Sunteți pe pagina 1din 10

CURS 9

CUPRINS
Semiotica şi terapeutica afecŃiunilor pleoapelor principale (continuare)
2. Coloboma palpebrală
3. Anchiloblefaronul
4. Simblefaronul
5. Blefarofimoza
6. Blefarospasmul
7. Entropionul
8. Ectropionul
9. Ptoza palpebrală
10. Lagoftalmia
11. Trichiazisul
12. Distichiazisul şi districhiazisul
13. AfecŃiunile inflamatorii ale pleoapelor
Semiotica şi terapeutica afecŃiunilor pleoapei a III-a
1. Prolapsul
2. Eversarea cartilajului pleoapei a treia
3. Hipertrofia pleoapei a III-a
4. Adenomul glandei anexe a pleoapei a III-a

2. Coloboma palpebrală

Este o discontinuitate a margini palpebrale prin lipsa unei porŃiuni de pleoapă. Poate fi
congenitală sau dobândită, urmare a vindecării unor plăgi soldate cu pierdere de substrat.
Defectul este însoŃit de cherato-conjunctivită cronică datorită închiderii incomplete a
fantei palpebrale.
Diagnosticul se precizează prin examen clinic.
Prognosticul este în funcŃie de etiologie, de mărimea colobomei şi de posibilităŃile de
reconstrucŃie operatorie.
Tratament: după pregătirile preoperatorie obişnuite se vivifiază marginile colobomei în
aşa fel ca aceasta să poată fi suturată. Tehnicile operatorii de blefaroplastie şi de
blefarorafie sunt identice cu cele descrise la plăgile palpebrale.

3. Anchiloblefaronul

Este starea patologică caracterizată prin inexistenŃa fantei palpebrale. Poate fi


congenitală, dobândită (cicatricială sau operatorie). Se întâlneşte mai frecvent la căŃei,
pisoi şi purcei. Uneori, datorită acumulării de secreŃii lacrimale sau purulente, ochiul
capătă aspect chistic. În formele congenitale se observă o marcaŃie a marginilor
palpebrale lipite, iar în formele dobândite, apărute în urma arsurilor sau blefaritelor
traumatice, se constată şi leziuni ale corneei şi conjunctivei.
Diagnosticul se precizează prin examen clinic.

1
Prognosticul este rezervat.
Tratament: operator prin separarea celor două pleoape; se execută o butonieră prin care
se introduce o sondă canelată, pe ghidajul acesteia se continuă incizia de separare. Pentru
a se împiedica realipirea, se recomandă să se decoleze conjunctiva şi pielea să’ se
sutureze. Postoperator se aplică 6-10 zile unguent oftalmic cu antiseptice.

4. Simblefaronul

Defineşte aderenŃa conjunctivei palpebrale la cea bulbară şi consecutiv absenŃa sau


reducerea sacilor conjunctivali. Clinic se constată o mobilitate redusă a pleoapelor, cu
limitarea deschiderii fantei palpebrale. Pot fi afectate căile lacrimale şi consecutiv apare
epiforă şi complicaŃii inflamatorii cornice (blefarită, cheratită).
Diagnosticul se pune prin examinarea fundurilor de sac conjunctivale, care sunt reduse
sau absente.
Prognosticul, defavorabil în formele congenitale şi rezervat în cele dobândite
cicatriciale.
Tratamentul se rezumă la dilacerarea atentă a aderenŃelor. Pentru prevenirea lor se va
introduce în sacii conjunctivali nou formaŃi zilnic un unguent oftalmic.

5. Blefarofimoza

Este strâmtarea fantei palpebrale, putând fi congenitală sau dobândită.


Clinic fanta palpebrală este mai mică, strâmtarea putând exista la unul sau la ambele
unghiuri palpebrale. Când anomalia este unilaterală, fantele sunt asimetrice.
Diagnosticul: uşor de precizat, fiind totuşi necesar să se diferenŃieze de blefarospasm,
care cedează la blocajul nervului auriculo-palpebral.
Prognostic: rezervat.
Tratament: operaŃia de cantotomie.

6. Blefarospasmul

Poate fi tonic, când contracŃia muşchiului orbicular palpebral este de durată şi cauzată
de procese inflamatorii dureroase, şi clonic, când contracŃia este alternantă,
manifestându-se clinic prin clipiri dese şi este cauzat de afecŃiuni neuronale (căi aferente
sau eferente, SNC).
Diagnostic: se va diferenŃia de blefarofimoză.
Prognostic: favorabil în forma tonică şi rezervat sau defavorabil în cea clonică.
Tratament: pentru a se putea efectua examenul clinic care să stabilească etiologia
acestei boli este necesară anestezia prin instilaŃie. Se va combate cauza când este de
natură oculară şi concomitent se va continua anestezia cheratoconjunctivală susŃinută
până la amendarea reflexului. Se poate recurge la anestezie pe traiectul nervului facial cu
alcool-procaină sau Denervin diluat 1/2 , în asociere cu anestezia locală prin instilaŃie.
Când tratamentul medicamentos rămâne fără rezultat se poate încerca intervenŃie
operatoare.
Se poate recurge la trei procedee operatorii:

2
1.- cantotomie cu secŃionarea ligamentului palpebral comun;
2.- rezecŃia parŃială sau totală a porŃiunii proximale a muşchiului orbicular;
3.- sutura în eşarfă (sutura Friedenwald). Acest procedeu este uşor de aplicat şi la
animale.

7. Entropionul

Este răsfrângerea întregii sau a unei părŃi a marginii palpebrale spre globul ocular.
Clinic se constată iritaŃia corneei şi conjunctivei, cicatrici corneene, pigmentaŃie
corneană, posibil ulcere. Epiforă, blefarospasm. La examenul atent se observă defectul de
poziŃie, care poate afecta parŃial sau total marginea palpebrală, uni- sau bipalpebral.
Există mai multe tipuri de entropion: congenital (ereditar sau teratologic, frecvent la
câine şi oaie) şi dobândit care poate fi spastic, cicatricial şi bulbar (atunci când globul
ocular nu îndeplineşte rolul de suport palpebral, microftalmie, enoftalmie).
Diagnosticul se precizează prin examen clinic. Se va diferenŃia de trichiazis,
districhiazis şi de blefarospasm. Entropionul ereditar (anatomic) se diferenŃiază prin
conformaŃia unghiului palpebral temporal, unde pleoapele se încalecă.
Prognostic: favorabil.
Tratament: Obiectivul intervenŃiei este reducerea şi menŃinerea în poziŃie normală a
marginii libere a pleoapei răsfrânte spre globul ocular.
Instrumentar: termocauter, când se recurge la cauterizare; agrafe Michaell, când se
practică pliul cutanat şi seringă cu ac pentru injecŃii intradermice, când se recurge la
colecŃie prin achinezie şi sclerozare; bisturiu, foarfece dreaptă şi curbă, pensă
chirurgicală, pense hemostatice, ac Hagedon mic ( 14 – 16 ) şi portac când se practică
tratamentul operator.
Anestezie: loco-regională şi achinezie palpebrală în asociere cu NLA sau N-NLA.
Procedee operatorii:
- entropion spastic recent (procese iritative şi inflamatorii):
- analgezie loco-regională şi achinezie palpebrală concomitent cu tratament
etiotrop (antibio- sau chimioterapie)
- infiltraŃia palpebrală cu soluŃii anestezice şi sclerozante (denervin sol. Diluată
½, 0,5-2 ml, alcool 75 grade şi procaină 2% 1:1, 0,5-2 ml), repetare la nevoie
după 6-12 zile
- cauterizare, puncte dispuse liniar pe faŃa externă a pleoapei depăşind porŃiunea
cu entropion. Cauterul se trece de mai multe ori prin acelaşi loc până când
tarsul se redresează sub acŃiunea căldurii. Frecvent apar complicaŃii septice şi
cicatriciale.
- formarea unui pliu cutanat prin aplicarea a 1-3 puncte de sutură în „U” care se
menŃin 10-14 zile
- entropion spastic cronic şi cicatricial cu deformări ale pleoapei – procedee operatorii
sângeroase (excizii cutanate, blefaroplastie, miotomie, tarsotomie şi tarsectomie):
- procedeele bazate pe excizii de lambouri cutanate de diferite forme şi mărimi
sunt recomandate la cazurile cu forme mai uşoare de entropion şi fără modificări
ireversibile ale tarsului: procedeul Berlin – excizia unui lambou cutanat în felie de
pepene depăşind cu câŃiva mm porŃiunea de pleoapă cu entropion; lăŃimea variază cu
gradul de răsfrângere al pleoapei; plaga se suturează în puncte separate; procedeul

3
Smythe – 2-3 incizii cutanate sub formă de rondelă, plaga se suturează în plan orizontal;
procedeul Hobday – recomandat în entropionul bipalpebral – două excizii cutanate în
felie de pepene una pe pleoapa superioară şi alta pe cea inferioară; procedeul Muller -
recomandat în entropionul bipalpebral cu scurtarea fantei palpebrale – este asemănător cu
procedeul anterior executându-se în plus o excizie verticală la 0,5-1 cm de cantul lateral;
procedeul Schleich – recomandat în entropionul bipalpebral care afectează şi cantul
lateral; excizia cutanată are formă de vârf de săgeată cu vârful orientat în direcŃia
unghiului palpebral lateral, la 0,5-1,5 cm de acesta; pentru afrontarea corectă primul
punct de sutură se aplică în partea cea mai dehiscentă a plăgii; procedeul Blaskowisz –
recomandat în entropionul accentuat al pleoapei inferioare cu afectarea papilei lacrimale;
incizie cutanată de-a lungul pleoapei înlăturându-se un lambou de forma unei săgeŃi sau a
cifrei „1” răsturnate; procedeul Szokoloczy-Zajer – aplicabil la câine în entropionul
spastic al unghiului temporal constă în efectuarea unei incizii la 0,3-0,5 cm lateral de
unghiul fantei palpebrale pe direcŃia acestuia; plaga cu aspect romboidal se suturează în
plan vertical.

8. Ectropionul

Este un defect de poziŃie palpebrală caracterizat prin căderea şi răsfrângerea pleoapei spre
exterior.
Clinic: neînchiderea fantei palpebrale, epiforă, conjunctivită cronică sau recurentă prin
expunere la factorii iritanŃi sau secundar infecŃiilor bacteriene, cheratită. Cicatricile
contractile ale pleoapelor sau paralizia nervului facial pot produce la unele specii
ectropion unilateral
Este frecvent la rasele de câini la care pielea din regiunea feŃei formează pliuri care trag
prin greutate pleoapa inferioară. Apare ca defect obişnuit de conformaŃie bilateral la
următoarele rase: Bull Mastif, Bloodhound, Marele Danez, Newfoundland, St. Bernard,
rasele de Cocker Spaniel.
Diagnostic: se stabileşte fără dificultate, fiind însă necesară stabilirea formei etiologice
(senil, paralitic, mecanic sau cicatricial)
Prognostic: rezervat
Tratament:
- medicamentos: topic antibiotice şi corticosteroizi pentru a controla infecŃia şi reduce
inflamaŃia
- chirurgical - instrumentarul şi anestezia sunt identice cu cele recomandate pentru
entropion.
- ectropionul cicatricial: blefaroplastie urmărindu-se eliminarea cicatricei şi
repoziŃionarea pleoapei.
- Procedeul Smythe – recomandat în formele uşoare de ectropion, constă în
excizarea cu un trepan a 2-3 rondele cutanate (0,5-1 cm) cu suturarea plăgii în
plan vertical. În lipsa trepanului se practică 2-3 incizii cutanate de 0,5-1,2 cm
paralele cu marginea pleoapei şi la 2-4 mm de aceasta, prin dilacerarea şi
deplasarea pielii plăgilor li se dă orientarea verticală după care se suturează.
- Procedeul de autoplastie cu lambou glisant în „V” (Samson-Wharton sau
Hobday) – incizie cutanată în „V” pornind de la 2-3 mm de marginea liberă a
pleoapei, deschiderea „V”-ului depăşeşte lungimea ectropionului, lamboul

4
creat între cele două braŃe se glisează prin dilacerare spre marginea liberă a
pleoapei eversate, plaga are aspect de săgeată iar după suturare forma literei
„Y”.
- Procedeul Szymanowski (Dieffenbach) – constă în excizia triunghiulară
cutanată a pielii din imediata apropiere a unghiului temporal. În varianta mai
simplă se practică trei incizii, una în prelungirea marginii pleoapei superioare
de 1-2,5 cm, a doua în prelungirea marginii pleoapei inferioare de 0,8-1,5 cm
şi a treia care uneşte lateral primele două incizii; din interiorul triunghiului
rezultat se îndepărtează pielea; unghiul cutanat al pleoapei inferioare, după
excizia parŃială a marginii acesteia, este deplasat superolateral în locul
lamboului îndepărtat şi se suturează în puncte separate.
- Ectropionul senil şi paralitic (aton) se tratează prin procedee complexe de
blefaroplastie, tarsotomie, tarsectomie şi trasoplastie. Procedeul de scurtare
a pleoapei inferioare prin tarsectomie simplă se realizează printr-o excizie
triunghiulară a pleoapei; procedeul Bick - se aseamănă cu precedentul,
tarsectomia este combinată cu cantotomia laterală.

9. Ptoza palpebrală

Este căderea pleoapei superioare (blefaroptoză) cu imposibilitatea menŃinerii deschise a


fantei palpebrale.
Localizare: uni- sau bilaterală
Etiologie: paralitică (nevrita oculomotorului comun), mecanică (procese cicatriciale sau
proliferative), simptomatică (sindrom Horner, enoftalmii)
Prognostic: rezervat
Tratament:
- în ptoze mecanice (false) – chirurgical
- în cele neuronale: vitaminoterapie, rezolutive pe bază de iod
- în formele cronice, incurabil medicamentos – chirurgical suspendarea
pleoapei cu bandelete musculare izolate din muşchiul drept superior sau
orbicular

10. Lagoftalmia

Se caracterizează prin imposibilitatea închiderii complete a fantei palpebrale şi implicit a


protejării corneei faŃă de uscare şi traumatisme.
Localizare: uni- sau bilaterală. Se poate întâlni la rasele brahicefalice cu orbita foarte
ştearsă, în caz de exoftalmie secundară leziunilor orbitale care ocupă acest spaŃiu sau în
paralizia nervului facial.
Clinic: ochiul aparent exoftalmic, cu epiforă, în scurt timp cheratoconjunctivită datorită
uscării corneei, cicatrici, pigmentare şi ulcere corneene.
Prognostic: rezervat.
Tratament: se va proteja corneea prin aplicarea de unguent oftalmic cu vitamina A.
Tratamentul operator se va rezuma la strâmtarea fantei palpebrale, recurgându-se la
blefarectomie în unghiul temporal şi apoi sutura pleoapelor pe o porŃiune limitată.

5
11. Trichiazisul

Defineşte defectul de poziŃie a cililor palpebrali, cu localizare normală,


caracterizat prin devierea acestora spre cornee, conjunctivă sau pleoape.
Clinic : epiforă, congestie conjunctivală, iar la formele cronice apare cheratita şi
blefarospasmul cu aspect de entropion. Dacă nu se intervine apar leziuni corneene
(eroziuni, ulcere, procese de opacifiere) care compromit funcŃia vizuală.
Diagnosticul se precizează prin examenul atent al marginilor palpebrale, folosind
lupa. Cilii orientaŃi defectuos sunt uneori solitari, alteori grupaŃi. De regulă sunt afectaŃi
cilii dinspre unghiul palpebral extern.
Prognostic: favorabil dacă boala se diagnostică timpuriu, înainte de a surveni
complicaŃiile.
Tratamentul: constă în epilarea repetată prin smulgerea cililor sau prin
electroepilare. Când acest procedeu nu dă rezultate se procedează la intervenŃia
chirurgicală, care constă în excizia unui lambou cutanat din imediata apropierea marginii
palpebrale, unde cilii sunt deviaŃi spre interior. Prin sutură marginea palpebrală este
deviată spre exterior şi odată cu ea şi cilii.

12. Distichiazisul şi districhiazisul

Distichiazisul este anomalia caracterizată prin prezenŃa unor cili ectopici pe


muchia internă a marginii palpebrale crescuŃi în deschiderea glandelor Meibomiene,
producând iritaŃia corneei. Pot fi afectate ambele pleoape principale.
PacienŃii cu distichiazis trebuie evaluaŃi atent, simpla prezenŃă a firului de păr nu
justifică îndepărtarea (de exemplu la Cocker Spaniel). Tratamentul este indicat doar
atunci când cilii produc iritaŃia corneei (ulceraŃii, vascularizaŃie, fibroză, pigmentare,
epiforă sau blefarospasm persistent). Cilii moi, fini, subŃiri care practic plutesc în filmul
lacrimal nu cauzează iritaŃii.
Prognostic: favorabil.
Tratament:
- crioepilare – distrugerea rădăcinii firului de păr prin răcire extremă – este tratamentul de
elecŃie, îndepărtează permanent cel puŃin 80% din firele de păr
- electroliză (electroepilare) şi dacă nu se obŃin rezultate se recurge la excizia muchiei
interne a pleoapei.
Termocauterizarea este contraindicată deoarece distruge structurile normale ale pleoapei
cu formarea de cicatrici.
Epilarea prin smulgere este eficientă doar temporar, dar poate folosi în stabilirea faptului
dacă cilii sunt responsabili de semnele clinice.
Districhiazisul reprezintă creşterea a doi sau mai mulŃi cili palpebrali dintr-o
singură deschiderea a unei glande Meibomiene. Tratamentul este identic cu cel din
distichiazis.

6
13. AfecŃiunile inflamatorii ale pleoapelor

Şalazionul – retenŃia sau blocarea secreŃiei (uleioase) a glandelor Meibomiene şi


extravazarea în Ńesuturile adiacente ale pleoapei cu declanşarea unui răspuns inflamator
de tip granulomatos.
Clinic şalazionul apare ca o formaŃiune nedureroasă, fermă, nodulară, de culoare galben-
gri prin transparenŃa conjunctivei palpebrale. Apare mai frecvent la câine decât la pisică
şi mai frecvent apare secundar adenomului glandelor Meibomiene care blochează secreŃia
glandei.
Tratament: chiuretaj prin conjunctivă, nu se face incizia pielii. După chiuretaj se vor
aplica local 5-7 zile antibiotice-steroizi.
Hordeolum (urcior) – este inflamaŃia glandelor Zeis sau Moll (hordeolum
extern) sau a glandelor Meibomiene (hordeolum intern).
Semnul clinic marcant este durerea la manipulare.
Tratament: drenaj, topic unguent cu antibiotic şi comprese calde.
InfecŃia stafilococică a glandelor Meibomiene este de obicei asociată
dermatozelor generalizate.
Clinic: la deschiderea glandelor de pe marginea internă a pleoapelor apare un exudat
purulent gălbui în locul secreŃiei clare uleioase normale. La examinarea suprafeŃei
conjunctivale se observă infiltraŃii liniare galben-albicioase perpendicular pe marginea
pleoapei.
Tratament: se indică antibiotice local şi pe cale generală, comprese reci, posibil să fie
necesară asocierea de corticosteroizi administraŃi oral.
Blefaritele: reprezintă inflamaŃia pleoapelor, în special a marginii lor. De obicei
sunt trecute cu vederea dacă fac parte dintr-o dermatită mai generalizată.
Etiologie:
- bacteriană – cel mai frecvent Staphylococcus aureus (ex. piodermatita juvenilă).
Blefarita supurativă debutează cu reacŃie inflamatorie puternică, epiforă, edem şi de
cele mai multe ori este afectată şi conjunctiva. Poate evolua sub formă de microabces
sau flegmon, când se constată fistulizarea;
Tratamentul: local şi general antibiotice. Corticosteroizi doar în formele refractare
sau în cele severe acute. În afecŃiunile dermatologice generalizate va trebui identificată şi
tratată cauza. Abcesele şi flegmoanele se vor drena şi antiseptiza obişnuit. Pentru
ridicarea crustelor se va recurge la unguente emoliente.
- parazitară – demodex sau sarcoptes la câinii tineri, notoedres la pisici
- metabolică – blefarita seboreică este asociată cu seboreea generalizată sau
dermatitele alergice
- actinică – asociată cu expunerea la soare
- fungică – dermatomicoze
- traumatică – în urma contactului cu acizi, leşie, incendii. Este reprezentată
prin contuzii, plăgi sau hematoame, în toate cazurile impresionează edemul,
durerea şi tulburările de mobilitate şi de poziŃie. Toate afecŃiunile traumatice
susceptibile complicaŃiilor septice, se vor supune tratamentului profilactic,
antiseptic, local şi general. IniŃial se va tempera inflamaŃia şi durerea şi se va
preveni infecŃia prin aplicaŃii locale de soluŃii sau unguente antiseptice şi
analgezice. Ulterior dacă nu retrocedează se va trece la tratamentul

7
proflogistic prin irigaŃii sau pansament umed cu soluŃie caldă de acid boric sau
cu ceai de muşeŃel la care se adaugă 1% sare. În acelaşi scop se pot folosi
pensulaŃii cu tinctură de iod sau unguente cu oxid galben de mercur sau cu
ihtiol.
- imun mediată/alergică – pemfigus, necroliza epidermică toxică, atopia
- virală – virusul herpetic felin tip 1 la pisicile tinere (consecinŃe: deformări
cicatrici ale pleoapelor, fibroză corneană).
Diagnostic şi tratament: Diagnosticul necesită teste similare cu acelea folosite în alte
dermatoze incluzând raclatele, culturile şi biopsia dacă este necesar. Tratamentul se
bazează pe identificarea cauzei declanşatoare.
Edemul pleoapei reprezintă mai degrabă un semn clinic decât o boală ca atare.
Cauzele includ: traumatismele, reacŃia alergică/hipersensibilitatea, înŃepăturile de insecte,
secundar celulitei orbitale/abceselor. Tratamentul depinde de etiologie, dar în general
include corticosteroizi (local şi general), antiiflamatorii nesteroidiene, antihistaminice şi
antibiotice (local şi general ca ex. în caz de celulită orbitală)

3. Semiotica şi terapeutica afecŃiunilor pleoapei a III-a

1. Prolapsul (protrusia)

Poate fi congenital şi dobândit, uni sau bilateral, parŃial sau total.


Clinic se constată prolabarea pleoapei cu acoperirea parŃială a globului ocular,
fapt ce tulbură vederea şi modifică şi estetica oculară. Prin expunere şi prin traumatizare
repetată apare inflamaŃia cu simptomatologia caracteristică acesteia.
Diagnosticul presupune cunoaşterea elementelor anatomo-fiziologice. Prolabarea
pleoapei a treia are loc ca urmare a contracŃiei în bloc a muşchilor drepŃi ai globului
ocular, a muşchiului propriu şi a unui muşchi abductor. În afară de cauzele locale,
prolabarea pleoapei a treia se întâlneşte în tetanos, în stările febrile, în stările de şoc şi în
nevrozele puerperale. Este un simptom patognomonic în sindromul Horner (denervare
simpatică însoŃită alături de prolaps uni- sau bilateral de ptoză palpebrală, anizocorie-
pupile cu diametru diferit, şi mioză). În cazul sindromului Horner (cauze frecvente:
traumatisme ale gâtului sau toracelui, otite medii sau interne) pierderea inervaŃiei
simpatice duce la scăderea tonusului muşchilor netezi orbitali şi consecutiv enoftalmie cu
protrusia pasivă a pleoapei a treia. De asemenea, apare un fals prolaps în enoftalmiile de
deshidratare şi de caşexie, în ftizia bulbară, în microftalmie sau în atrofia muşchilor
masticatori. Toate substanŃele simpaticolitice, mai ales neuroleptice, produc o prolabare
reversibilă.
Prognostic: rezervat.
Tratament: va fi direcŃionat spre combaterea cauzei. În prolapsul idiopatic terapia
simptomatică constă în instilarea locală a epinefrinei 0,5 sau 1% sau a fenilefrinei 2,5%
de 1-3 ori zilnic. MedicaŃia aceasta este însă iritantă pentru ochi şi de obicei nu este
necesară. La pisică, în prolapsul idiopatic, s-a constatat că după o evoluŃie de 3-8
săptămâni dispare spontan. Se combate congestia şi inflamaŃia, iar în cazul complicaŃiilor

8
septice unguente oftalmice cu antiseptice. Dacă tratamentul conservator nu dă rezultate se
va recurge la cel operator: extirparea totală a pleoapei a treia.

EXTIRPAREA TOTALĂ A PLEOAPEI A III-A


IndicaŃii: neoplasm, prolaps total, hipertrofie
Anestezie: locală şi generală
Instrumentar: foarfece curb, pensă chirurgicală, pensă hemostatică fină
Timpi operatori: se îndepărtează pleoapele, se prinde pleoapa a treia cu pensa şi cu
foarfecele se extirpă cât mai la bază. Hemostaza prin tamponament compresiv (comprese
sterile îmbibate în acid boric). 3-4 zile postoperator tratament antiseptic conjunctival.

2. Eversarea cartilajului pleoapei a treia

Răsucirea spre exterior a cartilajului pleoapei a treia antrenând răsfrângerea marginii


pleoapei spre exterior, se poate produce fără afectarea poziŃiei glandei anexe de la baza
pleoapei.
Simptomatologie: pleoapa apare cu marginea liberă răsucită spre exterior, epiforă,
blefarospasm, ocazional ulcere corneene.
Apare de obicei ca defect dobândit, la pisică există posibilitatea unei predispoziŃii
familiale.
Tratament: corecŃie chirurgicală EXTIRPAREA PARłIALĂ A CARTILAJIULUI
PLEOAPEI A III-A: Sub anestezie locală şi generală se practică o incizie de 2-3 mm a
conjunctivei deasupra porŃiunii deformate de cartilaj, dilacerare, descoperirea porŃiunii de
cartilaj deformat care se rezecă. Pleoapa îşi va relua poziŃia corectă. Sutura conjunctivei,
peste bontul de cartilaj rămas de ambele părŃi, în surjet simplu se face cu fir resorbabil
(catgut 6/0) iar nodul se va înfunda pentru a se preveni eroziunile corneene. Exereza
porŃiunii de cartilaj se va practica cu atenŃie astfel încât să nu se traumatizeze glanda
lacrimală.

3. Hipertrofia pleoapei a III-a

Este o complicaŃie a inflamaŃiei şi a prolapsului.


Se constată proliferarea conjunctivei şi îngroşarea pleoapei.
Se întâlneşte la câine, de regulă se asociază cu adenomul glandei anexe.
Tratament: chirurgical – extirparea pleoapei.

4. Adenomul glandei anexe a pleoapei a III-a „cherry eye”

Este inflamaŃia hipertrofică a glandei anexe a pleoapei a treia, care prolabează. Este
comună la câinii tineri şi la anumite rase (Cocker Spaniel şi Buldog englez). Se întâlneşte
şi la pisică.
Clinic: epiforă discretă, abducŃia pleoapei a treia, după scurt timp prolabează de sub
aceasta o formaŃiune globulară, care se dezvoltă progresiv depăşind marginea pleoapei
peste care se eversează. Glanda hipertrofiată acoperă în cele din urmă pleoapa a treia şi
ocupă spaŃiul din unghiul nazal.
Diagnostic: clinic. Adenomul glandei poate coexista cu hipertrofia pleoapei.

9
Examen histopatologic pentru diferenŃierea faŃă de proliferarea neoplazică.
Prognostic: rezervat
Tratament: Deoarece glanda este importantă pentru producŃia de lacrimi va trebui
conservată pe cât posibil. La începutul bolii se poate recomanda aceeaşi medicaŃie
recomandată în prolapsul pleoapei a treia. Glanda poate fi repoziŃionată şi ancorată prin
sutură la tunica fibroasă sau fascia periorbitală, sau acoperită cu mucoasa adiacentă
(tehnica învăluirii sau buzunarului). În formele evoluate – extirparea. Se vor evita
exciziile parŃiale. Extirparea în totalitate a glandei predispune la cheratoconjunctivită
uscată 30-40% din câinii operaŃi.

EXTIRPAREA GLANDEI ANEXE A PLEOAPEI A III-A


IndicaŃii: inflamaŃia cronică şi prolapsul pleoapei, adenomul glandei însoŃit de prolabare,
proliferare neoplazică
Anestezie şi instrumentar identic cu cele de la operaŃia de extirpare a pleoapei a treia.
Timpi operatori: în faza incipientă se prinde pleoapa cu o pensă cu fixator şi se răsfrânge
spre exterior. Se identifică glanda la baza sa pe faŃa bulbară şi se practică o incizie
paralelă cu piciorul scheletului cartilaginos. Se dilacerează şi se excizează cu un foarfece
fin. Nu se aplică sutura.
În faza avansată se prinde direct glanda şi cu un foarfece fin se detaşează menajând
pleoapa. Când separarea întâmpină dificultăŃi se va extirpa în bloc împreună cu pleoapa
cât mai la bază având grijă de a nu leziona canalele lacrimale. Hemostaza prin
tamponament, comprese îmbibate cu acid boric sau cu ser fiziologic şi adrenalină.

BIBLIOGRAFIE:

- Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997
- Bolte S., Igna C. – Clinica şi terapeutica chirurgicală (Patologia capului), partea a
II-a, vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 1993
- Moldovan M., Bolte S. – Oftalmologie veterinară, Ed. Ceres, Bucureşti, 1984
- Moldovan M., Cristea I., Morosan N., Murgu I. – Patologie şi clinică chirurgicală,
Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983
- Slatter D. – Textbook of Small Animal Surgery, ediŃia a II-a, vol. I şi II, Ed. W.
B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- Auer J. A. – Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- http://www.merckvetmanual.com
- Cook CS: Ocular embryology and congenital malformations, in Gelatt KN (ed):
Veterinary Ophthalmology. Philadelphia, Lippincott Williams & Wilkins, 1999,
pp 3-30.

10

S-ar putea să vă placă și