Drept valutar si bancar

I.

Banca Nationala a Romaniei Banca Centrala a Romaniei

Statutul legal al BNR

Sistemul bancar are 2 paliere:
privat,
public.
Statutul legal al Bancii Nationale a Romaniei legea 13 din 2004.
Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a Romaniei avand
personalitate juridica [art. 1 alin. (1) din legea 13 din 2004].
Banca Nationala a Romaniei este o institutie publica independenta cu sediul
central in Municipiul Bucuresti si poate avea sucursale si agentii si in alte localitati
[art. 1 alin. (2) din legea 13 din 2004].
Banca Nationala a Romaniei emite acte legislative si sunt obligatorii
persoanelor adresate ( persoane fizice sau persoane juridice).
Obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei
Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea si mentinerea stabilitatii
preturilor [art. 2 alin. (1) din legea 13 din 2004].
In realizarea obiectivului fundamental, legea acorda atributii BNR in ce
priveste
elaborarea si aplicarea politicii monetare si politicii cursului de schimb,
stabilirea regimului valutar,
supravegherea prudentiala a institutiilor de credit,
administrarea rezervelor internationale ale Romaniei.

II.

Principalele functii ale Bancii Nationale a Romaniei

Principalele functii ale BNR ca banca centrala sau de emisiune sunt

urmatoarele:
functia de realizare a politicii monetare,
functia de emisiune monetara,
functia de realizare a politicii valutare,
functia de agent al statului,
functia de banca a bancilor.
Functia de realizare a politicii monetare reprezinta unul dintre instrumentele
politicii economice care urmareste strict cererea si oferta de moneda din economie.
In cazul politicii monetare pe care o promoveaza, BNR utilizeaza proceduri
si instrumente specifice pentru operatiuni de piata monetara si de creditare a
institutiilor de credit precum si mecanismul rezervelor minime obligatorii.
Obiectivele specifice ale politicii monetare
a) cresterea in masa monetara pana la un nivel optim, ceea ce presupune ca
autoritatea monetara (BNR) trebuie sa stabileasca un nivel de crestere a
masei monetare cat mai apropiat de rata reala de crestere a economiei.
b) mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator care sa permita
echilibrarea pietei monetare.
c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb, dat fiind faptul ca
mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb poate antrena atat
echilibre cat si dezechilibre ale balantei de platii in functie de aprecierea sau
deprecierea monedei nationale.
d) alocarea optima a resurselor financiare creditarea economiei nationale.
Operatiunile de piata monetara
Pentru acordarea de credite colateralizate, BNR este autorizata sa efectueze
cumpararii/vanzarii directe sau luare in gaj de creante sau titluri :
ale statului sau asupra statului ale autoritatilor publice centrale si locale,
ale regiilor autonome,
ale societatilor nationale sau companiilor nationale,
ale institutiilor de credit,

 ale altor persoane juridice, dar numai de pe piata secundara si cu conditia ca

aceste operatiuni sa fie reversibile, adica cumpararile sa fie urmate de
vanzari.
Legea interzice BNR-ului sa achizitioneze de pe piata primara creante
asupra statului, autoritatii publice locale.
In tarile dezvoltate, principalul instrument de control monetar il constituie
operatiunile de piata monetara (operatiunile de open market), ele constau in
operatiuni de vanzare si cumparare a titlurilor publice pe piata libera, respectiv de
la sau catre bancile comerciale si populatie.
Atunci cand banca centrala cumpara titluri de la bancile comerciale,
rezervele acestora detinute la banca centrala se majoreaza cu suma ce reprezinta
contravaloarea titlurilor fara ca oferta de moneda din economie sa inregistreze o
crestere in timp ce atunci cand banca centrala cumpara aceste titluri direct sau de la
populatie se inregistreaza o crestere a ofertei de moneda.
Efectul este invers cand banca centrala procedeaza la vanzarea titlurilor
retragand astfel din circulatie cantitatea de moneda pusa pe piata.
Politica de open market urmareste in principal 2 obiective: stabilirea
cantitatii de moneda (obiectiv activ), citirea ratei de dobanda pe piata monetara
(obiectiv pasiv).
BNR este imputernicita de lege sa efectueze si operatiunii de swap valutar,
acestea sunt tranzactii financiare, o parte este banca centrala si schimba sume
exprimate in doua monede diferite la o anumita data si le rescumpara la o data
ulterioara stabilita anterior de comun acord.
Operatiunile de creditare
BNR poate acorda credite institutiilor de credit eligibile in conditii care vor
fi stabilite prin reglementari proprii ale Bancii Nationale (art. 7 din legea 13 din
2004).
In relatiile cu bancile comerciale, Banca Centrala practica operatiunii de
reacontare a titlurilor de credit si care nu sunt altceva decat efecte de comert cu
cauza reala, adica titluri provenind din vanzarile pe credit ale marfurilor.
Banca Centrala poate acorda credite si numai pe gaj de efecte comerciale,
ceea ce presupune ca titlurile de credit raman in proprietatea bancii comerciale,
insa datorita gajului servesc drept garantie rambursarea creditului.
O alta forma de creditare pe care o practica Banca Centrala este creditul pe
gaj de efecte publice numit si credit de lombardare, unde titlurile care constituie
3

garantia unui astfel de credit nu mai sunt efectele comerciale cu cauza reala si
obligatiunii si bonuri de tezaur cumparate de bancile comerciale cu ocazia
comisiunilor lansate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare, practic Banca
Centrala cumpara/ preia in pensiune aceste titluri in schimbul carora acolo da
avansuri denumite si credite de lombare.
Creditul lombar este in realitate o finantare de urgenta acordata bancilor
pentru a face fata platilor zilnice.
BNR mai practica si creditul structural alimentand un cont pentru o anumita
perioada de timp din care bancile comerciale folosesc sume de bani pana la un
anumit plafon si pentru anumite operatiunii. Acest credit este garantat cu titluri
comerciale sau alte titluri acceptate de Banca Nationala.
BNR mai practica si creditul de licitatie in cazul caruia Banca Centrala pune
la dispozitie intregului sistem bancar un plafon maxim pe care bancile il liciteaza
in cadrul sedintelor de licitatie, rata de dobanda prin astfel stabilita pe baze
competitive.
Resursele minime obligatorii
Legea 312/2004 da competenta BNR in ce priveste stabilirea rezervelor
minime obligatorii ale institutiilor de creditare. In aplicarea dispozitiilor BNR a
emis regulamentul 6 din 2002 privind regimul rezervelor obligatorii, reglmentarea
modifica succesiv ultima oara prin regulamentul 4/2012.
Art. 1 din regulamentul 6/2002 institutiile de credit, p.j romane, sucursalele
din Romania ale institutiilor de credit din alte state memebre (UE) si sucursalele
din Romania ale institutiilor de credit din state terte.
Asa cum sunt definite, acestea ale prevederilor ordinului de urgenta a
Guvernului 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului trebuie sa
mentina rezerve minime obligatorii in lei si valuta in condtul deschis la BNR ca
medie zilnica pe durata perioadei dee aplicare, perioada ca fiind intervalul 24 a
lunii curente si 23 a lunii urmatoare.
RMO indeplinesc cel putin 2 obiective:
obiectiv de politica monetara,
obiectiv de ordin prudential.
Obiectivul de politica monetara de a se mentine masa monetara la un
nivel cat mai apropiat de cantitatea de bunuri si servici; in cadrul sistemelor
bancare se admite o insolvabilitae mai mare decat in alte sectoare; insolvabilitatea
care este datorita posibilitatii de multiplicare a creditelor.
4

Bancile nu acorda credite doar din capitalurile proprii, ci mai ales din
fondurile atrase, astfel incat aceste credite sunt de departe mai mari decat nivelul
fondului propriu. Scopul principal al RMO este tocmai acela de a limita potent de
multiplicare a creditului. RMO depuse la conturile BNR nu pot servi ca baza
pentru acordarea de credite economiei; astfel incat orice variatie in nivelul
cantitativ nu face decat sa creasca sau sa scada oferta de moneda care astfel este
controlata de BNR.
Potrivit reg. 6/2002 baza de calcul a RMO se constituie din mijloace banesti
in moneda nationala si in valuta, reprezentand obligatii ale institutiilor de credit,
obligatii sumate din acceptarea depozitelor si altor fonduri si se determina ca nivel
mediu pe perioada de observare al elementului pasiv din bilantul bancar.
Sunt exceptate din baza de calcul:
mijloacele banesti atrase de la BNR,
mijloacele banesti atrase de la alte institutii de credit care la randul lor sunt
obligate sa constituie astfel rezerve la BNR,
capitalurile proprii ale institutiilor de credit.
In ce priveste obiectivul de ordin prudential, el este realizat in masura in
care publicul are incredere ca bancile dispune de lichiditati suficiente pentru a face
fata solicitarilor de retragere.
Daca la un moment dat o banca nu poate face faca, banca centrala permite
utilizarea acestor RMO pentru restituirea depunerilor, ceea ce confera siguranta
publicului.
Incadrarea in cerintele privind RMO se realizeaza atunci cand nivelul efectiv
se mentine si este egal cu nivelul prevazut al acestora,
Pentru deficitul de RMO se calculeaza si se percepe ce dobanda
penalizatoare, in concluzie politica monetara se realizeaza prin operatiuni de piata
monetara, de creditare, prin RMO de asemenea.
Functia de emisiune monetara
Banca de emisiune, emite bancnote si monede metalice, al caror curs este
legal si care au putere liberatorie nelimitata.
Art. 12 intitulat Dreptul exclusiv de emisiune stabileste prerogativa
exclusiva a BNR ca unica institutie autorizata sa emita insemne monetare sub
5

forma de bancnote si monede metalice ca mijloace legale de plata pe teritoriul

Romaniei.
Sub aspectul cursului legal si al puterii liberatorii nelimitate dispozitiilor art.
16 din lege intitulat ca mijloace legale de plata prevad expres ca bancnotele si
monedele emise si nerestrase din circulatie reprezinta insemne monetare care
trebuiesc acceptate la valoarea nominala pentru plata tuturor obligatiilor publice
sau private.
Moneda nationala este leul, iar subdivizarea este banul. Programul de
emisiune elaborat de BNR trebuie sa asigure necesarul de numerar in stricta
concordanta cu nevoile reale. Suma totala a bancnotelor si monedelor in circulatie,
excluzand numerarul se inregistreaza in pasivul contabilitatii.
BNR este abilitata prin lege sa asigure tiparirea bancnotelor si baterea
monedelor si este si bligata sa ia masuri pentru pastrarea in siguranta a celor care
nu sunt puse in circulatie, precum si pentru custodia si distrugerea matritelor.
BNR este singura in drept sa stabileasca valaorea nominala, dimensiunile,
desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor. Bancnotele
poarta semnatura guvernatorului si casierului central.
Grafica bancnotelor si monedelor este protejata prin inregistrarea la OSIM
(Oficiul de stat pentru inventii si marcii). Pierderea sau furtul insemnelor monetare
nu cade sunt protectia legii. Bancnotele uzate sau necorespunzatoare vor fi retrase
si inlocuite de BNR cu altele noi din rezerva de numerar.
BNR ca unica institutie autorizata sa emita insemne monetare poate hotar
anularea sau retragerea oricaror bancnote sau monede si punerea in circulatie a
altor tipuri de insemne monetare. O astfel de operatiune a fost facuta in baza legii
348/2004, privind denominarea monedei nationale.
Denominarea reprezinta actiune de reducere a valori nominale a monedei
nationale; potrivit acestei legii la data de 1 iulie 2005 moneda nationala urma a fi
denominata astfel incat 10.000 lei vechi aflati in circulatie sa fie preschimbati intrun leu nou. Pe piata au circulat si noile insemne monetare astfel incat pana la 31
decembrie 2006 vechile insemne monetare sa poata fi treptat inlocuite noile
insemne monetare.
Dupa 31.12.2003 vechile insemne monetare nu au mai putut circula nu au
mai fost acceptate la plata.

 Functia de realizare a politicii valutare

Politica de realizare prin cursul de schimb si prin regimul valutar. Potrivit
legii 312 BNR este abilitata:
sa elaboreze balanta de plati si alte lucrari privind poziitia investitionala
internationala a tarii,
sa stabileasca cursurile de schimb pentru operatiunile proprii pe piata
valutara, sa calculeze si sa publice cursurile medii pentru evidenta statistica,
sa pastreze si sa administreze rezervele internationale ale statului.
Cursul de schimb ca parte componenta a politici valutare reprezinta
raportul intre valaorea paritara a monedei nationale si valoarea paritara a altei
monede de referinta.
Cursul de schimb este un instrument aflat la indemana bancii centrale pentru
un control eficient a schimburilor valutare si asupra carora banca poate interveni
pentru cumpararea sau vanzarea de valute, aceasta nu reprezinta raportul real de
cerere si oferta pe piata valutara.
Regimul valutar reprezinta cea de-a doua componenta a politicii valutare si
este dat de totalitatea reglementarilor emise de banca nationala in ce priveste
tranzactia cu valuta.
Reglementarea BNR se refera in principal la:
a) autorizarea si retragerea autorizatiei precum si supravegherea persoanelor
care au obtinut autorizarea de a efectua tranzactii valutare,
b) stabilirea de plafoane si alte limite pentru detinere de activitati externe si
operatiuni cu acestea pentru persoane juridice si persoane fizice,
c) stabilirea plafonului si conditiilor indatorari externe a persoanei juridice si
fizice care instra sub incidenta regimului valutar.
Pentru monitorizarea tranzactiilor valutare, persoane juridice autorizate sa
desfasoare operatiuni valuatare raporteaza BNR asupra tranzactiilor efectuate prin
documente ale caror forma si continut se stabilesc prin BNR.

Functia de instrument al statului (functia de agent al statului)

7

BNR nu isi asuma gestionarea veniturilor si cheltuielilor publice, ca apartine

Trezoreriei statului, cu toate acestea BNR tine in evidente contul curent general
Trezoreriei statului, deschispe numele statului.
Functionarea contului curent general al Trezeroriei si inregistrarea
operatiunilor se stabilesc prin conventii intre BNR si Ministerul Finantelor Publice.
Operatiunile pe care BNR le realizeaza prin tinerea contului general sunt
potrivit legii incasarile ptr contul curent si efectuarea de plati in limita
disponibilitatilor in acest scop.
Desi potrivit legii, BNR I se interzice achizitionarea de titluri de stat de pe
piata primara totusi aceasta poate actiona in baza conventiilor incheiate in prealabil
cu Ministerul Finantelor Publice ca agen al statului pentru intermedierea
operatiunilor cu titlu de stat: inregistreaza titlurile , le plaseaza catre terti, plateste
dobanzile acestor titluri, etc.
Functia de banca a bancilor
BNR autorizeaza potrivit legii functionarea celorlalte banci pe teritoriul
Romaniei, le supravegheaza activitatea, le impune restrictii, le retrage autorizatia.
BNR este imputernicita sa emita reglementari cu valabilitate pentru intreg
sistemul bancar, exp: reglementarea nr. 6/2002 privind rezervele minine obligatorii
(RMO) potrivit cu care toate institutiile de credit autorizate sa functioneze in
Romania.
Daca pentru BNR reglementarea constituie un drept, pentru celelalte
institutii de credit, BNR constituie o obligatie.
Functia de banca a bancilor se manifesta si prin posibilitatea Bancii Centrale
de a acorda credite celorlalte institutii de credit.
Necesitatea existentei depozitelor celorlalte institutii de credit, la Banca
Centrala este ceruta si de operatiunea zilnica de compensare a creantelor
interbancare care decurgand din necesitatea circulatiei monedei scripturale.
Totodata, Banca Centrala a Romaniei poate fi un imprumutator de ultima
instanta in caz de criza financiara sau de aparitie a unor riscuri sistemice.

Administrarea rezervelor internationale

8

BNR ca Banca Centrala pastreaza rezervele tarii in aur si alte active de

rezerva recunoscute pe plan international.
Potrivit legii, BNR mentine rezervele internationale in astfel de conditii
incat sa poata determina periodic marimea lor exacta.
Legea recunoaste ca alte active urmatoarele:
a) active externe sub forma de bancnote si monede sau disponibil in conturi la
banci sau la alte institutii financiare in strainatate exprimate in acele monede
si detinute in acele tarii pe care le stabileste Banca Nationala;
b) orice alte active de rezerva recunoscute pe plan international inclusiv dreptul
de a efectua cumpararii de la FNI in cadrul transei de rezerva precum si
detinerile de drepturi speciale de tragere (d.s.t);
c) cambio, cecuri, bilete de ordin precum si obligatiuni si alte valori mobiliare
negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente
clasificate in primele categorii de catre agentiile de apreciere a riscurilor
recunoscute pe plan international exprimate si platibile in valuta in locuri
acceptabile pentru BNR;
d) bonuri de tezaur, obligatiuni si alte titluri de stat emise sau garantate de
guverne straine sau de institutii financiare interguvernamentale negociabile
sau nu, exprimate si platibile in valuta in locuri acceptabile pentru BNR.
BNR urmareste mentinerea rezervelor internationale pana la un nivel pe care
il apreciaza ca fiind adecvat tranzactiilor externe ale Romaniei in principal pentru
restituirea ratelor scadente ale imprumuturilor externe si a dobanzilor aferente.
In cazul cand exista pericolul diminuarii rezervelor internationale pana la un
nivel si ar periclita tranzactiile internationale ale statului sau cand diminuarea s-a
produs deja, BNR este obligata prin lege sa prezinta Guvernului si Parlamentului
un raport privind rezervele internationale si cauzele care au condus sau pot
conduce la o astfel de reducere, raport ce va contine si recomandarii si propunerii
pentru remedierea situatiei.
In exercitarea competentei sale de administrator a rezervelor internationale,
BNR este autorizata sa efectueze urmatoarele operatiuni:
a) cumpararea, vanzarea si efectuarea altor tranzactii cu lingouri si monede din
aur sau alte metale pretioase;
b) cumpararea, vanzarea si efectuarea altor tranzactii in valuta;

c) cumpararea, vanzarea pe piata secundara cu bonuri de tezaur, obligatiuni si

alte titluri emise sau garantate de guverne straine sau de organizatii
financiare internationale;
d) cumpararea, vanzarea si efectuarea altor tranzactii cu valori mobiliare emise
de bancii centrale, instiutii financiare internationale, societatii bancare si
altele;
e) deschiderea si mentinerea de conturi la alte bancii centrale, societatii bancare
si institutii financiare internationale.

III.

Supravegherea bancara atribut exclusiv al bancii centrale

Autorizarea functionarii institutiilor de credit

BNR are potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din legea 312/2004 competenta
exclusiva de autorizare a institutiilor de credit si raspunde de supravegherea
prudentiala a acelor pe care le-a autorizat sa opereze in Romania.
In exercitarea competentei sale prevazuta de lege, BNR proceseaza orice
date si informatii relevante inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
Institutia de credit inseamna o interprindere a carei activitate consta in
atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public si in acordarea
de credite in cont propriu.
Activitatea de autorizare a institutiilor de credit este reglementata amanuntit
de dispozitiile ordonantei 99/2006.
Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanta, fiecare institutie de credit trebuie sa
dispuna de o autorizare de functionare eliberata de BNR.
BNR stabileste prin reglementarii proprii conditiile in care poate acorda
autorizatie si documentatia care trebuie sa insoteasca cererea.Conditiile pe care
trebuie sa le notifice autoritatii bancare europene.
Orice cerere de autorizare a unei institutii de credit trebuie sa fie insosita de
un plan de activitate care sa cuprinda cel putin tipurile de activitatii propuse a fi
desfasurate si structura organizatorica a institutiei de credit si din care sa rezulte
capacitatea acesteia de a-si realiza obiectivele propuse in conditii compatibile cu
regulile unei practici bancare prudente si sanatoase.

10

Sediul social al institutiei de credit persoana juridica romana si dupa caz

sediul real trebuie sa fie situat pe teritoriul Romaniei.
Procedura de autorizare cuprinde doua etape:
inregistrarea cererii de autorizare inpreuna cu documentele necesare, analiza
acesteia si aprobarea de constituire ca banca,
eliberarea autorizatiei de functionare.
In prima etapa cererea de autorizare insotita de documentatia necesara va fi
inaintata BNR care se va pronunta intr-un termen de maxim 4 luni in sensul
acordarii aprobarii de constituire ca banca sau respingerii cererii.
In cazul in care BNR hotaraste acordarea aprobarii de constituire ca banca,
institutia de credit trebuie ca in cel mult 2 luni de la data comunicarii aprobarii sa
prezinta BNR documentele care atesta constituirea legala a institutiei de credit.
In ce priveste conditiile in care autorizatia poate fi acordata, prevederile
legale recomanda ca acestea sa fie limitative, sa fie avute in vedere urmatoarele:
1. calitatea actionarilor ori membrilor institutiei de credit, reputatia si
experienta persoanelor implicate in administrarea si/sau conducerea acesteia.
2. nivelul minim a capitalului social subscris care trebuie varsat in totalitate la
momentul constituirii in forma baneasca,
3. studiul de fezabilitate,
4. actionari semnificativi si fondatorii institutiei de credit,
5. structura actionariatului,
6. sediile institutiei de credit,
7. auditoriul financiar.
A doua etapa privind eliberarea propriu-zisa a autorizatiei de functionare a
institutiei de credit astfel constituita, BNR nu este obligata sa acorde autorizatia de
functionare unei institutii de credit chiar daca intr-o prima etapa a aprobat
constituirea acesteia.
Art. 38 alin. (1) din ordonanta precizeaza limitativ situatiile in care BNR
poate respinge o cerere de autorizare, astfel:
1. documentatia prezentata este incompleta ori nu este intocmita in
conformitate cu prevederile legale in vigoare,
2. institutia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul social
se situeaza sub nivelul minim stabilit de BNR,
3. forma juridica este alta decat cea prevazuta pentru categoria institutiei de
credit care si intentioneaza a fi constituita,
11

4. din evaluarea planului de activitate prezentat rezulta ca institutia de credit nu

poate asigura realizarea obiectivelor propruse in conditiile respectarii
cerintelor legale,
5. BNR nu este satisfacuta de calitatea persoanelor care asigura administrarea
si/sau conducerea institutiei de credit,
6. calitatea actionarilor respectiv a membrilor institutiei de credit nu
corespunde cerintelor prevazute de ordonanta,
7. inainte de obtinerea aprobarii de constituire, fondatorii au facut comunicarii
publice cu privire la functionarea institutiei de credit,
8. nu sunt respectate alte conditii prevazute de lege.
Potrivit ordonantei necesitatile economice ale pietei nu pot constitui in nicio
situatie un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de
respingerea acesteia.
Autorizatia prevazuta de lege pentru functionarea institutiilor de credit are
natura juridica a unui act administrativ dat fiindca este emisa de o autoritate
publica care actioneaza in regim de putere publica.
Ca act administrativ respingerea cererii de autorizare poate fi contestata la
instanta de contencios administrativ competenta potrivit regulilor de procedura
civila.
Retragerea autorizatiei de functionare a institutiilor de credit
Prin identitate de ratiuni, ordonanta stabileste si conditiile in care BNR poate
retrage autorizatia de functinoare unei institutii de credit:
a) institutia de credit nu si-a inceput activitatea pentru care a fost autorizata in
termen de 1 an, de la data acordarii autorizatiei sau a incetat sa mai
desfasoare activitatea de mai mult de 6 luni;
b) autorizatia a fost solutionata pe baza unor informatii false sau prin orice alt
mijloc ilegal;
c) institutia de credit nu mai indeplineste conditiile care au stat la baza
acordarii autorizatiei;
d) institutia de credit nu mai indeplineste conditiile prudentiale prevazute de
legislatia in vigoare sau exista elemente care conduc la concluzia ca intr-un
termen scurt nu isi va mai putea indeplinii obligatiile fata de creditorii sai;
e) institutia de credit savarseste anumite fapte prevazute ca atare de dispozitiile
legale.
12

Legea distinge intre retragerea autorizatiei de functionare si incetarea

valabilitatii acesteia.
Autorizatia de functionare a unei institutii de credit isi inceteaza valabilitatea
fie cand actionari sunt membri acesteia hotarasc dizolvarea si lichidarea institutiei
de credit, fie de drept in conditiile art. 41 din ordonanta:
a) a avut loc o fusiune sau o divizare, dizolvarea a institutiei de credit in urma
careia aceasta isi inceteaza existenta;
b) a avut loc o transformare a institutiei de credit in alta categorie de institutie
de credit;
c) s-a pronuntat o hotarare de declansare a procedurii falimentului institutiei de
credit;
d) alte cazuri prevazute in ordonanta.
Lichidarea la initiativa actinarilor este permisa numa in cazul in care
institutia de credit nu se afla in vreuna din situatiile de insolventa prevazute de lege
pentru declansarea falimentului.
Incetarea valabilitatii autorizatiei se publica de BNR in MO partea a IV-a si
in cel putin doua cotidiene de circulatie nationala.
Hotararea BNR de retragere a autorizatiei se comunica in scris institutiei de
credit impreuna cu motivele care au stat la baza acesteia si se publica in aceleasi
conditii.
Hotararea de retragere a autorizatiei de functionare produce efecte de la data
publicarii ei in MO sau de la o data ulterioara care trebuie specificata in hotarare.
Retragerea autorizatiei de functionare impreuna cu motivele care au stat la
baza hotararii de retragere si dupa caz, incetarea valabilitatii acesteia se notifica
autoritatii bancare europene.
Ca urmare a retragerii autorizatiei de functionare, institutia de credit va intra
in lichidare si nu va mai putea desfasura alte activitati decat cele legate de
lichidare.

IV.

Reglementarea activitatii institutiilor de credit

13

 Cerinte operationale privind organizarea si functionarea institutiilor de

credit
1. institutiile de credit trebuie sa isi organizeze intreaga activitate in
conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase cu
cerintele legii si ale reglementarilor emise in aplicarea legii. In acest sens,
fiecare institutie de credit trebuie sa dispuna de un cadru formal de
administrare a activitatii care sa includa cel putin o structura organizatorica
clara cu responsabilitati bine definite, sa dispuna de procese eficace de
identificare, administrare, monitorizare si raportare a riscurilor la care este
sau ar putea fi expusa.
In toate actele oficiale, institutiile de credit se identifica printr-un minim dee
date cu mentionarea numarului si datei de inmatriculare in Registrul institutiilor de
credit. Potrivit ordonantei, membrii organelor de conducere trebuie sa dispuna de
o buna reputatie si experienta adecvata naturii si complexitatii activitatii institutiei
de credit. Fiecare dintre aceste persoane inainte de inceperea activitatii trebuie sa
fie aprobata de catre BNR.
2. modificarile in situatia in care institutile de credit sunt supuse aprobarii
prealabile a BNR. Astfel in inregistrarea in Registrul Comertului a
mentiunilor privind respectivele modificari va putea fi facuta numai dup
obtinerea acestei aprobari,
3. ca o derogare la prevederile art. 91 din legea 31/1990 privind societatile
potrivit carora actiunile sunt nominative si la purtator, actele emise de
institutiile de credit vor putea fi numai nominative,
4. regula stabilita de art. 101 alin. (1) din legea 31/1990 potrivit careia o
actiune da dreptul la un singur vot in AGA , este mult mai categorica in ce
priveste instiutia de credit in sensul ca acestea nu vor putea stabili in
statutele lor exceptia de la aceasta regula,
5. dispozitiile art. 102 alin. (2) din ordonanta stabilesc obligatii fiecarei
institutii de credit autorizate de BN sa isi deschida un cont curent la aceasta
inainte de inceperea activitatii.

Cerinte de capital pentru infiintarea si functionarea institutiilor de credit

14

Actul constitutiv al unei institutii de credit in cazul in care aceasta se

constituie ca societate comerciala pe actiuni trebuie sa contina cele 3 elemente
specifice contractului de societate:
aporturile asociatilor,
intentia de a exercita in comun o activitate,
acordul de a impartii beneficiile.
Sub aspectul juridic prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma
fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala in
limita careia asociatul devine debitor al societatii cu toate consecintele care decurg
din aceasta calitate.
Daca potrivit art. 21 din legea 31/1990 si art. 1882 NCC aportul la capitalul
social poate fi in numerar, in bunuri, in prestatii sau cunostinte specifice, aportul la
capitalul social al unei institutii de credit nu poate fi decat in forma baneasca.
Aceasta cerinta este dictata de exigentele realizarii obiectului principal de
activitate ale institutiilor de credit si anume activitatea de creditare.
Pentru aceeasi actiune, legea obliga asociatii sa verse capitalul integral la
momentul subscrierii.
Pe langa cerinta formei banesti si a varsarii integrale a capitalului la
momentul subscrierii, legea prevede si cerinta unui minim al capitalului social, dar
lasa la aprecierea BNR, stabilirea prin reglementari a capitalului minim pentru
fiecare categorie de institutie de credit.
Potrivit art. 11 din ordonanta, nivelul minim nu poate fi in niciun caz mai
mic decat echivalentul in lei a 5 milioane euro.
Potrivit regulamentului BN, nr. 18/2006 privind fondurile proprii ale
institutiilor de credit si ale firmelor de investitii financiare capitalul initial ale
institutiilor de credit este stabilit dupa cum urmeaza:
a) bancile persoane juridice romane trebuie sa dispuna la momentul autorizarii
de un nivel al capitalului initial de minimul 37 milioane ron;
b) bancile de credit ipotecar, 25 milioane ron;
c) bancile de economisire si creditare in domeniul locativ, 25 milioane ron;
d) casele centrale ale cooperativelor de credit, 5 milioane euro in lei;
e) cooperativa de credit, 300 mii lei;
f) sucursalele din Romania ale institutiilor de credit din state terte trebuie sa
mentina permanent capitalul initial minim aplicabil institutiilor de credit
persoanelor juridice romane.
15

 Categorii de institutii de credit

Institutiile de credit persoane juridice romane se pot constitui si functiona in
conformitate cu prevederile ordonantei 99/2006 intr-una dintre urmatoarele
categorii:
a) banci (banci comerciale),
b) banci de economisire si creditare in domeniu locativ,
c) banci de credit ipotecar,
d) organizatii cooperatiste de credit.
Bancile comerciale sunt institutii de credit cu vocatie universala care pot
desfasura oricare dintre activatile prevazute de ordonanta, dispozitiile cu caracter
gneeral aplicabile institutiilor de credit fiind comune si bancilor.
Bancile se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni
careia ii sunt aplicabile atat la constituire cat si la functionare, prevederile legii
31/1990 a societatilor, obligativitatea formei juridice este prevazuta atat de textul
art. 287 din ordonanta cat si de prevederile art. 38 potrivit cu care cererea de
autorizare va fi respinsa daca forma juridica este alta decat cea prevazuta pentru
categoria institutiei de credit care se intentioneaza a fi constituita.
Utilizarea termenului de banca desemneaza faptul ca aceasta institutie de
credit desfasoara toate tipurile de activitati prevazute ca actare de dispozitiile art.
18-21 din ordonanta.
Bancile persoane juridice romane nu pot utiliza o denumire specifica unei
alte categorii de institutii de credit.
Bancile de economisire si creditare in domeniul locativ persoane
juridice romane se constituie tot sub forma juridica de societate pe actiuni.
Denumirea unei banci de economisire si creditare in domeniul locativ trebuie sa
inclusa sintagma banca de economisire si creditare in domeniul locativ sau o alta
expresie care sa indice specializarea acesteia in domeniul locativ.
Aceste banci sunt institutii de credit specializate in finantarea pe termen lung
al domeniului locativ al caror obiect principal de activitate il constituie
economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ.
Activitatile in domeniul locativ au potrivit ordonantei urmatoarea
semnificatie:

16

1. construirea, cumpararea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau

extinderea imobilelor cu destinatie preponderent locativa,
2. cumpararea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea
imobilelor cu destinatie preponderent locativa si a altor imobile decat cele cu
destinatie preponderent locativa cu conditia ca acestea sa fie folosite ca
spatii locative,
3. cumpararea de terenuri intravilane sau dobandirea dreptului de concesiune
pentru construirea de imobile cu destinatie preponderent locativa.
Clientul persoana fizica sau persoana juridica care incheie cu banca de
economisire si creditare in domeniul locativ un contract de economisire si creditare
in sistem colectiv pentru domeniu locativ pentru care dobandeste dreptul legal dee
a primi un credit din partea acesteia.
Aceste banci pot desfasura in limita autorizatiei acordate urmatoarele
activitati:
a) ecomonisire si creditare in sistem colectiv pentru domeniul locativ;
b) finantarea anticipata si finantarea intermediara pe baza contractelor de
economisire creditare;
c) acordarea de creditare pentru activitatii in domeniul locativ;
d) emiterea de garantii pentru astfel de credite, etc.
In scopul stimularii economisirii si creditarii in sistemul colectiv pentru
domeniu locativ, fiecare client persoana fizica cu cetatenia romana si cu domiciliul
stabil in Romania beneficiaza de o prima de stat pentru depunerilee anuale in baza
unui contract de economisire creditare.
Prima de stat se stabileste pana la 25% din suma economisita in anul
respectiv de catre client, dar nu poate depasi echivalentul in lei a 250 euro.
Bancile de credit ipotecar institutii de credit specializate ale caror obiect
principal de activitate il constituie desfasurarea cu titlu progesional a activitatii de
acordare de credite ipotecare pentru investitii imobiliare si atragerea de fonduri
rambursabile de la public prin emisiunea de obligatiuni ipotecare.
Cu exceptia activitatii de atragere de depozite, bancile de credit ipotecar pot
desfasura in limita autorizatiei acordate si alte activitati prevazute de ordonanta in
conditiile in care acestea sustin activitati de acordare de credite ipotecare si
emisune de obligatiuni ipotecare.

17

Bancile de credit ipotecar persoane juridice romane se constituie tot sub

forma juridica de societate pe actiuni in conformitate cu legislatia aplicabila
societatilor.
Dispozitiile cu caracter general aplicabile institutiilor de credit se aplica in
mod corespunzator si acestor banci.
Organizatiile cooperatiste de credit persoane juridice romane sunt
asociatii autonome, apolitice si neguvernamentale care desfasoara activitati
specifice institutiilor de credit in scopul intrajutorarii membrilor lor.
Potrivit legii, organizatiile cooperatiste de credit se pot organiza si functiona
doar sub forma cooperativelor de credit si a casei centrale la care acestea sunt
afiliate, afilierea fiind obligatorie.
In intelesul legii, cooperativa de credit este o institutie de credit constituita
ca o asociatie autonoma de persoane fizice unite voluntar in scopul indeplinirii
nevoilor lor comune a careia activitate se desfasoara cu precadere pe principiul
intrajutorarii membrilor cooperatori.
Casa centrala a cooperativelor de credit institutie de credit constituita prin
asocierea de cooperative de credit in scopul destinarii intereselor lor comune.
Activitatii permise institutiilor de creditare
Institutiile de credit pot desfasura in limitele autorizatiei acordate
urmatoarele activitatii:
a) atragerea de depozite si de alte fonduri rambursabile,
b) acordarea de credite de toate categoriile,
c) leasing financiar,
d) servicii de plata,
e) emiterea si administrarea altor mijloace de plata (cecurile, cambiile, biletele
la ordin),
f) emiterea de garantii si asumarea de angajamente,
g) tranzactionarea in cont propriu si/ sau pe contul clientilor de instrumente ale
pietei monetare, de valuta si altele,
h) participarea la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente financiare
prin subscrierea si plasamentul acestora ori numai prin plasamentul si
prestarea de servicii.

18

Dispozitiile alin. (1) se interpreteaza si se aplica astfel incat activitatile

enumerate sa acopere orice operatiunii, tranzactii produse si servicii care se inscriu
in sfera acestor activitatii sau pot fi asimilate acestora.
Institutiile de credit mai pot desfasura si operatiunii nefinanciare in mandat
sau de comision cu precadere pe contul altor antitatii din cadrul grupului din care
face parte institutia de credit.
In afara de aceste operatiunii de administrare a patrimoniului, institutiile de
credit se pot angaja in operatiunii cu bunuri mobile si imobile in conditiile in care
acestea sunt necesare desfasurarii normale a activitatilor institutiei de credit ori au
ca obiect bunuri mobile si imobile destinate pregatirii profesionale sau dobandite
ca urmare a executarii silite.
Activitatii (tranzactii) interzise institutiilor de credit
Sunt prevazute ca atare de art. 22 din ordonanta si vizeaza acele operatiuni
comerciale realizate de alti comercianti decat institutiile de credit sau operatiunii
interzise chiar comerciantilor, sunt interzise de asemenea urmatoarele operatiunii:
a) gajarea propriilor actiunii pe contul datoriei bancii,
b) acordarea de credite garantate cu actiuni sau cu obligatiuni emise de
institutia de credit,
c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public cand
institutia de credit se afla in stare de insolventa.
Interdictii legale
Legea interzice oricarei persoane juridice care nu este institutie de credit
autorizata precum si oricarei persoane fizice sau entitati fara personalitate juridica
sa se angajeze intr-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduti
rambursabile de la public.
Utilizarea unor termeni specifici din domeniul bancar se interzice astfel
oricarei persoane, alte decat o institutie de credit autorizata sa utilizeze denumirea
de banca, etc.

19

V.

Procedura falimentului institutiilor de credit

Reglementarea legala si domeniul de aplicare

Datorita riscurilor si consecintelor mult mai grave pe care intrarea unei
institutii de credit in incapacitatea de plata le poate produce intr-o economie,
legiuitorul a ales sa reglementeze in mod special falimentul institutiilor de credit.
Procedura falimentului institutiei de credit este in prezent reglementata de
dispozitiile cap. II al legii 85/2014 care au aborgat prevederile ordonantei
Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit.
De principiu, reglementarile cu caracter general prevazute de legea 85/2014
sunt aplicabile si institutiilor de credit cu exceptia prevederilor speciale privind
lichidarea bunurilor institutiilor de credit.
Procedura prevazuta de lege se aplica institutiilor de credit persoane juridica
romane inclusiv sucursalele acestora cu sediu in strainatate care se afla in stare de
insolventa.
In intelesul legii, insolventa reprezinta acea stare a institutiei de credit care
se afla in una dintre urmatoarele situatii:
1. incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu dispozibilitati banesti;
2. scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate;
3. retragerea autorizatiei de functionare.
Insolventa fiind o stare de fapt revine instantei sesizate, obligatia de a
verifica realitatea acesteia prin raportare la conditiile prevazute de lege.
Legea nu conditioneaza intrarea in faliment, cererea de a mai multor
creditori sau de neplata a mai multor datorii.
Procedura poate fi declansata si pentru neplata unei singure datorii fata de un
singur debitor.
Procedura de sesizare a tribunalului
Legea dispune ca organele care aplica procedura falimentului in cazul
institutiilor de credit sunt instantele judecatoresti, judecatroul sindic si lichidatorul.
In ce priveste competenta materiala si teritoriala a instantelor judecatoresti,
legea precizeaza expres ca toate procedurile cu exceptia apelului sunt de
competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul social al
20

institutiei de credit debitoare astfel cum aceasta figureaza in Registrul Comertului

si sunt exercitate de un judecator sindic.
Potrivit legii, procedura falimentului incepe pe baza unei cererii introduse de
catre:
1. institutia de credit debitoare;
2. creditorii acesteia;
3. BNR in calitate de autoritate de supraveghere bancara.
Cererea institutiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia va fi insotita
de aprobarea prealabila a BNR.
Potrivit legii, BNR poate respinge solicitarea institutiei de credit debitoare
sau a creditorilor acesteia atunci cand apreciaza ca institutia de credit nu se afla in
stare de insolventa. In acest caz, BNR poate decide instituirea administrarii
speciale in masura in care sunt indeplinite conditiile legale pentru instituirea
acestor procedurii.
Institutia de credit debitoare
Institutia de credit debitoare aflata in stare de insolventa este obligata sa
adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului in termen
maxim de 30 de zile de la data la care a intervenit starea de insolventa.
La inceput insa aceasta este obligata sa solicite BNR aprobarea prealabila
pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului.
Aceasta cerere trebuie facuta in maxim 10 zile de la data la care a intervenit
starea de insolventa.
In termen de 10 zile de la data primirii aprobarii prealabile, institutia de
credit debitoare este obligata sa adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusa
procedurii falimentului.
Cererea institutiei de credit debitoare trb sa fie insotita de urmatoarele
documente:
a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor sau auditor si balanta de
verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a
procedurii;
b) o lista completa a tuturor bunurilor institutiei de credit debitoare incluzand
toate conturile si bancile prin care aceasta isi ruleaza fondurile;
c) o lista a numelor si adreselor creditorilor oricum ar fi creantele acestora,
certe sau sub conditie, lichide, nelichide, scadente sau nescadente,
neconstestate ori contestate;
21

d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de institutia

de credit debitoare in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii
introductive;
e) o lista a activitatii curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada
de observatie;
f) contul de profit si pierdere pee anul anterior depunerii cererii, etc.
Cererea va trebui semnata de persoanele care potrivit legii au calitatea de a o
reprezenta.
Creditorii
Orice creditor al institutiei de credit debitoare care are o creanta certa,
lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unei institutii de
credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanta pe o perioada de cel
putin 30 de zile lucratoare de la scadenta.
Creditorul nu va putea introduce cererea fara sa faca dovada aprobarii
prealabile a BNR.
In ce priveste creanta, legiuitorul a impus conditiile ca aceasta sa fie certa,
lichida si exigibila.
Creanta este certa cand nu se contesta existenta si cuantumul sau. Creanta
poate fi contestata nu numai printr-un titlu executori, ci si prin oricare alt inscris,
singura conditie fiind aceea dee a fi recunoscuta de debitor.
Creanta este lichida cand se refera la o suma de bani precis determinata, per
a contrariu creanta n ueste lichida cand se refera la o suma de bani aproximata.
Creanta este exigibila cand a ajuns la scadenta data convenita de parti
pentru stingerea ei.
Banca Nationala a Romaniei
In calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara este abilitata conform
legii sa introduca cerere la tribunal impotriva unei institutii de credit aflata in stare
de insolventa.
Cererea BNR va fi insotita de hotarare consiliului de administratiei de
retragere a autorizatiei de functionare a institutiei de credit.
Legea nu conditioneaza retragerea autorizatiei de functionare, de luare in
prealabil a masurilor de supraveghere si respectiv administrare speciala care nu au
dat rezultate in termen stabilit potrivit legii.

22

Procedura de solutionare a cererii

In urma inregistrariicererii introdusa de catre oricare dintre persoanele
abilitate, judecatorul sindic va notifica imediat despre aceasta cerere tuturor
partilor implicate in procedura.
Primind notificarea, BNR va desemna un administrator interimar pana la
numirea acestuia de catre judecatorul sindic.
La primul termen de judecata, judecatroul sindic va analiza cererea si in
situatia in care institutia de credit debitoare nu contesta starea de insolventa
invocata de catre creditorii sai sau BNR, va emite hotararea privind deschiderea
procedurii falimentului.
Contestatia impotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate
face in termen de 5 zile de la data comunicarii judecatorului sindic, judecatorul
sindic ce va pronunta asupra contestatia in termen de 10 zile de la inregistrarea
acesteia.
Hotararea de deschidere a procedurii va fi comunicata de indata de
judecatorul sindic institutiei de credit debitoare, creditorilor, lichidatorului,
fondului de ganrantarea depozitelor in sistemul bancar precum si Oficiului
Registrului Comertului la care institutia de credit este inregistrata.
Comunicarea va fi facuta publica si in doua ziare de circulatie nationala.
Primind comunicarea, BNR va inchide imediat dupa finalizarea decontarilor
platilor din ziua respectiva, toate conturile institutiei de credit debitoare deschise in
evidentele sale si va transfera toate disponibilitatile banesti ale acesteia in conturile
tip institutiei de credit in faliment deschise de lichidator la o banca comerciala.
De la data deschiderii procedurii, toate actele institutiei de credit debitoare
vor purta mentiunea institutie de credit in faliment.
Atributiile organelor care aplica procedura falimentului
Tribunalul competent este tribunalul in a carui jurisdictie se afla sediul
institutiei de credit debitoare. Singura atributie a tribunalului este de a desemna
aleatoriu judecatorul sindic.
Judecatorul sindic este un judecator specializat in procedura insolventei. In
indeplinirea atributiilor sale, care implica si aplicarea unor reglementari bancare,
judecatorul sindic poate cere si punctul de vedere al BNR, in calitatea sa de
23

autoritate de supraveghere prudentiala, cu privire la orice aspecte de natura

prudentiala.
Principalele atributii ale judecatorului sindic sunt, potrivit art. 3 alin. (4) din
Ordonanta, urmatoarele:
a) emiterea hotararii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare impotriva cererii
introductive formulate de BNR sau de creditori, pentru deschiderea
procedurii;
c) desemnarea, prin hotarare, a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestuia,
controlul activitatii sale si, daca este cazul, inlocuirea sa;
d) judecarea actiunilor introduse de lichidator ori de comitetul creditorilor
pentru anularea unor constituiri de garantii sau a unor transferuri cu caracter
patrimonial, anterioare hotararii de deschidere a procedurii;
e) judecarea constestatiilor formulate de reprezentantul actionarilor institutiei
de credit debitoare sau de creditori impotriva masurilor luate de licihdator;
f) luarea masurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de
lichidator si solutionarea obiectiilor la acestea;
g) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;
h) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate
este necesara forma autentica;
i) aprobarea modalitatii de lichidare si a tranzactiilor de cumparare de active si
asumare de pasive;
j) stabilirea raspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor si a
personalului de executie sau cu atributie de control din institutia de credit
ajunsa in stare de insolventa;
k) emiterea hotararii de inchidere a procedurii.
Hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate
separat cu numai apel la Curtea de Apel in circumscriptia careia se afla sediul
Tribunalului. Hotararile Curtii deapel sunt definitive.
Prin derogare de la prevederile art. 450 din Codul de procedura civila,
hotararile judecatorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de apel, cu
exceptia hotararii de respingere a contestatiei formulata de institutia de credit
debitoare impotriva cererii de deschiderea a procedurii falimentului si a hotararii
prin care se solutioneaza obiectiunile la planul de distribuire a fondurilor obtinute
din lichidare.

24

Recursul impotriva hotararii prin care s-a dispus dechiderea procedurii se

declara in 5 zile de la comunicarea hotararii si se judeca in regim de urgenta in 48
de ore de la inregistrarea acestuia. Hotararea atacata nu poate fi suspendata de
instanta de recurs.
Principalele atributii ale lichidatorului:
a) deschiderea unui cont in lei si a unui cont in valuta la o banca comerciala cu
mentiunea cont tip institutie de credit in faliment, in aceste doua conturi
vor fi virate la ordinul lichidatorului sumele existente in conturi la alte
institutii financiar bancare. Dupa dechiderea acestor conturi, lichidatorul va
comunica BNR denumirea bancii comerciale si conturile deschise pentru ca
BNR sa transfere in aceste conturi disponibilitatile banesti ale debitoarei
aflate in evidentele sale. Operatiunile institutiei de credit in faliment se vor
desfasura in continuare numai prin aceste conturi
b) inventarierea bunurilor institutiei de credit debitoare si luarea masurilor
corespunzatoare pentru conservarea lor
c) examinarea activitatii institutiei de credit debitoare in raport cu situatia de
fapt, intocmirea unui raport initial amanuntit asupra cauzelor si
imprejurarilor care au condus la starea de insolventa cu mentionarea
persoanelor carora eventual le-ar putea fi imputabila si supunerea acestui
raport spre aprobare judecatorului sindic. Termenul de intocmire si depunere
este de 30 dee zile de la deschiderea procedurii
d) angajarea personalului necesar in vederea lichidarii si conducerea activitatii
acestuia
e) conducerea activitatii institutiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de
de operatiuni in interesul procedurii
f) mentionarea, rezilierea sau denuntarea unor contracte incheiate anterior de
institutia de credit debitoare, precum si incheierea de noi contracte in
interesul procedurii
g) incheierea de tranzactii,descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor,
renuntarea la garantii reala sub conditia confirmarii de catre judecatorul
sindic
h) incheierea oricarui document in numele institutiei de credit debitoare precum
si incheierea in numele acesteia a oricarei actiuni legale
i) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor de garantii sau a
transferului de drept patrimonial catre terti
25

j) examinarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare si atunci cand

este cazul, formularea de obiectiuni la acestea
k) primirea sumelor in lei si in valuta pe seama institutiei de credit debitoare si
consemnarea acestora in noile conturi in 24 de ore
l) luarea masurilor corespunzatoare privind conturile in valuta ale institutiei de
credit debitoare deschise la institutia de credit corespondenta atat prin
notificarea corespondentelor asupra starii de faliment cat si prin transferarea
disponibilitatilor existente in aceste conturi, in noile conturi tip institutie in
faliment
m) urmarirea incasarii creantelor din averea institutiei de credit debitoare,
rezultate din tranferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de aceasta
inainte de deschiderea procedurii
n) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare
o) convocarea primei sedinte a adunarii creditorilor si stabilirii programului
sedintelor comitetului creditorilor
p) intocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii falimentului
q) intocmirea bilantului final de lichidare;
r) sesizarea judecatorului sindic despre orice problema care ar cere o
solutionare de catre acesta, in conformitate cu atributiile conferite prin
prezenta ordonanta
s) efectuarea oricaror acte de procedura ceruta de lege
Efectele declansarii procedurii falimentului
a) inchiderea contului institutiei de credit debitoare deschide in evidentele
Bancii Nationale.
Dupa primirea comunicarii judecatorului sindic privind deschiderea
procedurii BNR va inchide contul institutiei de credit debitoare deschise in
evidentele sale si va transfera toate disponibilitatile existente in aceste
conturi, in noul cont tip institutie de credit in faliment deschis de lichidator
la o banca comerciala
b) suspendarea tuturor actelor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea
creantelor asupra institutiei de credit debitoare sau a bunurilor sale.
Prevederea legala este consecinta directa a caracterului colectiv si
concursual al falimentului prin care se urmareste retragerea intereselor
tuturor creditorilor
26

c) suspendarea curgerii termenelor de prescriptie a actelor judiciare sau

extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra institutiei de credit
debitoare sau a bunurilor sale. Solutia se impune intrucat din moment ce
suspendarea activitatii este dispozitia prin lege, creditorul caruia nu i se
poate retine vreo culpa, ar putea fi sanctionat in realizarea drepturilor sale,
tocmai prin curgerea termenelor de prescriptie
d) nulitatea actelor, operatiunilor si platilor efectuate de institutia de credit
debitoare ulterior deschiderii procedurii falimentului
e) suspendarea calcului dobanzilor la creante
f) interdictia instrainarii actiunilor apartinand persoanelor care au detinut
functii de conducere si actionarilor semnificativi institutiei de credit
Efectuarea lichidarii
Lichidarea bunurilor din averea institutiei de credit debitoare va fi efectuata
de lichidator sub controlul judecatorului sindic.
In functie de interesul manifestat de institutiile de credit participante la
sedinta, lichidatorul redacteaza o cerere de oferta privind cumpararea de active si
asumarea de pasive, care cupribde, in principal, urmatoarele elemente:
a) categoriile de active si pasive ce urmeaza a face obiectul tranzactiei so
volumul acestora, incadrate in functie de gradul de lichiditate si exigibilitate
b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie dee active
c) prima ce poate fi stabilita de catre lichidator si care va fi platita de institutiile
de credit ofertante si care se stabileste in functie de mai multe elemente,
intre care calitatea activelor si pasivelor, celeritatea operatiunii
d) termenul de inaintare catre lichidator a ofertelor institutiilor de credit
respective.
Distribuirea sumelor
A. Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea institutiei de credit
debitoare grevate in favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garantii
reale, mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel vor fi distribuite in
urmatoarea ordine:
a) taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective
inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestora
precum si plata remuneratiei lichidatorului si a persoanelor angajate de
acesta;
b) creantele creditorilor garantati cuprinzand tot capitolul ce se refera la
dobanzii, penalitati, precum si alte cheltuieli. In situatia in care sumele
27

B.
1.

2.

3.
4.

5.

6.
a)
b)
7.

realizate din vanzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru plata in

intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea pentru
diferenta creanta chirografare care va veni in concurs cu cele cuprinse in
categoria corespunzatoare potrivit naturii lor. Un creditor cu creanta
garantata este indreptatit sa participe la orice distribuire de suma facuta
inaintea vanzarii bunului supus garantiei lui.
Potrivit dispozitiilor art. 38 din ordonanta 10/2004, creantele vor fi platite in
lei in situatia falimentului in urmatoarea ordine:
taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului
inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din
averea institutiei de credit debitoare, precum si plata remuneratiei tuturor
personelor angajate de catre lichidator
creantele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale fondului de
garantare a depozitelor in sistem bancar rezultate din plata compensatiilor
catre deponenti garanti, inclusiv prin emiterea de garantii a unor operatiuni
care au implicat transferul de depozite garantate ale institutiei de credit
debitoare precum si creantele izvorate din raportul de munca pe cel mult 6
luni anterioare deschiderii procedurii
creantele rezultand din activitatea debitorului dupa deschiderea procedurii
creantele bugetare, creantele fondului de garantare a depozitelor in sistemul
bancar, altele decat cele mentionate la punctul 2, precum si creantele BNR
decurgand din credite acordate de aceasta institutie de credit
creantele decurgand din operatiuni de trezorerie, de operatiuni interbancare,
din operatiuni cu clientela, din operatiuni cu titluri, din alte operatiuni
bancare, precum si din cele rezultate din livrari de produse, prestari de
servici sau alte lucrari, din chirii, precum si alte creante chirogragare;
creantele subordonate in urmatoarea ordine de preferinta:
creantele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau
actionar detinand cel putin 10% din capitalul social;
creantele izvorand din acte cu titlu gratuit;
creantele actionarilor institutiei de credit in faliment, respectiv creantele
membrilo cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a
cooperativelor de credit in faliment derivand din dreptul al calitatiilor in
conformitate cu prevederile legale si statutare.

Inchiderea procedurii falimentului

28

Procedura falimentului va fi inchisa de judecatorul sindic, la solicitarea

lichidatorului, printr-o hotarare de inchidere, atunci cand judecatorul sindic a
aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea institutiei de
credit in faliment au fost distribuite si cand fondurile nereclamate de catre cei
indreptatiti, in termen de 90 de zile de la data raportului final, au fost depuse de
lichidator la Trezoreria Statului, iar extrasul de cont va fi depus la judecatorul
sindic.
Hotararea va fi comunicata in scris sau in presa, in cel putin doua ziare de
circulatie nationala, tuturor partilor implicate.
Dupa intrarea in faliment a institutiei de credit debitoare, lichidatorul va
depune spre pastrare la directia arhivelor nationale judeteana sau dupa caz, a
municipiului Bucuresti documentele institutiei de credit debitoare, arhivate
conform Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile si completarile
ulterioare. In termen de 60 de zile lucratoare de la pronuntarea hotararii de
inchidere a procedurii falimentului, lichidatorul va depune la directia arhivelor
nationale judeteana sau dupa caz, a municipiului Bucuresti restul de documente ale
institutiei de credit debitoare.
In orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va putea pronunta o sentinta
de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista active in averea institutiei
de credit debitoare ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile
administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele creditoare.
Raspunderea organelor de conducere, a cenzorilor si a personalului de
executie sau cu atributii de control din institutia de credit ajunsa in stare de
insolventa
Potrivit art. 39 din Ordonanta 10, judecatorul sindic poate dispune ca o parte
din pasivul institutiei de credit ajunse in stare de insolventa sa fie suportata de catre
membrii organelor de conducere, cenzori, auditori financiari, personalul de
executie si/sau cu atributii de control ce au detinut functii in cei 3 ani anterioari
deschiderii procedurii.
Faptele care atrag raspunderea
29

Potrivit legii, raspunderea organelor de conducere, a cenzorilor si a

personalului de executie sau cu atributii de control se poate angaja pentru
savarsirea urmatoarelor fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele institutiei de credit in folosul propriu;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea institutiei de
credit;
c) au dispus in interesul personal continuarea unei activitati care ducea in mod
vadit institutia de credit la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile
sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul institutiei de credit ori au marit
in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura institutiei de credit fonduri, in
scopul intarzierii incetarii de plati;
g) au acordat credite cu incalcarea cerintelor prudentiale aprobate prin normele
in vigoare, precum si cu nerespectarea normelor interne in vigoare;
h) in luna precedenta deschiderii procedurii au platit sau au dispus sa se
plateasca, cu preferinta, unui creditor in dauna celorlalti creditori;
i) au intocmit situatii financiare, alte situatii contabile ori raportari cu
nerespectarea prevederilor legale;
j) in cadrul actiunilor interne de verificare nu au identificat si nu au sesizat,
prin nerespectarea atributiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude si
gestiune defectuoasa a patrimoniului.
Angajarea raspunderii juridice a personalor mai sus mentionate nu inlatura
aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiune.
Trebuie sa fim de acord ca obligarea conducatorilor institutiei de credit ajunse in
stare de faliment de a suporta o parte din pasivul acesteia nu se poate face in lipsa
unui raport de cauzalitate intre fapta acestora si prejudiciul suferit de institutia dee
credit, de aceea, judecatorul sindic va aprecia in functie de toate imprejurarile si
circumstantele dace faptele acestora au contribuit in mod direct la intrarea
institutiei de credit in stare de insolventa sau au favorizat aparitia unor factori care
puteau conduce institutia de credit la incetarea de plati.
In al doilea rand, chiar daca legea nu precizeaza trebie sa acceptam ca
obligarea de a suporta o parte din pasivul institutiei dee credit ajunse in stare de
insolventa trebuie sa fie proportionala cu intinderea prejudiciului cauzat, asa incat
raspunderea nu trebuie sa fie mai mare decat prejudiciul cauzat.
30

Potrivit art. 40 din Ordonanta, sumele recuperate de la aceste persoane vor

intra in averea institutiei de credit debitoare si vor fi destinate platii datoriilor.

Instrumente si modalitati de plata in Romania

Transferul fondurilor
Termenii de plata si transfer de fonduri nu sunt sinonime, mai ales in
raporturi bancare. Plata desemneaza o operatiune de transfer de fonduri intre 2
parteneri initiali ai raportului juridic, transfer care-l incarca pe platitor, care este
debitor in raportul initial, il obliga sa faca.
In timp ce orice plata presupune neconditionat un transfer de fonduri, nu
orice transfer de fonduri presupune o plata.
Mijlocul traditional si mai discret de transfer al fondurilor banesti intre
subiectele nonbancare il constituie numeralul.
In descarcarea obligatorie de plata prin utilizarea sumelor, decontarea este
individuala si imediata. Aceasta modalitati de plata este folosita in deosebi pentru
tranzactiile de valori mici. Pe masura ce valoarea creste se accentueaza si tendinta
de inlocuire a platilor in numerar prin alte instrumente de plata. Pe plan
international aceasta modalitate constituie regula.
Institutia si modalitatile de plata oferite de bancile romaneste:
a) cecul;
b) cambia;
c) biletul la ordin;
d) ordinul de plata;
e) sistemele de plata electronice.
Cecul inscris prin care o persoana denumita tragator da ordin bancii sale
denumita tras, de a plati in favoarea unui tert (beneficiar) o suma de bani de care
tragatorul dispune. Cecul este in fapt o instructiune scrisa pe care un client il da
acesteia de a plati din contul sau o anumita suma de bani unui persoane specificate
sau nespecificate.
In conformitate cu legislatia romana, pentru ca un cec sa fie valabil trebuie
sa contina anumite mentiuni obligatorii astfel cum acestea sunt specifice in art. 1
legea 59/1934 modificata prin legea 83/1994.
Mentiuni obligatorii:
denumirea de cec, care trebuie trecuta chiar pe inscris;
ordinul neconditonat de a plati o anumita suma de bani, suma care trebuie sa
fie scrisa in cifre si litere cu indicarea monedei de plata;
31

 numele trasului, respectiv banca la care tragatorul are deschis contul;

locul platii, respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face
plata;
data si locul emiterii cecului; ziua, luna, anul, localitatea;
semnatura autografa a tragatorului.
Tipuri de cec: din punct de vedere al beneficiarului, cecurile sunt de 3 tipuri:
cec cu clauza;
cec cu clauza la ordin;
cec cu clauza la purtator.
Cec cu clauza poate fi achitat numai beneficiarului inscris pe document,
acestea nu pot fi transmise prin gir numai pe calea cesiunii.
Cecul la ordin in textul acestuia este mentionat numele beneficiarului si
clauza la ordin, aceasta permite beneficiarului sa transmita cecul prin gir altei
persoane. Este tipul de cec cu cea mai larga utilizare.
Cecul la purtator fie sa nu contina nicio mentinere, fie sa contina
mentiunea expresa la purtator, acesta este platibil oricarei persoane care-l prezinta
la ghiseele bancii.
Girarea cecului transmiterea cecului, cu exceptia celui cu clauza nu la
ordin se poate face prin gir, girarea se poate face prin completarea pe verso a
anului sau a semnaturii a celui care transmite si cel care priveste si data.
Noul beneficiar poate la randul sau sa transmita cecul prin gir altei
persoane, etc.
Cambia sub forma sa este un instrument de plata si in acelasi timp un titlu
de credit prin care o persoana denumita tragator da ordin altei persoane denumita
tras de a plati la vedere sau la termen o suma de bani unei terte persoane denumita
beneficiar sau la ordinul acesteia unei alte persoane indicate. Ca si la cec, sunt
implicate 3 persoane: tragator, tras, beneficiar. Pentru ca o cambie sa fie valida din
punct de vedere, ar trebuie sa contina mentiunile obligatorii astfel cum sunt
prevazute in legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin, modificata prin legea
83/1994.
Mentiunile obligatorii:
1. denumirea de cambie inscrisa in text;
2. ordinul neconditionat de plata pentru o anumita suma de bani in cifre si
litere, moneda;
3. numele sau denumirea trasului;
4. scadenta, data la care cambi devine exigibila si trebuie platita;
5. locul platii, localitatea si banca unde se va face plata;
6. numele sau denumirea beneficiarului, persoana la ordinul caruia urmeaza sa
se palteasca suma de bani;
32

7. data si locul emiterii;

8. semnatura autografa a tragatorului.
Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul principal, ceea ce semnifica
ca s-a angajat sa plateasca oricarui posesor legitim al cambiei.
Pentru acceptare se face la domiciliul trasului, iar acceptarea se da pe fata
cambiei prin formula acceptat urmata de semnatura trasului. Trasul nu este obligat
sa accepte cambia, odata acceptata isi asuma obligatia de plata.
Ca si in cazul cecului, cambiile pot circula prin gir sau in dosare. Prin gir,
posesorul transfera toate drepturile ce decurg din cambie unei alte persoane, noul
debanditor are drepul dee a transmite mai departe prin gir altei persoane. Toate
operatiunile de girare trebuie sa fie neconditionate si semnate de catre girant, girul
presupune mentionarea in scris pe verso a ordinului cu indicarea noului posesor si
semnatura celui ce transmite cambia.
Avalizarea, scontarea si protestul cambiei
Avalul reprezinta un act prin care o persoana garanteaza plata cambiei, cel
ce da avalul se avalist, iar cel pentru care s-a dat avalul se numeste avalizat, avalul
se va scrie pe cambie utlizandu-se expresiile pentru aval, urmate de semnatura
avalistului.
Este obligatoriu pentru avalist sa indice persoana pentru care a fost dat
avalul, pentru ca fara aceasta mentiune, avalul se considera dat in favoarea
tragatorului.
Din punct de vedere al dreptului obligational, avalul este un act juridic
unilateral care creaza in sarcina celui care-l da o obligatie, obligatia de plata a
sumei de bani inscrisa pentru cambie in cazul in care trasul refuza plata; in sarcina
tragatoruuli avalul creaza un drept, drept de a incasa suma de bani pe care trasul
refuza sa o plateasca. Trasul beneficiaza de garantia avalistului care echivaleaza cu
solidaritatea codebitorilor.
Scontarea cambiei in eventualitatea in care posesorul are nevoie de
lichiditati, el va vinde cambia la o banca obtinand valoarea nominala a cambiei mai
putin scontul, adica dobanda calculata de la scontare la scadenta.
Taxa scontului este in fapt dobanda perceputa de banca ce a acordat creditul
la punerea in circulatie cambiei, banca achizatoare va deveni beneficiarul
caumbiei pentru intreaga suma platibila la scadenta de catre tras. Spre deosebire de
gir, in cazul scontarii, beneficiarul cambiei nu poate fi decat o banca comerciala.
Protestul daca trasul refuza plata cambiei la scadenta, posesorul initiaza
procedura de plata de neplata la judecatorie.
Daca beneficiarul este banca, protestul este inaintat de banca,
Exista si protest de neacceptare, daca trasul refuza acceptarea. daca protestul
este admis.
33

Biletul la ordin o specie de cambie, fiind un inscris prin care o persoana

se obliga sa plateasca altei persoane denumita beneficiar sau la ordinul acesteia o
suma de bani la scadenta.
In cazul biletului la ordin intervin:
emitentul debitorul obligat de plata
beneficiarul creditorul, care are dreptul sa incaseze suma de bani.
Pentru a fi valid, biletul la ordin trebuie sa contina mentiunile obligatorii din
legea 58/1934, astfel cum a fost modificat.
Regula care se aplica in legatura cu plata, scadenta , girarea si protestul sunt
valabile si pentru biletul la ordin, cu exceptia acceptarii, emitentul fiind chiar din
momentul emiterii titlului principalul obligat laa plata inscrisa in titlu.
Ordinul de plata este o dispozitie neconditionata data de un client bancii in
care are deschis contul de a pune la dispozitie unui beneficiar o anumita suma de
bani.
Este considerat ordin de plata daca:
1. banca dispune de fondurile banesti echivalente cu suma inscrisa in ordin
2. nu se prevede in cuprinsul ordinului ca plata trebuie sa fie facuta la cererea
beneficiarului.
Pentru a fi valabil, ordinul de plata trebuie sa contina anumite mentiuni:
1. emitentul bancar sau nonbancar, persoana care emite un ordin pe cont
propriu;
2. platitorul client al bancii este chiar promul emitent;
3. beneficiarul persoana desemnata prin ordin de catre platitor sa incaseze
suma de bani;
4. societatea bancara emitatoare, este prima societate bancara care emite un
ordin de plata in cazul unui ordin de plata
5. societatea destinatara beneficiaza si accepta un ordin de plata, fie in
numele sau, fie pentru a pune la dispozitie beneficiarului suma de bani.
Principalele operatiuni pe care le efectueaza bancile sunt:
1. receptia procedura prin care o societate bancara recunoaste ca a primit un
ordin de plata;
2. autentificarea operatiunea prin care se determina autenticitatea
documentului;
3. acceptarea recunoasterea ca valabil a ordinului de plata receptionat
4. refuzul operatiunea prin care o societate bancara refuza sa execute ordinul;
nu are bani sau executarea ar determina costuri excesive;
5. executarea operatiunea prin care o societate bancara pune in aplicare
ordinul de plata anterior acceptat.

34

 Instrumente si modalitati de plata internationala

Majoritatea platilor cu strainatatea se bazeaza pe tranzactii comerciale
internationale indiferent de cadrul juridic in care se desfasoara relatiile de platii,
intre Romania si celelalte state se utilizeaza umatoarele forme de decontare
(operatiuni):
I.
Acreditivul documentar denumit si scrisoare de credit, este folosit in
conditiile stabilite prin documentul intitulat regulii si uzante uniforme
privind acreditivele documentare.
Potrivit acestui document prin acreditiv documentar se intelege o promisiune
irevocabila de plata din partea unei banci conditionata de prezentarea de catre
beneficiar intr-un anumit termen a unor documente de expeditie bine definite.
Din punct de vedere al debitorului, acreditivul documentar este o dispozitie
de plata irevocabila in favoarea exportatorului.
Acreditiviul documentar este o modalitate de decontare pentru realizarea
careia o banca din tara cumparatorului se angajeaza din ordinul acestuia pe baza
unui credit ce a fost acordat sau din disponibilitatea lui de a plati vanzatorului prin
intermediul unei banci din tara acestuia o anumita suma de bani cu conditia ca
vanzatorul sa prezinte pana la un anumit termen anumite documente convenie care
sa dovedeasca expedierea marfii comandate.
In derularea acestei operatiuni sunt implicate urmatoarele parti:
ordonatorul sau importatorul, cel care solicita bancii sale deschiderea
acreditivului documentar;
banca emitenta (banca importatorului) este cea care la solicitarea
importatorului isi asuma angajamentul ca va plati exportatorului sumele de
bani cerute;
banca avizatoare (platitoare/banca exportatorului) este cea care il deserveste
pe beneficiarul acreditivului documentar, il anunta pe exportator de sosirea
acreditivului, efectueaza plata, negociaza in numele clientului sau anumite
documente ale acreditivului;
beneficiarul, este cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si care dupa
indeplinirea conditiilor precizate in acreditiv incaseaza bani in baza
documentelor prezentate la ghiseele bancii platitoare.
Termenii si conditiile acreditivului documentar
valoarea acreditivului respectiv suma maxima la care se angajeaza banca;
valabilitatea, intervalul limita de timp scurs de la emiterea acreditivului in
care banca este angajata la plata, iar exportatorul trebuie sa prezinte
documentele;
35

 intervalul de timp de la data expedierii mardii in cadrul caruia trebuie

prezentate documentele de plata;
utilizarea acreditivului, modul de utilizare al platii care poate fi prin
acceptare, la vedere sau la o alta data expres precizata;
natura, cantitatea si starea marfurilor;
conditia de livrare potrivit regulilor incoterms;
documentele ce vor fi prezentate de exportator la banca platitoare pentru a
incasa suma prevazuta in acreditiv;
alte precizari cum sunt: livrari partiale permise sau nepermise, transbordari
permise sau nepermise, cine suporta comisioanele, modul in care banca
platitoare primeste banii de la banca emitenta.
Acreditivul documentar are urmatoarele trasaturi esentiale:
caracterul documentar, in sensul ca exportatorul nu poate pretinde plata
decat pe baza documetelor care atesta indeplinirea conditiilor impuse de
acreditiv;
indepedenta fata de relatia contractuala de baza, in sensul ca obligatiile
asumate de parti chiar daca au un temei contractual sunt autonome, iar
intinderea acestora este prevazuta in acreditiv;
servitatea angajamentului bancar, in sensul ca banca se angajeaza sa
efectueze plata in conformitate cu instructiunile acreditivului;
adaptabilitatea, in sensul ca prin tipurile sale, acreditivul poate fi adecvat
diferitelor operatiuni de comert exterior;
siguranta prin aceea ca asigura protejarea intereselor tuturor participantilor
angajati in tranzactii.
Documentele uzuale folosite in cadrul utilizarii acreditivului documentar:
documente comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorica a
marfurilor livrate printre care cel mai important ramane factura externa. Alte
documente sunt: factura consulara si factura proforma.
In factura externa sunt cuprinse: date privind denumirea marfii, cantitate,
calitate si valoare, sunt specificate si conditiile de livrare, data livrarii si
modalitatea de plata.
documentele de transport: conosamentul maritim sau fluvial, duplicatul
scrisoric de trasura international pentru transportul feroviar, scrisoare de
trasura internationala pentru traficul rutier, scrisoarea de transport aerian,
dovada sau adeverinta unei case de expeditii internationale.
Conosamentul documentul de transport utilizat in cazul transportului
maritim sau fluvial de marfuri, fiind documentul care dovedeste expedierea
36

marfurilor si cuprinde detalii privind conditiile de livrare, starea marfii si a

ambalajului, ruta de transport.
In cazul in care marfurile sunt in buna stare in momentul primirii acestora,
conosamentul va fi semnat de capitanul vasului sau de agentul sau si se numeste
conosament curat. Daca marfa a suferit anumite deteriorari, acestea sunt
mentionate in conosament, fiind considerat conosament murdar si care nu este
acceptat de bancii.
Scrisoarea de trasatura documentul de transport utilizat pentru
transportul marfurilor pe cale aeriana sau terestra.
documentele de asigurare pentru acoperirea riscurilor legate de transport,
marfurile sunt asigurate la o companie de asigurari, asiguratorul plateste o
prima de asigurare.
Alaturi de aceste documente in acreditiv se pot cere si alte documente cum
ar fi: cambia, certificat de calitate, certificat fito sanitar, certificat de garantie,
certificat de origine.
Elementele specifice acreditivului documentar
domicilierea (locul unde urmeaza sa aiba loc plata acreditivului). Partenerii
pot conveni in contract ca acreditivul sa fie domiciliar la o banca din tara
exportatorului, din tara importatorului sau dintr-o terta tara;
valoarea acreditivului, in instructiunile pe care ordonatorul le da bancii sale
se mentioneaza suma ce urmeaza a fi platita la prezentarea documentelor;
valabilitatea acreditivului termenul limita pana la care exportatorul trebuie
sa prezinte documentele la ghiseele bancii unde este domiciliat acreditivul.
Daca termenul nu este precizat este considerat termenul de 21 de zile de la
data emiterii documentului de transport.
Termenul de valabilitate se refera la data limita la care documentele
trebuiesc prezentate nu expediate.
Dupa aceasta data, banca refuza plata, iar prelungirea valabilitatii
acreditivului nu se poate face decat la ordinul ordonatorului.
Termenul de livrare trebuie sa se regaseasca in documentul de transport care
atesta expedierea marfii.
Natura angajamentului bancar
Potrivit angajamentului bancar, acreditivul poate fi:
acreditiv documentar revocabil, care poate fi modificat sau anulat de banca
emitenta fara niciun aviz prealabil catre beneficiar;
acreditiv documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bancii
emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele care nu pot fi
modificate sau anulate decat cu acordul partilor, reprezentand pentru
beneficiar garantia absoluta pentru plata;
37

 acreditiv documentat irevocabil confirmat acreditivul in care angajamentul

irevocabil al bancii emitente se adauga un angajament egal ca valoare si
conditii ale bancii confirmatoare.
Modul de stingere a obligatiei de plata
Din acest punct de vedere, acreditivele documentare pot fi cu plata la vedere
in momentul prezentarii documentelor la banca de catre exportator, acestea fiind
platite imediat prin plata prin acceptare folosindu-se un instrument de credit si cu
plata diferata care permite amanarea platii la un anumit termen.
II.
Incasso-ul documentar
Este o instructiune trimisa de catre exportator bancii importatorului,
instructiune insotita de un set de documente spre a fi remise importatorului pentru
plata sau pentru acceptare.
Incasso-ul documentar este un serviciu bancar de transmitere pe canal
bancar a documentelor privind livrarea marfurilor de la exportator la importator si
a banilor in sens invers si mai putin o modalitate de plata. In cazul incasso-ului
documentar nu aveam de a face cu o plata garantata, insa controlul marfurilor cade
in sarcina exportatorului pana cand se incaseaza contravaloarea acestora.
Daca importatorul refuza plata sau acceptarea cambiei se recurge la
procedura de protest.
Protestul de neplata sau de neacceptare se inregistreaza la notariat sau la
judecatorie si se solicita plata sau acceptarea cambiei de catre importator.
Transmiterea documentelor de la export la import se realizeaza prin
intermediul a doua banci:
banca exportatorului, la care acesta depune documentele de expeditie
banca importatorului, care tine contul clientului sau.
III. Ordinul de plata
Reprezinta o dispozitie data de o persoana numita ordonator, unei banci de a
plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane numite beneficiar pentru
stingerea unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar.
Partile implicate sunt:
ordonatorul, cel care initiaza operatiunea, este importatorul unei marfii sau
beneficiarul unui serviciu extern;
beneficiarul, cel in favoarea caruia se face plata, exportatorul unei marfii sau
serviciu;
bancile.
In tranzactiile internationale, ordinul de plata documentar este des folosit, iar
in vederea efectuarii platii prin ordin de plata se completeaza formularul
declaratia de plata valutara externa pe care il depune la banca impreuna cu
factura comerciala si declaratia vamala de import.
38

Banca comerciala va efectua plata externa dispusa de ordonator numai dupa

prezentarea documentelor care sa ateste sosirea marfii, respectiv factura externa
definitiva si declaratia vamala de import precum si declaratia ordonatorului ca
plata importatorului nu a mai fost efectuata.
IV. Scrisoarea de garantie bancara
Garantiile internationale sunt documente, inscrisuri emise de banci sau alte
companii in favoarea unui beneficiar din strainatate.
In mod obisnuit aceste documente sunt denumite scrisori de garantie bancara
si sunt emise de catre banci din ordinul clientilor lor care de fapt sunt debitori in
relatia contractuala de comert in favoarea beneficiarului.
Prin garantia emisa, banca se angajeaza sa il despagubeasca baneste pe
beneficiarul garantiei in situatia in care clientul bancii, ordonator al garantiei nu isi
indeplineste obligatia de plata.
Sunt cunoscute garantiile de buna executare, de buna functionare si de
participare la licitatie.
In prezent se folosesc acreditivele stand by utilizate cu rolul de garantare a
unei obligatii de plata, iar in textul acestei obligatii se solicita un anumit document
ce trebuie prezentat de beneficiar pentru efectuarea platii.
Viramentul
Notiune
Viramentul este o operatiune esentialmente bancara si consta in debitarea
contului curent al unei persoane o anumita suma de bani pentru a se credita cu
aceeasi suma contul altei persoane.
Unii autori asimileaza viramentul unui cont bancar de gir.
Natura juridica a viramentului
Majoritatea autorilor de specialitate sunt de acord ca ordinul de virament
este calificat drept mandat insa in ce priveste operatiunea propriu-zisa, aceasta nu
poate fi explicata prin mecanismele dreptului civil, adica nu este nici cesiune de
creanta, nici novatiune, nici delegatiune.
Viramentul se bazeaza pe un mecanism propriu al carui specific consta in
aceea ca este o operatiune abstracta prin care se pot insa realiza diferite acte
juridice cum ar fi de exemplu: stingerea unei obligatii de plata, acordarea unui
imprumut sau efectuarea unei donatii.

39

Caracterul abstract al opratiunii de virament are drept consecinta ca

validitatea ei nu depinde de scopul operatiunii, ci exclusiv de regularitatea ei ca
operatiune tehnica indisolubil legata de moneda scripturala.
Viramentul sub acest aspect se aseamana cecului, numai ca cecul poate
opera si cu moneda numerala atunci cand de exemplu se incaseaza la ghiseele
bancii.
Cecul poate opera si cu moneda scripturala.
Spre deosebire de cec, viramentul este o operatiune de tehnica bancara
rezervat exclusiv monedei scripturale.
Atunci cand viramentul se efectueaza intre 2 conturi la aceeasi banca are loc
doar o schimbare de creditor, suma platita mentinandu-se in aceeasi banca.
Pentru platitor simplificarea platilor este evidenta fata de situatia in care
trebuie sa opereze mai intai o retragere a sumei din contul sau si apoi sa efectueze
depunerea in contul creditorului sumei.
Pentru banca acest mijloc de plata este de asemenea profitabil nemai
necesitand miscarea numeralului.

Din caracterul abstract de operatiunea de virament decurg urmatoarele

consecinte:
1. banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de titularul contului
atunci cand acest cont are in sold creditor;
2. banca nu trebuie sa verifice cauza juridica a ordinului de virament intrucat
validitatea viramentului nu depinde de validitatea actului juridic care se
realizeaza prin aceasta operatiune.
In perspectiva prevenirii evaziunii fiscale si pentru sanctionarea spalarii
banilor, banca a capatat insa puteri sporite, tot mai multe tari adoptand legii
speciale in acest sens.
Asa se explica ca banca solicita totusi inscrierea pe ordinul de plata a
obiectului platii.
Simplele viramente pentru restituiri de sume trebuie explicitate bancii si
probate cu acte de cele mai multe ori autentice, iar consecinta inaspririi a acestei
conditii este aceea ca tot mai multi clienti evita sa faca platile prin banci.
Pietele valutare
40

Sunt centre ale comertului cu valute, spre deosebire de pietele comerciale

internationale specializate in tranzactii valutare pe termen lung, pietele valutare
sunt utilizate pentru operatii de vanzare-cumparare de valute la vedere si pe
termene scurte.
Piata valutara este formata dintr-un sistem de relatii care iau nastere intre
banci precum si intre acestea si clienti lor prin intermediul carora se efectueaza
vanzarile si cumpararile de valute.
In general piata reprezinta spatiul economic in cadrul caruia cei ce doresc un
produs sau un serviciu se intalneste cu cei le ofera produsul sau serviciul respectiv
chiar daca este vazut ca o localizare geografica din punct de vedere fizic ca poate
exista insa si sub forma unui sistem de relatii informatizate fara sa se presupuna in
mod necesar intalnirea fizica directa a vanzatorilor si a cumparatorilor.
O piata valutara se compune in general dintr-o bursa valutara care in fapt
este o organizatie interbancara dintr-un numar de banci si/sau case de schimb care
au in profil operatii cu valute si tin legatura cu bursa.

Elementele pietei valutare sunt:

1 Participantii ( firme,banci, persoane fizice, etc.) care ordona efectuarea
operatiunilor de vanzare-cumparare de valute;
2 Institutiile specializate care efectueaza astfel de opeatiuni;
3 Institutiile de supraveghere care urmaresc promovarea unei anumite
politicii valutare asigurand legatura intre tendintele pe plan international ale
evolutiei monedei nationale si politica valutara nationala.
Operatiunile care se efectueaza pe piata valutara
Pe piata valutara se realizeaza toate operatiunile de cumparare si vanzare de
valute fie pentru realizarea unor operatiuni comerciale, fie din alte motive.
Deosebit insa de scopul principal al existentei pietei valutare exista institutii
si persoane care trateaza moneda ca pe o marfa incercand sa intuieasca fluctuatia
cursurilor valutare fie pentru a obtine in profit, fie pentru a se pune la adapost de
riscul valutar, cand se urmareste obtinerea unui profit dintr-un schimb valutar avem
de a face cu asa numita speculatie valutara, iar cand se urmareste preintampinarea
riscurilor avem de a face cu asa numitul hedging valutar.
Operatiile de piata valutara se clasifica dupa mai multe criterii:
41

1 dupa Natura operatiei operatiuni la vedere si operatiuni la termen;

2 dupa Motivatia lor operatiuni speculative sau operatiuni pentru
acoperirea riscurilor;
3 dupa Complexitatea lor operatiuni simple sau operatiuni complexe.
La cumpararea si vanzarea unei valute exista o diferenta intre cursul de
cumparare si cel de vanzare, diferenta numita marja. Ca regula generala bancile
cumpara ieftin si vand scump.
Operatiunile la vedere, operatiunile scop constau in cumpararea sau
vanzarea unei valute in cel mult 48 de ore, adica operatiunea se efectueaza la
cursul valutar din ziua tranzactiei, iar miscarea banilor in conturi are loc in cel mult
48 de ore.
Intre banca si client intervine un contract de operatiuni la vedere. Cursul este
fixat de banca in primul rand in functie de raportul valoric pe care in inregistreaza
la ghiseele sale intre ordinele de cumparare si cele de vanzare de valute.
In al doilea rand, banca va tine seama si de fixarea cursurilor de vanzare si
de cumparare la nivelul pietei valutare nationale.
In al treilea rand in functie de diferentele pietelor nationale ca o medie a
tuturor operatiunilor pe plan international.
Din punct de vedere al clientilor bancii care vand sau cumpara valuta,
preturile valutelor sunt cu efect invers asa incat un client va vinde valuta la cursul
de cumparare al bancii si va cumpara valuta la cursul de vanzare al bancii care este
intotdeauna mai mare.
Ooeratiunile valutare la termen sau forward au loc atunci cand comerciantii
au nevoie de diferite valute la termene diferite cum ar fi de exemplu: pentru plata
la un termen anterior la operatiunea de importuri, daca termenul dupa care se va
face plata este mai mare este evident ca valuta respectiva va inregistra fie o
crestere, fie o scadere; foarte rar isi va mentine cursul. In astfel de situatii
cumparatorul intuind o devalorizare a valutei respective, o va cumpara la o anumita
data la pretul convenit si o va plati la o data ulterioara cand cursul valutei este altul.
Masura de protejare impotriva fluctuatiilor valutare viitoare in raport cu o
anumita valuta este denumita hedging.
Operatiunea la termen sunt simple sau normale care presupun vanzarea sau
cumpararea la termen a unei anumite valute contra altei valute.
Operatiunile de swap valutar constau in cumpararea unei valute la un termen
dat si la un curs determinat concomitent cu vanzarea aceleiasi valute la un termen
42

dat si un curs determinat, spre exemplu: o banca poate cumpara un milion de dolari
si revinde simultan aceeasi suma forward obtinand pe ea o cantitate mai mare din
cealalta valuta.

43