Aplicarea legii penale în spaţiu

Sursa problemelor:
1. aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul României;
2. aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite în afara teritoriului
României;
3. extrădarea.
1. Aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul României a.
Principiul teritorialităţi
“Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”:
- aplicarea acestui principiu este exclusivă şi necondiţionată;
- el decurge din suveranitatea şi independenţa ţării;
- legea penală română se aplică aşadar tuturor cetăţenilor şi pe tot teritoriul ţării.
b. Noţiunea de “teritoriu” (art. 142 şi 143 c. pen.):
“Prin teritoriu se înţelege întinderea de pământ şi ape cuprinse între frontiere,
cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi
spaţiul aerian ale acesteia”.
Aşadar, teritoriul are următoarele componente:
- suprafaţa terestră cuprinsă între graniţele ţării;
- apele interioare ;
- marea teritorială având lăţimea de 12 mile marine în larg de la liniile de
bază ; - subsolul ;
- spaţiul aerian până la limita spaţiului cosmic;
- navele şi aeronavele române (conform art. 143 C. pen.);
- insulele artificiale din zona economică exclusivă a României.
c. Excepţii de la principiul teritorialităţii :
- imunitatea de jurisdicţie (art. 8 C. pen.) de care beneficiază numai membrii
corpului diplomatic ;
- infracţiuni săvârşite de personalul armatelor străine ;
- infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe
teritoriul nostru (nave guvernamentale şi cele comerciale care se află doar în
trecere prin teritoriul nostru); totuşi, există situaţii când în aceste cazuri se
aplică legea penală română :
- când infracţiunea a fost săvârşită de un cetăţean român sau apatrid cu
domiciliul în România ;
- când s-au săvârşit infracţiuni contra siguranţei statului sau împotriva unui
cetăţean român ;
 - când infracţiunea a tulburat ordinea publică în România ;
- când s-au săvârşit infracţiuni privind traficul de droguri ;
- când se cer expres de către căpitanul navei.
- imunitatea prezidenţială, parlamentară şi guvernamentală :
preşedintele nu poate fi pus sub acuzare în timpul exercitării mandatului, cu o
singură excepţie în cazul trădării.
d. Practică judiciară
X, membru al personalului diplomatic, al unei ambasade străine la Bucureşti,
conducând neatent un autoturism pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti, a comis un
accident de circulaţie în urma căreia victima a decedat. Acestuia i se aplică legea
penală română? Nu, deoarece aceştia sunt exceptaţi conform art. 8 C. pen. de la
principiul teritorialităţii legii penale.
2. Aplicarea legii penale în raport cu infracţiunile săvârşite în afara
teritoriului
Aceasta se face în raport cu următoarele principii:
a. Principiul personalităţii legii penale (art. 4 C. pen.) – “Legea penală se
aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării dacă făptuitorul este
cetăţean român, sau dacă neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară”.
Condiţiile de aplicare ale acestuia sunt :
- infracţiunea să se fi săvârşit în străinătate ;
- infractorul să fie cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România. Nu
este necesară prezenţa infractorului în ţară.
b. Principiul realităţii legii penale (art. 5 C. pen.) – “Legea penală se aplică
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra statului român sau
contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă
integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de
către un cetăţean străin sau de o
persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării”.
Condiţii de aplicare :
- infracţiunea să se fi săvârşit în străinătate ;
- infracţiunea să fie îndreptată împotriva siguranţei naţionale sau a unui
cetăţean român ;
- infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază în România ;
- punerea în mişcare a acţiunii penale în acest caz se face numai cu autorizarea
procurorului general al României. ;
- se va aplica legea penală română chiar dacă fapta nu e prevăzută ca infracţiune
şi în legea locului unde s-a săvârşit, nefiind deci obligatorie dubla incriminare.
c. Principiul universalităţii legii penale (art. 6 C. pen.) – “Legea penală se
aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în articolul 5, săvârşite în afara
teritoriului ţării de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării, dacă :
- fapta e prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită
(dubla incriminare) ;
- făptuitorul se află în ţară (de bună voie ori dacă s-a obţinut extrădarea sa).
Conform art. 7 C. pen. principiul realităţii şi universalităţii îşi găsesc aplicarea
numai dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţională; acestea având
deci prioritatate.
3. Extrădarea
a. Definiţie :
“Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al
cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un candamnat îl predă la cerere
altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese
condamnat”.
După cum se poate observa extrădarea implică întotdeauna două state :
- statul solicitat – pe teritoriul căreia se găseşte infractorul (extrădare pasivă) ;
- statul solicitant – care poate fi (extrădare activă) :
-statul pe teritoriul căreia s-a săvârşit infracţiunea
-statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea;
-statul al cărui cetăţean este infractorul.
b. Caractere :
- este un act de asistenţă juridică internaţională ;
- este o măsură utilă pentru combaterea criminalităţii ;
- este o instituţie de drept internaţional ;
- datorită importanţei pe care o prezintă, ea este prevăzută expres în art. 9 C.
pen., dar şi în Legea nr. 296 / 2001 – privind exrădarea, care a abrogat Legea nr.
4 / 1971.
c. Condiţii privind extrădarea:
1. Condiţii privitoare la persoană: - sunt supuse extrădării persoanele care sunt
urmărite penal în vederea trimiterii lor în judecată sau în vederea executării unei
pedepse. Sunt exceptaţi:
- cetăţenii români;
- cei care au dobândit dreptul de azil în România ;
- cei care beneficiază de imunitate de jurisdicţie în România ;
2. Condiţii privitoare la fapte :
- existenţa dublei incriminări ;
- nu se acordă extrădarea pentru infracţiuni politice ;
-nu se acordă extrădarea pe considerente de rasă, religie, naţionalitate ;
- infracţiuni militare ;
- infracţiuni fiscale ;
3. Condiţii privitoare la pedeapsă :
- se acordă în cazul în care pedeapsa pentru infracţiunea respectivă este o privare
de libertate mai mare de 2 ani ;
- nu se acordă în cazul în care urmează să se aplice pedeasa capitală ;
4. Condiţii privitoare la competenţă :
- România poate refuza extrădarea persoanei care a săvârşit infracţiunea pe
teritoriul ţării noastre ;
5. Condiţii privitoarea la procedură :
- statul român poate refuza extrădarea unei persoana care în acelaşi timp se află şi
sub urmărirea autorităţilor judiciare române ;
- se poate refuza extrădarea în cazul în care potrivit legislaţiei ambelor state,
acţiunea penală pentru infracţiunea respectivă se pune în mişcare numai la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi aceasta lipseşte ;
- persoana extrădată are dreptul la apărare, precum şi la o corectă judecată ;
- ea va fi refuzată când persoana respectivă a fost judecată şi achitată pentru
infracţiunea pentru care se cere extrădarea ;
- nu se acordă când judecătorul a constat vinovăţia autorului fără să pronunţe o
sancţiune.
d. Procedura extrădării :
1. Procedura extrădării pasive :
- cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului
solicitant, se adresează Ministerului Justiţiei din România ;
- cererea şi documentele de prezentat vor fi redactate în limba statului solicitant şi
vor fi însoţite de traduceri în limba română sau în limba franceză ori engleză ;
- cererea de extrădare şi actele anexe se transmit Ministerului Justiţiei, în cel mult
5 zile, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei
rază teritorială locuieşte ori a fost semnalată prezenţa persoanei reclamante sau în
cazul când nu se cunoaşte locul unde se află persoana, procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel a Municipiului Bucureşti ;
- procurorul o poate respinge sau admite ; în caz de respingere, se trimite o
hotărâre Ministerului Justiţiei, iar în caz de admitere se trimite deasemenea o
hotărâre Ministerului Justiţiei şi apoi Guvernului ;
- procurorul general competent procedează în 24 de ore de la primirea cererii de
extrădare şi a actelor anexe, la identificarea şi arestarea persoanei reclamante ;
- în caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei
urmărite ; aceasta va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestarea
persoanei urmărite, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare şi
actele anexe ;
- persoana reclamată are dreptul să declare în faţa instanţei că renunţă la
beneficiile pe care i le poate conferi legea şi că îşi dă consimţământul să fie
extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant (extrădare
voluntară) ;
- după examinarea cererii de extrădare, a ansamblului probator şi a concluziilor
prezentate de partea reclamată şi de procuror, curtea de apel competentă poate :
să dispună, în cazul concursului de cereri, conexarea dosarelor ;
să dispună amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un
termen de două luni ;
să constate, prin sentinţă, dacă sunt sau nu întrunite condiţiile
extrădării.
- normele de procedură penală privind urmărirea, judecata şi punerea în executare
sunt aplicabile şi în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege
nu se dispune altfel.
2. Procedura extrădării active :
- dispoziţiile anterioare se aplică în mod corespunzător în cazul în care România
formulează o cerere de extrădare către alt stat ;
- solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin, la propunerea
motivată a procurorului competent în faza de urmărire penală, iar în faza de
judecată sau de punere în executare a hotărârii, la propunerea motivată a
preşedintelui instanţei competente.
- ordonanţa procurorului şi actele necesare sunt înaintate procurorului general
competent sau Ministerului Justiţiei ;
- procurorul general competent sau şeful compartimentului de specialitate din
Ministerul Justiţiei, după examinarea acestora, întocmeşte şi prezintă ministrului
justiţiei, fie proiectul cererii de extrădare, fie un act prin care se solicită motivat
clasarea propunerii de extrădare ;
- cererea de extrădare şi actele anexe se transmit statului solicitat ;
- procedura are caracter confidenţial.
e. Efectele extrădării :
I. Obligaţiile statului român solicitat :
1. Predarea extrădatului:
- partea românâ va face cunoscută de urgenţă părţii solicitante soluţia adoptată
asupra extrădării; orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată;
- în caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul şi
data predării, precum şi asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de
persoana reclamată ;
- locul predării va fi un punct de frontieră a statului român.
2. Reextrădarea :
- dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată ori
de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul statului român, ea va putea fi
din nou extrădată.
3. Predarea amânată sau condiţionată:
- statul român va putea, după ce va fi acceptat extrădarea, să amâne predarea
extrădatului;
- în caz de amânare, extrădarea devine efectivă după terminarea procesului penal,
iar când s-a pronunţat o hotărâre de condamnare privativă de libertate, numai
după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.
4. Remiterea de obiecte :
- la cererea statului solicitant statul român va reţine şi va remite, în măsura
permisă de legea română, obiectele care :
a) pot fi folosite ca elemente doveditoare ;
b) provenind din infracţiune, au fost găsite în momentul sau ulterior arestării
extrădatului;
5. Tranzitul :
- tranzitul prin teritoriul statului român solicitat se va încuviinţa la cerere .
II. Obligaţiile statului român solicitant :
1. Primirea extrădatului :
- persoana extrădată, adusă în România, va fi predată administraţiei penitenciare
sau autorităţii judiciare competente, în raport cu genul mandatului de
încarcerare .
2. Regula specialităţii :
- persoana extrădată nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea
executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale
individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat
extrădarea, cu 2 excepţii :
a) statul român care a predat-o consimte ;
b) persoana extrădată nu a părăsit în termen de 45 de zile de la liberarea sa
definitivă, teritoriul statului căruia i-a fost predată sau s-a înapoiat acolo
după ce l-a părăsit.
f. Ordinea de preferinţă în acordarea extrădării :
- statul pe a cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea ;
- statul contra intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea ;
- statul al cărui cetăţean este infractorul.