Sunteți pe pagina 1din 33

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Catedra de Drept Procesual Penal i Criminologie

RAPORT
Esena i posibilitile Expertizei
Psihologice

Elaborat: Daniela CEBOTARI, masterand gr.IV,


anul I,ciclul II.
Conductor tiinific: Mihai Gheorghi
Doctor habilitat,
Profesor universitar

CHIINU,2014

CUPRINS:

1. Constituirea i afirmarea expertizei psihologice ;


2. Notiuni generale despre EP in procedura penal i civil:
obiecte i obiective, importan ;
3. Organizarea expertizei psihologic-judiciare in procesul penal;
4. Bibliografie .

Efectuarea expertizei psihologic-judiciare este o verig


care asigur stabilirea circumstanelor de importan juridic
cu coninut obiectiv, in baza crora poate fi realizat
o calificare corect a evenimentului juridic,
deci i respectarea dreptului subiectului.
T.V. Sachnova, Osnovy sudebno-psichologiceskoj
expertizy po grazdanskim delam, 1997.
1. Constituirea i afirmarea expertizei psihologice
Expertiza psihologic-judiciar actualmente are statut de domeniu
aplicat autonom al psihologiei in general i al psihologiei judiciare in
particular. In dezvoltarea acestui institut juridic pot fi remarcate citeva
perioade.
Prima jumtate a secolului XIX. Dei psihologia inc nu avea statut de
domeniu tiinific, tendina de aplicare practic a cunotinelor despre
sistemul psihic uman incepuse s se afirme. C. Lavater (1751-1801)
elaboreaz teoria despre fizionomie (fiziognomica), incercind s explice
dependena dintre calitile exteriorului i cele interne. Tot in aceeai
perioad apare i un curent psihologic de stabilire a caracterului i
trsturilor de personalitate pe baza reliefului exterior al craniului frenologia. Iniial aceast teorie a fost promovat de Fr. J. Gall (1758-1828),
care a elaborat o hart a creierului, indicind zonele i funciile lor.
Dup prerea lui Gall, deoarece dezoltarea scoarei cerebrale i a
creierului influeneaz forma craniului, cercetarea celui din urm ar putea s
ofere date despre aptitudinile individului uman. La aceast teorie a aderat
mai tirziu i C. Lombroso, care a emis ideea despre decodificarea calitilor
psihice dezoltate sau atrofiate dup forma craniului. Teoria frenologic s-a

bucurat de popularitate in prima jumtate a secolului XIX. Tot de aceast


perioad in incercrile de diagnosticare a comportamentului infractorului
prin aplicarea metodei observaiei. Prin inregistrarea i decidificarea
mimicii, gesturilor, altor conduite expresive, manifestate de ctre inculpat in
timpul dezbaterilor judectoreti, psihologii cercetau schimbrile pe care le
produc aciunile din timpul judecii in comportamentul subiectului i
explicau semnificaia lor. Aadar, primele investigaii practice au avut drept
scop i studiul personalitii infractoriale, reliefind un inceput al expertizei
psihologic-judiciare.
In cea de a doua jumtate a secolului XIX - inceputul secolului XX
are loc dezvoltarea i afirmarea psihologiei in calitate de tiin autonom.
Sint realizate un ir de cercetri empirice care pot fi considerate pe drept
cuvint expertize psihologice ale fenomenului criminalitii, ale mrturiei,
victimei. Ele sint legate de numele lui A. Binet, W. Stern, C. Marbe. Cel din
urm se refer i la utilizarea expertizei psihologic judiciare in procesul
civil. In Rusia V. M. Bechterev creaz in 1902 la Sankt Peterburg Institutul
de Psihoneurologie, unde pentru prima dat se ine un curs de expertiz
psihologic-judiciar, este studiat experiena cercettorilor din alte ri in
acest domeniu. Pe parcursul secolului XX expertiza psihologic-judiciar s-a
afirmat in rile lumii.
In Uniunea Sovietic expertiza psihologic-judiciar a avut o soart
tragic. Din cauze obiective: sporire neintemeiat a competenelor
expertului-psiholog, pin la momentul c acesta ii asuma dreptul de a
decide asupra invinuirii sau a caracterului depoziiilor; dar i subiective negarea unui ir de discipline tiinifice i etichetarea lor cu calificativul
burgheze, expertiza psihologic-judiciari este interzis. Acest institut este
revigorat doar in 1968.

Astzi expertiza psihologic-judiciar are un statut inalt in procesul


penal i civil in majoritatea rilor din lume. Ea i-a format cadrul su
conceptual, metodologic, a adaptat metodele psihologice cerinelor cercetrii
juridice. Concluziile expertului-psiholog sint recunoscute in calitate de
probe. In diverse state din lume, Austria, Cehia, Germania, Polonia,
Slovacia, Suedia, Ungaria, expertiza psihologic-judiciar se realizeaz nu
numai in procesul penal, ci i in cel civil. Expertiza este aplicat in judecarea
litigiilor cu diverse subiecte: declararea capacitii de exerciiu limitate sau a
incapacitii totale, adoptarea infierii, litigiile provocate de transmiterea
dreptului de proprietate sau mai larg, de certificarea greit a unor
documente de transmitere i altele.
In Republica Moldova expertiza psihologic-judiciar nu se bucur
inc de popularitate. Cauzele sint diverse, constind atit in lipsa unor
laboratoare specializate i birouri, unde ar putea fi solicitai experiipsihologi, cit i in cunotinele psihologice limitate ale specialitilor din
organele de anchet i a judectorilor. Sperm c aceste dificulti de
moment vor fi depite, pentru ca utilizarea expertizei psihologic-judiciare
s devin o necesitate i o cerin a efecturii justiiei.

2. Notiuni generale despre EP in procedura penal i civil: obiecte i


obiective, importan
Noiunea de expertiz psihologic-judiciar nu este prevzut in
legislaia procesual-penal i procesual-civil. Ea este o parte component a
unei noiuni mai largi, cea de expertiz judiciar. In literatur aceast
noiune cunoate mai multe accepiuni:
1. cercetare special;
2. aciune procesual.
Realizarea expertizei judiciare este reglamentat de legislaia cu
privire la procedura penal.
Articolul 142. Temeiurile pentru dispunerea i efectuarea expertizei
1) Expertiza se dispune in cazurile in care pentru constatarea circumstanelor
ce pot avea importan probatorie pentru cauza penal sint necesare
cunotine speciale in domeniul tiinei,tehnicii, artei sau meteugului.
Posedarea unor asemenea cunotine speciale de ctre persoana care
efectueaz urmrirea penal sau de ctre judector nu exclude necesitatea
dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea prilor, de
ctre organul de urmrire penal sau de ctre instana de judecat, precum i
din oficiu de ctre organul de urmrire penal.
2) Prile, din iniiativ proprie i pe cont propriu, sint in drept s inainteze
cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanelor care,
in opinia lor, vor putea fi utilizate in aprarea intereselor lor. Raportul
expertului care a efectuat expertiza la cererea prilor se prezint organului
de urmrire penal, se anexeaz la materialele cauzei penale i urmeaz a fi
apreciat o dat cu alte probe.

3) In calitate de expert poate fi numit orice persoan care posed


cunotine necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanele
aprute in legtur cu cauza penal i pot avea importan probatorie pentru
cauza penal. Fiecare dintre pri are dreptul s recomande un expert pentru
a participa la efectuarea expertizei.
Articolul 144. Procedura dispunerii expertizei
1) Considerind c este necesar efectuarea expertizei, organul de urmrire
penal, prin ordonan, iar instana de judecat, prin incheiere, dispune
efectuarea expertizei. In ordonan sau in incheiere se indic: cine a iniiat
numirea expertizei; temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele,
documentele i alte materiale prezentate expertului cu meniunea cind i in
ce imprejurri au fost descoperite i ridicate; intrebrile formulate
expertului; denumirea instituiei de expertiz, numele i prenumele persoanei
creia i se pune in sarcin efectuarea expertizei.
2) Ordonana sau incheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru
instituia sau persoana abilitat s efectueze expertize.
3) La efectuarea expertizei din iniiativ i pe contul propriu al prilor,
expertului i se remite lista intrebrilor, obiectele i materialele de care
dispun prile sau sint prezentate, la cererea lor, de ctre organul de urmrire
penal. Despre aceasta se intocmete un proces-verbal.
Expertiza psihologic judiciar contribuie la diminuarea riscului unei
erori judiciare in calicarea aciunilor subiectului, a comportamentului
impus de o situaie afectiv tensionat, de necontientizarea motivului i
caracterului aciunilor svarite.
Sarcina principal a expertizei psihologice judiciare este de a ajuta
organele de judecat i de urmrire penal in cercetarea,problemelor
specice cu coninut psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor

penale i civile; de a obine informaii obiective, aprecieri neprtinitoare i


principiale, importante pentru analiza situaiei.Competenele expertizei
psihologice judiciare sunt urmtoarele:
1. Stabilirea particularitilor psihologice individuale ale persoanelor
participante la procesul penal (inculpat, victim, martor) care ar putut s
inueneze esenial comportamentul lor intr-o situaie extremal sau
psihotraumatizant;
2. Nivelul dezvoltrii intelectuale;
3. Prezena anumitor stri psihoziologice (anxietate, sugestibilitate inalt,
impulsivitate etc.) care pot inuena considerabil comportamentul i
mrturiile depuse;
4. Diagnosticul strilor de tensiune psihic nepatologic (anxietate, fobie,
stres, afect etc.), care au cauzat comiterea crimei, comportamentul inadecvat
manifestat in situaii extreme etc.
5. Evaluarea sferei motivaionale a personalitii, a tendinelor care au
stimulat svarirea faptelor criminale.
6. Evaluarea capacitii subiectului de a contientiza importana aciunilor
proprii i de a le controla (in special, in cazul minorilor inculpai i al
persoanelor cu semne de retard mental);
7. Evaluarea capacitii victimelor, martorilor de a percepe corect
circumstanele importante pentru dosar i de a depune mrturii corecte (pe
dosare penale i civile).
Obiectivitatea cercetrilor efectuate i a concluziilor formulate de
ctre psiholog este asigurat de aplicarea metodologiei tiinice adecvate, a
metodelor i tehnicilor de lucru elaborate i standardizate conform unor
cerine exacte i bine denite.

Obiectul oricrei expertize judiciare prevede circumstanele i


conduitele cu pondere pentru anchet i judecat, care pot fi reconstituite in
baza utilizrii unor cunotine i metode specifice. Din aceste considerente
Codul de procedur penal i Codul de procedur civil prevd utilizarea in
calitate de expert a oricrei persoane, care posed cunotine suficiente
pentru a prezenta concluzii in chestiunile dintr-un domeniu special, ce apar
in legtur cu cauza penal sau pricina civil.
Obiectul EPJ inglob cadrul de factori care au influenat sistemul
psihic al persoanei caracterizate prin normativitate psihic, au condiionat
reflexe i conduite neadecvate in momentul cu pondere pentru anchet i
judecat, stabilii in conformitate cu virsta, calitile emotive, trsturile de
personalitate.Indicatori ai unui asemenea comportament pot fi:
1. Comportamentul caracterizat prin reacii neadecvate la influenele
mediului, marcat de dezechilibru emoional - de agresivitate i
violen, fixaj al conduitelor, motricitate dezordonat, inclusiv cu
caracter verbal, ingustare a cogniiei (percepiei, ateniei), deteriorare
a contientizrii logice a realitii;
2. Semnalmentele unei insuficiene intelectuale, exprimate in discrepana
dintre motivve, orientri,mijloace de realizare i scopuri, condiii
obiective;
3. hipertrofia trebuinelor primare (sexuale, de plcere);
4. primitivismul in aciuni, gindire, exprimare comportamentalexpresiv, inclusiv verbal, atitudinea indiferent fa de rezultatele
anchetei preliminare i ale dezbaterilor judiciare sau, in unele cazuri,
conduite de bravad, tendine demonstrative, lips de sinceritate;

5. incoerena in coninutul mrturiilor, dorina manifestat de


demonstrare a competenei sau sugestibilitatea i dependena de
opiniile expuse de alte persoane;
6. comportamentul care denot orientri sexuale perverse;
7. lipsa de logic in comportament, conduite demonstrative, faptul
sustragerii unor lucruri lips de pre i indiferena fa de altele - mai
valoroase i mai accesibile;
8. caliti somatice neobinuite - asimetria craniului sau a unor pri ale
corpului, infantilismul in exterior i in manifestri, dereglrile
mnezice, expresive i motorii.
Impreun cu expertul-psihiatru poate fi diagnosticat i starea psihic a
persoanei afectate de o anumit patologie psihic. Este cazul unei expertize
complexe.
Obiectul este intocmit de ofierul de urmrire penal, procuror sau
instana de judecat i reflectat documentar in ordonana de dispunere de
expertiz. Totodat, obiectul EPJ este echivalent surselor de cptare a
probelor in procesul penal sau a dovezilor in procesul civil. De aceea putem
distinge in calitate de obiect:
1. Sbiectul uman cercetat (bnuitul, inculpatul sau invinuitul, victima,
martorul, reclamantul, piritul);
2. Informaia despre starea sntii psihice a acestui subiect i, in general,
despre sistemul psihic i comportamentul lui, reieit din diverse surse
procedurale: mrturii, concluzii ale altor specialiti (medic, psihiatru
etc), istorii ale patologiilor de diverse configuraii, caracteristici de la
locul de trai i munc, descrieri ale unor proceduri penale, rezultate ale
realizrii unor cercetri cu utilizarea metodelor specifice;

3. Materialele din arhiva personal a persoanei cercetate: scrisori, note,


jurnale intime, desene etc.
Aceste surse sunt cercetate in conformitate cu alte circumstane: de mediu,
persoane cu care a venit subiectul investigaiei in contact, situaii.
Investigaia lor realizeaz un obiectiv distinct identificarea circumstanelor
dezvoltrii psihice, a situaiilor care au determinat comportamentul, a
condiiilor i factorilor ce au stat la baza conduitelor neadecvate.
Alte dou grupe de circumstane determin inc un ir de obiectivele,
spre care se orienteaz EPJ:
1

.Starea psihic deosebit a subiectului cercetat promoveaz


in calitate de obiectiv calificarea ei, stabilirea gravitii
afectrii cu caracter patologic sau nepatologic, a factorilor
care au provocat-o;

Inflena perturbrilor psihice asupra comportamentului


invinuitului, victimei, martorului, reclamantului, piritului,
manifestat in momentul infraciunii, in procesul cercetrii
penale, al dezbaterilor judiciare solicit aprecierea forei i a
calitilor fenomenelor psihice cu carater distorsionant.

Aceste obiective determin obiectivul (scopul) principal al EPJ aprecierea prin aplicarea unor cunotine teoretice i abiliti practice a strii
de responsabilitate a persoanei cercetate, sau, in alt formulare, a capacitii
ei de a contientiza actele sale, de a prevedea consecinele lor i de a le dirija
in momentul comiterii infraciunii, in cadrul cercetrii penale i anchetei
preliminare sau a edinei de judecat, fapt care-i ofer EPJ caracterul de
metod juridic folosit pentru stabilirea adevrului in procesul penal sau
civil.

Din considerentele expuse mai sus reiese urmtoarea concluzie:


expertiza psihologic-judiciar are un caracter complex, realizarea ei fiind
dificil i necesitind cunotine ample despre evenimentul i subiectul
cercetrii.
In calitate de obligaie a organului de urmrire penal se prezint
depistarea cauzelor i condiiilor care au contribuit la comiterea infraciunii.
Se prezint ca deosebit de dificil identificarea cauzelor i condiiilor
psihologice, in primul rind, deoarece frecvent acestea nu sint contientizate
pe deplin nici de personajele dramei judiciare (invinuit, martor i victim),
fapt care duce la relatarea unor motive cu caracter social-plauzibil, iar in al
doilea, competena in domeniul psihologiei a agenilor judiciari este
insuficient pentru a clarifica asemenea chestiuni complicate. Importana
EPJ in rezolvarea acestei dileme este evident.
Psihologul poate realiza un portret deplin al personalitii invinuitului,
depistind motivaia comportamentului infracional i al martorului, in raport
cu cel din urm stabilind caracterul erorilor mrturiei, al prii vtmate,
determinind rolul ei in structura infraciunii. Asemenea portrete psihologice
in unele ri, precum Frana, Germania, SUA, au devenit o parte component
a dosarului penal.
Expertiza contribuie la diminuarea posibilitii unei erori judiciare in
calificarea aciunilor delincvente ale minorilor, a comportamentului impus
de situaiile afectiv-tensionante sau manifestat fr contientizarea deplin a
motivului. Cercetarea calitilor individual-psihologice care se impletesc in
componena infraciunii - determinate de virst, sex, influenele sociale,
particularitile proceselor psihice,etc. - fr o implicare a expertuluipsiholog nu pot oferi materialul, necesar unei cercetri productive.

Concluziile EPJ pot crea premize favorabile pentru formarea


convingerii intime a judectorului, care prin sentin urmrete ati
pedepsirea legal i intemeiat a infractorului, cit i determinarea
caracterului educativ al msurilor de pedeaps, iar in judecarea pricinilor
civile - darea unei hotriri legale i intemeiate.
Cu toate acestea, sint neintemeiate incercrile de a lrgi cadrul
competenei i posibilitilor EPJ determinate de capacitile tiinei
psihologice contemporane. EPJ, realizind cercetarea personalitii, se
conduce de metodologia tiinific i cele mai valide metode, adecvate
obiectivului cercetrii. Concluziile expertului nu sint, ins, obligatorii pentru
anchetator, procuror i instana de judecat, ele putind fi respinse in cazul
unor motive de neincredere in competena i obiectivitatea celui care a
realizat cercetarea.
Tipurile de expertiz psihologic judiciar
1.Expertiza personal i de comisie. Cea dintai este realizat de ctre
un specialist in domeniu, iar cea de-a doua - de ciiva specialiti dintr-un
anumit domeniu.
2.Expertiza de baz i suplimentar. Expertiza de baz este cea
ordonat pentru explicarea intrebrilor inaintate in faa specialistului.
Expetiza suplimentar este ordonat in cazul cand concluziile expertizei de
baz sunt incomplete, neclare sau in cazul cand apar dubii vis-a-vis de
justeea concluziilor formulate.
3.Expertiza primar i repetat. Expertiza primar este cea realizat
prima, in contextul dosarului, i subiectului respectiv. Expertiza repetat se
promoveaz de cateva ori in cazul atitudinii rezervate fa de concluziile
formulate anterior. Deosebirile principale intre expertiza suplimentar i
cea repetat:

* Expertiza suplimentar rezolv problemele rmase in suspensie la


experiza anterioar i poate efectuat e de acelai expert, e de altul;
* Expertiza repetat explic inc o dat aspectele deja cercetate i poate
efectuat e de ctre un alt expert sau de un grup de experi.
4.Expertiza monospecializat i complex. Cea dintai este realizat de un
anumit tip de specialiti, iar expertiza complex este efectuat de un grup
din diferii specialiti (de exemplu, un medic i un psiholog).
Expertiza psihologi judiciar se efectueaz in baza ordonanei intocmite
de anchetatorul penal, procurorul sau instana de judecat, care decid i
asupra componenei ei.
Cerinele fa de intrebrile adresate psihologului expert:
E necesar ca intrebrile s nu depeasc limitele competenei
profesionale a expertului;
ntrebrile nu trebuie s conin aspecte de drept (referitoare la
componena crimei, vinovia subiectului, aceste probleme ind de resortul
instanei de judecat);
Formulrile trebuie s e explicite, concrete, laconice i s se
succead in consecutivitate,logic.
Drepturile i obligaiile expertului sunt reglementate de Codul de
Procedur Penal al Republicii Moldova.
3. Organizarea expertizei psihologic-judiciare in procesul penal
Ordonarea expertizei ine de anumite condiii:
a). necesitatea unor cunotine speciale din domeniul psihologiei in
vederea adunrii probelor pentru desfurarea rezultativ a cercetrii penale;
b). excluderea problemelor care intr in competena doar a organelor
judiciare i a celor ce nu in de domeniul special al psihologiei;

c). posibilitatea real de realizare a unei cercetri specializate a


aspectelor psihologice - de utilizare a cunotinelor unui expert competent in
cercul de probleme (specialist in domeniu, cu studii superioare), rezolvarea
crora poate oferi probe convingtoare, caracterizat prin posedarea de
cunotine teoretice i experiena personal, de folosire in caz de necesitate a
tehnicilor i instrumentelor speciale de diagnosticare.
Reieind din competena psihologului-expert i inind cont de
obiectivele i obiectele cercetrii psihologic-judiciare in cadrul procesului
penal putem desemna urmtoarele probleme care se impun activitii date:
1. Calificarea strii psihice a bnuitului, invinuitului inculpatului,
victimei sau martorului, determinarea particularitilor specifice, tipului i
gravitii anumitor stri psihice nepatologice cu caracter pertirbatoriu, a
manifestrilor lor in structura comportamentului individului cercetat,
stabilirea corelaiei dintre normal i anormal, a posibilitilor de compensare,
adaptare, reflectare in momentele critice.
2. Determinarea calitilor psihice constante: a proceselor, insuirilor
dinamice, tipului i particularitilor reaciilor afective pe parcursul
evenimentului infraciunii, a caracterului anomaliilor i accenturilor, a
naturii i gradului dezvoltrii psihice i a reinerilor in dezvoltarea psihic.
3. Definirea influenelor trsturilor de personalitate i strilor psihice
individuale asupra reflectrii ambianei, a reaciilor in raport cu aceasta i
capacitii de dirijare a conduitelor in situaii specifice.
4. Diagnosticarea capacitii/incapacitii minorilor infractori cu
anumite reineri in dezvoltarea psihic (mintal) de reflectare i apreciere a
aciunilor proprii i de dirijare a comportamentului;

5. Determinarea capacitilor senzorial-perceptive i cognitiv-logice


ale victimei i martorului in scopul aprecierii corectitudinii mrturiei i
caracterului erorilor.
6. Aprecierea capacitii minorilor sau ale altor victime ale violului
sexual, de evaluare corect a caracterului i semnificaiei aciunilor
violatorului, de reacie adecvat de aprare, opunere de rezisten.
7. Cercetarea cazurilor de suicid: a perioadei care a precedat decizia,
a strilor psihice care au condiionat-o, cauzelor psihologice ale
comportamentului suicidal.
Efectuarea expertizei este precedat de ordonana instanei judiciare,
care decide i asupra componenei ei. Constatind necesitatea efecturii unei
expertize, anchetatorul penal intocmete o ordonan in acest sens in care
arat: motivele pentru care dispune expertiza, denumirea instituiei care
urmeaz s-o efectueze sau numele i prenumele expertului, intrebrile asupra
crora trebuie prezentate concluzii, lista de documente i obiecte ce urmeaz
s fie puse la dispoziia expertului.
Drepturile i obligaiile expertului sint reglamentate de Codul de
Procedur Penal.
Expertul este obligat s se infieze la chemarea persoanei care
realizeaz cercetarea penal, a anchetatorului penal, procurorului sau
instanei de judecat, pentru a prezenta concluzii obiective cu privire
la intrebrile ce i se pun. Dac intrebarea pus depete cadrul cunotinelor
de specialitate ale expertului, sau dac materialele puse la dispoziie nu sunt
suficiente pentru prezentarea concluziilor, expertul comunic in scris
organului care a dispus expertiza c nu poate prezenta concluzii. Expertul
are dreptul:
1). s cerceteze materialele din dosar in legtur cu obiectul expertizei;

2). s cear s i se pun la dispoziie materiale suplimentare, necesare pentru


prezentarea concluziilor.
3). s participe, cu aprobarea persoanei care realizeaz cercetarea penal, a
anchetatorului penal sau procurorului, la interogatorii sau audieri i la alte
acte de urmrire penal;
4). in timpul cercetrii penale, anchetei preliminare i in edina de judecat
s pun celui interogat intrebri in legtur cu obiectul expertizei, dar numai
cu aprobarea persoanei respective, responsabile de realizarea aciunilor de
procedur penal.
Informaia despre obiectul cercetrii poate fi cptat de ctre expert
in cadrul cercetrii efectuate in incinta departamentului specializat
(laboratorului psihologic), sau in localul ageniei judiciare care a dispus de
expertiz (de anchet, judecat). Sint utilizate in acest scop dou surse:
materialele adunate de ctre anchet i cercetarea direct a subiectului uman.
Realizarea expertizei prevede citeva etape. La prima etapa expertul
studiaz cauza ordonrii expertizei, problemele pe care le-au formulat
agenii judiciari, determin obiectivele i obiectele ce urmeaz a fi supuse
investigaiei, intocmete planul general al cercetrii, prevzind
consecutivitatea aciunilor,decide asupra coninutului metodologic i
metodelor care pot fi utilizate, iar in cazul cind a fost ordonat o
expertiz complex grupul de experi aprob un program comun al
aciunilor. La cea de a doua este realizat cercetarea empiric in scopul
rezolvrii problemelor ilustrate in ordonan. Cercetarea include in sine dou
tipuri de aciuni:
- iniial expertul decide asupra strii individuale a subiectului cercetat,
aceasta fiind stabilit in baza observaiei, realizeaz aprecierea preliminar a

responsabilitii/iresponsabilitii acestuia, a comportamentului lui: adevrat


sau simulat;
- in cadrul cercetrii empirice specializate se utilizeaz diverse metode,
tehnici i instrumente in scopul investigaiei profunde a subiectului uman.
Etapa final include dou tipuri de activiti:
- analiza, sinteza i decodificarea informaiei cptate prin cercetarea
subiectului;
- formularea concluziilor despre caracterul proceselor, insuirilor,
strilor cercetate in funcie de coninutul problemelor inaintate expertului.
Concluziile experilor sint intocmite in scris i prezentate in form de
document. Atunci cind se realizeaz o expertiz complex toate prile
particip la intocmirea lor. Cerintele fa de documentul final sint
urmtoarele:
- intocmirea lui in scris;
- consecutivitatea logic a compartimentelor:
a). in partea introductiv se specific datele despre tipul expertizei, locul i
timpul efecturii, componena comisiei de experi sau date despre expertul
care a cercetat cauza, decizia organului juridic in baza cruia ea a fost
efectuat, subiectul, obiectivele, problemele investigaiei;
b). in partea de baz - divizat in sinteza unor date particulare i concluziile
generale sint descrise calitile obiectului cercetat i toat informaia
adunat pe parcursul expertizei, metodele utilizate in investigaie, rezultatele
cptate in urma aplicrii lor i concluziile reieite din interpretare, iar in
final, prin rezumarea tuturor datelor, concluziile generale ale expertizei; c).
partea final prevede concluziile decesive, formulate in funcie de coninutul
ordonanei instanei judiciare. Dac expertul constat imprejurri care

prezint interes pentru cauz, dar care n-au fost indicate in ordonan, el are
dreptul s le menioneze in concluzii.
Ofierul de urmrire penal. procurorurl, judectorul are dreptul s-l
asculte pe expert, pentru a-i explica coninutul concluziilor. Concluziile sint
comunicate persoanei supuse expertizei care, la rindul ei, are dreptul s ofere
explicaii, s expun obiecii, s adreseze expertului intrebri sau s cear
ordonarea unei expertize suplimentare.
Expertul-psiholog prezint concluziile formulate organului care a
emis ordonana. Reprezentanii organelor de drept, la randul lor, apreciaz
calitatea, caracterul tiinic al concluziilor, plenitudinea lor i gradul de
argumentare a rspunsurilor pentru a decide dac aceste concluzii pot
folosite in practica judiciar.
Expertiza psihologic judiciar poate ordonat, practic, pe toate
dosarele penale i in cazul multor dosare civile. Temeiuri pentru ordonarea
obligatorie a expertizei psihologice judiciare:
1. Retard in cazul minorului delincvent. In asemenea caz, se
recomand ca expertiza psihologic judiciar s e dispus doar dup
efectuarea expertizei psihiatrice judiciare, iar competenele expertizei
psihologice judiciare in de:
a. Stabilirea abaterilor de la nivelul dezvoltrii psihice normale i
descrierea manifestrilor lor;
b. Gradul de inuena a devierilor in dezvoltarea psihic a
subiectului asupra capacitii lui de a contientiza aciniunile svarite;
c. Capaitatea subiectului de a-i dirija propriile aciuni.
2. Determinarea capacitii subiectului de a percepe corect circumstanele
importante pentru cazul cercetat i de a depune mrturii corecte despre ele.

3. Stabilirea sau negarea strii de incapacitate a victimei in cazul analizei


crimelor sexuale.
4. Prezena semnelor supraexcitaiei emoionale aprute prin surprindere.
Se recomand efectuarea expertizei psihologice judiciare pe urmtoarele
tipuri de dosare:
1. Toate dosarele cu participarea minorilor, indiferent de locul i rolul lor
in cadrul procesului penal: infractor,victim, martor.
In cazul minorului pot aprea intrebri referitoare la:
a. capacitatea lui de a percepe i reproduce adecvat evenimentele;
b. de a contientiza cele intamplate;
c. predispoziia de a exagera cele percepute;
d. sugestibilitate mrit, care condiioneaz posibilitatea de a inuena din
exterior mrturiile minorului;
e. agresivitatei demonstrativitate in comportament;
f. prezena unor particulariti psihologice individuale care ar putea s
inuneze esenial comportamentul minorului. In practica expertizei
psihologice judiciare, prin inuen esenialse subinelege limitarea
substanial a capacitilor subiectului de a contientiza i de a- i controla
propriile aciuni.
Concluziile expertizei psihologice judiciare indic posibilitatea
prezenei afectului sau a altei stri de tensiune psihic (stres, frustrare etc.).
In cazul dosarelor de viol expertiza poate dispus atat in privina
victimei, cat i in privina inculpatului.
n privina victimei, poate analizat capacitatea ei de a percepe i
reproduce adecvat evenimentele, de a contientiza aciunile svarite cu ea i
de a opune rezisten activ. n privina violatorului, se analizeaz
capacitatea lui de a percepe i de a aprecia adecvat aciunile proprii, prezena

particularitilor psihologice individuale care ar putut s inueneze


esenial comportamentul lui in situaia analizat. Concluziile psihologului pe
dosarele de viol sunt foarte importante, dat ind faptul c in practica
judiciar persist tendina de a calica comportamentul victimei, lipsit de
reacii active de autoaprare, drept comportament de acceptare a relaiei
sexuale.
In realitate, incapacitatea victimei de a opune o rezisten activ
violatorului poate condiionat de mai muli factori:
a) neinelegerea de ctre victim a coninutului real al situaiei (se
analizeaz in cazul victimei minore sau cu retard mental);
b) apariia fobiei puternic manifestate, care blocheaz reaciile de
aprare, capacitatea de a opune rezisten in situaiile de abuz zic i
psihologic.
Pasivitatea victimei violului poate explicat prin particularitile
psihologice individuale,explicabile in situaia respectiv: astenie,
introversiune, timiditate, neincredere in sine, predispunere ctre poziia
victimiar, lipsa voinei de a cuta posibiliti de ieire din situaie, bizuirea
pe ajutorul altor persoane etc. Totodat, pasivitatea victimei poate cauzat
de asocierea abuzului zic i a celui psihologic i de paticularitile situaiei
(lipsa ajutorului din exterior, prezena mai multor violatori etc.).
Prin urmare, lipsa rezistenei active din partea victimei nu ne permite
s calicm rapoturile sexuale altfel decat abuzive (viol).
Deosebit de complicate pentru cercetarea cazurilor de viol sunt
situaiile, in care victima recurge la suicid cauzat de stresul posttraumatic,
aprut drept consecin a violului, iar inculpatul, aand despre aceasta,
neag faptul violului, interpretandu-l drept relaie sexual benevol. In cazul
dat, extrem de importante sunt cercetrile psihologului in scopul constatrii

legturii cauzale intre actul de viol i starea de tensiune psihic ulterioar,


care a condiionat suicidul. In situaiile date, suicidul victimei cauzat de
stresul posttraumatic, in paralel cu alte probe judiciare, conrm indirect
faptul violului. Cercetri analogice pot recomandate pentru toate cazurile
de suicid.
In psihologia judiciar inc nu este studiat la un nivel satisfctor
problema legat de comportamentul violatorului, determinat de stereotipurile
formate in mentalitatea acestuia vizand femeile, in general i pesonalitatea
victimei, in particular, culpabilizarea neintemeiat a victimei de ctre
violator, precum i perceperea negativ de ctre acesta a relaiilor dintre
sexe. Factorii respectivi pot considerai pentru svarirea crimei, ins,
evident, ei nu justic aciunile violatorului.
Aceste cercetri ofer informaii valoroase, care pot s faciliteze
procesul de analiz i calicare a comportamentului personajelor dramei
judiciare.
In practica judiciar se intilnesc frecvent cazuri cand se confrunt
competenele expertizei medico-psihiatrice i ale expertizei psihologice
judiciare, confuziile ind cauzate de calicarea strii de afect pe dosarele
penale. Dar ind faptul c afectul este o stare emoional foarte puternic,
manifestat in situaii limit de ctre o persoan aat in norm psihic,
formularea acestei concluzii intr in atribuiile expertizei efectuate de ctre
psiholog. In cazul cand apar confuzii referitoare la starea de norm
(sntate) psihic (responsabilitate-iresponsabilitate), este indicat de a
realiza mai intai expertiza medico-psihiatric i, dac se constat c
respondentul nu are patologii psihice, se efectueaz expertiza psihologic
judiciar care stabilete, la randul ei, un eventual afect. Cazuri deosebite

constituie analiza comportmentelor persoanelor (inculpat sau victim) cu


deciene senzoriale:
1. Surzi sau hipoacuzici
2. Orbi sau cu vederea slab
Aceste defecte senzoriale inueneaz esenial capacitile de
percepie ale subiectului i condiioneaz comportamentul lui. Pentru
moment, practica judiciar, la moment, nu valoric la nivelul adecvat
posibilitile expetizei psihologice judiciare pe cazurile legate de estimarea
gravitii prejudiciului moral, aprut in urma situaiilor in care este lezat
demnitatea uman sau care provoac victimei triri emoionale puternice la
subiect. Concluziile expertizei psihologice judiciare sunt utilizate in procesul
judiciar in urmtoarele situaii:
a. n cazul studierii mecanismelor crimei svarite: dinamica, motivele,
cauzele crimei.
b. Pentru demonstrarea i calicarea aciunilor, concluziile expertizei avand
statut de prob, in special vizand componenta subiectiv a crimei (vina,
motivaia), precum i pentru argumentarea necesitii de a efectua alte
expertize specializate.
c. La vericarea cazurilor de pricinuire involuntar a daunei de ctre o
persoan care nu a putut s evite urmrile negative ale aciunilor proprii.
d. Pentru a stabili circumstanele care atenueaz pedeapsa (afectul, retardul
mental, dar care nu exclud capacitatea de exerciiu).
e. n scopul aplicrii msurilor judiciare echitabile vis-a-vis de inculpat,
inand cont de particularitile lui individuale i de impactul situaiei asupra
comportamentului respectivului subiect.
Datele expertizei psihologice judiciare pot utile, de asemenea, i
in scopuri tactice:

1. Pentru stabilirea contactului psihologic in timpul anchetei i altor aciuni


de anchet;
a. Pentru a identica comportamentul simulat;
b. Pentru a depista cauzele denaturrii neintenionate a informaiilor de ctre
martor.
Informaiile de natur psihologic sunt utile i pentru organizarea
activitilor psihoprolactice i educaionale cu diverse categorii de
persoane.
Modele de intrebri adresate expertizei psihologice judiciare pe
diferite tipuri de dosare:
I. Intrebri care ajut la constatarea prezenei sau lipsei afectului sau
altor stri de tensiune psihic la inculpat, care au putut s inueneze
esenial contiina i comportamentul lui in momentul comiterii crimei:
1. innd cont de particularitaile psihologice individuale ale
personalitii, precum i de specicul situaiei analizate, s-a aat oare
subiectul in momentul svariri aciunilor incriminate in stare de
afect? Care au fost cauzele apariiei afectului?
2. innd cont de particularitaile psihologice individuale ale personalitii,
precum i de particularitile situaiei analizate, s-a aat oare respondentul in
momentul svariri aciunilor incriminate intr-o stare emoional (tensiune
psihic, frustrare, confuzie) care ar putut s inueneze esenial contiina
i starea lui psihic? In caz c da in ce mod a putut s se intample acest
lucru?
3. S-a aat oare inculpatul in stare de tensiune neuropsihic maxim in
perioada premergtoare aciunilor svarite?
4. Este o legtur cauzal intre starea psihic a subiectului, premergtoare
aciunilor, i starea lui psihic in momentul comiterii aciunilor analizate?

5. cazul in care in momentul svaririi aciunilor subiectul s-a aat in stare


de tensiune neuropsihic i emoional maxim, in ce msur aceast stare a
inuienat capacitatea lui de a contientiza importana propriilor aciuni i
capacitatea de a le controla?
6. innd cont de starea psihic a subiectului, de particularitile lui
psihologice, i de circumstanele cazului, a putut el s coreleze corect
aciunile proprii de autoaprare cu cerinele obiective ale situaiei in care s-a
aat?
7. Care particulariti psihologice individuale ale subiectului au putut s
inueneze esenial comportamentul acestuia in situaia analizat?
II. Intrebri care ajut la stabilirea capacitilor psihice ale
subiecilor (inculpat, martor, victim), aai in stare de sntate psihic, de
a percepe corect circumstanele importante pentru dosar i de a depune
mrturii adecvate.
1. innd cont de particularitile individuale i de varst, precum i de
condiiile concrete in care s-a produs aciunea, a putut oare subiectul s
perceap corect circumstanele importante pentru dosar?
(de indicat care)
2. innd cont de starea psihic in care s-a aat subiectul in momentul
percepiei, a putut el s ineleag corect circumstanele importante pentru
dosar (de indicat care)
III.Intrebri care ajut la stabilirea capacitilor psihice ale
victimelor, aate in stare de sntate psihic, de a inelege corect caracterul
i importana aciunilor svarite cu ele i de a opune rezisten in situaiile
de viol:

1. Posed oare respondenta (-ul) unele particulariti psihologice


individuale care ar putut s inueneze esenial comportamentul in
situaia analizat?
2. Lund in calcul particularitile psihologice, starea psihic
i coninutul situaiei analizate, a putut respondenta (-ul) s
comportamentul in situaia analizat?
3. Lund in calcul particularitile psihologice, starea psihic i
coninutul situaiei analizate, a putut respondenta (-ul) s ineleag
corect caracterul i coninutul aciunilor svarite cu ea (el)?
4. innd cont de particularitile psihologice individuale, starea psihic
i coninutul situaiei analizate, a putut respondenta (-ul) s opun
rezisten?
IV. Intrebri care ajutla stabilirea capacitilor psihice i a
particularitilor psihologice ale minorului (inculpat, martor, victim):
1. innd cont de particularitile dezvoltrii psihice a respondentului,
a putut el s contientizeze aciunile proprii i s le controleze?
2. Lund in calcul particularitile individuale i de varst, precum i
de condiiile concrete in care s-a produs aciunea, a putut
respondentul s perceap corect circumstanele importante pentru
dosar, s le memorizeze i s le reproduc adecvat?
3. n cazul crimelor comise in grup: inand cont de particularitile de
varst i individuale ale respondentului, ce inuen a putut s aib
membrii grupului asupra lui; s-a aat el in stare de dependen
psihologic de acest grup?
4. Manifest respondentul semne de sugestibilitate mrit?
5. Manifest respondentul predispoziia de a exagera evenimentele
produse i de a fantaza?

V. Intrebri care ajut la stabilirea capacitilor minorului inculpat cu


retard in dezvoltare psihic de a contientiza importana aciunilor proprii
i deteminarea capacitii lui de a dirija aciunile proprii:
1. Manifest minorul semne de retard in dezvoltare psihic,
necondiionate de boal psihic? In cazul prezenei respectivelor semne, prin
ce anume se manifest ele i cum au inuenat acestea comportamentul
respondentului in situaia analizat?
2. innd cont de nivelul dezvoltrii psihice, a fost in stare minorul s
contientizeze impotana aciunilor proprii?
3. Lund in calcul nivelul dezvoltrii psihice, a putut minorul s
dirijeze aciunile proprii?
VI.Intrebri care ajut la stabilirea strilor psihice, particularitilor
psihologice individuale care pot s condiioneze accidentele rutiere sau
tehnice:
1. S-a aat oare respondentul in momentul svaririi aciunilor analizate intro stare psihic, ce ar putut inuena esenial capacitatea lui de a-i realiza
funciile?
2. innd cont de particularitile psihologice individuale, starea psihic i
circumstanele situaiei analizate, a putut respondentul s aprecieze adecvat
situaia, s ia decizii corecte i s le realizeze?
VII.Intrebri care ajut la stabilirea prezenei strilor psihice predispozante
la suicid:
1. innd cont de particularitile psihologice individuale i de caracterul
situaiei, s-a aat respondentul in perioada premergtoare decesului intr-o
stare psihic ce a predispus la suicid? Care au fost cauzele acestei stri?
Adaptindu-se la mediu, omul infrunt piedici, suport conflicte.
Acestea duc la o invtare afectiv,care, in funcie de calitile individuale ale

SNC, capt diverse dimensiuni psihologice.Fiind o categorie distinct a


fenomenelor psihice, domeniul proceselor afective se prezint ca o oglind a
tririlor individului uman, a rspunsurilor lui la stimulii din interior i
exterior. In condiiile cind acetia atenteaz la integritatea psihico-social a
omului, are loc o dereglare mai mult sau mai puin pronunat a celorlaltor
categorii de manifestri psihice - a proceselor de reflectare cognitiv (a
senzaiilor, percepiilor i reprezentrilor), a celor de cunoatere logic (a
gindirii, memoriei, imaginaiei), a voinei i contiinei. Este cazul unor
triri, caracterizate prin intensitate emoional inalt, definite in psihologie
prin noiunile de frustrare, stres i afect. Anume aceste stri
complexe pot deveni cauze a unor conduite neadecvate, caracterizate prin
capacitate diminuat a indivizilor umani de a-i da seama de actele lor sau
de a le dirija, in scopul calificrii juridice a crora este nevoie de
concluziile EPJ.
Cercetarea particularitilor individual-psihologice ale perosnelor ce
au comis o infraciune in stare de frustrare necesit identificarea anumitor
caliti ale sistemului psihic i ale comportamentului social,precum i fora
impactului dezorganizatoriu, provocat de factori interni sau externi. Dintre
calitile individual-psihologice ce favorizeaz frustrarea pot fi menionate
urmtoarele:
- dezechilibrul proceselor excitaiei i inhibiiei scoarei cerebrale,
manifestat in emotivitate sporit,excitabilitate, apreciere neadecvat a
propriilor triri i a circumstanelor ce le provoac, capaciti insuficiente de
dirijare a conduitelor;
- capacitile intelectuale medii sau joase, care favorizeaz
imposibilitatea tratrii raionale a conflictului intern sau extern, evaluarea

neadecvat inalt a propriilor trebuine, nevoi, ateptri, concentrarea ateniei


asupra piedicii in realizarea lor i a circumstanelor de moment;
- anumite deficiene caracteriale - autoevaluare neadecvat,
capaciti afectiv-comunicative deficitare, egocentrism, rigiditate a
proceselor cognitive, capaciti insuficiente de reglare volitiv a
comportamentului.
Starea de frustrare poate fi agravat de anumite condiii temporare imbolnviri somatice, astenie psihic, graviditate, situaii de nerealizare
social (omaj, srcie, conflicte cu ambiana social, etc). Pentru
identificarea acestei stri i stabilirea forei perturbatorii a ei se prezint
eficient ordonarea expertizelor complexe - psihologic-psihiatric,
psihologic-medical. Se recomand folosirea in cadrul invvestigaiei a mai
multor metode psihologice: teste de personalitate, pentru msurarea
temperamentului, caracterului, de inteligen, de identificare a sociabilitii,
proiective etc. De exemplu, utilizarea testului Rorschach permite aprecierea
proporiei dintre manifestrile introvertite i extravertite in comportamentul
subiectului cercetat: a tipului de organizare a percepiei, tipului de rezonane
intime, intereselor, tendinelor nevrotice, tensiunilor conflictuale, aspectelor
inteligenei etc.
In practica judiciar poate fi utilizat EPJ in scopul stabilirii
comportamentelor neadecvate, aprute sub impactul stresului. Inlturarea
factorilor stresani pe parcursul cercetrii penale poate optimiza relaia
anchetatorului cu persoana anchetat.
Dintre cele mai potrivite metode psihologice, utilizate n
diagnosticarea stresului, putem nominaliza testul Lusher, testele de
personalitate, MMPI, testele proiective.

Sub imperiul afectului fiziologic omul poate sviri fapte necugetate,


crime cu caracter grav.Dup explozia afectiv apare o stare de istovire,
provocat de un consum mare de energie astenie psihic i fizic, triri
grele, oboseal, mil, compasiune fa de victim. In cele mai frecvente
cazuri persoana care a suportat o asemenea stare singur comunic despre
crima svirit organelor respective, rmine in ateptare, uneori, ins, poate
evada, dar nu depune efort in a se ascunde, a lichida urmele crimei, rtcete
fr a-i da seama de aspectul su exterior i de aciunile sale. Deseori
afectul provoac o stare de amnezie - uitare a aciunilor comise in momentul
exploziei afective.
In cadrul expertizei psihologic-judiciare afectul fiziologic este cercetat
pentru a identifica posibilitile de contientizare i de dirijare a aciunilor de
ctre subiect in timpul comiterii infraciunii.
S-a constatat experimental c persoanele care au svirit infraciuni in
stare de afect sint, mai frecvent, orientate prosocial, avind un comportament
pozitiv, au trecut favorabil prin procesul de socializare,inglobind modelele i
normele sociale, strduindu-se s le respecte, manifestind uneori cerine
chiar mult ridicate fa de sine i alii in raport cu organizarea conduitelor.
Foarte frecvent aceste persoane sufer de unele psihoze, slab manifestate.
Ali factori determinani ai afectului:
- virsta: infraciuni in stare de afect sviresc mai mult
persoanele tinere - pin la 40 ani (85,3%)dintre care predomin cei care au
de la 20 la 29 ani (70,6%);
- apartenena sexual: femei - 25,5%, brbai - 74,5;
- stri individuale temporale: imbolnviri somatice,
suprasolicitare psihic sau fizic, insomnie,astenie psihic, graviditate etc.

Cercetarea nivelului de colarizare a celor care au svirit o crim


fiind dominai de afectul fiziologic a stabilit c majoritatea (cca 90%) au
studii medii complete, de specialitate, sau chiar superioare.
Problema afectului patologic este mai dificil, suportind i diverse
viziuni ale cercettorilor. S-a stabilit experimental c persoanele cu leziuni
organice ale cutiei craniale i creierului, care au suportat diverse traume sau
infecii intracraniane, sint predispui spre cumularea de emoii i spre
explozii afective.
Spre deosebire de afectul fiziologic - care poate aciona distructiv
asupra conduitelor unui individ caracterizat prin sntate psihic, cel
patologic ine de domeniul unor persoane cu anumite dereglri psihice, pot
provoca dezechilibrri cognitive, afective, volitive, iar in rezultat - conduite
agresive. Expertiza afectului patologic trebuie s fie realizat de un
specialist-psihiatru.
Calificarea strii emoionale depinde considerabil nu numai de
experiena psihologului-expert, ci i de volumul de informaie referitor la
personalitatea i comportamentul subiectului infraciunii din dosarul penal,
cercettorul recomand colectarea acesteia in cadrul anchetrii victimei,
martorilor,invinuitului.
Victima, martorii urmeaz s indice date despre aspectul exterior al
invinuitului (culoarea feei, privirea, calitile locomotorii i verbomotorii),
comportamentul lui pin, in timpul i dup infraciune, particularitile
relaiilor infractor-victim.
Invinuitul urmeaz s comunice informaie despre starea sa somatic
(imbolnviri, astenie, insomnie, etc), caracterul relaiilor cu victima, sursa i
particularitiel conflictului. La dosar se anexeaz documente, care-l

caracterizeaz pe invinuit (referine ale membrilor familiei,vecinilor, de la


locul de munc).
In competena expertului-psiholog intr urmtoarele probleme, legate
de cercetarea afectului:
- aprecierea circumstanelor ce au provocat infraciunea, a caracterului
relaiilor interpersonale dintre invinuit i victim in perioada de pin la
comiterea infraciunii, dinamica acestor raporturi, cauzei conflictului,
dezvoltrii lui;
- cercetarea personalitii infractorului - a particularitilor individualpsihologice, social- comunicative, a manifestrii lor in momentele cu
pondere pentru anchet;
- analiza fenomenologiei infraciunii;
- stabilirea trsturilor de personalitate, care au putut contribui la
acumularea de energie psihonervoas i la explozia afectiv;
- stabilirea tipului afectului, diferenierea lui de alte stri emotive sau de
reacii afective;
- diagnosticarea prealabil a unor patologii, devieri i recurgerea la
serviciul specializat al psihiatrului, neuropatologului etc.
Aceste probleme trebuie s fie reflectate i in ordonana de dispunere
de EPJ.
Metodele de cercetare, folosite in scopul determinrii afectului
fiziologic: observaia, testele pentruabiliti senzo-motorii, de atenie, de
memorie, de aptitudini, inteligen, de determinare a insuirilor psihice, de
personalitate etc. O grup distinct o alctuiesc testele proiective Rorschach, TAT, Szondi,Rozenzweig etc

4. BIBLIOGRAFIE
1. Bogdan, T. Probleme de psihologie judiciar. Bucureti: Ed.
tiinific,1973.
2. Dragomirescu, V.T. Psiho sociologia comportamentului deviant.
Bucureti: Editura tiinific i Enciclopedic, 1976.
3. Dragomiroiu V. Psihologia comportamentului deviant. Bucureti, 1976.
4. Mitrofan, N. Zdrenghea, V. Butoi T.Psihologie judiciar. Bucureti:
ansa, 1992.
5. Prun, T. Psihologie judiciar. Iai: Chemarea, 1994.
6. Psihologie social. Aspecte contemporane. Coord. A. Neculau. Iai.