Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
Semiotica şi terapeutica afecŃiunilor pleoapelor principale (continuare)
2. Coloboma palpebrală
3. Anchiloblefaronul
4. Simblefaronul
5. Blefarofimoza
6. Blefarospasmul
7. Entropionul
8. Ectropionul
9. Ptoza palpebrală
10. Lagoftalmia
11. Trichiazisul
12. Distichiazisul şi districhiazisul
13. AfecŃiunile inflamatorii ale pleoapelor
Semiotica şi terapeutica afecŃiunilor pleoapei a III-a
1. Prolapsul
2. Eversarea cartilajului pleoapei a treia
3. Hipertrofia pleoapei a III-a
4. Adenomul glandei anexe a pleoapei a III-a
2. Coloboma palpebrală
Este o discontinuitate a margini palpebrale prin lipsa unei porŃiuni de pleoapă. Poate fi
congenitală sau dobândită, urmare a vindecării unor plăgi soldate cu pierdere de substrat.
Defectul este însoŃit de cherato-conjunctivită cronică datorită închiderii incomplete a
fantei palpebrale.
Diagnosticul se precizează prin examen clinic.
Prognosticul este în funcŃie de etiologie, de mărimea colobomei şi de posibilităŃile de
reconstrucŃie operatorie.
Tratament: după pregătirile preoperatorie obişnuite se vivifiază marginile colobomei în
aşa fel ca aceasta să poată fi suturată. Tehnicile operatorii de blefaroplastie şi de
blefarorafie sunt identice cu cele descrise la plăgile palpebrale.
3. Anchiloblefaronul
1
Prognosticul este rezervat.
Tratament: operator prin separarea celor două pleoape; se execută o butonieră prin care
se introduce o sondă canelată, pe ghidajul acesteia se continuă incizia de separare. Pentru
a se împiedica realipirea, se recomandă să se decoleze conjunctiva şi pielea să’ se
sutureze. Postoperator se aplică 6-10 zile unguent oftalmic cu antiseptice.
4. Simblefaronul
5. Blefarofimoza
6. Blefarospasmul
Poate fi tonic, când contracŃia muşchiului orbicular palpebral este de durată şi cauzată
de procese inflamatorii dureroase, şi clonic, când contracŃia este alternantă,
manifestându-se clinic prin clipiri dese şi este cauzat de afecŃiuni neuronale (căi aferente
sau eferente, SNC).
Diagnostic: se va diferenŃia de blefarofimoză.
Prognostic: favorabil în forma tonică şi rezervat sau defavorabil în cea clonică.
Tratament: pentru a se putea efectua examenul clinic care să stabilească etiologia
acestei boli este necesară anestezia prin instilaŃie. Se va combate cauza când este de
natură oculară şi concomitent se va continua anestezia cheratoconjunctivală susŃinută
până la amendarea reflexului. Se poate recurge la anestezie pe traiectul nervului facial cu
alcool-procaină sau Denervin diluat 1/2 , în asociere cu anestezia locală prin instilaŃie.
Când tratamentul medicamentos rămâne fără rezultat se poate încerca intervenŃie
operatoare.
Se poate recurge la trei procedee operatorii:
2
1.- cantotomie cu secŃionarea ligamentului palpebral comun;
2.- rezecŃia parŃială sau totală a porŃiunii proximale a muşchiului orbicular;
3.- sutura în eşarfă (sutura Friedenwald). Acest procedeu este uşor de aplicat şi la
animale.
7. Entropionul
Este răsfrângerea întregii sau a unei părŃi a marginii palpebrale spre globul ocular.
Clinic se constată iritaŃia corneei şi conjunctivei, cicatrici corneene, pigmentaŃie
corneană, posibil ulcere. Epiforă, blefarospasm. La examenul atent se observă defectul de
poziŃie, care poate afecta parŃial sau total marginea palpebrală, uni- sau bipalpebral.
Există mai multe tipuri de entropion: congenital (ereditar sau teratologic, frecvent la
câine şi oaie) şi dobândit care poate fi spastic, cicatricial şi bulbar (atunci când globul
ocular nu îndeplineşte rolul de suport palpebral, microftalmie, enoftalmie).
Diagnosticul se precizează prin examen clinic. Se va diferenŃia de trichiazis,
districhiazis şi de blefarospasm. Entropionul ereditar (anatomic) se diferenŃiază prin
conformaŃia unghiului palpebral temporal, unde pleoapele se încalecă.
Prognostic: favorabil.
Tratament: Obiectivul intervenŃiei este reducerea şi menŃinerea în poziŃie normală a
marginii libere a pleoapei răsfrânte spre globul ocular.
Instrumentar: termocauter, când se recurge la cauterizare; agrafe Michaell, când se
practică pliul cutanat şi seringă cu ac pentru injecŃii intradermice, când se recurge la
colecŃie prin achinezie şi sclerozare; bisturiu, foarfece dreaptă şi curbă, pensă
chirurgicală, pense hemostatice, ac Hagedon mic ( 14 – 16 ) şi portac când se practică
tratamentul operator.
Anestezie: loco-regională şi achinezie palpebrală în asociere cu NLA sau N-NLA.
Procedee operatorii:
- entropion spastic recent (procese iritative şi inflamatorii):
- analgezie loco-regională şi achinezie palpebrală concomitent cu tratament
etiotrop (antibio- sau chimioterapie)
- infiltraŃia palpebrală cu soluŃii anestezice şi sclerozante (denervin sol. Diluată
½, 0,5-2 ml, alcool 75 grade şi procaină 2% 1:1, 0,5-2 ml), repetare la nevoie
după 6-12 zile
- cauterizare, puncte dispuse liniar pe faŃa externă a pleoapei depăşind porŃiunea
cu entropion. Cauterul se trece de mai multe ori prin acelaşi loc până când
tarsul se redresează sub acŃiunea căldurii. Frecvent apar complicaŃii septice şi
cicatriciale.
- formarea unui pliu cutanat prin aplicarea a 1-3 puncte de sutură în „U” care se
menŃin 10-14 zile
- entropion spastic cronic şi cicatricial cu deformări ale pleoapei – procedee operatorii
sângeroase (excizii cutanate, blefaroplastie, miotomie, tarsotomie şi tarsectomie):
- procedeele bazate pe excizii de lambouri cutanate de diferite forme şi mărimi
sunt recomandate la cazurile cu forme mai uşoare de entropion şi fără modificări
ireversibile ale tarsului: procedeul Berlin – excizia unui lambou cutanat în felie de
pepene depăşind cu câŃiva mm porŃiunea de pleoapă cu entropion; lăŃimea variază cu
gradul de răsfrângere al pleoapei; plaga se suturează în puncte separate; procedeul
3
Smythe – 2-3 incizii cutanate sub formă de rondelă, plaga se suturează în plan orizontal;
procedeul Hobday – recomandat în entropionul bipalpebral – două excizii cutanate în
felie de pepene una pe pleoapa superioară şi alta pe cea inferioară; procedeul Muller -
recomandat în entropionul bipalpebral cu scurtarea fantei palpebrale – este asemănător cu
procedeul anterior executându-se în plus o excizie verticală la 0,5-1 cm de cantul lateral;
procedeul Schleich – recomandat în entropionul bipalpebral care afectează şi cantul
lateral; excizia cutanată are formă de vârf de săgeată cu vârful orientat în direcŃia
unghiului palpebral lateral, la 0,5-1,5 cm de acesta; pentru afrontarea corectă primul
punct de sutură se aplică în partea cea mai dehiscentă a plăgii; procedeul Blaskowisz –
recomandat în entropionul accentuat al pleoapei inferioare cu afectarea papilei lacrimale;
incizie cutanată de-a lungul pleoapei înlăturându-se un lambou de forma unei săgeŃi sau a
cifrei „1” răsturnate; procedeul Szokoloczy-Zajer – aplicabil la câine în entropionul
spastic al unghiului temporal constă în efectuarea unei incizii la 0,3-0,5 cm lateral de
unghiul fantei palpebrale pe direcŃia acestuia; plaga cu aspect romboidal se suturează în
plan vertical.
8. Ectropionul
Este un defect de poziŃie palpebrală caracterizat prin căderea şi răsfrângerea pleoapei spre
exterior.
Clinic: neînchiderea fantei palpebrale, epiforă, conjunctivită cronică sau recurentă prin
expunere la factorii iritanŃi sau secundar infecŃiilor bacteriene, cheratită. Cicatricile
contractile ale pleoapelor sau paralizia nervului facial pot produce la unele specii
ectropion unilateral
Este frecvent la rasele de câini la care pielea din regiunea feŃei formează pliuri care trag
prin greutate pleoapa inferioară. Apare ca defect obişnuit de conformaŃie bilateral la
următoarele rase: Bull Mastif, Bloodhound, Marele Danez, Newfoundland, St. Bernard,
rasele de Cocker Spaniel.
Diagnostic: se stabileşte fără dificultate, fiind însă necesară stabilirea formei etiologice
(senil, paralitic, mecanic sau cicatricial)
Prognostic: rezervat
Tratament:
- medicamentos: topic antibiotice şi corticosteroizi pentru a controla infecŃia şi reduce
inflamaŃia
- chirurgical - instrumentarul şi anestezia sunt identice cu cele recomandate pentru
entropion.
- ectropionul cicatricial: blefaroplastie urmărindu-se eliminarea cicatricei şi
repoziŃionarea pleoapei.
- Procedeul Smythe – recomandat în formele uşoare de ectropion, constă în
excizarea cu un trepan a 2-3 rondele cutanate (0,5-1 cm) cu suturarea plăgii în
plan vertical. În lipsa trepanului se practică 2-3 incizii cutanate de 0,5-1,2 cm
paralele cu marginea pleoapei şi la 2-4 mm de aceasta, prin dilacerarea şi
deplasarea pielii plăgilor li se dă orientarea verticală după care se suturează.
- Procedeul de autoplastie cu lambou glisant în „V” (Samson-Wharton sau
Hobday) – incizie cutanată în „V” pornind de la 2-3 mm de marginea liberă a
pleoapei, deschiderea „V”-ului depăşeşte lungimea ectropionului, lamboul
4
creat între cele două braŃe se glisează prin dilacerare spre marginea liberă a
pleoapei eversate, plaga are aspect de săgeată iar după suturare forma literei
„Y”.
- Procedeul Szymanowski (Dieffenbach) – constă în excizia triunghiulară
cutanată a pielii din imediata apropiere a unghiului temporal. În varianta mai
simplă se practică trei incizii, una în prelungirea marginii pleoapei superioare
de 1-2,5 cm, a doua în prelungirea marginii pleoapei inferioare de 0,8-1,5 cm
şi a treia care uneşte lateral primele două incizii; din interiorul triunghiului
rezultat se îndepărtează pielea; unghiul cutanat al pleoapei inferioare, după
excizia parŃială a marginii acesteia, este deplasat superolateral în locul
lamboului îndepărtat şi se suturează în puncte separate.
- Ectropionul senil şi paralitic (aton) se tratează prin procedee complexe de
blefaroplastie, tarsotomie, tarsectomie şi trasoplastie. Procedeul de scurtare
a pleoapei inferioare prin tarsectomie simplă se realizează printr-o excizie
triunghiulară a pleoapei; procedeul Bick - se aseamănă cu precedentul,
tarsectomia este combinată cu cantotomia laterală.
9. Ptoza palpebrală
10. Lagoftalmia
5
11. Trichiazisul
6
13. AfecŃiunile inflamatorii ale pleoapelor
7
proflogistic prin irigaŃii sau pansament umed cu soluŃie caldă de acid boric sau
cu ceai de muşeŃel la care se adaugă 1% sare. În acelaşi scop se pot folosi
pensulaŃii cu tinctură de iod sau unguente cu oxid galben de mercur sau cu
ihtiol.
- imun mediată/alergică – pemfigus, necroliza epidermică toxică, atopia
- virală – virusul herpetic felin tip 1 la pisicile tinere (consecinŃe: deformări
cicatrici ale pleoapelor, fibroză corneană).
Diagnostic şi tratament: Diagnosticul necesită teste similare cu acelea folosite în alte
dermatoze incluzând raclatele, culturile şi biopsia dacă este necesar. Tratamentul se
bazează pe identificarea cauzei declanşatoare.
Edemul pleoapei reprezintă mai degrabă un semn clinic decât o boală ca atare.
Cauzele includ: traumatismele, reacŃia alergică/hipersensibilitatea, înŃepăturile de insecte,
secundar celulitei orbitale/abceselor. Tratamentul depinde de etiologie, dar în general
include corticosteroizi (local şi general), antiiflamatorii nesteroidiene, antihistaminice şi
antibiotice (local şi general ca ex. în caz de celulită orbitală)
1. Prolapsul (protrusia)
8
septice unguente oftalmice cu antiseptice. Dacă tratamentul conservator nu dă rezultate se
va recurge la cel operator: extirparea totală a pleoapei a treia.
Este inflamaŃia hipertrofică a glandei anexe a pleoapei a treia, care prolabează. Este
comună la câinii tineri şi la anumite rase (Cocker Spaniel şi Buldog englez). Se întâlneşte
şi la pisică.
Clinic: epiforă discretă, abducŃia pleoapei a treia, după scurt timp prolabează de sub
aceasta o formaŃiune globulară, care se dezvoltă progresiv depăşind marginea pleoapei
peste care se eversează. Glanda hipertrofiată acoperă în cele din urmă pleoapa a treia şi
ocupă spaŃiul din unghiul nazal.
Diagnostic: clinic. Adenomul glandei poate coexista cu hipertrofia pleoapei.
9
Examen histopatologic pentru diferenŃierea faŃă de proliferarea neoplazică.
Prognostic: rezervat
Tratament: Deoarece glanda este importantă pentru producŃia de lacrimi va trebui
conservată pe cât posibil. La începutul bolii se poate recomanda aceeaşi medicaŃie
recomandată în prolapsul pleoapei a treia. Glanda poate fi repoziŃionată şi ancorată prin
sutură la tunica fibroasă sau fascia periorbitală, sau acoperită cu mucoasa adiacentă
(tehnica învăluirii sau buzunarului). În formele evoluate – extirparea. Se vor evita
exciziile parŃiale. Extirparea în totalitate a glandei predispune la cheratoconjunctivită
uscată 30-40% din câinii operaŃi.
BIBLIOGRAFIE:
- Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997
- Bolte S., Igna C. – Clinica şi terapeutica chirurgicală (Patologia capului), partea a
II-a, vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 1993
- Moldovan M., Bolte S. – Oftalmologie veterinară, Ed. Ceres, Bucureşti, 1984
- Moldovan M., Cristea I., Morosan N., Murgu I. – Patologie şi clinică chirurgicală,
Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983
- Slatter D. – Textbook of Small Animal Surgery, ediŃia a II-a, vol. I şi II, Ed. W.
B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- Auer J. A. – Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- http://www.merckvetmanual.com
- Cook CS: Ocular embryology and congenital malformations, in Gelatt KN (ed):
Veterinary Ophthalmology. Philadelphia, Lippincott Williams & Wilkins, 1999,
pp 3-30.
10