Sunteți pe pagina 1din 2

Floare albastra

Poezia face parte din volumul Poesii si este construita pe motivul poetic al
florii albastre, regasit la romanticii europeni pt a ilustra sentimentul de iubire sau
chipul iubitei, precum si proiectarea iubirii in infinit.
Idila este o specie a genului liric in care se prezinta in chip idealizat, iubirea intrun cadru rustic, fiind surprinse puternice trairi interioare cu ajutorul imaginilor
artistice si a tablourilor natura.
Titlul semnifica implinirea iubirii ireale, dupa moarte, intr-o alta lume avand
speranta realizarii cuplului.
Motivul florii albastre este preluat din literatura germana de la Novalis, dar si in
poezia italianului Leopardi, floarea albastra simbolizeaza puritatea iubirii si
candoarea iubitei.
Tema poemului o reprezinta aspratia poetului spre o iubire ideala, spre
perfectiune, dar care nu se poate implini.
Ideea poetica exprima tristetea si nefericeirea eului liric pt neputinta implinirii
cuplului.
Structura: poezia este alc din 4 secvente lirice, 2 ilustrand monologul liricofilosofic al poetului.
Incipitul este reprezentat de o interogatie retorica a iubitei adresata poetului
visitorcufundat in stele.
Prima secventa contine primele 3 strofe si constituie monologul iubitei, care se
adreseaza direct prin situarea iubitului intr-o lume superioarain nori si-n cerurinalte ceea ce seminfica prin cateva elemente ale culturii, istoriei, atainelor si a
genezei universului, sugerand inaltimea spiritual a geniului:campiile
Asire,intunecata mare,piramidele invechite.
Fata il chema in lumea reala, indemnandu-l sa uite de idealurile metafizice,
oferindu-I fericirea terestraNu cauta in departare/Fericirea ta, iubite!
Secv a 2 a este repr de strofa a 4 a- monologul poetului, in care se accentueaza
superioritatea preocuparilor sale anticipand finalul poemului. Iubita este privita
drept:mitica si cu toate ca , eul liric recunoaste ca ea spuse adevarul se
desprinde o usoara ironie referitoare la imposibilitatea fericirii cu acest fel de
iubireeu am ras/n-am zis nimica.

Secv a3 a cuprinde strofele 5-12 si se deschide cu chemarea emotionanta a


iubitului in mijlocul unei naturi ale carei elemente sunt specifice liricii
eminesciene: codrul, izvorul, vaile, stancile,prapastia aflate intr-o perfecta
armonie cu trairile indragostitilorHai in codru cu verdeata/Und-izvoarele plang
in vale/ Stanca sta sa se pravale/ In prapastia mareata.
Jocul iubirii este repr si aici prin gesturi tandre, soapte, declaratii de iubire,
chemarile iubirii avand o nota de veselieSi nu-I spune atunci povesti/ si
minciuni de ma iubesti. Iubita isi realizeaza un scurt autoportret din care rezulta
emotia intalniriiVoi fi rosie ca marul() m-ai desface d-aur parul.
Ideea izolarii cuplului de restu lumii, intalnita frecvent si in alte poezii este
accentuate in versurile:Caci va fi sub palarie/ grija noastra n-aib-o nimeni/ Cui
ce-I pasa ca-mi esti drag?.
Secv a 4-a este constituita din ultimele strofe si reprezinta monologul poetului
incarcat de profunde idei filosofice:Ca un stalp eu stam in luna! sugereaza
uimirea pt frumusetea si perfectiunea fetei, iar superlativul:Ce frumoasa, ce
nebuna! sugereaza miracolul pe care il traise poetul.
Punctele de suspensie aflate inaintea ultimei strofe indeamna la meditatie asupra
unei iubiri ideal ce nu poate fi realizata. Aceasta idee este exprimata in ultima
strofa: Si te-ai dus dulce minune/ Si-a murit iubirea noastra, repetitia
motivului poetic floare albastra.
Moarte iubirii sugereaza neputinta implinirii cuplului, deoarece indragostitii
apartin unor lumi diferite, iar repetitia motivului cu valoare de simbol Floare
albastra seminifica melancolia si nefericirea eului liric.
Ultimul vers totusi este trist in lume a produs numeroase controverse,
polemica desfasurandu-se in jurul cuvantului totusi sau totul pt ca
manuscrisul poeziei s-a pierdut; criticul literar Perpessicius argumenteaza faptul
ca termenul totusi este specific simtirii eminesciene, caci Eminescu lasa
mereu o raza de speranta, proiectand sentimental intr-un timp nedefinit.
Ritmul este trohaic, masura de 7-8 silaba, iar rima e imbratisata.
Floare albastra nu este doar o pozie de dragoste, ci si o meditatie filozofica
despre aspiratia catre absolute in iubire; autorul suprapune tema iubirii, tema
timpului, un motiv fundamental al intregi creatii romantice.