peretii laterali ai pelvisului
Ligamente rotunde se intind intre coarnele uterine si fetele anterioare ale
oaselor pubiene. Determina aripioarele anterioare ale ligamentelor largi
Peritoneu

Mijloacele de sustinere ale uterului, prin care acesta adera la organele invecinate
sunt:

Aderenta la perineu perineul este cel mai important mijloc de sustinere


Aderenta colului la fundul vezicii urinare
Aderenta la rect, in mod indirect
Aderenta la lamele sacro-recto-genito-pubiene acestea reprezinta
condensari de tesut cu directie sagitala de la sacru pana la oasele pubiene.
Lamele adera la rect, la istmul uterin, la fornixul vaginal si la baza vezicii
urinare. Din aceste lame se individualizeaza mai multe ligamente:
o Utero-sacrate leaga istmul uterului de sacru si de rect. In constitutia
lor intra si muschiul recto-uterin.
o Pubo-uterine leaga istmul uterin si baza vezicii urinare la oasele
pubiene
o Cardinale leaga colul uterin si fornixul vaginal de peretii laterali ai
pelvisului

Directia uterului poate fi interpretata in functie de doua unghiuri:

Unghi de flexiune unghiul dintre axul corpului si axul colului uterin. In mod
normal uterul este in anteflexiune, acest unghi masurand 140-170 o.
Unghi de versiune unghiul dintre axul colului si axul vaginei. In mod normal
uterul este in anteversiune, acest unghi masurand 90-110 o.

29. Ligamentele largi ale uterului topografie, continut


Ligamente largi sunt doua cute peritoneale ce se intind intre marginile laterale ale
uterului si peretii laterali ai pelvisului. Astfel, ele impart excavatia pelvina intr-un
cavum preuterin si un cavum retrouterin. Fiecare ligament prezinta doi foite
peritoneale care continua peritoneul de pe uter si delimiteaza intre ele parametrul,
ocupat de tesut adipos. Fiecare ligament prezinta doua fete si patru margini:

Fata anterioara foita peritoneala corespunzatoare este ridicata de ligamentul


rotund, ce determina astfel aripa anterioara a ligamentului larg
Fata posterioara la niveul ei se prinde marginea anterioara a ovarului, prin
mezovar
Marginea mediala corespunde mezometrului uterin
Marginea laterala se insera pe peretele lateral al excavatiei pelvine. Pe aici
patrund ligamentul suspensor al ovarului, vasele ovariene si ligamentul
rotund al uterului.
Marginea superioara ocupata de tuba uterina. Poarta numele de
mezosalpinge sau aripa superioara.
Marginea inferioara - libera

30. Vagina situatie, raporturi, vascularizatie, inervatie


Vagina este organ pelvis-subperitoneal, fiind asezat intre vezica urinara si uretra
(anterior) si rect (posterior). Pozitia sa difera cu pozitia corpului:

In picioare axul vaginei formeaza cu orizontala un unghi deschis posterior de


65o
In repaus vagina este usor concava posterior, formand un unghi de 135145o(unghiul vaginal) cu orizontala, iar in eforturi, datorita presei abdominale,
concavitatea dispare
In decubit dorsal axul vaginei formeaza un unghi de 30 o cu orizontala

Are forma de cilindru turtit antero-posterior pe majoritatea lungimii sale.


Extremitatea superioara (fornixul vaginal) este mai dilatata, de forma unei cupole.
Cavitatea vaginei este virtuala, iar alipirea peretilor determina inferior aparitia unei
fante sagitale, adaptate formei vulvei.
Dimensiunile vaginei variaza in functie de varsta, paritate si raporturi sexuale.
Lungimea medie este de 8-9cm, peretele posterior fiind cu 1-2cm mai lung ca cel
anterior, datorita insertiei oblice pe colul uterin.
Raporturi vagina strabate hiatusul urogenital, care o imparte in doua portiuni:

Portiune pelvina
o Perete anterior
Segment vezical trigonul vezical
Segment uretral uretra feminina (la acest nivel apare fistule
uretro-vaginale)
o Perete posterior
Segment peritoneal delimiteaza anterior fundul de sac rectouterin Douglas

Segment rectal ampula rectala


Portiune perineala
o Anterior uretra
o Posterior canalul anal

Vascularizatia vaginei este asigurata de trei surse arteriale:

Ramuri vaginale superioare desprinse din artera vaginala, ramura a arterei


uterine
Ramuri vaginale mijlocii desprinse din artera vezicala inferioara, ramura a
arterei iliace interne
Ramuri vaginale inferioare desprinse din artera rectala mijlocie, ramura a
arterei iliace interne

Drenajul venos isi are originea in doua retele, musculara si mucoasa. Acestea
dreneaza in plexurile venoase vaginale, situate lateral de vagin, ce dreneaza in
venele iliace interne.
Inervatie:

PHI -> plex utero-vaginal


Fibre somatosenzitive din nervul rusinos pentru treimea inferioara

31. Artera uterina origine, traseu, raporturi, ramuri


Are originea in artera iliaca interna. Traiectul sau de la origine pana la cornul uterin,
unde se imparte in doua ramuri terminale, poate fi impartit in trei segmente:

Segment parietal traiect oblic inferior si lateral pe peretele pelvin


Segment transversal traiect transversal dinspre lateral spre medial, in
grosimea parametrului ligamentului larg. Prezinta o curbura concava superior,
dupa care se continua cu segmentul vertical.
Segment vertical traiect ascendent pe marginea laterala a corpului uterin,
de la istm pana la corn. Acest segment are traiect sinuos, in mezometru.

Raporturi:

Segment parietal
o Medial ureter
o Lateral muschiul obturator intern
o Posterior venele uterine
o Participa la delimitarea inferioara a fosetei ovariene Krause
Segment transversal

o
o

Incruciseaza anterior dinspre lateral spre medial ureterul


Se afla in apropierea fornixului vaginal, supero-lateral la 1 cm distanta
de acesta

Ramuri colaterale:

Ramuri ureterale se desprind la locul incrucisarii ureterului


Ramuri vezicale neomologate, pentru fundul vezicii urinare
Artera vaginala sau cervico-vaginala pentru colul uterin si fornixul vaginal.
Se anastomozeaza cu cea de pe partea opusa pe peretii anterior si posterior
vaginal, formand arterele azygos ale vaginului.
Ramuri cervicale pentru colul uterin si fornixul vaginal
Ramuri uterine pentru corpul uterin. Fiecare ramura se imparte intr-o ramura
anterioara si una posterioara, care au traiect spre medial, calibrul lor
diminuandu-se pe parcursul apropierii de linia mediana. Linia mediana este
slab vascularizata, ceea ce permite incizia si deschiderea uterului la acest
nivel (operatie cezariana).
Artera fundului uterin pentru fundul uterin si segmentul uterin al trompei
uterine
Ramura pentru ligamentul rotund ia nastere in apropierea acestuia

Ramuri terminale

Ramura tubara
Ramura ovariana

32. Vulva situatie, descriere, structura componentelor


Reprezinta toate organele genitale externe feminine.
Muntele pubisului Se mai numeste si al lui Venus (Venus este numele roman al
zeiei greceti Afrodita, zeia dragostei, frumuseii i fertilitii). Este o proeminenta
rotunjita situata anterior de simifiza pubiana si oasele pubice, ce prezinta par de la
varsta pubertatii. Se continua posterior cu labile mari si superior cu hipogastrul.
Structura sa este reprezentata de piele si tesut adipos.
Formatiunile labiale Sunt doua perechi de plici tegumentare care delimiteaza
vestibulul vaginal.
Labiile mari au o lungime de 7-10cm, intinzandu-se de la muntele pubisului pana la
centrul tendinos al perineului. Intre ele se delimiteaza fanta valvulara. Ele sunt unite
la extremitati prin doua comisuri anterioara, mai bine dezvoltata, si posterioara,
mai subtire. Labile mari prezinta:

Fata laterala in raport cu coapsa. Este pigmentata si acoperita de par.


O fata mediala delimiteaza fanta valvulara. Are raport cu labia mare de
partea opusa si labia mica de aceeasi parte. Prezinta:
o Margine libera spre fanta valvulara, acoperita de par
o Margine aderenta aspect de mucoasa
Extremitate anterioara
Extremitate posterioara

Ca structura, de la suprafata spre profunzime, labiile mari prezinta tegument, tesut


conjunctiv subcutanat si un sac elastic ce le confera forma si consistenta.
Labiile mici au o lungime de 3cm. Sunt acoperite de labiile mari si delimiteaza
vestibulul vaginal. Posterior, pot forma fraul labiilor sau se pot termina separat.
Anterior se bifurca:

Ramura anterioara trece superior de clitoris pentru a se uni cu cea de parte


opusa, formand preputul clitorisului
Ramura posterioara trece inferior de clitoris si se uneste cu opusa, formand
fraul clitorisului

Vestibulul vaginal este un spatiu virtual ce devine real cand sunt despartite labiile
mici. Este delimitat anterior de clitoris, lateral de labiile mici si posterior de fraul
acestora. La nivelul vestubulului se deschid:

Orificiul extern al uretrei posterior de clitoris, anterior de orificiul vaginal


Orificiul vaginal deschiderea catre exterior a vaginei. Prezinta himenul la
virgine si resturi himenale la nevirgine. Himenul este o membrana care
desparte canalul vaginal de vestibulul vaginal.
Glandele vestibulare mari (Bartholin) echivalente glandelor bulbouretrale.
Sunt situate intre mucoasa vestibulului si bulbii vestibulari.
Glandele vestibulare mici secretia lor impreuna cu cea a glandelor sebacee
si cu celulele epiteliale descuamate formeaza smegma

Clitorisul Este un organ erectil nepereche situat posterior de comisura labiala


anterioara. Este lung de 7 cm si este alcatuit din doua radacini, corp si gland,
asemanator penisului.
Radacinile clitorisului au traiect ascendent si se unesc pe linie mediana inferior de
simfiza pubiana, formand corpul clitorisului. Acesta, dupa un scurt traiect ascendent,
descrie unghiul clitorisului si se indreapta spre inferior si posterior, formand glandul
clitorisului. Unghiul este sustinut de ligamentul suspensor al clitorisului.
Clitorisul este format din doi corpi cavernosi, inveliti in fascia clitorisului. Glandul
prezinta un preput, care este format de prelungirea spre anterior a labiilor mici.

Bulbii vestibulari sunt doua formatiuni erectile situate de o parte si de alta a


vestibulului vaginal. Au o lungime de 3cm si grosime de 1cm. Sunt uniti anterior.
Sunt omologi bulbului penisului.
36. Perineul posterior definitie, descriere
Perineul este reprezentat de totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea
inferioara a pelvisului. Aceasta stramtoare este delimitata de marginea inferioara a
simfizei pubiene, ramurile ischiopubiene, ligamentele sacrotuberoase si varful
coccisului. Perineul are forma de romb, cu diagonala mare intre unghiul subpubian si
varful coccisului si diagonala mica intre cele doua tuberozitati ischiadice. Diagonala
mica imparte perineul intr-un triunghi anterior, urogenital si un triunghi posterior,
anal.
Perineul posterior prezinta urmatoarele straturi:

Tegument este mai gros la margini, unde se continua cu tegumentul


regiunilor invecinate, si mai subtire in jurul orificiului anal, unde formeaza
pliuri radiare. In aceasta zona este mai pigmentat. La nivelul liniei
anocutanate se continua cu mucoasa rectului. Este acoperit de par si prezinta
numeroase glande sebacee si sudoripare, iar pe linie mediana prezinta un
rafeu longitudinal numit rafeu perineal.
Fascia superficiala
Diafragma pelvina

Diafragma pelvina Este o formatiune musculo-fasciala de forma unei palnii cu


deschiderea mica orientata inferior, aceasta inconjurand rectul la limita dintre
canalul anal si ampula rectala.
Diafragma pelvina este alcatuita din muschii ridicatori anali, coccigieni si sfincter
anal extern si fasciile lor.
Diafragma pelvina prezinta anterior, pe linia mediana, o fanta oblica, cuprinsa intre
cei doi muschi ridicatori anali, simfiza pubiana si peretele anterior al rectului, numita
hiatus urogenital. Prin acesta trec uretra prostatica la barbat si uretra si vagina la
femeie.
Diafragma pelvina prezinta fascia pelvina, o continuare inferioara a fasciei
endoabdominale, ce captuseste fata interna a peretilor abdominali. Fascia pelvina se
dedubleaza la nivelul arcului tendinos al muschiului ridicator anal in doua foite:

Parietala acopera fetele superioare si inferioare a muschilor ridicator anal si


coccigian, precum si fata mediala a muschiului obturator intern. Prezinta doua
parti:
o Fascia superioara acopera fata superioara a diafragmei pelvine

Fascia inferioara acopera fata inferioara a diafragmei pelvine,


continuand de la nivelul hiatusului urogenital fascia superioara
Viscerala inconjoara organele pelvine in portiunile lor subperitoneale (rect,
vezica urinara, prostata, vagina)
o

37. Muschiul ridicator anal


Este componenta principala a diafragmei pelvine. Este alcatuit din patru muschi:

Muschiul iliococcigian
o Origine fata mediala a spinei ischiadice, partea posterioara a arcului
tendinos al muschiului ridicator anal
o Directie inferior, posterior si medial
o Insertie marginea laterala a coccisului, ligamentul anococcigian
o Actiune ridica diafragma pelvina
Muschiul pubococcigian
o Origine partea anterioara a arcului tendinos al muschiului ridicator
anal, fata mediala a ramurii inferioare a pubisului
o Directie inferior, posterior si medial
o Insertie ligamentul anococcigian
o Actiune ridica perineul posterior si comprima canalul anal, jucand
astfel rol de sfincter anal auxiliar
Muschiul puborectal
o Origine fata interna a unghiului pubisului, superior de muschii
invecinati
o Directie inferior si posterior
o Insertie fibrele superioare se insera pe o lama fibroasa situata intre
rect si marginea mediala a muschiului ridicator anal. De la nivelul
acesteia pleaca arcade concave medial care se insera posterior pe
ligamentul anococcigian si anterior pe septul rectovezical/rectovaginal
si pe centrul tendinos al perineului. Fibrele inferioare ajung la
tegumentul perianal, unde se insera la nivelul dermului.
o Actiune ridica anusul si canalul anal
Muschiul ridicator al prostatei/pubovaginal
o Origine fata interna a ramurii inferioare a pubisului
o Insertie centrul tendinos al perineului, la barbati si pe fata laterala a
prostatei, la femei si pe marginea laterala a vaginei
o Actiune la barbati ridica si trage anterior prostata, la femei este
constrictor al vaginei

38. Perineul anterior la barbat definitie, descriere

Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu


regiunea pubica, posterior cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu
trigonul femural ipsilateral, de care este despartit prin plica genitofemurala.
Prezinta urmatoarele straturi:

Tegumentul este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu


tegumentul regiunii pubiene, a penisului si a scrotului, si mai gros in partea
posterioara
Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) este mai subtire
in partea anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia
intra radacina penisului si scrotul.
Fascia superficiala prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si
una profunda, ce formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior
Spatiul superficial al perineului cuprins intre fascia superficiala si fascia
inferioara a diafragmei urogenitale. Contine radacina penisului si planul
muscular superficial.
Planul muscular superficial cuprinde muschiul transvers superficial al
perineului (tuberozitatea ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul
bulbospongios (centrul tendinos al perineului -> bulbul spongios) si muschiul
ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului cavernos).
Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala prezinta
pe linie mediana, inferior de simfiza pubiana, un orificiu prin care trece uretra
membranoasa, iar lateral de acesta orificii prin care trec canalele excretoare
ale glandelor bulbouretrale. Marginea anterioara a acestei fascii este mai
groasa si formeaza ligamentul transvers al perineului, ce se intinde intre
ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este strabatut de arterele si nervii
dorsali ai penisului.
Spatiul profund al perineului cuprins intre fasciile inferioara si superioara a
diafragmei pelvine. Contine planul muscular mijlociu, uretra membranoasa,
glandele bulbouretrale si arterele si nervii dorsali ai penisului.
Planul muscular mijlociu Contine muschiul transvers profund al perineului
(fata mediala a ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului
transvers superficial -> centrul tendinos al perineului) si sfincterul uretral
extern.
Fascia superioara a diafragmei urogenitale acopera fata superioara a
muschiului transvers profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu
fascia inferioara. Medial se continua cu fascia prostatica.
Planul muscular profund este reprezentat de partea anterioara a diafragmei
pelvine, adica de originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in
fasciile parietale ale diafragmei pelvine. Intre fata inferioara a diafragmei
pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla prelungirea
anterioara a fosei ischiorectale.

39. Perineul anterior la femeie definitie, descriere


Perineul anterior se mai numeste regiune urogenitala. Se continua superior cu
regiunea pubica, posterior cu regiunea anala sau perineul posterior, iar lateral cu
trigonul femural ipsilateral, de care este despartit prin plica genitofemurala.
Prezinta urmatoarele straturi:

Tegumentul este mai subtire in partea anterioara, unde se continua cu


tegumentul regiunii pubiene, si mai gros in partea posterioara
Paniculul adipos (panicul = patura de tesut de un singur tip) este mai subtire
in partea anterioara. Se termina inferior in potcoava, in concavitatea careia
intra radacina penisului si scrotul. Paniculul adipos este mai gros la femei.
Fascia superficiala prezinta o lama superficiala, bogata in tesut adipos, si
una profunda, ce formeaza fascia muschilor superficiali ai perineului anterior.
Vestibulul vaginal imparte aceasta fascie in doua jumatati.
Spatiul superficial al perineului cuprins intre fascia superficiala si fascia
inferioara a diafragmei urogenitale. Contine radacina clitorisului, bulbii
vestibulari si planul muscular superficial.
Planul muscular superficial cuprinde muschiul transvers superficial al
perineului (tuberozitatea ischiadica -> centrul tendinos al perineul), muschiul
bulbospongios (centrul tendinos al perineului -> bulbul vestibular) si muschiul
ischiocavernos (tuberozitatea ischiadica -> radacina corpului cavernos).
Fascia inferioara a diafragmei urogenitale sau membrana perineala este mai
subtire la femei. Prezinta pe linie mediana, inferior de simfiza pubiana, un
orificiu prin care trece uretra membranoasa. Posterior de uretra
membranoasa, fascia inferioara este strabatuta de vagina. Marginea
anterioara a acestei fascii este mai groasa si formeaza ligamentul transvers al
perineului, ce se intinde intre ramurile inferioare ale oaselor pubiene. Este
strabatut de arterele si nervii dorsali ai clitorisului.
Spatiul profund al perineului cuprins intre fasciile inferioara si superioara a
diafragmei pelvine. Contine planul muscular mijlociu, glandele vestibulare
mari si arterele si nervii dorsali ai clitorisului, si este strabatut de uretra si
vagina.
Planul muscular mijlociu Contine muschiul transvers profund al perineului
(fata mediala a ischionului si ramurii acestuia, superior de insertia muschiului
transvers superficial -> centrul tendinos al perineului) si sfincterul uretral
extern.
Fascia superioara a diafragmei urogenitale acopera fata superioara a
muschiului transvers profund al perineului si se uneste posterior de acesta cu
fascia inferioara.
Planul muscular profund este reprezentat de partea anterioara a diafragmei
pelvine, adica de originile pe pubis ale muschiului ridicator anal, invelit in

fasciile parietale ale diafragmei pelvine. Intre fata inferioara a diafragmei


pelvine si fascia superioara a diafragmei urogenitale se afla prelungirea
anterioara a fosei ischiorectale.

40. Fosa ischiorectala situatie, descriere, raporturi, prelungiri


Are forma de prisma si este delimitata astfel:

Supero-medial fata inferioara a diafragmei pelvine, acoperita de fascia


pelvina parietala inferioara
Lateral fata mediala a muschiului obturator intern, inferior de arcul tendinos
al muschiului ridicator anal, acoperit de fascia lui
Medial muschiul sfincter anal extern
Inferior fascia superficiala a diafragmei urogenitale sau panicul adipos si
tegument, in functie de regiune (anterior/posterior)

Fosa ischiorectala este ocupata de tesut adipos denumit corpul adipos al fosei
ischiorectale si este traversata de:

Manunchiul vasculo-nervos rusinos intern acesta se gaseste pe peretele


medial al muschiului obturator intern, intr-o dedublare a fasciei acestuia,
numita canal rusinos sau pudendal Alcock. Dispozitia elementelor
manunchiului la nivelul canalului, de sus in jos, este nerv, artera, vena.
Nervii si vasele rectale inferioare

Fosa ischiorectala prezinta doua prelungiri:

Anterioara spre loja profunda a perineului anterior, intre muschiul ridicator


anal si fascia superficiala a diafragmei urogenitale
Posterioara se continua cu tesutul adipos dintre muschiul fesier mare si
muschii pelvitrohanterieni sau rotatori laterali.