Sunteți pe pagina 1din 513

1

CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE – CLASELE V–XII
2

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:


Cosma, Sorin
Cateheze: lec]ii de religie pentru clasele V–XII – Vol. 1/
Sorin Cosma – Caransebe[: Banatica, 2001
514 p.; 24 cm
ISBN 973-98446-7-7

28(075.35)

Editura Banatica – 2001


ISBN 973-98446-7-7
Consilier editorial: Petru C`lin
3

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE – CLASELE V–XII

Edi]ia a II-a revizuit` [i ad`ugit`

Vol. I

Editura Banatica
Caransebe[ – 2001

© Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.


Reproducerea integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \n
carte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea
[i multiplicarea sunt interzise.
4

© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.


Reproducerea integral` sau par]ial` a textului sau a ilustra]iilor din
aceast` carte este posibil` numai cu acordul prealabil al autorului.
Copierea [i multiplicarea sunt interzise.
5

Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i


genero[ilor mei discipoli [i fra]i \ntru Hristos:
Arhim. Nikodim Bibar], Arhim. Nicolae Iuho[,
Preot Casian Fetea [i Preot Cornel Avramescu,
din Statele Unite ale Americii, pentru contribu]ia
material` ce [i-au adus-o la apari]ia acestei
c`r]i.
|nscrie, Doamne, numele lor [i \n Cartea
Vie]ii Tale!
6
-- Lec]ii de religie – Prefa]`

Prefa]`

I
N OPERA M+NTUIRII, \nv`]`tura despre cuv=ntul lui Dumnezeu
7

constituie una dintre cele trei slujiri pe care le-a \mplinit M=ntuito
rul Hristos [i pe care le-a \ncredin]at Bisericii. |n virtutea acestei
mo[teniri, de la \nceputurile ei [i p=n` ast`zi, Biserica Ortodox` nu s-a
\ndep`rtat de la menirea ei sfin]itoare [i \nv`]`toreasc`. Apostolii [i urma[ii
acestora, episcopii [i preo]ii, au fost \ndemna]i de |nsu[i Hristos M=ntuito-
rul la \nv`]`tur` [i propov`duire: „Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile...“
(Mt. 28, 18). Deasemenea, Sfin]ii P`rin]i au continuat misiunea apostolic`
a catehiz`rii, socotind-o datorie fundamental` a slujirii Bisericii. Sf. Ioan
Gur` de Aur spunea \n acest sens: „|n afar` de pilda prin fapt`, preo]ii n-au
dec=t un singur mijloc, o singur` cale de vindecare: \nv`]`tura cu cuv=n-
tul“ («Despre preo]ie», p. 99). Multiplele [i variatele nevoi pe care le
traverseaz` Biserica, ne oblig` la expunerea \nv`]`turii de credin]` \n acord
cu realit`]ile \n continu` transformare a istoriei pe care o parcurgem.
Tr`im \ntr-o societate secularizat` ce are nevoie s`-[i redescopere
identitatea cre[tin` amenin]at` de lipsa educa]iei religioase din perioada
comunist`, iar \n zilele noastre de percep]ia f`r` discern`m=nt a non-valorilor
Occidentului. |n acest context cateheza are un rol fundamental \n formarea
con[tiin]ei religioase, \n \nv`]area adev`rurilor de credin]`, fiind hot`r=toare
\n educa]ia cre[tin` a noii genera]ii.
Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut \n publicistica
teologic` rom=neasc` cu activit`]i remarcabile \n domeniul catehezei, multe
dintre ele fiind incluse \n paginile prestigioaselor reviste eparhiale de la
Sibiu, Timi[oara [i Craiova. Profesor la Seminarul Teologic din Caransebe[
timp de 36 de ani, cadru universitar remarcabil la Facultatea de Teologie
din Timi[oara [i la Sec]ia de Teologie - Istorie din Caransebe[, Pr. Prof
Sorin Cosma a demonstrat talent [i voca]ie de dasc`l, care cumulate cu o
preg`tire de specialitate de excep]ie, au f`cut din Prea Cucernicia Sa un
redutabil profesor al \nv`]`m=ntului teologic rom=nesc. Pe l=ng` alte
valoroase lucr`ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedra
Seminarului Teologic din Caransebe[, aici fiind create, \mbun`t`]ite [i
perfec]ionate permanent prin practica elevilor, a preo]ilor [i \n conformitate
cu principiile [tiin]ifice \n vigoare. Prima edi]ie a catehezelor apare \n
Editura Episcopiei Aradului \n 1992 [i cuprinde 120 de cateheze, iar a
doua edi]ie, cea de fa]`, apare acum cu o tematic` divers`, „\mbun`t`]it` [i
ad`ugit`“, dup` cum \nsu[i autorul o m`rturise[te. Cartea cuprinde 210
cateheze [i am putea spune c` acoper` \ntreaga program` [colar` din
\nv`]`m=ntul preuniversitar. Forma \n care este prezentat` o face accesibil`
tuturor celor dornici s` descopere \nv`t`tura Bisericii. Este deopotriv`
folositoare preo]ilor, dasc`lilor de religie, \nv`]`ceilor \n ale teologiei (elevi
seminari[ti [i studen]i teologi) [i nu \n ultimul r=nd credincio[ilor.
Binecuv=nt`m apari]ia acestei lucr`ri [i osteneala autorului, n`d`jduind ca
lucrarea de fa]` s` \[i g`seasc` rostul [i finalitatea prin r`sp=ndirea [i
utilitatea ei c=t mai larg`.

> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului


8
-- Lec]ii de religie – Cuv=ntul autorului

Cuv=ntul autorului

\mbun`t`]it` [i ad`ugit`, a Catehezelor.


9

Cu ajutorul lui Dumnezeu d`m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua edi]ie,

Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar


Dr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]ii
noastre biserici[ti.
Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit din
ini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care
\n perioad` comunist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare num`r al revistei
„Mitropolia Banatului“, timp de 10 ani (1981–1991), pentru publicarea cu regu-
laritate a catehezelor.
M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celei
mai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, „Telegraful Rom=n“, care \n
aproape fiecare num`r a inclus [i c=te o catehez`.
Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista „Mitropolia
Olteniei“ sub forma „Cuv=nt de \nv`]`tur`“.
Se cuvine acum mai mult dec=t o simpl` mul]umire, s` apreciem \n]elepciunea
celor care au reu[it \ntr-o perioad` comunist`, care \ntre]inea o „armat`“ de activit`]i
pentru cultivarea ateismului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]ei
cre[tine.
Publicarea catehezelor \n timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a
[i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-am adunat \n volum. Desigur,
am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui program sistematic organizat
de practic` omiletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate seminarului
teologic din Caransebe[, unde am activat mai mul]i ani, c=t [i a unei programe
catehetice temeinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii a
Timi[oarei, \n aceea[i perioad` comunist` atee...
La redactarea catehezelor am avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice ce
stau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pe
bun` dreptate c` numai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poate
distinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei teme: „Bene docet qui bene
distinquit“ (|nva]` bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii este
acela de a lumina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiind
asigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. „Cine distinge diferite
puncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nseamn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, le
subordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune asemenea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial.
Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat“ (Scrieri din trecut \n filosofie,
f.a. p. 293).
Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, am utilizat
momentele logico – psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greu
de constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste cateheze
pretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin forma introductiv`
de la concret la abstract, culmin=nd cu generalizarea, care \nseamn` expunerea
\ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dogmei Bisericii.
Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]`m=ntul mecanic, dar
devin orecum rigide referindu-se numai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, ori
aceasta din urm` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor
Lec]ii de religie
10
le-am l`sat mai „destinse“, urm`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea num`rului
momentelor logico – psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestora
din planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul secolului al
XX-lea: „|n bro[ura mea «{coala modern` [i Religiunea la noi» (1916) am zis
despre principiul treptelor formale, preluat dup` zillerieni [i acceptat, fiind prea
generalizat la noi [i \n Catehetica mea c` este «prea nem]esc, deci mig`los pentru
capul mai de[tept al rom=na[ului» [i am mai zis c` la tratarea materiei istorice [i
abstracte de religiune de {tefan Velovan, fala pedagogilor no[tri, «are metodul
s`u propriu, care difer` de treptele formale ale zillerienilor [i dup` p`rerea mea
este superior». Acest metod este aproape singurul adoptat \n [colile din fostul
regat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi...“.
La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n marea
porunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii temei, le-am \ncadrat \ntr-o
pericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse.
La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i Istoria
Bisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr.
Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu.
{i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate
„brut`“. El trebuie modelat pentru a primi via]`, prin modul \n care cel ce va
preda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se impune
s` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rat
trecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cum i-ar apar]ine lui, ca [i cum ar veni
din partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atunci
c=nd pred` lec]ia... {tim apoi c=t` importan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]ii
adapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`,
la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc.
De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia,
afec]iunea propun`torului, activismul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elor
dob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntului
Apostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirile
de pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate,
acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune
[i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc
[i rolul educativ al \nv`]`m=ntului religios, atunci ele r`m=n liter` moart`, lipsit`
de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult`
rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru
\naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri,
vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n
\mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]a
duhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`.
|nv`]`tura [i tr`irea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n simbioz`! Iar profesorul
(preot sau laic) trebuie s` premearg` cu exemplul vie]ii lui: „exempla trahunt“!...
|n sf=r[it, doresc s` exprim sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iu
Streza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a-mi fi \ncredin]at catedra
de Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite
ale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig`
ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu pe
urmele lui.
-- Datoria cre[tinului

Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta


\nv`]`tur` a Bisericii

I. Preg`tirea aperceptiv`
11

Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o „cu scump S=ngele S`u“ (Fapte


20, 28) [i a \ntemeiat-o la Cincizecime prin pogor=rea Sf=ntului Duh,
ca s` formeze Trupul S`u tainic (I Corinteni 12, 27), reprezint` „st=lpul
[i temelia adev`rului“ (I Timotei 3, 15) m=ntuitor. Biserica cea „Una“,
adic` cea dreptm`ritoare, „zidit` pe temelia Apostolilor [i a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos“ (Efeseni 2, 20)
este „sl`vit`, neav=nd pat`, nici zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci
este sf=nt` [i f`r` prihan`“ (Efeseni 5, 27). Ea p`streaz` cu fidelitate [i
cu sfin]enie „Cuvintele Vie]ii“ (Ioan 6, 63), \nv`]=ndu-i pe credincio[i
s` p`zeasc` toate c=te Domnul a poruncit [i a \nv`]at (Matei 28, 20).

II. Anun]area temei


Ca membri ai Bisericii Ortodoxe, avem datoria s` cunoa[tem \nv`]`tura
pe care Biserica o p`streaz` [i ne-o transmite spre dob=ndirea m=ntuirii.

III. Tratarea
Vom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s`
cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung la
m=ntuirea sufletului.
1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea reprezint`
Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt` ne arat` c`
„\n multe r=nduri [i \n multe chipuri gr`ind Dumnezeu odinioar`
p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din urm` ne-a gr`it nou`
prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i ]in=nd
toate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea p`catelor
noastre...“ (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt este
p`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divin
m=ntuitor. Biserica este „Trupul tainic al Domnului“ (I Corinteni 14, 22)
pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat „a c=[tigat-o cu scump S=ngele
S`u“ (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau Descoperirea Fiului
lui Dumnezeu o g`sim \n Sf=nta Scriptur` a Noului Testament, care
este Cartea Sf=nt` a Bisericii, precum [i \n Sf=nta Tradi]ie, care
reprezint` predania oral` a dumnezeie[tii \nv`]`turi pe care Domnul [i
Sfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n Biseric`.
Lec]ii de religie
12
2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat`
cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, putem ajunge la credin]a
m=ntuitoare. „Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din auzite,
iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu“ (Romani 10, 17).
Sfin]ii Apostoli au avut trimitere din partea M=ntuitorului de a
merge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lumea, de a-i sfin]i pe cei
ce cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` temeinic credin]a Lui m=ntuitoare
(Matei 28, 19–20). De aici vedem c` to]i cei care prin Botez au devenit
membri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a cunoa[te temeinic
\nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=nd
credin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupra
mijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor. Aceasta
pentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]` adev`rat`,
lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de demoni“ (I Timotei
4, 1). De aceea Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe Timotei: „Ia seama la
tine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd aceasta,
te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult`“ (I Timotei 4, 16).
3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]a
cea adev`rat`. Membrii Bisericii se simt lega]i de \nainta[ii lor a c`ror
origine o g`sim la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor cre[te necontenit
spre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine temeluit` pe \nv`]`tura
[i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sens
Sf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`tura
Domnului, „ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de tot
v=ntul \nv`]`turii, \n am`girea oamenilor, \ntru vicle[ug, spre uneltirea
\n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[tem \n toate \ntru El,
care este Capul Hristos“ (Efeseni 4, 14–15). De aceea Apostolul \l
\ndeamn` pe Timotei: „Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti
\ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at“ (II Timotei 3, 14).
Aceasta pentru a evita contactul cu „oamenii r`i [i am`gitori“ (II Timotei
3, 13).
4. De aici vedem c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turii
celei adev`rate, nu vom c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care am v`zut c`
Sf=ntul Apostol Pavel le nume[te „am`gitoare, viclene [i \n[el`toare“.
De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: „Vede]i s` nu v` am`geasc`
cineva. C`ci mul]i vor veni \n numele Meu, zic=nd: eu sunt Hristos, [i
pe mul]i vor am`gi“ (Matei 24, 4–5; 23–24).
Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r`mas bun de la „prezbiterii
Bisericii din Efes“, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, le
atrage aten]ia foarte categoric: „Drept aceea, lua]i aminte la voi [i la
toat` turma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu aceasta,
c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi r`i, care nu vor cru]a
turma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, gr`ind lucruri sucite, ca
Datoria cre[tinului
13
s` trag` pe ucenici dup` ei. Pentru aceea, priveghea]i...“ (Faptele
Apostolilor 20, 28–31). Apostolul cu alt prilej a ar`tat c` ivirea
\nv`]`turilor de credin]` gre[ite (ereziile) „trebuie s` fie“, tocmai pen-
tru ca cei \ncerca]i \n credin]a cea dreapt` s`-[i dovedeasc` statornicia
(I Corinteni 11, 19).
5. Statornicia \n \nv`]`tura cea dreapt` a Bisericii aduce dup` sine
siguran]a credin]ei m=ntuitoare. Aceast` siguran]` d` putere
duhovniceasc` credincio[ilor, pe de o parte s` poat` oric=nd da r`spuns
pentru credin]a pe care o m`rturisesc, dup` cum spune Sf=ntul Apostol
Petru: „s` fi]i oric=nd gata de r`spuns oricui va cere socoteal` de n`dejdea
voastr`“ (I Petru 3, 15). Pe de alt` parte, acest r`spuns, bazat pe
cunoa[terea credin]ei adev`rate, va fi dup` cum arat` Apostolul
„totdeauna pl`cut, dres cu sare“ (Coloseni 4, 6), „cu bl=nde]e [i
bun`voin]`“ (I Petru 3, 15). Siguran]a cunoa[terii dreptei \nv`]`turi
aduce pacea con[tiin]ei, „de a p`stra taina credin]ei \n cuget curat“
(I Timotei 3, 9), c=t [i pacea cu cei din jur, indiferent de convingerile
lor religioase, ferindu-se „de \ntreb`rile nesocotite [i f`r` noim`, care
nasc certuri; c`ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s` se certe, ci s` fie
pl`cut cu to]i, \nv`]`tor, \ng`duitor“ (II Timotei 2, 23–24; Tit 3, 9–10).
6. Cunoa[terea dreptei \nv`]`turi a Bisericii nu are numai un as-
pect teoretic, ea \nseamn` deschiderea drumului de dob=ndire a sfin]eniei
vie]ii cre[tine prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine, al Cuv=ntului lui
Dumnezeu [i al rug`ciunii. Prin cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii
„cuv=ntul lui Hristos locuie[te din bel[ug „\n via]a cea duhovniceasc`
a credincio[ilor“ (Coloseni 3, 16), iar „ei se sfin]esc prin cuv=ntul lui
Dumnezeu [i rug`ciune“ (I Timotei 4, 5). De aceea, Apostolul \ndeamn`
st`ruitor pe ucenicul s`u: „De vei \nv`]a acestea, vei fi bun slujitor al
lui Hristos, hr`nit cu cuvintele credin]ei [i ale bunei \nv`]`turi c`reia ai
urmat“ (I Timotei 4, 6).

IV. Recapitularea – Aprecierea


De ce este necesar ca s` cunoasc` cre[tinii \nv`]`tura Bisericii? (Fiindc`
ei trebuie s`-[i cunoasc` credin]a pe care o m`rturisesc \n calitatea lor
de membrii ai Bisericii). Care este caracterul \nv`]`turii Bisericii?
(|nv`]`tura Bisericii are un caracter divin). De ce? (Fiindc` reprezint`
Descoperirea Fiului lui Dumnezeu). Unde este cuprins` aceast`
Descoperire? (|n Sf=nta Scriptur`, unde avem cuv=ntul \nv`]`turii
Domnului scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt [i \n Sf=nta Tradi]ie care
reprezint` Predania oral` a \nv`]`turii Domnului, via]a Duhului Sf=nt
\n Biseric`, sau „memoria vie a Bisericii“). Ne putem m=ntui f`r` a
cunoa[te \nv`]`tura Bisericii? (Nu ne putem m=ntui, fiindc` \nv`]`tura
Bisericii ne arat` care este credin]a m=ntuitoare, pe care s` o urm`m \n
Lec]ii de religie
14
vie]uirea duhovniceasc`. Credin]a vine din auzirea propov`duirii
\nv`]`turii Domnului, p`strat` [i r`sp=ndit` de Biseric`). Sub aspectul
credin]ei, care este efectul cunoa[terii \nv`]`turii Bisericii? (Cunoa[terea
\nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]`). Ce importan]` are
aceasta pentru via]a cre[tineasc`? (Ne men]ine \n adev`rul de credin]`
m=ntuitor [i nu ne las` prad` at=tor \nv`]`turi gre[ite propov`duite de
pretin[ii [i neadev`ra]ii prooroci). Av=nd statornicia [i siguran]a
credin]ei m=ntuitoare, urm=nd \nv`]`tura Bisericii, cre[tinul se va r`zboi
cu cei de alte concep]ii religioase? (Nu se va r`zboi, ci va p`stra \n
pacea sufletului „taina credin]ei \n cuget curat“). Care este efectul practic
al cunoa[terii \nv`]`turii de credin]` a Bisericii? (Cunoa[terea \nv`]`turii
Bisericii nu are numai un caracter teoretic, ci reprezint` un angajament
duhovnicesc de cultivare a sfin]eniei vie]ii, prin harul m=ntuitor al
cuv=ntului lui Dumnezeu [i al Sfintelor Taine).

V. Asocierea
Pentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata cunoa[tere
a \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea sufletului de
p`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n s`v=r[irea faptelor
bune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, asemeni pieli]ei
care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \ntunec`
(Teofil al Antiohiei).

VI. Generalizarea
Cunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vom dob=ndi m=ntuirea
ve[nic`, prin comuniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos Domnul, con-
form cuvintelor Sale: „Aceasta este via]a ve[nic`: s` Te cunoasc` pe
Tine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus
Hristos“ (Ioan 17, 3).

VII. Aplicarea
Noi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una din
poruncile ei, care ne \ndeamn` s` particip`m cu regularitate la serviciile
religioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde putem cunoa[te voia lui Dum-
nezeu [i adev`rul de credin]` t`lm`cit prin cuv=nt de \nv`]`tur` de c`tre
sfin]ii ei slujitori.
Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \mp`rt`[indu-ne cu
harul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate [i
cre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare de
m=ntuire.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
15

CAPITOLUL
1

Cateheze biblice
partea I

Vechiul Testament
Capitolul unu
16
--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

C=teva cuno[tin]e despre Palestina


biblic`
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
17

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut \n lec]iile trecute c` dintre toate popoarele de pe fa]a
p`m=ntului, Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a preg`tit
\n mod special, pentru a primi pe Fiul S`u, M=ntuitorul nostru
Iisus Hristos, cel ce avea s` ne r`scumpere din robia p`catului [i
a mor]ii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporul
evreu a tr`it \n timp [i a avut o istorie deosebit de zbuciumat`.
Locul unde a tr`it se nume[te Palestina.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom \ncerca s` afl`m c=te ceva despre Palestina biblic`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Palestina este ]ara pe teritoriul c`reia s-a scris Sf=nta Scriptur`.
Este a[ezat` acolo unde se \nt=lnesc dou` mari continente: Asia
[i Africa, mai exact pe ]`rmul estic al M`rii Mediterane. S` privim
harta, s` o localiz`m [i acum s` vedem cu cine se \nvecineaz`: la
nord cu Mun]ii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu Marea
Galileii, Iordan [i Marea Moart`. |n trecut Palestina avea un im-
portant rol comercial, deoarece pe teritoriul ei, trecea calea care
lega Africa [i Europa de |ndep`rtatul Orient, a[a cum se vede [i
pe hart`.
Aceast` ]ar` nu s-a numit din totdeauna „Palestina“. S` vedem
care a fost numele ei ini]ial [i cum a ajuns s` fie denumit` Pales-
tina.
Observ`m pe hart` c` aceast` ]ar` are o pozi]ie mai joas`
fa]` de Podi[ul Siriei cu care se \nvecineaz` la sud. De aceea ea
a fost cunoscut` sub numele de „Canaan“, adic` „}ara de jos“.
Era o ]ar` foarte frumoas` fiind format` din mun]i, c=mpii, r=uri,
lacuri. De asemenea era bogat` \n pe[te, citrice, m`sline [i era \n
Capitolul unu
18
acela[i timp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea despre
ea c` este ]ara unde „curge lapte [i miere“.
|n vremurile foarte \ndep`rtate, Canaanul era \mp`r]it \n
triburi conduse de c`tre un b`tr=n al s`u. Acest fapt a provocat
mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de r`zboi nu aveau o
conducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s` [ti]i c` au
fost multe popoare care au r=vnit la ea pentru bog`]iile [i
frumuse]ile sale. Printre aceste popoare se numar` \ndeosebi
egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n robie poporul
evreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cum era de a[teptat,
imperiul Roman, care fiind \n culmea puterii sale \n timpul M=n-
tuitorului, o cucer[te [i o transform` \n provincie roman`, totodat`
pun=ndu-i numele „Palestina“.
}ara Palestinei a fost adeseori supranumit` [i „}ara Sf=nt`“.
Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl` Ierusalimul –
capitala religioas` a ]`rii – [i Templul Sf=nt. Pe de alt` parte de
c`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a activat M=ntuitorul
lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
La \nceput regatul evreu era \mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i,
\n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe timpul M=ntuitorului,
lucrurile se vor schimba. St`p=nitorii au \mp`r]it Palestina \n
trei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \n
centru Samaria, a[a cum observ`m pe hart`. C=ndva, de Pales-
tina apar]inea [i acest` f=[ie de p`m=nt, asezat` la est de Iordan,
care se nume[te Pereea.
Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De ase-
menea s-au perindat [i alte popoare migratoare, pe teritoriul
acestei ]`ri, cum ar fi filistenii [i hiti]ii.
A[a cum am amintit, Palestina era o ]ar` foarte frumoas`,
\nzestrat` parc` anume de Dumnezeu pentru „poporul ales“, cu
toate frumuse]ile naturale.
|n aceast` privin]` sunt caracteristici mun]ii care \ns` au
\n`l]imi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se num`r`
Muntele M`slinilor – bogat \n m`sline [i Muntele Taborului –
de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`.
De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o vale
frumoas` [i deosebit de roditoare.
|n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii evrei
pustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[tem noi.
Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsit
total de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,
acoperit cu ierburi [i str`b`tut de turmele care-l p`[teau, fie un
loc st=ncos.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
19
Aceste forme de relief sunt sc`ldate de ape curg`toare, cea
mai important` fiind Iordanul care izvor`[te din Mun]ii Hermon,
[erpuie[te ca o panglic` pe \ntreg teritoriul ]`rii, [i se vars` \n
Marea Moart`.
Clima din aceast` ]ar` este bl=nd`‚ tropical` cu v=nturi spe-
cifice care dezvolt` dou` anotimpuri: unul umed care \ncepe prin
octombrie, cu ploi [i temperaturi sc`zute [i care ]ine p=n` \n
martie. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeaz`
umezeala at=t de necesar` cultiv`rii plantelor, mai ales a
cerealelor.
Anotimpul fierbinte este cuprins \n perioada mai – octom-
brie [i face ca ploile s` fie foarte rare, roua o binecuv=ntare, iar
apa un adev`rat dar divin. Astfel f=nf=nile constituie o adev`rat`
bog`]ie, iar apa este p`strat` \n burdufuri din piele de capr`. Tot
\n acest anotimp se semnalau mari diferen]e de temperatur` \ntre
zi [i noapte.
Exist` \ns` unele particularit`]i \n ce prive[te clima. Astfel,
pe ]`rmul M`rii Mediterane, clima este mai secetoas` [i mai cald`.
|n mijlocul ]`rii, \ns`, fiind o regiune muntoas`, clima este mai
r`coroas` [i mai umed`; iar \n Valea Iordanului climatul este
\ntr-adev`r tropical.
Astfel, \n Palestina se dezvolt` o flor` [i o faun` specific`
]inuturilor mediteraneene.
Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l`m=iul,
bananierul, cocotierul [i fires]e m`slinul (din ale c`rui roade se
ob]ine uleiul de m`sline), cultura cerealelor ocup` primul loc \n
provincia Galileea numit` [i „gr=narul ]`rii“.
Fauna Palestinei prezint` o varietate \n timp. Astfel, la
\nceput erau animalele, precum leul [i leopardul. Dar acestea au
disp`rut lu=ndu-le locul cerbul, c`prioara, iepurele, vulpea,
[acalul. Dintre t=r=toarele specifice acestui ]inut sunt vipera
palestinian`, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn [.a. |ns`,
caracteristica ]inuturilor din aceast` ]ar` a fost [i este c`mila, un
animal at=t de rezistent [i de des folosit. Calul era un animal
foarte preten]ios [i nu era crescut aici. Era chiar \nl`turat,
reprezent=nd pentru evrei un simbol al m=ndriei. Interesant este
c` dac` \n prada de r`zboi intrau [i caii, evreii \i omorau, t`indu-le
venele de la picioare.
Am vorbit despre localizarea geografic`, clim`, faun`, flor`.
S` vedem \n continuare ce se poate spune despre oamenii care
alc`tuiau poporul evreu.
|n ceea ce prive[te ocupa]ia lor, la loc de frunte st` agricul-
tura, cre[terea vitelor [i pescuitul. Pe l=ng` acestea‚ mai sunt [i
Capitolul unu
20
altele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precum dulgheritul
de la babilonieni. Totodat`, datorit` drumului comercial ce tre-
cea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foarte
buni negustori (comercian]i).
S` vedem acum c=te ceva despre \mbr`c`mintea evreilor. V`
aminti]i c=nd spuneam c` \n Palestina zilele erau foarte
c`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bumbac, lung` p=n`
la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u. Deasupra purtau
un ve[m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau adesea [i ca acoper`m=nt
\n timpul nop]ilor r`coroase. |n picioare purtau sandale,
confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci umblau descul]i.
Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te alimenta]ia.
Se hr`neau mai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u sau secar`,
dospit` sau nedospit`, care de multe ori era amestecat` cu f`in`
de fasole sau linte. Din hrana consumat` \n timpul zilei mai f`ceau
parte: smochinele, strugurii‚ pepenii, curmalele [i laptele de oi
sau de capre. Masa principal` era cea servit` \n r`coarea serii.
Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i vin, \n timp ce s`racii se
mul]umeau s` \nmoaie p=inea \n lapte sau o]et. Nu lipseau de la
mas`, desigur, mierea de albine [i pe[tele. Caracteristic evreilor
era faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturor
animalelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric` a
Legii. Evreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` mas` s` se spele
\ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea.
Ei se a[ezau la mas`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i [i
sprijini]i pe m=na st=ng`‚ iar cu m=na dreapt` consumau hrana.
|n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`sim pe sclavi, dar
aici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t a
celor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru ap`rarea
drepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea sclavul
[i-l l`sa infirm, trebuia s`-l elibereze numaidec=t. De asemenea,
dac` un st`p=n \[i omora sclavul, era ucis [i el.
S` vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor.
|n primul r=nd amintim c`s`toria. La evrei c`s`toria era
monogam` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` femeie).
Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni. Logodna
preceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an. Darul cel
mai de pre] erau copiii. Familiile f`r` copii erau considerate
blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l avea a[a numita
„c`s`torie de levirat“ sau „de cumnat“. |n acest caz, dac` un om
murea f`r` s` aib` copii, conform Legii, fratele lui avea obliga]ia
s` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice urma[i care s`-i
poarte numele.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
21
Oamenii care locuiau \n Palestina erau foarte respectuo[i unii
cu al]ii. Acest respect se referea la salut, ospitalitate [i onoruri
publice.
S` vedem cum se salutau evreii. Cea mai popular` form` de
salut: „[alom!“ adic` „pace“, la care cel salutat r`spundea cu
„[alom uvraha“ adic` „pace [i binecuv=ntare!“ La desp`r]ire cel
mai b`tr=n spunea celui mai t=n`r: „lek le [alom!“ adic` „mergi
\n pace!“ De obicei, salutul era \nso]it [i de gesturi largi de
reveren]` cum ar fi plecarea capului sau a corpului.
Semnul cel mai deosebit de cinstire [i ospitalitate ar`tat cuiva,
era atunci c=nd gazda se dezbr`ca de haina de deasupra [i o oferea
vizitatorului, precum [i sp`larea picioarelor oaspe]ilor mai
deosebi]i.
Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi,
demnitari, soli), precum [i armatelor ce se \ntorceau victorioase
din r`zboi.
Din nefericire, \ns`, nu lipseau bolile, cele mai r`sp=ndite
fiind: ciuma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare
[i f`ceau ravagii \n regiunile asupra c`rora se ab`teau. Un loc
aparte \l ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bol-
navii de epilepsie erau considera]i st`p=ni]i de demoni.
Cei ce mureau erau \ngropa]i imediat dup` deces. Sicriele se
foloseau numai pentru cei boga]i, iar \nmorm=ntarea era simpl`.
|n perioada c=t evreii au stat \n Egipt, mor]ii lor erau p`stra]i
mai mult timp, fiind \mb`ls`ma]i cu miresme. Conform religiei
evreilor, atingerea de cei mor]i era considerat` drept necur`]ie.
Doliul dup` cei deceda]i se ]inea [apte zile. Se caracteriza
prin sf=[ierea ve[mintelor, smulgerea p`rului, a b`rbii, \mbr`carea
\n sac [i pres`rarea de cenu[` pe cap.
Este de remarcat c` toat` via]a public` [i particular` a evreilor
se desf`[ura dup` Legea Domnului. |nc` din vechime exista un
loc special de rug`ciune: la \nceput era cortul sf=nt, un loc de
dimensiuni mai mici, \mp`r]it \n dou` \nc`peri: Sf=nta [i Sf=nta
Sfintelor. |n jurul lui se afla o curte. Mai t=rziu a fost ridicat
celebrul Templu din Ierusalim, zidit dup` modelul Cortului Sf=nt.
|n fiecare localitate din Palestina era c=te o sinagog` adic` loc
de adunare, rug`ciune [i predicare a cuv=ntului lui Dumnezeu.
Erau conduse de rabini, adic` de \nv`]`tori ai Legii lui Dumne-
zeu, care puteau fi [i laici. Serviciul religios consta din rug`ciuni,
citiri [i t`lm`ciri ale Legii [i proorocilor. Serviciul religios avea
loc \ndeosebi s=mb`ta.
Capitolul unu
22
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
23
Capitolul unu
24
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum se nume[te ]ara \n care tr`ia poporul evreu? (Se numea
Canaan apoi‚ dup` ocupa]ia roman` s-a numit Palestina [i \n
prezent se nume[te Israel). Ce aspecte am dezb`tut din punct de
vedere geografic? (Localizare, \nvecinare, forme de relief, clim`,
flor`, faun`). Ce am \nv`]at \n leg`tur` cu locuitorii acestei ]`ri?
(Despre modul lor de via]`, \mbr`c`minte, hran` [i \n mod spe-
cial, cultul religios). Unde \[i desf`[urau evreii actele de cult?
(La \nceput la Cortul Sf=nt, apoi \n Templul Sf=nt din Ierusalim,
ca [i \n sinagogi). Cum se desf`[ura via]a public` [i particular`?
(Via]a public` [i particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).

8. Tem` pentru acas`

--
|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit pe
regiuni.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Privind zilnic ceasul \n]elegem c=t e ora, dar mai mult dec=t at=t,
\n]elegem c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`. La
fel, plimb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndim c` [i ea este creat` de
cineva.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Dac` tot ce exist` are un creator al s`u, lumea \ns`[i are Creatorul
ei, \nc=t ast`zi ne vom referi la „Istoria crea]iei. Facerea lumii [i
a celor dint=i oameni“.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
25
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Trebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul „lume“ se
\n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n sensul
acestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o numim
„spiritual`“. Deci deosebim o parte „material`“ care cuprinde
natura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte „spiritual`“ adic` cea
nev`zut`.
Referitor la facerea Lumii [i la „apari]ia“ primilor oameni,
exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel relatat \n
Biblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii numit` „Facerea“ sau „Geneza“.
Aici citim c` lumea v`zut`, deci cea material` a fost creat` \n
[ase zile sau [ase etape. S` vedem care sunt acestea:
1. |n prima zi a fost creat` lumina, numit` „zi“. |ntunericul a
primit numele de „noapte“ [i a fost desp`r]it de lumin`.
2. |n cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adic`
atmosfera, sau firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi
„cer“ ca lume spiritual`). Aceasta con]ine o combina]ie de gaze
cum ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiind
indispensabile vie]ii.
3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p`m=ntul [i l-a desp`r]it de
ape pe care le-a numit „m`ri“. Apoi a f`cut ca uscatul s` rodeasc`
vegeta]ia: pomii [i plantele de tot felul.
4. |n a patra zi, a fost creat lumin`torul cel mare care s`
lumineze ziua, adic` soarele [i lumin`torul cel mic care s`
lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele. Soarele,
luna [i stelele au fost create pentru a delimita ziua de noapte.
5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape,
adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile.
6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`m=ntului
pe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea Dumnezeu l-a creat
pe om, dup` chipul [i asem`narea Sa, ca o \ncununare a \ntregii
crea]ii.
7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu a
binecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii Dumnezeu a
v`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru care
fusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n sensul
\n care \n]elegem noi odihna. Aceast` „odihn`“ a lui Dumnezeu
indic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nseamn` \ns`
c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n continuare
de buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndim bine este firesc s` fie
a[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru p`rin]ii vostri,
Capitolul unu
26
dup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]i
f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea
\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul
etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reia
importan]a cuvenit`.
|nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea cea
nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`
lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cu
aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a
cum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori
ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[
p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s`
vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu
v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v`
ap`r` s` nu vi se \nt=mple ceva r`u. {i c=nd sunte]i cumin]i [i
ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`
lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i
de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea
lui Lucifer, a celui r`u, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumne-
zeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri r`i, adic` diavoli. Ace[tia sunt
potrivnici omului.
Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`m
c` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntului
S`u: „Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost“. Aceasta eviden]iaz`
faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din
El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dum-
nezeu.
Citind \n continuare, \n cartea „Facerea“, remarc`m c` omul
a fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumne-
zeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuse
Dumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului,
erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` de
ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-a
a[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt,
creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]i
asupra versetului 26 al primului capitol din cartea „Facerea“, ce
observ`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` este
inten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana
\nt=i, „Noastr`“. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu
Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dum-
nezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu
\n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
27
Aceasta ar \nsemna s` reducem m`re]ia [i nem`rginirea Sa, la
condi]ia uman`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este sufletul
nostru, este permanenta \nclina]ie a omului de a-L c`uta pe Dum-
nezeu [i imensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a dat viat`; este
dorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a ne ruga. Astfel
omul este veriga de leg`tur` \ntre lumea nev`zut`, spiritual` [i
lumea material`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul omului este
constituit din ra]iune (adic` g=ndire), sentiment [i voin]`. El este
deci de origine dumnezeiasc` fiind substan]` de sine st`t`toare,
liber`, nemuritoare [i imaterial`.
A[a cum am v`zut lumea a fost creat` din nimic, pe c=nd
trupul omului a fost creat din p`m=nt: „Domnul Dunnezeu a f`cut
pe om din ]`r=na p`m=ntului, i-a suflat suflare de via]`, [i omul
s-a f`cut astfel fiin]` vie“ (Facerea 2, 7). „}`r=na p`m=ntului“
din care a fost f`cut omul reprezint` partea lui material`, iar
„Suflarea de via]`“, cea spiritual`, adic` tocmai partea lui Dum-
nezeu din om. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, omul ar fi
fost doar un chip de lut, o bucat` de p`m=nt modelat`. Ceea ce
d` m`re]ie [i demnitate omului este tocmai latura spiritual` din
el, adic` ceea ce i-a transmis Dumnezeu \n mod direct. A[a se
explic` faptul c` omul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \mplinire
numai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul S`u [i s-a alipit de El,
dup` cum spune un P`rinte al Bisericii: „Ne-ai f`cut pentru Tine,
Doamne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va odihni
\ntru Tine, Dumnezeule“; sau cum gr`ie[te psalmistul: „precum
dore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu pe
tine Dumnezeule!“.
Primul om fiind din p`m=nt a fost numit „Adam“, deoarece
„Adam“ \nseamn` „p`m=nt“ (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \nainte
de a fi creat deoarece toat` lumea a fost f`cut` pentru a fi st`p=nit`
de el, a investit \n el chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a \ngrijit
apoi s`-l a[eze \n cel mai frumos loc de pe p`m=nt, adic` \n Eden
(Eden @ rai), [i era preocupat de el.
V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat seama c` nu este bine s` fie
a[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedat
Dumnezeu? I-a dat un somn lung lui Adam, timp \n care a creat-o
pe femeie din coasta sa. Femeia o primit numele „Eva“, cuv=nt
care \nseamn` „via]`“ [i ea avea s` fie mama tuturor celor vii. {i
\n felul acesta a fost creat` prima familie de pe p`m=nt, care a
primit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: „...cre[te]i [i v` \nmul]i]i,
umple]i p`m=ntul [i-l st`p=ni]i!“.
A[a cum am mai spus, primii oameni erau \n gr`dina
Edenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul
Capitolul unu
28
de pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i un
pom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i r`ului.
Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructele
acestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a
\nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n
[arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele
acestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au
\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl`
c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers?
Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni.
Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat din
gr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, din
st`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntul
nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebui
s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: „\n sudoarea
fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea...“ (Facerea 3, 19). De aici vedem
c` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a dat
de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea
[arpele a fost [i el blestemat: „Fiindc` ai f`cut lucrul acesta,
blestemat e[ti...“ (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei
totu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. La
fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \l
iube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc`
dreptatea, care cere s` fie „dup` fapt` [i r`splat`!“. Dar chiar
alungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceea
ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te de
soarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cum
putem citi la Facerea 3, 15: „Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe
[i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut din
femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul“. |n acest
fel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi Domnul
Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [i
va aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \n
Numele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce ne
a[teapt` pe to]i ca pe fiii s`i iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \n
Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voi
pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cu-
min]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El .
Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat`
picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie.
De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acestei
lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
29
p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te domol prin p`durea
\nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copacului
la a c`rui umbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin de
stele v` va fermeca privirea, sau c=nd v` va impresiona tumultul
\nvolburat al unei cascade spumoase, deasupra c`reia curcubeul
\[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toamn` fiind,
copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` imagini la
care se poate contempla ore \n [ir, atunci – zic – ve]i [ti c` toat`
recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator`m
lui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac`
toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p`m=nt, cum vor fi
cele din |mp`r`]ia Ta, Doamne? (se vor citi \n timpul pred`rii
textele din cartea „Facerea“ privind crearea omului [i f`g`duin]a
unui R`scump`r`tor; se vor scrie pe tabl` titlul lec]iei [i etapele
cre`rii lumii).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul crea]iei lumii, a
omului a p`catului [i a izgonirii lui din rai.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [aptea
ce reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]iei
a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar
omul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fost
f`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea direct`
a lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menirea
crea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i „\mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu“ la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdut
omul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumne-
zeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului
3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).

8. Tem` pentru acas`


Citirea primelor trei capitole din cartea „Facerea“. Memorarea
etapelor \n care a fost creat` lumea. Memorarea textului din cartea
‚Facerea 3, 15“.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
30

Cain [i Abel
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a


fost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre care
citim \n „Facerea“ (Geneza), prima carte a Vechiului Testament.
Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s`
tr`iasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catul
odat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, care
mai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]a
omeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge
p=n` la ucidere.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cain [i Abel: cei doi fii ai primei familii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Chiar dac` era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mai
r`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile necazuri
ce i le f`cea \n joac`, fratele s`u Cain. P`rin]ii lor vedeau aceasta,
[i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe b`ie]elul lor mai mare, dar
totu[i \l preferau pe Abel.
Cu timpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`c`i. Ei trebuiau
s` lucreze \ntocmai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu agricultor, lucr=nd
pe c=mp. Sem`na gr=ul, iar c=nd era copt, \l secera, \l m`cina [i
f`cea p=ine.
Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une,
c`ut=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi de
care se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecare
prim`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain sem`na tot mai mult gr=u
[i avea recolte bogate [i m`noase.
Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`dea
toate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine de
la Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De aceea
doreau s` mul]umeasc` Domnului pentru toat` aceast` bog`]ie
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
31
de binecuv=ntare, [i s`-[i exprime \ntr-un fel recuno[tin]a,
oferindu-i ceva \n schimb. Este bine s` ne ar`t`m [i noi recuno[-
tin]a fa]` de un binef`c`tor, nu-i a[a? De pild`, dac` p`rin]ii vo[tri
v` fac multe bucurii [i se \ngrijesc s` v` mearg` bine [i s` nu v`
lipseasc` nimic, este firesc ca [i voi s` dori]i s` le face]i c=te un
cadou la aniversarea lor, care chiar dac` este mai mic, dup`
posibilit`]ile voastre, poart` \n el toat` dragostea voastr` [i
mul]umirea pentru copil`ria fericit` [i lipsit` de griji [i nevoi.
Iar p`rin]ii se bucur` [i voi \mpreun` cu ei sunte]i ferici]i.
Ei bine, tot a[a [i Cain [i Abel s-au hot`r=t s`-i aduc` lui
Dumnezeu o jertf` de mul]umire. {ti]i cum au f`cut? Abel a ales
oaia cea mai frumoas` [i mai gras` din c=te avea, hot`r=nd c`
aceasta este cea mai potrivit` pentru Dumnezeu. Apoi a c`utat
crengi uscate, c`ci acestea ard bine, le-a pus pe o gramad` de
pietre, a t`iat oaia [i a a[ezat-o peste crengi. Deci jertfa era
preg`tit`. {i pentru c` jertfa trebuia s` ard`, Abel pusese c`rbuni
aprin[i sub crengi. V=ntul sufla \n foc, crengile ardeau, iar odat`
cu ele [i jertfa. Fumul se ridica la cer [i \ndat` Abel \ngenunche
[i zise plin de venera]ie: „Dumnezeul meu, c=t de mult te iubesc!
Tu veghezi asupra mea cu at=ta grij`. {i aduc=ndu-]i aceast` jertf`
din toat` inima, vreau s`-]i ar`t recuno[tin]a mea“. Domnul a
ascultat aceast` rug`ciune. El \[i pleac` urechea totdeauna la
rug`ciunile oamenilor. A[adar, Dumnezeu a v`zut c` Abel \l
iube[te. El \i primi jertfa [i aceasta l-a f`cut foarte fericit pe
Abel.
{i Cain dorea s` aduc` Domnului o jertf`. Astfel, a str=ns
ni[te pietre [i a pus crengi deasupra. Peste crengi \n loc s` a[eze
gr=ul cel mai frumos‚ cu spicul cel mai bogat \n boabe aurii, a
pus doar pu]in din gr=ul pe care Domnul f`cuse s` creasc` pe
ogorul s`u. Apoi \i d`du foc. |ncepu [i Cain s` se roage, dar nu
era mul]umit [i nu era iubire pentru Domnul \n inima sa. G=ndea
el: „De ce oare trebuie s` ard acest gr=u, pe care dac` l-a[ fi
m`cinat, a[ fi avut at=ta f`in` c=t pentru o p=ini[oar`! {i de ce
s`-L mul]umesc pe Dumnezeu, c` doar eu \nsumi am sem`nat
gr=ul [i am muncit ca acesta s` creasc`!“ Dar Domnul [tia bine
ceea ce g=ndea Cain. V`zu deci c` el nu-L iube[te. De aceea nici
nu-i primi jertfa. {i nu-i d`du nici fericire [i nici mul]umire.
{i voi, dac` Domnul v` ajut` s` ob]ine]i rezultate bune \n
munca voastr`, v` bucura]i desigur. Dar [i mai bucuro[i ve]i fi
dac` prin rug`ciune, veni]i \naintea lui Dumnezeu, s`-i mul]umi]i
pentru toate. Atunci c=nd v` ruga]i, deschide]i-v` inimile pline
de sinceritate [i de dragoste pentru cel ce vegheaz` zilnic, ceas
de ceas, la munca voastr` [i o face s` rodeasc`. Chiar [i \nv`]atul
Capitolul unu
32
este o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notele
bune [i noile cuno[tin]e acumulate, de care v` ve]i folosi odat`.
C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai mare
sau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i inima plin` de pace
[i mul]umire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea.
Dar, s` revenim la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-i
primise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [i
pe Abel, mai ales pe Abel. |n mod normal Cain trebuia s` se
bucure c` Dumnezeu a primit jertfa fratelui s`u [i s` aduc` [i el
o jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt=mpl` a[a. El se
m=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dum-
nezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]umire [i satisfac]ie [i nu
mie“. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc,
p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale inimii sale. |n loc ca
Domnul s` fie st`p=n al inimii sa1e, el \l l`s` pe satana cu mrejele
lui de invidie [i r`utate s` se instaleze acolo. Se g=ndea foarte
des la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea [i nici nu mai
m=nca aproape nimic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atrase
aten]ia: „Cain, de ce e[ti a[a invidios [i r`ut`cios? Este numai
vina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine ai fi [i
tu fericit [i vesel. G=nde[te-te la aceasta Cain, [i nu mai fi
invidios“. Cain, \ns` nu ascult`‚ [i f`cu dup` capul lui.
Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: „Hai s` mergem pe c=mp“.
{i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \l
b`tu p=n` \1 omor\. Abel z`cea acum \ntins pe p`m=nt, iar s=ngele
lui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se sperie. I se
treze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Teama lui
cre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cum s` scape mai repede de
pedeapsa pentru fapta sa. Acum, v`z=nd s=ngele fratelui s`u,
pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce face. Era prea
t=rziu... Dumnezeu v`zuse totul. De aceea \l \ntreb` pe Cain:
„Unde este Abel, fratele t`u?“. Atunci Cain \ngrozit de fapta sa,
\ncearc` s` scape, zic=nd: „Nu [tiu unde este Abel. |n orice caz
eu nu sunt p`zitorul fratelui meu!“ Dumnezeu r`spunde: „Pentru
c` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` nimic pentru tine.
Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i oric=t de departe
te vei duce, nic`ieri \n lume nu vei mai g`si lini[te!“.
A[a s-a [i \nt=mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe,
dar oriunde se afla \[i aduce aminte de fratele s`u, Abel, pe care-l
omor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de fric`,
nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui s`u \i cerea mereu
socoteal` de fapta sa.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
33
Astfel, Adam [i Eva au pierdut \n aceea[i zi pe cei doi fii ai
lor. Nici unul, nici celalalt nu s-au mai \ntors seara, acas`. Atunci
p`rin]ii s-au dus s`-[i caute copiii. L-au g`sit pe Abel mort, f`c=nd
impresia c` dormea \ntins pe p`m=nt... Adam [i Eva l-au \ngropat.
Erau foarte tri[ti... Domnul \ns`, avea mereu grij` de ei [i le f`cu
alte bucurii trimi]=ndu-le al]i copii, fete [i b`ie]i. Unul din b`ie]i
sem`na mult cu Abel. El se numea Set [i \l iubea [i el pe Dumne-
zeu. (Re]ineti acest nume, deoarece \n lec]ia urm`toare ne vom
reaminti de el).
Intiui]a Se vor proiecta diapozitive \nf`]i[=nd jertfa lui Abel
[i a lui Cain, invidia acestuia [i uciderea fratelui s`u.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Care sunt cei doi copii ai lui Adam [i Eva? (Cain [i Abel). Cu ce
se ocupa Cain? (Cu munca la c=mp). Dar Abel? (Cu cre[terea
oilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu? (Abel). Ce
jertf` i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf` cea mai
gras` [i frumoas` oaie, iar Cain a adus c` jertf` pu]in gr=u). Care
jertf` a fost mai bine primit` de Domnul? (A lui Abel). Ce a
f`cut Cain din invidie fa]` de Abel? (L-a ucis). Care a fost
pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nd
din el un fugar, care se temea chiar [i de umbra sa, sau de fo[netul
frunzelor copacilor.

8. Aplicarea
Din ceea ce i s-a \nt=mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps`
mare are cel ce se m=nie, devenind r`u [i nemilos din invidie.
Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru cel
ceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s`
v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt,
bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau colegului
vostru [i \ncerc=nd s`-l imita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.

9. Tem` pentru acas`


Citirea din Sf=nta Scriptur` a capitolului IV din cartea „Facerea“
unde este relatat` \nt=mplarea pe care v-am povestit-o azi.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
34

Noe [i potopul
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

A[a cum v` aminti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-au
pierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anume Set.
Parcurg=nd mai departe cartea „Facerea“, remarc`m c` ne sunt
prezenta]i urma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se opre[te
aici enumerarea?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Aceasta vom vedea \n lec]ia de ast`zi, trat=nd despre „Noe [i
potopul“.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


A[a cum afl`m din relatarea Vechiului Testament, „Noe, la v=rsta
de cinci sute de ani, a n`scut pe Sem, Ham [i Iafet“. Deci dac`
Noe avea a[a de mul]i ani, \nseamn` c` a trecut destul de mult
timp de la primii oameni, Adam [i Eva. S` vedem cum a evoluat
lumea \n tot acest timp? Omenirea se \ndrepta spre bine, sau
dimpotriv` spre r`u? „Domnul a v`zut c` r`utatea omului era
mare pe p`m=nt, [i c` toate \ntocmirile g=ndurilor din inima lui
erau \ndreptate \n fiecare zi numai spre r`u“. {i aceast` constatare
este foarte grav` [i v` \ntristeaz` chiar [i pe voi, a[a-i? S` ne
g=ndim pu]in \mpreun`: v` mai aminti]i desigur de ora \n care
am \nv`]at despre facerea lumii. Dumnezeu crease totul bun [i
frumos. Omului \i era destinat a se folosi de toate cele c=te au
fost create sau „preg`tite“ anume pentru el. Dar gre[eala sa,
p`catul s`u, a f`cut ca totul s` se schimbe. V` mai aminti]i ce s-a
\nt=mplat cu Adam [i Eva dup` neascultarea de cuv=ntul lui Dum-
nezeu? (Au fost pedepsi]i). Dar cu Cain, ce se \nt=mplase? (Cain
a fost un uciga[). Primii oameni au transmis a[adar, mai departe
moartea fizic` [i cea spiritual`, tuturor celor ce s-au n`scut dup`
ei. Practic, nici un om nu va mai tr`i \n nevinova]ia dinaintea
c`derii primilor oameni \n p`cat. |n sufletele oamenilor apare tot
mai mult lupta dintre bine [i r`u; tot mai mult cad victime r`ului
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
35
[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia lui
Dumnezeu [i apoi pedeapsa r`ului, a nedrept`]ilor [i f`r`delegea
de tot felul...
Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: „I-a p`rut r`u Domnului
c` a f`cut pe om pe p`m=nt [i s-a m=hnit \n inima Lui... [i Dom-
nul a zis: „Am s` nimicesc de pe fa]a p`m=ntului pe omul pe
care l-am f`cut, de la om p=n` la vite, p=n` la t=r=toare [i p=n` la
p`s`rile cerului; c`ci |mi pare r`u c` i-am f`cut“.
Printre to]i acei oameni r`i, era \ns` un om, care |l asculta pe
Dumnezeu [i respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era [i
familia sa. De aceea, „Noe a aflat mil` \naintea Domnului, c`ci
era un om neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din vremea lui: Noe
umbla cu Dumnezeu“. Iar Dumnezeu a decis s`-l salveze de marea
urgie pe care urma s-o trimit` asupra oamenilor [i anume: un
potop care-i va nimici \mpreun` cu p`m=ntul. {i pentru aceasta,
Noe trebuie s`-[i construiasc` o corabie mare cu mai multe
c`m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-i indica]ii foarte precise pentru
tot ce urma a fi f`cut.
A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles,
era ajutat de fiii s`i: Sem, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri grele
de copaci din care t`iau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foarte
mare. Avea „trei sute de co]i lungime, cincizeci de co]i l`]ime [i
treizeci de co]i \n`l]ime“ (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i o
fereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe camere.
Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau astupate
cu p`cur` [i cu smoal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` de
ap`.
Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teau
joc de b`tr=nul Noe. „Nu po]i merge cu aceast` corabie“, strigau
ei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie mare la
ap`?“ „Apa va veni aici“, zise Noe. „Apa va acoperi totul pe
p`m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oamenii au devenit
foarte r`i [i nu-L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce nu vor fi \n
corabie se vor \neca“. Oamenii au \nceput s` r=d` [i mai tare.
„Nu r=de]i!“ le spuse Noe. „Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, ca
Dumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voie
s` intra]i \n corabie“. Dar ei r`spundeau: „Nu, noi nu vrem s` ne
rug`m! Nu vrem s` intr`m \n corabia aceasta“.
Se poate u[or c` oamenii care locuiau acolo au devenit mai
r`i dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`. Oamenilor
acestora nu le era frica de nimic.
C=nd corabia a fost gata construit`, o mare mul]ime de
animale, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd s`
Capitolul unu
36
intre. Domnul \nsu[i le chemase. Veneau dou` c=te dou`, o
pereche din fiecare specie, fie „curate“, fie „necurate“, pentru a
nu se pierde nimic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le punea pe
fiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja preg`tit`.
Desigur c` oamenii cei r`i au v`zut toate acestea ‚dar totu[i nu
luau aminte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei de
acolo‚ au intrat \n corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham,
Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup` ei, iar
corabia r`mase neclintit` \nc` o s`ptam=n`.
Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouat
continuu. Tot p`m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \nalt
v=rf de munte. „S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui mare [i
s-au deschis st`vilarele cerurilor“, [i anume „|n anul [ase sute al
vie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii“.
Dar s` d`m pu]in fr=u liber imagina]iei [i s` p`trundem [i
noi \n corabie s` vedem ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de zile
de ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac` numai
o s`ptam=n` ar ploua zi de zi, \n timpul toamnei sau al prim`verii.
Desigur c` [i pentru cei din corabie prima s`pt`m=n` trecuse mai
u[or, poate chiar [i primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s`
stea \nchi[i chiar a[a de mult timp? Desigur c` puteau. Ei [tiau
c` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se puternic
\n El, \l sim]eau prezent. {i Dumnezeu \i ajuta! Deci numai
speran]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea tare a lui
Dumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare deplin`.
Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` norii
de pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nu
se vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`...
{i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada de
a[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \ncredere
neclintit` c` Domnul vegheaz` la toate, deci [i la via]a lor...
Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n inimile lor. Abia „\n
luna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-a
oprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna a
zecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurile
mun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe
care o f`cuse“. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din corabie
c=nd dup` vreme foarte \ndelungat` au v`zut din nou cerul senin
deasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare, dar [tiau c` nu
au sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru [i \i d`du
drumul s` zboare pe geam afar`. Corbul zbura afar` departe [i nu
se mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce putea s` tr`iasc` deja
pe p`m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un porumbel. Acesta zbur`
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
37
toata ziua \ncolo [i \ncoace, c`ut=nd ceva de m=ncare. Dar
neg`sind nimica, se \ntoarse seara, trist [i obosit, c`ci nu putea
s` tr`iasc` \nc` pe p`m=nt. Noe \[i \ntinse m=na pe geam afar` [i
lu` porumbelul \n corabie. Mai a[tept` Noe \nc` o s`pt`m=n`.
Apoi l`s` porumbelul s` zboare a doua oar` dar de data aceasta
c=nd se \ntoarse, ce avea el \n cioc? O frunz` pe care o rupsese
dintr-un pom. Era ca [i cum ar fi vrut s` spun`: „Nu mai dureaz`
mult potopul. Pomii ies deja din ap`“. Aceasta era o veste bun`.
{i c=nd dup` o s`pt`m=n` Noe l`s` porumbelul din nou s` zboare,
nu se mai \ntoarse. G`sise hran`.
Atunci Noe desf`cu acoperi[ul corabiei [i a[tept` ca Dom-
nul s` vorbeasc`. {i Dumnezeu \i zise: „Acum Noe po]i s` ie[i
din corabie, \mpreun` cu so]ia ta, cu copiii t`i [i cu toate
animalele“. Ce ferici]i erau ei acum c` puteau s` ias` afar`! Iarba
\ncepu s` \nverzeasc`, iar florile \ncepur` s` \nfloreasc`. P`m=ntul
era iar`[i frumos. P`s`rile \[i f`ceau iar`[i cuiburi c=nt=nd \n
cele mai minunate feluri. Animalele zburdau vesele prin p`dure,
r`sp=ndindu-se \n toate p`r]ile, c`ut=ndu-[i un ad`post. Noe aduse
Domnului o jertf`. Pe c=nd fumul se ridica la cer, cei opt oameni
\ngenunchiar` [i \i mul]umir` lui Dumnezeu pentru grija ce le-o
purtase. Dumnezeu a primit jertfa. El v`zu [i c=t de ferici]i [i
recunosc`tori erau ei. El promise c` nu va mai trimite niciodat`
un potop a[a de mare pe p`m=nt.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau poze (diapozitive)
referitoare la potop [i la salvarea trimis` de Dumnezeu prin Noe.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Odat` cu \nmul]irea neamului omenesc, cum s-au comportat
oamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au comportat ca ni[te
fii neascult`tori [i r`i, tr`ind \n tot felul de f`r`delegi, uit=nd
complet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul lor?
(A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles omenesc: „lui Dum-
nezeu i-a p`rut r`u c` l-a creat pe om“). Ce a urmat acestui fapt?
(A urmat \mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu). De ce? (Fiindc`
a[a cum [tim cu to]ii, „dup` fapt` [i r`splat`!“). S-a aflat totu[i
cineva care s` nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu?
(S-a aflat Noe [i familia sa). Fiindc` ace[tia au fost drep]i \n
fa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei?
(I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele potopului).
Ce \nseamn` aceasta? (C` dup` dreptate, „r`splata p`catului este
moartea“, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va p`r`si pe drep]ii
s`i, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).
Capitolul unu
38
8. Tem` pentru acas`

--
Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi
\n cartea „Facerea“, \n continuare capitolele IX [i X.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Partriarhul Avraam
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai s`i: Sem,
Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii
oameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedem
care sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \n
Asia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai lui
Iafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa.
Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, de
fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporul
evreu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


A[adar, ast`zi vom vedea care au fost \nceputurile istorice ale
poporului ales [i vom vorbi despre Avram.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Istoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeu
l-a chemat pe Avram din mijlocul popoarelor semite – politeiste
[i idolatre care tr`iau \n cetatea caldean` Ur, din sudul
Mesopotamiei. Avram a fost chemat s` asculte de voia lui Dum-
nezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privim \ns` mai
\n am`nunt [i s` vedem de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` pe
Avram dintre acei oameni, pentru a deveni p`rintele poporului
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
39
evreu? Cum erau de fapt oamenii \n acele timpuri, adic` cu dou`
milenii \nainte de venirea M=ntuitorului.
La \nceput omul nu avea dec=t un singur Dumnezeu tr`ind
cu El o comuniune intim`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a fost
alungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat, confund=ndu-L
cu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n locul Creatorului,
precum soarele, luna, stelele, pietrele [i copacii, ploaia ca [i alte
fenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiind
reprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se adorare.
Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste, r`t`cite de la
adev`rata adorare sau cinstire cuvenit` numai lui Dumnezeu,
P`rintele nostru.
Avram, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit,
dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel putem spune
c` el era monoteist.
Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fi
g`tit pentru primirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lumii
din p`cat. Astfel Avram a fost chemat de Domnul s` p`r`seasc`
cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n Canaan, acel loc
at=t de minunat [i roditor unde „curge lapte [i miere“.
Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avram \mpreun` cu tat`l s`u,
Terah [i nepotul s`u (fiul fratelui s`u) Lot [i so]ia sa Sarai, au
p`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopotamiei [i
au ajuns la Haran. Aici, Avram prime[te prima binecuv=ntare
din partea lui Dumnezeu: „Voi binecuv=nta pe cei ce te vor
binecuv=nta, [i voi blestema pe cei ce te vor blestema, [i toate
neamurile vor fi binecuv=ntate \n tine“! – Ce cuvinte mari sunt
acestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace, trebuie s` fi fost aceast`
c`l`torie pentru Avram! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va merge
[i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c` Domnul este
cu el [i \i conduce pa[ii.
Terah, tat`l s`u, murise, iar Avram [i Lot plecau mai departe
cu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran. Era anul
1207, dup` potop.
Ajung=nd \n Canaan a mers p=n` la Sihem la stejarul lui
Mamvri. Avram [i Lot aveau turme multe [i p`zitorii lor adesea
se certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avram se desparte de Lot
l`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai m`noase din
c=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodoma [i Gomora. Avram
[i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri de l=ng` Hebron,
zidind acolo un altar Domnului.
A[a cum am v`zut, Dumnezeu \i promisese lui Avram c`
urma[ii s`i vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i
Capitolul unu
40
vor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc`
nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletul
s`u. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i va
avea c=te stele sunt pe cer.
Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un b`ie]a[ pe nume
Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa.
De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` de
Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nu
Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor)
poporului ales.
Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea
Domnul un b`iat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea?
A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest b`iat trebuia s`
se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dum-
nezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacol
pentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersul
normal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s`
[tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin puterea
Sa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeu
pentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,
pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.
Domnul \[i \nt`re[te promisiunea ar`t=ndu-se din nou [i
schimb=nd numele lui Avram \n „Avraam“ care \nseamn` „tat`l
unei mul]imi de popoare“ [i al Saraii \n „Sarra“. Totodat`, \ncheie
cu el un leg`m=nt: „Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face din
tine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i“ – spune Dom-
nul [i pentru aceasta orice b`rbat sau b`iat din poporul ales trebuie
s` fie t`iat \mprejur.
Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \n
cortul s`u vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarra
va avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nu
erau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=nta
Treime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n care
crezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan;
[i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul s`u ca stelele cerului [i
ca nisipul m`rii.
Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inut
promisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani i
s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost t`iat
\mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
41
Este u[or s` \n]elegem c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii acestui
copila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraam. |l a[teptase
doar de at=ta vreme, [i Domnul i-l promisese de at=tea ori!
Iat`, \ns`, ce avea s` se mai \nt=mple: Dumnezeu i-a pus la
\ncercare credin]a lui Avraam, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac drept
jertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anume indicat. S-ar putea ca
Isaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l s`u se bucura v`z=ndu-l
cresc=nd, era un b`ie]el s`n`tos, cuminte [i \l \nv`]a povestindu-i
despre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [i
familia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=t
de dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l omoare). V`
pute]i imagina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraam? Inima \i
era sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i
\nainte de toate, Avraam asculta [i se supunea voii lui Dumne-
zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalele
muntelui, a spus slugilor sale:„... eu [i b`iatul ne vom duce p=n`
acolo s` ne \nchin`m, [i apoi ne vom \ntoarce la voi“ (Facerea
22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, lemnele pentru foc, cu]itul [i tor]a,
au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mer-
geau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu numai din
cauza drumului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`car
c=tva timp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul s`u, de ceea ce avea
mai drag \n lume... Lacrimile [iroiau desigur pe fa]a sa, inima \i
era r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: „Tat`!...
Iat` focul [i lemnele, dar unde este mielul pentru jertf`?“. „Fiule
— a r`spuns Avraam, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mielul
jertfei Sale“ (Facerea 22, 7–8). Ce altceva ar fi putut r`spunde
Avraam? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentru
c` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [i
Avraam i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \n
inocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` tocmai el
este mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spusese
Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, [i a a[ezat lemnele pe
el. A legat pe fiul s`u Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra lemnelor
(Facerea 22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s` fi pus st`p=nire
pe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a sim]it
m=inile tremur=nde ale tat`lui s`u, dar din privirea acestuia citise
hot`r=rea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r`m=ne
adic` credincios lui Dumnezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it,
oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraam pe Dumnezeu! El
a \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul s`u. Dar \n
acel moment greu de emo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere
[i hot`r=re, tocmai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,
Capitolul unu
42
[i a zis: „Avraame! Avraame!“ — acesta era momentul culminant.
Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru jertf`. El
v`zuse ce mult \l iubea Avraam [i a \ncheiat \nc` un leg`m=nt
acolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-l, l-a asigurat
c` urma[ii s`i vor umple p`m=ntul.
C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraam
a cump`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c=mp l=ng` stejarul
lui Mamvri, unde se afla pe[tera Macpela. Aici a fost
\nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraam.
A trecut mult`, foarte mult` vreme de atunci, dar [i ast`zi, la
3 km nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`. Acest
loc se nume[te „Sanctuarul din dealul prietenului lui Dumne-
zeu“, deoarece termenul mahomedan pentru Avraam este
„prietenul lui Dumnezeu“.
Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=nd
teofania (epifania) de la stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii de
c`tre Avraam a propriului s`u fiu.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)?
(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cum
l-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din el
se va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Se
numea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumne-
zeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui s`u din
Avram \n Avraam, care \nseamn` „tat`l“ (p`rintele) popoarelor).
De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumne-
zeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De ce
l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-un
singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,
ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletul
lor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveau
nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu
i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarul
Mamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a lui
Dumnezeu? („Epifanie“ sau „teofanie“). S-a \mplinit f`g`duin]a
lui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scut
pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam?
(Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul s`u copil, pe care l-a dorit
at=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (O
ascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[i
jertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
43
momentul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R`spl`tind \ns`
credin]a [i iubirea lui Avraam, \l binecuvinteaz` din nou ca p`rinte
al popoarelor).

8. Tem` pentru acas`


Citi]i, capitolul XXII din cartea „Facerea“ unde ne este relatat`

--
jertfa lui Avraam [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de Dum-
nezeu.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Patriarhii Isaac [i Iacob


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i desigur c` \n lec]ia trecut` am v`zut c` Avraam a
avut un fiu, pe Isaac.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul s`u, Iacob,
ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria poporului
ales.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


C=nd Isaac a \mplinit v=rsta \ntemeierii unei familii, tat`l s`u
s-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel mai
b`tr=n [i devotat slujitor al s`u, pentru a-l \ns`rcina cu o misiune
foarte delicat`. Avraam era convins c` Domnul care purtase de
grij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru Isaac. Ca [i
tat`, putea s`-i ofere fiului s`u bog`]ii mari, dar so]ia devotat` [i
potrivit` pentru el numai Dumnezeu putea s-o aleag`. Astfel, l-a
rugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de unde plecase el [i
Capitolul unu
44
unde tr`iau rudele sale. {i tocmai de acolo s`-i aduc` lui Isaac,
pe cea care-i va fi so]ie.
A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, unde
locuia Nahor fratele lui Avraam. Dup` ce s-a rugat pentru ajutor
a mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate: f=nt=na.
Era \nspre sear`, [i cur=nd femeile vor veni s` scoat` ap`. Dar
cum s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din mul]imea
femeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o Dumnezeu s` fie
so]ia fiului st`p=nului s`u? Totul depindea de c`l`uzirea lui Dum-
nezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu rug`ciunea, cer=nd un semn de
recunoa[tere: „F` ca fata c`reia \i voi zice: pleac`-]i vadra, te
rog, ca s` beau“ [i care va r`spunde: „bea [i am s` dau [i c`milelor
tale“, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul T`u Isaac“.
Slujitorul lui Avraam se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni nu
i-a auzit ruga, \n afar` de Dumnezeu. Abia [i-a terminat \ns`
rug`ciunea, c=nd un imbold l`untric l-a \ndemnat s`-[i ridice
ochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe um`r. Era
zvelt`, t=nar`, frumoas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a dat seama
c` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat` mireasa lui Isaac!
Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui Avraam.
Eliazar a \nnoptat \n casa Rebec`i, dar acea noapte a fost cu
totul deosebit`. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu to]ii
istorisirea lui Eliazar, recunosc=nd c`l`uzirea lui Dumnezeu.
{i-au dat seama c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` de
promisiunile Domnului. Dup` cum na[terea lui Isaac este o
dovad` a \mplinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i c`s`toria
trebuia legat` de promisiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l pe
Eliazar \n c`utarea miresei, Avraam era convins c` face voia lui
Dumnezeu [i era sigur c` va primi r`spuns la rug`ciunile sale.
|ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat un
r`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu
[i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i timp un
mare dar al credin]ei. }in=nd seama c` urma s` plece foarte
departe, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`. Desp`r]irea urma
s` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o trimite Domnul, [i
ascult=nd de voia Sa, El o va c`l`uzi [i nu o va lipsi de dragostea
Sa. Rebeca trebuia s` \mplineasc` ceea ce era stabilit de mult \n
planul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales.
Cei doi s-au \nt=lnit pentru prima dat` \n c=mp. Atmosfera
cortului era ap`s`toare pentru Isaac. El a ie[it \n c=mp s`
vorbeasc` cu Dumnezeu [tiind c` Eliazar s-ar putea \ntoarce
dintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat apropiindu-se. C=nd
a aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un v`l, pentru c` miresele
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
45
din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` ceremonia nun]ii.
Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`, dar [i
frumoas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia sa.
{i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi b`ie]i
gemeni. Primul care se n`scuse era Esau [i avea pielea acoperit`
de foarte mult p`r; iar imediat dup` el s-a n`scut Iacob care avea
\ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau gemeni, dar nu sem`nau deloc.
Esau era un b`iat g`l`gios [i neast=mp`rat, care toat` ziua alerga
pe c=mp [i prin p`duri unde v=na animale. Iacob, \ns` era mai
pa[nic [i mai bun. El r`m=nea cu mama lui \n cort sau p`zea
oile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea la Dumnezeu.
Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie copilul S`u spre
deosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu toate acestea, Isaac
\l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`, o
frigea [i o d`dea tat`lui s`u.
|ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare de
linte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de el
Esau care, venind de la c=mp, era foarte \nfometat [i obosit.
„D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta!“ — i-a spus Esau
fratelui s`u. Acesta \ns` a profitat de \mprejur`ri, d=ndu-i s`
m`n=nce numai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=i
n`scut, pentru a primi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \ncepe
s` r=d`: „Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast` binecuv=ntare!“
Acum lacob se purta atent cu fratele s`u, dar ceea ce a f`cut el,
nu era tocmai cinstit [i drept.
Anii trecur`, iar Isaac, \mb`tr=nind, orbise. Era foarte sl`bit
[i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul s`u. |ntr-una
din zile \l trimise pe Esau s` v=neze un animal [i s`-l preg`teasc`
a[a cum \i pl`cea lui. Iar dup` ce-l va m=nca \i va da
binecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: „Nu tat`, Iacob trebuie
s` primeasc` binecuv=ntarea, c`ci i-am v=ndut-o lui pentru o
farfurie cu linte“. El, \ns` g=ndi: „N-are importan]` ce am promis.
Eu vreau s` primesc binecuv=tarea [i s` fiu mo[tenitorul“. {i se
duse pe c=mp s` v=neze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul
[i se duse la Iacob, fiind foarte nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob:
„trebuie s` fim foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei primi binecuv=ntarea
cea mare. Trebuie s`-l \n[el`m pe tat`l t`u. Du-te repede la turm`
[i adu-mi doi iezi. |i voi frige a[a cum \i place lui [i apoi \i vei
duce tat`lui t`u. Vei face ca [i cum tu ai fi Esau. Tat`l t`u fiind
orb, cu siguran]` nu va observa nimic“. |ns` Iacob ezita. „Tata
va sim]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta p`r pe m=ini, iar m=inile
mele sunt netede“. Dar [i pentru aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie.
Iacob se duse la turm`, t`ie doi iezi, iar mama sa \i prepar`.
Capitolul unu
46
Apoi \l \mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p`dure
[i c=mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t, pieile
iezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la cortul tat`lui
s`u: „Tat`!“ — „Cine e[ti tu?“, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob min]i:
„Eu sunt Esau, fiul t`u mai mare. M-am \ntors de pe c=mp.
Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`-mi binecuv=ntarea“. Isaac
observ` ceva [i zise:„E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce str`in`.
Vino l=ng` mine [i las`-m` s` te simt.“ Iacob se apropie de tat`l
s`u. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar ce era cu vocea?
„Vocea este a lui Iacob, dar m=inile sunt ale lui Esau?“ zise
b`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: „E[ti tu Esau?“ „Da“, min]i
Iacob iar`[i: „eu sunt“. Carnea era l=ng` pat [i mirosea tare
frumos. Isaac m=nc` din ea [i b`u vinul adus. Apoi spuse: „D`-mi
un s`rut, fiul meu“. Iacob \i d`du. {i acest s`rut era de fapt o
minciun`. Dar Isaac sim]i hainele lui Esau [i acum nu mai avea
nici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \ngenunchia \n fa]a
patului s`u. |[i \ntinse m=inile [i le puse deasupra capului fiului
s`u, binecuv=nt=ndu-l. |i promise c` mai t=rziu el va fi st`p=n
peste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu.
Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea lui,
c`ci \l \n[elase pe b`tr=nul s`u tat`. {i totu[i, el primise
binecuv=ntarea cea mare, promis` de Dumnezeu. Dar oare chiar
ar fi fost nevoie de at=tea minciuni care s` \ntineze aceast`
binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \n]elept, are
El nevoie s` fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c` Domnul
[tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu Esau s` fie a doua
verig` \n num`rul mare de urma[i pe care Domnul \l promisese
lui Avraam.
Nu dup` mult timp ap`ru [i Esau. V=nase un animal, \l t`iase
[i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui s`u. C=nd afl` Esau
despre \n[el`ciunea fratelui s`u, \ncepu s` strige de m=nie... „|i
ar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu va mai fi, \l
voi omor\ \n b`taie pe Iacob!“
Rebeca \l auzi [i-l trimise pe Iacob la unchiul s`u Laban care
locuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea acolo
p=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n lumea
larg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar Rebeca
[i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca urmare a sfatului
ei gre[it...
Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Avea
de mers un drum lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia unchiul
s`u. Iacob era trist [i-i p`rea r`u c` [i-a \n[elat tat`l. El se g=ndea:
„Acum nu mai am pe nimeni care s` se ocupe de mine. Cu
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
47
siguran]` nici Dumnezeu nu mai vrea s` [tie de mine. M-am purtat
a[a de ur=t!“ Merse Iacob p=n` asfin]ise soarele [i se \nserase.
Iacob nu g`sise nici o cas` \n care ar fi putut dormi. De aceea se
culc` pe p`m=nt, av=nd o piatr` c`p`t=i. Se uit` spre cer c`ut=nd
stelele, dar cerul era acoperit de nori [i Dumnezeu p`rea departe
de tot. lacob se g=ndea: „Ce bine ar fi dac` Dumnezeu ar vrea s`
fie din nou al`turi de mine. Doresc at=t de mult s` fiu prietrenul
S`u. Ce r`u \mi pare c` am fost r`u!“ {i cu aceste g=nduri a
adormit [i a avut un vis minunat. V`zu o scar` \nalt` de tot, a[a
de \nalt` c` v=rful ei atingea cerul. |ngerii coborau [i se urcau \n
cer pe scar`. Iar sus de tot l=ng` scar` era Domnul. El se uita cu
bun`tate [i bl=nde]e la Iacob [i spuse: „Eu sunt Domnul
Dumnezeul lui Avraam [i al tat`lui t`u Isaac. Du-te \n pace \n
lumea larg`. Eu voi merge cu tine, voi veghea asupra ta [i te voi
aduce san`tos \napoi. |n ciuda tuturor lucrurilor pe care le-ai f`cut,
te iert [i sunt prietenul t`u! Iar pe urma[ii t`i \i voi \nmul]i c=te
stele pe cer [i le voi da s` locuiasc` acest p`m=nt pe care dormi
tu acum!“
Iacob se trezi. Era diminea]`. Visase a[a de frumos. Dar era
adev`rat. Dumnezeu spusese c` se va \ngriji de el. Iacob spuse:
„Nu voi uita niciodat` acest loc“. A ridicat piatra pe care dormise
[i ar fi vrut s`-i aduc` Domnului o jertf` de mul]umire. Dar nu
avea la el dec=t un ulcior cu ulei. Goli uleiul pe piatr` [i aceasta
a fost jertfa sa. „Domnul meu“— spuse el, „|]i mul]umesc c` ai
fost a[a de bun cu mine. Te voi iubi \ntotdeauna, iar c=nd m` voi
\ntoarce \]i voi aduce un sacrificiu“. Acum nu mai era nelini[tit,
[i nu-i mai era team`. Sim]ea c` \ntr-adev`r Domnul mergea cu
el [i avea grij` de el.
Iacob r`mase mult timp la unchiul s`u, Laban. El p`zea oile
[i vacile. Deoarece muncea cu s=rguin]` a ajuns s` aib` propriile
turme de oi [i vaci. Devenise un om bogat, fiindc` Domnul veghea
asupra sa. Se c`s`tori cu Lea, una dintre fiicele unchiului s`u,
dup` ce slujise [apte ani lui Laban, iar mai t=rziu [i cu sora ei
mai mic`, Rahela, dup` ce slujise \nc` [apte ani lui Laban. Dom-
nul le-a d`ruit 12 copii, al 11-lea fiind Iosif, despre care vom
vorbi \n una din lec]iile viitoare.
Dar c=t va mai sta \n aceast` ]ar` str`in`? Oare nu-i promisese
Rebeca, mama sa, c`-l va chema \napoi acas` c=nd Esau nu va
mai fi m=nios? Iat`, \ns`, c` \ntr-o zi, \nsu[i Dumnezeu \i
porunce[te s` plece \n ]ara sa f`r` team`, c` El va fi cel care va
veghea \n continuare. Atunci Iacob porni la drum \mpreun` cu
nevestele sale, cu copiii s`i, cu servitorii [i servitoarele sale, cu
turmele de animale, cu c`milele [i cu toat` bog`]ia sa. Era un [ir
Capitolul unu
48
lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cum Avraam mersese
odat` tot \ntr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se \ntoarce
acum un om bogat, cu o mul]ime de oameni [i de animale,
proprietatea sa. Dumnezeu a vegheat asupra lui, a[a cum \i
promisese. Laban ar fi dorit s`-i \mpiedice plecarea \ns` Domnul
\i spusese „Va fi vai de tine dac` nu-l la[i pe lacob s` se \ntoarc`
\n Canaan!“ La auzul acestor cuvinte nu se mai \mpotrivi plec`rii
lui Iacob.
C`l`toria era lung` [i obositoare, dar cu c=t se apropiau mai
mult, cu at=t cre[tea [i teama lui Iacob. {tia c` fugise atunci,
demult de m=nia fratelui s`u. Dar oare dac`-l va re\nt=lni Esau,
\l va ierta? Se vor \mp`ca ei? Pentru mai mult` siguran]`, a trimis
un sol de pace la Esau \mpreun` cu un cadou frumos: oi grase,
capre frumoase, c`mile mari [i \nc` multe altele, form=nd o turm`
\ntreag`. Dar r`spunsul solului l-a speriat foarte tare, deoarece
l-a anun]at c` Esau este \n urma lor, \mpreun` cu vreo patru sute
de oameni puternici [i \narma]i.
C=nd Iacob a v`zut c` este atacat, c` este \n pericol, s-a rugat.
Dar de[i \i ceruse lui Dumnezeu s`-l scape din m=na fratelui s`u,
Esau, este clar c` nu are \ncredere \n ajutorul dumnezeiesc, c`ci
caut` „s` \mpace pe Esau printr-un dar“. Deci, Iacob avea
\ncredere \n darul s`u, nu \n Dumnezeu \nsu[i. Acesta era Iacob:
omul care mereu urzea planuri, \n loc s`-[i lase soarta \n m=na
lui Dumnezeu. Iar acum p`rea s` aib` mai mult` \ncredere \n
vitele sale dec=t \n puterea [i promisiunile lui Dumnezeu. Dar
iat` c` dup` ce luase, cu chibzuin]`, toate hot`r=rile sale, a r`mas
singur. Atunci un om s-a luptat cu el p=n` \n rev`rsatul zorilor.
{i \n via]a noastr` de zi cu zi, este bine s` fim l`sa]i „singuri“,
adic` departe de toate g=ndurile, cugetele [i de toate mi[c`rile
firii p`m=nte[ti, deci s` fim „singuri“ cu Dumnezeu.
Acum vom mai observa \nc` ceva. Ni se spune c` „un om s-a
luptat cu Iacob“. S` fi]i aten]i! Nu se spune c` Iacob s-a luptat
cu un om, ci c` un om s-a luptat cu Iacob. S` \ncerc`m s`
\n]elegem: dac` m` lupt eu cu altul \nseamn` c` vreau s` primesc
ceva de la el; dac`, dimpotriv`, altul se lupt` cu mine, \nseamn`
c` el, vrea s` primeasc` ceva de la mine! Iar Dumnezeu se lupta
cu Iacob ca s`-l fac` s` simt` c` nu este altceva dec=t o fiin]`
slab` [i nevrednic`. Numai c=nd este l`sat singur, pricepe c=t
este de slab [i neputincios prin propriile lui puteri. Numai c=nd a
sim]it c` nu mai poate, c` nu mai are for]`, a \nv`]at s` zic`: „Nu
Te voi l`sa!“ P=n` atunci a mers numai pe c`ile croite de el;
acum este silit s` zic`: „Nu Te voi l`sa!“ Iacob nu spune a[a
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
49
dec=t dup` ce i s-a scr=ntit \ncheietura coapsei. Iat` pentru ce
Dumnezeu S-a luptat cu Iacob.
Nu este u[or s` ajungem s` recunoa[tem c` suntem mici [i
slabi, ca s` putem spune: „Nu Te voi l`sa p=n` nu m` vei
binecuv=nta“. Numai c=nd lacob a putut spune aceste cuvinte
din toat` inima, [i a crezut deplin \n ele, a fost tare cu adev`rat.
A trebuit s` ajung` \nt=i s` fie „slab“ pentru a fi apoi puternic cu
adev`rat. Iacob prime[te numele de „Israel“ adic` „b`rbatul care
a v`zut pe Dumnezeu“ [i abia acum prime[te binecuv=ntarea lui
Dumnezeu, iar poporul care se va na[te din semin]ia lui va purta
[i azi numele dat lui de Dumnezeu: „Israel“.
C=nd se f`cu diminea]`, lui Iacob nu i-a mai fost team`. {tia
c` Esau nu-i mai putea face nimic. P`m=ntul se cutremura c`ci
Esau venea c`lare, \mpreun` cu servitorii s`i. Nori de praf se
ridicau \n spatele lor. Spadele mari luceau \n b`taia soarelui. Toate
acestea ar fi putut s`-l sperie, dar Iacob se duse lini[tit \n
\nt=mpinarea fratelui s`u. |nt=lnindu-se s-au \mbr`]i[at, \mp`ca]i
[i bucuro[i. Ce lucru minunat: Dumnezeu a \ndep`rtat m=nia din
inima lui Esau!...
Iacob aflase c` Rebeca, mama lor, murise, dar Isaac mai tr`ia
[i era fericit s`-l \nt=lneasc` pe fiul s`u.
Anii au trecut mul]i, unul dup` altul. Cei 11 b`ie]i ai lui
Iacob au crescut b`rba]i \n toat` firea [i ce s-a mai \nt=mplat cu
ei vom vedea \n lec]ia urm`toare. Acum \ns` v` mai spun c`
Iacob, \nainte de a muri a vestit venirea M=ntuitorului, prin
cuvintele: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de c=rmuire
din coapsele sale p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia i se vor
supune popoarele“. De[i a murit \n Egipt, cum vom vedea, Iacob
a fost \nmorm=ntat la Hebron \n localitatea Macpela l=ng` Avraam
[i Sara, Isaac [i Rebeca.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine s-a c`s`torit Isaac? (Cu Rebeca, fiica lui Nahor fratele
luiAvraam din Haran). C=]i copii au avut ei? (Doi copii, pe Esau
[i Iacob). Cum s-au n`scut ace[ti doi fra]i? (Ei erau fra]i gemeni,
dar mai \nt=i s-a n`scut Esau, care primise dreptul de \nt=i n`scut,
adic` de mo[tenitor al lui Isaac). Pe cine iubea Isaac mai mult?
(Pe Esau). Dar Rebeca? (Pe Iacob). Care vor fi rela]iile dintre
Esau [i Iaccb? (Iacob fiind mai viclean „cump`r`“ pe un blid de
linte de la Esau dreptul de \nt=i n`scut, de mo[tenitor). De cine
este ajutat Iacob ca s` primeasc` binecuv=ntarea lui Isaac? (De
Rebeca, mama lui). E fapt` bun` aceasta? (E o fapt` necinstit`).
Capitolul unu
50
Ce se \nt=mpl` apoi? (Iacob este determinat de mama sa s` se
fereasc` de m=nia lui Esau, fugind la Laban, unchiul s`u \n
Mesopotamia). |n drumul lui, Iacob obosit adoarme, [i ce vede?
(Scara lui Dumnezeu care urca p=n` \n cer [i era plin` de \ngeri).
Ce-a \nsemnat aceasta? (C` Dumnezeu l-a iertat de fapta sa rea
[i c` \l va \nso]i \n drumul s`u). Ce face Iacob la casa lui Laban?
(|l sluje[te [apte ani [i se c`s`tore[te cu Lea; apoi \nc` [apte ani
[i se c`s`tore[te cu Rachela, iar dup` 14 ani se re\ntoarce la casa
tat`lui s`u cu tot ceea ce c=[tigase la Laban). Cum \l \nt=mpin`
Esau? (Cu m=nie [i \narmat pentru r`zbunare). Cum \l ap`r`
Dumnezeu pe Iacob? (|i arat` c` nu prin daruri po]i \mbl=nzi
furia, ci prin iubirea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl`? (Dumne-
zeu i se arat`, se lupt` cu Iacob [i \l \nvinge). Cum se va numi
Iacob de acum? (Se va numi „Israel“, adic` „b`rbatul care a v`zut
pe Dumnezeu“. Acesta este un alt nume pe l=ng` cel de „evreu“
mo[tenit de la Avraam, dat poporului ales). Ce \nseamn` aceas-
ta? (C` Avraam, Isaac [i Iacob sunt cei trei patriarhi, sau p`rin]i
ai poporului ales, de la care \[i trage [i numele).

8. Aplicarea
Numele patriarhului Iacob, al`turi de cel al lui Avraam [i Isaac
este pomenit \n cultul Bisericii, \n special cu prilejul
binecuv=nt`rii mirilor din cuprinsul Tainei Sfintei Cununii:
„M`rit s` fii, mire, ca Avraam, binecuv=ntat s` fii ca Isaac, s` te
\nmul]e[ti ca Iacob, umbl=nd \n pace [i lucr=nd \n dreptate
poruncile lui Dumnezeu“.

9. Tem` pentru acas`


Se va citi din Biblie episodul „sc`rii lui Iacob“ (Facerea 28, 11–
22) [i episodul „lupta lui Iacob“ c=nd prime[te numele „Israel“
— b`rbatul care a v`zut pe Dumnezeu — (Facerea 32, 24–29).

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Iosif [i fra]ii s`i


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
51

Dup` cum v` aminti]i, \n ora trecut` am vorbit despre Iacob.


{tim, deci c` el a avut doisprezece fii cu cele dou` so]ii ale sale,
Lea [i Rahela [i cu cele dou` roabe ale acestora. Cel mai iubit
fiu a fost Iosif, fiul Rahelei.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


A[adar, ast`zi vom vorbi despre „Iosif [i fra]ii s`i“, \nv`]=nd c`
totdeauna este folositor s` biruim r`ul cu binele.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


S` vedem de ce Iosif este o personalitate a[a de marcant`? Dup`
cum spuneam, Iosif avea unsprezece fra]i. Dintre ace[tia Iacob \l
prefera pe Iosif [i chiar \l r`sf`]a pu]in. |i d`dea o \mbr`c`minte
multicolor`, frumoas` ca aceea a unui prin].Iosif [i Beniamin,
fratele mai mic a lui Iosif, obi[nuiau s` stea acas` l=ng` tat`l lor,
pe c=nd fra]ii mai mari se duceau pe c=mp, p`zind oile.
Odat`, Iosif avusese un vis ciudat. Se f`cea c` era pe c=mp
cu fra]ii s`i. Gr=ul era deja secerat [i urma s` fie legat \n snopi.
Iosif a legat un snop [i l-a culcat pe p`m=nt. Dar deodat` acesta
s-a ridicat, iar snopii fra]ilor s`i l-au \nconjurat [i i s-au \nchinat.
Iosif a povestit fra]ilor s`i visul. Ace[tia c=nd \l auzir` s-au
sup`rat, zic=nd: „}i-ar conveni ca noi s` ne \nchin`m ]ie, iar tu
s` fii st`p=n peste noi, f`uritorule de vise, \ncrezutule!“
Alt`dat`, Iosif visase ceva [i mai neobi[nuit. Soarele, luna
[i unsprezece stele de pe cer cobor=r` [i i se \nchinar` lui. {i
c=nd povesti acest vis, p=n` [i tat`l lui se sup`r` [i \i zise: „M`i,
b`iete, ce fel de vise sunt acestea? Doar nu cumva crezi c` noi
to]i, cu mama ta [i fra]ii t`i ne vom \nchina ]ie! A[a ceva este
imposibil!“ Nu, nici Iosif nu credea una ca asta, dar totu[i era
visul lui.
|ntr-o zi, plecar` departe cu oile [i seara nu mai venir` acas`.
Atunci, Iacob \l trimise pe Iosif s` vad` cum le merge [i s` se
Capitolul unu
52
\ntoarc` degrab` s`-i dea ve[ti despre ei, pentru a-i alunga
nelini[tea. Cu toate c` [tia c=t de mult \l ur`sc [i-i doresc r`ul,
ascult` [i se duse. Dup` ce r`t`ci vreme \ndelungat` pe c=mpiile
\ntinse, \nt=lni un om care-i ar`t` drumul cel bun c`tre fra]ii s`i.
Ace[tia v`z=ndu-l venind, \l recunoscur` \nc` de departe.
„Privi]i!“— ziser` ei, „vine f`uritorul de vise! |n sf=r[it \l
avem \n m=inile noastre, iar tat`l nostru este departe. {ti]i ce
vom face cu el? |l vom omor\ [i-l vom arunca \n f=nt=n`, iar tat`l
lui va [ti doar c` l-a sf=[iat un animal s`lbatic. Vom vedea noi
atunci, ce se va mai alege de visele sale“. |ns` la interven]ia lui
Ruben, cel mai mare frate, au stabilit s`-l arunce \n f=nt=n` f`r`
a-l omor\. Acesta inten]ionase s` revin` pentru a-l scoate [i a-l
duce tat`lui lor, acas`. A[adar, \l prinser` pe Iosif, i-au luat haina
cea frumoas` [i-l aruncar` \n f=nt=n`. Apoi se a[ezar` [i \ncepur`
s` m`n=nce. Trebuie s` fi fost foarte r`i ca s` poat` sta lini[ti]i [i
s` m`n=nce \n timp ce fratele lor pl=ngea. Noroc c` nu era ap` \n
f=nt=n` [i Iosif nu se \nec`. Dar nici nu mai putea ie[i afar`.
Pere]ii f=nt=nii erau prea \nal]i [i mult prea netezi. Iar tat`l lui
nici nu b`nuia nimic [i era a[a departe pentru a-l ajuta! Lui Iosif
\i era fric` [i pl=ngea. Atunci se g=ndi la Tat`l care este \n ceruri.
Dumnezeu \l vedea cu siguran]`. Numai El \l mai putea ajuta. Iar
c=nd Iosif se g=ndea la Dumnezeu, nu-i mai era a[a fric`. Nu
trecu mult p=n` fra]ii s`i \l scoaser` afar`. Dar nu din mil` fa]`
de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care veneau dintr-o ]ar`
\ndep`rtat`. Iosif pl=ngea de ]i se rupea inima [i striga: „Ajutor!
Ajutor! Vreau s` m` \ntorc la tat`l meu!“. Fra]ilor s`i, \ns` nu le
era mil`, [i nici nu le era team` de minciun`. Au t`iat un ied, au
stropit haina lui Iosif cu s=ngele acestuia [i o trimiser` tat`lui
lor, printr-o slug`, spun=nd: „Prive[te, tat`, ce am g`sit pe c=mp.
Nu este aceasta haina lui Iosif?“. Astfel, l-au \n[elat pe tat`l lor.
C=nd Iacob v`zuse haina, a crezut c` Iosif fusese sf=[iat de un
animal s`lbatic. Tare se mai \ntrist` b`tr=nul tat` [i zise: „Acuma,
c` fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel niciodat`!“
S`rmanul Iacob. Nu [tia c` haina este m=njit` cu s=ngele unui
ied. Dar oare nu-l \n[elase [i el odat` pe tat`l lui cu s=ngele unui
ied [i cu haina fratelui s`u, Esau?...
S` vedem, \ns` ce s-a mai \nt=mplat cu bietul Iosif?
Negustorii \l duser` \ntr-o ]ar` foarte \ndep`rtat`, tocmai \n Egipt.
S-au dus cu Iosif la pia]a de sclavi unde l-au v=ndut unui om
bogat, st`p=nului o[tirii faraonului, numit Putifar, dreg`torul lui
faraon. Iosif era acum servitor la acest om, \i apar]inea [i nu se
mai putea \ntoarce la tat`l s`u, a[a cum ar fi vrut, dar ar fi dorit-o
de at=tea ori. Iosif era \ns` harnic, muncea f`r` s` c=rteasc` [i \[i
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
53
\ndeplinea bine slujba. El se g=ndea: „Dumnezeu m` vede [i aici
\n ]ara aceasta \ndep`rtat`. Dumnezeu vrea ca eu s`-mi dau toat`
silin]a.“ |i mergea bine acolo, c`ci Domnul veghea asupra lui. El
\l ajuta \n munca sa [i \l binecuv=nta. Putifar avea o gr`din` mare
[i c=nd Iosif o lucra, florile erau [i mai frumoase. Putifar avea [i
un grajd cu cai. {i c=nd Iosif se \ngrijea de ei, caii erau puternici
[i s`n`to[i. Pe unde ajungea Iosif, totul \ncepea s` mearg` bine.
El era cel mai bun dintre servitorii st`p=nului s`u. Putifar vedea
acest lucru [i era un st`p=n drept. Ca urmare, la pus pe Iosif
st`p=n peste slujitorii s`i [i peste tot ce avea el. Aceasta era bine
deoarece \i u[ura munca lui Iosif.
Dar so]ia lui Putifar era o femeie foarte rea [i viclean` care
dorea s`-l determine pe Iosif s` p`c`tuiasc` cu ea. El rezist` ispitei
prin puterea credin]ei sale, iar so]ia st`p=nului sim]indu-se jignit`,
i-a re]inut haina lui Iosif, [i l-a acuzat pe nedrept so]ului ei, c` ar
fi avut inten]ia s` o violeze. Putifar i-a dat crezare [i sup`r=ndu-se
foarte mult pe Iosif, l-a trimis la \nchisoare.
Iosif se g`sea acum \n temni]` cu ho]ii, cu uciga[ii [i cu al]i
r`uf`c`tori. Era \nchis \ntr-o c`m`ru]` \ntunecoas`. Nu f`cuse
nimic, [i totu[i era pedepsit. Era un lucru \ngrozitor!...
|ntr-o zi au fost \ntemni]a]i al`turi de Iosif doi domnitori:
paharnicul de la curtea lui faraon, care avea misiunea de a preg`ti
[i servi vinul, [i pitarul, care cocea p=inea [i pr`jiturile. Astfel
c`, ace[tia doi au ajuns s`-i povesteasc` odat` lui Iosif visele lor
ciudate, c`rora \ns` nu le descifrau \n]elesul. A[adar, dup` ce
paharnicul \[i povesti visul, a putut afla c` peste trei zile va fi
liber din nou, [i promisese s`-i povesteasc` lui Putifar cele
\nt=mplate. Din nefericire pentru pitar, acesta urma s` moar`...
[i a[a s-a \nt=mplat.
Dar Iosif a mai stat \n \nchisoare \nc` doi ani, deoarece
paharnicul uitase, s`-i aminteasc` lui faraon de el. Dar Dumne-
zeu nu-l uitase pe Iosif... Oare cum a f`cut El s`-l elibereze pe
Iosif? Hai s` vedem:
|ntr-una din nop]i, Faraon avusese dou` vise foarte ciudate.
Se f`cea c` se g`sea pe marginea unui r=u [i din ap` au ie[it
[apte vaci frumoase [i mari. Ele p`[teau iarba de pe mal. Apoi
au mai ie[it \nc` [apte vaci, dar acestea erau ur=te, pr`p`dite [i
slabe. Ele se n`pustiser` asupra vacilor frumoase, [i le
\nghi]ir`.{i, ciudat, au r`mas tot a[a de slabe [i ur=te ca [i mai
\nainte. Faraon se sperie [i trezindu-se se bucur` constat=nd c` a
fost doar un vis. Dup` ce adormi avu al doilea vis [i mai
neobi[nuit. V`zu cum pe un fir de gr=u crescur` spice frumoase,
grase [i pline cu boabe. Apoi v`zu un alt fir de gr=u, tot cu [apte
Capitolul unu
54
spice. Dar acestea erau uscate [i goale c`ci nu era nici un bob \n
ele. S-a \nt=mplat la fel ca [i cu vacile. Spicele goale s-au aplecat
peste cele bogate [i le-au \nghi]it. De data asta a chemat pe to]i
t`lm`citorii [i \n]elep]ii s`-i spun` ce oare semnific` aceste vise.
Nimeni nu a putut da r`spunsuri adecvate [i astfel, paharnicul
[i-a adus aminte de Iosif.
{i iat`-l \n fa]a faraonului, eliberat. El a stat mult timp \n
\nchisoare dar a avut credin]` [i \ncredere \n Domnul. S` vedem
ce mai este preg`tit pentru el, ca rasplat`. Faraonul \l \ntreab`:
„Tu chiar [tii s` t`lm`ce[ti vise?“ Iosif r`spunde: „Nu, eu nu
[tiu, numai Dumnezeu singur [tie ce \nseamn` un vis. Poate c`
Dumnezeu mi-o va spune.“ Faraon \i povesti visele pe care Iosif
le interpret` astfel: „Cele dou` vise vor s` zic` acela[i lucru.
Mai \nt=i vor veni [apte ani buni; \n acest timp va cre[te numai
gr=u \n ]ar`. Apoi, vor veni [apte ani grei, c=nd nu va cre[te
nimic, [i oamenii nu vor avea ce s` m`n=nce.“ „Vrei s` spui c`
oamenii vor muri de foame?“ s-a speriat faraonul. „Nu! {ti]i ce
ave]i de f`cut? Construi]i gr=nare mari [i umple]i-le cu gr=ul
recoltelor celor [apte ani buni. {i c=nd, anii cei r`i vor veni, ve]i
avea m=ncare pentru toat` lumea.“ Faraonul \nc=ntat de r`spuns,
zise: „Da, a[a s` fie. {i pentru c` tu e[ti a[a de \n]elept [i de
priceput, ocup`-te tu de toate acestea. Tu vei fi st`p=n peste toat`
]ara [i ai voie s` faci tot ce crezi c` e bine. Eu sunt st`p=nul t`u
c`ci sunt faraonul (|mp`ratul), iar tu vei fi prim-ministru“. Faraon
i-a pus lui Iosif numele „Tafnat — Pancah“ (care tradus \nseamn`
„descoperitor de taine“). A[adar, Iosif avea o mul]ime de servitori
[i multe lucruri frumoase; devenise un om bogat [i cu rang mare.
Dar Iosif nu se \ncrezu \n oameni deoarece [tia bine cui datora
toate acestea. Lui Dumnezeu, desigur.
Totul se \nt=mplase a[a cum zisese Iosif. |nt=i venir` cei [apte
ani buni. A crescut mult gr=u \n ]ar`, a[a de mult c` oamenii nu
l-au putut m=nca tot. Ei aduceau lui Iosif tot ceea ce era prea
mult. El d`du ordin s` se construiasc` hambare mari [i le umplu
pe toate cu gr=u. Iosif primi mult gr=u, iar el \l p`stra bine.
Apoi venir` cei [apte ani grei \n care nu cre[tea nimic. Soarele
ardea totul. Peste tot, \n afar` de Egipt, oamenii sufereau din
cauza foametei. Acolo era \ns` destul gr=u, erau hambare pline.
Iosif vindea gr=u celor ce aveau trebuin]` [i veneau din toate
p`r]ile lumii...
|ntr-o zi sosir` zece oameni la palat. Ei veneau din ]ara
Canaan tot pentru a cump`ra gr=u. V`z=ndu-i, Iosif tres`ri: erau
tocmai fra]ii s`i, cei care fuseser` a[a de r`i cu el, cei care l-au
v=ndut egiptenilor neav=nd pic de mil` fa]a de el. Dar ei nu l-au
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
55
recunoscut [i se \nchinar` \n fa]a lui. Vede]i c` totu[i au ajuns s`
i se \nchine! Visul lui Iosif se \mplini.
De data aceasta erau \n m=inile lui. Acum putea s`-i
pedepseasc` pentru r`utatea lor. Putea f`r` doar [i poate s`-i
arunce \n temni]`. Putea chiar s`-i [i omoare, dac` ar fi dorit.
Dar el nu dorea a[a ceva. |n ciuda r`ului pe care i-l f`cuser`
alt`dat`, el nu era sup`rat pe ei. Din contr`, vroia s` le fac` bine,
vroia s` le ierte tot r`ul pe care i-l f`cuser` ei. El se g=ndea: „S`
le spun oare c` eu sunt Iosif? Nu, n-o voi spune \nc`. Vreau mai
\nt=i s` v`d dac` sunt la fel de r`i. Dar... unde e Beniamin? L-au
v=ndut cumva [i pe el?“.
|nainte de a li se descoperi, Iosif \i pune la \ncercare,
acuz=ndu-i c` ar fi iscoade, veni]i cu scopul de a cerceta locurile.
{i i-a trimis acas`, cer=ndu-le s`-l aduc` [i pe fratele lor mai
mic, drept dovad` c` nu sunt dec=t ni[te cump`r`tori cinsti]i, de
gr=u. Iosif a mai cerut ca Simeon s` fie l`sat ca z`log pentru
\ntoarcerea lor. Au luat gr=ul cu ei, dar s-a terminat repede [i au
fost nevoi]i s` mearg` din nou \n Egipt, de ast` dat` \ns` duc=ndu-l
[i pe Beniamin \mpreun` cu ei.
Odat` ajun[i \n palat, Iosif s-a bucurat mult rev`z=ndu-[i
fratele mai mic, st`p=nindu-[i cu greu emo]ia. |ns` le preg`tise o
alt` \ncercare. |n timpul nop]ii pe c=nd to]i dormeau, cupa lui
Iosif a fost ascuns` \n mod inten]ionat \n sacul lui Beniamin. Iar
\n ziua urm`toare, fiind supu[i unui control, g`se[te cupa lui Iosif.
Sunt acuza]i de furt. Dar re\ntor[i \n fa]a lui Iosif, acesta n-a mai
putut rezista emo]iei, [i [i-a dezv`luit adev`rata identitate. Fra]ii
s`i au fost uimi]i, poate chiar speria]i „cum acest om at=t de mare
la curtea faraonului este Iosif? Tocmai Iosif pe care ei l-au v=ndut?
Vai, cum ne va pedepsi acuma!“ Dar el le spuse: „Nu v` teme]i
c` nu sunt sup`rat pe voi. V-am iertat totul. Voi v-a]i purtat ur=t
cu mine, dar Dumnezeu a schimbat totul \n bine. Dac` eu n-a[ fi
venit \n Egipt poate c` acuma am fi fost cu to]ii muritori de
foame“. El s`rut` pe Beniamin [i pe to]i ceilal]i [i \i trimise acas`
la Iacob. Le d`du cadouri frumoase [i o tr`sur` cu care s` vin` [i
el \n Egipt. Le spuse: „Veni]i cu tat`l meu. Ve]i locui \n ]ara
aceasta, eu voi avea grij` s` ave]i totdeauna tot ce ave]i nevoie.“
Mare i-a fost bucuria lui Iosif c=nd [i-a rev`zut tat`l, dar [i
a lui Iacob c=nd [i-a v`zut copilul mult iubit pe care-l credea
mort de mult [i pe care nu se a[tepta s`-l mai poat` vedea.
Fra]ii lui Iosif [i tat`l lor s-au stabilit \n Egipt. Iar c=nd Iacob
muri nu a mai fost trist. El [tia c`, odat` va veni un timp mult
mai frumos [i mai fericit. {tia c` va veni Mesia, M=ntuitorul
lumii: „Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din
Capitolul unu
56
coapsele sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia se vor supune
popoarele“ (Facerea 49, 10).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul cu scene din via]a
lui Iosif.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Iosif? (Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob). Ce
dar de la Dumnezeu avea el? (De a t`lm`ci visele). Ce atitudine
a avut tat`l s`u fa]` de el? (Favorabil`, chiar preferen]ial`). Dar
fra]ii lui? (|l invidiau de moarte). Cum s-a concretizat invidia
lor? (La \nceput vroiau s`-l omoare, apoi l-au v=ndut unor
negustori care mergeau \n Egipt). Care a fost soarta lui acolo?
(Fiind \ncrez`tor [i drept \n fa]a lui Dumnezeu, P`rintele ceresc
nu l-a p`r`sit [i i-a dat \n]elepciune, deschiz=ndu-i c`ile vie]ii,
ajung=nd \ntr-un post \nsemnat la curtea lui Putifar). Cum se
comport` \n fa]a ispitei so]iei lui Putifar? (R`m=ne demn [i cinstit,
refuz=nd s` p`c`tuiasc`). Cum a pl`tit el acest eroism moral?
(Cu \nchisoarea). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Fiind drept [i nevinovat
Dumnezeu nu-i p`r`se[te pe astfel de oameni). Cum a ajuns s`
ias` din \nchisoare? (Prin lucrarea lui Dumnezeu, d=ndu-i
\n]elepciune ca s` t`lm`ceasc` visurile faraonului). {i ce se
\nt=mpl`? (El devine administratorul \ntregii averi a Egiptului)
|ntruc=t foametea se \ntinde peste tot p`m=ntul, dar \n Egipt era
bel[ug, ce se \nt=mpl` cu fra]ii s`i? (Vin [i ei din Canaan ca s`
cumpere gr=u din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? (Nu). Dar Iosif
pe ei? (Da). Cum procedeaz` Iosif? (La \nceput \i pune la
\ncercare, apoi li se descoper`, [i \n loc s` se r`zbune pe ei, el \i
cheam` \n Egipt, unde sunt a[eza]i \n cel mai roditor loc).

8. Aplicarea
Ce frumos este s` nu r`spunzi cu r`u la r`u; s` nu te r`zbuni; s`
faci ca totdeauna iubirea s` r`m=n` biruitoare! Chipul t=n`rului
Iosif s` v` fie [i vou`, dragi elevi o pild` vie de urmat at=t \n
\n]elepciune, c=t [i \n r`bdare, dreptate, \nfr=nare, iertare si iubire.

9. Tem` pentru acas`


Se va lectura cap. 45 [i 46 din cartea „Facerea“, unde iese \n
eviden]` r`spl`tirea r`ului cu bine.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Epoca judec`torilor: Samson [i


Samuel
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
57

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
{ti]i acum cu to]ii, c` dup` 430 de ani de robie \n Egipt, poporul
evreu se \ndrepta spre }ara F`g`duin]ei, condus de Moise. El a
fost cel dint=i [i cel mai mare conducator al poporului evreu.
Fiind un popor foarte mare, se sim]ea necesitatea unor m`suri
organizatorice. Astfel a fost \mp`r]it \n dou`sprezece triburi, dup`
num`rul [i numele fiilor lui Iacob. Apoi, Moise a pus c`petenii
peste zeci de mii, peste mii, peste sute [i peste zeci, iar capii de
familie au jucat un rol important \n aceast` organizare. Moise a
fost ajutat chiar de Dumnezeu \n aceast` lucrare organizatoric`.
El a primit legi [i porunci care nu aveau numai un con]inut
religios, ci [i social, moral [i politic. C=nd s-a \nchegat cultul
iudeilor, ace[tia au ales din porunca lui Dumnezeu, un arhiereu,
preo]i [i pe levi]i ca s` slujeasc`. De asemenea, ace[tia au avut
un rol important \n conducere. Sfatul b`tr=nilor, \n frunte cu
arhiereul, a ajuns s` reprezinte mai t=rziu, autoritatea suprem`
\n conducerea lui Israel.
Stabilindu-se \n Canaan, \n mijlocul unor popoare p`g=ne,
iudeii au \nceput s` se \nchine la idoli [i s` nu mai asculte de
Dumnezeu. A[adar, ei nu mai respectau legile pe care le-au primit
\nc` din timpul lui Moise.
Astfel, \n istoria poporului evreu \ncepe o nou` perioad`,
numit` a judec`torilor, care a durat p=n` la instaurarea perioadei
regale. Ace[ti judec`tori au fost ale[i de Dumnezeu, din vreme-n
vreme. Misiunea lor era aceea de a izb`vi poporul evreu de alte
neamuri [i de a le men]ine treaz` credin]a \n Dumnezeu [i
con[tiin]a na]ional`.
Capitolul unu
58
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a
obiectivelor urm`rite
|n lec]ia de ast`zi, vom vorbi despre „Dreptate [i evlavie“
eviden]iate \n via]a lui Samson [i Samuel, dou` figuri ilustre din
perioada judec`torilor.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


A[a cum am mai spus, \n acele vremuri, oamenii nu ascultau de
poruncile lui Dumnezeu [i se \nchinau la idoli. Dar Domnul i-a
pedepsit [i i-a dat \n m=inile filistenilor, timp de 40 de ani. Totu[i,
El preg`tea pentru poporul S`u, un salvator, un judec`tor ce avea
s`-i salveze at=t de sub domina]ia filistenilor, c=t [i de sub p`catul
care a pus st`p=nire asupra lor.
Astfel, \n localitatea Tora, tr`ia un om pe nume Manoe, din
semin]ia lui Dan, \mpreun` cu so]ia sa. Erau nec`ji]i c` nu puteau
avea nici un copila[. Dar Domnul \i \n[tiin]eaz` printr-un \nger,
c` vor avea un b`iat pe care nu-l vor tunde, [i cu care El are mari
planuri pentru eliberarea poporului. Acest b`iat se numea Samson.
El crescuse mare, dar p`rin]ii lui nu l-au tuns niciodat`.
Samson ajung=nd b`rbat s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu
[i de putere. S` vedem de ce era el \n stare. Merg=nd spre locali-
tatea Timna, \i iese \n cale un leu puternic. Puterea lui Dumne-
zeu fiind asupra sa, l-a omor=t pe leu cu at=ta u[urin]`, ca [i cum
ar fi fost un miel, f`r` a avea nimic \n m=n`.
O alt` fapt` de vitejie a lui Samson a fost prinderea a trei
sute de vulpi. Le-a legat pe dou` c=te dou` de cozi [i pun=ndu-le
o f`clie aprins`, le-a dat drumul prin lanurile de gr=u ale
filistenilor [i chiar p=n` \n gr`dinile de m`slin. Totul a fost
distrus. Iar acest fapt a atras m=nia celor p`gubi]i. O mie de
filisteni au venit s`-l omoare pe Samson. Israeli]ii, v`z=nd at=]ia
du[mani, s-au speriat [i l-au rugat s` se predea. Astfel, s-a l`sat
legat de confra]ii s`i, garant=ndu-i-se doar via]a. |ns`, odat` ajuns
\n tab`ra advers` [i-a dezlegat leg`turile funiei de la m=ini [i
lu=nd o falc` de m`gar, i-a omor=t pe to]i cei o mie de filisteni.
Alt` dat` merg=nd la Gaza, Samson a fost urm`rit [i o mul-
]ime de filisteni st`teau la p=nd`, s`-l poat` prinde. La miezul
nop]ii, el a ie[it din casa unde se ad`postea, ridic` st=lpii [i por]ile
cet`]ii [i le-a purtat pe umeri p=n` pe v=rful muntelui, l`s=ndu-le
acolo. V`z=nd [i aceasta, filistenii se temeau foarte mult de
Samson [i nu \ndr`zneau s` n`v`leasc` asupra israeli]ilor. |ns`
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
59
\ncepuser` s` se \ntrebe: cum de are Samson o putere a[a de mare?
De unde \i vine aceast` putere?
|n valea Sorec, Samson cunoscuse o femeie pe nume Dalila,
cu care s-a \mprietenit, ea fiind deosebit de frumoas`. Dalilei i
s-au promis \ns` mari sume de bani [i bog`]ii, dac` va reu[i s`
afle secretul puterii lui Samson. Dup` multe insisten]e Samson a
cedat [i i-a dezv`luit c` dac` ar fi tuns, ar pierde marea putere cu
care a fost \nzestrat. Dalila at=t a a[teptat. |n somn i-a t`iat p`rul
[i l-a dat apoi \n m=inile filistenilor. Ace[tia i-au scos ochii [i
l-au aruncat \n temni]`. Acum Samson st`tea singur \n
\ntunecimea celulei [i \nv=rtea la r=[ni]`. Era p`r`sit de to]i, chiar
[i de Dumnezeu. {i aceasta-l durea cel mai tare: absen]a Domnului
s`u. Chiar dac` p`rul \ncepea s` creasc` [i s` ajung` la fel ca
\nainte, starea \n care se afla el, nu mai era aceea[i. Puterea aceea
deosebit` \l p`r`sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu mai era
cu el. {i ce triste]e ap`s`toare este s` consta]i c` te-a p`r`sit
Domnul! Po]i s` fii chiar \n mijlocul unui palat, \nconjurat de
oameni binevoitori, [i de toate bun`t`]ile lumii acesteia, dac`
lipse[te Dumnezeu, lipse[te tot ce are valoare [i nu mai ai nimic,
[i pe nimeni! ...
|ntr-una din zile, mai marii filistenilor [i to]i curtenii de
seam`, s-au adunat la petrecerea care urma jertfei aduse zeului
lor, Dagon. Fusese adus acolo [i Samson pentru a-i \nveseli [i a
fi umilit. Fiind orb a trebuit ajutat de cineva. El \ns` a cerut s`
fie apropiat de unul din st=lpii de sus]inere ai acelui templu uria[,
pentru a avea un punct de sprijin. {tiindu-se c` Samson va fi
adus \n acea sal`, s-au mai adunat \nc` vreo trei mii de b`rba]i [i
femei, care st`teau pe unde apucau: \mbulzi]i pe la u[`, sau chiar
sus pe acoperi[. Veniser` cu to]ii s` se distreze, v`z=ndu-l pe
Samson f`r` nici o putere. Acum nu se mai temeau, nu se mai
\ngrozeau de el, ci doreau s`-l ironizeze. Dar ei nu [tiau c` de
Domnul Dumnezeul lui Israel nu ai voie s`-]i ba]i joc! Spre
deosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care judec`
dup` dreptate, d=nd fiec`ruia dup` faptele lui.
Samson, st=nd deci \ntre doi st=lpi de sus]inere ai templului,
a strigat c`tre Domnul s`u: „Doamne, Dumnezeule! Adu-]i aminte
de mine. Te rog, Dumnezeule, d`-mi putere numai de data aceas-
ta, [i cu o singur` lovitur` s` m` r`zbun pe filisteni pentru cei
doi ochi ai mei!“ Iat` distrac]ia ce le-o oferea Samson. Apuc=nd
cu bra]ele sale puternice doi dintre st=lpii pe care se rezema casa,
i-a cl`tinat [i i-a dobor=t. Au c`zut astfel sub d`r=m`turi, to]i cei
prezen]i acolo. Murir` \ntr-o mare spaim` [i groaz`, deoarece
v`zur` \n loc de „distrac]ie“ marea putere a Dumnezeului lui Is-
Capitolul unu
60
rael. Dac` nu L-au cunoscut \n timpul vie]ii, au avut prilejul s`-L
cunoasc` \nainte de a muri, dar era prea t=rziu...
Desigur c` Samson a murit [i el, fiind \ngropat \n morm=ntul
tat`lui s`u Manoe. El fusese judec`tor \n Israel dou`zeci de ani.
A[a cum am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul judec`torilor,
este Samuel. Despre Samson [tim c` a fost fiul at=t de dorit de o
familie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit de Domnul pentru
slujba Sa. S` vedem acum ce putern spune despre Samuel?
|n Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b`rbat pe
nume Elcana, fiul lui Ieroham. El avea dou` neveste: una dintre
ele se numea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c` Penina avea
copii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era frumoas`, bun`
[i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a observat aceas-
ta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \n
public pentru c` nu putea avea copii — [i sti]i voi, c` pe vremea
aceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare ru[ine s`
nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru ea... Nu
riposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar fi pl`cut
o astfel de purtare. Inima ei \ns` se tulbura ori de c=te ori era
apostrofat` de Penina.
Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.
Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se
\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schimb Ana o f`cea
din ascultare [i cu dragoste fa]` de Dumnezeul lui Israel. Ea
\ncerca s` urmeze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul [tia
[i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i la
Templu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.
Astfel, fiind odat` la Templu, cu inima obosit` de o suferin]`
ce parc` n-o mai putea purta, \ngenunche [i se rug`,
\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`sa
prin greutatea ei. „Doamne, Dumnezeul o[tirilor!“ \ncepu ea,
\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: „dac` vei binevoi s`
cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce aminte de
mine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale un
copil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toate
zilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui“. A[a s-a rugat
Ana, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu credin]`
mare. A [tiut c` Domnul a ascultat-o, din ce i-a r`spuns Eli,
preotul din acel Templu: „Du-te \n pace, [i Dumnezeul lui Israel
s` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-o!“ (Regi l, l7). {i a[a
s-a [i \nt=mplat!
Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezen]a
lui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Samuel avea
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
61
cam 3 ani[ori l-a luat [i l-a dus la Templu, pentru a cre[te pe
l=ng` preotul Eli [i a-i sluji lui Dumnezeu. A f`cut exact cum a
promis \n rug`ciunea ei. {i-a ]inut leg`m=ntul, iar Dumnezeu \[i
va rev`rsa nem`rginita Lui bun`tate [i dragoste, binecuv`nt=nd
acest copil [i f`c=nd din el unul din cei mai mari judec`tori ai
neamului.
De bucurie c` Samuel a fost primit la Templu, Ana a c=ntat
o c=ntare de laud`. {i voi pute]i s-o c=nta]i al`turi de ea, atunci
c=nd inima v` este plin` de recuno[tin]` [i bucurie pentru
dragostea cu care v` \nconjoar` Domnul. Cineva a chiar
versificat-o. Urm`ri]i-o ce frumos sun`:
„Mi se bucur` inima-n Domnul,
C`ci puterea mea El a-n`l]at
Spre vr`jma[i gura larg mi-e deschis`
C` ajutorul S`u m-a bucurat.
Nimeni nu este-a[a sf=nt ca Domnul
Nu este-alt Dumnezeu peste tot
Nu e st=nc` a[a cum e Domnul
Dumnezeu cel Prea `nalt, Savaot!“
(Traian Dorz — vezi Regi 2, l–5)
Samuel se bucura [i el c` va sta la Templu, \n casa Domnului
s`u. Dormea \n camera mic` de l=ng` cea a preotului Eli. Trebuie
s` spunem c` Eli avea doi fii. Erau [i ei preo]i [i aduceau jertfe
la Templu. Purtarea lor, \ns`, nu era dup` voia lui Dumnezeu.
Eli [tia despre starea lor, dar din nefericire nu avea at=ta putere
de convingere \nc=t s`-i \ntoarc` de pe c`ile rele pe care au apucat.
De[i tr`ia \n mijlocul acelor oameni r`i, Samuel \l iubea pe Dom-
nul. Nu-l deranja r`utatea lor at=ta vreme c=t Domnul \l ocrotea
[i se \ngrijea de el.
|ntr-o noapte, Samuel a fost trezit de o voce care-l striga.
Crez=nd c` este preotul Eli s-a dus \n camera lui. Dar nu preotul
\l strigase. Iar Samuel s-a dus din nou la culcare. C=nd se \nt=mpl`
a treia oar`, Samuel a fost sf`tuit de Eli s` r`spund` chem`rii pe
care Domnul o face. Samuel se duse \n camera lui [i a[tept`.
Inima \i b`tea tare, de team` [i emo]ie. Oare chiar dorea Domnul
s`-i vorbeasc`? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel mai \mbucur`tor
care i s-ar putea \nt=mpla. {i iat` c` auzi din nou vocea
strig=ndu-l. El r`spunse a[a cum a fost \nv`]at de Eli: „Vorbe[te,
Doamne, c`ci robul T`u ascult`“. {i Domnul \l anun]` c` cei doi
fi ai preotului vor fi pedepsi]i, murind am=ndoi chiar \n aceea[i
zi, iar tat`l lor, Eli va muri [i el la scurt timp. |ntr-adev`r, a[a
s-a \nt=mplat. C=nd Eli a aflat c` cei doi fii ai lui au murit am=ndoi
Capitolul unu
62
\n r`zboiul cu filistenii, a murit [i el. Aceasta a fost pedeapsa
pentru p`catele lor.
Acum Samuel era judec`tor al poporului Israel. Domnul \l
iubea [i-l sprijinea \n dragostea Sa. |n acest fel Samuel a reu[it
s` \ntoarc` poporul evreu la credin]a cea adev`rat`. El a spus
evreilor c` numai dac` se vor \ncrede puternic \n Dumnezeu, vor
avea izb=nd` \mpotriva filistenilor.
„Samuel a fost judec`tor \n Israel \n tot timpul vie]ii lui. El
se ducea \n fiecare an [i cerceta Betelul [i Ghilgalul [i Mitpa [i
judeca pe Israel \n toate locurile acestea. Apoi se \ntorcea la
Rama, unde era casa lui; [i acolo judeca pe Israel. {i a zidit acolo
un altar Domnului“ (I Regi 7, l5–l7).
|mb`tr=nind, Samuel a pus pe fiii s`i judec`tori peste Israel.
Ace[tia \ns` nu judecau drept [i aveau purt`ri nepl`cute. Poporul
r`zvr`tindu-se a venit la Samuel s`-i cear` un rege. Fiind sf`tuit
de Dumnezeu, Samuel le-a ar`tat drepturile unui rege. Poporul
fiind de acord cu ele, Samuel l-a uns rege pe Saul, din semin]ia
lui Beniamin. Acesta este momentul de \nceput al perioadei re-
gale, teocratice (puterea lui Dumnezeu, conducere dup` legea
Domnului) a poporului evreu, Samuel fiind ultimul judec`tor.
Samuel a mai tr`it mul]i ani, pov`]uind pe rege [i pe popor,
iar c=nd a murit a fost pl=ns de tot poporul [i \nmorm=ntat cu
cinstea care i se cuvenea.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Samson [i Samuel? (|n
epoca numit` a „judec`torilor“). Cu cine se r`zboiau evreii \n
aceast` perioad`? (Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cum
i-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc` mamele
lor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da,
erau evlavioase. {i tocmai de aceea Domnul le-a f`cut dreptate,
d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni mari personalit`]i \n
Israel). Ce vedem de aici? (C` evlavia nu r`m=ne ner`spl`tit` de
dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (|n p`r).
Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a t`iat p`rul [i prinz=ndu-l,
du[manii i-au scos ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s`
se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a ar`tat? (C=nd a d`r=mat Templul
p`g=n murind al`turi de el \nc` 3 000 de oameni). Pe de alt`
parte [i evlavia Anei a fost binecuv=ntat` de dreptatea lui Dum-
nezeu, d=ndu-i un fiu).
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
63
8. Tem` pentru acas`
Se va citi din Sf=nta Scriptur` despre Samson [i Samuel, ca pilde

--
de evlavie [i de dreptate \n fa]a lui Dumnezeu; Cartea
„Judec`torii“ cap. l3–l6 [i I Regi 1–4.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Istoria femeii Rut


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut p=n` acum ce minunat se \ngrije[te Domnul de poporul
evreu [i ce mult \l iube[te. De fapt, adev`ratul popor al lui Dum-
nezeu este alc`tuit din to]i aceia care I se supun [i \mplinesc
voia Sa.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi c` „Dumnezeu iube[te [i pe cei de
alt neam“, cercet=nd „Istoria femeii Rut“.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


|n poporul israel era o femeie, pe care o chema Naomi. Ea locuia
\n Betleem, \mpreun` cu so]ul ei, Elimelec [i cu cei doi fii ai lor.
Elimelec lucra pe c=mp, cultiv=nd gr=ul. C=nd era copt \l secera
[i apoi \l treiera [i ducea toate boabele frumoase la Naomi. Ea
m`cina gr=ul [i din f`in` cocea p=ine pentru to]i ai casei.
Dar, odat` veni o vreme c=nd tot gr=ul sem`nat se usca, iar
Naomi nu mai avea din ce s` fac` p=inea. Nu mai avea nimic de
m=ncare. Ce ar fi putut s` fac`? Nici vecinii nu mai aveau de
m=ncare, deci nu puteau s-o ajute. Era foamete \n ]ara Canaanului.
Atunci, Naomi [i familia ei, au plecat \n ]ara Moab, unde era
destul gr=u [i nu mai \ndurau foame.
Capitolul unu
64
Naomi a locuit mult timp \n ]ara aceasta, dar necazurile nu
au ocolit-o. Mai \nt=i a murit so]ul ei, Elimelec. Nu-i mai
r`maser` dec=t cei doi fii. Ace[tia se c`s`toriser` cu fete din
Moab. Pe una o chema Orfa, iar cealalt` se numea Rut. Dup`
c=tva timp [i cei doi fii se \mboln`vir` [i murir`. Era tare nec`jit`
Naomi. A r`mas singur` \n ]ar` str`in`. Dar totu[i le mai avea pe
Orfa [i Rut, pe care le iubea ca [i cum ar fi fost chiar fetele ei.
Naomi \ncepuse s` le vorbeasc` despre Dumnezeu, c=t este El de
puternic, dar [i de bun, c=t de aspru pedepse[te pe cei r`i, iar pe
cei ascult`tori, cum \i cople[e[te cu dragostea [i binecuv=ntarea
Sa. Orfa era mai nep`s`toare, dar Rut asculta cu interes tot ce-i
povestea Naomi despre Dumnezeul cel viu [i adev`rat. Punea
chiar \ntreb`ri, deoarece dorea s` afle c=t mai multe despre cum
trebuie s` fie un adev`rat fiu al Domnului. Dorea s` cunoasc`
tot, pentru a I se \nchina [i a-I aduce slav`.
Cam dup` zece ani de [edere \n ]ara Moab, Naomi s-a g=ndit
c` [i \n or`[elul ei, Betleem, ar fi destul gr=u pentru p=ine. Deci,
porni la drum, iar Orfa [i Rut plecar` [i ele cu ea, s-o conduc`.
Ele erau ata[ate de Naomi, deoarece fusese pentru ele o mam`
bun` [i iubitoare. Dup` ce str`b`tuser` o bucat` bun` de drum,
Orfa se desp`r]i de Naomi. Rut \ns`, a insistat s-o \nso]easc`
p=n` \n Betleem [i s` locuiasc` acolo \mpreun`. Naomi s-a
bucurat; [tia c` singur` i-ar fi fost ur=t [i greu. Dar oare numai
din ata[ament pentru Naomi, Rut a putut s`-[i p`r`seasc`
p`m=ntul natal, pentru a locui \ntr-o ]ar` str`ina? |n inima ei era
ceva mai mult dec=t sentimentele fa]` de Naomi. Era dragostea
ei pentru Dumnezeu. Nu s-a g=ndit dec=t c` \n ]ara Canaan va
locui printre oameni care slujesc [i ei Domnului ei. {i [tia, sim]ea
\n inima ei c` [i pe ea o iube[te Dumnezeu, chiar dac` era de alt
neam.
S` vedem deci cum a decurs via]a pentru Rut. Dup` o c`l`torie
lung`, ajunser` la Betleem. Naomi plecase c=ndva ca o femeie
t=n`r` [i fericit`; acum se \ntorcea ca o femeie b`tr=n` [i trist`.
Din fericire, casa ei mai exista, [i putea locui \n ea \mpreun` cu
Rut.
Era var`, [i \n jur lanurile m`noase de gr=u galben str`luceau
sub m=ng=ierea soarelui [i se unduiau ml`dioase \n b`taia
v=ntului.
Oamenii erau ocupa]i cu seceratul gr=ului, dar Naomi nu avea
gr=u, deoarece nimeni nu sem`nase pentru ea. Ce ar putea s`
fac` acum? Totu[i avea nevoie de gr=u, s` fac` p=ine. Atunci,
Rut \i spuse: „Mam`, voi merge eu pe c=mp s` adun spicele de
gr=u, care r`m=n pe urma secer`torilor!“
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
65
S-a trezit Rut, \nainte de ivirea zorilor [i plec` \n lanul de
gr=u. Fiind s`rac`, secer`torii i-au dat voie s` adune spicele
r`mase. Se apuc` de treab`. |n r`coarea dimine]ii fusese mai u[or,
dar cur=nd soarele \ncepu s` dogoreasc` ne\ndur`tor. Rut \ns`
[tia c` trebuie s` r`m=n` pe c=mp p=n` seara pentru a aduna c=t
mai multe boabe de gr=u. Munca devenea mai grea, c`ldura‚ tot
mai arz`toare [i mai cople[itoare, dar Rut era singura care putea
face acest lucru. Naomi \mb`tr=nise mult. |ns` dac` ar fi r`mas
\n ]ara ei, \n Moab, desigur c` nu ar fi fost nevoie s`-[i c=[tige
buc`]ica de p=ine cu at=ta sudoare. Rut nu avea timp pentru astfel
de g=nduri. Ea \i aducea slav` Domnului c` s-a l`sat cunoscut [i
de ea, c` se las` iubit de ea [i c`-[i revars` nem`rginita dragoste
[i binecuv=ntare [i \n inima ei. |n g=ndirea [i sim]irea ei, Dum-
nezeu ocupa primul loc. {i numai El \i d`dea putere sufletului [i
bra]elor s` munceasc` chiar [i pe ar[i]`. Ea era l=ng` Domnul, de
ce s-ar putea teme sau nelini[ti?
Dumnezeu \ntotdeauna se \ngrije[te de cei care-L iubesc. S`
vedem acum, cum se \ngrije[te de Rut.
Secer`torii pe urma c`rora mergea Rut, erau servitorii unui
om bogat, pe care-l chema Boaz. Dup` un timp, veni \nsu[i
proprietarul s` vad` cum merge treaba. Observ` fata care era a[a
de harnic` \n c`utarea spicelor. El \ntreb`: „Cine este aceea? —
Este Rut, cea care a venit cu Naomi din Moab“, — i se r`spunse.
Boaz se bucur` s` afle c` Rut venea s` culeag` spice de pe c=mpul
lui. Se duse la ea, spun=ndu-i: „Vino \n fiecare zi s` str=ngi spicele
aici. Servitorii mei vor fi buni cu tine. C=nd \]i va fi sete, \]i vor
da ap` s` bei. Nu merge pe p`m=ntul altuia“. Rut fu tare fericit`.
{tia c` \ndurarea Domnului este cu ea. F`cu o plec`ciune ad=nc`
\naintea acestui om bogat, [i-l \ntreb`: „De ce e[ti a[a bun cu
mine?“ Boaz \i r`spunse: „Pentru c` [i tu ai fost bun` cu Naomi,
care este rud` cu mine“. Boaz le spusese secer`torilor: „Face]i \n
a[a fel ca ea s` g`seasc` multe spice. L`sa]i s` cad` spice pe jos,
ca Rut s` aib` ce str`nge!“ Astfel, Rut reu[i s` adune un sac de
spice. Duc=ndu-le la Naomi se bucurar` \mpreun`, iar Rut \i
povesti despre acel om bun [i bogat ce se numeste Boaz.
A doua zi se duse iar`[i pe ogorul lui Boaz, [i a treia zi la
fel, p=n` la terminatul seceri[ului. {i c=nd totul a fost adunat, a
avut loc o mare s`rb`toare \n Betleem. Boaz cel bogat s`rb`tori
nunta sa cu Rut, cea s`rac`, dar a c`rei mare bog`]ie a fost sufletul
ei curat [i smerit d`ruit Domnului. Iar nu dup` mult timp, Dum-
nezeu le d`du un b`ie]as care va fi bunicul lui David. Iar David?
El va fi cel din a c`rui semin]ie se va na[te M=ntuitorul lumii.
Capitolul unu
66
Vede]i ce mare pre] a avut Rut \naintea lui Dumnezeu [i ce
mult a iubit-o El, chiar dac` a fost de alt neam!
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul moabitencei Rut lucr=nd
la c=mp.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Rut? (O moabiteanc` c`s`torit` cu unul din copiii
evreicei Naomi.) Ce s-a \nt=mplat cu Naomi? (I-a murit [i so]ul
[i fiii). Rut a p`r`sit-o? (Nu). De ce? (Fiindc` credea [i se \nchina
Dumnezeului celui viu [i adev`rat despre care i-a vorbit Naomi).
Ce s-a \nt=mplat apoi? (Rut a fost de mare ajutor pentru Naomi,
[i pentru ca s` poat` tr`i a adunat spice de pe ogorul lui Boaz.
P=n` la urm` v`z=nd sufletul ei curat [i sincer, d`ruit Domnului,
Boaz se c`s`tore[te cu Rut [i vor avea un fiu, care va deveni
bunicul lui David, din a c`rui semin]ie sa va na[te M=ntuitorul
lumii). Ce ne demonstreaz` acest fapt? (Ne arat` c` M=ntuitorul
provine dup` trup [i din alt neam nu numai din cel al lui Israel,
fapt care demonstreaz` c` m=ntuirea adus` de El are un caracter
universal, adres=ndu-se tuturor popoarelor lumii [i nu numai unui
singur popor).

8. Aplicarea
V` voi citi ni[te versuri scrise de un talentat poet cre[tin, care \[i
aseam`n` str`dania lui cu cea a lui Rut:

„Din zorii zilei mele \n lanul T`u m-am dus


Culeg`tor de spice, a[a cum Tu mi-ai spus.
C=ntau secer`torii, eu \i urman t`cut
Sfios [i singuratic [i l`crim=nd ca Rut.

Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,


Cu fruntea aplecat` m-am ostenit t`c=nd,
Dorind c=nd vine seara s`-}i pot aduce-n prag
C-o dragoste smerit` to]i snopii str=n[i cu drag.

M` ru[inez de rodul pu]in agonisit


Dar Tu cuno[ti arsi]a prin care m-am trudit
O, iat` vine noaptea, |]i cer un ad`post
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
67
|ntinde-}i peste mine ve[m=ntul T`u, t`cut
La Sfintele-}i picioare s-adorm [i eu, ca Rut
Iar M=ine Diminea]`, m` scoal` fericit
S`-nt=mpin Bucuria spre care-am suferit“.
(Traian Dorz)

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi din Sf=nta Scriptur` \ntreaga carte Rut.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Saul [i David
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vremea
\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie Saul
\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc aceste
dou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a


obiectivelor urm`rite
Vom vedea \n lec]ia de azi \n ce \mprejur`ri, referindu-ne la:
„Saul [i David“.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Ne amintim din lec]ia trecut`, c` David a ie[it \nving`tor
\mpotriva filistenilor. Deci, merg=nd el al`turi de Saul, lumea \l
\nt=mpina cu urale, strig=nd: „Saul a biruit mii, iar David, zeci
de mii!“ Trebuie s` recunoa[tem c` aceasta nu a fost tocmai pe
placul lui Saul. Se temea ca nu cumva, David s` c=[tige mai
mult` popularitate [i faim`, [i \ntr-o bun` zi s` fie numit rege \n
Capitolul unu
68
locul s`u. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. De
fapt Saul nu [tia c` mai demult, cu c=]iva ani \n urm`, Samuel
l-a uns rege pe David cu untdelemn sfin]it...
S` vedem \ns` cum s-a \nt=mplat: Domnul \i spusese lui Saul
s` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ierim, s` distrug` tot [i s` nu
cru]e nimic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe Agag, regele
lui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce fusese mai bun.
Datorit` neascult`rii [i nesupunerii lui Saul, Dumnezeu i-a
poruncit lui Samuel s`-l ung` rege pe David, fiul lui Iesei din
Betleem, din semin]ia c`ruia se va na[te M=ntuitorul lumii.
V` spusesem \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pe
gloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul lui
David, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigur
c` erau [i acum adresate lui David. Trebuie s` mai spunem c`
Duhul Domnului nu a mai fost asupra lui Saul, datorit`
neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i trimite un duh r`u. Pentru st`rile
c=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David s`-i c=nte la
harp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care am amintit, \n
timp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o suli]`, dar nu a
reu[it s`-l ucid`, deoarece se ferise.
La scurt timp, \mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
sc`pat din nou. Invidia [i du[m`nia lui Saul fa]` de David, deja
nu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[i
p`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undeva
departe \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a urm`rit, \mpreun` cu un
mare num`r de solda]i. David era chiar \n pe[tera \n care se
ad`postise Saul pe timpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel urm`rit era
chiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din haina
sa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` de
fapt ar fi putut fi omor=t de David, dar a fost cru]at. David era un
om credincios [i tem`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie s`
ucid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi putut
r`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau de
r`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` r`u de inten]ia sa, dar se
pare c` aceasta nu a durat mult timp. Astfel, afl=nd c` David s-a
refugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.
Inima sa era plin` de du[m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiar
departe fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l
[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de simplu
\mbr`cat [i ne\narmat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabil
nu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.
Contrastul dintre \nf`]i[area simpl` a lui David, [i cea a uria[ului
Goliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
69
David era hot`r=tor. Oare Saul nu a \n]eles c` at=ta vreme c=t
Dumnezeu este al`turi de David, nimeni nu-l poate \nvinge oric=t
ar dori acest lucru?
|nainte de a-l g`si pe David, Saul [i-a \ntins corturile,
preg`tindu-se pentru \nnoptare. Planificase pentru ziua urm`toare
c`utarea zonelor \n care David trebuia g`sit [i r`pus. Lini[tea
nop]ii plutea deasupra taberei lui Saul. To]i dormeau obosi]i dup`
drumul lung [i anevoios str`b`tut \n timpul zilei. Iat` c` cineva
s-a furi[at printre corturi [i \ncet, \ncet s-a strecurat \n cel al lui
Saul, lu=nd de acolo numai suli]a [i vasul cu ap` al regelui. Toa-
te s-au petrecut \n mare lini[te [i cu grij` deosebit`, \nc=t nimeni
nu a observat vreo mi[care. Diminea]a, c=nd to]i osta[ii se trezeau
[i ie[eau din corturi pentru a se preg`ti din nou de drum, un glas
cunoscut ce venea dinspre culme, a spintecat aerul. Vocea se
adresa generalului lui Saul, Abner: „De ce nu p`ze[ti pe rege,
st`p=nul t`u?“ Atunci, abia a \n]eles [i Saul prin ce mare primejdie
trecuse, a \n]eles c` David a fost din nou at=t de aproape de el
\nc=t l-ar fi putut ucide din nou cu cea mai mare u[urin]`. {i
totu[i nu a f`cut-o. L-a iertat. Du[m`niei i-a r`spuns cu iertare.
I-a ar`tat numai ce s-ar fi putut \nt=mpla cu el, s`-l \nfrico[eze,
s`-[i vin` \n fire [i s` se lini[teasc`.
Lungul [ir al r`zboaielor cu filistenii nu a luat sf=r[it. David
\ns` nu a mai luptat. Poporul evreu era condus de Saul [i a fost
\nfr=nt. Mai mult dec=t at=t, au murit [i cei trei fi ai s`i: Ionatan,
Aminabad [i Melchi[ua. R`m=n=nd singur [i cu onoarea p`tat`
de aceast` \nfr=ngere, Saul a preferat s`-[i ia via]a singur. S-a
aruncat \n propria-i sabie. Acesta a fost sf=r[itul trist al celui ce
din du[m`nie a \ncercat s` omoare un uns al lui Dumnezeu. David
\ns` i-a r`spuns totdeauna prin iertare. {i iertarea a ie[it
biruitoare. Vom vedea \n lec]ia urm`tore ce viitor m`re] i-a
preg`tit Domnul.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se scene oglindind du[m`nia
lui Saul fa]` de David [i iertarea acestuia.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum s-a comportat David fa]` de poporul s`u? (Cu d`ruire [i cu
mult curaj s-a angajat \n lupta contra lui Goliat [i contra
filistenilor). Dar fa]` de regele Saul? (Cu supunere [i cinstire).
Dar Saul fa]` de David? (Cu invidie [i du[m`nie). P=n` unde a
mers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa de a-l ucide [i
la ne\ntrerupta urm`rire de a-i curma zilele vie]ii). Cum a r`spuns
David la du[m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou` ori
Capitolul unu
70
putea s`-l omoare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, c`ut=nd s`-i
acorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David prin
atitudinea lui iert`toare? (C` Dumnezeu nu iube[te r`zbunarea,
[i c` vom fi pe placul lui Dumnezeu dac` vom r`spl`ti r`ul cu
binele, ura cu iubire, du[m`nia cu iertarea).

8. Tem` pentru acas`

--
Se vor citi capitolele 23 [i 24 din cartea I Regi, unde este relatat`
prigonirea lui David de c`tre Saul.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

David [i Goliat
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul unor
popoare p`g=ne, a avut dese conflicte armate cu acestea. |ntr-una
din luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj deosebit.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi lupta dintre David si Goliat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Pe vremea aceea (sec. XI \. d. H.) la conducerea poporului Is-
rael, era Saul, numit rege de c`tre Samuel.
Fiind ataca]i de filisteni, au venit \n lupt` \n Valea Stejarului.
De o parte a v`ii, pe un munte erau filistenii, iar pe cealalt` parte
erau israelitenii. Se preg`tea o lupt` foarte grea. Pentru a fi siguri
de victorie, filistenii au apelat la o viclenie. Astfel, un om de
m`rime gigantic` din armat`, pe nume Goliat a ie[it \n fa]a
evreilor, provoc=nd la b`taie [i spun=nd, „C` dac` vreun israelit
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
71
\l va \nvinge, biruin]a va fi de partea lor [i invers, dac` va \nvinge
el, succesul b`t`liei va apar]ine filistenilor.“ Dar nimeni nu avea
curajul s`-l \nfrunte. Era oare poporul evreu un popor pu]in
curajos? Desigur c` nu, dar acest om era un uria[ \mbr`cat \n
zale, cu un coif pe cap, cu sabie [i cu o suli]` al c`rui v=rf bine
ascu]it, amenin]a str`lucind sfid`tor \n b`taia soarelui. To]i c=]i
s-au luptat cu el, au fost \nvin[i.
|n tab`ra israelitenilor se aflau [i fiii lui Iesei. Ei aveau un
frate mai mic, pe nume David care a r`mas pe c=mp s` p`zeasc`
turma de oi. Ca p`stor s-a dovedit a fi destoinic. Cu o singur`
pra[tie de piele a reu[it s` omoare un urs [i un leu, c=nd oile sale
erau atacate.
|ntr-una din zile, Iesei l-a trimis pe David, cu ni[te p=ine [i
br=nz`, la fra]ii s`i. El dorea mai ales s` primeasc` ve[ti de la
fiii s`i.
Ajung=nd pe front, David \l v`zu [i el pe Goliat, \naint=nd
\ntre cele dou` tabere, amenin]=nd, [i, ce era mai grav, adres=nd
cuvinte de ocar` Dumnezeului lui Israel. F`cu aceasta timp de
40 de zile. David \l iubea mult pe Domnul, iar cuvintele rele ce
le auzise erau de neiertat, determin=ndu-l s` porneasc` \mpotriva
trufa[ului Goliat. Dup` ce a primit \ncuvin]area de la Saul, s-a
preg`tit de lupt`. A fost \narmat cu sabie [i suli]`, i s-a pus armur`
[i chiar coif. Dar c=nd s` fac` primul pas, toate acestea erau at=t
de grele, \nc=t nici nu se putea mi[ca... Renun]=nd la acest
echipament militar, [i-a luat pra[tia [i c=teva pietre netede [i
ascu]ite. Se \nf`]i[` \naintea uria[ului Goliat \n ]inuta sa de p`stor.
Nici un filistean nu [i-ar fi putut imagina c` tocmai el vrea s` se
opun` puternicului Goliat, c=nd au fost at=]ia \naintea lui, mult
mai viteji, care au trecut prin ascu]isul suli]ei \nfrico[`toare. Nici
unul dintre ei nu b`nuia m`car, c` acel cu care se va lupta Goliat,
este de fapt Dumnezeu, cel batjocorit de el. David \l iubea pe
Domnul,[i a[a cum am mai spus, cei ca el nu sunt l`sa]i singuri
atunci c=nd pornesc la lupt` \n Numele Lui. David nu s-a temut
de Goliat, nici de armele lui. Dar lupta p`rea pierdut` \nainte de
a \ncepe... Cum ar putea un copil s`-l \nfrunte pe Goliat? Dar
David a pornit prin puterea credin]ei, care era mai mare dec=t
for]a uria[ului Goliat!
Iat`-l acum pe uria[ul Goliat [i t=n`rul ne\nfricat David \n
mijlocul v`ii; str`juit` de o parte [i de alta de coamele mun]ilor
pe care erau desf`[urate armatele celor dou` tabere. Goliat \ncepe
s` r=d` [i s`-[i bat` joc de adversarul s`u. David \ns` nu se las`
intimidat. El [tia c` Domnul \l va ajuta. C=nd uria[ul \nainta
c=]iva pa[i, pornind b`t`lia, David \[i preg`tea pra[tia. D=nd
Capitolul unu
72
drumul pietrei, aceasta nimeri chiar \n fruntea lui Goliat. Acesta
c`zu la p`m=nt, iar David \i retez` capul chiar cu sabia lui [i-l
purt` ca trofeu al victoriei sale, p=n` \n fa]a \mp`ratului Saul.
Odat` r`pus Goliat, \nvingerea armatei filistenior era
pecetluit` conform \n]elegerii de la \nceput. Astfel, evreii [i-au
fug`rit inamicii [i au ob]inut o mare victorie \mpotriva lor.
Datorit` lui David? |ntr-un fel, da. Deoarece el a avut curajul ca
prin credin]a sa s` se opun` lui Goliat, cu inima plin` de \ncredere
\n sprijinul Dumnezeului s`u, [i astfel prin David, Dumnezeul
cel adev`rat a biruit, dup` cum sun` versurile:
„C=nd porne[ti cu Domnul, birui pe vr`jma[
C=t ar fi de tare [i de uria[
Doar te duci spre d=nsul, [i el cade jos
Tu ai biruin]a, — dar l-a-nvins Hristos“.
(Traian Dorz)

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Goliat? (Un uria[ din tab`ra filistenilor care au atacat
pe israeli]i). Dar David? (Era fiul lui Iesei Betleemitul, p`stor la
oi). Care erau tr`s`turile morale ale lui Goliat? (Era m=ndru,
\ncrez`tor peste m`sur` \n puterile sale; sfid`tor [i dispre]uitor
chiar fa]` de Dumnezeu). Dar David cum era? (Era modest [i
plin de \ncredere \n Dumnezeul cel adev`rat). Era drept ca un
uria[ \narmat s` se lupte cu un p`stor ne\narmat? (Nu era drept).
La ce rezultat ne-am fi a[teptat? (Ca David s` fie \nvins). Dar
p=n` la urm` ce s-a \nt=mplat? (Dreptatea [i puterea lui Dumne-
zeu sunt totdeauna mai tari dec=t trufia omeneasc`). Cum v`
explica]i c` David a ie[t biruitor? (Tocmai fiindc` nu s-a \ncrezut
\n for]ele sale, ci \n puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumne-
zeu a \nvins m=ndria prin smerenia lui David). Ce \nseamn` aceas-
ta? (C` „Dumnezeu st` \mpotriva celor m=ndri, iar celor smeri]i
le d` har“; sau c` „Cel ce se \nal]` pe sine se va smeri, iar cel ce
se smere[te pe sine, se va \n`l]a“).

8. Tem` pentru acas`


Se va citi din cartea I Regi, capitolul 17, \n care ni se relateaz`
despre David si Goliat.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Gre[eala [i poc`in]a regelui David –


Psalmii
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
73

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut \n lec]iile trecute c` David, uns rege de c`tre Samuel,
a avut o serie de confrunt`ri cu Saul. Dup` moartea acestuia, i-a
urmat pe tron, fiind numit rege de b`tr=nii lui Iuda. Dar abia
dup` 7 ani [i [ase luni, prin \ndelungate lupte a reu[it s`-i aduc`
pe to]i evreii sub aceea[i c=rmuire la Ierusalim.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n lec]ia de azi vom face cuno[tin]` cu regele David ca rege
evlavios, cu gre[eala [i poc`in]a lui, ca [i cu nemuritoarea sa
oper` cunoscut` sub numele de Psalmi.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Dac` \n vremea lui Saul, poporul evreu a avut parte de numeroase
r`zboaie, regele David va instaura pacea [i lini[tea \n poporul pe
care-l conduce, \nfr=ng=ndu-i definitiv pe filisteni. Dar David
nu a fost numai un bun strateg [i conduc`tor militar, ci [i un
rege evlavios, slujitor Domnului care l-a ales [i uns rege peste
Israel. Astfel prima sa ac]iune dup` ce s-a urcat pe tron a fost
mutarea Chivotului Legii de la Kiriat-Iarim (o localitate undeva
la nord-vest de Ierusalim), \n muntele Sionului, \ntr-un loca[ nou.
A[adar, cu un alai de [aizeci de mii de oameni au luat chivotul
din casa lui Aminadab, transport=ndu-l \n sunete de tr=mbi]e,
dans=nd [i veselindu-se. La c=rma carului cu boi \n care duceau
chivotul, erau Uza [i Aleio, fiii lui Aminadab. Dar boii se speriar`
[i chivotul se cl`tin` aproape s` cad`. Atunci Uza \l sprijini [i
chiar \n clipa c=nd s-a atins de chivotul sf=nt, muri fulger`tor,
datorit` m=niei lui Dumnezeu. Ca urmare David nu a mai dus
chivotul \n cetatea sa, ci l-a l`sat timp de trei luni \n casa lui
Obed-Edom din Gat, iar binecuv=nt`rile lui Dumnezeu s-au
rev`rsat asupra acestuia [i \ntregii sale familii. Mai apoi, chivotul
Capitolul unu
74
a fost dus pe Muntele Sionului, de c`tre preo]i, \n strig`tele de
bucurie ale poporului.
Dar totu[i, David [tia c` acest chivot nu este a[ezat dec=t
\ntr-un cort. |nc` nu exista nici o cas` a Domnului. Al`turi de
David era mereu proorocul Natan, c`ruia \i \mp`rt`[e[te dorin]a
sa de a zidi o cas` pentru Domnul. Transmi]=nd voia lui Dumne-
zeu, Natan spune regelui c` dac`-[i va pune \n aplicare planurile,
binecuv=ntarea Sa va fi cu el, tot neamul s`u va ajunge vestit \n
lumea larg` a[a cum nu a mai fost p=n` acum, deoarece din el se
va na[te M=ntuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu. Desigur c` aceasta era o mare cinste, chiar cea mai mare,
pe care un uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.
Urm`toarea ac]iune a regelui David a fost organizarea
poporului. Astfel, au fost numi]i c=te un om care s` supravegheze
o[tirea, dreg`tori, scriitori. A numit preo]i pe care i-a \mp`r]it \n
24 de cete, stabilind ca fiecare parte s` fac` pe r=nd slujb` timp
de o s`pt`m=n`. Levi]ii au fost [i ei \mp`r]i]i \n 24 de cete. O
parte din ei c=nt=nd vocal [i instrumental, c=nt`rile sfinte.
Organiz=nd poporul, David a reu[it s` impun` credin]a
monoteist`, adic` \ntr-un singur Dumnezeu drept, bun,
atotputernic [i adev`rat.
Am spus de la \nceput c` David era ca om, [i el supus gre[elii.
Astfel, pe c=nd armata sa condus` de c`petenii era \n r`zboi, a
v`zut pe acoperi[ul casei o femeie foarte frumoas` sc`ld=ndu-se.
A chemat-o la el afl=nd despre ea c` se nume[te Bat-Seba, este
fiica lui Eliam [i nevasta lui Urie Heteul, un lupt`tor de elit` \n
armata sa. Pentru ca el s` nu afle c` Bat-Seba intrase \n casa sa,
David scrie generalului Ioab s`-l pun` pe Urie \n lupta cea mai
grea [i s` fie l`sat singur pentru a fi omor=t. Dar dac` Urie, care
murise nevinovat, nu a [tiut niciodat` c` David a p`c`tuit cu
nevasta sa, Domnul a v`zut p`catul regelui [i prin intermediul
proorocului Natan, David a fost mustrat pentru fapta sa.
S` citim din Sf=nta Scriptur` modul foarte sugestiv \n care
Natan mustr` pe David: „Atunci a trimis Domnul pe Natan
proorocul la David [i a venit acela la el [i i-a zis: „Erau \ntr-o
cetate doi oameni: unul bogat [i altul s`rac. Cel bogat avea foarte
multe vite mari [i m`runte, iar cel s`rac n-avea dec=t o singur`
oi]`, pe care el o cump`rase de mic` [i o hr`nise [i ea crescuse
cu copiii lui. Din p=inea lui m=ncase [i ea [i se ad`pase din ulcica
lui, la s=nul lui dormise [i era pentru el ca o fiic`. Dar iat` c` a
venit la bogat un c`l`tor, [i gazda nu s-a \ndurat s` ia din oile
sale sau din vitele sale, ca s` g`teasc` cina pentru c`l`torul care
venise la el, ci a luat oi]a s`racului [i a g`tit-o pe aceea pentru
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
75
omul care venise la el. Atunci s-a m=niat David cumplit asupra
acelui om [i a zis c`tre Natan: „Precum este adev`rat c` Domnul
este viu, tot a[a este de adev`rat c` omul care a f`cut aceasta este
vrednic de moarte; pentru oaie el trebuie s` \ntoarc` \napoi
\mp`trit, pentru c` a f`cut una ca aceasta [i pentru c` nu a avut
mil`! Atunci Natan a zis c`tre David: „Tu e[ti omul care a f`cut
aceasta! A[a zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-am uns
rege pentru Israel [i Eu te-am izb`vit din m=na lui Saul, ]i-am
dat casa domnului t`u [i femeile domnului t`u la s=nul t`u, ]i-am
dat ]ie casa lui Israel [i a lui Iuda... pentru ce \ns` ai nesocotit tu
cuv=ntul Domnului, f`c=nd r`u \naintea ochilor Lui? Pe Urie
Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ]i-ai luat-o de so]ie,
iar pe el l-ai ucis cu sabia amoni]ilor. Deci nu se va dep`rta sabia
de deasupra casei tale \n veci, pentru c` tu m-ai nesocotit pe
mine [i ai luat femeia lui Urie Heteul ca s`-]i fie nevast`...“ (II
Regi 12, 1–10). El a \n]eles marea gre[eal` pe care o f`cuse
\naintea Domnului, v`rs=nd lacrimi de poc`in]`, spre a-[i sp`la
vinov`]ia. Compun=nd Psalmul 50: „Miluie[te-m` Dumnezeule,
dup` mare mila Ta [i dup` mul]imea \ndur`rilor Tale, [terge
f`r`delegea mea. Mai v=rtos m` spal` de f`r`delegea mea [i de
p`catul meu m` cur`]e[te, c` f`r`delegea mea eu o cunosc [i
p`catul meu este pururea \naintea mea. }ie unuia am gre[it [i r`u
\naintea Ta am f`cut, a[a \nc=t drept e[ti Tu \ntru cuvintele Tale
[i biruitor c=nd vei judeca Tu...“. Dumnezeu l-a iertat, din
dragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu impune ca gre[eala
s` fie totu[i pedepsit`. Astfel, nu David va fi acela care va zidi
Domnului o cas`, ci fiul s`u, Solomon. Gre[eala lui David a fost
pedepsit` de Dumnezeu [i prin aceea c` primul s`u fiu cu Bat-
Seba va muri. Solomon este cel de-al doilea fiu al lui Bat-Seba,
pe care David l-a \ncredin]at proorocului Natan pentru a-l cre[te
\n ascultare [i supunere fa]` de poruncile lui Dumnezeu.
Dar David \nainte de Solomon a mai avut din alt` c`s`torie
un fiu cu numele Abesalom. Cresc`nd mare el era un t=n`r frumos
cu un p`r bogat [i buclat. {tia c` fiind primul b`iat al lui David,
ar fi trebuit s`-i urmeze la domnie. Abesalom era \ns` foarte
ner`bd`tor. At=ta vreme c=t David \nc` tr`ia, el nu putea ajunge
rege. Dar ner`bdarea lui l-a dus chiar la pl`nuirea mor]ii tat`lui
s`u. Adun=ndu-[i to]i supu[ii credincio[i, Abesalom a pornit o
lupt` \mpotriva lui David. Acesta s-a retras \ntr-un loc mai
\ndep`rtat. Abesalom g`sind Ierusalimul p`r`sit, s-a proclamat
rege [i dorea s`-l aib` prizonier chiar pe tat`l s`u. Ce inim` fals`
[i hain` se ascundea \n dosul frumuse]ii fizice a lui Abesalom...
Conduc=ndu-[i armata sa Abesalom a plecat pe urmele lui David.
Capitolul unu
76
Dumnezeu avea \ns` grij` de regele poporului evreu. Astfel
\nfrunt=ndu-se cu solda]ii trimi[i de David, Abesalom a fost
\nvins, c`ut`ndu-[i sc`parea \n fuga prin p`dure. Copacii erau
de[i [i cu crengile l`sate mult \n jos. Abesalom c`lare alerga cu
pletele flutur=nd \n b`taia v=ntului. Se ag`]ar` \ns` \ntr-o creang`
[i r`mase acolo at=rn=nd, prad` solda]ilor regelui care-l ucid.
David \[i iubea fiul [i nu ar fi dorit ca Abesalom s` fie omor=t.
De aceea pl=nge moartea lui, dar a \n]eles c` aceasta a fost
pedeapsa cea dreapt` a lui Dumnezeu. „Cel ce a dorit s` ucid`, a
fost el omor=t“.
Deci Abesalom nu mai putea fi urma[ la domnie. {ti]i pe
cine a ales Domnul? Pe Solomon, cel pe care El \nsu[i l-a preg`tit
[i l-a format prin intermediul proorocului S`u, Natan.
David a fost rege, dar ca orice om via]a sa a fost o succesiune
de clipe fericite, de clipe de bucurie, cu cele de tulburare [i
\ntristare. Toate cele ce i-au bucurat sau ap`sat inima, le face
cunoscute urma[ilor prin nepieritoarea sa oper` cunoscut` sub
numele de „Psalmii“. Exist` un num`r de 150 de Psalmi, dintre
care cei mai mul]i sunt ai lui David. Prin Psalmi, David [i-a
deschis inima [i \ntreaga fiin]` spre Dumnezeu, a[a cum se
deschid zorile zilei pentru ca primind lumin` din lumina lui Dum-
nezeu [i dragoste din dragostea Lui [i dreptate din dreptatea Lui,
s` le poat` comunica cu o sim]ire [i fascina]ie unic`. Se deosebesc
astfel, Psalmi de laud`, de mul]umire, de rug`ciune [i cerere, de
c`in]`, de ne]`rmurit` \ncredere; unii cu caracter istoric, al]ii
didactic, iar al]ii mesianic. Ei sunt o oglind` a ceea ce este sufletul
omului cu toate st`rile prin care trece, cu toate \ntreb`rile [i
r`spunsurile sale... De aceea Psalmii au intrat \n cultul Bisericii
Ortodoxe.
Regele [i profetul David moare dup` o domnie de 40 de ani
(1013–973 \n. Hs.), l`s=nd \n locul lui pe Solomon. A fost
\nmorm=ntat \n Sion.

7. Fixarea cuno[tin]elor
David a fost un bun conduc`tor militar [i \n acela[i timp [i un
rege evlavios [i profet. Ca rege evlavios el organizeaz` cultul
divin public \n Sion [i scrie mai mul]i psalmi dintre care unii
sunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia [i la jertfa Sa
care ne-a izb`vit din p`cat. Ca orice muritor el are gre[eli, dar
odat` mustrat [i pedepsit de Dumnezeu [i-a \ndreptat via]a. De
aici vedem limpede c` nu e suficient s` ne c`im, s` regret`m
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
77
p`catul; ci trebuie s` lu`m [i hot`r=rea ferm` de-a nu-l mai
s`v=r[i.

8. Aplicarea
Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psalmii au
intrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testament, \n
cultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de diminea]`
c=t [i la cele de sear`.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi cartea Psalmilor. Se va memora Psalmul 50.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|n]eleptul rege Solomon


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` mai aminti]i din lec]ia trecut`, c` am vorbit despre regele
David. Spuneam despre el, c` primul s`u fiu Abesalom a murit
\n \mprejur`rile pe care le [ti]i deci nu el este cel ce i-a urmat la
conducerea poporului evreu. Am mai amintit despre Bat-Seba [i
cel de-al doilea fiu al ei, Solomon, pe care l-a format ca om al
lui Dumnezeu, proorocul Natan. El este urma[ul lui David, care
a condus poporul Israel.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n lec]ia de azi vom vorbi despre „|n]eleptul rege Solomon“.
Capitolul unu
78
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Regele Solomon a condus poporul Israel, timp de 40 de ani (973–
933 \n. Hs.). El [i-a \nceput domnia av=nd ca punct de sprijin
sfaturile tat`lui s`u, David. Astfel, David \i spunea c` el va fi
rege, adic` mai presus dec=t orice om din popor, dar Dumnezeu
este cel Prea |nalt [i Atotcuprinz`tor, c`ruia trebuie s` I se \nchine
chiar [i regele.
|ntr-o zi Solomon a mers la Ghibeon s` aduc` jertf`
Domnului. Noaptea Dumnezeu i s-a ar`tat \n vis, promi]=nd c`-i
va da tot ce cere. {i Solomon a cerut: „D` dar robului t`u o inim`
priceput`, ca s` judece pe poporul T`u, s` deosebeasc` binele de
r`u! C`ci cine ar putea s` judece pe poporul T`u, pe poporul
acesta a[a de mare la num`r!“
Domnului I-a pl`cut [i a apreciat c` Solomon nu a cerut dec=t
\n]elepciune. R`spl`tindu-l pentru aceasta i-a dat nu numai „minte
\n]eleapt` [i priceput`, a[a cum nu a fost nimeni \naintea sa“ (I
|mp. 3,12), ci [i bog`]ii [i slav` a[a cum nici un alt \mp`rat nu a
mai avut.
Iat` c` o dat` se \nf`]i[eaz` \naintea \mp`ratului dou` femei,
av=nd un singur copil [i fiecare spun=nd c` este al ei. Veniser`
pentru ca Solomon s` le fac` dreptate [i s` dea copilul celei c`reia
era de fapt. Aceasta era \ntr-adev`r o enigm` greu de dezlegat.
De unde s` [tii al cui este copilul c=nd fiecare spune c` este mama
lui? Dar judecata dreapt` a lui Dumnezeu era asupra lui Solomon.
S` vedem cum a procedat el: a poruncit unui slujitor s` aduc` o
sabie [i s` taie copilul \n dou`. C=nd adev`rata mam` a auzit a[a
ceva, s-a \ngrozit [i a preferat s`-l dea celeilalte femei dec=t s`-l
omoare. Iar mama cea fals` a spus c` poate fi t`iat copilul \n
dou`, deoarece \n acest fel fiecare poate avea o parte. Acum,
Solomon a [tiut cui trebuie dat copilul. |n felul acesta, tot poporul
evreu [tia c=t de \n]elept este \mp`ratul lor. Dar nu numai poporul
evreu cuno[tea \n]elepciunea lui Solomon, ci \nc` mul]i al]ii,
deoarece faima sa s-a r`sp=ndit departe-departe, chiar p=n` la
regina din Saba. Aceasta era [i ea o femeie \n]eleapt`, care afl=nd
despre Solomon, a dorit s`-l cunoasc` personal. {i iat` c` \ntr-o
zi, Solomon prime[te vizita \mp`r`tesei. Discu]ia lor a
impresionat-o pe \mp`r`teasa din Saba mai mult dec=t s-ar fi
a[teptat. M`re]ia [i inteligen]a lui Solomon nu a fost tot ce a
cunoscut \mp`r`teasa. Ea aflase c` toate acestea se datoreaz`
Dumnezeului lui Israel. C=t de minunat trebuia s` fie acest Dum-
nezeu al lui Solomon, c` l-a f`cut cel mai vestit dintre \mp`ra]i!
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
79
|mp`r`teasa din Saba s-a \ntors \n ]ara ei cu numeroase daruri [i
cu o foarte bun` impresie despre regele poporului Israel.
{ti]i c` lui David i-a fost respins` inten]ia de a constriui o
cas` pentru Dumnezeu datorit` p`catului s`v=r[it cu Bat-Seba. I
s-a promis \ns` c` Solomon, fiul lui va fi cel care va ridica aceast`
cas`. A durat zece ani, p=n` a fost finalizat templul. Realizat
dup` modelul Cortului Sf=nt, a avut o amploare [i o str`lucire
unic`. Solomon a cl`dit Templul de la Ierusalim, l=ng` palatul
regal. Astfel, el asociaz` cultul sanctuarului cu monarhia
ereditar`. Templul devine re[edin]a lui Dumnezeu printre Israeli]i.
Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un centru al
lumii. Acest Templu din Ierusalim devine sanctuarul na]ional,
iar cultul regal se identific` cu religia de stat. {i astfel spunem
c` \n Israe1 era o monarhie teocratic`, adic` regii conduceau dup`
Legea lui Dumnezeu.
Solomon a \ngenunchiat \naintea altarului pentru jertfe,
rug=ndu-se lui Dumnezeu cu prilejul finis`rii [i sfin]irii templului.
Dumnezeu i s-a ar`tat spun=ndu-i: „Am auzit rug`ciunea ta [i
cererea ta cu care te-ai rugat c`tre Mine, [i ]i-am \ndeplinit toate
dup` cererea ta, am sfin]it Templul pe care l-ai zidit ca s` petreac`
numele Meu acolo, [i voi fi cu ochii [i cu inima Mea acolo \n
toate zilele“.
|n urm`torii 13 ani, Solomon [i-a construit un palat, cu un
tron domnesc turnat din aur curat [i \mpodobit cu filde[. {i astfel,
Solomon a \ntrecut \n bog`]ii pe to]i regii p`m=ntului, a[a cum
i-a promis Domnul. Avem \nc` o dovad` c` Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile [i niciodat` nu \i uit` pe cei pe care \i
iube[te.
S` vedem acum, care este starea lui Solomon? Cum s-a
comportat el fa]` de Dumnezeu, care a fost credincios p=n` la
cap`t leg`m=ntului S`u? A[a cum am putut observa p=n` acum,
toate personalit`]ile binecuv=ntate [i alese de Dumnezeu,
\nt=lnite, au avut ca oameni, momente de sl`biciune, ab`t=ndu-se
de la ascultarea de Dumnezeu. De la c`derea omului \n p`cat
firea omului a devenit victima acestuia. Func]iile sufletului s-au
alterat; mintea s-a \ntunecat [i sim]irea s-a pervertit, iar voin]a a
sl`bit. Fiind om, mo[tenind firea adamic`, Solomon a c`zut [i el
\n p`cat, c`s`torindu-se cu femei p`g=ne, care l-au determinat s`
se \nchine la idolii lor. V` ve]i \ntreba poate, cum ar fi putut
Solomon s` fac` tocmai la b`tr=ne]e asemenea p`cat \n fa]a lui
Dumnezeu, de la care a primit at=tea [i at=tea binecuv=nt`ri [i
slav`? {i totu[i a[a a fost. Diavolul este ispititor [i viclean, iar
firea omului este sl`bit` [i \nclinat` spre p`cat. El a construit
Capitolul unu
80
sanctuare \n cinstirea zeilor p`g=ni, c`rora [i el s-a \nchinat. A
fost un adev`rat act de tr`dare. Nu [tia el c` Dumnezeul lui este
viu si des`v=r[it, plin de \ndurare ca s` \mplineasc` orice nevoi
ale sufletului [i trupului? Nu i se dovedise aceasta de at=tea ori
pe parcursul vie]ii? Ba da. {i totu[i... Dar gre[eala sau p`catul
nu r`m=ne nepedepsit. E o lege impus` de dreptatea lui Dumne-
zeu. Astfel, ca pedeaps` pentru p`catul s`v=r[it, regatul lui
Solomon va fi \mp`r]it \n dou`, dar numai dup` moartea sa
av=ndu-se \n vedere memoria tat`lui s`u, David.
C=nd a murit Solomon, a fost \nmorm=ntat \mpreun` cu
p`rin]ii s`i, \n cetatea lui David. |n locul lui, \n Ierusalim a fost
numit rege Roboam, fiul s`u. El nu asculta de b`tr=nii poporului,
[i astfel zece semin]ii aleg rege pe Ieroboam. Deci Israeli]ii
alc`tuiesc acum dou` regate, regatul lui Iuda [i Veniamin conduse
de Roboam [i celelalte zece regate conduse de Ieroboam.
|n]elepciunea lui Solomon a r`mas peste veacuri prin c`r]ile
cuprinse \n canonul Sfintei Scripturi: C=ntarea C=nt`rilor,
Proverbele, Ecleziastul [i |n]elepciunea lui Solomon.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui Bat-
Seba). Cine l-a ales? (David, tat`l s`u). Ce a cerut Solomon lui
Dumnezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce poporul). Ce a
construit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu [i un palat
\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solomon? (Prin
judecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`? (Chiar
[i conduc`torii altor popoare, precum regina din Saba au auzit
de \n]elepciunea lui Solomon, [i vizit=ndu-l a fost uimit` de ea).
A r`mas Solomon credincios lui Dumnezeu p=n` la moarte? (Nu
a r`mas, ci c`s`torindu-se cu femei str`ine [i-a f`cut idoli).
P`catul lui cum a fost pedepsit? (Prin \mp`r]irea regatului \ntre
Roboam [i Ieroboam, dup` moartea lui).

8. Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solomon.

9. Tem` pentru acas`


Se vor re]ine (memora) mai multe proverbe.

10. Rug`ciunea la ie[irea- din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Moise – alesul lui Dumnezeu


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
81

V` aminti]i din lec]ia trecut`, c` Iosif locuia \n Egipt [i i-a adus


[i pe fra]ii s`i, \mpreun` cu Iacob, tat`l lor. Iacob murise. Desigur
c` a murit [i Iosif \mpreun` cu fra]ii s`i, dar s` vedem ce s-a
\nt=mplat cu urma[ii lor, cu copiii copiilor lor? |n primul r=nd
pe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif [i
deci nu [tia cum i-a sc`pat el din ghearele foametei pe egipteni.
Pe de alt` parte, evreii, adic` descenden]ii lui Avraam, Isaac [i
Iacob — se \nmul]iser` [i astfel \n Egipt \[i ducea via]a [i poporul
evreu. Nefiind popula]ie b`[tina[`, erau asupri]i. Dar totu[i, evreii
erau poporul lui Dumnezeu [i El \nsu[i veghea asupra lor. {i
desigur c` le-a preg`tit un plan de salvare. S` vedem \ns` cum [i
prin cine?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ca urmare, subiectul lec]iei de ast`zi este: Moise — alesul lui
Dumnezeu.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Deci, omul prin care Dumnezeu a hot`r=t s` salveze poporul S`u
este Moise. El este deci, o mare personalitate biblic` [i na]ional`.
Sf=nta Scriptur` ni-l prezint` \nc` de la na[tere pentru a vedea ce
minunat [i cu c=t` \n]elepciune lucreaz` Domnul. Haide]i s` facem
\mpreun` cuno[tin]` cu Moise!
A[a cum am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu nu-
mai at=t: dorea chiar s`-l st=rpeasc`. Astfel, a poruncit ca orice
b`ie]el se va na[te, s` fie aruncat \n apele fluviului Nil. Vai ce
lucru greu de \ndeplinit! Vai ce porunc` grea, aproape imposibil`!
Care mam` poate oare s`-[i arunce copila[ul, s`-l \nece? Ca s`
se asigure c` porunca sa va fi executat`, faraon trimisese osta[i.
|n ]inutul Gosen, \ntr-o c`su]` locuia o familie ce avea o
feti]` mai mare pe nume Miriam [i un b`iat de vreo trei ani[ori
pe nume Aaron. |ns` nimeni nu [tia c` mai era acolo [i un copila[,
Capitolul unu
82
care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind b`ie]a[. Mama sa l-a ]inut
ascuns bine, timp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al casei,
unde nimeni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i nu l-ar
mai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe strad`. Iar pe
strad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,
ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`rmana mam`!
Ce oare ar fi putut face?
S` vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i stuf.
Acas` \mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic leag`n.
|i astup` g`urile cu smoal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.
Apoi culc` copila[ul \n el [i \mpreun` cu Miriam s-a dus la apele
fluviului Nil. Dar nu s`-l omoare, desigur. A a[ezat co[ule]ul
\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi leag`nul
pluti, iar copila[ul dormea lini[tit. Plutea ca o mic` barc`, dar
nu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i o \ndrepta
spre un loc anume. Mama lui Moise [tia c` Domnul va avea grij`,
[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [i
dragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochii
spre cer [i se rug`: „Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestui
copila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \ndr`znesc
s-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cu
bine. Nici un r`u nu-l va ajunge“. Apoi se duse acas`, dar Miriam
se duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se uit`
la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt=mpla cu fr`]iorul ei. Deodat`
se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miriam o v`zu pe fiica
faraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare, se apropia de
ap`. Deodat` v`zu leag`nul [i trimise o fat` s`-l aduc`. Copila[ul
se trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de el
s-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus numele Moise, deoarece
\nseamn`‚ „scos din ap`“. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng` de
foame. Miriam v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: „Eu
cunosc o femeie care l-ar putea al`pta. S` m` duc s-o aduc?
Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i copila[ul,
fiica Faraonului \i spuse: „}ine-l la tine [i ai mare grij` de acest
b`ie]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va putea
m=nca \l voi lua \napoi“. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-a
ascultat rug`ciunea. Avea voie s` tr`iasc`, [i pe deasupra mai [i
primea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l ascund`
sau s` se team` de cineva, nici m`car de faraon.
Moise mai r`mase mult timp la mama sa. El \nv`]a s` mearg`
[i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n fiecare zi
o ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tva
timp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai exista
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
83
un \mp`rat r`u [i \n care nimeni nu va mai asupri poporul. Aceasta
o promisese Domnul Dumnezeu cu mult timp \naintea lui Iacob.
„Israel este poporul lui Dumnezeu“, spunea mama; „El nu trebuie
s` r`m=n` \n Egipt; el apar]ine unei ]`ri mult mai frumoase, ]ara
Canaan. Iar Dumnezeu ne va \ntoarce acolo unde Iacob a tr`it.
Acolo ne vom \ntoarce to]i“.
Dar sosi [i ziua \n care Moise a trebuit dus \napoi la palat
unde r`mase cu fiica faraonului. El [tia \ns` c` mama lui adevarat`
nu era aceasta, ci o femeie s`rac`, ce \l luase \n bra]e [i-i spunea
despre Dumnezeul lui Israel.
Moise crescu [i se f`cu om puternic. Primi un palat, cai [i o
mul]ime de alte bunuri. Dar c=nd privea la tot ce avea, sim]ea c`
toate comorile Egiptului sunt f`r` valoare pentru eI. „Nu aceasta
este ]ara mea“ — se g=ndea el, „nu fac parte din poporul egiptean,
ci din poporul israel“. Moise nu-[i putea uita poporul [i nici pe
Dumnezeu.
|ntr-una din zile, plimb=ndu-se pe l=ng` c`su]ele evreilor,
auzi pe cineva strig=nd. Un egiptean biciuia un om din poporul
evreu. S`racul om se v`ita de durere dar persecutorul s`u nu avea
mil`. V`z=nd aceasta, Moise se sup`r` foarte tare [i se m=nie
zic=nd: „Pentru c` Dumnezeu nu ajut` poporul meu, \l voi ajuta
eu“. S`ri asupra egipteanului [i-l b`tu p=n` muri, apoi \l \ngrop`.
Credea c` nimeni nu va mai [ti ce s-a \nt=mplat. Dar iat` c` mai
t=rziu avea s` se conving` de contrariu.
V`z=nd ni[te israeliteni cert=ndu-se, a g=ndit c` nu este bine
s` se certe \ntre ei, ci mai bine s-ar uni \mpotriva egiptenilor.
Deci a intervenit, dorind s`-i despart`, dar i se r`spunsese:
„Aceasta nu te prive[te pe tine; tu nu e[ti st`p=n aici. Sau vrei s`
m` omori cum l-ai omor=t ieri pe egiptean? „Auzind aceasta,
Moise a \n]eles c` totu[i toat` lumea [tia de fapta sa. {tia chiar
[i faraon care a trimis oameni s`-l aresteze. El credea c` singur
poate face ceva care s` aduc` eliberarea poporului s`u. Dar a
\n]eles acum c` numai puterea lui Dumnezeu se poate opune
rezisten]ei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu avea s` fie nimic
altceva dec=t o unealt` \n m=na Domnului. Dumnezeu a cerut de
la El ascultare [i supunere \n iubire. Dorea ca el singur s` admit`
superioritatea divin` [i s` se lase cu totul condus de Dumnezeu.
Trebuia s` se smereasc`.
A[adar, Moise ajunsese \ntr-o ]ar` cu mun]i \nal]i, ce se
numea Madian. Era sear` [i se a[ez` l=ng` o f=nt=n` s` se
odihneasc`. V`zu venind [apte fete cu o mare turm` de oi, pen-
tru a le ad`pa. Deodat` au ajuns acolo [i ni[te p`stori cu oile lor.
Ace[tia erau oameni r`i, deoarece le-au alungat pe fete, pentru
Capitolul unu
84
ca oile lor s` bea primele ap`. Fetelor le era team` [i s-au gr`bit
s` le fac` loc. Moise v`z=nd r`utatea acelor oameni, s-a m=niat
[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: „s` pleca]i imediat de aici.
Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia primele ap`
pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cumva s` le mai nec`ji]i vreodat`“. {i
a[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nul
preot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se
[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, una
din cele [apte fete.
Acum nu mai era fugar; avea cas` [i familie, dar trebuia s`
[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergea
cu oile la p`[une, le c`uta iarb` proasp`t` [i seara le aducea la
f=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` atace
oile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt`dat` fusese bogat,
acum era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost lini[tit`, acum
trebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind din greu. Alt`dat`
se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute poporul; acum \nv`]a
s` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca Dumnezeu s` vin` \n ajutorul
poporului Israel. Dar aceast` schimbare a durat ani [i ani de-a
r=ndul. Moise fu p`stor timp de patruzeci de ani, dar nu [i-a uitat
poporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un munte \nalt, observ` ceva
neobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu acesta
era un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul focului
[i nu se consuma. Frunzele [i crengile r`m=neau cum fuseser`
mai \nainte. „Aceasta este o minune“ — se g=ndea Moise.
„Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape“ — [i se duse curios
\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise! Vocea
ie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: „Iat`-m`, sunt aici“!
Vocea zise: „Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`mintea din
picioarele tale, c` locul pe care calci este p`m=nt sf=nt!“ Apoi a
zis iar`[i: „Eu sunt Dumnezeul p`rin]ilor t`i, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacob!“ {i [i-a
acoperit Moise fa]a sa, c` se temea s` priveasc` pe Dumnezeu“
(Ie[irea 3, 4–7), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. A
aflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s` ajute pe poporul evreu [i
s`-l duc` \n acea ]ar` frumoas` a Canaanului. Iar el avea misiunea
s` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea poporului s`u din
Egipt.
|ntr-adev`r, Moise se schimbase dup` at=ta timp. Acum nici
nu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar Dumne-
zeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se team` ‚deoarece El
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
85
\nsu[i va veghea asupra lui [i va face din el unealta sa de lucru
prin care [i cu care poporul evreu va fi salvat. |i mai spuse c` va
merge la faraon \mpreun` cu fratele s`u Aaron, \ntruc=t Moise
era g=ngav. Apoi se f`cu lini[te. Vocea nu mai vorbi, iar tufa nu
mai ardea. Era ca [i cum nu s-ar fi \nt=mplat nimic.
Moise se duse acas` [i-[i duse oile \n grajd; nu mai putea s`
se ocupe de ele. Domnul \i d`duse o alt` misiune; era o munc`
grea, dar minunat`, l`s=ndu-se \ntru totul \n grija Domnului. De
acum nu va mai tr`i pentru sine, ci numai pentru misiunea ce i-a
fost \ncredin]at`. {i s` [ti]i, c` a[a ne dore[te Domnul pe to]i.
Chiar dac` nu ne cere s` salv`m poporul evreu din gheara
egiptean`, fiecare dintre noi are un rol precis \n aceast` via]`. {i
atunci c=nd noi ne apropiem cu smerenie [i iubire de Tat`l nos-
tru ceresc [i ne \ncredin]`m via]a [i faptele noastre \n m=na Lui
pentru ca El s` lucreze prin noi [i mereu al`turi de noi — atunci,
zic, vom g`si \n noi destul` putere [i resurse de credin]` [i curaj
pentru a dep`[i toate obstacolele.
Moise porni deci la drum spre Egipt. Era o c`l`torie lung`.
A fost \nt=mpinat de Aaron la Muntele lui Dumnezeu. Sunt
aduna]i apoi b`tr=nii lui Israel c`rora Aaron le-a spus „toate
cuvintele pe care le gr`ise Domnul lui Moise“, iar Moise a f`cut
semne minunate \nc=t „poporul a crezut [i s-a bucurat c` a cercetat
Domnul pe fiii lui Israel“.
|n cele din urm`, Moise [i Aaron intr` la faraon, cer=ndu-i
permisiunea s` sl`veasc` pe Dumnezeu \n pustie. Faraon se opune,
pun=ndu-i pe israeli]i la munci [i mai grele. Pentru a-l \ndupleca
pe faraon, Moise se folose[te de argumentul minunii, pref`c=nd
toiagul s`u \n [arpe. La fel fac \ns` [i vr`jitorii Egiptului. Numai
c` toiagul lui Moise a \nghi]it toiegele lor.
Pentru a-l convinge totu[i pe faraon, s` elibereze poporul
evreu, Dumnezeu trimite asupra Egiptului zece pedepse, sau pl`gi:
prefacerea apei Nilului \n s=nge, timp de 7 zile; acoperirea
p`m=ntului cu broa[te; apoi cu ]=n]ari, „pe oameni, pe vite, pe
faraon [i pe casa lui“. Apoi umple p`m=ntul cu t`uni. Urmeaz`
ciuma vitelor, r`ni [i bube peste animale [i oameni, [i be[ici
ustur`toare; grindina care a b`tut toat` iarba c=mpului [i to]i pomii
din c=mp; l`custele care au pustiit totul, \ntunericul care timp de
trei zile a cuprins Egiptul. |n sf=r[it, moartea \nt=ilor n`scu]i, de
la fiul faraonului, p=n` la \nt=iul n`scut al dobitoacelor.
Dup` aceasta Moise [i Aaron instituie ritualul „mielului pas-
cal“, mielul (sau iedul) trebuia s` fie de un an, parte b`rb`teasc`
[i far` meteahn`. Va fi sacrificat \n ziua a 14-a a lunii nisan
(aprilie, prima lun` a anului), c`tre sear`. Cu s=ngele mielului se
Capitolul unu
86
ungeau ambii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-l
m`n=nce. Carnea mielului pascal trebuia fript` pe foc [i
consumat` cu azim` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi amare
(simboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt). Mielul
trebuia s` fie consumat fript pe foc, f`r` a mai r`m=ne din el
dec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite. Cei care m=ncau
mielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]`mintea \n picioare [i
toiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd sunt gata de plecare. |n
acea noapte a „Mielului pascal“, \ngerul mor]ii a trecut peste
p`m=ntul Egiptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. Aceast`
s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a primit nu-
mele de „Pesach“ („trecere“), marc=nd clipa \n care au devenit
un popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost chema]i
la faraonul Egiptului spre a li se comunica dreptul, sau dezlegarea
de a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole chiar, p=n`
c=nd \n }ara F`g`duin]ei, „Mielul lui Dumnezeu care ridic`
p`catele lumii“ (Ioan 1, 29), adic` Iisus-Mesia va transforma
Pesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia p`catului [i
trecerea de la moarte la via]a.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din ap`
a copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
mistuia; sau prezentarea lui Moise [i a lui Aaron la faraonul
Egiptului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine a fost Moise? (Conduc`torul religios [i na]ional al poporului
evreu, marele lor eliberator din robia egiptean`). Cum se
t`lm`ce[te numele lui? („Scos din ap`“). Ce semnifica]ie are
aceasta? (La ordinul faraonului, datorit` \nmul]irii evreilor, to]i
b`ie]ii trebuiau s` fie omor=]i \nc` de la na[tere. Mama sa l-a
pus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre papur`. A fost g`sit de
fiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \l
scoate din ap` [i p=n` la urm` ajunge s` fie al`ptat, crescut [i
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n spiritul
dragostei fa]` de poporul s`u asuprit). Cine i-a \ncredin]at lui
Moise misiunea eliber`rii poporului s`u? (Dumnezeu \nsu[i). Ce
\nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator al
poporului S`u). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului
evreu? (La \nceput nu a acceptat-o, dar \n urma pedepselor ab`tute
asupra Egiptului a decis \n cele din urm` eliberarea poporului
evreu). Ce s`rb`toare se instituie acum pentru poporul evreu?
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
87
(Pesachul @ trecerea, sau Pa[tile), ca cea mai mare s`rb`toare,
marc=nd eliberarea poporului evreu din robia egiptean`).

8. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura primele 12 capitole din cartea „Ie[irea“.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Moise – eliberatorul poporului


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
V` aminti]i, desigur din lec]ia trecut` despre Moise, cum Dom-
nul l-a ales [i l-a preg`tit pentru marea misiune de eliberare a
poporului ales.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea acum care este drumul de la robie la libertate [i cum
au ie[it evreii din Egipt.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Dup` o [edere de aproximativ patru secole [i jum`tate, poporul
evreu a ie[it din robia egiptean` condu[i de Moise cam pe la
1230, sub faraonul Menephtah. Calea cea mai scurt` ar fi fost
prin ]ara filistenilor. Ace[tia \ns` erau \n r`zboi, [i astfel au
apucat-o spre sud, prin pustiu, c`tre Marea Ro[ie. Ei trebuiau s`
fac` aceast` lung` c`l`torie pe jos, merg=nd foarte \ncet. Deci
nu puteau parcurge mai mult de 20 km pe zi. Erau [i copiii [i
turmele de oi, c`milele [i tot ce avuseser` la ei.
Dar cum oare puteau ei g`si drumul spre \ndep`rtata ]ar` a
Canaanului? Ei nu merseser` \nc` niciodat` chiar a[a de departe.
Desigur c` \l urmau pe Moise, dar el a mai fost vreodat` oare,
Capitolul unu
88
p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` drumul? Nu a fost [i nici nu a
avut nevoie s` cunoasc` drumul... De acum, Domnul |nsu[i \[i
conducea poporul \n de[ert. Un nor plutea pe cerul albastru
\naintea oamenilor. Acesta era norul lui Dumnezeu [i ar`ta
poporului drumul. C=nd soarele era puternic, norul \i acoperea
razele, f`c=ndu-se r`coare. C=nd copiii erau obosi]i, norul se
oprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i soarele
apunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor [i f`cea
lumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea asupra
poporului S`u [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor S`i, chiar
dac` nu-L vedem ca un nor. |i sim]im prezen]a care ne r`core[te
\n arsi]` [i ne lumineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [tim c`
atunci c=nd El este al`turi de noi, suntem pe calea cea bun`.
Merg=nd astfel, c`l`uzi]i de Domnul au ajuns la Marea Ro[ie.
C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgomot mare [i v`zur` armata
condus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse drumul evreilor
din robie [i acum \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`. Ce tare
s-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspumate ale m`rii, \n spate,
armata numeroas`. Ce se putea face acum? S` nu uit`m \ns` c`
Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: „Domnul se va lupta
pentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i“ (Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: „Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [i
despic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca pe
uscat“ (Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]` [i
\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, se
s`v=r[e[te prima minune a c`l`toriei lor. Un v=nt puternic a
\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce apele
s-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece „ca pe uscat“,
deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a dreapta lor.
Egiptenii, urm=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii. Moise
[i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar armata
a r`mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd aceast` minune,
poporul, \mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare de laud` lui Dum-
nezeu.
De aici \ncolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvor
p=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor prin
pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz`tor
[i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap` se
terminaser` [i erau foarte \nseta]i. Au umblat timp de trei zile
f`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la 70 km de
extremitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \n sf=r[it un
izvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
89
s`rat` [i nu putea fi b`ut`! Oamenii \ncepur` s` c=rteasc` [i s`-i
cear` lui Moise ap`. Atunci Dumnezeu i-a ar`tat un lemn pe care,
Moise, odat` ce-l arunca \n ap`, aceasta se \ndulci, iar poporul
israel a putut lua din ea c=t a dorit. Aceasta deci n-o f`cuse nici
lemnul, nici Moise, ci numai Dumnezeu. Astfel, au putut s` vad`
to]i c=t de puternic este Domnul care vegheaz` asupra lor. Aceasta
era a doua minune, dar oare c=t \[i va aminti de ea, poporul israel?
La scurt timp c=nd ajunseser` \n pustiul Sin, se terminar`
rezervele de hran`. Fl`m=nzi [i obosi]i [i-au ar`tat nemul]umirea
fa]` de Moise pentru c`-i scosese din Egipt. |[i aminteau de
siguran]a zilei de m=ine [i de buna organizare \n care tr`iau acolo.
Acum le p`rea r`u c` au p`r`sit acea ]ar`. Nu-[i mai aminteau
\ns` chinul robiei [i al persecu]iei, a[a cum nu-[i aduceau aminte
c=t de bun a fost Domnul [i c=t de minunat le purta de grij`...
Credin]a lor era slab`, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a dat man`
[i prepeli]e.
Trebuie s` spunem c` ie[irea evreilor din Egipt a \nceput
prim`vara. |n acest anotimp, prepeli]ele al`turi de alte p`s`ri
migratoare zboar` deasupra M`rii Ro[ii, \n drumul lor c`tre est.
Obosite de zbor, ele aterizeaz` pentru a se odihni [i astfel se
explic` prezen]a prepeli]elor. C=t despre man`, ea se g`se[te \n
indexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este P=inea din
ceruri, care cade odat` cu zorile, ca roua sau promoroaca. E dulce
la gust „ca mierea [i alb` ca s`m=n]a de coriandru“. Cu aceast`
man`, evreii s-au hr`nit p=n` au ajuns \n Canaan, }ara F`g`du-
in]ei.
|ntr-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul` hran`, dar nu
aveau ap`. Aceasta era la Rafidim. |ncepur` iar`[i s` c=rteasc`,
chiar mult mai mult dec=t \nainte. Moise nu mai [tia ce s` fac`.
Sl`bise oare [i credin]a lui? Se \ndoie[te [i el de puterea lui Dum-
nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi ei, cei
care vor ajunge \n p`m=ntul f`g`duit, ci doar copiii lor. Domnul
\ns` \i ofer` lui Moise solu]ia. Ni[te st=nci erau aproape de el [i
formau un munte \nalt. Moise se duse acolo [i poporul \l urma,
strig=nd [i pl=ng=ndu-se. Moise lovi st=nca Horebului, a[a cum
\i spuse Domnul. St=nca se despic` \n dou` [i apa n`v`li afar`.
Atunci poporul t`cu. Acum putea bea c=t dorea. Dumnezeu le-a
potolit [i acum setea. Dar c=t de bine ar fi fost pentru ei, dac` ar
fi crezut puternic [i nu ar fi c=rtit. Nu v`zuser` ei c` Domnul
este bun [i se \ngrije[te ca ei s` aib` tot ce le trebuie?!...
A[a cum am spus, poporul evreu se afla \n Rafidim. Aceast`
zon` era locuit` de amaleci]i, care obi[nuiau s` jertfeasc` pe cei
ce treceau prin pustiu. Poporul evreu a opus rezisten]` [i astfel a
Capitolul unu
90
izbucnit un conflict. Moise \l cheam` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,
care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oamenii
cei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un deal [i se
ruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m=inile. C=nd
Moise ]inea m=inile ridicate (Simbolul crucii) izraeli]ii \nvingeau,
iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau amaleci]ii. Observ=nd
aceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi [i aproape c`
nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele s`u, \mpreun` cu
Hur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m=inile ridicate. Astfel, israeli]ii
r`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar` toat` ziua reu[ind s`-i
alunge pe amaleci]i, c=[tig=nd astfel b`t`lia. Aceasta era, \ns`,
victoria Domnului, deoarece [i lupta a fost a Sa! Ce minunat
lucrase El [i de data aceasta. {i ce \mpietrite [i slabe erau inimile
israeli]ilor. Dup` at=tea [i at=tea dovezi, nu-[i deschideau
z`voarele inimii, s`-L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`
cu credin]` [i s` se umple cu pace [i fericire. Domnul \i desprinse
de egipteni [i de lume [i i-a adus \n pustiu pentru a fi doar cu El,
pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i nem`rginit` lui
dragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lumea,neprimind
de[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a le oferi darurile
m=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,
Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcere
de Egipt, de lume, pentru a-L putea avea pe El \n \ntregime!
Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total lipsit`
de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a le
ar`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai S`i.
Israeli]ii [i-au continuat drumul prin pustiu. |n luna a treia
de la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \n
pustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le spusese
ca acolo s` serbeze o s`rb`toare frumoas`. Domnul dorea s`
devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, care
a f`cut cerul [i p`m=ntul, vroia s` fie prietenul poporului care
c=rtise at=t de mult \mpotriva Lui, dorea s` fac` din ei poporul
cel mai fericit din \ntreaga lume. Ce lucru minunat! El \nsu[i
dorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lumea s`-L aud`. Dar
to]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca serbarea s` fie frumoas`.
|ntr-o diminea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul se
afla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot muntele
tremura de respect [i de spaim`... Apoi se f`cu o mare lini[te pe
munte [i to]i b`rba]ii, femeile [i copiii auzir` vocea lui Dumne-
zeu care le vorbea. Domnul le spuse c` trebuie s`-L asculte
\ntotdeauna, s`-L iubeasc` mai presus de orice [i s` se iubeasc`
unii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i ferici]i.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
91
Apoi Dumnezeu \l cheam` numai pe Moise [i l-a sf`tuit s`
preg`teasc` poporul \n vederea primirii Legii dumnezeie[ti. Aici
sunt de fapt r`d`cinile unei credin]e care va cre[te [i se va r`sp=ndi
cucerind prin for]a ei tot p`m=ntul. Este credin]a \ntr-un singur
Dumnezeu adic` monoteist`, descoperit` de Dumnezeu \nsu[i,
la \nceput acestui popor pribeag, deprins cu greut`]ile, dar
r`zvr`ti]i la ap`sarea lor...

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it din
Egipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmat
drumul cel mai scurt? (Deoarece drumul trecea prin zonele locuite
Capitolul unu
92
de filisteni, care erau \n r`zboi). Cum au reu[it s` treac` de Marea
Ro[ie? (Moise a \ntins toiagul asupra apei [i prin puterea lui
Dumnezeu, aceasta s-a desp`r]it \n dou`, iar poporul a trecut ca
pe uscat). Ce s-a \nt=mplat la izvorul cu ap` s`rat`? (La porunca
lui Dumnezeu, Moise a aruncat un lemn \n ap` [i aceasta s-a
\ndulcit). Ce s-a \nt=mplat \n pustiul Sin? (Neav=nd hran`,
poporul a c=rtit, iar Domnul le-a trimis prepeli]e [i man` din
cer). Ce evenimente au avut loc la Rafidim? (Moise love[te st=nca
[i ]=[ne[te ap`; poporul evreu iese \nving`tor \n lupta cu amaleci]ii
prin puterea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl` \n Muntele Sinai?
(Dumnezeu \[i preg`te[te poporul pentru primirea Legii Sale).

8. Aplicarea
A]i remarcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii S`i [i cu
c=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`
merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.
Voi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]i
niciodat` \mpotriva voii lui Dumnezeu!

9. Tem` pentru acas`


Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui Dumne-

--
zeu. Desena]i harta, reprezent=nd drumul poporului ales spre
Canaan.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Cele zece porunci date de Dumnezeu lui


Moise (I)
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ne \ntoarcem la \nceputul Vechiului Testament [i ne amintim c`
omul a c`zut \n p`cat, neascult=nd porunca lui Dumnezeu. Odat`
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
93
cu aceasta, omul s-a \ndep`rtat de Domnul. Dar chiar a[a, a
continuat s` poarte \n el amprenta dumnezeirii, chipul lui Dum-
nezeu r`m=n=nd \n sufletul lui, lumin=ndu-l [i \ndemn=ndu-l s`
deosebeasc` binele de r`u. Aceasta este legea moral-natural`. Dar,
datorit` p`catului, omul face de multe ori confuzia \ntre binele
\nscris \n fiin]a sa, [i r`u, a[a \nc=t legea moral` natural` nu
lumineaz` totdeauna mintea [i sim]urile \n a urma voia lui Dum-
nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar`t=nd omului, \n
mod precis, care este voia Sa, pe care s-o urmeze.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cunoa[tem voia lui Dumnezeu prin care s` ne men]inem leg`-
tura cu El, prin Decalog, adic` prin cele zece porunci, date de
Dumnezeu omului. Ast`zi ne vom referi la primele patru, urm=nd
ca celelalte s` le \nv`]`m \n lec]ia urm`toare.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor


cuno[tiin]e
V` aminti]i, desigur, c` poporul evreu, c`l`torind spre Canaan,
}ara F`g`duin]ei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a chemat
pe Moise pe munte, unde l-a re]inut destul de mult. |n timpul
absen]ei sale dintre israeli]i, Domnul i-a dat zece porunci scrise
pe dou` table. Aceste porunci erau valabile at=t pentru poporul
evreu din acea vreme, c=t [i pentru orice cre[tin din ziua de azi.
S` vedem \mpreun` care sunt aceste porunci [i s` \ncerc`m
s` vedem ce \n]eles au ele.
Porunca I o g`sim scris` la Ie[ire 20, 2–3 [i ne spune c`:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul t`u, care te-a scos din p`m=ntul
Egiptului [i din casa robiei. S` nu ai al]i Dumnezei afar` de Mine“
(Se va citi din Sf=nta Scriptur`).
|n aceast` prim` porunc` i se spune poporului evreu cine
este Dumnezeul c`ruia trebuie s`-I slujeasc`. Adic`: „Eu, cel care
v-a scos din p`m=ntul Egiptului [i din casa robiei, sunt Domnul
Dumnezeul t`u“. |n]elegem tot din aceast` porunc` faptul c` El
este singurul nostru Dumnezeu, cel care ne-a creat [i care
vegheaz` permanent asupra noastr`. Nimeni [i nimic altceva nu
poate face pentru noi a[a cum face Domnul. |n text se face o
men]iune precis` referitoare la scoaterea din Egipt [i din robie.
Dar aceasta nu \nseamn` c` porunca este dat` numai pentru
poporul evreu de atunci. Ea este valabil`, pentru orice credincios
Capitolul unu
94
din ziua de azi. „}ara Egiptului“ [i „robia“ reprezint` [i starea
de p`cat din care nu putem ie[i dec=t cu ajutorul S`u.

Porunca a II-a (o citim la Ie[ire 20, 4–6): „S` nu-]i faci chip
cioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n ceruri
sau jos pe p`m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p`m=ntul. S` nu
te \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci Eu, Domnul,
Dumnezeul T`u, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la al patrulea
neam al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea neam de
cei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele“.
Dac` prima porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui Dum-
nezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a se putea
continua leg`tura omului cu Dumnezeu. Natura [i tot ce ne
\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` omului;
chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, omul tot din roadele
p`m=ntului tr`ie[te!Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de Dom-
nul atunci este nefiresc ca omul s` se \nchine unor chipuri cioplite
care reprezentau obiecte din natur`, animale, plante, corpuri
cere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i frumuse]ile naturii din
jurul s`u, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.
A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` sub
numele de „idolatrie“. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na omului [i
li se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea de
„idol“ are \ns` un sens mai larg \n contextul vie]ii noastre
spirituale. Astfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau ne
subjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele de
tot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau
\nrobi]i de l`comia dup` m=ncare [i b`utur` c` „dumnezeul lor
(idolul) este p=ntecele“. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oameni [i
numesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar cu
numele de idol. {i camera \i este plin` cu poze ale „idolului“ \n
diferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o „idolatrie modern`“
care oricum \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui Dumnezeu, cu cea
atribuit` oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti oamenii
de valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de adorare...

Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): „s` nu iei \n de[ert


numele Domnului Dumnezeului T`u; c`ci Domnul nu va l`sa
nepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui“.
A lua \n de[ert numele lui Dumnezeu \nseamn` a nu-L cinsti,
a nu-I recunoa[te sfin]enia. Acest lucru nu va r`m=ne, \ns`,
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
95
nepedepsit. |n acest sens, Sf=nta Scriptur` ne spune s` nu ne
jur`m pe Numele lui Dumnezeu ca s` nu-L p=ng`rim. P`catele
\mpotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia, adic` necredin]a, erezia
- m`rturisirea unei credin]e false; schisma - ruperea de Biseric`
[i de ordinea sau r=nduiala bisericeasc`; fanatismul, falsele
profe]ii, care creeaz` o impresie \n[el`toare despre Dumnezeu
cre=nd derut` \n adev`rata cinstitre a lui Dumnezeu.
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i iubitor, care ne-a adus
de la nefiin]` la fiin]` [i care necontenit vegheaza la via]a noastr`.
A lua numele Lui \n de[ert, sau a-L necinsti este \n primul r=nd
un act (fapt`) de ingratitudine, sau de nerecuno[tin]`; iar astfel
de fapte au fost [i sunt totdeauna condamnabile.

Porunca a IV-a (ne spune la Ie[irea 20, 8–11): „Adu-]i aminte


de ziua de odihn` ca s-o sfin]e[ti. S` lucrezi [ase zile [i s`-]i faci
lucrul t`u. Dar ziua a [aptea este ziua de odihn` \nchinat`
Domnului, Dumnezeului t`u: s` nu faci nici o lucrare \n ea, nici
tu, nici fiul t`u, nici fiica ta, nici robul t`u, nici roaba ta, nici
vita ta, nici str`inul care este \n casa ta. C`ci \n [ase zile, a f`cut
Domnul cerurile, p`m=ntul [i marea, [i tot ce este \n ele, iar \n
ziua a [aptea s-a odihnit: de aceea a binecuv=ntat Domnul ziua
de odihn` [i a sfin]it-o“.
A[a cum am spus, pe Domnul trebuie s`-L includem \n orice
activitate a noastr` ([i orice activitate trebuie s` fie vrednic` de
un slujitor al lui Dumnezeu). Dup` cum [tim din lec]ia referitoare
la crearea lumii,.dup` [ase zile \n care a activat, Dumnezeu s-a
odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv=ntat-o [i a sfin]it-o. {i aceas-
ta devine o regul` general` valabil` [i pentru noi oamenii. De
aceea Dumnezeu o reia ca o porunc` ce ni se adreseaz`. Adic`,
dac` Dumnezeu s-a odihnit, la fel suntem datori s` facem [i noi;
spre a-i fi urm`tori [i ascult`tori. Astfel ziua a [aptea devine
deosebit` pentru noi. |n aceast` zi trebuie s` „ne rupem“, „s` ne
desprindem“ din tumultul ame]itor al vie]ii, pentru a fi mai
aproape de creatorul nostru, sau pentru a-i dedica Lui aceast` zi,
pentru a ne lua energia duhovniceasc` din via]a Lui; sfin]indu-ne
via]a prin participarea la sf=nta biseric`, \mp`rt`[indu-ne de harul
divin, sau din cuvintele Evangheliei, care s` devin` pentru noi
„duh [i via]`“. Odihnindu-ne de grijile vie]ii, de interesele
m`runte, de pl`cerile duc`toare la p`cat, noi vom reu[i s` ne
g`sim adev`rata lini[te [i bucurie \n Dumnezeu, sim]ind pacea
Lui \n sufletele noastre, alung=nd tulburarea [i ispita. Ziua de
odihn` nu \nseamn` a nu face nimic, ci a ne reg`si fiin]a noastr`
\n Dumnezeu; de a ne l`sa cuprin[i, st`p=ni]i de via]a lui Dum-
Capitolul unu
96
nezeu. Nu \nseamn` deci inactivitate, ci activitate \n direc]ia
\mplinirii voii lui Dumnezeu. Ziua de odihn` s` fie, adic`, o zi
d`ruit` lui Dumnezeu, \n a[a fel \nc=t [i celelalte zile s`-i urmeze
ei \n slujirea lui Dumnezeu.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Dat` fiind importan]a pe care cele zece porunci o au \n via]a
fiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vom \ncerca s` le fix`m \ntr-o
form` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cum
le g`sim [i \n c`r]ile de rug`ciuni:
Porunca I-a: „Eu sunt Domnul Dumnezeul t`u, s` nu ai al]i
dumnezei afar` de Mine“.
Porunca a II-a: „S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo alt`
asem`nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \nchini
lor“.
Porunca a III-a: „S` nu iei Numele Domnului Dumnezeului
t`u \n de[ert“.
Porunca a IV-a: „Adu-]i aminte de ziua Domnului, ca s` o
cinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toate
lucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeului
t`u.“

8. Aplicarea
Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [i
voi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape aceste
porunci.

9.Tem` pentru acas`


Memorarea celor patru porunci \n forma lor prescurtat`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Cele zece porunci date de Dumnezeu lui


Moise (II)
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
97

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n lec]ia trecut` am vorbit despre primele patru porunci, [i anume
acelea din care \nv`]`m care este datoria c`tre Dumnezeu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom vedea care sunt celelalte [ase din cele „zece“ porunci
pentru o via]` dreapt`“.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Dac` primele patru porunci se refer` la leg`tura [i atitudinea
noastr` fa]` de Dumnezeu, celelalte [ase porunci se refer` la
atitudinea noastr` fa]` de semenii no[tri. Odat` ce l-am cunoscut
pe Dumnezeu [i am v`zut rela]ia fa]` de El (din primele patru
porunci), trebuie s` [tim [i cum vrea Domnul s` ne purt`m fa]`
de semenii no[tri, societate. Numai cunosc=nd toate aceste aspecte
[i respect=ndu-le, putem pretinde c` ducem o via]` dreapt` [i
binepl`cut` lui Dumnezeu [i oamenilor.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s` ocupe primul
loc. Dar dup` El pe cine oare iubi]i voi cel mai mult? Care sunt
acei oameni pe care i-a]i sim]it c` v` iubesc [i v` \ngrijesc chiar
de c=nd v-a]i n`scut? Desigur, c` sunt p`rin]ii vo[tri: tata [i mama.
S` vedem cum dore[te Domnul s` ne purt`m fa]` de ei.

Porunca a V-a Deschiz=nd Sf=nta Scriptur` putem citi con]i-


nutul celei de a V-a porunci (versetul 12, capitolul 20 de la
Ie[ire):„Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta, pentru ca s` ]i se
lungeasc` zilele \n ]ara pe care ]i-o d` Domnul, Dumnezeul t`u“.
Ce ni se spune \n porunca aceasta? C` trebuie s` ne cinstim
p`rin]ii. S`-i cinstim pentru c` Domnul ne-a dat via]` prin ei,
s`-i cinstim pentru c` au grij` de noi, pentru c` \n afar` de Dom-
Capitolul unu
98
nul, nu este nimeni care s` [tie [i s` ne poat` iubi a[a cum o fac
ei.
Ce a[teapt` p`rin]ii vo[tri de la voi? S`-i asculta]i, s` fi]i
respectuo[i, cumin]i, s` v` da]i silin]a s` \nv`]a]i, pentru a primi
note bune, s` nu le vorbi]i ur=t, s`-i ajuta]i c=nd au nevoie.

Porunca a VI-a (o citim la Ie[ire 20, 13) ne spune: „S` nu ucizi“.


Dac` \n porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii p`rin]ilor
prin care avem via]a, porunca a VI-a ne interzice a lua cuiva
via]a, adic` a ucide. Via]a este darul nostru cel mai de pre] pe
care ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este considerat` o
grav` \nc`lcare a voii lui Dumnezeu [i se pedepse[te \n
consecin]`. V` mai aminti]i de Cain care l-a omor=t pe fratele
s`u Abel, [i de pedeapsa grea ce a primit-o? Deosebim \ns`
uciderea inten]ionat`, mai grav` dec=t cea neinten]ionat` adic`
f`r` voie. Astfel, \n perioada Vechiului Testament, cel ce ucidea
f`r` voie sau din gre[eal`, avea posibilitatea s` se retrag` \ntr-un
anumit loc numit „cetatea de azil sau de sc`pare“. Dac` ar fi fost
ajuns din urm` \nainte de a intra \n cetate, ar fi fost ucis, drept
pedeaps` pentru fapta sa.
Totodat` mai remarc`m [i uciderea indirect`. De exemplu,
atr`g=nd pe cineva \n p`cat, \i distrugem sufletul sau chiar \l
omor=m moral.
|n Noul Testament Domnul Iisus Hristos ne arat` c` izvorul
uciderii const` \n m`nie.

Porunca a VII-a este: „S` nu fii desfr=nat“ (Ie[ire 20, 14). Pen-
tru a \n]elege mai bine aceast` porunc`, s` vedem ce \nseamn` a
fi desfr=nat. Dup` cum arat` [i numele, \nseamn` pierderea
fr=ului, a fr=nii, adic` nu mai po]i [i nu mai [tii c=nd [i unde s`
te opre[ti. Altfel spus, nu cuno[ti limitele. Un exemplu \n acest
sens este l`comia. Te lup]i din r`sputeri s` ai ceva, [i ob]ii. Dar
nu-]i ajunge! Dore[ti tot mai mult [i cu c=t ai mai mult cu at=t ai
mai vrea... E[ti nes`]ios. Pierzi cump`tul sau m`sura \n via]a. }i
se deregleaz` ordinea [i armonia vie]ii.
Pe de alt` parte, sensul restr=ns, direct al cuv=ntului „des-
fr=nat“ discutat este acela referitor la p`catul adulterului. Ne
explic`m u[or de ce Dumnezeu ne opre[te de la s`v=r[irea acestui
p`cat. Fiindc` el atrage dup` sine at=tea c`mine dezbinate, copii
p`r`si]i, divor]uri [i chiar ucideri. |nc` de c=nd a creat prima
pereche de oameni (Adam [i Eva), Dumnezeu a \ntemeiat
c`s`toria. El a binecuv=ntat familia ca singura form` de men]inere
a ordinii, \n scopul \nmul]irii neamului omenesc. |n Vechiul
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
99
Testament, desfr=ul este pedepsit cu moartea, iar \n Noul Testa-
ment, Domnul Iisus d` un sens mai \nalt, mai duhovnicesc, acestei
porunci. Astfel, El combate r`d`cinile acestui p`cat, care se
formeaz` mai \nt=i \n inim`, ar`t=nd c` „oricine se uit` la femeie
[i o pofte[te, a [i s`v=r[it p`catul cu ea \n inima sa“.

Porunca a VIII-a ne spune „S` nu furi“ ([i o citim la Ie[ire 20,


15). A[a cum [ti]i furtul \nseamn` \nsu[irea, luarea, acapararea
bunurilor care apar]in celor din jurul nostru. Mai mult dec=t at=t,
chiar \mbog`]irea pe seama altora este furt. Dup` o alt` porunc`
a Domnului, omul trebuie s` munceasc` pentru a-[i c=[tiga hrana.
De aceea lenea, tr=nd`via, l=ncezeala sau parazitismul sunt
condamnate nu numai de Dumnezeu, ci [i de oameni.

Porunca a IX-a „S` nu m`rturise[ti str=mb \mpotriva aproape-


lui t`u“ (Ie[irea 20, 16).
Cum s` putem avea \ncredere \n oamenii din jurul nostru,
dac` to]i ar min]i sau ar fi vicleni [i nesinceri? (Cum am putea [i
noi s` fim pl`cu]i lui Dumnezeu, dac` spunem doar neadev`ruri
la adresa semenilor no[tri? Domnul vrea ca \ntre oameni s` fie
bun` \n]elegere, prietenie [i iubire. Astfel, interzice a m`rturisi
str=mb. Cei ce nu ascult` aceast` porunc` sunt fiii \ntunericului,
deoarece vorbele lor neadev`rate vor fi scoase la iveal` de lumin`,
iar adev`rul care iese la iveal` \i va ru[ina \n fa]a semenilor lor.

Porunca a X-a (poate fi g`sit` la Ie[ire 20, 17). Sun` \n felul


urm`tor: „S` nu pofte[ti casa aproapelui t`u; s` nu pofte[ti nevasta
aproapelui t`u, nici asinul lui, nici vreun alt lucru, care este al
aproapelui t`u“.
Oprind orice fel de dorin]` din acapararea lucrurilor
apar]in`toare aproapelui nostru, aceast` porunc` porne[te din
ad=ncul inimii omului [i deci are un caracter interior. Ea are ca
scop st=rpirea r`ului de la r`d`cin`. Ea vizeaz` dorin]a, pofta,
fiindc` de aici se formeaz` fapta. Dac` ast`zi \]i dore[ti penarul,
sau ghiozdanul colegului de banc`, m=ine s-ar putea s` vrei s`-l
furi, s` fie al t`u. Se poate \nt=mpla chiar [i mai r`u: se poate
ajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are aproapele nos-
tru. C=te astfel de cazuri nu g`sim scrise \n ziare sau le putem
vedea \n filme, sau citi, \n c`r]i.
A[adar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a
dat lui Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este Legea Dumnezeiasc`
\n toat` sfin]enia, m`re]ia [i asprimea ei. {i acum urmeaz` s` ne
punem cu to]ii \ntrebarea aspr`, dar dreapt`: „E[ti tu ce ar trebui
Capitolul unu
100
s` fii?“ Pentru a fi a[a cum trebuie, sunt o mul]ime de condi]ii
de \ndeplinit; [i mai amintim c` cine nu respect` legea este
pedepsit. Cine poate respecta \n \ntregime aceast` lege ar fi per-
fect, des`v=r[it \n fa]` lui Dumnezeu [i a oamenilor. Deci, legea
ne arat` doar neor=nduial`, dezordine, dar nu o \ndreapt`. Dac`,
de pild` m` uit \n oglind` [i v`d hainele mele \n dezordine, nu
\nseamn` c` oglinda ar aranja hainele aflate \n neor=nduial` pe
mine.
Dar atunci cum reu[im noi s` ne \ndrept`m, oare? Prin puterea
harului divin, adic` prin bun`tatea [i \ndurarea lui Dumnezeu.
Legea ne arat` ce trebuie s` fac` omul, iar harul ne st` \n ajutor
s` \mplinim poruncile lui Dumnezeu. {i harul \l primim \n Iisus
Hristos, dup` cum ne spune Sf=nta Scriptur` c`: „legea a venit
prin Moise, iar harul [i adev`rul prin Iisus Hristos“ (Ioan 1, 18).

7. Fixarea cuno[tin]elor
La ce leg`tur` se refer` aceste [ase porunci, \nv`]ate ast`zi? (La
rela]ia omului cu aproapele s`u). Care sunt aceste porunci?
(„Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta“; „S` nu ucizi“; „S` nu
desfr=nezi“; „S` nu furi“; „S` nu m`rturise[ti str=mb“; „S` nu
pofte[ti din ceea ce este al aproapelui t`u“).

8. Aplicarea
Cunosc=nd, acum poruncile date de Dumnezeu pentru o via]`
dreapt`, se cuvine s` le \nsu[i]i [i cunosc=ndu-le s` le \ndeplini]i
\n via]`.

9. Tem` pentru acas`


Se vor re]ine cele zece porunci

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Iosua [i ocuparea Canaanului


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
101

Am v`zut c` dup` 430 de ani de robie egiptean`, Dumnezeu \l


ridic` pe Moise, pentru a conduce poporul evreu, \napoi \n
Canaan. Am v`zut, de asemenea cum [i care le-a fost drumul
prin pustiu. {i desigur toate minunile pe care le-a f`cut Dumne-
zeu pentru poporul S`u. Dar oare, acest popor va mai merge mult
prin pustiu? Nu deoarece Dumnezeu \[i ]ine promisiunea.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea re\ntoarcerea poporului \n }ara F`g`duin]ei condus
de Iosua [i ocuparea Canaanului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Moise se urc` sus pe munte. Este oare Muntele Sinai? Prime[te
Moise alte legi? Nu. De data aceasta, Moise era pe un munte de
pe care se putea vedea, departe-departe, ]ara frumoas` \n care
urma s` locuiasc` poporul Israel. Chiar Domnul \i veni \n
\nt=mpinare [i \i ar`t` p`[unile verzi, p=r=ia[ele, mun]ii, marea
\n dep`rtare. V`z=ndu-le pe toate acestea, \n]elese c` poporul va
fi fericit acolo. Apoi, Dumnezeu \i spuse: „Vino, acum. A sosit
timpul!“. {i Domnul \l lu` pe Moise la El. Iar noi re]inem despre
el c` „|n Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe care Dom-
nul s`-l fi cunoscut fa]`-n fa]`“ (Deuteronom 34, 10) [i prin care
s` s`v=r[easc` astfel de minuni. Mai afl`m despre el, (Deutero-
nom 34, 7) c` era \n v=rst` de o sut`dou`zeci de ani c=nd a murit;
vederea nu-i sl`bise [i puterea nu-i trecuse.
Dar oare chiar [i-a l`sat Domnul poporul f`r` conduc`tor?
Erau ei foarte aproape de Canaan, patria promis`, dar asta nu
\nseamn` c` au [i intrat \n ea! Desigur c` Domnul poart` de grij`
\n continuare poporului. Astfel, pe c=nd \nc` tr`ia Moise, El \l
desemnase ca [i conduc`tor pe Iosua. {i tot Dumnezeu a fost
acela care prin Moise, a transmis poporului, minunatele cuvinte
de \mb`rb`tare: „|nt`ri]i-v` [i \mb`rb`ta]i-v`! Nu v` teme]i [i nu
Capitolul unu
102
v` \nsp`im=nta]i de ei, c`ci Domnul, Dumnezeul t`u, va merge
El \nsu[i cu tine, nu te va p`r`si [i nu te va l`sa“ (Deuteronom
31, 6). {i apoi ad`ug`: „Nimeni nu va putea s` stea \mpotriva ta,
c=t vei tr`i. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi
l`sa, nici nu te voi p`r`si“ (Iosua 1, 5). Ce bucurie s` porne[ti \n
slujba Domnului, \mb`rb`tat, \ncurajat cu astfel de promisiuni!
{i [tim c` El nu minte! |[i ]ine \ntotdeauna promisiunile! De
altfel acestea sunt valabile pentru orice cre[tin care crede din tot
sufletul [i dore[te s` mearg` numai pe calea Domnului, \n
ascultare [i supunere fa]` de voia Sa!
A[adar, Iosua era noul conduc`tor al poporului evreu. Prima
lui misiune era cucerirea Ierihonului. Dar cum s`-]i imaginezi
c` vei purta o b`t`lie cu oamenii unei cet`]i despre care nu [tii
nimic? Iosua a trimis dou` iscoade (sau cum am spune noi, doi
spioni) s` cerceteze [i s` aduc` ve[ti despre ce este,dincolo de
zidurile acelea \nalte [i groase. Plecar` cele dou` iscoade, intrar`
pe poart` \n cetate [i cercetar` totul. F`c=ndu-se sear`, au cerut
ad`post la o cas` de oaspe]i (Cam cum ar fi un han \n zilele
noastre), care apar]inea unei femei pe nume Rahav. C=nd aceasta
a aflat c` ei sunt Israeliteni [i-a exprimat \ncrederea c` acel Dum-
nezeu care i-a trecut prin mare [i prin pustiu, \i va ajuta s`
cucereasc` [i Ierihonul. Iat` c=t de cunoscu]i erau evreii datorit`
minunilor f`cute de Dumnezeu. Iar Rahav credea \n puterea lui
Dumnezeu. Cele dou` iscoade fuseser` observate c=nd au intrat
\n cas` [i nu a trecut mult timp, p=n` c=nd solda]ii au venit s`-i
caute aici. Rahav \ns` i-a ascuns pe cei doi pe acoperi[, sub ni[te
snopi de in pus la uscat. Solda]ilor le spusese c` au fost pe la ea,
\ntr-adev`r, dar plecaser`, [i dac` se vor gr`bi \i vor ajunge din
urm`. A[adar solda]ii \[i continuar` c`utarea, \n timp ce Rahav
stabilea o \n]elegere cu cele dou` iscoade... C=nd vor veni evreii,
\n lupt` \mpotriva Ierihonului, s` aib` grij` s`-i salveze casa ei
cu cei ce vor fi \n`untru, a[a cum [i ea a salvat pe cei doi
israeliteni. Ca semn de recunoa[tere a casei, a legat de geam o
funie groas` de culoare rosie, pe care, dealtfel, au [i cobor=t cei
doi.
Aceasta a fost prima ac]iune [i Domnul le-a purtat de grij`,
\n mod minunat, a[a cum a promis!
A[adar, poporul evreu trebuia s` intre \n Ierihon [i s`-l
cucereasc`. Dar mai \nt=i ar fi fost nevoie s` treac` un r=u mare
ce se chema Iordan. Dar oamenii erau mul]i, aveau copii [i turme
de animale [i apa era ad=nc`. Ce vor face ei oare? Nu era nici un
pod... S` fi construit ei unul, era prea greu [i nu aveau cu ce. S`
fac` multe b`rci? Nu era bine nici a[a; cerea prea mult timp. S`
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
103
nu uit`m c` Domnul Dumnezeu i-a \ncredin]at c` le va fi sprijin
[i ajutor. V` mai aminti]i ce s-a \nt=mplat la Marea Ro[ie, c=nd
Faraon se \ndrepta spre ei cu armat` mult` [i cu care de r`zboi?
Cam tot a[a avea s` se petreac` [i acum \n fa]a r=ului Iordan.
Preo]ii care purtau chivotul leg`m=ntului au pornit primii [i c=nd
au ajuns la marginea apei, o mare minune s-a s`v=r[it: apa ce
venea din sus s-a oprit, iar cea care curgea spre mare a secat, [i
astfel a r`mas p`m=ntul uscat. Preo]ii, purt=nd chivotul leg`m=n-
tului, s-au oprit la mijlocul albiei secate, \n timp ce poporul lui
Israel trecea Iordanul. Din locul unde au stat preo]ii, au fost luate
dou`sprezece pietre [i au fost a[ezate \n locul unde urma s`-[i
instaleze corturile. Aceasta, ca aducere aminte a modului \n care
prin puterea lui Dumnezeu, apele Iordanului s-au despicat \n
dou` c=nd chivotul leg`m=ntului a trecut r=ul.
Cei din Ierihon, v`z=nd poporul evreu a[a de aproape de ei,
s-au temut [i s-au ad`postit, \ncuind poarta cet`]ii.
Acum ce-ar fi putut s` fac` Israeli]ii? S` sparg` zidurile? Nu
se putea; erau foarte groase. S` fi \ncercat s` \mping` poarta cu
un st=lp gros? Nici a[a nu era cu putin]`. Pentru ei ca simpli
oameni era ceva imposibil s` p`trund` \n Ierihon. Dar ei alc`tuiau
poporul ales de Domnul pentru care totul este posibil, cum li s-a
ar`tat de at=tea [i at=tea ori. Iat`, \ns` ce le poruncise Dumnezeu
s` fac`. Timp de [ase zile, tot poporul trebuia s` \nconjoare
zidurile cet`]ii, o dat` pe zi. Desigur c` oamenii acestui popor
erau a[eza]i \ntr-o anumit` ordine, stabilit` de Domnul. |n fa]`
erau b`rba]ii \narma]i ce urmau s` participe la lupt`, dup` ei
urmau [apte preo]i care sunau din tr=mbi]e, iar \n spatele lor era
purtat chivotul leg`m=ntului. Apoi venea restul poporului. A[a
cum le-a spus Iosua, din partea Domnului, to]i \nconjurau cetatea
[i nu se auzea nimic altceva dec=t sunetele tr=mbi]elor. |n a [aptea
zi, poporul Israel a pornit la drum ca de obicei, dar nu au
\nconjurat numai o singur` dat`, ci de [apte ori. Iar c=nd preo]ii
au \nceput s` sune din tr=mbi]e, tot poporul a strigat de bucurie
c` victoria este de partea lor. {i \ntr-adev`r era, c`ci zidurile
cele groase ale cet`]ii s-au d`r=mat [i cetatea Ierihon a fost luat`
cu asalt. La casa femeii Rahav mai at=rna funia ro[ie [i astfel a
fost salvat`.
Urm`toarea cetate care trebuia cucerit` a fost Ai situat l=ng`
Bet-Aven, la r`s`rit de Betel. Fiind o cetate mic` [i pu]in
numeroas`, se consider` c` nu se vor ivi probleme \n cucerirea
ei. Iosua lu=nd doar trei mii de oameni, a pornit s` cucereasc`
Ai-ul. Dar armata condus` de Iosua a fost izgonit` repede din
cetate, av=nd mul]i mor]i [i r`ni]i... Iosua a fost foarte \ntristat
Capitolul unu
104
[i f`r` speran]` c` vor putea vreodat` s` cucereasc` toate celelalte
cet`]i, c=te ar mai fi fost „De ce m-a p`r`sit Domnul? Ce voi
face eu acum, doar cu puterile mele, \nconjurat de du[mani din
toate p`r]ile?“ g=ndea Iosua.
Iat` ce se \nt=mplase de fapt: poporul Israel f`cuse leg`m=nt
cu Dumnezeu, s` nu-[i ia nimeni nimic din prada de r`zboi. Acest
leg`m=nt a fost \nc`lcat [i Domnul s-a sup`rat foarte tare. Iosua
afl=nd c` astfel stau lucrurile, l-a c`utat pe acela care nu s-a supus
[i l-a g`sit pe Acan. Acesta a \ngropat argint [i aur mult \n p`-
m=nt pe care era a[ezat cortul s`u. Crezuse c` dac` va ascunde
aceast` prad` de r`zboi, nimeni nu va [ti de ea, [i se va \mbog`]i.
Dar din fa]a Domnului nimic nu poate fi ascuns! El vede tot [i
[tie tot. Nu este nici un loc pe acest p`m=nt unde cineva s-ar
putea ascunde de El. Ca urmare, Acan [i toat` familia lui a fost
pedepsit` aspru pentru minciun` [i nerespectarea leg`m=ntului,
fiind omor=]i cu pietre.
Se \n]elege c` la o nou` \ncercare de a cuceri cetatea Ai,
Iosua a \nvins, av=ndu-l pe Domnul ca ajutor. Pe l=ng` aceast`
victorie, Iosua i-a \nvins [i pe Heti]i, pe Amori]i, pe Canani]i, pe
Ferezi]i, pe Havi]i [i pe Iebusi]i. Locuitorii din Gabaon, \ns`,
prin viclenie au reu[it s` fac` un leg`m=nt cu Israeli]i pentru a
sc`pa cu via]`. Descoperindu-li-se minciuna, nu au putut fi
omor=]i datorit` \n]elegerii, dar au fost pu[i la munci grele,
precum: t`iatul lemnelor, scoaterea apei pentru poporul evreu.
Gabaonul era o cetate mare [i vestea afilierii la poporul evreu,
s-a r`sp=ndit repede [i departe, p=n` la \mp`ratul Ierusalimului,
Adoni-Tedec care [i-a unit for]ele cu \nc` alte patru \mp`r`]ii [i
au venit cu armat` mare s` atace Gabaonul. Desigur c` Iosua,
conduc=nd poporul lui Israel, a sosit \n ajutor, av=ndu-L pe
Domnul de partea sa. Fiind luate prin surprindere armatele celor
cinci \mp`ra]i au suferit o mare \nfr=ngere la Gabaon [i au fost
alunga]i. Mai mult dec=t at=t, Domnul a l`sat s` cad` pietre din
cer, nimicind astfel, un mare num`r de lupt`tori. Dar aceasta nu
a fost totul. Armatele cele mari unite nu erau \nfr=nte \nc` dar
erau \n m=inile Israeli]ilor. Pentru a da victorie poporului S`u,
Dumnezeu a s`v=r[it o mare minune. S` vedem ce ne spune Sf=nta
Scriptur` despre aceasta: „[i soarele s-a oprit, [i luna [i-a \ntrerupt
mersul, p=n` ce poporul [i-a r`zbunat pe vr`jma[ii lui. Soarele
s-a oprit o zi \ntreag`. „N-a mai fost nici o zi ca accea, nici \nainte
nici dup` aceea c=nd Domnul s` fi ascultat glasul unui om“ (adic`
al lui Iosua) „c`ci Domnul lupta pentru Israel“ (Iosua 10, I3-14).
Iat` deci c` dup` [apte ani de lupte grele, poporul evreu
reu[e[te s` cucereasc` [i s` st`p=neasc` tot ]inutul Canaanului.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
105
Domnul [i-a ]inut promisiunea. Acum erau din nou \n ]ara ce
le-a fost dat` p`rin]ilor lor, Avraam, Isaac [i Iacob. Se \ntoarser`
\n }ara F`g`duin]elor. Cum e [i firesc, a urmat organizarea
teritorial`, social` [i economic` a ]`rii, trec=nd de la p`storit la
agricultur`, la o via]a stabil`. De asemenea, au \mprumutat unele
elemente culturale [i materiale din via]a canaani]ilor. Iosua a
\mp`r]it ]ara \n dou`sprezece p`r]i, c=te una fiec`rei semin]ii.
Iar cortul Sf=nt era a[ezat \n mijlocul ]`rii la Silo.
Iosua a murit la v=rsta de 110 ani, nu \nainte de a \ndemna
b`tr=nii poporului la respectarea legilor l`sate de Dumnezeu [i
nu \nainte de a aduce aminte poporului de toate minunile,
binefacerile, purt`rile de grij` s`v=r[ite.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine este Iosua? (El este cel ales de Domnul pentru a conduce
poporul evreu, dup` moartea lui Moise). Care este prima minune
pe care a ar`tat-o Domnul poporului condus de Iosua?
(Desp`r]irea Iordanului \n dou`, pentru ca poporul s`-l poat`
traversa ca pe uscat). Dumnezeu r`m=ne indiferent fa]` de cei ce
nu-[i respect` leg`m=ntul? (Nu r`m=ne indiferent ci pedeapsa este
cu moartea. Ex: Acan). Cum a ajutat Domnul poporul condus de
Iosua, \n lupta \mpotriva celor cinci \mp`ra]i? (A ]inut pe cer
soarele, mai mult timp, prelungind astfel ziua). Dumnezeu [i-a
]inut promisiunea de a aduce poporul evreu, \n }ara F`g`duin]ei?
(Da).

8. Aplicarea
Prin lec]ia de ast`zi, am v`zut finalul c`l`toriei at=t de \ndelungate
a poporului evreu. {i mai ales am v`zut c` Domnul l-a adus din
nou \n }ara F`g`duin]ei. {i dac` lor, celor de atunci le-a promis
c` va fi cu ei \n toate zilele, aceasta este valabil [i pentru oricare
dintre noi care se supune [i-L iube[te. Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile f`cute fa]` de copiii S`i!

9. Tem` pentru acas`


Citi]i din Sf=nta Scriptur` episodul d`r=m`rii zidurilor
Ierihonului: Iosua cap. 6.

10. Rug`ciunea la ie[ire din clas`.


--
106

Dreptul Iov
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

Din r=ndul c`r]ilor canonice ale Vechiului Testament, face parte


[i cartea lui Iov.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ast`zi vom vorbi despre „Dreptul Iov“ - model de r`bdare \n
suferin]` [i \ncredere \n Dumnezeu.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


„Era \n ]ara U] un om care se numea Iov. {i omul acesta era f`r`
prihan` [i curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, [i se ab`tea
de la r`u“ (Iov 1, 1). Citim \n continuare c` drept r`splat`, Dum-
nezeu l-a f`cut cel mai de vaz` om din acel ]inut [i i-a dat foarte
multe bog`]ii. Domnul \l iubea deoarece era credincios [i \mplinea
voia Domnului.
Ca [i \n Gr`dina Edenului (raiului), satana intervine pe l=ng`
Dumnezeu cu inten]ia sa viclean` de a-i face r`u omului, de a-l
face pe Iov s` se clatine \n credin]a sa, s` nu mai fie at=t de
aproape de Creatorul s`u [i de a nu-I mai sluji.
S` vedem deci, ce unelte[te satana \mpotriva lui Iov?
Pizmuind fericirea [i virtutea lui Iov, satana s-a prezentat \naintea
lui Dumnezeu spun=nd c` toat` evlavia lui are la baz` numai
egoismul [i interesul. Dac` s-ar lua averile, Iov ar blestema pe
Dumnezeu [i s-ar lep`da de El. Domnul cunoa[te identit`]ile [i
g=ndurile ascunse ale satanei, [tie c` minte. El cunoa[te \n acela[i
timp [i credin]a lui Iov. De aceea \ng`duie ca Iov s` fie lovit \n
toate ale sale, dar interzice categoric s` se ating` de via]a sa.
Nenorocirile [i dezastrul care au venit nu numai asupra averii
sale, ci [i asupra familiei, au fost de-a dreptul tragice. Astfel, un
supus al lui Iov, vine [i-l anun]` c` boii [i m`g`ri]ele i-au fost
furate [i to]i cei ce le p`zeau, omor=]i. Un alt supus \l anun]` c`
oile [i supraveghetorii lor au ars. C`milele de asemenea au fost
furate, iar to]i copiii lui au pierit sub zidurile ce s-au d`r=mat pe
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
107
ei. S` prime[ti \ntr-o singur` zi toate aceste ve[ti, s` afli c` nu
mai ai familie, servitori, avere este foarte greu de suportat. La
fel a fost [i pentru Iov. {i-a rupt hainele de pe el [i [i-a pus
cenu[` \n cap, conform obiceiului timpului de a-[i manifesta
regretul, p`rerea de r`u... Dar [i-a g`sit totu[i puterea necesar`
pentru a supravie]ui, doar \n t`ria credin]ei sale \n Dumnezeu.
Pacea [i lini[tea \i vin de la Domnul. Purt` tot greul acestor
suferin]e, r`bd=nd cu inima plin` de \ncredere c` tot ce se \nt=mpl`
\n via]a lui vine de la Dumnezeu, c` nimic nu este f`r` [tirea [i
vrerea P`rintelui ceresc pe care \l iubea [i c`ruia I se d`ruise...
Chiar dac` era acum lipsit de toate [i de to]i, prezen]a vie a
Dumnezeului s`u \i acoperea orice durere [i orice nevoie. Cei
ce-L iubesc pe El simt \n greul necazurilor [i puterea de a r`bda
[i puterea de a crede. Satana nu este \ns` mul]umit. Dore[te s`
mai intervin`. Sus]ine c` lov \l va blestema pe Dumnezeu, dac`
se atinge de „oasele [i carnea lui“ (Iov 2, 5). Pentru a demonstra
contrariul \i d` voie satanei, din nou, s`-[i pun` planul \n aplicare.
Trebuie s` subliniem c` [i de data aceasta, totul are loc cu
\ncuviin]area, cu \ng`duin]a lui Dumnezeu.
Deci, asupra lui Iov s-a ab`tut o boal` foarte grea, lepra.
{ti]i ce se \nt=mpl` cu un om c=nd are lepr`? Cred c` este una
dintre cele mai groaznice boli, deoarece carnea se desprinde de
pe oase [i cade. V` pute]i da seama de ce durere mare [i suferin]`
are parte un lepros.
S` vedem cum prime[te Iov aceast` nou` lovitur`. El \[i zicea:
„Dac` primim de la Dumnezeu binele trebuie s` accept`m [i r`ul“.
(Iov 2, 10). Puternic` era credin]a sa! Dar [i boala prin care
trecea era greu de suportat!
Afl=nd despre el, trei prieteni ai s`i, vin s`-l m=ng=ie. Ei se
numeau Elifaz, Bildad [i }ofar, iar apoi un alt prieten Elihu.
V`z=ndu-l pe Iov \n asemenea dureri, nu puteau s` nu discute
despre cauza lor. De ce trebuia Iov s` fie supus unor asemenea
torturi? Cei trei prieteni \ncearc` s`-l conving` pe Iov c` sufer`,
ca pedeaps` a unor p`cate s`v=r[ite [i care, desigur ar trebui
m`rturisite. Iov \ns` protesteaz` [i dore[te s`-[i arate nevinov`]ia,
deoarece se [tia un om drept, f`r` prihan`. Admite \ns` c` „omul
nu poate avea dreptate \mpotriva lui Dumnezeu“ (Iov 9, 2).
Afirm` chiar c` „Dumnezeu nimice[te deopotriv` [i pe cel
des`v=r[it [i pe cel viclean“ (Iov 9, 22). V`z=nd suferin]a \n care
se zb`tea, ca [i lipsa oric`rei posibilit`]i de vindecare, v`z=ndu-l
p`r`sit chiar de Dumnezeu, so]ia lui \i spune dezam`git` [i
\nvins`: „blestem` pe Dumnezeu [i mori!“ Singur` moartea l-ar
mai fi putut salva din suferin]a lui nimicitoare. Ajunsese o epav`,
Capitolul unu
108
un cadavru viu, care mai respira, nu ca s` tr`iasc`, ci pentru c`
mai avea pl`m=ni... Dar diavolul nu a avut voie s` se ating` de
sufletul lui, ci numai de trupul lui. De aceea el nu-[i pierde
curajul, nici credin]a, put=nd s`-l binecuv=nteze pe Dumnezeu
zic=nd: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului
binecuv=ntat?“
Acum este r=ndul lui Elihu s` intervin`. |i mustr` pe cei trei
prieteni fiindc` v`d \n nenorocirea lui Iov, pedeapsa dumnezeiasc`
pentru p`catele lui, iar pe Iov \l convinge de purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, care este drept [i care dup` dreptate va r`spl`ti
p=n` la sf=r[it pe fiecare om.
A[a este. De multe ori \n via]` trebuie s` trecem prin mari
greut`]i [i \n acele momente de suferin]` suntem tenta]i, probabil,
s` spunem, ca [i Iov, c` noi primim o pedeaps` [i nu [tim pentru
ce. Noi niciodat` nu trebuie s` uit`m c` din momentul \n care
ne-am \ncredin]at via]a \n m=na Domnului, El lucreaz` cum [tie
c` este mai bine pentru scopul final. {i acest scop final nu se
limiteaz` numai la via]a noastr` de pe p`m=nt. El ne dore[te s`
fim din nou al`turi de El \n acea minunat` |mp`r`]ie ve[nic` a
Fiului S`u. Dar nu uita]i! Acolo nu putem fi dec=t „dezbr`ca]i
complet de haina grea a p`catului, acolo nu putem sta dec=t sp`la]i
de tin`, purifica]i. Aceasta are \n vedere Domnul, care ne iube[te
at=t de mult [i vrea s` ne vad` ferici]i \n stare de pace. C=teodat`,
aceast` cur`]ie este mai dureroas`, ca \n cazul lui Iov. Dar Domnul
[tie [i aceasta [i |i este mil` s` ne vad` suferind. De aceea, cu
orice \ncercare ce ne purific`, El ne trimite [i posibilitatea de a
trece prin ea, ne trimite r`bdarea [i ne \nt`re[te credin]a. Vin
\ncerc`ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr`? Las’ s` vin`!
Important este cum ie[im din ele, important este dac` credin]a
noastr` [i r`bdarea, dragostea s-au \nt`rit, duc=ndu-ne \n st`ri
mai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac` nu cumva, dimpotriv`
c=rtirea noastr` ne-a dus cu c=teva trepte mai jos, pe scara ce
urc` spre cer. {i \nc` ceva: niciodat` nu suferim mai mult dec=t
ne este \ng`duit. Toate sunt \n m=na Sa [i nu ni se d` niciodat` o
povar` mai grea dec=t putem duce, [i niciodat` nu ne las` singuri.
A[a s-a \nt=mplat [i cu Iov. El a sim]it [i a r`bdat suferin]a p=n`
la cap`t. Nu a c=rtit \mpotriva lui Dumnezeu. Dac` diavolului nu
i-a fost \ng`duit s` se ating` de sufletul lui Iov, \nseamn` c`
dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac` nu putea vedea
„soarele“ din cauza norilor negri [i ap`s`tori ai suferin]elor. Dar
orice \nceput are [i sf=r[it... Dincolo de nori e soarele... Dincolo
de suferin]` [i rabdare e dragostea lui Dumnezeu. {i c=nd norii
se risipesc r`m=ne soarele limpede [i str`lucitor. La fel a fost
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
109
r`spl`tit` suferin]a [i r`bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumne-
zeu, cu bel[ugul de binecuv=nt`ri rev`rsate asupra lui. Mult mai
multe [i mai durabile ca \nainte. {i-a v`zut urma[ii la a patra
genera]ie, deoarece a tr`it dup` aceea \nc` 140 de ani. |nc` 140
de ani pe p`m=nt [i o ve[nicie \n cer l=ng` Domnul s`u iubit,
purt=nd \n locul durerii, cununa biruin]ei.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Dup` cum am v`zut, cartea Iov ne prezint` un model de r`bdare
\n suferin]` [i de \ncredere \n Dumnezeu. Iov a fost comp`timit
[i m=ng=iat de prieteni, care nici ei nu-[i puteau explica de unde
vine at=ta suferin]` [i at=ta insucces \n via]a unui om drept \n
fa]a lui Dumnezeu. Chiar so]ia lui v`z=ndu-l \n ce stare a ajuns
[i nez`rind nici o salvare, \n loc s`-l \ncurajeze, \i spune:
„blestem` pe Dumnezeu [i mori“. Nu-i mai acord` nici o alt`
[ans` suferin]ei lui zdrobitoare, dec=t moartea. Dar nu, el r`m=ne
cu privirea spre cer, [i \n loc s` blesteme pe Dumnezeu, el \l
binecuv=nteaz` spun=nd: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie
numele Domnului binecuv=ntat!“ [i Domnul nu l-a uitat, nici nu
l-a p`r`sit. {i-a \ntors din nou fa]a spre el, [i suferin]ele lui tragice
s-au transformat \n izb=nd` [i binefaceri. Biruin]a asupra ispitei
\i aduce bel[ug [i mult` \ndestulare, f`c=ndu-l mai fericit ca
\nainte, iar pentru noi to]i r`m=ne un model de r`bdare \n suferin]`
[i \ncredere \n Dumnezeu.

8. Tem` pentru acas`


Citi]i \ntreaga carte Iov din Sf=nta Scriptur`.

9. Aplicarea
S` nu uit`m niciodat` c=nd ne afl`m \n suferin]` pilda vie]ii pe
care ne-a dat-o Iov. {i dac` suntem drep]i \n fa]a lui Dumnezeu,
s` nu ne pierdem niciodat` \ncrederea \n iubirea [i bun`tatea
P`rintelui ceresc.
Biserica Ortodox` face pomenirea dreptului Iov la 6 mai.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
110

Profe]ii Ilie [i Elisei


l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

|n lec]ia trecut` ne-am referit la profe]ii Vechiului Testament [i


am v`zut c` ei au fost oamenii lui Dumnezeu [i slujitori ai
drept`]ii, ap`r`tori ai credin]ei \ntr-un singur Dumnezeu [i
vestitori ai venirii M=ntuitorului ca s` ne izb`veasc` din p`catul
str`mo[esc.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Azi ne vom referi la unul din profe]i [i anume la Ilie [i la ucenicul
s`u Elisei urm`rind puterea credin]ei [i a rug`ciunii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Ilie a fost profet \n vremea regelui Ahab. Acesta era c`s`torit cu
Isabela, fiica regelui Sidonului. Isabela nu-l cuno[tea pe Dum-
nezeu. Ea se \nchina zeului Baal, pentru care a zidit \n Samaria
un templu mare, \n care a pus 450 de preo]i. Iar preo]ii care
sl`veau numele adev`ratului Dumnezeu al lui Israel au fost
omor=]i.
Proorocul Ilie era din Teba Galaadului. Dumnezeu care
cuno[tea inima rea a lui Ahab [i a so]iei sale, l-a trimis pe Ilie s`
le spun` c` \n anii urm`tori nu va mai ploua [i nici rou` nu va
mai fi dec=t atunci c=nd va spune el. Aceasta le era pedeapsa
pentru \nchinarea la zeul Baal. A[a s-a [i \nt=mplat. Trecur`
zilele [i nici o pic`tur` de ap` n-a udat p`m=ntul. |n fiecare zi
soarele str`lucea pe cer, dogorind. N-a trecut mult timp, p=n` ce
toat` verdea]a a \nceput s` se usuce: iarba, frunzele, florile, chiar
[i gr=ul. Astfel, oamenii nu mai aveau din ce s`-[i fac` p=ine, iar
foametea se r`sp=ndi cu repeziciune la tot poporul. Starea aceasta
l-a \nfrico[at pe regele Ahab, d=ndu-[i seama c` Ilie a avut
dreptate \n ceea ce i-a comunicat. Consider=ndu-l \ns` vinovat
pentru toate, a trimis osta[i s`-l caute [i s`-l aduc`. Solda]ii lui
Ahab au str`b`tut ]ara \n lung [i-n lat, dar nu l-au g`sit... dar
nici ploaia nu venea.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
111
S` vedem oare unde s-a ascuns Ilie? Dumnezeu \i spusese c`
dup` anun]area ve[tii ca va fi secet`, el s` se retrag` \ntre mun]i,
la p=r=ul Cherit, unde nu-l puteau g`si solda]ii, [i unde Dumne-
zeu \l p`zea [i se \ngrijea s` aib` de toate: dormea \ntr-o pe[ter`,
bea apa din p=r=u, iar m=ncarea i-o aducea un corb. Aceast` pas`re
mare [i neagr`, foarte rezistent` chiar [i pe vreme de secet`, \i
aducea \n cioc, o bucat` de p=ine sau de carne. Seceta fiind mare
a secat p=n` la urm` [i p=r=ul l=ng` care st`tea proorocul Ilie,
fiind astfel nevoit s` plece. Dar el [tia c` oriunde s-ar duce, Dum-
nezeu se va \ngriji s` aib` tot ceea ce i-ar fi necesar.
Ilie porni la drum. Dup` o c`l`torie lung`, ajunse \n ]ara
\ndep`rtat` \n care-l trimise Domnul, la poarta unui ora[. Era
\nsetat [i fl`m=nd. V`z=nd \n apropiere o femeie care aduna
frunze, o rug` s`-i aduc` pu]in` ap`. {i \nainte de a pleca femeia,
\i mai ceruse [i ceva de m=ncare. Dar femeia era s`rac` [i nu mai
avea dec=t foarte pu]in` f`in` [i untdelemn, at=ta doar c=t i-ar fi
trebuit s` fac` o p=ini[oar` pentru fiul ei. De unde, dar s` se
ajung` s`-i mai dea [i acestui om fl`m=nd? Ilie a \ndemnat-o s`
mearg` acas` [i s` coac` aceast` p=ine pentru el [i apoi va mai
avea destul` f`in` [i untedelemn, c=t s` poat` m=nca ea [i copilul
ei \n fiecare zi. Dumnezeu va avea grij` de aceasta. Femeia nu-l
cuno[tea pe Dumnezeul lui Ilie, dar totu[i l-a crezut pe Ilie, [i a
f`cut dup` cum i-a spus... {i a v`zut minunea \n fa]a ochilor s`i:
dup` ce a copt p=inea pentru Ilie, \n ulciorul ei mai avea destul
c=t s` poat` coace p=ine pentru fiul ei [i apoi pentru ea \ns`[i.
Ilie a r`mas astfel ad`postit \n casa ei, deoarece ea putea acum
s`-i dea s` m`n=nce p=ine [i s` bea ap` pe s`turate.
Iat` \ns` c` \n una din zile, fiul femeii v`duve [i s`race,
\mboln`vindu-se, a murit. Mama era foarte nec`jit`. }in=ndu-[i
copilul \n bra]e \l striga pe nume, dar degeaba; nu-i mai r`spundea.
Trebuia s`-l \ngroape [i nu-l va mai vedea niciodat`; va fi
desp`r]it` de el pentru totdeauna. Iar ea r`m=nea singur`... Lui
Ilie i se f`cuse mare mil` de necazul acestei femei. Lu=nd
trupu[orul copila[ului din bra]ele mamei sale, urc` la el \n camer`.
|l puse pe pat [i apoi \ngenunche. S-a rugat Domnului cu credin]`
puternic` \n bun`tatea [i dragostea Sa pentru oameni. El [tia c`
dac` Domnul vrea poate s`-i redea via]a acestui copila[, ca [i
bucuria femeii, care s-a \ncrezut \n El cu toate c` nu-l cuno[tea.
Dumnezeu, a ascultat rug`ciunea puternic` a lui Ilie [i astfel,
copila[ul a \nviat. Ilie nu s-a \ndoit de aceasta, nici o clip` \n
rug`ciunea sa. Copilul \ncepe s` respire [i peste c=teva momente
[i-a deschis ochii [i [i-a ridicat capul. Ilie l-a luat pe bra]e [i l-a
Capitolul unu
112
\napoiat mamei sale, care [tia acum c` fusese \nviat prin puterea
rug`ciunii lui Ilie c`tre Dumnezeu.
|n timpul c=t Ilie a stat \n acest loc (Sarepta Sidonului), \n
]ar` continua \ns` seceta necru]`toare. Erau aproape trei ani de
c=nd nu mai plouase. Pedeapsa pentru neascultarea lui Ahab se
apropia de sf=r[it, deoarece Dumnezeu \l trimise pe Ilie \napoi \n
]ara sa. Acum putea merge lini[tit \n fa]a regelui, [tiind c` Domnul
era cu el, veghind s` nu i se \nt=mple vreun r`u...
Ajuns \n fa]a lui Ahab, nu se las` impresioat de m=nia
acestuia ci i-a spus ce trebuie s` fac`: s` adune poporul evreu pe
un munte unde s` se ridice un altar de jertf` zeului Baal. {i acolo
Ilie va ar`ta tuturor c` Dumnezeul s`u este cel adev`rat [i
atotputernic, pe care nu trebuie s`-l uite niciodat`. Vor vedea
to]i c` Domnul poate totul, \n timp ce Baal nu poate nimc.
Fiind cu to]ii pe munte, preo]ii lui Baal trebuiau s` aduc` o
jertf`; la fel va face [i Ilie. Dar nu vor aprinde jertfa, ci se vor
ruga s` fie aprins` de Baal sau de Dumnezeu. Mai \nt=i \ncercar`
preo]ii lui Baal. Se rugau strig=nd [i implor=nd zeul s` trimit`
foc pentru arderea jertfei. Au strigat ore \ntregi p=n` li s-a \nmuiat
glasul, dar \n zadar, deoarece jertfa lor a r`mas ca \nainte. Apoi‚
a venit r=ndul lui Ilie. A construit un altar din dou`sprezece pietre
mari (dup` num`rul semin]iilor lui lsrael), a t`iat animalul de
jertf` \n patru p`r]i [i l-a a[ezat pe altar. A s`pat un [an] \n jur,
pe care l-a umplut cu ap`. C=nd totul a fost gata aranjat, s-a rugat.
Dar el nu a strigat \n disperare ca profe]ii lui Baal. El a [tiut c`
Domnul, ascult` rug`ciunea inimii sale, zic=nd: „Doamne,
Dumnezeul lui Avraam, Isaac [i Iacob, arat` tuturor acestor
oameni c` Tu e[ti singurul Dumnezeu adev`rat, iar eu sunt
credinciosul T`u. Poporul nu trebuie s` Te mai uite niciodat`.
R`spunde-mi Doamne, r`spunde-mi“. N-a fost nevoie s` se roage
mai mult, c` deodat` oamenii se traser` \napoi, speria]i fiindc`
c`dea foc din cer. Focul c`zu pe jertf`, iar jertfa \ncepu s` ard`
cu fl`c`ri mari. Domnul arse carnea [i fl`c`rile uscar` toat` apa
din groap`. Oamenii v`z=nd toate acestea, c`zur` la p`m=nt
strig=nd: „Domnul este Dumnezeul. Lui trebuie s` ne \nchin`m“.
Dup` ce plecar` oamenii, Ilie mai r`mase pe munte [i se rug`. Se
rug` lui Dumnezeu s` trimit` ploaie pe p`m=nt, cu aceea[i
credin]` puternic`, cu care s-a rugat pertru via]a copilului femeii
v`duve [i pentru focul din cer destinat arderii jertfei. Desigur c`
Domnul i-a ascultat rug`ciunea [i de ast` dat`, trimi]=nd ploaia
binef`c`toare, at=t de dorit` [i de a[teptat`. Cur=nd a rodit [i
gr=ul [i oamenii aveau hran` din bel[ug. {i ei [tiau c` toate sunt
de la Domnul prin grija, dragostea [i mila Sa.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
113
Via]a pe p`m=nt a proorocului Ilie a avut un sf=r[it deosebit
fa]` de cea a tuturor oamenilor. {i anume, dup` ce [i-a l`sat ca
urma[ pe Elisei, a fost ridicat la cer pe un car de foc tras de patru
cai. Prin puterea rug`ciunilor sale, Elisei a f`cut [i el multe
minuni asemenea lui Ilie.
A venit la Elisei chiar [i c`petenia o[tirilor \mp`ratulul Siriei,
Neeman. Acesta era foarte bogat, dar cu toate acestea era nefericit:
suferea de lepr`. Auzind de puterea lui Elisei, a venit la el aduc=nd
multe daruri. Elisei i-a transmis prin sluga sa, s` intre de [apte
ori \n apa Iordanului. Ascult=du-l, Neeman a ie[it complet
vindecat. A dorit s`-l r`spl`teasc` pe Elisei, dar acesta considera
ca lui Dumnezeu trebuiesc adresate mul]umirile, deoarece
Neeman s-a vindecat prin puterea Sa.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul ridic`rii lui Ilie la cer.

7. Fixarea cuno[tin]elor
V`z=nd faptele minunate s`v=r[ite de Ilie ca profet al Dumne-
zeului celui viu [i apoi ale lui Ellisei, urma[ul s`u, ne \ntreb`m
cu ce putere au s`v=r[it ei aceste fapte? (Desigur nu cu puterea
lor, fiindc`‚ ei erau oameni ca fiecare din noi, ci cu puterea lui
Dumnezeu care i-a [i ales ca prooroci ai S`i). Dar ei cum s-au
apropiat de Dumnezeu ca s` primeasc` puterea Lui, sau ca s`
duc` la \ndeplinire misiunea \ncredin]at` lor de Dumnezeu? (Cu
rug`ciunea pornit` dintr-o credin]` sigur`, sincer` [i puternic`
\n Dumnezeul cel adev`rat [i viu). Am v`zut c` [i proorocii zeului
Baal s-au rugat [i \nc` foarte mult, dar rug`ciunea lor a primit
r`spuns? (Nu putea primi r`spuns, fiindc` nu avea de unde. Baal
era un idol [i noi am v`zut c=nd am vorbit despre idoli c` sunt
ni[te \nchipuiri ale min]ii omene[ti. „Ei nu sunt nimic \n lume“,
spune Sf=ntul Apostol Pavel. Apoi, rug`ciunea lor nu a pornit
dintr-o credin]` vie, ci a constituit o repetare stereotip` [i
mecanic` a unora [i acelora[i cuvinte. A fost deci o rug`ciune
\ntortochiat` [i lipsit` de con]inut).

8. Aplicarea
V`z=nd puterea credin]ei [i a rug`ciunii lui Ilie [i Elisei, s` le
imit`m acest mod de a se \nchina P`rintelui ceresc [i atunci
cererile ne vor fi \mplinite. {i pentru a avea \n apropiat` aten]ie
credin]a [i rug`ciunea plin` de putere a proorocului Ilie, Bise-
rica noastr` \i \nchin` pomenirea cu s`rb`toare la 20 iulie. Iar
mul]i dintre credincio[i \i [i poart` numele.
Capitolul unu
114
9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi din, Sf=nta Scriptur` despre via]a [i activitatea profe]ilor
Ilie [i Elisei, la III Regi, cap. 17–22 [i IV Regi 1–6.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Iona [i ninivitenii
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa a
fost continuat` \n regatul Israel de c`tre ucenicul acestuia, Elisei.
{irul profe]ilor prin care Dumnezeu comunic` poporului voia Sa
[i planul m=ntuirii noastre a continuat [i dup` Elisei, \n regatul
Israel profe]ind \nc` trei prooroci: Osea, Amos [i Iona.
Numele lui Iona \nseamn` „porumbel“. Era fiul lui Amitai.
A profe]it \n timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui
Ioa[. La sf=r[itul domniei acestuia Dumnezeu l-a trimis pe Iona
\n cetatea Ninive, ca s` predice poporului poc`in]a.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la Iona [i ninivitenii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Ninive era capitala Asiriei. Aceasta era o cetate foarte mare, c=t
trei zile de mers. To]i oamenii cet`]ii erau foarte p`c`to[i, iar
Dumnezeu a hot`r=t s`-i piard`. Dar \n marea Sa bun`tate a vrut
s` le mai dea o [ans`, s`-i avertizeze de pieirea ce se va abate
asupra lor peste 40 de zile. |n acest scop l-a ales pe Iona ca
mesager al S`u. Dar el a refuzat s` \ndeplineasc` aceast` misiune.
S-a dus la Iope (azi Iafa) de unde a luat o corabie c`tre Tar[i[. A
crezut c` astfel se poate ascunde de fa]a lui Dumnezeu [i se poate
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
115
sustrage dup` bunul plac atunci c=nd Domnul s`u are nevoie de
el. Dar Dumnezeu este prezent pretutindeni [i [tie tot ce g=ndim
[i facem fiecare dintre noi.
Corabia \n care s-a urcat Iona, plutea pe apele m`rii
parcurg=nd drumul at=t de cunoscut marinarilor. Deodat` \ns`
s-a iscat un v=nt puternic care ridica valuri mari, gata s` r`stoarne
corabia. To]i c`l`torii au \nceput s` strige c`tre dumnezeii lor,
cer=nd \ndurare. Doar Iona s-a retras [i a adormit. V`z=nd c`
furtuna nu se opre[te, marinarii au tras la sor]i s` afle din a cui
vin` se \nt=mpl` aceast` groz`vie, iar sor]ii au c`zut pe Iona.
|ndat` dup` ce l-au aruncat \n valuri, furtuna s-a oprit. Chiar
dac` Iona a fost nesupus [i neascult`tor, Dumnezeu \l iubea, [i
pentru salvarea lui a trimis un pe[te mare (chit), care l-a \nghi]it.
Trei zile [i trei nop]i a stat \n p=ntecele pe[telui. Iona a sim]it c=t
de iubitor [i de bun este Domnul cu el, cu toate c` nu merita. S-a
rugat cer=nd iertarea [i ocrotirea Sa [i pe mai departe. A [tiut c`
salvarea poate veni numai de la Dumnezeu [i s-a hot`r=t s`-L
asculte [i s` mearg` la Ninive. Dumnezeu a f`cut ca pe[tele
s`-l arunce pe Iona la mal. Atunci profetul a vestit ninivitenilor
c` se va abate pieirea asupra lor. Cetatea le va fi distrus` peste
40 de zile, dac` nu-[i schimb` felul p`c`tos de via]` [i dac` nu
se \ndreapt` pe drumul cel bun, pl`cut lui Dumnezeu. Vestea a
ajuns p=n` la \mp`rat. La porunca sa, [i \mpreun` cu el, to]i
oamenii din Ninive cu copiii [i vitele lor au postit, s-au acoperit
cu saci [i [i-au turnat cenu[` \n cap dup` obiceiul vremii [i al
locului.
Dumnezeu a auzit rug`ciunile lor [i a v`zut starea lor de
poc`in]`. I-a p`rut r`u de ei [i a renun]at la nimicirea cet`]ii
Ninive. Iona s-a sup`rat [i s-a sim]it umilit c` Dumnezeu nu a
distrus cetatea, cum spusese el ninivitenilor. S-a dus la marginea
cet`]ii [i [i-a f`cut o colib` care s`-l ad`posteasc` de ar[i]`. Dum-
nezeu \ns` \l ocrotea [i a f`cut s` creasc` un vrej de ricin care
s`-i ]in` umbr`. Iona s-a bucurat, dar noaptea un vierme a ros
planta [i aceasta s-a uscat. Sup`rarea [i revolta au pus st`p=nire
pe inima sa, \nc=t \[i dorea moartea, c=nd a r`mas iar`[i \n soarele
[i v=nturile pustiului.
Dumnezeu \i arat` astfel lui Iona c` dac` el s-a nec`jit pen-
tru un vrej de ricin, pentru care nu a trudit, cum putea El s` nu se
milostiveasc` de cei 120 de locuitori ai cet`]ii Ninive? Dar pen-
tru iertare trebuie poc`in]`. Ninivitenii au \n]eles aceasta [i au
fost salva]i de Dumnezeu. D u p ` c u m v e d e m , \ n c a r t e a
profetului Iona nu g`sim nici o profe]ie despre Mesia. Dar
r`m=nerea lui \n p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i are o
Capitolul unu
116
profund` semnifica]ie mesianic`, la care se refer` M=ntuitorul \n
replic` celor ce \i cereau semn, ca s` cread` \n El. Domnul arat`
c` semnul cel mai gr`itor poate fi remarcat prin analogie cu
[ederea lui Iona \n p=ntecele chitului \n: „Precum Iona a fost \n
p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i, a[a va fi Fiul Omului \n
inima p`m=ntului trei zile [i trei nop]i. B`rba]ii din Ninive se
vor scula la judecat` cu neamul acesta [i \l vor os=ndi, c`ci ei
s-au poc`it la propov`duirea lui Iona. {i iat`, mai mult dec=t
Iona este aici“ (Matei 12, 41–41).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a activat Iona ca profet? (|n regatul Israel). C=nd? (Pe timpul
regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioa[). Ce misiune i-a \ncredin]at
Dumnezeu lui Iona? (Ca s` predice ninivitenilor, care se
ad=nciser` \n p`cate grele, c` dac` nu se vor abate de la
nelegiuirile lor, Dumnezeu va nimici cetatea). Se supune Iona
poruncii lui Dumnezeu? (Nu se supune. El a luat o corabie ca s`
mearg` \n alt` parte). S-a putut abate Iona de la fa]a lui Dumne-
zeu [i de la \mplinirea poruncii Lui? (Nu s-a putut abate). Cum \l
conduce Dumnezeu la misiunea pe care i-a \ncredin]at-o?
(Aduc=nd furtun` pe mare, iar Iona fiind g`sit vinovat, a fost
aruncat \n valuri, spre pieire). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Nu l-a
p`r`sit, ci a f`cut \n a[a fel \nc=t s` fie \nghi]it de un pe[te uria[
(chit), unde a stat trei zile [i trei nop]i, timp \n care [i-a putut da
seama c` destinul vie]ii sale depinde de Dumnezeu). Dup` ce
pe[tele l-a aruncat la mal, ce s-a \nt=mplat? (Iona s-a dus \n
Ninive, a predicat poc`in]a, tot poporul s-a \ndreptat [i astfel
cetatea a fost salvat`). Ce semnifica]ie mesianic` are [ederea lui
Iona \n p=ntecele chitului? ({ederea M=ntuitorului \n morm=nt
[i \nvierea Sa).

8. Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Iona \n ziua de 21 septembrie
a fiec`rui an, spre a ne \nv`]a c` totdeauna trebuie s` \mplinim
voia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare dintre noi El are un plan
[i ne \ncredin]eaz` o misiune sf=nt`.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Profetul Daniel \n Babilon


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
117

Dup` felul \n care [i-au scris cuv=nt`rile, profe]ii Vechiului Tes-


tament se \mpart \n profe]i scriitori [i nescriitori. Cunoa[tem pe
Ilie [i Elisei ca cei mai mari profe]i nescriitori. Dup` extensiunea
scrierii lor, profe]ii Vechiului Testament se \mpart \n dou`
categorii: profe]i mari [i profe]i mici. Profe]ii mari sunt \n num`r
de patru: Isaia, Ieremia, Iezechiel [i Daniel. Ei au tr`it \n vremuri
diferite [i au \ndeplinit misiuni diferite, dar au \n comun vestirea
timpurilor mesianice, care vor schimba chipul lumii [i via]a
oamenilor.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la un aspect de mare importan]`
din via]a profetului Daniel, [i anume: Daniel \n Babilon

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Numele lui Daniel se t`lm`ce[te din limba ebraic` cu: „judec`-
torul meu este Dumnezeu“, sau: „ap`r`torul meu este Dumne-
zeu“. Daniel era din tribul lui Iuda [i provenea din neam regesc.
S-a \nt=mplat c` Nabucodonosor, \mp`ratul Babilonului, a
cucerit Israelul \n al treilea an de domnie a lui Ioiachim, \n anul
605 \n. Hs. El a dat porunc` s` i se aduc` la palat „ni[te tineri
f`r` vreun cusur trupesc, frumo[i la chip, \nzestra]i cu \n]elep-
ciune \n orice ramur` a [tiin]ei, cu minte ager` [i pricepere“
(Daniel 1, 4). Nabucodonosor dorea s`-i ]in` la palat, s`-i \nve]e
limba caldeilor, ca apoi s` devin` func]ionari \n slujba
\mp`ratului. Printre ace[ti tineri era [i Daniel, c`ruia c`petenia
famenilor dreg`tori i-a pus numele Belt[a]ar. Cu el mai erau \nc`
trei tineri: Anania, Misael, [i Azaria. |mp`ratul \nsu[i se \ngrijea
de bun`starea vie]ii lor. Daniel [i prietenii lui au refuzat \ns`
carnea provenit` din animalele pe care Legea lui Dumnezeu le
considera „necurate“, [i s-au \n]eles cu un servitor s` le
preg`teasc` numai zarzavaturi [i legume. Dup` zece zile de
Capitolul unu
118
alimenta]ie vegetal`, tinerii din Israel ar`tau mai bine [i erau
mai s`n`to[i dec=t comesenii \mp`ratului, care consumau carne
[i vin.
Dumnezeu se \ngrijea de ei chiar dac` erau \n Babilon. I-a
\nzestrat cu \n]elepciune [i pricepere pentru tot felul de scrieri.
|n mod special, „a f`cut pe Daniel priceput \n toate vedeniile [i
toate visele“ (Daniel 1, 17).
|ntr-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe care
nici un \n]elept al Babilonului nu l-a putut t`lm`ci. Doar Daniel
a reu[it s`-l deslu[easc`. Pentru aceasta, el a fost numit loc]iitor
al regelui, iar cei trei prieteni ai s`i, administratori ai Babilonului.
Desigur c` aceste \nt=mpl`ri au st=rnit invidia sfetnicilor
\mp`ratului. Astfel, au pl`nuit s`-l pun` pe Daniel la grea
\ncercare. Au f`cut \n a[a fel \nc=t au fixat o lege prin care to]i
erau obliga]i s` se \nchine statuii regelui. Doreau ca prin aceasta
evreii s` fie acuza]i de nesupunere, [tiut fiind c` ei nu se \nchinau
dec=t singurului Dumnezeu viu [i adev`rat. Desigur c` Daniel [i
cei trei prieteni ai s`i au refuzat s` se \nchine unui idol. Drept
pedeaps`, au fost arunca]i \ntr-un cuptor cu foc. Credin]a lor \n
dragostea [i grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa urma s`
se arate [i \n aceast` situa]ie. Un \nger trimis de Dumnezeu a
pref`cut focul \n rou`, pentru ca trupurile lor s` nu fie v`t`mate.
Astfel, to]i babilonienii au ajuns s`-L sl`veasc` pe Dumnezeul
lui Israel, iar Daniel a r`mas \n \nalta func]ie, tot timpul vie]ii
lui Nabucodonosor.
Ultimul rege babilonian a fost Bel[a]ar. |n timpul unui osp`]
a v`zut pe perete o m=n` misterioas` care a scris urm`toarele
cuvinte: „mene, mene, techel, ufarsin“. |nsp`im=ntat, regele vrea
s` cunoasc` mesajul acestor cuvinte. Din nou, numai Daniel le-a
descoperit \n]elesul, t`lm`cindu-le astfel: „Mene“ \nseamn` c`
Dumnezeu a num`rat zilele regatului t`u [i i-a adus sf=r[itul.
„Techel“ se refer` la rege, care a fost c=nt`rit [i g`sit gol (u[or).
„Ufarsin“ \nseamn` c` regatul va fi \mp`r]it [i va fi dat mezilor
[i per[ilor. T`lm`cirea lui Daniel s-a \mplinit \nc` din acea noapte.
Babilonul este ocupat de per[i, iar regele a fost ucis. Darius,
regele mezilor, nu-l cuno[tea pe Daniel [i nu auzise despre
minunile pe care le f`cuse Dumnezeu cu ale[ii S`i. Darius vroia
s` impun` credin]` [i supunere fa]` de idolii poporului s`u. Daniel
a refuzat din nou, [i din porunca regelui a fost aruncat \ntr-o
groap` cu lei, acoperit` cu o piatr` mare [i pecetluit` cu inelul
regelui. Dar dragostea lui Dumnezeu pentru ale[ii S`i nu poate
fi oprit` de nimeni [i de nimic. |n calea puterii Sale nu pot fi
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
119
puse stavile de nici un fel. El este totdeauna [i \n orice loc cu cei
ce-L iubesc cu o inim` curat` [i sincer`.
Astfel, c=nd Darius a venit a doua zi s` vad` ce s-a \nt=mplat,
l-a g`sit pe Daniel nev`t`mat de fiarele s`lbatice. Leii nici nu
s-au atins de el. Darius a dat slav` Dumnezeului celui viu [i
adev`rat [i a poruncit: „...\n toat` \ntinderea \mp`r`]iei mele,
oamenii s` se team` [i s` se \nfrico[eze de Dumnezeul lui Daniel.
C`ci El este Dumnezeul cel viu, [i El d`inuie[te ve[nic; \mp`r`]ia
Lui nu se va nimicii niciodat` [i st`p=nirea Lui nu va avea sf=r[it“
(Daniel 6, 26).
Dup` moartea lui Darius – Medul, Cirus, regele per[ilor, d`
edictul de eliberare a evreilor. Ace[tia se puteau re\ntoarce \n
patria lor. Robia lor de 70 de ani, prezis` de profetul Ieremia, a
luat sf=r[it. Fiind \naintat \n v=rst`, Daniel a r`mas pe mai departe
pe l=ng` Cirus, afl=ndu-se sub ocrotirea Dumnezeului celui viu
[i profe]ind despre timpurile mesianice.
Profetul Daniel vestind venirea lui Mesia, a precizat chiar
timpul \n care se va na[te, [i anume dup` trecerea a 70 de
s`pt`m=ni de ani de la zidirea cet`]ii sfinte. {i profe]ia s-a \mplinit
\ntocmai. Profetul Daniel vorbe[te [i despre „Fiul Omului“, c`ruia
„Cel vechi \n zile“ i-a dat toat` slava, puterea [i \mp`r`]ia ce nu
va avea sf=r[it. Daniel se va referi apoi [i la judecata universal`,
c=nd to]i cei mor]i se vor scula din ]`r=n`, unii spre via]`, iar
al]ii spre os=nda ve[nic`.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a activat profetul Daniel? (|n timpul robiei babilonice,
prezis` de profetul Ieremia, care a durat 70 de ani). Unde a activat
Daniel? (|n Babilon). La ordinul c`rui \mp`rat a ajuns el aici?
(La cererea lui Nabucodonosor, mai mul]i tineri evrei \n]elep]i,
pricepu]i [i ageri la minte sunt du[i \n Babilon. Aici sunt instrui]i
\n cunoa[terea [tiin]elor [i ajung demnitari la curtea regal`). Cum
au fost privi]i de cei din jur? (Cu invidie [i du[m`nie). Au renun]at
ei la Legea lui Dumnezei? (Nu au renun]at). Au avut de suferit?
(Da. Au fost arunca]i \ntr-un cuptor de foc [i \n groapa cu lei,
dar Dumnezeu i-a salvat). Ce influen]` au avut aceste fapte
minunate asupra conduc`torilor poporului? (Au recunoscut
puterea Dumnezeului celui viu [i adev`rat). Profe]iile mesianice
ale lui Daniel la ce se refer`? (El a ar`tat data exact` a venirii lui
Mesia, a profe]it apoi despre \mp`r`]ia Fiului Omului [i despre
judecata universal`, urmat` de \nvierea celor drep]i [i os=nda
celor r`i).
Capitolul unu
120
8. Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Daniel \n fiecare an, la data
de 17 decembrie, r`m=n=nd pentru to]i credincio[ii un model de
credin]` vie [i nestr`mutat` \n puterea Dumnezeului celui viu [i

--
adev`rat, care niciodat` nu p`r`se[te pe cei care \i slujesc cu
devotament, cu r=vn`, cu pricepere [i cu jertfirea de sine.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Profe]ii Vechiului Testament – oameni


ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii
sociale
l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut din lec]iile trecute c` nu totdeauna poporul lui Dum-
nezeu, Israel s-a dovedit p`str`tor al voii [i poruncilor Sale. De
pild`, c`nd au peregrinat \n pustiu spre }ara F`g`duin]ei [i-au
creat idoli, [i s-au dedat la f`r`delegi, refuz=nd astel s` se \nchine
[i s`-L cinsteasc` pe adev`ratul Dumnezeu. La fel s-au manifestat
de multe ori [i dup` ce s-au a[ezat \n P`m=ntul f`g`duit. {i aceasta
mai ales \n perioada numit` a „regilor“, urm`toare celei a
„judec`torilor“, c=nd regii au impus poporului cultul zeilor
p`g=ni, tr`ind \n tot felul de f`r`delegi, iar poporul afl=ndu-se \n
mizerie [i ruin` material`, ab`t=ndu-se de la voia [i Legea lui
Dumnezeu, [i-au manifestat nemul]umirea printr-o serie de
revolte...

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Dar Dumnezeu nu l-a l`sat pe Israel, poporul [i copilul S`u \n
p`r`sire, trimi]`ndu-i profe]i care s` restabileasc` ordinea moral`
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
121
[i social`. |n cele ce urmeaz` ne vom referi la Profe]i ca oameni
ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii sociale.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Cuv=ntul „profet“ \nseamn` a vorbi \n locul altcuiva; a interpreta
cuvintele lui. Astfel, profe]ii vorbesc \n numele lui Dumnezeu,
ca [i cum Dumnezeu \nsu[i ar vorbi. Ei sunt numi]i [i „gura lui
Dumnezeu“ (Exod 4, l0–l2), ca [i cum Dumnezeu vorbind cu ei
fa]` c`tre fa]`, le-a dat capacitatea [i caliatea de a fi solii, sau
mesagerii, sau trimi[ii lui Dumnezeu. Ei au fost deci oamenii lui
Dumnezeu, fiindc` Dumnezeu \[i face cunoscut` prin ei voia Sa.
De aceea, ei sunt ale[i direct de Dumnezeu. Ei ne m`rturisesc c`
slujirea lor reprezint` o chemare tainic` din partea lui Dumne-
zeu: „Eram p`stor — spune unul dintre ei — [i de la turm` m-a
luat Domnul [i mi-a zis: du-te [i porunce[te \n poporul meu Is-
rael“ (Amos 7, l5). Altul ne m`rturise[te la fel: „A fost cuv=ntul
Domnului c`tre mine [i mi-a zis: \nainte de a te fi z`mislit te-am
sfin]it [i te-am r=nduit prooroc pentru popoare. Iar eu am r`spuns:
O, Doamne Dumnezeule, eu nu [tiu s` vorbesc pentru c` sunt
\nc` t=n`r. Domnul \ns` mi-a spus: s` nu zici „sunt \nc` t=n`r,
c`ci la c=]i te voi trimite, la to]i vei merge [i tot ce-]i voi porunci
vei spune. S` nu te temi de d=n[ii, c`ci Eu sunt cu tine ca s` te
izb`vesc, zice Domnul. {i Domnul mi-a \ntins m=na, mi-a atins
gura [i mi-a zis: iat`, am pus cuvintele mele \n gura ta!“ (Ieremia
l, 4–9). Am v`zut din lec]iile trecute c` [i Moise a avut o astfel
de chemare din partea lui Dumnezeu [i el a ezitat la \nceput, dar
Dumnezeu l-a \mb`rb`tat, i-a dat curaj, i-a dat putere [i a g`sit
mijlocul de a putea \ndeplini misiunea \ncredin]at` (ajutat fiind
de Aaron).
Ne-am putea pune \ntrebarea: de ce Dumnezeu nu a comunicat
direct oamenilor voia Sa [i planurile Sale? Dumnezeu este
Creatorul nostru, P`rintele nostru bun [i iubitor, dar El se afl` \n
str`lucirea Sa spre care ochiul omenesc nu poate privi, dup` cum
am v`zut c` i s-a \nt=mplat lui Moise pe Horeb. De aceea, dac`
ne amintim de lec]ia referitoare la crearea lumii, re]inem faptul
c` Dumnezeu a creat lumea prin cuv=nt. Iar profe]ii sunt anume
ale[i de Dumnezeu s` fie vestitorii Cuv=ntului S`u. Iat` ce ne
m`rturisesc profe]ii \n acest sens: „Iat` — zice Domnul —
cuv=ntul Meu \l fac foc \n gura ta [i pe poporul acesta lemne ca
s`-l ard` focul acesta“ (Ieremia 5, l4); „Nu este cuv=ntul meu ca
un ciocan care sfarm` st`nca?“ (Ieremia 23, 29). Astfel, Cuv=ntul
lui Dumnezeu spus prin prooroci r`m=ne o realitate ve[nic` \n
Capitolul unu
122
fa]a lucrurilor trec`toare: „Iarba se usuc`, floarea cade, dar
Cuv=ntul Domnului r`m=ne \n veac“ (Isaia 40, 8). Pe de alt` parte,
Cuv=ntul lui Dumnezeu comunicat prin profe]i aduce road` \n
via]a celor ce-l ascult`: „Cuv=ntul Meu ce iese din gura Mea nu
se \ntoarce la Mine f`r` rod, ci va face voia Mea [i va \mplini
planurile mele“ (Isaia 55, 11).
Dar Cuv=ntul lui Dumnezeu transmis prin profe]i nu anuleaz`
personalitatea celui ce-l transmite. Ca dovad` este faptul c` dac`
citim \n Vechiul Testament vedem c` fiecare carte profetic` poart`
amprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui Dumnezeu pe de
o parte, [i a modului de redare specific personalit`]ii profetului.
Profe]ia \n Vechiul Testament nu era permanent` ca preo]ia
[i nu era legat` de un anumit trib sau stare social`. Dup` cum am
v`zut, Amos a fost p`stor; Ieremia [i Iezechiel au fost fii de preo]i;
Isaia a fost de neam nobil [i a devenit demnitar la curtea regeasc`.
Darul profe]iei nu a fost rezervat numai b`rba]ilor, ci [i femeilor.
(Debora, Hulda).
Profetismul \ncepe cu Moise [i se \ncheie cu Maleahi,
num`r=ndu-se 48 de profe]i [i 8 profetese. Profe]ii se \mpart \n
dou` categorii: profe]ii vechi, nescriitori, care aveau misiunea
de a \nv`]a, comunic=nd voia lui Dumnezeu contemporanilor prin
viu grai; [i profe]i scriitori sau profe]ii noi. Ace[tia se \mpart,
dup` extensiunea operei scris` de ei, \n dou` categorii: 4 profe]i
mari [i l2 profe]i mici. Primul profet scriitor a fost Amos (cam
prin 760 \n. Hs.), continu=ndu-se apoi profetismul scris \nc` dou`
secole, [i \ncet=nd odat` cu venirea evreilor din exilul babilonic
(care a durat cam o jum`tate de veac: 586–539). |n epoca
elenistic` ce a urmat, se putea auzi regretul: „nu mai este nici un
prooroc!“ (Psalmul 74, 9).
Profe]ii au fost \n primul r=nd [i \n esen]` vorbitori, [i nu
scritori. Dumnezeu i-a trimis s` spun`, s` comunice. Dar, dup`
cum am v`zut, unii dintre ei, din porunca lui Dumnezeu, au l`sat
\n scris [i pentru urma[i, pentru viitor, ceea ce au comunicat mai
\nt=i prin viu grai.
|n general cuv=nt`rile profe]ilor aveau un dublu aspect. |n
primul r=nd un caracter m=ng=ietor. Ei ar`tau c` exist` un singur
Dumnezeu adev`rat, c`ruia trebuie s` ne \nchin`m [i s`-L cinstim
ca pe P`rinele nostru, fiindc` to]i sunt copiii (fiii) Lui. To]i
oamenii sunt deci egali. Aceasta \nseamn` c` to]i trebuie s` se
bucure de via]`, ca dar al lui Dumnezeu, f`r` nici o deosebire.
Profe]ii m=ng=ie astfel pe cei nevoia[i, nedrept`]i]i, asupri]i,
v`duva [i orfanul, s`racul [i cel obidit.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
123
|n al doilea r=nd, predica profe]ilor era mustr`toare,
dojenitoare; mai \nt=i pentru cei ce nu \mplineau Legea lui Dum-
nezeu [i s`v=r[eau tot felul de f`r`delegi \mpotriva voin]ei lui
Dumnezeu .„ Aduce]i-v` aminte — spunea Domnul prin unul din
profe]i — de Legea lui Moise, slujitorul Meu pe care i-am dat-o
cu porunc` pe muntele Horeb pentru tot Israelul, cu or=nduirile
[i \ndrept`rile ei“ (Maleahi 3, 22). |n special glasul profe]ilor se
ridic` cu t`rie spre a condamna trufia, luxul, desfr=ul, l`comia,
ca [i abuzurile de tot felul ale regilor, demnitarilor de stat [i a
celor \nst`ri]i, care asupreau pe s`raci, v`duve, pe orfani, r`pind
ogoarele, lu=nd mit` [i cam`t`; s`v=r[ind tot felul de nedrept`]i...
|n felul acesta, profe]ii ca oameni ai lui Dumnezeu sunt \n
acela[i timp [i slujitorii drept`]ii sociale: „|nv`]a]i s` face]i
binele, c`uta]i dreptatea, ajuta]i pe cel ap`sat, face]i dreptate
orfanului, ap`ra]i pe v`duv`“ (Isaia l, l7), spune \n acest sens
at=t de clar unul dintre ei. Profe]ii sunt reprezentan]ii cauzei celor
oprima]i, ap`r`torii celor s`raci [i nedrept`]i]i, precum [i hot`r=]i
adversari ai asupritorilor, pe care \i demasc` pe un ton violent \n
public, indiferent cine ar fi, de la rege, p=n` la ultimul om care
comite nedreptatea. De aceea, majoritatea profe]ilor, pentru
curajul de a demasca nedreptatea [i de a ap`ra pe cel nedrept`]it,
au fost persecuta]i [i condamna]i la moarte, unii fiind uci[i \n
forme dramatice, precum profetul Isaia, care a fost t`iat cu
fer`str`ul.
Mai mult dec=t at=t: dat fiind faptul c` [i actele religioase
deveniser` doar o formalitate, \n dosul c`rora se ascundeau faptele
de nedreptate social`, profe]ii iau atitudine [i \n acest sens: „ce-mi
folose[te mul]imea jertfelor voastre, zice Domnul. M-am s`turat
de arderi de tot, cu berbeci [i de gr`simea vi]eilor gra[i [i nu mai
vreau s=nge de tauri, de miei [i de ]api! Nu mai aduce]i daruri
zadarnice! T`m=ierile \mi sunt dezgust`toare; Lunile noi, zilele
de odihn` [i adun`rile de la s`rb`tori nu le mai pot suferi. |ns`[i
pr`znuirea voastr` e nelegiuire! Ur`sc lunile noi [i s`rbatorile
voastre sunt pentru mine o povar`. Ajunge!“ (Isaia 1, l3–l6). Ceea
ce cere Domnul de la credincio[i este partea l`untric`. „Inima
curat` [i smerit` Domnul nu o va urgisi“, spune psalmistul. Adic`,
sufletul curat, plin de dreptate [i de mil` fa]` de semenul s`u
aflat \n nevoie [i suferin]`. „Mil` voiesc, dar nu jertf`“ (Oseia 6,
6), spune at=t de clar unul din profe]i. Nici chiar rug`ciunea [i
postul nu-[i pot \ndeplini rostul lor duhovnicesc dec=t dac` sunt
urmate de faptele drept`]ii [i \ndur`rii. Rug`ciunea f`r` a fi
temeluit` pe dreptate nu se urc` spre cer: „C=nd ridca]i m=inile
voastre c`tre Mine (rug=ndu-v`), Eu \mi \ntorc ochii \n alt` parte,
Capitolul unu
124
[i c=nd \nmul]i]i rug`ciunile voastre nu le ascult. M=inile voastre
sunt pline de s=nge; sp`la]i-v`, cur`]i]i-v`! Nu mai face]i r`u
\naintea ochilor Mei. |nceta]i odat`!“ (Isaia 1, l5–l6) La fel [i
postul: „Nu [ti]i voi postul care \mi place? — zice Domnul. Rupe]i
lan]ul nedrept`]ii, dezlega]i leg`turile jugului, da]i drumul celor
asupri]i [i sf`r=ma]i jugul lor. |mparte p=inea ta cu cel fl`m=nd,
ad`poste[te \n cas` pe cel s`rman, pe cel gol \mbrac`-l [i nu te
ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va r`s`ri ca
zorile [i t`m`duirea ta se va gr`bi. Dreptatea ta va merge \naintea
ta, iar \n urma ta slava lui Dumnezeu“ (Isaia 58, 6–8).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine au fost profe]ii? (Vestitori ai Cuv=ntului lui Dumnezeu,
sau oameni chema]i de Dumnezeu ca s` comunice poporului voia
[i planurile Sale). Cum se \mpart profe]ii? (Se \mpart \n: profe]ii
vechi sau nescriitori [i profe]ii noi sau scriitori. Ace[tia din urm`
au comunicat cuv=ntul lui Dumnezeu prin viu grai, apoi l-au l`sat
[i pentru urma[i \n scris). Cum se \mpart profe]ii scriitori? (Dup`
extinderea scrierii se \mpart \n profe]i mari, \n num`r de patru;
[i profe]i mici, \n num`r de doisprezece). Care este mesajul pe
care \l transmit ei? (Ei predic` credin]a \ntr-un singur Dumne-
zeu, adic` monoteismul, \mplirea Legii [i voii lui Dumnezeu,
m=ng=ind [i ap`r=nd pe cei oprima]i, nevoia[i [i asupri]i; [i
mustr=nd pe cei ce au comis tot felul de nedrept`]i). Cum ne
apar deci profe]ii? (Ca oameni ai lui Dumnezeu [i slujitori ai
drept`]ii sociale).

8. Tem` pentru acas`


Se va citi din cartea profetului Isaia cap. VI, unde este prezentat`
slava Domnului, din care, versetul 3 a intrat \n cultul Sfintei
Liturghii, c=nt=ndu-se tocmai \naintea prefaceri Sfintelor Daruri:
„Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt Domnul Savaot, plin este cerul [i p`m=ntul
de m`rirea Lui“. Se va re]ine acest verset.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Vechiul Testament

Profe]ii mesianice \n Vechiul


Testament
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
125

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` c`derea omului \n p`cat Dumnezeu nu l-a p`r`sit, ci per-
manent a vegheat, preg`tind un anume popor, pentru ca \n el s`
vin` Izb`vitorul lumii. Mai mult dec=t at=t, Dumnezeu a
comunicat prin profe]i date foarte precise cu privire la na[terea,
activitatea, precum [i la \ntreaga oper` de m=ntuire s`v=r[it` de
Fiul S`u \n lume.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` principalele profe]ii ale Vechiului
Testament privind via]a [i activitatea m=ntuitoare s`v=r[it` \n
lume de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Chiar dac` au c`zut \n p`cat, Dumnezeu nu i-a l`sat pe oameni
\n desn`dejde, ci le-a f`g`duit un M=ntuitor. Astfel, \n blestemul
adresat de Dumnezeu [arpelui, se cuprinde [i prima veste bun`:
„Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i
s`m=n]a ei; Acela (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, iar
tu \i vei \n]epa c`lc=iul“ (Facerea 3, 15).
F`g`duin]a Izb`vitorului lumii din p`cat r`m=ne o n`dejde
vie, asemenea unei raze de lumin` ce va preg`ti mereu con[tiin]ele
oamenilor \n a[teptarea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Astfel,
lui Avraam, p`rintele poporului ales [i „prietenul lui Dumne-
zeu“, i se descoper` c` \ntru el „se vor binecuv=nta toate neamurile
p`m=ntului“ (Facerea 12, 3), ceea ce \nseamn` c` toate neamurile
se vor izb`vi de p`cat prin Mesia care se va na[te din semin]ia
lui Avraam. De aceea \ns`[i schimbarea numelui s`u, din „Avram“
\n „Avraam“, \l va defini ca p`rintele popoarelor. Astfel, lui Isaac,
dumnezeu repet` f`g`duin]a f`cut` lui Avraam, tat`l s`u, c` „\ntru
s`m=n]a ta se vor binecuv=nta toate neamurile p`m=ntului“
Capitolul unu
126
(Facerea 26, 4). F`g`duin]a lui Dumnezeu devine [i mai precis`,
mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din semin]ia fiului
s`u, Iuda, se va na[te Mesia: „Nu va lipsi sceptrul lui Iuda [i
pov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul ({ilo),
[i de el vor asculta toate neamurile“ (Facerea 49, 10). Chiar [i
p`g=nilor li se descopere Dumnezeu, ar`t=ndu-le c` din semin]ia
lui Iacob, numit [i Israel, se va na[te M=ntuitorul lumii. Iat`
profe]ia lui Valaam: „|l v`d, dar acum \nc` nu este; |l privesc,
dar nu de aproape; o stea r`sare din Iacob; un toiag se ridic` din
Israel...“ (Numeri 24, 17).
Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator al
poporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i timp garantul
\mplinirilor mesianice. Moise \l va numi pe Mesia adev`ratul
prooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i a mor]ii,
spun=nd: „Prooroc esemenea mie va scula ]ie Domnul Dumnezeul
t`u din fra]ii t`i, de acela s` asculta]i“ (Deuteronom 18, 15).
Dup` cum vom vedea, foarte multe profe]ii mesianice sunt
cuprinse \n cartea Psalmilor lui David. Dar dup` dezbinarea
regatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din ce \n ce mai
numeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c`rora s` le
insufle, spre a transmite poporului, am`nunte foarte precise cu
privire la Mesia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`-L poat`
recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testament.
Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui,
la patimile [i \nvierea Lui, precum [i la pogor=rea Duhului Sf=nt.
Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar`tat c` Mesia se
va na[te dintr-o fecioar`: „Pentru aceasta Domnul meu v` va da
semn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi numele
Lui Emanuel“ (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betleemul Iudeii:
„{i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu e[ti mai mic \ntre miile lui
Iuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia Lui
este dintru \nceput, din zilele ve[niciei“ (Miheia 5, 1). De[i foarte
modest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \mp`ra]i, sau de
magi, care „daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina Lui to]i
\mp`ra]ii p`m=ntului, toate neamurile vor sluji Lui“ (Psalmul
71, 10–12). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \n
sufletul conduc`torilor poporului. Ei vor urm`ri cu moartea pe
Pruncul care a venit \n lume ca s`-i izb`veasc`. O mare crim` va
avea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonat
de st`p=nitorul acelor vremi: „Glas se aude \n Rama, profe]e[te
Ieremia, bocet [i pl=ngere amar`, Rahila \[i pl=nge copii [i nu
vrea s` se m=ng=ie de copiii s`i, fiindc` nu mai sunt“ (Ieremia
31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul-Mesia va
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
127
fi dus \n Egipt p=n` la \ncetarea persecu]iei, \mplinindu-se astfel
profe]ia care spune: „C=nd Israel era t=n`r, Eu \l iubeam, [i din
Egipt am chemat pe Fiul Meu“ (Osea 11, 1).
Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un |naintemerg`tor,
a[a cum era obiceiul \n antichitate. Acesta avea rolul de a „netezi
c`ile Domnului, de a le \ndrepta“, adic` de a preg`ti calea celui
ce va veni, \nl`tur=nd toate piedicile, pentru ca activitatea Lui s`
fie rodnic`: „Un glas strig`: |n pustiu g`ti]i calea Domnului,
drepte face]i \n loc neumblat c`r`rile Dumnezeului nostru... s`
fie cele str=mbe, drepte [i cele col]uroase, c`i netede. {i se va
ar`ta slava Domnului [i tot trupul o va vedea c`ci gura Domnului
a gr`it“ (Isaia 40, 3–5).
Activitatea lui Mesia este redat` sintetic [i conving`tor de
c`tre profetul Isaia, c=nd spune: „Duhul Domnului este peste
mine, c` Domnul m-a uns ca s` binevestesc s`racilor, m-a trimis
s` vindec pe cei cu inima zdrobit`, s` propov`duiesc celor robi]i
eliberarea [i celor prin[i \n r`zboi libertatea... s` m=ng=i pe cei
\ntrista]i; celor ce jelesc Sionul, s` le pun pe cap cunun` \n loc
de cenu[`, untdelemn de bucurie \n loc de ve[minte de doliu,
slav` \n loc de desn`dejde. Ei vor fi numi]i: stejari ai drept`]ii,
rod al Domnului spre pream`rirea Lui“ (Isaia 61, 1–3).
Mesia va fi „lumina lumii“ (Isaia 9,1), „Robul Domnului care
va vesti popoarelor legea lui Dumnezeu“ (Isaia 42, 1–6), dar care
„va pune Legea Domnului \n`untrul lor [i pe inimile lor voi scrie
[i le voi fi Dumnezeu, iar ei \mi vor fi Mie popor“ (Ieremia 31,
33). El va fi „P`storul cel bun“ care va pa[te oile Domnului
(Iezechiel 34, 1–31). Va fi „Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
p`cii [i p`rinte al veacului ce va s` fie, a c`rui pace va fi f`r` de
hotar“ (Isaia 9, 5–6). Profetul Zaharia descrie intrarea solemn` a
lui Mesia \n Ierusalim, ca \mp`rat drept [i biruitor, smerit [i c`lare
pe asin (Zaharia 9, 9), iar apoi P`storul cel bun va fi v=ndut cu
treizeci de argin]i (Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a v=ndut nu se
va folosi de bani, ci va cump`ra cu ei „]arina olarului“ (Ieremia
32, 9). Mesia va p`timi pentru p`catele lumii. {i precum profetul
Iona a stat \n p=ntecele chitului, tot astfel [i Mesia va sta \n
morm=nt, iar apoi se va ridica \ntru slav`.
Patimile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutremur`toare
exactitate de c`tre profetul Isaia: „...Dispre]uit era ca cel din urm`
oameni: om al durerilor [i cunosc`tor al suferin]ei, unul \naintea
c`ruia s`-]i acoperi fa]a; dispre]uit [i neb`gat \n seam`. Dar El a
luat asupra Lui durerile noastre [i cu suferin]ele noastre S-a
\mpov`rat. {i noi |l socoteam pedepsit, b`tut [i chinuit de Dum-
nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus [i nu [i-a deschis gura Sa;
Capitolul unu
128
ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \naintea
celor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a luat de pe
p`m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng` cei f`r` de
lege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate [i nici o
\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui...“ (Isaia 53, 1–12).
Interesant este apoi modul am`nun]it cu care psalmistul, cu
o mie de ani \nainte, vede patimile, moartea, \nvierea [i \n`l]area
la cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne arat` c` \n timpul
suferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost str`punse,
iar cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 14–15). A fost ad`pat
cu o]et [i fiere (Psalmul 68, 25); hainele Lui au fost \mp`r]ite,
iar pentru c`ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psalmul 21, 20). Dup`
moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 19–20) cum
era obiceiul timpului \n cazul celor condamna]i prin crucificare.
Dar dup` patimile Sale m=ntuitoare, Mesia va \nvia, se va \n`l]a
la cer [i va „sta de-a dreapta Tat`lui“ (Psalmul 109, 1), ca unul
care va r`m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109, 4),
ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oamenilor. Prin sl`vita Sa
\nviere [i \n`l]are la cer, Mesia r`m=ne „piatra cea din capul
unghiului“ (Psalmul 117, 22) iar ziua \nvierii va r`m=ne
consacrat` ca „ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur`m [i s`
ne veselim \ntru ea“ (Psalmul 117, 24).
Mai departe, profe]ii Vechiului Testament au proorocit [i
despre venirea Sf=ntului Duh [i \ntemeierea Bisericii cre[tine,
odat` cu apari]ia harismei glosolaliei ca mijloc de a face cunoscute
\n lume „ur`rile lui Dumnezeu“. Iat` ce spune profetul Ioil despre
pogor=rea Duhului Sf=nt: „Dup` aceea voi v`rsa Duhul meu peste
tot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii vo[tri visuri
vor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi
[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta semne minunate
\n cer [i pe p`m=nt...“ (Ioil 3, 1–5).
Dup` cum vedem, toate profe]iile s-au \mplinit \n persoana
[i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la na[terea
p=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i tocmai de aceea au
fost date profe]iile, ca atunci c=nd va veni Mesia, s` fie
recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c` „\ntru ai
S`i a venit [i ai S`i nu L-au cunoscut“ (Ioan 1,11). Citind apoi
\n Sfintele Evanghelii, vedem pe de o parte c` mul]i |l recunosc
dup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai timpului
\i cer mereu Domnului semne [i minuni pentru a-L recunoa[te.
De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu-L recuno[teau? Interpret=nd
gre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia politic care s`-i
pun` st`p=nii lumii [i toate popoarele s` le fie supuse. Iar c=nd
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
129
M=ntuitorul se arat` smerit [i neangajat politic ca s`-[i impun`
puterea, s-au smintit, [i \n loc s` fie ei primii fii ai \mp`r`]iei lui
Dumnezeu, L-au condamnat pe Iisus la moarte, ca pe unul care
i-a \n[elat. Dar jertfa Sa m=ntuitoare, \nvierea [i apoi pogor=rea
Sf=ntului Duh au f`cut parte din planul lui Dumnezeu pentru
izb`virea lumii din p`cat. De aceea, dac` nu L-au primit „cei
chema]i“, L-au primit celelalte neamuri, dornice [i acestea s` se
despov`reze de p`cat. A[a c`, „\ntr-ale Sale a venit [i ai S`i pe
El nu L-au primit. Iar la c=]i L-au primit, celor ce cred \n numele
Lui, le-a dat putere, ca s` se fac` fii ai lui Dumnezeu, care nu din
s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-au n`scut“
(Ioan 1, 11–13).

7. Fixarea cuno[tin]elor
De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? (De c=nd omul
a c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru omul c`zut \n p`cat?
(Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l salva de
sub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \mplinit Dumnezeu
aceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din care a ridicat
pe profe]i ca oameni ale[i prin care s` comunice planul m=ntuirii
pe care o va s`v=r[i prin Fiul S`u la „plinirea vremii“). Ce ne
spun profe]ii despre Mesia? (C` se va na[te din Fecioar`, \n
Betleem. Na[terea lui va fi \nt=mpinat` de magi, dar st`p=nitorii
acelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va porni prigoan`
\mpotriva Pruncului-Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-se
\n Egipt... Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un
|naintemerg`tor. Mesia va \ntemeia pe p`m=nt \mp`r`]ia p`cii
care s`-l elibereze pe om din p`cat. De aceea, jertfa [i \nvierea
Sa vor constitui elementele de baz` ale eliber`rii omului din p`cat,
spre \mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a fost nevoie
ca Dumnezeu s` comunice oamenilor prin profe]i planul m=ntuirii
[i modul \n care Mesia \l va realiza? (Ca s`-L cunoasc` oamenii
c=nd El va veni [i s`-I urmeze). L-au recunoscut \n persoana
Domnului Iisus Hristos? (Majoritatea din reprezentan]ii oficiali
ai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de r=nd \n cea mai
mare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?
(Fiindc` s-au interpretat gre[it profe]iile, a[tept=nd un Mesia
politic, care s` \ntemeieze o \mp`r`]ie lumeasc`). Dar cu cei ce
L-au primit pe El \n via]a lor, ce s-a \nt=mplat? (Ace[tia,
eliber=ndu-se de p`cat, au devenit fii lui Dumnezeu, adic` poporul
lui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).
Capitolul unu
130
8. Aplicarea
Profe]iile mesianice ale Vechiului Testament referitoare la
persoana [i activitatea M=ntuitorului, au fost identificate \n
Sfintele Evanghelii ori de c=te ori s-a ivit cazul at=t de Iisus, c=t
[i de Sfin]ii Apostoli, ca [i de mul]imea care |i urma.
Apoi, profe]iile mesianice ale Vechiului Testament au r`mas
profund \ntip`rite \n con[tiin]a cre[tinilor, constituind piese de
mare pre] \n cultul Bisericii, \n special \n lecturile biblice [i \n
slujbele biserice[ti. E suficient s` ne referim, spre exemplificare,
la slujba Proscomidiei, unde se face pomenirea cuvintelor
profetului Isaia cu privire la patimile Domnului: „ca o oaie spre
junghiere s-a dus...“

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


Cateheze Biblice – Noul Testament
131

CAPITOLUL
1

Cateheze biblice
partea a II-a

Noul Testament
Capitolul unu
132
--
Cateheze Biblice – Noul Testament

Genealogia M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
133

Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic, atunci


c=nd se vorbea despre oameni deosebi]i [i neamul din care provin,
spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testament g`sim
prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe [i al lui Sem.
Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat, Sf=ntul
Evanghelist Matei \ncepe scrierea Evangheliei sale prezen-
t=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cum tabloul genealogic se nume[te „cartea neamului“, vom vedea
care este cartea neamului lui Iisus Hristos, sau genealogia M=n-
tuitorului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


|nc` de la \nceputul Evangheliei, Sf=ntul Matei anun]` c` va
prezenta „cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul
lui Avraam. Aceasta \nseamn` c` Iisus Hristos nu este un om
oarecare. |nsu[i numele Lui spune aceasta. „Iisus“ este
transcrierea grecizat` a evreiescului „Ie[ua“, care \nseamn`
„Dumnezeu este M=ntuitor“, iar „Hristos“ \nsemneaz` „Unsul“
adic` Mesia cel proorocit, Izb`vitorul lumii. Ungerea ca
binecuv=ntare cereasc` consfin]ea o demnitate cu totul deosebit`,
de aceea se aplica regilor teocratici, profe]ilor [i arhiereilor. El
provine dup` trup din semin]ia lui Avraam [i din familia lui
David. Aceasta are o importan]` deosebit`, deoarece Mesia era
a[teptat ca provenind din Avraam, cu care Dumnezeu a \ncheiat
un leg`m=nt sf=nt [i pe care l-a binecuv=ntat \n mod cu totul
deosebit atunci c=nd s-a a[ezat din porunc` divin` \n Canaan:
„{i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi
m`ri numele t`u [i vei fi izvor de binecuv=ntare. Voi binecuv=nta
pe cei ce te vor binecuv=nta... {i se vor binecuv=nta \ntru tine
toate neamurile p`m=ntului“ (Facerea 12, 2–3). La fel, Mesia va
Capitolul unu
134
proveni din familia regelui David. El se va numi „Fiul lui David“,
conform proorociei pe care Dumnezeu prin profetul Natan o
descoper` lui David: „Iat`, Domnul \]i veste[te c` \]i va \nt`ri
casa... Voi ridica dup` tine pe urma[ul t`u, care va r`s`ri din
coapsele tale... Acela va zidi casa numelui meu [i eu voi \nt`ri
scaunul domniei lui \n veci... Casa ta va fi neclintit`, regatul t`u
va r`m=ne ve[nic \naintea ta [i tronul t`u va sta \n veci“ (II Regi
7, 12–17).
Tocmai de aceea, „cartea neamului lui Iisus Hristos“ este
prezentat` pe trei etape sau unit`]i, \nscriindu-se 42 de neamuri,
\mp`r]ite \n c=te 14, dup` cum urmeaz`:
1. De la Avraam p=n` la David
2. De la David p=n` la robia babilonic`
3. De la robia babilonic` p=n` la Iosif
Prima perioad`, \nceput` cu Avraam, se continu` cu Isaac [i
Iacov, urm=nd apoi Iuda. Acesta primind apoi binecuv=ntarea
tat`lui s`u i se preveste[te c` din semin]ia lui se va na[te Mesia:
„Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din coapsele
sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul c`ruia se vor supune
popoarele“ (Facerea 49, 10).
Perioada a doua cuprinde pe Solomon, fiul lui David, apoi
pe Roboam, continu=ndu-se cu al]i regi mai buni, sau mai r`i,
mai evlavio[i, sau idolatri, care au atras m=nia lui Dumnezeu [i
poporul este dus \n robia babilonic` sub Nabucodonosor, c=nd
Ierusalimul a fost asediat [i distrus, iar templul a fost pr`dat.
Re\ntorc=ndu-se apoi \n patrie, reapare \n con[tiin]a poporului
idealul mesianic. Este pomenit numele lui Zorobabel, care
recl`de[te templul din Ierusalim. De[i acest templu nu a avut
str`lucirea celui dint=i, m`rirea lui va fi [i mai mare — spuneau
profe]ii — fiindc` \n el va intra Mesia.
Cartea neamului lui Iisus Hristos se \ncheie cu Iosif,
logodnicul Mariei, din care s-a n`scut Iisus, ce se cheam`
„Hristos“. Vedem c` originea dup` trup a Domnului este redat`
pe numele lui Iosif, care nu era tat`l Lui natural, dar conform
r=nduielilor timpului, copiii erau socoti]i ca apar]in`tori aceleia[i
familii, chiar dac` tat`l lor natural era altul. |n acest caz, Iosif
era socotit tat`l legal, nu natural, pentru a se \nt`ri convingerea
c` Iisus este Mesia, „Fiul lui Dumnezeu“. Evanghelistul
precizeaz` c` Iosif este „logodnicul“ Mariei, nu so]ul ei, de unde
putem vedea clar c` Maria, mama lui Iisus, este Fecioar`, iar
\ntruparea este de la Duhul Sf=nt.
De[i genealogia este prezentat` descendent, amintindu-se nu-
mele b`rba]ilor, fiindc` ei constituiau capul familiei, care
Cateheze Biblice – Noul Testament
135
perpetueaz` neamul, Evanghelistul ne red` totu[i [i nume de
femei, ca: Tamar, Bahab, Bet[eba [i moabiteanca Ruth, iar la
sf=r[it aminte[te, dup` cum am v`zut, numele Sfintei Fecioare
Maria, care t`lm`cit \nsemneaz`: „Binepl`cut`“, „Binemirositoa-
re“, „Pl`cut`“, „Doamn`“, „St`p=n`“.
Pe l=ng` prezentarea pe care o face Sf=ntul Evanghelist Ma-
tei, urm`rind neamurile de la Avraam [i p=n` la Iisus, mai avem
\n Noul Testament [i o alt` prezentare a neamului lui Iisus, cea
pe care ne-o \nf`]i[eaz` Sf=ntul Evanghelist Luca \ntr-o form`
invers`, ascendent`, de la Iisus p=n` la Adam, p=n` la Dumne-
zeu. Asociindu-l pe M=ntuitorul cu Adam, vedem c` a[a cum
prin firea p`c`toas` mo[tenit` de la primul om, suntem supu[i
p`catului, tot a[a prin \ntruparea „Celui de al doilea Adam“, a
M=ntuitorului Iisus Hristos putem mo[teni firea eliberat` de p`cat,
\nnoit` prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu spre via]a ve[nic`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se diferite personaje biblice
incluse \n genealogia lui Iisus.

7. Fixarea cuno[tin]elor
F`c=nd \mp`r]irea genealogiei Domnului din 14 \n 14 genera]ii,
ne g=ndim la faptul c` cifra 14 reprezint` dublarea cifrei 7
considerat` sf=nt`, iar 42 (dublarea \nmul]it` cu 3) reprezint`
deplin`tatea sfin]eniei \mplinite \n persoana celui care o \ncheie,
adic` a lui Iisus Hristos.
Am v`zut apoi c` \n cartea neamului lui Iisus apar [i femei.
Unele dintre ele chiar p`c`toase, altele de alt neam; ceea ce
\nseamn` c` la m=ntuire sunt chema]i to]i oamenii, \n mod egal:
b`rba]i sau femei; p`c`to[i sau drep]i; din poporul ales, sau din
alte neamuri.
Observ`m c` Sf=ntul Evanghelist ne prezint` neamul dup`
trup al Domnului. Aceasta nu ne opre[te s` consider`m c` Cel ce
s-a \ntrupat este [i r`m=ne Dumnezeu adev`rat. Fiind [i r`m=n=nd
Dumnezeu adev`rat, El este [i Om adev`rat, adic` Fiul lui Dum-
nezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.

8. Aplicarea
Pericopa Evanghelic` referitoare la „cartea neamului lui Iisus
Hristos“ a fost r=nduit` de c`tre Biseric` s` se citeasc` \n
duminica dinaintea Na[terii Domnului, atr`g=ndu-ne prin aceasta
luare aminte asupra Personalit`]ii divin-umane a Celui ce se va
na[te pentru a noastr` m=ntuire.
Capitolul unu
136
9. Tem` pentru acas`

--
Pentru a \n]elege mai bine genealogia vie]ii cuiva, ar fi recoman-
dabil ca fiecare s`-[i analizeze propria genealogie.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Buna Vestire
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Se poate porni de la intui]ie, ar`t=ndu-se icoana Buneivestiri,
sau: Privind cu fa]a spre altar \n sfin]itul loca[ de cult, observ`m
pe u[ile \mp`r`te[ti icoana unei Fecioare adumbrit` de razele
luminoase ale Duhului Sf=nt \n chip de porumbel, iar al`turea
imaginea unui \nger \n ve[minte albe, adres=ndu-i-se cu un crin
\n m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei. Aceasta reprezint`
icoana Buneivestiri.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` ce ne spune Evanghelia despre
Bunavestire [i care este \n]elesul acestui eveniment din opera de
m=ntuire a neamului omenesc.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Evanghelice „|n luna a [asea a fost trimis
\ngerul Gavriil de la Domnul \n cetatea Galileii, al c`rui nume
era Nazaret, la o Fecioar` logodit` cu un b`rbat, al c`rui nume
era Iosif, din casa lui David. Iar numele Fecioarei era Maria. {i
intr=nd \ngerul la ea, a zis: „Bucur`-te cea plin` de dar, Domnul
este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu \ntre femei“. Iar ea v`z=nd, s-a
sp`im=ntat de cuv=ntul lui [i cugeta ce va fi \nsemn=nd urarea
aceasta. {i a zis \ngerul: nu te teme, Maria, c`ci ai aflat har de la
Cateheze Biblice – Noul Testament
137
Capitolul unu
138
Dumnezeu. {i iat` vei lua \n p=ntece [i vei na[te fiu [i vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va
chema, [i-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat`l
S`u, [i va \mp`r`]i peste casa lui Iacob \n veci [i \mp`r`]ia lui nu
va avea sf=r[it. {i a zis Maria c`tre \nger: cum va fi aceasta de
vreme ce eu nu [tiu de b`rbat? {i r`spunz=nd \ngerul i-a zis:
Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui Prea\nalt te
va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul ce se va na[te din tine se va
chema Fiul lui Dumnezeu. {i iat` Elisabeta, rudenia ta, [i ea a
z`mislit un fiu la b`tr=ne]ele ei, [i aceasta este a [asea lun` pen-
tru ea, care se chema stearp`. C` la Dumnezeu nici un lucru nu
este cu neputin]`. {i a zis Maria: „iat` roaba Domnului, fie mie
dup` cuv=ntul t`u.“ {i s-a dus \ngerul de la ea“ (Luca 1, 26–38).

Explicarea textului Dup` cum vedem, Bunavestire \nseamn`


vestea bun` pe care \ngerul Gavriil o transmite unei Fecioare
aleas` de Dumnezeu s` nasc` pe Mesia cel proorocit [i a[teptat.
|ngerii sunt fiin]e spirituale, care petrec \n jurul tronului lui
Dumnezeu. Numele lor \nseamn` „vestitor“. Ei sunt trimi[i de
Dumnezeu ca s` vesteasc` oamenilor voia [i hot`r=rile Sale. Pen-
tru a putea intra \n leg`tur` cu oamenii, ei se prezint` \n chip
omenesc [i vorbesc limba \n]eleas` de cei c`rora li se adreseaz`.
Fecioara se numea Maria. Locuia \n Nazaretul Galileii, „un s`tule]
l=ng` Muntele Tabor“, fiind logodit` cu Iosif. La evrei logodna
se f`cea cu aprobarea p`rin]ilor [i a fratelui mai mare. Ea dura
un an. Era o perioad` de verificare. Fecioara logodit` locuia \n
casa p`rin]ilor ei. |n aceast` situa]ie apare \ngerul Gavriil spre
a-i comunica Fecioarei voia lui Dumnezeu, spun=ndu-i: „bucu-
r`-te cea plin` de har, Domnul este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu
\ntre femei“. De aici vedem c` nu e vorba de o Fecioar` oarecare,
ci de „una plin` de har“, care va avea un destin fericit, [i anume
de a fi binecuv=ntat` \ntre femei, de a i se atribui peste veacuri
cinstire din partea oamenilor, fiindc` va \mplini cea mai \nalt`
misiune \ncredin]at` de Dumnezeu vreodat` unui om.
De aceea, cople[it` de mesajul \ngerului, Fecioara s-a
sp`im=ntat [i a r`mas nedumerit`, motiv pentru care \ngerul o
lini[te[te, explic=ndu-i c` „a aflat har de la Dumnezeu [i va lua
\n p=ntece [i va na[te fiu [i va chema numele Iui Iisus. Acesta va
fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va chema...“ Nedumerirea ei
cre[te [i mai mult, afl=nd c` „va lua \n p=ntece“. {i era justificat`
„de vreme ce nu [tia de b`rbat“. Se sim]ea f`r` prihan`. Avea
con[tiin]a clar` c` nu a tr`dat actul logodnei. Explica]ia \ngerului
\ns` o va lini[ti, afl=nd c` e vorba de „umbrirea Duhului Sf=nt“,
Cateheze Biblice – Noul Testament
139
care este „de via]` f`c`torul“ [i care \nc` de la crea]ie aduce
ordinea ce d` curs normal vie]ii. Iar Sf=ntul care se va na[te din
ea este Fiul lui Dumnezeu, care va \mp`ca cerul cu p`m=ntul,
aduc=nd, sau restabilind armonia [i ordinea de la \nceputul
crea]iei. Vedem de aici c` actul \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu
se face prin participarea Sfintei Treimi. „Puterea Celui Prea\nalt“
indic` prezen]a Tat`lui, iar „umbrirea“ Sfintei Fecioare este
lucrarea Sf=ntului Duh. {i Sf=ntul care se z`misle[te este Fiul
lui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul). Taina \ntrup`rii Fiului lui
Dumnezeu, a fecioriei Mariei [i a na[terii ce va urma, fecioar`
r`m=n=nd [i pe mai departe, este mai presus de orice \n]elegere
omeneasc`. Ea dep`[e[te naturalul [i firescul. E vorba de prezen]a
Sfintei Treimi, de lucrarea [i de planul lui Dumnezeu la care
toate sunt cu putin]`. Pentru a ne da totu[i seama de posibilitatea
acestei z`misliri mai presus de fire, s-a oferit imaginea razelor
de lumin` ale soarelui, care p`trund prin geamul unei ferestre,
f`r` a-i aduce acesteia vreo v`t`mare...
Afl=nd c` e vorba de o \mplinire a voii lui Dumnezeu,
Fecioara prime[te taina printr-un cuv=nt de total` d`ruire: „fie
mie dup` cuv=ntul t`u!“ {i dialogul Sfintei Fecioare cu \ngerul
se \ncheie aici. Taina a fost primit` \n via]a ei. De acum \ncepe
jertfa. Ea va apare \ns`rcinat` \n fa]a oamenilor, trezind
suspiciunea lor. Nu putea s` dea explica]ii nim`nui. Mai mult
dec=t at=t, Legea era foarte aspr` \n astfel de situa]ii. Ea prevedea
c` „dac` pe vreo fat` t=n`r` logodit` cu un b`rbat cineva o va
\nt=lni \n cetate [i se va culca cu d=nsa, s` fie adu[i am=ndoi la
poarta cet`]ii aceleia [i s` fie uci[i cu pietre“ (Deuteronom 22,
23–24). Cunosc=nd aceast` prescrip]ie a Legii, dar fiind un suflet
generos, f`r` prihan`, drept \n fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor,
[i nevr=nd s`-[i descopere sau s`-[i insulte logodnica, Iosif se
hot`r\ „s` o lase pe ascuns“ (Matei 1, 19). Al]i b`rba]i s-ar fi
sim]it leza]i \n amorul propriu [i ar fi reac]ionat cu r`zbunare [i
duritate, chiar dac` nu aveau toate argumentele... Ar fi judecat
dup` aparen]e... {i \n cazul Sfintei Fecioare, acestea deveneau
din ce \n ce mai evidente... Dar Iosif nu a ales solu]ia durit`]ii.
El vroia s`-[i p`streze p=n` la cap`t iubirea fa]` de logodnica
sa... Dar c=nd se p`rea c` Sf=nta Fecioar` este mai mult p`r`sit`
de oameni, atunci intervine Dumnezeu. El nu-[i las` p`r`si]i ale[ii
S`i, [i nici planul Lui nu poate fi nimicit, sau dat la o parte... De
aceea, c=nd Iosif cugeta s`-[i p`r`seasc` logodnica, „iat`, \ngerul
Domnului i s-a ar`tat \n vis, zic=nd: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, femeia ta, c` ce s-a z`mislit \n ea este de la
Duhul Sf=nt. {i ea va na[te fiu [i tu \i vei da numele Iisus, c` El
Capitolul unu
140
va m=ntui pe poporul S`u de p`catele lui“ (Matei 1, 20–21). {i
astfel, Iosif prime[te din partea lui Dumnezeu mesajul [i calitatea
de a fi protectorul Sfintei Fecioare [i a Pruncului, care se va
na[te la timpul potrivit.
Dar Bunavestire nu r`m=ne numai o realitate istoric`, demn`
de comemorat de cre[tini, ca una din cele mai \nsemnate s`rb`tori,
ca un prim Cr`ciun. Actul istoric al Buneivestiri prin taina [i
jertfa pe care le con]ine, se continu` [i \n via]a duhovniceasc` a
fiec`rui credincios. Odat` ce Hristos „ia chip“, se z`misle[te spiri-
tual \n sufletul [i via]a cre[tin`, iar odat` ce aceast` tain` este
\n]eleas` [i primit`, se continu` asemenea Buneivestiri — prin
jertf`. Este vorba de jertfa lep`d`rii de sine, pentru ca Hristos s`
se dezvolte tot mai mult [i s` se „maturizeze“ \n via]a duhovni-
ceasc`. E vorba apoi de jertfa urm`rii lui Hristos prin luarea cru-
cii tale al`turi de crucea Lui, de continuare p=n` la sf=r[itul vea-
curilor a tainei [i jertfei lui Hristos, cu o bucurie [i d`ruire sf=nt`,
pentru statornicia pe p`m=nt a |mp`r`]iei lui Dumnezeu: „Vie
\mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precum \n cer a[a [i pe p`m=nt“.

7. Fixarea cuno[tin]elor
|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul Gavriil
o transmite Sfintei Fecioare Maria, c` va na[te pe Mesia, M=n-
tuitorul lumii). Cum a primit ea aceast` veste? (La \nceput s-a
sp`im=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a cople[it-o, fiindc`
era neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cum va fi posibil` \mplinirea
ve[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o asigur` c` la „Dumnezeu
toate sunt cu putin]`“ [i c` prin umbrirea Duhului Sf=nt, „de via]`
f`c`torul“, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, „binecuv=ntat`
\ntre femei“, Sf=nta Fecioar` se supune cu smerenie [i d`ruire,
r`spunz=nd \ngerului: „fie mie dup` cuv=ntul t`u„). Dup` ce a
primit taina z`mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt=mpla \n
via]a Sfintei Fecioare? (Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va p`r`si?
(Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul S`u, iar
ale[ii S`i nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i. Tot ce se
\nt=mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Evenimentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou` luni
\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi de
bucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegare
la pe[te [i la vin.
Cateheze Biblice – Noul Testament
141
|n semn de pre]uire a evenimentului care deschide opera de
m=ntuire, Biserica cinste[te Bunavestire printr-un imn de laud`
adus Sfintei Fecioare, imortalizat \n „Acatistul Buneivestiri“, care
poart` amprenta unei mari \n`l]`ri duhovnice[ti: „|ngerul cel mai
\nt=i st`t`tor din cer a fost trimis s` zic` N`sc`toarei de Dumne-
zeu: „Bucur`-te!“ {i \mpreun` cu glasul netrupesc v`z=ndu-Te,
Doamne, \ntrupat, s-a sp`im=ntat [i a st`tut strig=nd c`tre d=nsa
unele ca acestea: Bucur`-te prin care r`sare bucuria; Bucur`-te
prin care piere blestemul; ...Bucur`-te p=ntecele dumnezeie[tii
\ntrup`ri; Bucur`-te, prin care se \nnoie[te f`ptura; Bucur`-te prin
care Prunc se face F`c`torul; Bucur`-te mireas`, pururea
Fecioar`“.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va citi \n \ntregime Acatistul Buneivestiri.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Na[terea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Articolul al treilea din Simbolul de credin]` ne spune despre cea
de a doua Persoan` a Sfintei Treimi: „...care pentru noi oamenii
[i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat
de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om“.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea cum s-a desf`[urat actul istoric al Na[terii Domnului.
Capitolul unu
142
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Textul pericopei evanghelice „{i \n zilele acelea a ie[it
porunc` de la cezarul August s` se \nscrie toat` lumea. Aceast`
\nscriere s-a f`cut mai \nt=i pe c=nd st`p=nea \n Siria Quirinius.
{i se duceau to]i s` se \nscrie, fiecare \n cetatea sa. {i s-a suit [i
Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, \n Iudeea, \n cetatea lui
David, care se nume[te Betleem, pentru c` era din casa [i din
semin]ia lui David, s` se \nscrie cu Maria, cea logodit` cu el,
fiind grea. {i pe c=nd era acolo, s-au \mplinit zilele ca s` nasc`.
{i a n`scut pe fiul s`u cel \nt=i n`scut [i l-a \nf`[at [i l-a culcat
\n iesle, pentru c` nu avea loc \n casa de oaspe]i. {i erau ni[te
p`stori \n noaptea aceea st=nd pe c=mp [i f`c=nd de straj`
\mprejurul turmei lor. {i iat` un \nger al Domnului a st`tut
\naintea lor [i slava Domnului a str`lucit \mprejurul lor [i s-au
\nfrico[at cu fric` mare. {i le-a zis \ngerul: nu v` teme]i, c` iat`
v` binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, c` vi
s-a n`scut ast`zi M=ntuitor, care este Hristos Domnul, \n cetatea
lui David. {i aceasta v` va fi semn: ve]i g`si un prunc \nf`[at,
culcat \n iesle. {i deodat` s-a v`zut, \mpreun` cu \ngerul, mul]i-
me de oaste cereasc`, l`ud=nd pe Dumnezeu [i zic=nd: M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire. {i cum s-au dus de la ei \ngerii la cer, p`storii au zis
unii c`tre al]ii: s` mergem dar p=n` la Betleem [i s` vedem cu-
v=ntul acesta ce s-a f`cut, pe care Domnul ni l-a descoperit. {i
au venit degrab` [i au aflat pe Maria [i pe Iosif [i pruncul culcat
\n iesle. {i v`z=nd, au spus ce li s-a gr`it despre pruncul acesta.
{i to]i care au auzit s-au mirat de cele ce le-au spus p`storii; iar
Maria p`stra toate cuvintele acelea, pun=ndu-le \n inima sa. {i
s-au \ntors p`storii, sl`vind [i l`ud=nd pe Dumnezeu pentru toate
cele ce auziser` [i v`zuser`, precum li se spusese“ (Luca 2, 1–20).

Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea Na[terii


Domnului, evenimentul este prezentat de Sf=ntul Evanghelist
Luca \ntr-un cadru istoric bine determinat, care motiveaz` \n
acela[i timp na[terea la Betleem [i nu la Nazaret. Astfel,
evenimentul istoric al Na[terii Domnului \n Betleem este
determinat de recens`m=ntul popula]iei \n \ntreg imperiul roman
f`cut de \mp`ratul Octavian Augustus, \n timp ce \n Siria st`p=nea
Quirinius.
Se [tie prea bine din istorie c` \mp`ratul Octavian, nepotul
lui Iuliu Cezar, supranumit „Augustus“, adic` „Sacrul“, sau
„Ilustrul“, domnind \ntre 27 \n.Hs. [i 14 d.Hs., f`cea tot la 14
Cateheze Biblice – Noul Testament
143
ani recens`m=ntul popula]iei din imperiu, pentru a urm`ri o
echitabil` reparti]ie a impozitelor. |mp`ratul \nsu[i ]inea eviden]a
recens`mintelor. Recens`m=ntul \n Palestina a fost ordonat de
reprezentantul \mp`ratului, de guvernatorul (proconsulul) Siriei,
Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria \n dou` r=nduri,
\ncep=nd din anul 10 \n.Hr. [i 9 d.Hr. Evanghelistul Matei vine
cu precizarea ca Na[terea Domnului a avut loc „\n zilele regelui
Irod“. |ntruc=t nu pl`tea impozit Romei, fiindc` purta titlul de
„rege asociat“ (rex socius), Irod a primit cu larg` inim` s` se
fac` acest recens`m=nt \n ]ara lui.
Recens`m=ntul ordonat de Octavian Augustus a obligat pe
fiecare locuitor s` se deplaseze la locul de ob=r[ie al neamului
s`u. {i cum Iosif [i Maria erau din neamul lui David, cu ob=r[ia
\n Betleem, p`r`sesc Nazaretul, situat \n provincia Galileii [i vin
\n provincia Iudeea, la Betleem, ora[ul situat la 10–12 km sud
de Ierusalim. Se mai numea [i „Cetatea lui David“, fiindc` aici
s-a n`scut cu o mie de ani \n urm` regele David. Dup` re\ntoar-
cerea din robia babilonic`, mul]i din descenden]ii familiei
davidice se stabilesc [i \n alte localit`]i din Palestina, precum
str`mo[ii lui Iosif [i Maria s-au a[ezat \n Nazaretul Galileii.
Dup` un drum lung [i greu, din Nazaret [i p=n` \n Betleem,
aproximativ 150 km, neg`sind aici loc \n casele de oaspe]i, [i
„\mplinindu-se zilele ca s` nasc`“, Fecioara Maria a n`scut pe
M=ntuitorul lumii \ntr-o iesle. L-a \nf`[at [i L-a culcat aici. Co-
ment=nd aceasta, Sfin]ii P`rin]i accentueaz` marea smerenie \n
care s-a \mbr`cat Fiul lui Dumnezeu \nc` de la Na[terea Sa. „Toa-
te prin D=nsul s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu s-a f`cut din tot
ce s-a f`cut“ (Ioan 1, 3), dar El vine la noi ca om, nu \n palate,
nici \n lux, ci \n cea mai cople[itoare umilin]`. De aceea, smerenia
Lui este cu at=t mai mare, cu c=t locul din care El a cobor=t este
mai \nalt...
Primii care L-au \nt=mpinat pe Pruncul nou-n`scut pentru
m=ntuirea noastr` au fost p`storii. Ei st`teau pe c=mp [i f`ceau
de paz` noaptea \mprejurul turmei lor, probabil l=ng` Ierusalim,
ca angaja]i ai templului spre a cre[te oile [i mieii folosi]i ca jertfe.
Nu este \ns` \nt=mpl`toare aceast` coinciden]`, fiindc` [i Fiul
Omului ca o „oaie se va aduce spre junghiere“, El, care va fi
„p`storul cel bun al oilor“.
P`storii nu fac \ns` parte din clasele st`p=nitoare, sau suspuse
ale societ`]ii. Ei erau cei mai mode[ti dintre oameni. {i poate
tocmai de aceea au fost ale[i ei s` fie primii care s` \nt=mpine pe
Mesia. Este \nc` o \mplinire a mesajului Buneivestiri ar`tat prin
cuvintele Sfintei Fecioare: „...Ar`tat-a t`ria bra]ului S`u, Domnul
Capitolul unu
144
risipit-a pe cei m=ndri \n cugetul inimii lor; a cobor=t pe cei
puternici de pe tronuri [i a \n`l]at pe cei smeri]i; pe cei fl`m=nzi
i-a umplut de bun`t`]i [i pe cei boga]i i-a scos afar` de[er]i...“
(Luca 1, 51–53). Cu alte cuvinte, „pe cele smerite [i neputin-
cioase ale lumii le-a ales Dumnezeu ca s` ru[ineze pe cele tari“.
Celor „s`raci cu duhul“ le va oferi Mesia n`scut \n pe[tera
s`r`c`cioas` a Betleemului \mp`r`]ia Sa (Matei 5, 3). Pentru unii
ca ace[tia, pentru salvarea vame[ilor [i p`c`to[ilor s-a \ntrupat
Fiul lui Dumnezeu. De aceea, El va face din vame[i Apostoli, [i
din p`c`to[i sfin]i.
C=nd p`storilor li s-a ar`tat \ngerul [i c=nd slava lui Dumne-
zeu a str`lucit \mprejurul lor, ei s-au \nfrico[at foarte mult. Nu
au mai v`zut niciodat` a[a ceva [i nici nu se a[teptau s` vad`
vreodat`. |ngerul \i \ncurajeaz` [i le spune lor, tocmai lor, cea
mai bun` veste din lume, care va fi o mare bucurie pentru \ntreg
poporul p=n` la sf=r[itul veacurilor, [i anume c` „ast`zi s-a n`scut
M=ntuitorul, care este Hristos Domnul“. Altfel spus: ast`zi vi
s-a ar`tat m=ntuirea cea mult a[teptat`, ast`zi a venit iertarea [i
\mp`carea cerului cu p`m=ntul, fiindc` „at=t de mult a iubit Dum-
nezeu lumea, \nc=t [i pe Fiul S`u, Cel unul n`scut, L-a dat, ca
oricine crede \n El s` nu piar`, ci s` aib` via]` ve[nic`“ (Ioan 3,
16). Acest imn al \mp`c`rii cerului cu p`m=ntul este c=ntat de
mul]imea de oaste cereasc`, zic=nd: „M`rire \ntru cei de sus lui
Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni bun`voire“.
|mplinind porunca \ngerului, p`storii s-au dus la Betleem [i
au g`sit Pruncul culcat \n iesle, iar pe Maria [i pe Iosif al`turi de
El. Au mai venit de bun` seam` la ieslea unde s-a n`scut Mesia
[i al]i oameni din \mprejurimi spre a oferi — a[a cum se cuvine
[i este omenos — un c=t de mic ajutor Femeii care n`scuse...
To]i s-au mirat de cele m`rturisite de p`stori... Maria \ns` nu s-a
mirat, fiindc` ea cuno[tea mai bine ca oricine taina z`mislirii [i
na[terii Fiului lui Dumnezeu. {i nu a m`rturisit-o nim`nui, ci a
p`strat-o \n inima sa.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul sau icoana Na[terii
Domnului \n ieslea din Betleem.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului lui
Dumnezeu? (|n timpul \mp`ratului Octavian Augustus, c=nd
guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii Sfinte era
Irod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betleem). Dar Sf=nta
Fecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns \n
Cateheze Biblice – Noul Testament
145
Betleem? (|mp`ratul Romei a dat ordin s` se fac` recens`m=ntul
popula]iei [i cu acest prilej fiecare trebuia s` se \nscrie \n locali-
tatea de origine a neamului s`u. Iar cum Iosif [i Maria erau din
neamul lui David, iar acesta din Betleem, s-au deplasat din
Nazaret p=n` \n Betleem). Ce s-a \nt=mplat c=nd au ajuns \n
Betleem? (Sfintei Fecioare i s-au \mplinit zilele na[terii). Unde
a n`scut ea pe M=ntuitorul lumii? (Neg`sind o cas` de oaspe]i,
L-a n`scut \ntr-o iesle). Faptul c` Fiul lui Dumnezeu, creatorul
cerului [i al p`m=ntului prime[te s` se nasc` \ntr-o iesle
s`r`c`cioas`, ce ne demonstreaz`? (Ne arat` iubirea f`r` de
margini a lui Dumnezeu ar`tat` omului, printr-o cov=r[itoare
smerenie, sau umilin]`). Care au fost primii invita]i ai cerului la
Na[terea Pruncului din Betleem? (Au fost ni[te p`stori, oameni
simpli [i mode[ti). Ce ne arat` aceasta? (C` Dumnezeu „celor
smeri]i le d` har“). Ce le spune \ngerul p`storilor? (C` ast`zi l-i
s-a n`scut M=ntuitor). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` prin
\ntruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic`
\mp`carea cerului cu p`m=ntul). Cine confirm` acest mesaj?
(Oastea \ngerilor care c=ntau marele imn al \mp`c`rii: „M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire“). Ce au f`cut p`storii dup` plecarea \ngerului? (Au
mers \n Betleem — ca dovad` c` ei erau \n \mprejurimi — [i
acolo au g`sit Pruncul \mpreun` cu Mama Sa [i cu dreptul Iosif,
precum [i cu al]i oameni). C=nd p`storii au povestit cele
\nt=mplate, ce au f`cut cei prezen]i la ieslea din Betleem? (S-au
mirat). Dar Mama Pruncului? (Ea nu s-a mirat, fiindc` cuno[tea
taina z`mislirii [i \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele mai
mari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 decembrie,
fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt`m=ni de post.
Se va c=nta Troparul Na[terii Domnului, Colindul: „O, ce
veste minunat`“, precum [i alte colinde.

9. Tem` pentru acas`


Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup` Luca privind Na[terea
Domnului [i se va \nv`]a Troparul Na[terii Domnului [i alte
colinde.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
146

|nchinarea magilor
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptul


Iosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la templu pentru a fi t`iat
\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la templu, fiind
\nt=mpinat de dreptul Simeon [i prooroci]a Ana.
Nu peste mult timp a avut loc un eveniment mai pu]in
a[teptat.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Acesta este \nchinarea magilor de la R`s`rit, la care ne vom referi
\n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei evanghelice „Iar dup` ce Iisus s-a n`scut \n
Betleemul Iudeii \n zilele regelui Irod, iat` magii de la r`s`rit
sosir` \n Ierusalim, zic=nd: Unde este Nou-N`scutul rege al
iudeilor? C`ci noi am venit ca s` ne \nchin`m Lui. Iar regele
Irod auzind aceasta s-a tulburat [i \mpreun` cu el tot Ierusalimul.
{i adun=nd pe to]i arhiereii [i c`rturarii poporului i-a \ntrebat
unde are s` se nasc` Hristos. Iar ei au zis: \n Betleemul Iudeii,
c`ci a[a s-a scris prin profetul: „{i tu, Betleeme, p`m=ntul lui
Iuda, nicidecum nu e[ti mai mic \ntre c`peteniile lui Iuda, c` din
tine va ie[i Conduc`torul (Pov`]uitorul) care va pa[te pe poporul
meu, pe Israel. Atunci Irod chem=nd pe magi s-a informat cu
de-am`nuntul de la ei despre timpul c=nd li s-a ar`tat steaua. {i
trimi]=ndu-i pe d=n[ii la Betleem le-a zis: Merg=nd, cerceta]i cu
de-am`nuntul despre Prunc, iar dac` \l ve]i g`si vesti]i-m` [i pe
mine ca [i eu s` merg s` m` \nchin Lui. Iar ei ascult=ndu-l pe
rege s-au dus. {i iat` steaua pe care o v`zusera la r`s`rit, mergea
\naintea lor p=n` ce a venit [i a stat deasupra locului unde era
Pruncul. Iar ei v`z=nd steaua s-au bucurat cu bucurie foarte mare.
{i intr=nd \n cas` au v`zut pruncul cu Maria, mama Lui, [i c`z=nd
la p`m=nt I s-au \nchinat Lui [i deschiz=ndu-[i visteriile lor I-au
Cateheze Biblice – Noul Testament
147
dus Lui: aur, t`m=ie [i smirn`. {i primind \ncuno[tin]are \n vis
ca s` nu se \ntoarc` la Irod, s-au dus pe alt` cale \n ]ara lor“
(Matei 2, 1–12).

Explicarea pericopei Dup` cum ne arat` textul pericopei


evanghelice, venirea magilor se petrece „\n zilele lui Irod regele“.
Cine era Irod?
Era fiul lui Antipater. A fost ales de Senatul roman, [i decretat
ca „rege asociat „(rex socius). Era str`in de origine [i nu se bucura
de simpatia poporului iudeu, fiind considerat uzurpator al tronului
lui David. Pentru a-[i c=[tiga simpatia, restaureaz` din temelie
templul din Ierusalim [i se c`s`tore[te cu o fiic` din vechea
familie regal` a Hasmoneilor. Dar toat` via]a r`m=ne o lupt`
deschis` de a se men]ine la tron, suspect=nd tiranic [i crud orice
situa]ie sau pretendent, fie chiar imaginar.
Cine sunt magii [i de unde au venit ei?
Magii erau \n]elep]ii timpului care cu ajutorul astrologiei
c`utau s` p`trund` destinul omenirii, prezic=nd anumite
evenimente ce urmau s` se produc`, de pild` cum ar fi recolta,
sf=r[itul unei domnii, rezultatul unei b`t`lii, etc. Unii spun c`
erau chiar regi ai unor popoare orientale. Chiar dac` nu erau regi
\ncorona]i, influen]ele lor la cur]ile regale erau hot`r=toare ori
de c=te ori ap`reau nedumeriri privind soarta unei ]`ri orientale.
Astfel Sf=nta Scriptur` ne d` m`rturie c` regele Babiloniei \i
consulta pe magi \ntotdeauna c=nd lua o hot`r=re privind soarta
imperiului. De fapt s-a [i descoperit ca la Sippar l=ng` vechiul
Babilon exist` chiar o [coal` de astronomie (Horia Matei,
Enigmele Terrei; vol. 11, Bucure[ti, 1983, pp. 122–124). Dar nu
numai Babilonia avea magi, ci multe din ]`rile imperiului roman
[i mai ales Persia, Caldeea, Media, Etiopia. Arabii se chiar
numeau „fiii r`s`ritului“, iar magii — ne spune Evanghelia —
au venit din r`s`rit; din una sau mai multe din ]`rile amintite.
Ce i-a determinat pe magi s` vin` la Ierusalim?
Apari]ia unei stele care i-a condus p=n` aici. Ei sunt astrologi
[i pun \n leg`tur` via]a oamenilor [i a popoarelor cu mi[carea
stelelor de pe cer. O stea mare le oferea concluzia c` \n poporul
iudeu s-a n`scut un rege. De aceea, ei motiveaz` c` „au v`zut
steaua Lui la r`s`rit [i adaug` c` scopul venirii lor este de a-i
aduce noului rege venera]ia lor. S-a descoperit de altfel la Sippar
o t`bli]` de lut pe care era consemnat` apari]ia unei stele ce putea
fi observat` din orice parte a r`s`ritului, care a durat mai multe
luni, \n chiar perioada Na[terii Domnului (Horia Matei, idem,
ibidem).
Capitolul unu
148
Ce fel de stea a fost aceasta?
Astronomul Iohannes Kepler a demonstrat \n 1606 c` steaua
care i-a condus pe magi a fost o tripl` conjunc]ie a lui Jupiter [i
a lui Saturn \n constela]ia Pe[tilor.
O tripl` conjunc]ie se produce la intervale de sute de ani, pe
c=nd conjunc]iile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima
tripl` conjunc]ie a avut loc \n constela]ia Berbecului, ]in=nd din
august 1940, p=n` \n februarie 1941. O a treia conjunc]ie este
prezis` abia pe la 1098. Richard Henning arat` c` conjunc]ii
simple ale lui Jupiter [i Saturn au avut loc \n constela]ia Pe[tilor
de mai multe ori; una din ele fiind \n 126 \n. Hr., dar aproape
invizibil`. Tripla conjunc]ie din constela]ia Pe[tilor s-a repetat
\n anul Na[terii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4
decembrie, fiind perfect vizibile. C`l`toria de la Babilon la Ieru-
salim dureaz` cam o lun` [i jum`tate. Datorit` faptului c`
Betleemul era la sud de Ierusalim, \n cazul unei c`l`torii efectu-
ate dup`-amiaza, steaua devenea foarte str`lucitoare la apropierea
amurgului [i d`dea \ntr-adev`r impresia c` merge \naintea lor.
De fapt, Richard Henning a reconstituit artificial \ntre 1933–1937
„drumul stelei magilor“, la planetariul din Dusseldorf,
demonstr=nd ipoteza lui Kepler \n fa]a a mii de vizitatori. Din
nefericire \ns` un bombardament aerian a transformat, \n al doilea
r`zboi mondial, acest planetariu \ntr-un morman de ruine (Horia
Matei, idem, ibidem).
Cum i-a \nt=mpinat Irod pe magi?
Evanghelia ne spune c` la \nceput s-a tulburat, [i odat` cu el
tot Ierusalimul. De ce s-a tulburat tot Ierusalimul? Fiindc` to]i
cuno[teau m=nia [i cruzimea lui Irod, [i [i-au dat seama din mai
multe situa]ii anterioare c` aceasta se va rev`rsa asupra copiilor
lor. Cum a procedat Irod la \nceput? El adun` pe to]i arhiereii [i
c`rturarii la un sfat comun. Arhiereul era supremul preot [i
provenea din neamul lui Aron. La \nceput era ales pe via]`, apoi
a devenit la discre]ia celor puternici. Numai Irod depune [i
instituie \n cursul domniei sale opt arhierei. Dar chiar dac` erau
depu[i, arhiereii r`m=neau membri ai sinedriului. De aceea el a
chemat pe arhierei. C`rturarii se ocupau cu studiul legii moza-
ice. Ei se mai numeau [i „\nv`]`tori de lege“, sau „legiuitori“.
Bucur=ndu-se de trecere \n popor unii erau chiar membrii
sinedriului. Irod prime[te de la arhierei [i c`rturari r`spunsul c`,
potrivit proorociilor, Mesia se va na[te \n Betleem [i va fi Domn
\n Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean` fa]` de
magi, \ndemn=ndu-i s` caute Pruncul [i dac` \l vor afla s`-i dea
[i lui de [tire ca s` i se \nchine [i el. El le spune magilor „s`
Cateheze Biblice – Noul Testament
149
cerceteze cu de-am`nuntul“, ceea ce \nseamn` c` trebuiau s`
cunoasc` cu exactitate locul, strada, casa, familia, numele p`rin-
]ilor [i a copilului. Aceasta \nseamn` c` ceea ce nu mai putea
afla de la arhierei [i c`rturari, Irod vroia s` cunoasc` prin viclenie
[i fa]`rnicie de la magi.
Cum g`sesc magii pruncul [i ce daruri \i ofer`?
Plec=nd de la Irod, magilor le apare din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul cu mama Lui. Sf=ntul
Evanghelist Luca ne-a ar`tat c` Pruncul s-a n`scut \n staulul unei
pe[teri, iar noi afl`m acum de la Evanghelistul Matei ca magii
l-au g`sit \n cas`. Este cumva vreo contradic]ie \ntre sfintele
Evanghelii? Nu este nici o contradic]ie. Pruncul s-a n`scut
\ntr-adev`r \n pe[ter` fiindc` atunci nu a g`sit loc \n cas`, dar de
atunci au trecut cel pu]in 40 de zile, c=nd potrivit legii a fost dus
la templu, iar lumea venit` pentru recens`m=nt s-a mai r`rit, [i
astfel Sf=nta Familie g`se[te locuin]` \ntr-o cas`. {i magii
„intr=nd \n cas` au v`zut pruncul [i c`z=nd la p`m=nt i s-au
\nchinat [i deschiz=ndu-[i vistieriile i-au dus lui daruri: aur,
t`m=ie [i smirn`“. Interpret=nd darurile oferite, Sfin]ii P`rin]i
arat` c` aurul fiind cel mai pre]ios metal, oferind acest dar, \l
consider` pe prunc rege. T`m=ia folosit` la cult, pe altarul
t`m=ierii simbolizeaz` rug`ciunile credincio[ilor \n`l]ate spre cer,
iar darul magilor prezice c` pruncul este fiin]` dumnezeiasc`
c`ruia i se cuvine adorare ca lui Dumnezeu. Smirna, fiind un
aromat folosit la \mb`ls`marea mor]ilor, ca dar al magilor indic`
faptul c` pruncul \[i va pune via]a pentru m=ntuirea oamenilor.
C=]i magi i-au adus \nchinare Pruncului?
Dac` ne orient`m dup` num`rul [i felul darurilor, putem
spune c` au fost \n numar de trei. Unii spun c` au fost 4, al]ii: 6,
iar al]ii chiar 12. Num`rul trei corespunde mai bine, fiindc` trei
au fost [i fiii lui Noe, iar \n aceast` form` ei vin ca reprezentan]i
ai tuturor popoarelor lumii. Sf=nta Tradi]ie p`streaz` chiar [i
numele lor: Balthazar, Melchior, [i Caspar (Gaspar).
Nu s-au mai \ntors, fiindc` au primit \ncuno[tin]are de la
Dumnezeu s` apuce pe alt` cale [i s` mearg` \n ]ara lor.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tablouri sau diapozitive cu
\nchinarea magilor.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele p=n` aici tratate re]inem c` magii [i steaua au existat \n
realitate, c` datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie
[i nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci
Capitolul unu
150
le ofer` argumente de sus]inere. Magii au fost \ntr-adev`r \n ]`rile
lor asemenea unor regi ne\ncorona]i, av=nd un cuv=nt hot`r=tor
\n luarea unei pozi]ii privind destinul [i ac]iunile ]`rii respec-
tive. |n prezicerile lor ei se orientau dup` mi[c`rile corpurilor
cere[ti, de aceea c=nd au v`zut o stea mai str`lucitoare dec=t
altele, au pornit la drum condu[i de ea ca s` aduc` \nchinare
noului rege care se n`scuse, mai mare dec=t oricare din cei
existen]i. Ajung=nd \n Ierusalim [i ascunz=ndu-li-se steaua, r`m=n
dezorienta]i [i \ntreab` unde s-a n`scut noul rege. Auzind c` magii
vin s` se \nchine noului rege, Irod se tulbur` [i chem=nd pe
arhierei [i c`rturari afl` c` \ntr-adev`r Mesia se va na[te \n
Betleem. Dorea s` afle \ns` cu exactitate unde este pruncul n`scut.
De aceea le cere magilor cu viclenie ca merg=nd ei [i cercet=nd
cu de-am`nuntul unde este Pruncul s`-i dea [i lui de [tire, ca s`
I se \nchine [i el. Ie[ind magii, li se arat` din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul. Cu sufletul plin de
bucurie I se \nchin`, oferindu-I aur, smirn` [i t`m=ie. |mpli-
nindu-[i misiunea magii sunt sf`tui]i s` nu se mai abat` pe la
Irod, ci pe alt` cale s` mearg` \n ]ara lor.

8. Aplicarea
Se vor c=nta mai multe colinde av=nd ca [i con]inut \nchinarea
magilor.

9. Tem` pentru acas`


Se va \nv`]a o astfel de colind`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

|mplinirea legii – t`ierea \mprejur [i


\nchinarea la templu
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
151

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` na[terea Domnului \n Betleem, Sf=nta Fecioar` trebuia
\mpreun` cu dreptul Iosif [i cu Pruncul sf=nt s` se re\ntoarc` la
Nazaret. Dar \ntruc=t peste opt zile, [i apoi peste 40 de zile se
cuvenea ca din nou s` revin` la Ierusalim, pentru \mplinirea Legii,
Sf=nta Familie am=n` plecarea din Betleem. De fapt, drumul de
la Betleem p=n` la Nazaret fiind de aproape 150 km, era prea
greu de f`cut de dou` ori.
Ca Unul care nu a „venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`“,
\nc` dup` na[tere Pruncul-Mesia dovede[te aceasta prin t`ierea
\mprejur [i \nchinarea la templu.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum aceste dou` evenimente \l
arat` pe Mesia ca pe un \mplinitor al Legii.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Despre aceste prime evenimente din via]a p`m=nteasc` a lui Mesia
ne relateaza Sf=ntul Evanghelist Luca. Le vom urm`ri pe r=nd.

A. T~IEREA |MPREJUR

Textul pericopei „{i c=nd s-au \mplinit opt zile, ca s`-l taie
\mprejur, s-a pus numele Iisus, cum s-a spus de \nger mai \nainte
de a se z`misli \n p=ntece“ (Luca 2, 21).

Explicarea textului pericopei Exist` aici dou` aspecte: \n


primul r=nd faptul c` Mesia a primit s` fie t`iat \mprejur. Iar \n
al doilea r=nd, c` odat` cu t`ierea \mprejur a primit un nume cu
ad=nci semnifica]ii \n procesul m=ntuirii neamului omenesc.
Capitolul unu
152
T`ierea \mprejur reprezenta leg`m=ntul f`cut de Dumnezeu
cu Avraam [i prin el cu poporul evreu: „Iar leg`m=ntul dintre
Mine [i tine [i urma[ii t`i din neam \n neam, pe care trebuie s`-l
p`zi]i, este acesta: to]i cei de parte b`rb`teasc` ai vo[tri s` se
taie \mprejur... \n ziua a opta“ (Facerea 17, 10–14).
Sf=ntul Apostol Pavel remarc` faptul c` primind s` fie t`iat
\mprejur, Domnul se supune Legii vechi; dar \n acela[i timp
\mplinind legea „\n duh [i adev`r“, El aduce un Nou Leg`m=nt
\ntre Dumnezeu [i oameni prin care se vor binecuv=nta toate
neamurile p`m=ntului. Astfel, pe de o parte, „Iisus Hristos s-a
f`cut slujitor al t`ierii \mprejur pentru adev`rul lui Dumnezeu ca
s` se \nt`reasc` f`g`duin]ele p`rin]ilor“ (Romani 15, 8). Iar pe
de alt` parte, t`ierea \mprejur a Noului Leg`m=nt se face prin
Hristos [i devine o moarte fa]` de p`cat [i o \nviere \n Hristos,
s`v=r[it` prin Botez: „...|ntru care sunte]i [i t`ia]i \mprejur, cu
t`iere \mprejur nef`cut` de m=n`, prin dezbr`carea de trupul
p`catelor c`rnii \ntru t`ierea \mprejur a lui Hristos, fiind \ngropa]i
prin Botez \mpreun` cu El, \ntru care a]i [i fost \nvia]i \mpreun`
prin credin]a \n puterea lui Dumnezeu“ (Coloseni 2, 11–12). Prin
acest Nou Leg`m=nt se va \mplini \n mod des`v=r[it leg`m=ntul
vechi \ncheiat \ntre Dumnezeu [i Avraam, \n sensul c` prin Mesia-
Hristos care provine din neamul lui Avraam se vor binecuv=nta
toate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire. Acum se
\mpline[te profe]ia mesianica f`cut` de Dumnezeu lui Avraam:
„Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi m`ri
numele t`u [i vei fi izvor de binecuv=ntare“ (Facerea 12, 2 [i 17,
6–9).
|n al doilea r=nd, odat` cu t`ierea \mprejur, Pruncul sf=nt
prime[te numele de Iisus, cu o semnifica]ie deosebit`. C=nd
spunem „Iisus“ \n]elegem c` „Dumnezeu este M=ntuitorul“ nos-
tru (Matei 1, 21), \ntruc=t prin \ns`[i pronun]area Lui facem o
m`rturisire de credin]`, recunosc=nd c` El este „Emanuel“, adic`:
„Dumnezeu este cu noi“ (Matei 1, 22). Astfel, El s-a \ntrupat
pentru noi, pentru a fi cu noi [i a r`m=ne M=ntuitorul nostru.
Acesta este „singurul nume dat printre oameni \n care s` ne
m=ntuim“ (Fapte 4, 12). De aceea, numele lui este „mai presus
dec=t orice nume pentru ca \n numele lui Iisus tot genunchiul s`
se plece, al celor cere[ti [i a celor p`m=nte[ti [i a celor dedesubt“
(Filipeni 2, 9–10).
Cateheze Biblice – Noul Testament
153
B. |NCHINAREA LA TEMPLU

Textul pericopei „{i c=nd s-au plinit zilele cur`]iei lor, legea
lui Moise,l-au dus la Ierusalim, ca s`-l pun` \naintea Domnului,
precum este scris \n legea Domnului: „Orice \nt=i-n`scut de parte
b`rb`teasc` s` fie \nchinat Domnului, [i s` dea jertf` precum s-a
zis \n legea Domnului — o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel. {i iat` era un om \n Ierusalim cu numele de Simeon [i
omul acela era drept [i tem`tor de Dumnezeu, a[tept=nd
m=ng`ierea lui Israel, [i Duhul Sf=nt era peste el. {i i se f`cuse
de Duhul Sf=nt s` nu vad` moartea, p=n` ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului. {i a venit cu Duhul \n templu, c=nd au adus
\n`untru p`rin]ii pe Pruncul Iisus, ca s` fac` cu el dup` r=nduiala
legii. {i acela l-a luat \n bra]e [i a binecuv=ntat pe Dumnezeu [i
a zis: Acum sloboze[te pe robul t`u, St`p=ne, dup` cuv=ntul t`u
\n pace, c` v`zur` ochii mei m=ntuirea ta, pe care ai g`tit-o
\naintea fe]ei tuturor popoarelor, ca s` fie lumin` spre desco-
perirea neamurilor [i slava poporului t`u Israel. {i se mirau Iosif
[i mama lui de cele ce gr`iau despre el. {i i-a binecuv=ntat Simeon
[i a zis c`tre Maria, mama Lui: iat`, Acesta este pus spre c`derea
[i scularea multora \n Israel [i spre semn de contrazicere, ca s`
descopere cugetele multor inimi. {i prin \ns`[i sufletul t`u va
trece sabia. {i era [i Ana, prooroci]a, fiica lui Fanuel, din semin]ia
lui A[er. Aceasta era \naintat` \n zile multe [i tr`ise cu b`rbatul
s`u [apte ani dup` fecioria sa. {i a fost v`duv` ca de 84 de ani [i
nu se dep`rta de la templu, slujind noaptea cu posturi [i rug`-
ciuni. {i veni [i ea \n acel ceas, l`uda pe Dumnezeu [i cuv=nta
despre El tuturor celor ce a[teptau m=ntuire \n Ierusalim“ (Luca
2, 22–38).

Explicarea textului pericopei Ducerea [i \nchinarea \nt=iului


n`scut de parte b`rb`teasc` la templu dateaz` la evrei \nc` din
perioada eliber`rii din robia egiptean`. Era un act de d`ruire lui
Dumnezeu ca o form` de manifestare a recuno[tin]ei. Era
prev`zut` aducerea la templu a copiilor la 40 de zile dup` na[tere,
\n amintirea peregrin`rii poporului \n pustie timp de 40 de ani [i
a salv`rii lui prin bun`voin]a lui Dumnezeu. Cum nu puteau fi
adu[i to]i copiii la templu, s-a acceptat \n locul lor aducerea
jertfei, copilul urm=nd s` fie dus la templu doar pentru a fi
\nchinat Domnului. Iat` [i glasul Legii, privind procedura aducerii
jertfei la templu: „Dac` femeia va z`misli [i va na[te prunc de
parte b`rb`teasc`, va fi necurat` [apte zile... Iar \n a opta zi se va
t`ia pruncul \mprejur. Femeia s` mai [ad` 33 de zile [i s` se
Capitolul unu
154
cure]e de s=ngele s`u... Dup` ce se vor \mplini zilele cur`]iei ei
pentru fiu sau pentru fiic` s` aduc` un miel de un an ardere de
tot [i un pui de porumbel sau de turturic` jertf` pentru p`cat...
Iar de nu-i va da m=na s` aduc` un miel, s` ia dou` turturele sau
doi pui de porumbel, unul pentru jertf` [i cel`lalt pentru ardere
de tot, [i o va cur`]i preotul [i curat` va fi“ (Levitic 12, 2–8).
Dup` cum ne arat` textul, Sf=nta Familie a adus ca jertf` o pereche
de turturele [i doi pui de porumbel. Aceasta era dup` cum am
v`zut jertfa „celor ce nu le d`dea m=na“ s` aduc` mai mult.
Evanghelia ne spune \n continuare c` Sf=ntul Prunc a fost
\nt=mpinat la templu de un om evlavios, pe nume Simeon, c`ruia
i se f`g`duise de Duhul Sf=nt c` nu va muri \nainte de a vedea pe
Hristos-Domnul. Fiind inspirat de Duhul Sf=nt \l identific` pe
Pruncul-Mesia c=nd p`rin]ii Lui \l duc la templu, [i L-a luat \n
bra]e, a binecuv=ntat pe Dumnezeu, rostind un prea frumos imn,
care pentru bog`]ia con]inutului s`u a intrat \n cultul Bisericii,
rostindu-se \n cadrul vecerniei. Adres=ndu-se apoi dreptului Iosif
[i Sfintei Fecioare, care s-au mirat de binecuv=ntarea dreptului
Simeon, le face [i lor dou` proorociri. Prima se refer` la faptul
c` Pruncul-Mesia va fi „spre c`derea [i ridicarea multora \n Is-
rael“, iar a doua se refer` la Sf=nta Fecioar`, prin „al c`rei suflet
va trece sabie“. Pe l=ng` dreptul Simeon, Pruncul sf=nt este
\nt=mpinat la templu [i de o v`duv`, prooroci]a Ana, \n v=rst` de
84 de ani, care toat` vremea o petrecea la templu \n post [i rug`-
ciune. {i ea l`uda pe Dumnezeu [i vorbea despre Pruncul-Mesia
tuturor celor ce a[teptau m=ntuirea.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau icoana \nt=mpin`rii Dom-
nului la templul din Ierusalim.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Referindu-ne la ambele evenimente care stau \nc` de la \nceput
m`rturie c` Mesia nu a venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`
\n duh [i \n adev`r, ne \ntrebam la \nceput, care sunt acestea?
(Acestea sunt t`ierea \mprejur la opt zile de la na[tere [i
\nchinarea la templu, la 40 de zile de la na[terea Sa). Ce
semnifica]ie are t`ierea \mprejur? (Ea reprezint` \ncheierea le-
g`m=ntului \ncheiat de Dumnezeu cu Avraam, la care se supuneau
to]i copiii evreilor. Mesia-Hristos \mpline[te aceast` lege \n duhul
ei, stabilind pentru \ntreaga omenire un Nou Leg`m=nt cu Dum-
nezeu, [i anume de t`iere a poftelor trupului c`rnii, aduc`toare
de p`cat [i patim`, [i de \nvierea cu Hristos prin Botez la o nou`
via]`, str`b`tut` de puterea Duhului lui Dumnezeu [i de via]a lui
Cateheze Biblice – Noul Testament
155
Hristos. Astfel, acest Leg`m=nt Nou nu va fi \mplinit numai de
copiii evreilor, ci de toat` lumea. Prin aceasta se \mpline[te
profe]ia mesianic` f`cut` de Dumnezeu lui Avraam, c` va \nmul]i
neamul lui mai mult dec=t stelele cerului). Ce s-a mai \nt=mplat
odat` cu t`ierea \mprejur? (Pruncul sf=nt a primit un nume). Care
este acesta? (Acest nume este Iisus, adic` „Dumnezeu este M=n-
tuitorul“). De ce i s-a dat acest nume? (Fiindc` a[a i-a spus \ngerul
Sfintei Fecioare la Bunavestire [i dreptului Iosif c=nd i-a dat
cinstea de a fi protectorul Pruncului, care se va na[te din Sf=nta
Fecioar`). Ce \nseamn` pentru noi acest nume? (|nseamn` c`
numai \n numele lui Iisus ne putem m=ntui).
Privind al doilea eveniment, al \nchin`rii Pruncului la templu,
ne \ntrebam la \nceput, c=nd a avut loc? (La 40 de zile dup`
na[tere, conform r=nduielii Legii). De cine a fost \nt=mpinat?
(De dreptul Simeon [i de prooroci]a Ana). Ce prooroce[te dreptul
Simeon \n leg`tur` cu activitatea de mai t=rziu a lui Mesia? (C`
va fi spre ridicarea [i c`derea multora \n Israel, [i c` prin sufletul
Sfintei Fecioare va trece sabie). S-a \mplinit aceast` proorocie?
(S-a \mplinit \ntocmai, fiindc` reprezentan]ii legii [i ai religiei
a[tept=nd un Mesia politic s-au smintit v`z=nd c` Iisus nu le
satisface dorin]a de suprema]ie, c` \mp`r`]ia Lui spiritual` nu
este din aceast` lume... Pe de alt` parte, cei smeri]i [i \mpov`ra]i
de p`cate au g`sit totdeauna salvarea vie]ii lor \n iubirea [i
bun`tatea iert`toare a Fiului lui Dumnezeu, ce le era adresat`.
Cea de a doua profe]ie, c` prin sufletul Sfintei Fecioare va trece
sabie s-a \mplinit de at=tea ori, dar mai ales pe Golgota, c=nd va
vedea Fiul r`stignit, iar ea va r`m=ne \ncremenit` de durere sub
crucea Lui...).

8. Aplicarea
Aceste dou` evenimente din via]a Pruncului Iisus au devenit pen-
tru cre[tini zile de praznic \mp`r`tesc. Astfel, la 1 ianuarie (opt
zile de la na[tere) s`rb`torim t`ierea \mprejur a Domnului; iar la
2 februarie (40 de zile de la na[tere) s`rb`torim \nt=mpinarea
Domnului.
Am v`zut c` dreptul Simeon a binecuv=ntat pe Dumnezeu
v`z=nd pe Pruncul-Mesia, cu cuvintele: „Acum sloboze[te pe
robul t`u, St`p=ne, dup` cuv=ntul T`u, \n pace...“‚ care au intrat
\n cultul divin public al vecerniei. S` c=nt`m cu to]ii acest imn
\n`l]`tor.
Capitolul unu
156
9. Tem` pentru acas`
Se vor citi pericopele evanghelice care relateaz` despre t`ierea

--
\mprejur [i \nchinarea Domnului la templu, [i se va \nv`]a acest
prea frumos imn liturgic.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` ce magii c`ut=nd Pruncul \nt=mpin` tulburarea [i viclenia
lui Irod, iar dup` ce-L g`sesc, primesc \n[tiin]area \n vis s` nu se
mai \ntoarc` la Irod, ci pe alt` cale s` se re\ntoarc` \n ]ara lor. |n
acela[i timp, \ngerul Domnului se arat` \n vis lui Iosif, zic=nd:
„Scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i fugi \n Egipt [i stai acolo
p=n` ce \]i voi spune, fiindc` Irod are s` caute pruncul ca s`-L
ucid`“ (Matei 2, 12–13).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la fuga \n Egipt a Sfintei Familii,
la uciderea pruncilor din porunca lui Irod [i la re\ntoarcerea Sfin-
tei Familii \n Nazaret.

6. Comunicarea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Av=nd porunc` de la \nger s` fug` \n Egipt,
Iosif „s-a sculat, a luat noaptea pruncul [i pe mama lui [i au
plecat \n Egipt. {i au stat acolo p=n` la moartea lui Irod, ca s` se
\mplineasc` cuv=ntul spus de Domnul prin proorocul: „Din Egipt
am chemat pe fiul meu“. Iar c=nd Irod a v`zut c` a fost am`git de
magi, s-a m=niat foarte mult, [i trimi]=nd, a ucis pe to]i pruncii
care erau \n Betleem [i \n toate hotarele lui de doi ani [i mai jos,
Cateheze Biblice – Noul Testament
157
dup` timpul pe care \l aflase de la magi. Atunci s-a \mplinit ceea
ce se spune prin Ieremia proorocul: „Glas \n Rama s-a auzit,
pl=ngere [i t=nguire mult`; Rachela \[i pl=nge copiii [i nu voie[te
s` fie m=ng`iat` pentru c` nu sunt“. Dup` moartea lui Irod, iat`
c` \ngerul Domnului s-a ar`tat lui Iosif \n Egipt [i i-a zis:
scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i mergi \n p`m=ntul lui
Israel, c`ci au murit cei ce c`utau s` ia via]a pruncului. Iosif
scul=ndu-se a luat pruncul [i pe mama lui [i au venit \n p`m=ntul
lui Israel. {i auzind c` domne[te Arhelau \n Iudeea, \n locul lui
Irod, tat`l s`u, s-a temut s` mearg` acolo, [i lu=nd porunc` \n
vis, s-a dus \n p`r]ile Galileii. {i venind, a locuit \n ora[ul numit
Nazaret, ca s` plineasc` ceea ce s-a spus prin prooroci, c`
Nazarinean se va chema“ (Matei 2, 14–23).

Explicarea textului pericopei evanghelice Observ`m din tex-


tul pericopei c` \ngerul \i spune lui Iosif s` ia pe „mama
Pruncului“. Nu-i spune: „ia pe femeia ta“, ceea ce \nseamn` c`
Sf=nta Fecioar` nu era so]ia lui dup` trup. El era protectorul Sfin-
tei Familii.
Drumul spre Egipt era cel mai u[or de parcurs pentru cei
urm`ri]i \n Palestina. Acest refugiu l-au f`cut mul]i al]ii \naintea
lui Iisus, \ncep=nd cu a[ezarea lui Iacob [i a fiilor s`i, st=nd
poporul aici p=n` la eliberarea de c`tre Moise [i conducerea lui
Israel c`tre Canaan. Apoi, \n timpul robiei asiriene, ca [i dup`
d`r=marea Ierusalimului din 522 \n. Hs., mul]i iudei s-au stabilit
\n Egipt. |n secolul III \n.Hs. se formeaz` \n Egipt o puternic`
colonie de evrei, care uit=nd limba ebraic`, vorbeau greaca. Lor
li se traduce Septuaginta (Edi]ia greac` a Vechiului Testament)
pentru a r`m=ne \n leg`tur` [i cunoa[tere a cuv=ntului lui Dum-
nezeu. Dup` moartea Cleopatrei, Egiptul era \ncorporat \n
imperiul roman. Din Iudeea p=n` \n Egipt se ajungea \n 8–10
zile. |ntre Heliopolis [i Cairo se afl` localitatea Ma]area
(t=lcuindu-se „ap` proasp`t`“), unde era o puternic` colonie
iudaic`. Probabil aici s-a a[ezat Sf=nta Familie. Ea ajunge aici
dup` ce [i-a \ndeplinit datoriile religioase fa]` de templu, res-
pectiv, circumciziunea Pruncului [i aducerea la templu, spre a fi
\ncredin]at Domnului, la 40 de zile dup` na[tere. A[adar, sose[te
la \nceputul lunii februarie [i r`m=ne aici p=n` la moartea lui
Irod cel Mare, adic` p=n` \n toamna aceluia[i an. Prin aceasta se
\mpline[te profe]ia lui Oseea (11, 1): „Din Egipt am chemat pe
fiul meu“. Desigur, profe]ia se refer` la poporul lui Israel, ca
t=n`r popor al lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Dar acest
t=n`r fiu provenit din Israel (adic` din Iacob), este Fiul lui Dum-
Capitolul unu
158
nezeu, Iisus Hristos. |n felul acesta, \n via]a lui Iisus se
reoglinde[te \nc` odat` via]a poporului israelitean.
|n timp ce Sf=nta Familie se afl` \n Egipt, Irod porunce[te
ca to]i copiii p=n` la doi ani s` fie uci[i. |nfuriat p=n` la nebunie,
Irod ia aceast` hot`r=re de team` s` nu-[i piard` tronul. A[tep-
tarea zadarnic` a magilor nu numai c` l-a derutat, ci i-a trezit
m=nia criminal`. |i era de altfel \n fire s` nu cru]e pe nimeni [i
nimic c=nd era vorba de el [i de tronul s`u. {i-a ucis so]ia [i trei
din propriii s`i fii, plus o „hecatomb`“ de farisei. |n viclenia lui
tiranic`, spune un comentator (A. Durand), a dat ordin ca la sf=r-
[itul zilelor sale s` fie masacra]i un num`r mare de notabilit`]i,
pe care pl=ng=ndu-i poporul, s` lase a se vedea c` \l regret` pe
el. Referindu-ne \ns` la moartea copiilor, se pune \ntrebarea: c=]i
copii s` fi fost? Se apreciaz` c` Betleemul \n acel timp avea cam
2000 de locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30–
40 copii, din care sc`z=nd num`rul fetelor (care \n general sunt
mai multe), putem conchide c` num`rul copiilor uci[i nu a trecut
cifra de 40. Vorbind despre |mp`ratul Octavian Augustus,
istoricul Macrobius (\n Saturnales 11, 4) arat` c` atunci c=nd
\mp`ratul „a auzit c` \ntre copiii de p=n` la doi ani pe care a
poruncit Irod, regele iudeilor, s` fie uci[i, a fost [i copilul s`u
ucis, a zis: „E mai bine s` fii porcul lui Irod, dec=t fiul lui“.
Omor=rea pruncilor reprezint` \ns` [i \mplinirea profe]iei lui
Ieremia (31, 5), care arat` c` „pl=ngere [i t=nguire mult` s-a auzit
\n Rama“. Aceasta era o localitate aflat` la 10 km nord de Ieru-
salim. Un cutremur este resim]it \n toate p`r]ile. Un cutremur
moral \ns` ajunge p=n` la morm=ntul Rachelei, mama lui Iosif [i
Veniamin, so]ia lui Iacob-Israel, \nc=t prin ea \ntreg neamul lui
Israel pl=nge pruncii nevinova]i.
Moartea lui Irod este fixat` de istoricul Iosif Flaviu \ntre 27
martie [i 4 aprilie. Era \n al 37-lea an al domniei sale. Avea 70
de ani. Era extrem de agitat c` nu se mai poate ridica din boala
care \l chinuia tot mai mult, \nc=t a vrut chiar s`-[i curme zilele
cu un cu]it de mas`. Avea o boal` dureroas`, \nc=t carnea \i intrase
\n putrefac]ie. I se aplica pe corp carne proasp`t`, pentru ca
viermii care \i mi[unau corpul s` fie atra[i de aceasta. Un alt
istoric evreu (Ioseph Klausner) spune despre Irod c` „s-a urcat
pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru [i a murit ca un c=ine“.
Dup` moartea lui, regatul se \mparte, pe baza testamentului s`u,
aprobat mai t=rziu [i de \mp`ratul Augustus, \n trei p`r]i. Astfel,
Arhelau a luat jum`tate din regat: Iudeea, Samaria [i Idumeea.
Antipa a luat Galileea [i Pereea; iar Filip a primit Batanea [i
Trachonitis. Nu li s-a dat \ns` titlul de „rege“ nici unuia dintre
Cateheze Biblice – Noul Testament
159
ei. Arhelau prime[te titlul de „etnarh“ (conduc`tor al poporului),
iar ceilal]i doi, de „tetrarhi“, fiindc` aveau c=te 1/4 din regat.
Arhelau sem`na \ns` \n cruzime cu tat`l s`u. Se spune c` [i el ar
fi omor=t 3000 de evrei. Din cauza cruzimii sale, dup` [ase ani
de domnie, Augustus \l exileaz` undeva \n Galia. Acolo \[i
sf=r[e[te zilele, iar regatul s`u trece sub st`p=nirea procuratorului
roman al Siriei. Datorit` cruzimii lui Arhelau, Sf=nta Familie, la
re\ntoarcerea din Egipt, nu va reveni \n Ierusalim, ci va merge
direct \n Nazaret. Dac` \ngerul nu i-ar fi dat porunc` \n vis lui
Iosif, Sf=nta Familie s-ar fi re\ntors pe drumul cel mai scurt,
care trecea prin Iudeea. Acesta era Betleem–Ierusalim–Sichem–
Nazaret. Auzind \ns` c` \n Iudeea domne[te Arhelau, Sf=nta
Familie urmeaz` alt drum: Gaza–Ascalon–Diosopolis (Lydda)–
Iafa–Antipatris–Samaria–Nazaret. (Se va ar`ta pe hart` acest
drum). Acest drum fiind mai lung, era parcurs \n dou` s`pt`m=ni.
Nazaretul se afl` la jum`tatea drumului de la Marea Moart`, la
Lacul Ghenizaret. |ntruc=t aici erau multe tufi[uri, numele lui
\nseamn` „r`d`cin`“, „odrasl`“. Nu era cunoscut \n lumea
Vechiului Testament. Era, dup` cum spune Fericitul Ieronim, „un
s`tule] l=ng` muntele Tabor“. Nu s-a remarcat \n istoria Vechi-
Testamentar` nici o personalitate de aici. Din contr`, era chiar o
localitate de dispre]: „Din Nazaret poate ie[i ceva bun?“ (Ioan 1,
47) se \ntreab` Natanail. Numele lui va r`m=ne \ns` imortalizat
peste veacuri de Mesia-Hristos.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul fugii \n Egipt a
Sfintei Familii.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc fuga \n Egipt? (Dup` \mplinirea datoriilor
religioase c`tre templul din Ierusalim, conform legii, [i dup`
\nchinarea magilor). Ce a determinat fuga \n Egipt? (M=nia lui
Irod rev`rsat` cu cruzime asupra copiilor n`scu]i \n Betleem).
Ce a poruncit el \n nebunia lui? (Ca to]i copiii p=n` la doi ani s`
fie uci[i). S-a \mplinit aceasta? (Da, s-a \mplinit). Pruncul Iisus
a sc`pat de m=nia lui Irod? (|ntruc=t a plecat \n Egipt, nu a fost
g`sit). C=t a stat Sf=nta Familie \n Egipt? (P=n` \n toamna
aceluia[i an, fiindc` \n acel an a murit Irod). Unde s-a stabilit
Sf=nta Familie dup` re\ntoarcerea din Egipt? (S-a stabilit \n
Nazaret, unde le era [i locuin]a [i de unde plecase Sf=nta Fecioar`
[i cu Iosif s` se \nscrie \n Betleem).
Capitolul unu
160
8. Aplicarea
Se vor c=nta colinde care se refer` la tirania lui Irod, la moartea
pruncilor [i la fuga \n Egipt.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va face o privire retrospectiv` a evenimentelor Na[terii Dom-
nului, \ncep=nd cu Bunavestire.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Copil`ria lui Iisus


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Sf=nta Evanghelie ne spune c` dup` moartea lui Irod cel Mare,
Iosif afl=ndu-se \n Egipt, a primit porunc` \n vis de la \nger s`
„ia pruncul [i pe mama Lui, [i s` mearg` \n p`m=ntul lui Israel.
{i venind, a locuit \n cetatea numit` Nazaret“ (Matei 2, 19–23).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


De acum, aici \n Nazaret \ncepe copil`ria lui Iisus, despre care
vom vorbi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


A[a cum s-a supus \ntru totul prescrip]iilor Legii, \mplinindu-le
pe toate dup` cuviin]`, tot astfel de natural` va fi [i copil`ria lui
Iisus, \ncadrat` \ntru totul \n realit`]ile timpului. Fiul lui Dum-
nezeu s-a f`cut om adev`rat [i a tr`it printre oameni via]`
p`m=nteasc` ca a lor, apropiindu-se \ntru totul de ei. De aceea,
Sfintele Evanghelii las` \n t`cere orice fel de informa]ii cu privire
la copil`ria lui Iisus. Fiind \ntru totul asemenea oamenilor, tr`ind
\ntr-un anume timp [i loc, copil`ria Domnului este \n func]ie sau
Cateheze Biblice – Noul Testament
161
corelat` cu via]a comun` a familiei sau a celor din jur.
Dup` cum am v`zut c` ne arat` Evanghelia, Familia Sf=nt` a
p`r`sit Egiptul, dup` moartea lui Irod [i ocolind Iudeea s-a a[ezat
\n provincia de unde plecase spre Betleem cu un an [i jum`tate
\nainte. Provincia unde s-a stabilit se numea Galileea, iar noul ei
st`p=n se numea Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. St`p=nind a
patra parte din Palestina, se numea „tetrarh“.
Galileea, compus` dintr-o popula]ie numeroas` [i divers`,
era situat` \n partea de nord a }`rii Sfinte, prezent=nd o deosebit`
importan]` comercial`, ca punct de leg`tur` \ntre Orient [i Occi-
dent. Aici se afl` Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii, lung de
21 km [i ad=nc de 40–50 m, foarte bogat \n pe[te. Av=nd locuri
fertile \n jurul lui, cre[tea din abunden]` vegeta]ia, favoriz=nd
cultivarea cerealelor, a vi]ei de vie, a smochinelor, care dau roade
aproape tot anul, a m`slinelor din care se prepar` untdelemnul.
Aici se \ntemeiaz` c=teva cet`]i \nfloritoare: Capernaum,
Betsaida, Magdala, a c`ror locuitori se \ndeletniceau cu pescuitul.
V=natul pe[telui se f`cea mai mult noaptea [i nu o dat` aveau de
\nfruntat furtunile care se iscau pe mare. Fiind sub st`p=nire ro-
man`, Irod Antipa va \ntemeia aici o cetate \n cinstea \mp`ratului
Tiberiu, oferind loc de agrement pentru romani, at=t prin natura
\nc=nt`toare, c=t [i prin apele calde ale lacului numit [i Tiberiada,
dup` numele cezarului. P`m=ntul Galileii este br`zdat [i de apele
Iordanului care se [erpuia ca o panglic` spre Marea Moart`, iar
Muntele Taborului aducea mult` prospe]ime aerului.
Clima tropical` [i v=ntul specific dezvolt` aici dou`
anotimpuri: unul umed, care \ncepe de prin octombrie cu ploi [i
temperaturi mai sc`zute ]in=nd p=n` \n martie, c=nd poate s` [i
ning`. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeaz`
umiditatea necesar` dezvolt`rii cerealelor. Anotimpul fierbinte,
\n perioada mai–octombrie face ca ploile s` fie foarte rare, iar
roua, o binecuv=ntare cereasc`. Se semnaleaz` acum [i diferen]e
mari de temperatur` \ntre zi [i noapte.
|n aceste condi]ii se dezvolt` aici agricultura, cre[terea
vitelor, mai mult oi [i capre, pescuitul, ca [i alte meserii, printre
care [i aceea de lemnar.
|n condi]ii de temperatur` cald`, \mbr`c`mintea era sumar`.
B`rba]ii purtau o tunic` de bumbac pe corp, de la g=t p=n` la
genunchi, \ncins` la br=u. Peste tunic` purtau un ve[m=nt, pe
care cei s`raci \l puteau folosi [i ca acoper`m=nt noaptea. Pe
picioare purtau sandale cu curele de piele. Cei s`raci umblau [i
descul]i. Apa fiind rar`, f=nt=nile erau foarte c`utate. Ea se p`stra
\n burdufuri de piele de capr`. Alimenta]ia nu era nici ea
Capitolul unu
162
preten]ioas`. P=inea era din gr=u sau secar`, amestecat` de multe
ori cu fain` de fasole sau linte. Era dospit` sau nedospit`; zilnic
proasp`t`. Masa principal` era cina, dat` fiind r`ceala serii. Peste
zi se mul]umeau s` m`n=nce p=ine cu smochine, struguri, pepeni,
curmale proaspete sau uscate, castrave]i. Ca b`utur` se folosea
laptele mai mult de oi sau capre; l`s=ndu-l pentru st=mp`rarea
setei s` se acreasc`. La mas` se a[ezau \n pozi]ie culcat`, sprijini]i
pe m=na st=ng`, se m=nca cu m=na dreapt`. De aceia \[i sp`lau
m=inile [i \nainte [i dup` servirea mesei. St`p=nul casei \nainte
[i dup` mas` rostea rug`ciunea. Meniul era \n func]ie de
posibilit`]ile fiec`ruia. Cei mai \nst`ri]i foloseau carnea pr`jit`
de vi]el, miei, iezi sau pe[te. |n timpul mesei [i dup` mas` se
bea vin. Sup` nu se servea. Alimentele se \ndulceau cu miere de
albine, sau din struguri. Cei s`raci se mul]umeau s` m`n=nce
p=ine \nmuiata \n o]et sau \n lapte. Cerealele erau preparate [i
fripte, sau puteau fi consumate [i crude. Cei de l=ng` lac foloseau
ca aliment carnea de pe[te.
Via]a public` [i particular` era organizat` [i se desf`[ura dup`
Legea Domnului. Locul special pentru rug`ciune [i cult era
templul. Apoi casele de rug`ciune s-au \nmul]it a[a de mult, \nc=t,
purt=nd numele de sinagogi, adic` „loca[ de adunare“, nu exist`
localitate din care s` lipseasc`. Chiar [i \n templu se g`sea o
sinagog`. Sinagoga avea mai mult un caracter laic. Rabinul, sau
\nv`]atul legii putea fi laic. Datorit` necesit`]ii de a cunoa[te
legea [i cuv=ntul lui Dumnezeu, \n sinagog` putea vorbi oricare
din participan]i. Serviciul religios care consta din rug`ciuni, citiri
[i t`lm`ciri a legii [i proorocilor se f`ceau la s`rb`tori, lunea [i
joia, dar mai ales s=mb`ta.
O importan]` deosebit` se acord` cre[terii [i educa]iei copii-
lor considera]i ca o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. Ei erau educa]i
\n fric` de Dumnezeu, a p`zirii poruncilor Lui [i a respectului
fa]` de p`rin]i. Acest respect al p`rin]iior mergea at=t de mult
\nc=t copilul care \[i lovea p`rintele era ucis. La fel se impunea
[i respectul fa]` de cei mai \n v=rst`, prin salut reveren]ios, sau
dac` st`teau jos, se ridicau atunci c=nd trecea un b`tr=n, fiind
astfel obi[nui]i s` \mplineasc` ceea ce \nv`]au la sinagog`:
„Dinaintea p`rului c`runt te scoal` [i fa]a celui b`tr=n o cinste[-
te!“ |nc` de mici, copiii erau \nv`]a]i la sinagogi Legea [i profe]ii,
repet=nd la \nceput dup` rabi [i memoriz=nd verset cu verset,
apoi \nv`]=nd ei \n[i[i s` citeasc`.
Am amintit toate acestea pentru a ne putea da seama mai
bine care este cadrul \n care Iisus [i-a petrecut copil`ria.
Cateheze Biblice – Noul Testament
163
Am v`zut la \nceput c` Evanghelia precizeaz` faptul c` Sf=nta
Familie re\ntorc=ndu-se \n Galileea, s-a [i stabilit \n Nazaret.
Aici a stat Iisus p=n` la v=rsta de 30 de ani, c=nd [i-a \nceput
activitatea public`.
„Nazaretul era un sat mic l=ng` muntele Tabor, (spune
Fericitul Ieronim), cam la 10–12 km. Numele lui nu este amintit
deloc \n c`r]ile Vechiului Testament. Nu a jucat vreodat` vreun
rol politic \n istoria poporului. Cei din alte provincii \i priveau
cu dispre] pe nazarineni, obi[nuind s` \ntrebe ironic: „poate ie[i
ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1, 46). Spre deosebire de localit`]ile
\nfloritoare de pe malurile Lacului Tiberiada, Nazaretul avea un
p`m=nt pietros [i arid. Locuitorii cultivau gr=ul [i orezul [i
cre[teau oi [i capre, iar din m`sline storceau untdelemnul.
Oamenii erau s`raci [i duceau o via]` modest`. A[a a tr`it [i
Iisus ca [i copil, muncind al`turi de dreptul Iosif, care era t=mplar,
sau lemnar, f`c=nd pluguri sau juguri (spune Sf=ntul Justin
Martirul [i Filozoful).
Dac` Sfintele Evanghelii nu ne m`rturisesc nimic cu privire
la vreo manifestare ie[it` din comun a lui Iisus fa]` de ceilal]i
copii din Nazaret, duc=ndu-[i via]a al`turi de ei, juc=ndu-se pe
str`zi [i \n pie]e, sau merg=nd [i rug=ndu-se la sinagog` \mpreun`
cu ei, Sf=ntul Luca are totu[i o referire special` asupra profilului
moral-duhovnicesc al copilului, ar`t=nd c` pe m`sur` ce cre[tea,
„se \nt`rea cu duhul, umpl=ndu-se de \n]elepciune, [i darul lui
Dumnezeu era peste el“. {i \n continuare, Evanghelistul relateaz`
o remarcabil` \nt=mplare la v=rsta de 12 ani. Pentru a \mplini
prescrip]iile Legii, „se duceau p`rin]ii Lui \n fiecare an la Ieru-
salim, de praznicul pa[telui. {i c=nd a fost El de 12 ani [i suin-
du-se \n Ierusalim dup` obiceiul praznicului [i sf=r[indu-se zilele
de praznic, c=nd s-au \ntors ei, a r`mas copilul Iisus la Ierusalim
[i nu au [tiut Iosif [i mama Lui. {i socotind c` El este \n ceata
c`l`torilor au venit o cale de o zi [i L-au c`utat \ntre rudenii [i
cunoscu]i, [i neafl=ndu-L s-au \ntors la Ierusalim, c`ut=ndu-L.
{i dup` trei zile L-au aflat \n templu, [ez=nd \n mijlocul
\nv`]`torilor ascult=nd de la ei [i pun=ndu-le \ntreb`ri; [i se mirau
to]i care \l auzeau de priceperea [i de r`spunsurile Lui. {i
v`z=ndu-L, s-au sp`im=ntat [i a zis c`tre El mama Lui: fiule, de
ce ai f`cut a[a? Iat`, tat`l t`u [i eu te c`ut`m \ngrijora]i. {i a zis
c`tre ei: de ce m` c`uta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui
meu mi se cade s` fiu? {i ei nu au \n]eles cuv=ntul ce l-a spus. {i
s-a cobor=t \mpreun` cu ei [i a locuit \n Nazaret [i le era supus.
Iar mama Lui p`stra toate aceste cuvinte \n inima sa“ (Luca 2,
48–51). Apoi, Evanghelistul precizeaz` c` [i dup` v=rsta de 12
Capitolul unu
164
ani, „Iisus sporea cu \n]elepciunea [i cu v=rsta [i cu harul la Dum-
nezeu [i la oameni“ (Luca 2, 52).
V`z=nd modul foarte natural [i comun omenesc al copilului
[i al adolescentului Iisus, „supus“ \ntru totul mamei sale [i
obiceiurilor timpului, ne apare \n chip firesc \ntrebarea: care este
chipul Lui, cum ar`ta El? |ntrebarea [i-au pus-o mul]i [i p`rerile
au fost diverse. Iat` una din ele: „Ni-l putem \nchipui pe Iisus ca
pe to]i galileenii din vremea Sa: ochii de culoare \ntunecat`, p`rul
negru, lung [i dat cu untdelemn, ca de altfel [i barba. Ei purtau
un fel de c`ma[` str=ns` la mijloc cu o cing`toare de l=n` peste
care aruncau un ve[m=nt larg. |n picioare aveau sandale cu curele,
iar pe cap \[i a[ezau un voal alb ce at=rna pe spate [i care \i ferea
de soare („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu \ntrupat“, \n rev.
M.B. nr. 1–3/1982, p. 34).
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul Sfintei Familii, unde apare
\n prim plan Iisus, precum [i tablouri reprezent=nd aspecte din
}ara Sf=nt`.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a fost copil`ria lui Iisus? (Ca a oric`rui copil din timpul
S`u). S-a deosebit totu[i cu ceva? (Pe m`sur` ce cre[tea cu v=rsta,
sporea [i cu harul [i cu \n]elepciunea \n fa]a lui Dumnezeu [i a
oamenilor). A avut El con[tiin]a c` de[i copil modest fiind, este
totu[i Fiul lui Dumnezeu? (A avut-o [i o exprima clar la v=rsta
de 12 ani mamei Sale, c=nd se afla \n templul din Ierusalim: „De
ce m` c`uta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui Meu mi se
cade s` fiu?“). Au \n]eles to]i aceste cuvinte? (Nu le-au \n]eles,
\ns` „mama Lui p`stra toate cuvintele acestea \n inima sa“). Dup`
v=rsta de 12 ani Iisus a stat numai \n Nazaret, sau a mai fost pe
undeva? (Unii spun c` a fost [i \n alte ]`ri unde a dob=ndit
\n]elepciunea, [i ar fi \nv`]at s` fac` minunile care vor urma \n
cadrul activit`]ii Sale). Este adev`rat? (Nu a mai fost nic`ieri.
Evanghelistul ne spune clar c` „de la templul din Ierusalim a
venit \n Nazaret [i le era supus“. Apoi, \nainte de a-[i \ncepe
activitatea public`, „a venit Iisus din Nazaretul Galileii [i s-a
botezat de la Ioan \n Iordan“ (Marcu 1, 9). Pe urm`, c=nd [i-a
\nceput activitatea, „a venit \n Nazaret unde fusese crescut [i a
intrat dup` obiceiul S`u, \n ziua s=mbetei \n sinagog` [i s-a sculat
s` citeasc`...“ (Luca 4, 16). {i to]i se mirau de cuvintele harului
care ie[eau din gura Lui [i ziceau: „Au nu este acesta feciorul lui
Iosif?“ (Luca 4, 22).
Cateheze Biblice – Noul Testament
165
8. Aplicarea
Vorbind despre copil`ria lui Iisus vedem c`, duc=nd o via]` mode-
st` a muncit cinstit [i cu d`ruire, pre]uind munca [i oferindu-ne
\n acela[i timp o pild` [i un \ndemn ca [i noi s` muncim, f`c=ndu-
ne datoria oriunde am fi pu[i, cu con[tiin]` [i d`ruire, „ca pentru
Domnul“ (Coloseni 3, 23).
Urm=nd pilda supunerii [i ascult`rii lui Iisus fa]` de p`rin]ii
S`i, tot astfel trebuie s` se comporte [i copiii, d=nd ascultare
\nv`]`turilor Bisericii, ale dasc`lilor, ale p`rin]ilor [i ale
oamenilor de bine.

9. Tem` pentru acas`


Se vor memoriza cuvintele prin care copilul Iisus este con[tient

--
\n templul din Ierusalirn de dumnezeirea Sa: „Au nu [tia]i c` \n
cele ale Tat`lui meu mi se cade s` fiu?“

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Botezul Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public` s` le fie recunoscut`
numai acelora care \mplineau v=rsta de 30 de ani. P=n` la aceast`
v=rst` se considera c` omul nu este \mplinit \n toat` maturitatea
lui pentru a putea \nv`]a [i pe al]ii.
Tot astfel [i M=ntuitorul [i-a \nceput activitatea mesianic`
la v=rsta de 30 de ani. |nainte \ns` s-au petrecut dou` evenimente
importante \n via]a Lui, [i anume botezul \n Iordan de c`tre Ioan,
[i apoi postul [i ispitirea \n pustie.
Capitolul unu
166
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Ne vom referi la Botezul Domnului, v`z=nd la \nceput cine era [i
ce misiune avea Sf=ntul Ioan, iar apoi modul \n care a fost botezat
Domnul \n r=ul Iordanului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sf=nta Evanghelie ne arat` c` \n al 15-lea an al \mp`r`]iei
cezarului Tiberiu, fiind procurator al Iudeii, Pon]iu Pilat [i tetrarh
al Galileii, Irod, „a fost cuv=ntul Domnului c`tre Ioan, fiul lui
Zaharia \n pustie. {i a venit acesta \n toat` \mprejurimea
Iordanului, propov`duind botezul poc`in]ei spre iertarea
p`catelor. Precum este scris \n cartea cuvintelor Isaia proorocul,
care zice: g`ti]i calea Domnului, drepte face]i c`r`rile Lui... {i
toat` f`ptura va vedea m=ntuirea lui Dumnezeu“ (Luca 3, 1-6).
Deci, c=nd Ioan avea v=rsta de 30 de ani a \nceput s` boteze \n
apa Iordanului, \n pustia Iudeii, spun=nd: „Poc`i]i-v` c` s-a
apropiat \mp`r`]ia cerurilor... Atunci a ie[it la el Ierusalimul [i
toat` Iudeea [i toat` \mprejurimea Iordanului“, adic` to]i cei ce
locuiau \ntre lacul Ghenizaret [i Marea Moart`. „{i erau boteza]i
de c`tre el, m`rturisindu-[i p`catele“ (Matei 3, 1-6). „{i Ioan era
\mbr`cat \n hain` de p`r de c`mil`, avea cing`toare de piele
\mprejurul mijlocului [i m=nca l`custe [i miere s`lbatic`“ (Matei
3, 4). Hrana cu l`custe era recomandat` de Legea Veche. Ea
constituia \ns` mai cu seam` hrana celor s`raci. Lacustele erau
asemenea racilor, [i fiindc` se hr`neau cu spicul plantelor numit
„acra“, ele se mai numeau [i „acride“. Se m=ncau fie fierte, fie
uscate la soare, sau pr`jite [i s`rate. Mierea de albine provenea
din fagurele ce se topea din cauza soarelui, f`c=nd ca mierea s`
curg` [i astfel putea fi adunat`. Albinele s`lbatice produceau
mierea \n faguri afla]i \n pomi, pe st=nci, sau chiar \n p`m=nt.
|mbr`c`mintea lui Ioan era modest`, iar cingatoarea de piele in-
dica [i faptul c` era gata de drum, de ac]iune. Pustia de care ne
vorbe[te Evanghelia era de o parte [i de alta a Iordanului, nord
de Marea Moart`, cunoscut` azi sub numele de El Chor. Acest
loc era lipsit de orice a[ezare omeneasc`, fiindc` p`m=ntul era
pietros [i nefertil. |n jur existau pomi, iar c=nd era mai mult`
umiditate, cre[tea chiar iarb` pentru p`[unat. Sf=ntul Ioan spunea
celor ce veneau la el c` s` primeasc` botezul poc`in]ei: „Eu unul
v` botez cu ap`, spre poc`in]`, dar cel ce vine dup` mine este
mai puternic dec=t mine, c`ruia nu-i sunt vrednic, plec=ndu-m`,
s`-i dezleg cureaua \nc`l]`mintelor“ (Marcu 1, 7; Ioan 1, 27). De
Cateheze Biblice – Noul Testament
167
aici vedem c` cei care primeau botezul se desc`l]au \nainte de a
intra \n ap`, iar dezlegarea \nc`l]`mintei cuiva era cel mai umil
lucru. Cei ce se botezau [edeau \n ap` p=n` \[i m`rturiseau
p`catele, apoi ie[eau cu hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i. „Acesta
v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc“ (Matei 3, 11), era m`rturia
lui Ioan despre Iisus. Iar Evanghelia ne spune \n continuare c`
„\n zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii“ (Marcu 1,
9) „la Iordan c`tre Ioan ca s` se boteze de c`tre el“ (Matei 3, 13).
„Acestea s-au petrecut \n Betabara, dincolo de Iordan“ (Ioan 1,
28), \n chiar locul pe unde a trecut Iosua Iordanul c=nd a intrat \n
p`m=ntul f`g`duin]ei. {i c=nd „a v`zut Ioan pe Iisus venind la
el, a zis: iat` Mielul lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii ...
{i eu nu-L cuno[team, dar ca s` fie ar`tat lui Israel, pentru aceasta
am venit eu, botez=nd cu ap`“ (Ioan 1, 29–31). „Ioan \ns` |l oprea,
zic=nd: eu am trebuin]` s` fiu botezat de tine [i tu vii la mine?
{i, r`spunz=nd Iisus a zis c`tre el: las` acum, c` a[a se cuvine
nou` s` \mplinim toat` dreptatea. Atunci L-a botezat. Iar
botez=ndu-se Iisus, c=nd ie[ea din ap`, \ndat` cerurile s-au deschis
[i Duhul lui Dumnezeu s-a v`zut cobor=ndu-se ca un porumbel
[i venind peste El [i iat` glas din ceruri, zic=nd: Acesta este Fiul
Meu cel iubit \ntru care am binevoit“ (Matei 3, 14–17). „{i a
m`rturis it Ioan zic=nd: am v`zut Duhul ca un porum bel
cobor=ndu-se din cer [i a r`mas peste El. {i eu nu-L cuno[team,
ci Cel ce m-a trimis s` botez cu ap`, Acela mi-a zis: peste care
vei vedea Duhul cobor=ndu-se [i r`m=n=nd peste El, acela este
care boteaz` cu Duh Sf=nt. {i eu am v`zut [i am m`rturisit c`
Acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 32–34).
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul botezului Domnului de
c`tre Ioan \n r=ul Iordanului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Dup` cum am v`zut, M=ntuitorul nostru Iisus Hristos a primit s`
fie botezat de c`tre Ioan \n r=ul Iordanului \naintea \nceperii
activita]ii Sale publice. Ne \ntreb`m: ce botez a primit Domnul?
(A primit botezul lui Ioan). Care era acesta? (Era botezul
poc`in]ei). Mai exist` cumva [i alt botez? (Exist` botezul cu Duh
Sf=nt [i cu foc). Cine va aplica acest nou botez? (|l vor aplica
urma[ii M=ntuitorului \n numele Sfintei Treimi). Odat` cu po-
gor=rea Sf=ntului Duh \n chip de porumbel [i a glasului din cer
care \l face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, ce ni se descopere?
(Sf=nta Treime: Tat`l care gl`suie[te, Fiul care prime[te Botezul
[i Duhul Sf=nt care se coboar` \n chip de porumbel). Recunosc=nd
Capitolul unu
168
lipsa de p`cat a Domnului, Ioan \l opre[te de la botez. De ce a
considerat totu[i Iisus c` este necesar s` fie botezat? (Fiindc`
de[i nu a avut p`cate pe care s` le m`rturiseasc`, [i nu era necesar`
nici hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i, El „s-a f`cut pentru noi
p`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu
\ntru El“ (II Corinteni 5, 21). De aceea, El prime[te botezul ca
„Miel al lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii“ (Ioan 1, 29).
Sfin]ii P`rin]i mai adaug` apoi [i faptul c` Domnul nu a primit
botezul pentru a se cur`]i, sau sfin]i pe Sine, ci pentru a sfin]i
apele, adic` firea \nconjur`toare supus` stric`ciunii odat` cu
c`derea omului \n p`cat).

8. Aplicarea
Noi s`rb`torim Botezul Domnului la 6 ianuarie, c=nd se face [i
sfin]irea „Apei Mari“.
Se va c=nta Troparul Botezului.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va \nv`]a acest tropar.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Ispitirea Domnului \n pustie


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Totdeauna evenimentele mai deosebite [i mai importante din via]a
oamenilor sunt \nt=mpinate cu o preg`tire mai deosebit`. La fel
se \nt=mpl` [i \n cazul \nceperii unei activit`]i publice \n care se
cere afirmarea personalit`]ii cuiva.
Asemenea [i M=ntuitorul \naintea \nceperii activit`]ii Sale
publice, dup` ce a fost botezat de la Ioan \n Iordan, s-a retras \n
pustie, pentru ca \n post [i rug`ciune s` poat` medita ca om asupra
Cateheze Biblice – Noul Testament
169
misiunii ce \l a[teapt` \n viitor.
Dup` 40 de zile de post, diavolul s-a apropiat de El s`-L
ispiteasc` [i s`-L abat` de la misiunea Sa de m=ntuire a neamului
omenesc.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi la ispitirea M=ntuitorului \n pustie [i la biruin]a
Sa asupra diavolului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „Atunci Iisus a fost dus de duhul S`u \n pustie,
ca s` se ispiteasc` de diavol. {i a fost \n pustie 40 de zile, fiind
ispitit de satana. {i era \mpreun` cu fiarele, [i \ngerii \l slujeau.
{i postind 40 de zile [i 40 de nop]i \n urm` a fl`m=nzit. {i
apropiindu-se ispititorul i-a zis Lui: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dum-
nezeu, spune ca pietrele acestea s` se prefac` \n p=ini. Iar El
r`spunz=nd a zis: scris este: nu numai cu p=ine va tr`i omul, ci
cu tot cuv=ntul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul
|l ia cu sine \n sf=nta cetate [i |l pune pe aripa templului [i \i
spune Lui: dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-Te jos, c`ci
scris este c` \ngerilor S`i le va porunci pentru Tine, [i Te vor
ridica pe m=ini, ca nu cumva s` love[ti de piatr` piciorul T`u. A
zis Iisus lui: Iar`[i este scris: s` nu ispite[ti pe Domnul
Dumnezeul t`u! {i suindu-L diavolul pe un munte \nalt, i-a ar`tat
\ntr-o clip` toate \mp`r`]iile lumii“ (Luca 4, 5) [i m`rirea lor. {i
a zis Lui: }ie \]i voi da toat` st`p=nirea aceasta [i slava lor, c`
mie mi-a fost dat` [i eu o dau cui vreau. A[adar, dac`
pro[tern=ndu-Te, Te vei \nchina \naintea mea, a ta va fi toat`“
(Luca 4, 6–7). Atunci Iisus \i zice lui: pleac` (fugi, dep`rteaz`-te)
dar de la mine, satana! C`ci scris este: Domnului Dumnezeului
t`u s` I te \nchini [i Lui singur s`-I sluje[ti. Atunci L-a l`sat pe
d=nsul diavolul, [i iat` \ngerii s-au apropiat [i \l serveau.„(Matei
4, 1–11) „{i divolul, sf=r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de la El
p=n` la o vreme“ (Luca 4, 13).

Explicarea textului Dup` cum vedem din textul pericopei, M=n-


tuitorul, \naintea \nceperii activit`]ii Sale, a postit \n pustiu. E
vorba de pustiul Quarantaniei (de la quaranta@40). „|n nemijlocita
apropiere de p`r]ile Iordanului, unde boteza Ioan“ (Luca 4, 1),
spre nord – vest de Ierihon, se afla o regiune stearp` [i st=ncoas`,
una din cele mai fioroase pustiuri din lume. Nu are nici ap`, nici
Capitolul unu
170
vegeta]ie, nici c`i de comunica]ie, iar aerul dogor=tor al ar[i]ei
soarelui devenea aproape cu neputin]` de respirat. L=ng` pustiu
se ridic` muntele Duca, cu altitudinea de 473m deasupra nivelului
m`rii (Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dup` Matei, Cern`u]i,
1925, p. 162–163). Aici, \n aceast` ambian]` a petrecut Domnul
„plin de Duhul Sf=nt“ (Luca 4, 1) \n medita]ie, rug`ciune, postind
40 de zile ziua [i 40 de nop]i. Evangheli[tii fac aceast` precizare
\ntruc=t doresc s` arate c` postul lui Iisus este integral [i deosebit
de cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se ghiftuiau cu
toate bun`t`]ile. Exege]ii \[i pun \ntrebarea cum a putut El rezista,
cu trup ca al nostru, s` posteasc` 40 de zile [i 40 de nop]i.
|ntr-adev`r, El avea trup ca al nostru, dar „era plin de Duhul
Sf=nt“, de puterea Lui [i „\ngerii \l slujeau“ (Marcu 1, 13). Postul
de 40 de zile ne aminte[te, desigur de postul lui Moise, cu aceea[i
durat` \naintea cutremur`torului eveniment al primirii Legii. Tot
astfel [i Iisus pentru salvarea omenirii de p`cat, va avea o cutre-
mur`toare \nt`lnire cu diavolul dup` 40 de zile [i nop]i de post,
\naintea \nceperii activit`]ii Sale mesianice.
La sf=r[itul celor 40 de zile de post Iisus a fl`m=nzit. Se
prezint` acum la El diavolul. Acesta este ispititorul [i ucig`torul
dintru \nceput al omului, „tat`l minciunii“ (Ioan 8, 44). |nsu[i
numele de „diavol“ („satana“, \n ebraic`) define[te ac]iunea
potrivnic` spre v`t`mare. El a fost gelos [i a ac]ionat cu viclenie
[i invidie asupra primului om aflat \n comuniunea lui Dumne-
zeu. Aceast` gelozie [i invidie porne[te din faptul c` omul se
afla \n gra]ia lui Dumnezeu, pe c=nd el c`zuse din aceast` gra]ie.
Gelozia [i invidia lui r`m=n [i dup` c`derea omului \n p`cat,
fiindc` [i \n aceast` stare omul se afl` \n gra]ia lui Dumnezeu, [i
P`rintele ceresc \i promite izb`virea din p`cat [i din moarte.
Diavolul a ac]ionat \ntotdeauna asupra omului cu mult` viclenie,
ascunz=nd r`ul sub masca binelui. Omul creat de Dumnezeu
urm`re[te binele, dar prin viclenie, diavolul ispitindu-l, \l poate
\nfunda \n r`ul din care nu va mai putea ie[i singur. Astfel,
\naintea c`derii \n p`cat, divolul \i ispite[te pe primii oameni
spun=ndu-le cu viclenie [i minciun` c` dac` vor m=nca din fructul
oprit vor fi asemenea lui Dumnezeu. A fi asemenea lui Dumne-
zeu este binele, scopul crea]iei \ns`[i. A gusta \ns` din fructul
oprit este \nc`lcarea voin]ei lui Dumnezeu. De aici marea \n[elare
pe care diavolul o strecoar` cu viclenie \n sufletul omului,
duc=ndu-l la c`dere. Tot cu viclenie [i invidie se apropie divolul
[i de Iisus. El [tia c` Iisus este M=ntuitorul lumii [i izb`vitorul
omului din p`cat, [i implicit du[manul lui. Nu [tia \ns` c` Iisus
este \nsu[i Dumnezeu cel atotputernic. Dac` ar fi [tiut nu s-ar
Cateheze Biblice – Noul Testament
171
mai fi apropiat de El, fiindc` Dumnezeu l-a \nvins odat` [i pen-
tru totdeauna. Chiar dac` \l recuno[tea pe Iisus ca Fiu al lui Dum-
nezeu, \n]elegea aceasta cam \n genul ereticului Arie, \n sensul
c` ar fi o creatur` a Tat`lui, cum creatur` este [i el. Pentru aceasta
\n ispitirea Sa, diavolul vrea s`-L verifice pe Iisus, \ntreb=ndu-L
de fiecare dat`: „Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu...“.
Prima ispitire: „De e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca
pietrele acestea s` se prefac` \n p=ine“. Iat` reeditarea primei
ispite adresat` omului \n rai av=nd \n esen]` aceea[i poft` a
l`comiei p=ntecelui. M=ntuitorul nu mai putea primi viclenia [i
\n[el`ciunea divolului. De aceea r`spunde prin cuv=ntul lui Dum-
nezeu: „Nu numai cu p=ine va tr`i omul, ci cu tot cuv=ntul care
iese din gura lui Dumnezeu“ (Deuteronom 8, 3). Primul om aflat
\n rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat ispita
viclean` a diavolului...
A doua ispitire este f`cut` pe aripa templului diavolul
\ncerc=nd prin viclenie s` afle dac` Iisus este Fiul lui Dumne-
zeu: „Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-te jos c`ci scris
este c` va porunci \ngerilor S`i [i pe m=ini Te vor prinde ca nu
cumva s` love[ti de piatr` piciorul T`u“. De data aceasta [i
diavolul \l ispite[te pe Iisus tot prin cuv=ntul lui Dumnezeu
(Psalmul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz`
textul Scripturii ca mul]i eretici de azi, nu dup` ceea ce vrea
textul s` comunice, ci dup` dorin]a lor. De aceea le este „spre
pierzanie“. La fel s-a adresat diavolul [i primului om, invoc=nd
cuv=ntul lui Dumnezeu: „nu a zis oare Dumnezeu...“. Omul i-a
c`zut victim`, ascult=ndu-l. Iisus \ns` ca Fiu al lui Dumnezeu, \i
demasc` viclenia tot prin porunca lui Dumnezeu: „Iar`[i este
scris: s` nu ispite[ti pe Domnul Dumnezeul t`u“ (Deuteronom 6,
16).
Aceasta este ispita m`ririi, a slavei de[arte. Primului om i
s-a spus de c`tre diavol: „ve]i fi ca Dumnezeu“, [i omul a acceptat.
Iisus este con[tient de dumnezeirea Sa [i de aceea poate respinge
ispita.
A treia ispit`. Iisus este dus pe un munte foarte \nalt. Unii
exege]i spun c` ar putea fi vorba de Muntele M`slinilor, al]ii de
Tabor sau Nebo, iar al]ii \l identific` cu muntele Quarantaniei –
Duca. Mai pu]in intereseaz` \ns` aceasta. Diavolul \i arat` lui
Iisus \mp`r`]iile lumii, cu gloria [i str`lucirea lor, [i apoi \i spune:
„Toate acestea }i le voi da }ie, dac` te vei \nchina mie“. {i
continu`: „c`ci mie mi-au fost date [i eu le dau cui voiesc“.
Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale prisositoare
care genereaz` \mbuibarea prin satisfacerea tuturor poftelor
Capitolul unu
172
carnale. Diavolul se laud` c` el este st`p=nul lor. Va recunoa[te,
de fapt, Iisus \nsu[i acest fapt, \naintea Sfintelor Sale Patimi,
c=nd spune Apostolilor c` „diavolul este st`p=nitorul lumii
acesteia“ (Ioan 12, 31). Pentru a \n]elege aceast` st`p=nire, va
trebui s` citim din nou primele pagini ale Bibliei. Vom constata
c` aduc=nd p`catul \n lume, [i prin p`cat moartea, diavolul a
ob]inut oarecum st`p=nirea asupra lumii devenit` a p`catului.
Omul \nsu[i \i confer` aceast` st`p=nire prin supunerea fa]` de
ispita lui viclean`, [i prin neascultarea fa]` de porunca lui Dum-
nezeu. Numai Jertfa m=ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu \l va putea
elibera pe om de sub st`p=nirea diavolului, fiindc` numai ea \l
poate \nvinge pe acesta, total [i definitiv.
Iisus [tia toate acestea, de aceea refuz` dialogul cu diavolul,
alung=ndu-l scurt [i categoric: „pleac`, fugi, dep`rteaz`-te!“. Ne-a
ar`tat [i nou`, prin aceasta, c` dialogul cu diavolul nu are
niciodat` rezultate bune. Ispita lui viclean` [i neru[inat` trebuie
respins` de la \nceput. A accepta ca ispita s` se amplifice,
\nseamn` a-]i sl`bi puterile [i a \ncerca riscul c`derii. Ispita
trebuie respins` \nc` de la \nceput, c=nd puterile sunt proaspete
[i tari. De aceea, M=ntuitorul ne-a \nv`]at s` cerem P`rintelui
ceresc, nu doar s` ne ajute \n timpul ispitei diavolului, ci s` fac`
s` nu intr`m \n ispit`, [i mai presus de toate s` ne elibereze, s`
ne salveze de sub influen]a celui viclean [i r`u. C`derea \n p`cat
a primului ispitit de diavol dovede[te c` noi prin puterile noastre
nu putem face fa]` vicleniei diavolului. Aceasta e mai puternic`
dec=t \n]elepciunea [i priceperea omeneasc`. {tiind aceasta,
Domnul i-a \ndemnat pe Apostoli [i prin ei pe noi to]i s`
„priveghem [i s` ne rug`m pentru a nu intra \n ispit`, c`ci duhul
este os=rduitor, dar trupul nu poate“. La fel, Apostolii Domnului
ne-au atras aten]ia st`ruitor s` fim treji [i s` priveghem c`ci
„diavolul, potrivnicul nostru umbl` r`cnind ca un leu, c`ut=nd
pe cine s` \nghit`“ (I Petru 5, 8). Pentru aceasta „\mbr`ca]i-v`
cu toat` arm`tura lui Dumnezeu ca s` pute]i sta \mpotriva
uneltirilor diavolului, pentru c` nu avem de luptat \mpotriva
trupului [i a s=ngelui, ci \mpotriva duhurilor r`ut`]ii din
v`zduhuri“ (Efeseni 6, 11–12).
Pericopa evanghelic` a ispitirii lui Iisus se \ncheie cu
precizarea: „{i diavolul, sf`r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de
El p=n` la o vreme“. C=nd va veni ispita diavolului? |naintea
Sfintelor Patimi ale Domnului, „diavolul a intrat“ \n Iuda [i acesta
L-a tr`dat. Prin viclenia [i puterea diavolului Domnul a fost
condamnat la moartea cea mai josnic` prin crucificare. {i a socotit
el c` moartea lui Iisus este biruin]a sa definitiv`. Dar de data
Cateheze Biblice – Noul Testament
173
aceasta s-a \n[elat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl`te[te
pentru noi oamenii pre]ul de r`scump`rare din p`cat, iar prin
cobor`rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a zdrobit puterea mor]ii.
Pentru acest motiv, crucea r`m=ne „arm` \mpotriva diavolului“.
Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost \nvins pentru totdeauna.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc ispitirea Domnului? (Dup` Botezul \n Iordan [i
dup` postul de 40 de zile [i 40 de nop]i \n pustia Quarantaniei).
S-a putut apropia diavolul de Domnul ca s`-L ispiteasc`, dat fiind
faptul c` El a fost cea de-a doua persoan` a Sfintei Treimi?
(Diavolul nu a [tiut c` este chiar Dumnezeu, ci c` este creatura
lui Dumnezeu, asemenea Lui). Ce dovad` avem \n acest sens?
(Faptul c` \n ispitire diavolul \ntreab`: „dac` e[ti Tu Fiul lui
Dumnezeu“. Vroia adic`, la \nceput s` se conving` \n ce const`
filia]ia lui divin`, [i ce mijloace viclene ar putea folosi pentru
a-L deruta din misiunea Lui de m=ntuire a omului). Concret, care
sunt cuvintele primei ispite? („Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu
spune pietrelor acestora s` se fac` p=ine“). Dar a doua, dup` ce
L-a urcat pe aripa templului? (S` se arunce jos [i nu va fi l`sat \n
primejdie). Care este ultima ispit`, duc=nd pe Iisus pe un munte
foarte \nalt [i promi]=ndu-I \mp`r`]iile lumii? (I le promite toate
acestea dac` i se va \nchina lui, adic` dac` i se va supune lui,
consider=ndu-l pe el st`p=nul s`u). Care a fost \n final atitudinea
M=ntuitorului? (V`z=nd prea multa lui neru[inare, Domnul l-a
alungat). De ce omul nu a reu[it s`-l biruiasc` pe diavol \n ispit`?
(Fiindc` \n timpul ispitei, a uitat cuv=ntul lui Dumnezeu, adic`
porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Adam, \i r`spunde
diavolului totdeauna prin cuv=ntul lui Dumnezeu, \n fa]a c`ruia
[i diavolul trebuie s` se plece. C=nd Iisus vede c` prin neru[inare
diavolul insist` prea mult \l respinge cu duritate).
Pe noi \ns` ne-a \nv`]at s`-l respingem \nc` de la \nceput,
fiindc`, asemenea lui Adam nu vom avea nici \n]elepciunea [i
nici puterea de a sta \mpotriva vicleniei lui mincinoase [i
st`ruin]ei sale neru[inate.

8. Aplicarea
Dat fiind faptul c` prin moartea [i \nvierea Domnului, puterea
diavolului a fost \nvins`, Biserica a r=nduit rug`ciuni speciale
de dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui potrivnic`.
Capitolul unu
174
|n \n]elepciunea sa, Biserica a instituit \nc` din vechime
exorciz`ri efectuate cu prilejul aplic`rii Tainei Botezului, pentru
ca cel ce se va \mpreuna cu Hristos s` se lepede \nainte de satana
[i de toate uneltirile lui.
Diavolul ne ispite[te permanent fie \n mod direct fie indi-
rect. Mai ales prin oameni. A[a cum a intrat \n Iuda, el totdeauna
\[i alege oamenii prin care ac]ioneaz` cu o viclenie m=r[av`
f`c=nd ca r`ul s` tulbure lumea. Pentru acest motiv, noi trebuie
s` ne rug`m pentru vr`jma[ii no[tri, sau pentru cei ce ne asupresc.
Nu trebuie s` \nt`r=t`m vr`jm`[ia lor, ci s` ne rug`m ca Dumne-
zeu s` le lumineze mintea, alung=nd din sufletul lor lucrarea
diavolului.
Se cuvine apoi, ca ne\ntrerupt s` ne rug`m a[a cum Domnul
ne-a \nv`]at, s` fac` P`rintele ceresc \n a[a fel \nc=t nici s` nu
intr`m \n ispit`, ci mai presus s` fim izb`vi]i, elibera]i de puterea
[i lucrarea diavolului.
C=nd gre[im nu trebuie s` ne pierdem n`dejdea \n Dumne-
zeu, fiindc` dezn`dejdea este focul cel aprins al iadului. Prin ea
diavolul ne abate de la poc`in]` [i de la m=ntuire. S` avem adic`
\ncredere totdeauna c` puterea lui Dumnezeu este mai tare dec=t
a divolului; c` diavolul a fost \nvins pentru totdeauna de Hristos
M=ntuitorul.
|n sf=r[it, trebuie ne\ntrerupt s` priveghem asupra g=ndurilor
[i faptelor noastre s` fie dup` voia lui Dumnezeu. Atunci P`rintele
nostru ne va p`zi ca pe copiii S`i salv=ndu-ne de cel viclean.

9. Tem` pentru acas`


Se va citi [i compara pericopa evanghelic` privind ispitirea Dom-
nului \n pustie redat` de Sf=ntul Matei (4, 1–11) [i Sf=ntul Luca
(4,11–13).

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

Alegerea [i misiunea celor 12


Apostoli
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
175

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
{tiind \nc` dintru \nceput c` [ederea Sa trupeasc` nu va fi ve[nic`
[i c` nu peste mult timp va aduce jertfa Sa izb`vitoare a lumii
din p`cat, M=ntuitorul [i-a ales anumite persoane, c`rora,
av=ndu-i \n apropiat` instruire, s` le \ncredin]eze continuarea
misiunii Sale de m=ntuire a lumii. Astfel [i-a ales M=ntuitorul
\nc` de la \nceputul activit`]ii Sale mesianice ucenici [i Apos-
toli.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea ce ne spun Sfintele Evanghelii despre alegerea [i
misiunea celor 12 Apostoli.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Primii Apostoli au fost Andrei [i Ioan. Ei erau la \nceput ucenicii
Sf=ntului Ioan Botez`torul. Evanghelia ne spune c` „a doua zi
iar`[i sta Ioan [i doi din ucenicii lui. {i v`z=nd pe Iisus care
umbla, zice: Iat` Mielul lui Dumnezeu. {i l-au auzit cei doi
ucenici zic=nd acestea [i au mers dup` Iisus. Iar Iisus
\ntorc=ndu-se [i v`z=ndu-i c` merg dup` El, a zis: ce c`uta]i? Iar
ei i-au zis: Rabi, adic` |nv`]`torule, unde locuie[ti? Zis-a lor:
veni]i [i vede]i. {i s-au dus [i au v`zut unde locuia [i au r`mas la
El ziua aceea. {i era cam la al zecelea ceas. {i era Andrei fratele
lui Simon Petru, unul din cei doi, care auziser` de la Ioan [i
merseser` dup` El. Acesta a aflat \nt=i pe fratele s`u Simon [i i-a
zis: am aflat pe Mesia, adic` pe Hristos. {i l-a adus c`tre Iisus.
{i c`t=nd Iisus la el a zis: Tu e[ti Simon fiul lui Iona, tu te vei
chema Chefa, adic` Petru. Iar a doua zi a vrut Iisus s` mearg` \n
Galileea [i a aflat pe Filip, [i a zis: urmeaz`-mi! {i era Filip din
Betsaida, din cetatea lui Andrei [i a lui Petru. Filip a aflat pe
Natanael [i i-a zis: am aflat pe Acela despre care a scris Moise \n
Capitolul unu
176
lege [i proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret. {i a zis
Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino [i
vezi. A v`zut Iisus pe Natanael venind c`tre El [i a zis despre el:
iat` cu adev`rat israelit \n care nu este vicle[ug. Zis-a Natanael
Lui: de unde m` cuno[ti? A r`spuns Iisus [i i-a zis: mai \nainte
de a te fi chemat Filip, fiind sub smochin, te-am v`zut. A r`spuns
Natanael [i a zis: Rabi, tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti regele
lui Israel“ (Ioan 1, 35–50).
Deci primii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Simon (Pe-
tru) [i Iacob. Andrei [i Simon erau fra]i. La fel [i Ioan [i Iacob.
Pe ace[tia doi din urm` \i va numi Iisus „fiii tunetului“, datorit`
firii lor \nfl`c`rate [i d=rze. Acestor patru li se mai asociaz` \nc`
doi: Filip [i Natanael. |mpreun` cu ace[tia [ase, Domnul particip`
la nunta din Cana Galileii, apoi, \mpreun` cu ei merge la Ieru-
salim de Pa[ti [i stau acolo p=n` prin noiembrie – decembrie,
c=nd se re\ntorc pe la casele lor (Ioan 2, 1–11).
Alegerea lor definitiv` a urmat apoi tot printr-un act menit
s`-i determine s` cread` \n Mesia, a[a cum a mai f`cut-o \n Cana
Galileii, pref`c=nd apa \n vin. De data aceasta sub o alt` form`.
{i anume, afl=ndu-se Iisus l=ng` lacul Ghenizaret, \nconjurat de
„mul]imea care se \mbulzea ca s`-I aud` cuvintele, v`z=nd dou`
cor`bii l=ng` lac, iar pescarii ie[ind din ele, sp`lau mrejele. {i
intr=nd \ntr-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s` o dep`rteze
pu]in de la uscat [i [ez=nd \nv`]a mul]imile din corabie... Iar
c=nd a \ncetat s` vorbeasc`, a zis c`tre Simon: dep`rteaz-o la
ad=nc [i arunca]i mrejele pentru pescuit. {i r`spunz=nd Simon a
zis: |nv`]`torule, toat` noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins,
dar dup` cuv=ntul T`u voi arunca mrejele. {i aceasta f`c=nd au
prins mul]ime de pe[te, \nc=t se rupeau mrejele. {i au f`cut semn
tovar`[ilor lui, care erau \n alt` corabie, ca venind, s` le ajute. {i
au venit [i au umplut am=ndou` cor`biile, \nc=t se afundau. Iar
Simon Petru v`z=nd, a c`zut la picioarele lui Iisus zic=nd: ie[i
de la mine c` om p`c`tos sunt, Doamne. C` \l cuprinse spaima
pe el [i pe to]i cei \mpreun` cu el, pentru pescuirea pe[tilor ce
prinseser`. Asemenea [i pe Iacob [i pe Ioan, fiii lui Zevedeu,
care erau tovar`[ii lui Simon. {i a zis Iisus c`tre Simon: nu te
teme, de acum vei pescui oameni. {i tr`g=nd cor`biile la ]`rm,
l`s=nd toate, au mers dup` El“ (Luca 5, 1–11). Sf=ntul Evanghelist
Matei ne spune c` Iacob [i Ioan erau cu tat`l lor, iar la chemarea
Domnului „\ndat` l`s=ndu-[i corabia [i pe tat`l lor, I-au urmat
Lui“ (Matei 4, 22).
Cateheze Biblice – Noul Testament
177
To]i cei patru Apostoli \l cunoscuser` pe Iisus mai \nainte,
iar cele dou` minuni la care asistaser`, le-a \nt`rit \ncrederea \n
El.
|n alt` \mprejurare, afl=ndu-se \n Capernaum, centru de vam`
\ntre Damasc [i Marea Mediteran`, \l cheam` pe vame[ul Levi,
fiul lui Alfeu, care se va numi apoi Matei. Acesta \i urmeaz` f`r`
nici o ezitare. Auzise probabil de Iisus c` este Mesia p`m=ntesc,
a[a cum de altfel |l a[teptau cu to]ii g=ndindu-se poate la un trai
fericit. De aceea „d` un osp`]“ \n cinstea lui Iisus, la care particip`
mul]i oameni [i p`c`to[i“ nu \ns` f`r` tulburarea fariseilor
c=rtitori, care nu vroiau s` \n]eleag` c` „cei bolnavi au nevoie de
doctor...“ (Matei 9, 9–17).
Cunoa[tem [i numele celorlal]i cinci Apostoli: Toma, Iacob
al lui Alfeu, Levi numit Tadeu, Simon Cananitul [i Iuda
Iscariotul, cel ce „l-a v=ndut“ pe Domnul. (Matei 10, 2–4). To]i
erau din Galileea, afar` de Iuda, care era din Kariot-Iudeea.
Numele de „Apostol“ \nseamn` „trimis“, nu \n sens peiorativ,
cu referire, bun`oar` la un servitor, ci un trimis cu mandat spe-
cial, \n numele cuiva, spre a-l reprezenta. Ei vor fi trimi[i ca s`
\ndeplineasc` \ns`[i misiunea Domnului, s`-L reprezinte pe El.
De aceea, \nc` de la \nceput sunt trimi[i \ntr-o misiune de prob`,
d=ndu-li-se indica]ii cum s` o \ndeplineasc`. |nainte \ns` Domnul
„le-a dat puterea asupra duhurilor necurate [i s` vindece orice
boal` [i orice neputin]`“ (Matei 10, 1). Sunt trimi[i c`tre poporul
de jos, c`tre cei dispre]ui]i [i desconsidera]i, c`rora s` le trans-
mit` speran]a unei vie]i mai bune. Vor face numai fapte de
binefacere, vindec=nd orice neputin]`. Nu vor lua cu ei nici bani,
nici toiag de ap`rare, nici surplus de \mbr`c`minte, sau de hran`.
Vor fi r`bd`tori, bl=nzi, \n]elep]i, [i \ncrez`tori \n bun`tatea
P`rintelui ceresc. Transmi]=nd pretutindeni pacea Lui, vor
propov`dui cuv=ntul Evangheliei [i vor dovedi ata[ament [i iubire
fa]` de |nv`]`torul lor (Matei 10, 5–42).
Sfintele Evanghelii ne arat` c` Apostolii erau oameni simpli,
neinstrui]i \n ale legii. Unii dintre ei erau s`raci, doi (Iacob [i
Ioan) mai \nst`ri]i. Cei care locuiau pe l=ng` lacul Ghenizaret
erau pescari, ocupa]ie care le asigura traiul [i le aducea venit.
Trei erau c`s`tori]i. Au urmat pe Iisus av=nd convingerea c` El
este Mesia, care le va da puterea suprem` \n \mp`r`]ia pe care o
va \ntemeia El pe p`m=nt. De aceea, nu ezit` s` afirme c` au
p`r`sit toate [i au urmat lui Iisus. Urm=ndu-L pe Iisus \mp`rt`[esc
aceea[i soart` bun`, ori rea, fiindc` „nu este ucenicul mai mare
dec=t dasc`lul s`u...“. Nu \n]eleg totdeauna \nv`]`tura Domnului,
expus` \n parabole, \nc=t Iisus revine cu explica]iile cuvenite.
Capitolul unu
178
M`rturisesc la un moment dat credin]a cu putere, apoi se \ndoiesc.
|l comp`timesc pe Domnul c=nd vorbe[te de patimile Sale, care
vor urma. Nu le \n]eleg sensul, dar \l asigur`, \nduio[=ndu-se, de
devotamentul lor. P=n` la urm`, plini de fric` to]i \l p`r`sesc.
Petru se leap`d`, iar Iuda tr`d=ndu-L, se sinucide. Se bucur`
nespus de \nvierea Domnului, n`d`jduind chiar \n clipa \n`l]`rii
Domnului la cer c` acum va \ntemeia „\mp`r`]ia lui Israel“ (Fapte
1, 6). Pe l=ng` aceste sl`biciuni inerente firii omene[ti, Domnul
eviden]iaz` faptul c` ei au fost ale[i de Tat`l, c` sunt „sfin]i]i \n
numele S`u“, c` \ndeplinesc \n lume o misiune divin`, ca unii
care „nu sunt din lume“, asemenea Fiului (Ioan cap. 17). Numele
lor e scris \n Cartea Vie]ii (Luca 10, 20). Dup` \nviere Domnul
le d` putere de a lega [i dezlega p`catele oamenilor [i odat` cu
aceasta, porunca continu`rii activit`]ii Sale profetice, arhiere[ti
[i \mp`r`te[ti, spun=ndu-le: „Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh“
(Matei 28, 19–20).
Ei se vor dovedi cu adev`rat c` sunt martorii Cuv=ntului
(Fapte 1, 8) p=n` la marginile p`m=ntului, odat` cu puterea [i
lumina Duhului Sf=nt din ziua Rusaliilor. De acum vor cunoa[te
sensul adev`rat al \nv`]`turii Domnului, pe care alt` dat` nu au
reu[it s`-l \n]eleag`. Vor primi curaj [i spiritul totalei d`ruiri \n
\ndeplinirea misiunii ce le-a fost \ncredin]at`, trec=nd peste toate
obstacolele ce le-au stat \n cale, pecetluind \n cele din urm`
activitatea lor cu moartea martiric`. Au mers \n toat` lumea, au
predicat Evanghelia, au \ntemeiat [i organizat Biserici, sfin]ind
episcopi, prezbiteri [i diaconi pentru a le continua activitatea.
Astfel Sf=ntul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie
[i-a desf`[urat activitatea \n Sci]ia, \n Dacia Pontic` (Dobrogea),
Histria, Tomis, Callatis (Mangalia). Sf=ntul Toma, la par]i \n
Persia [i India. Sf=ntul Petru \n Galitia, Capadocia, Bitinia, Asia
Proconsular`, Antiohia, Pont. Sf=ntul Matei \n Iudea [i Etiopia.
Sf=ntul Bartolomeu \n Arabia, Armenia, Sf=ntul Iuda Tadeul \n
Palestina. Sf=ntul Simon Zelotul (Cananitul) \n Persia [i
Babilonia. Sf=ntul Evanghelist Ioan \n Asia Proconsular`, \n spe-
cial la Efes. Sf=ntul Filip \n Frigia.
|n locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sor]i
Matia, iar Saul din Tars a devenit pe drumul Damascului Sf=ntul
Apostol Pavel, numit [i „Apostolul Neamurilor“, fiindc` [i-a
desf`[urat activitatea \n aproape tot cuprinsul imperiului roman.
El a r=nduit pe Timotei [i Tit ca episcopi, poruncindu-le ca la
r=ndul lor s` a[eze [i ei episcopi, presbiteri [i diaconi. (Tit 1, 5).
De la el ne-au r`mas 14 epistole. De la Sf=ntul Petru – 2 epistole;
Cateheze Biblice – Noul Testament
179
de la Sf=ntul Matei – o Evanghelie; de la Sf=ntul Ioan – o
Evanghelie, trei epistole [i cartea profetic` numit` Apocalipsa.
To]i Apostolii au fost egali \n exercitatea puterii ce le-a fost
\ncredin]at` de c`tre M=ntuitorul. C=nd s-au ivit unele neclarit`]i,
s-au adunat to]i ca s` hot`rasc`, sub asisten]a Duhului Sf=nt.
Aceast` \mpreun` hot`r=re sub asisten]a Duhului Sf=nt se nume[te
sinod. Ne este cunoscut astfel sinodul de la Ierusalim, cu care
prilej se hot`r`[te a nu se pune celor converti]i dintre p`g=ni
povara grea a legii, s` fie primi]i \n Biseric` f`r` a fi circumci[i.
S` fie \ns` opri]i de la idolatrie, de la v`rs`ri de s=nge [i de la
desfr=nare (Fapte cap. 15).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Am v`zut c` Sfin]ii Apostoli au fost ale[i de Tat`l prin Fiul pen-
tru a continua misiunea Lui. Duhul Sf=nt i-a \nt`rit cu putere,
conduc=ndu-i la tot adev`rul. Ei au fost martorii Domnului,
propov`duind ceea ce au v`zut, au auzit [i au \nv`]at de la El. Ei
sunt „slujitori ai lui Hristos [i iconomi ai Tainelor lui Dumne-
zeu“ (I Corinteni 4, 1).
Misiunea dat` Apostolilor a fost unic`, iar autoritatea lor
este f`r` egal. M=ntuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au mers
„doi c=te doi \naintea fe]ei Sale \n toate cet`]ile [i locul unde
avea El s` mearg`“ (Luca 10, 1–24). Ace[tia \nso]eau apoi [i
ajutau pe Sfin]ii Apostoli \n activitatea lor. |n Biserica primar`
harul lucra diferit, nu pu]ini fiind aceia c`rora li se \mp`rt`[eau
harismele ca tot at=tea forme de lucrare sfin]itoare a Duhului
Sf=nt. Misiunea Apostolilor era \ns` superioar` tuturor. Ei au un
mandat divin special [i unic, dup` cum arat` Sf=ntul Apostol
Pavel: „Pe unii i-a pus Dumnezeu \n Biseric`: \nt=i Apostoli, al
doilea prooroci, al treilea \nv`]`tori... Au doar` to]i sunt Apos-
toli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?...“ (I
Corinteni 12, 28–30; Efeseni 4, 11–12).

8. Aplicarea
F aptul c` prim ul chem at l a apos t ol at , S f=nt ul A ndrei , a
propov`duit Evanghelia pe teritoriul ]`rii noastre, ne oblig` odat`
\n plus s` r`m=nem fideli Bisericii apostolice [i s` ]inem cu sfin-
]enie tradi]ia apostolic`.
Biserica cinste[te pe Sfin]ii Apostoli al`turi de M=ntuitorul,
de Sf=nta Fecioar`, de Sf=ntul Ioan Botez`torul, instituind pen-
tru doi din ei, pentru Sf=ntul Apostol Petru [i Pavel o s`rb`toare
Capitolul unu
180

--
special`, la 29 iunie, ziua mor]ii lor martirice, precedat` de o
perioad` de post.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Predica de pe munte
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Av=nd ca tem` a predicii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntui-
torul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \mp`r`]iei, cum
s` \mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precum [i atitudinea pe
care s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i viitoare.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Toate acestea le putem cunoa[te dintr-o vast` cuv=ntare cunoscut`
sub numele de „Predica de pe Munte“, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sf=nta Evanghelie ne arat` c` „\n zile acelea a ie[it Iisus la munte
s` se roage [i toat` noaptea a petrecut \n rug`ciune c`tre Dumne-
zeu. {i c=nd s-a facut ziu`, a chemat pe ucenicii S`i... [i
cobor=ndu-se cu ei, a st`tut \n loc [es, El [i mul]imea ucenicilor
[i mul]ime mare de popor din toat` Iudea [i din Ierusalim [i de
pe ]`rmul Tirului [i al Sidonului, care veniser` s`-L asculte [i s`
se vindece de boalele lor...“ (Luca 6, 12–19). „{i v`z=nd Iisus
mul]imile s-a suit pe munte [i [ez=nd au venit la El ucenicii Lui;
[i deschiz=ndu-[i gura \i \nv`]a zic=nd...“ (Matei 5, 1–2).
Dup` cum vedem, numele cuv=nt`rii vine de la faptul ca a
fost rostit` pe munte. {i anume, e vorba de muntele „Fericirilor“
sau Curun (Karn Hattin) la 2 km nord-vest de Tiberias. Altitudinea
este de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are dou` culmi \ntre care
Cateheze Biblice – Noul Testament
181
se afl` un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceea
Sf=ntul Luca spune, dup` cum am v`zut, „loc [es“.
Prezent=nd con]inutul cuv=nt`rii, vedem dintru \nceput c`
marea noutate pe care o aduce ea, const` \n faptul c` fericirea ca
aspira]ie a sufletului omenesc nu apar]ine numai celor puternici,
sau celor plini de avu]ii, iar s`r`cia nu mai e considerat` ca o
pedeaps` din partea lui Dumnezeu. Fericirea nu este numai \n
aceasta lume [i pentru aceast` via]`. Ea are un caracter ve[nic, [i
la \mplinirea ei sunt chema]i to]i fiii \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Iar ace[tia nu sunt puternicii vremii, nici cei ce fac caz de evlavia
lor, \n timp ce sufletul le este gol, ci s`racii cu duhul; cei smeri]i
[i desconsidera]i de reprezentan]ii oficiali ai religiei acelor vremi;
cei bl=nzi, cei \nseta]i [i angaja]i s` apere dreptatea [i adev`rata
sfin]enie a lui Dumnezeu, cei cu inima curat`, cei ce fac miloste-
nie, cei ce caut` pacea, precum [i cei ce sufer` oc`ri [i batjocuri
pentru cuv=ntul lui Dumnezeu [i pentru Fiul lui Dumnezeu, pe
care \l slujesc prin iubire jertfelnic` [i statornic`.
Aceast` noutate exprimat` \n predica de pe munte, nu
\nseamn` o schimbare a Legii, adic` a ordinii dat` de Dumne-
zeu, ci o \mplinire a ei, o des`v=r[ire a ei \n duh [i \n adev`r.
Astfel, dac` legea oprindu-te de la p`cat, te face drept \n fa]a lui
Dumnezeu, M=ntuitorul nu combate acest fapt, ci arat` modul \n
care po]i deveni liber fa]` de p`cat. De pild`, nu este suficient s`
nu ucizi, ci trebuie radiat` cauza, care este m=nia, [i \nlocuit` cu
atitudinea de bun`voin]` fa]` de semeni, lipsind orice fel de
jignire. La fel, desfr=ul are o form` interioar`: dorin]a, sau pofta.
P`catul se s`v=r[e[te \n inim`, devenind mai \nt=i p`cat al poftei.
De aceea, mai \nt=i trebuie cur`]at` inima de poftele care o fac
s ` alunece s pre p`cat. Com b`t =nd des fr=ul , M=nt ui t orul
accentueaz` indisolubilitatea [i unitatea c`s`toriei [i a familiei:
„Iar`[i s-a zis: cel ce va l`sa pe femeia sa, s`-i dea ei carte de
desp`r]ire. Eu \ns` v` zic vou` c` oricine \[i va l`sa femeia sa \n
afar` de cuv=nt de desfr=nare, face ca s` desfr=neze, [i cel ce o ia
pe cea l`sat`, desfr=neaz`“.
Pentru a \nt`ri bunele rela]ii dintre oameni, M=ntuitorul
instaureaz` un principiu pozitiv de comuniune fr`]easc`: „f`
aproapelui, ceea ce vrei s`-]i fac` el ]ie“, [i accentueaz` faptul
c` mai mult valoreaz` \mp`carea, dec=t darul adus la templu, c`
trebuie ar`tat` semenului iertare [i \ng`duin]`, c` se cuvine s`
trecem peste sl`biciunile lui, nu trebuie adic` s` ne r`zbun`m, s`
r`spundem cu r`u la r`u, ci pentru ca binele s` fie biruitor, trebuie
s` ne \ndrept`m iubirea noastr` [i fa]` de vr`jma[i. |n felul acesta
iubirea va deveni des`v=r[it`. Ea imit` iubirea lui Dumnezeu,
Capitolul unu
182
iar noi devenim des`v=r[i]i, asem`n=ndu-ne cu P`rintele ceresc:
„A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu
\ns` zic vou`: nu v` \mpotrivi]i (opune]i) celui r`u, ci celui ce te
love[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i cealalt`...
Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce voie[te s` se
\mprumute de la tine“. „A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe aproapele
t`u [i s` ur`[ti pe vr`jma[ul t`u. Eu \ns` zic vou`: iubi]i pe
vr`jma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blastem`, face]i bine
celor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat`m` [i v`
prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c` El face
s` r`sar` soarele peste cei r`i [i peste cei buni [i trimite ploaie
peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i, precum
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it“.
Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [i
modul de exprimare a adev`ratei piet`]i c`tre Dumnezeu,
elimin=nd exager`rile [i abaterile existente: „Lua]i aminte ca s`
face]i dreptatea voastr` \naintea oamenilor ca s` fi]i v`zu]i de ei,
iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri“.
Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele timpuri
acte formale [i spectaculare, Domnul ar`t=nd cum trebuiesc
\mplinite, ne recomand` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,
ca forme ale adev`ratei piet`]i care transform` fiin]a omului \n
bine [i nu o las` s` se risipeasc` \n formalisme seci [i rigide:
„...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` se
roage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` se
arate oamenilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c`mara ta [i \nchiz=nd
u[a te roag` Tat`lui t`u care este \n ascuns. {i Tat`l t`u cel ce
vede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie“. Ne-a \nv`]at apoi Domnul [i
cum trebuie s` ne rug`m, prin binecunoscuta rug`ciune: „Tat`l
nostru...“.
Tot a[a [i jur`m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a
\nt`ri \ncrederea \ntre oameni, prin luarea ca martor a numelui
lui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c` pe c=t
posibil jur`m=ntul trebuie evitat.
Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine
[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`
dragostea [i grija lui Dumnezeu permanent \ndreptate spre noi:
„Nu v` aduna]i vou` comori pe p`m=nt, unde molia [i rugina le
stric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` comori \n
cer... C`ci unde este comoara ta, acolo \]i va fi [i inima ta. De
aceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul vostru ce ve]i
m=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \mbr`ca... Privi]i
la p`s`rile cerului c` nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun`
Cateheze Biblice – Noul Testament
183
\n jitni]e [i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te. Oare nu sunte]i
voi cu mult mai presus dec=t ele? {i cine dintre voi \ngrijindu-se
poate s` adauge staturii sale un cot? Iar de \mbr`c`minte de ce
v` \ngriji]i? Lua]i seama la crinii c=mpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc... Iar dac` iarba c=mpului, care ast`zi este
[i m=ine se arunc` \n cuptor, Dumnezeu astfel o \mbrac`, oare
nu cu mult mai mult pe voi, pu]in credincio[ilor?“ Apoi Domnul
ne \ndeamn`: „C`uta]i mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i
dreptatea Lui [i acestea toate se vor ad`uga vou`. Nu v` \ngriji]i
de ziua de m=ine, c` ziua de m=ine se va \ngriji de ale sale. Ajunge
zilei greutatea ei“.
|n \ncheiere (Matei 7, 6–27), M=ntuitorul adreseaz`
ascult`torilor \ndemnul de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit ca
pe un m`rg`ritar de mare pre]; s` aib` \ndr`zneal` la Tat`l c` vor
primi tot binele pe care \l vor cere, asemenea copilului care cer=nd
tat`lui s`u p=ine, nu va primi piatr`, sau cer=nd pe[te, nu va primi
[arpe... Calea care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu este calea
str=mt` a \nfr=n`rii. Se cere apoi ferirea de profe]ii mincino[i,
care sunt asemenea lupilor r`pitori \mbr`ca]i \n piei de oaie. Ei
vor fi cunoscu]i dup` roade, adic` dup` fapte, fiindc` nu se culeg
din spini struguri [i din ciulini smochine... Cine \mpline[te
cuvintele auzite \n aceast` predic` asemenea este b`rbatului care
[i-a zidit casa pe st=nc` pentru a r`m=ne neclintit`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul predicii de pe munte.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vedem c` ea \ncepe
cu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea misiunii \nalte
a Apostolilor de a fi „sare p`m=ntului“ [i „lumina lumii“, apoi
cu atitudinea M=ntuitorului fa]` de legea mozaic`, cu atitudinea
fa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i cu atitudinea fa]` de
bunurile p`m=nte[ti. |ncheierea reprezint` \ndemnul M=ntuito-
rului adresat ascult`torilor de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit
ca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str=mt`,
care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]ii
mincino[i.

8. Aplicarea
Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au un
caracter normativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.
Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i componente ale
Capitolul unu
184
cultului divin public. Auzim [i c=nt`m cu to]ii „Fericirile“ [i
„Tat`l nostru“, \n cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou` pericope
duminicale cuprind de asemenea textul predicii de pe munte
(Duminica a 3-a [i a 19-a dup` Rusalii).

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzical`
a Fericirilor [i a rug`ciunii „Tat`l nostru“.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Rug`ciunea „Tat`l nostru“

I. Preg`tirea aperceptiv`
Rug`ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a \nzestrat pe
om, spre a se putea ridica [i r`m=ne \n comuniunea Lui. Ea este
prezent` la toate religiile, dar diferit \n]eleas` [i aplicat`. Pentru
a ne \nv`]a „cum s` ne rug`m“, la cererea Apostolilor,

II. Anun]area temei


M=ntuitorul ne-a l`sat rug`ciunea „Tat`l nostru“, la care ne vom
referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nume[te [i
„Rug`ciunea Domneasc`“, datorit` faptului ca ea cuprinde
cuvintele Domnului.

Cuprinsul rug`ciunii este urm`torul: „Tat`l nostru care e[ti \n


ceruri, sfin]easc`-Se numele T`u; vie \mp`r`]ia Ta; fac`-Se voia
Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt. P=inea noastr` cea spre fiin]`
d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i
noi iert`m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n ispit` ([i f` s`
nu intr`m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel r`u“ (Matei 6, 9–13).
Cateheze Biblice – Noul Testament
185
S` vedem mai \n detaliu \n]elesul fiec`rei cereri.

Invocarea „Tat`l nostru care e[ti \n ceruri“. C=nd spunem „Tat`l


nostru“ recunoa[tem paternitatea lui Dumnezeu ca [i Creator,
Proniator al lumii [i R`scump`r`tor al nostru prin Iisus Hristos.
|n acela[i timp noi ne adres`m ca fii. To]i cei care sunt fii, se
numesc fra]i. De aceea spunem „nostru“ [i nu „meu“. Noi avem
o fraternitate universal` prin natur`, ca unii care provenim
dintr-un str`mo[ comun, Adam. Pe l=ng` aceasta, noi avem [i o
fraternitate dup` har prin Iisus Hristos. To]i cei care au primit
Botezul devin fra]i \n Hristos. „Care e[ti \n ceruri“. Textul
prezint` existen]a spiritual` a lui Dumnezeu, prezent pretutindeni,
peste tot [i nu localizat.

Prima cerere „Sfin]easc`-Se numele T`u“. A sfin]i numele


\nseamn` a m`ri, a sl`vi pe Dumnezeu \nsu[i. Dumnezeu
reprezint` sfin]enia absolut`, nemaiav=nd nevoie de sfin]enie.
El \ns` sfin]e[te pe al]ii [i se sfin]e[te pe Sine prin via]a
oamenilor. De aici rezult` c` sfin]indu-ne via]a aducem prea-
m`rire lui Dumnezeu, sau |l sfin]im pe El. Prin aceast` cerere, |l
rug`m pe Dumnezeu s` ne acorde harul [i ajutorul S`u pentru
a-L putea sfin]i (m`ri, sl`vi) prin via]a noastr`.

A doua cerere „Vie \mp`r`]ia Ta“. Ad=nc imprimat` \n


con[tiin]a poporului ales, \mp`r`]ia lui Dumnezeu reprezint` un
deziderat care se va \mplini \n epoca mesianic`. Av=nd con[tiin]a
mesianit`]ii Sale, Domnul o inaugureaza prin \nv`]`tura [i
activitatea Sa, \ntr-o form` spiritual`. Aceast` \mp`r`]ie se
dezvolt` \n Biseric` prin lucrarea Sf=ntului Duh. Ea este „bucurie,
pace [i dreptate \n Duhul Sf=nt“ (Romani 14, 17). Realizarea ei
deplin` va fi la sf=r[itul veacurilor.

A treia cerere „Fac`-Se voia Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt“.


Dumnezeu \[i realizeaz` voia Sa spre m=ntuirea omuIui. Ceea ce
se opune voin]ei divine este p`catul (Romani 1, 21–31). Omul se
elibereaz` de p`cat \n m`sura \n care [i voin]a lui colaboreaz` cu
voin]a lui Dumnezeu. Voin]a lui Dumnezeu este exprimat` \n
legea Sa. Credinciosul \mpline[te voin]a lui Dumnezeu \n mod
liber [i cu ajutorul harului divin, dup` cum \nsu[i M=ntuitorul a
spus: „F`r` mine nu pute]i face nimic“ (Ioan 15, 5). De[i „cre[tinii
cer Tat`lui lor ceresc s` \mplineasc` voia Sa, adic` decizia Sa de
a m=ntui lumea, acord=ndu-le [i lor harul S`u, totu[i, to]i trebuie
s` accepte [i s` conlucreze la realizarea voii Sale. Dar \n m`sura
Capitolul unu
186
\n care voin]a omului este conform` voin]ei lui Dumnezeu se va
\mplini [i ea: „{i aceasta este \ncrederea ce avem c`tre El, c`
dac` cerem ceva dup` voin]a Lui, El ne ascult` (I Ioan 5, 14). {i
aceasta, fiindc` „noi nu [tim ce cerem“ (Iacob 4, 3), iar „celor
ce-L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz` spre bine“ (Romani
8, 29).
Expresia „Precum \n cer [i pe p`m=nt“ se refer` la toate aceste
trei cereri pentru a le prezenta \n unitate [i ca o continu` preg`tire
spre \mplinirea lor complet` \n via]a viitoare, c=nd \mp`r`]ia
mesianica va avea un caracter glorios, de pream`rire universal`.

A patra cerere „P=inea noastr` cea de toate zilele d`-ne-o nou`


ast`zi“. Fiind creat de Dumnezeu cu trup, omul are nevoie de
hran` trupeasc`. Dar pe de alt` parte, omul are [i suflet. A[a cum
M=ntuitorul a \nmul]it p=inile pentru a le satisface oamenilor
nevoile trupe[ti (Ioan 6, 1–15), tot El arat` c` [i sufletul are nevoie
de hran`. Aceasta este „cuv=ntul lui Dumnezeu“ (Matei 4, 4; Luca
4, 4; I Timotei 4, 5–6), numit` [i „mana spiritual`“ realizat \n El
(Ioan 6, 26–27; 32–35), precum [i \nsu[i Trupul S`u din
Euharistie (Ioan 6, 48–55). Acest osp`] duhovnicesc se va
des`v=r[i \n „\mp`r`]ia cerurilor“ (Matei 8, 11; vezi Luca 22,
18), care va fi la sf=r[itul veacurilor.

A cincea cerere „{i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i


noi iert`m gre[i]ilor no[tri“. |n textul original al Noului Testa-
ment avem formulat` aceast` cerere astfel: „{i ne las` nou`
datoriile noastre, precum [i noi am l`sat datornicilor no[tri“. „A
l`sa“ este tot una cu „a ierta“. No]iunea de datorie echivala \n
limba greac` profan` cu no]iunea de „debit-debitor“, \n special
cu referire b`neasc`. |n limba greac` a Noului Testament pe l=ng`
acest sens de „datorie baneasc`“, cum este folosit de M=ntuito-
rul \n pilda celor doi datornici (Matei 18, 23–35), are [i un sens
specific de pedeaps` pentru cel ce nu-[i \ndepline[te datoria sau
obliga]ia, ceea ce atrage dup` sine \n]elesul de „culp`“ sau
„vinov`]ie“ pentru obliga]ia pe care trebuind s` o \mpline[ti, nu
ai \mplinit-o. |n felul acesta, „datoria“ devine „gre[eal`“, sau
„p`cat“. De aici vedem c` numai \n m`sura \n care noi iert`m pe
cei ce ne gre[esc, putem la r=ndul nostru cere P`rintelui ceresc
iertarea gre[elilor noastre.

A [asea cerere „{i f` s` nu intr`m \n ispit`“. Aceast` cerere


este redat` de obicei \n traducerile rom=ne[ti cu formula „[i nu
ne duce pe noi \n ispit`“. Dar a considera c` Dumnezeu ne duce
Cateheze Biblice – Noul Testament
187
\n ispit`, \nseamn` c` El ar face s` c`dem \n ispit`, sau s`
consim]im cu p`catul sugerat de ispit`. Sf=ntul Iacob contrazice
o astfel de interpretare, spun=nd: „Nimeni fiind ispitit s` nu spun`:
de la Domnul sunt ispitit; c`ci Dumnezeu nu este ispitit de rele
[i El pe nimeni nu ispite[te...“ (Iacob 1, 13–16). Dac` El ne-ar
duce \n ispit`, adic` \n \ncercare, \nseamn` c` ne-ar incita la r`u,
la p`cat. Adev`ratul sens al acestei cereri \l vom putea \n]elege
numai dac` vom vedea \n]elesul ei \ntr-o traducere explicit`. {i
aceasta ar fi urm`toarea: „{i f` (p`ze[te-ne, ajut`-ne, \mpie-
dic`-ne) s` nu intr`m (c`dem) prin consim]irea noastr` \n ispit`“,
sau pe scurt: „{i f` s` nu intr`m \n ispit`“.

A [aptea cerere „Ci ne izb`ve[te de cel r`u“. „A izb`vi“


\nseamn` „a p`zi, a m=ntui, a dezlega, a elibera“. Unii traduc
„de la r`u“, socotind r`ul, \n general: fizic, psihic, moral. Al]ii
traduc: „de cel r`u“, \n]eleg=nd o anume persoan`, pe diavolul,
pe satana. Deosebirea nu este de fond, fiindc` cel r`u, adic`
diavolul este izvorul [i provocatorul a tot ce este r`u, el este
acuzatorul oamenilor c`tre Dumnezeu, potrivnicul \mp`r`]iei lui
Dumnezeu [i a m=ntuirii oamenilor. Este mai clar` [i mai pre-
cis` totu[i traducerea cu „cel r`u“, fiind mai aproape de \n]elesul
expresiei \n Noul Testament.

IV. Recapitularea – Aprecierea


Dup` cum vedem, primele trei cereri se refer` la cinstirea lui
Dumnezeu, iar ultimele patru, la necesit`]ile vie]ii noastre.
Recapitul=nd \n]elesul lor, putem s` le reproducem \ntr-o form`
parafrazat`, astfel: „Tat`l nostru care e[ti \n ceruri; f` ca numele
T`u s` fie pream`rit [i ajut`-ne ca [i noi s`-L sfin]im prin via]a
noastr`; f` ca \mp`r`]ia Ta de iubire, „pace, bucurie [i dreptate
\n Duhul Sf=nt“ s` se dezvolte \n Biserica Ta [i \n sufletele noastre
[i s` se des`v=r[easc` la a doua Ta venire; f` ca voia Ta de
m=ntuire a lumii s` se \mplineasc` [i d`-ne harul T`u s` o putem
[i noi \mplini; hrana noastr` necesar` vie]ii trupe[ti [i suflete[ti,
d`-ne-o nou` ast`zi (\n fiecare zi) [i nu ne lipsi de p`rt`[ia Cinei
Tale ve[nice; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i noi
iert`m gre[i]ilor no[tri; [i f` s` nu intr`m \n ispit` (\mpiedic`-ne
ca s` consim]im la ispit`), ci mai presus de toate, izb`ve[te-ne,
elibereaz`-ne de cel r`u, acum [i p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Capitolul unu
188
V. Asocierea
|nv`]=ndu-ne rug`ciunea „Tat`l nostru, M=ntuitorul nu a vrut s`
ne lege de rostirea ei mecanic`, ci ne-a oferit modelul unei rug`-
ciuni concise, care, dup` cum am v`zut, exprim` sim]`minte
ad=nci [i variate pe care le putem folosi [i \n alte rug`ciuni, a[a
cum Domnul \nsu[i a f`cut-o. Astfel, Iisus se roag` numindu-L
pe Dumnezeu „P`rinte“, „St`p=n al lumii v`zute [i nev`zute“.
Se roag` apoi pentru sfin]irea Apostolilor \n adev`r, dup` cum
El \nsu[i a fost „sfin]it [i trimis \n lume“ (Ioan 17, 36). Iisus
\mpline[te voia lui Dumnezeu \n cele mai grele clipe ale vie]ii,
c=nd se roag` cu sudori de s=nge \n Ghetsimani.

VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea „Tat`l nostru“
r`m=ne modelul de rug`ciune prin care intr`m \n comuniune cu
P`rintele ceresc prin cuvintele Fiului, care ne-a asigurat c` orice
vom cere de la Tat`l \n numele [i prin cuvintele Sale, ni se va da
(Ioan 15, 7–16).

VII. Aplicarea
Pentru acest motiv, Rug`ciunea Domneasc` \nc` dintru \nceput
a intrat \n via]a duhovniceasc` a primilor cre[tini, fiind rostit`
de trei ori pe zi.
|n acela[i timp, ea a intrat [i \n con]inutul slujbelor
biserice[ti, adic` \n cultul cre[tin public, al`turi de alte rug`-
ciuni \ncep`toare, sau \n cadrul Sfintei Liturghii, unde este c=ntat`
de \ntreaga ob[te a credincio[ilor.
Se va rosti [i c=nta cu credincio[ii rug`ciunea „Tat`l nos-
tru“.
--
Cateheze Biblice – Noul Testament

|mp`r`]ia lui Dumnezeu


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
189

Sf=nta Evanghelie ne arat` c` dup` ce a fost botezat de c`tre


Ioan [i dup` ce a fost ispitit \n pustie, „a \nceput Iisus s`
propov`duiasc` [i s` spun`: poc`i]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia
cerurilor“ (Matei 4, 17). De aici vedem c` tema propov`duirii
M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, sau \mp`r`]ia
cerurilor.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n continuare care este \n]elesul ei \n Vechiul Testa-
ment [i noua dimensiune duhovniceasc` pe care i-o d` M=ntuito-
rul nostru Iisus Hristos.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


|n Vechiul Testament \ncep=nd cu Moise, Dumnezeu \ncheie
cu poporul lui Israel un leg`m=nt potrivit c`ruia acesta devine
„popor ales, \mp`r`]ie preo]easc` [i neam sf=nt“ (Ie[irea 19, 5–
7). |n aceast` situa]ie [i \n acest caz poporul se afla sub directa
conducere a lui Dumnezeu. El constituia \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu. De aceea, \n epoca judec`torilor Ghedeon [i Samuel refuz`
conducerea poporului pe motiv c` Dumnezeu este conduc`torul
lui (Judec`tori 8, 7 [i 23). {i dup` instaurarea regalit`]ii, Dum-
nezeu r`m=ne adev`ratul [i supremul rege-\mp`rat. Regii erau
ale[i [i un[i la indicarea lui Dumnezeu, conduc=nd poporul ca
reprezentan]i ai Lui. Profe]ii extind no]iunea \mp`r`]iei lui Is-
rael, ar`t=nd c` Dumnezeu nu este numai al unui singur popor, ci
al \ntregii lumi (Isaia 44, 6; Daniel 33). Faptul c` Dumnezeu \l
conduce pe poporul S`u, locuind \n mijlocul lui [i pedepsindu-l
ori de c=te ori c`lca voia Sa, ne\ndeplinind prescrip]iile legii di-
vine, dovede[te c` \n Vechiul Testament \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu constituie o realitate prezent` [i p`m=nteasc`. Dar au venit
asupririle [i \nrobirile poporului ales. |n acest caz \mp`r`]ia lui
Dumnezeu nu mai putea fi socotit` ca o realitate prezent`, ci
Capitolul unu
190
devine o a[teptare \n viitor, c=nd Domnul va restabili na]ional [i
politic pe poporul S`u, c=nd du[manii vor fi \nvin[i, iar poporul
lui Dumnezeu va deveni din nou ales [i sl`vit. Vedem de aici
caracterul viitor [i na]ional al \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Exist`
\ns` la profe]i [i ideea \mp`r`]iei mesianice, c=nd satana [i r`ul
din lume vor fi birui]i, \ntemeindu-se definitiv dreptatea [i voia
lui Dumnezeu, \n zilele de pe urm`, c=nd va avea loc judecata
definitiv` a lui Dumnezeu. Aceasta este „ziua Domnului“ (Isaia
2, 2–11; Ieremia 22, 11; Miheia 4, 4–7). |mp`r`]ia mesianic` a
primit \ns` de-a lungul vremii o interpretare material`,
p`m=nteasc`. Mesia este Fiul lui David, El va restabili \mp`r`]ia
davidic` ideal`, care const` \n prosperitate material` [i st`p=nirea
definitiv` a poporului ales peste popoarele lumii.

|n Noul Testament M=ntuitorul acord` \mp`r`]iei lui Dumne-


zeu un nou caracter, dep`[ind caracterul p`m=ntesc na]ional [i
resping=nd ideea \mp`r`]iei davidice ideale aduc`toare de
prosperitate material`, \ncet`]enit` \n con[tiin]a conduc`torilor
poporului [i a cona]ionalilor S`i. |mp`r`]ia lui Dumnezeu sau
\mp`r`]ia cerurilor pe care o inaugureaz` Iisus are \n primul r=nd
un caracter spiritual: „|mp`r`]ia mea nu este din lumea aceasta“
(Ioan 18, 36) spune Domnul at=t de clar procuratorului roman,
care judec=ndu-L, vroia s` se conving` asupra eventualului pericol
pe care \l prezenta acuza]ia ce I se aducea lui Iisus c` s-ar fi
proclamat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai \nainte
Apostolilor [i mul]imii s` nu fie prea \ngrijora]i [i obseda]i \n
exclusivitate de bunurile materiale ale vie]ii de aici [i de acum,
ci „s` caute mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [i
toate celelate li se vor ad`uga“ (Matei 6, 33). Acest caracter nou,
spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu constituie de altfel \ns`[i
tema \nv`]`turii lui Iisus [i se concretizeaz` \n faptele Sale. El
[i-a \nceput activitatea cu cuvintele: „Poc`i]i-v` c` s-a apropiat
\mp`r`]ia cerurilor“ (Matei 4, 17). Schimba]i-v`, adic`, modul
de a g=ndi [i a sim]i, \nnoindu-v` via]a, primind \n suflete
\mp`r`]ia lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc` pe m`sur` s`
v` fac` fiii P`rintelui ceresc. De aceea, cuv=ntul lui Iisus este
„cuv=ntul \mp`r`]iei“ (Matei 13, 19), iar Evanghelia sau Vestea
cea bun` pe care o aduce El \n lume este „Evanghelia \mp`r`]iei“
iar faptele s`v=r[ite de El sunt roadele ei: „{i a str`b`tut Iisus
toat` Galileia, \nv`]=nd \n sinagogi [i propov`duind Evanghelia
\mp`r`]iei [i vindec=nd toat` boala [i toat` neputin]a \n popor“
(Matei 4, 23).
Cateheze Biblice – Noul Testament
191
De aici vedem c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu propov`duit` de
Iisus este o realitate prezent` [i reprezint` lupta \mpotriva lui
satan \n scopul \ntemeierii noii ordini \n lume. Ea este \n acela[i
timp o lucrare a Duhului Sf=nt, care restaureaz` ordinea crea]iei
lui Dumnezeu, sfin]ind lumea: „{i dac` eu cu Duhul lui Dumne-
zeu scot demoni, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dumnezeu“
(Matei 12, 28). Av=nd un caracter restaurator al ordinei \n lume,
aceast` \nnoire \ncepe \ns` cu via]a duhovniceasc` a oric`rui om.
Fariseilor dornici s` afle c=nd va veni \mp`r`]ia lui Dumnezeu,
Iisus le descopere c` „\mp`r`]ia lui Dumnezeu este \nl`untrul
vostru“ (Luca 17, 21). Desigur, ei a[teptau o \mp`r`]ie mesianic`
lumeasc`, aduc`toare de bel[ug material, de aceea vor r`m=ne
foarte surprin[i c=nd Iisus le recomand` s` \ntoarc` privirile spre
interiorul vie]ii lor suflete[ti [i s` descopere acolo, \n ad=ncul
tainic ai inimii r`d`cinile, esen]a, sau germenele \mp`r`]iei lui
Dumnezeu. S` cure]e adic` din sufletul lor tot noroiul p`catelor
[i al f`r`delegilor de tot felul (Marcu 7, 21–22), care le \ntineaz`
via]a, [i cu bucurie s` descopere „comoara de mare pre]“, sau
„m`rg`ritarul“ ce st` ascuns, pus acolo de Creatorul \nsu[i, atunci
c=nd a s`dit \n sufletul omului chipul s`u, pentru a-I sem`na,
precum un fiu cu P`rintele s`u. A s`dit atunci \n sufletul omului
iubirea, libertatea, ra]iunea, dreptatea [i bun`tatea pentru a fi
capabil s` realizeze \n lume \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Dar toate
aceste z`c`minte de mare pre] au fost \ntunecate de zgura
p`catului. De aceea, \n m`sura \n care cur`]im noroiul [i zgura,
apare str`lucirea chipului lui Dumnezeu \n noi, care lumineaz`
cu putere \n lumea b=ntuit` [i ap`sat` de nedreptate [i p`cat.
Dar nu numai \n vorbirea direct`, ci [i \n vorbirea indirect`,
adic` \n parabole, M=ntuitorul ne descopere modul \n care
\mp`r`]ia lui Dumnezeu p`trunde [i se dezvolt` \n sufletele
noastre. Astfel, \mp`r`]ia cerurilor o primim prin cuv=ntul lui
Dumnezeu care rode[te prin credin]` \n faptele bune specifice
\mp`r`]iei. |n pilda „neghinei“, Domnul face deosebire \ntre „fiii
\mp`r`]iei [i fiii celui r`u“, iar \n pilda gr`untelui de mu[tar [i
cea a azimei, ne arat` cum cre[te [i se dezvolt` \n lume \mp`r`]ia
lui Dumnezeu. |n pilda comorii ascuns` \n ]arin`, ca [i \n cea a
m`rg`ritarului de mare pre], Domnul arat` bucuria pe care o simt
sufletele care au g`sit \mp`r`]ia lui Dumnezeu, \nc=t renun]` la
toate pentru a r`m=ne pe mai departe \n posesia ei. Pilda n`vodului
ilustreaz` faptul c` la sf=r[itul veacurilor cei r`i vor fi desp`r]i]i
de cei drep]i, asemenea pe[tilor buni de cei r`i, prin[i cu acela[i
n`vod (Matei 13, 1–53). Iar \n mai multe pilde ne vorbe[te
Capitolul unu
192
Domnul despre a doua Sa venire la sf=r[itul veacurilor (vezi Matei
cap. 25).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tablourile (pictura) re-
prezent=nd aceste parabole.
Inaugurat` de Iisus prin cuv=nt [i fapt`, \mp`r`]ia lui Dum-
nezeu se dezvolt` \n Biseric`, prin lucrarea sfin]itoare a Duhului.
Accentu=nd aspectul spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu, Sf=ntul
Apostol Pavel indic` aceast` nou` dimensiune a ei, ar`t=nd c` ea
este „pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt“ (Romani 14, 17).
Aceasta este de altfel marea descoperire pe care o f`cuse mai
\nainte Iisus lui Nicodim \n miez de noapte, pentru a aduce o
str`fulgerare de lumin` \n sufletele tuturor celor ce vor deveni
fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu: „De nu se va na[te cineva din ap`
[i din Duh, nu va putea s` intre \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu“ (Ioan
3, 5). |mp`r`]ia Duhului se realizeaz` \n Biseric`. Prin lucrarea
Sf=ntului Duh \n Biseric` se continu` opera m=ntuitoare a lui
Hristos cel \nviat [i \n`l]at \n m`rire ve[nic`. Aici renasc la o
via]` nou` [i se sfin]esc fiii \mp`r`]iei. Ea este „Biserica lui Dum-
nezeu pe care Hristos a c=[tigat-o cu scump s=ngele S`u“ (Fapte
20, 28), ca s` o „sfin]easc` Biseric` sl`vit`, neav=nd pat`, nici
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci fiind sf=nt` [i f`r` prihan`“
(Efeseni 5, 27). Ea este „Trupul S`u tainic“ (I Corinteni 12, 27),
iar to]i cei care „prin ap` [i prin duh“ devin membrii Bisericii,
sunt \n acela[i timp [i fiii \mp`r`]iei Duhului. Dar, dup` cum am
v`zut \n pilda n`vodului, numai cei drep]i, adic` numai cei care
necontenit se str`duiesc s`-[i sfin]easc` mereu via]a prin pacea,
dreptatea [i bucuria Duhului sunt vrednicii mo[tenitori ai
\mp`r`]iei, fiindc` „\mp`r`]ia Iui Dumnezeu se ia cu asalt [i nu-
mai cei ce se silesc o vor r`pi“ (Matei 11, 12). De aceea, „nimeni
care pune m=na pe plug [i caut` \napoi, nu este potrivit (vrednic)
pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu“ (Luca 9, 62).
|mp`r`]ia Iui Dumnezeu, spiritual` [i ve[nic`, inaugurat` de
Iisus [i dezvoltat` \n Biseric` prin lucrarea Duhului Sf=nt, se va
des`v=r[i \n veacul viitor, „c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate“
(I Corinteni 15, 28). M=ntuitorul ofer` fericirea \mp`r`]iei ve[-
nice celor „s`raci cu duhul“ (smeri]i) [i celor „prigoni]i pentru
dreptate“ (Matei 5, 3 [i 10), iar \n rug`ciunea „Tat`l nostru“ ne-a
\nv`]at s` cerem P`rintelui ceresc: „vie \mp`r`]ia Ta“ (Matei 6,
10). Cerem, adic` s` se coboare \n aceast` lume „Ierusalimul
ceresc“ (Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a \nlocui toate
f`r`delegile existente \n lume „printr-un cer nou [i p`m=nt nou“
(Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru totdeauna dreptatea
lui Dumnezeu. Dar p=n` atunci, p=n` c=nd Domnul va veni s`
Cateheze Biblice – Noul Testament
193
statorniceasc` definitiv \mp`r`]ia Sa pe p`m=nt, a[a cum a
f`g`duit, necontenit rug=ndu-ne [i str`duindu-ne s` cerem [i s`
facem ca pacea, dreptatea [i bucuria \n Duhul Sf=nt s` nu ne
p`r`seasc` nici \n acest veac...

7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele p=n` aici tratate vedem c` \n Vechiul Testament
\mp`r`]ia lui Dumnezeu avea la \nceput un \n]eles de prezent [i
p`m=ntesc: Dumnezeu este \n mijlocul poporului S`u pe care \l
conduce dup` voia Sa. |n timpul asupririlor str`ine, \mp`r`]ia
lui Dumnezeu prime[te un caracter viitor [i na]ional, iar venirea
lui Mesia \nseamn` \ntemeierea \mp`r`]iei davidice ideale,
aduc`toare de prosperitate material`. Profe]ii interpreteaz`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \ntr-un sens spiritual, extinz=nd-o [i la
alte popoare, iar \n zilele de pe urm` Mesia va birui r`ul [i pe
satan, \ntemeind definitiv dreptatea lui Dumnezeu.
|n Noul Testament \mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter
spiritual, prezent [i viitor, fiind inaugurat` de Iisus, dezvoltat`
prin ac]iunea sfin]itoare a Duhului \n Biseric` [i des`v=r[it` \n
veacul viitor.

8. Aplicarea
Constituind tema predicii M=ntuitorului, \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu predicat` direct [i indirect (prin parabole) de El, alc`tuie[te
pericopele evanghelice, r=nduite s` fie citite [i t`lm`cite \n multe
din duminicile anului bisericesc.
A[a cum harul divin izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni se
transmite prin Sfintele Taine, cu prilejul oficierii lor preotul d`
binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi: „Binecuv=ntat` este
\mp`r`]ia Tat`lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acum [i pururea
[i \n vecii veciilor“.

9. Tem` pentru acas`


Indica]i duminicile \n care pericopele evanghelice au ca tem`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu.
Ar`ta]i \n]elesul \mp`r`]iei lui Dumnezeu din textul
Evangheliei dup` Matei, capitolul 25.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
194

Parabolele M=ntuitorului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-


tuitorul le vorbea celor ce-L ascultau [i doreau s` devin` membrii
sau fiii acestei \mp`r`]ii, \ntr-o form` direct` [i \ntr-o form` in-
direct`.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Forma indirect` prin care Domnul se adresa ascult`torilor S`i
erau parabolele sau pildele, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Parabolele M=ntuitorului numite [i pilde constituie un mod de
transmitere a \nv`]`turii prin compara]ie, sau asem`nare. Ele sunt
istorioare luate din realitatea inconjur`toare, spre a exprima prin
asem`nare un adev`r de credin]` sau o \nv`]`tur` moral` pentru
cei dornici s` devin` membri \mp`r`]iei cerurilor. „Parabola este
o istorioar` imaginar` alc`tuit` din fapte obi[nuite ale vie]ii, \n
cadrul unei perfecte realit`]i, cu scopul de a desprinde din
compara]ie o \nv`]`tur` moral`“ (M. Lepin).
Av=nd ca tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu, parabolele M=ntui-
torului \n num`r de 33, au dup` con]inut trei aspecte:
1. Parabole dogmatice, privind \nv`]`tura despre \mp`r`]ia
lui Dumnezeu. A[a este parabola sem`n`torului, a neghinei, etc.
2. Parabole morale, care arat` cum trebuie s` se comporte
fiii \mp`r`]iei. A[a este parabola samarineanului milostiv, a fiului
risipitor, a celor doi datornici etc.
3. Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului.
A[a este pilda talan]ilor, a celor zece fecioare, a nun]ii fiului de
\mp`rat etc.
Parabolele sau pildele ne ofer` posibilitatea de a \n]elege
mai u[or variatele ei aspecte, ca [i modul \n care oricine poate
deveni membru sau fiu al \mp`r`]iei.
Cateheze Biblice – Noul Testament
195
Astfel, cuv=ntul lui Dumnezeu este asemenea semin]ei care
cade pe p`m=nt [i care se dezvolt` spre \mp`r`]ia lui Dumnezeu
\n func]ie de p`m=ntul \n care cade, adic` de sufletul care o pri-
me[te.
Membrii \mp`r`]iei sunt to]i aceia care se socotesc ca atare,
asemenea n`vodului care prinde pe[ti mari [i mici, sau asemenea
neghinei crescut` \n gr=u. Pot fi [i cei drep]i, ca [i cei nedrep]i;
cei buni, ca [i cei r`i. Dar numai p=n` la seceri[. Atunci se vor
desp`r]i unii de al]ii. O alt` pild` asem`n`toare accentueaz`
acela[i fapt, ar`t=nd c` mo[tenitorii \mp`r`]iei vor fi aceia care
vor face roadele ei (pilda lucr`torilor celor r`i din vie – Matei
21, 33–43). Dar [i cei r`i, nedrep]ii, vame[ii [i p`c`to[ii pot avea
chiar \nt=ietate \n \mp`r`]ia cerurilor, dac` se c`iesc de p`catele
lor [i \[i schimb` via]a p`c`toas` de alt`dat`. Vedem aceasta din
pilda fra]ilor chema]i s` lucreze \n via tat`lui lor (Matei 21, 28 –
31). |n cer mai mare este bucuria pentru \ntoarcerea unui p`c`tos
dec=t pentru 99 de drep]i. Iar P`rintele ceresc a[teapt` pe fiul
risipitor [i caut` oaia [i drahma pierdut` (Luca cap. 15) Dar numai
cei ce fac roade bune sunt cu adev`rat mo[tenitorii \mp`r`]iei
ve[nice. Ceilal]i vor fi judeca]i afar`, asemenea fecioarelor
ne\n]elepte, sau a celor care nu [i-au \nmul]it talan]ii cu care i-a
\nzestrat Dumnezeu (Matei 25, 14–30), sau a smochinului
neroditor. La fel [i cei ce nu vor s`v=r[i fapte de binefacere fa]`
de semenii afla]i \n suferin]` [i \n nevoi (Matei 25, 31–56). |n
concret, iubirea noastr` fa]` de Dumnezeu este direct propor-
]ional` cu iertarea ce ne vine din partea Lui (Pilda celor doi
datornici – Luca 7, 40–47). Noi avem datoria s` cultiv`m iubirea
fa]` de orice om, asemenea samarineanului milostiv, s` cultiv`m
\n]elepciunea, asemenea economului nedrept, s` st`ruim \n ru-
g`ciune asemenea femeii v`duve fa]` de judec`torul nedrept (Luca
18, 1–8), s` urm`m pilda smereniei vame[ului [i s` evit`m p`catul
m=ndriei. S` nu ne adun`m bunuri materiale peste necesarul vie]ii,
av=nd \n vedere exemplul negativ al bogatului c`ruia i-a rodit
]arina; s` ducem o via]` cump`tat`, plini de milostivire fa]` de
cei afla]i \n lips`, lu=nd aminte [i \n acest caz la exemplul negativ
al bogatului nemilostiv fa]` de s`racul Laz`r. Pilda lucr`torilor
din vie ofer` imaginea \mp`r`]iei cerurilor, dob=ndit` \n func]ie
de faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`. Ea este oferit` de P`rintele
ceresc tuturor celor ce s-au ostenit, indiferent \n care ceas al vie]ii
au \nceput lucrul...
Pe de alt` parte, \mp`r`]ia lui Dumnezeu cre[te [i se dezvolt`
\n interiorul tainic al sufletului, asemenea gr`untelui de mu[tar,
care se transform` \n copac mare, cu multe ramuri, unde p`s`rile
Capitolul unu
196
\[i fac cuiburi. Tot \n interiorul sufletului \mp`r`]ia se dezvolt`
asemenea aluatului care dospe[te toat` fr`m=nt`tura, precum [i a
bucuriei comorii ascunse \n ]arin` [i a negustorului care a g`sit
m`rg`ritarul de mult pre], v=nz=nd totul pentru a cump`ra ]arina
[i, respectiv, m`rg`ritarul.
Pilda celor chema]i la cin` (Luca 14, 16–25) ca [i a nun]ii
fiului de \mp`rat (Matei 22, 1–14) arat` c` \mp`r`]ia cerurilor va
fi oferit` celor chema]i de la „r`sp=ntiile drumurilor“, fiindc`
cei chema]i mai \nt=i au refuzat s` vin`... To]i trebuie s` a[tepte
„\mp`r`]ia lui Dumnezeu venind cu putere“, cu candela credin]ei
mereu aprins`, asemenea fecioarelor \n]elepte [i cu inima bun`,
asemenea slugii care \[i a[teapt` st`p=nul, ne[tiind la ce straj` a
nop]ii va veni...
Se pune \ntrebarea: De ce M=ntuitorul a adoptat vorbirea \n
pilde? Se apreciaz` c` Domnul „a fost for]at prin lipsa de
\n]elegere a mul]imilor [i prin reaua voin]` a fariseilor s`-[i
ascund` cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care le
las` la \n]elegerea ascult`torilor s`i, nedesf`c=ndu-le de \nveli[ul
lor enigmatic dec=t \n cercul apropia]ilor (prietenilor) S`i“ (Jo-
seph Huby). De fapt, „\n ]`rile r`s`ritene oamenii vorbesc des \n
pilde, c`ci vorbirea \n pilde este atr`g`toare, cald` [i plin` de
via]`, cum este la noi vorbirea \n proverbe... Prin vorbirea \n
pilde M=ntuitorul putea s` biciuiasc` mai lesne [i mai ustur`tor
pe potrivnicii S`i [i pe cei n`r`vi]i de p`cate, f`r` ca ei s` se
simt` direct atin[i, [i deci s` aib` dreptul s` se ridice asupra Lui
cu cuvinte grele, sau cu amenin]`ri... Vorbind \n pilde, M=ntui-
torul e sigur ca va fi \n]eles de to]i cei care pe l=ng` auz [i v`z,
mai au [i o inim` curat`, \nclinat` spre Dumnezeu, iar pe ceilal]i
nu-i va sminti“.
Intui]ia se poate face ar`t=nd mai multe tablouri cu scene
care reprezint` parabolele M=ntuitorului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Din cele de mai sus re]inem c` parabolele M=ntuitorului
apar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un gen propriu, plin
de simplitate, de naturale]e, realism [i neasemuit` ad=ncime. De[i
luate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i tainice
[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cum
tema predicii Sale este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsul
parabolelor putem re]ine \n rezumat descoperirea pe care M=ntu-
itorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \mp`r`]ia lui
Dumnezeu sunt chema]i to]i oamenii, indiferent de na]ionalitate,
Cateheze Biblice – Noul Testament
197
sex, ras`, sau gradul de p`c`to[enie. „Cei bolnavi au nevoie de
doctor“, a[a c` cei nedrep]i [i cei p`c`to[i sunt chema]i \n primul
r=nd la leacul vindec`tor oferit de iubirea lui Dumnezeu. Cei care
devin membrii \mp`r`]iei trebuie \ns` s` arate iubire sincer`,
dezinteresat` [i jertfelnic` fa]` de orice om; s`-[i \nmul]easc`
\n]elepciunea [i darurile cu care i-a \nzestrat Dumnezeu; s` fie
smeri]i \n fa]a lui Dumnezeu [i plini de \ndurare fa]` de semenii
afla]i \n lipsuri; s` nu-[i adune avu]ii prisositoare pe cale
necinstit`; s` le foloseasc` \n mod egoist [i s` nu le devin` robi,
ci s` caute mai \nt=i bunurile spirituale [i ve[nice, jertfind totul
pentru dob=ndirea lor.

8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor [i pentru \nv`]`mintele pe care le tragem
din parabolele Domnului, ele au intrat \n cultul divin public,
devenind pericope evanghelice duminicale, \nc=t chiar [i dumi-
nicile sunt cunoscute dup` numele parabolei (Duminica „sem`-
n`torului“, „a vame[ului [i fariseului“, „a talan]ilor“, „a fiului
risipitor“, etc.).

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor lectura mai multe parabole din cele r=nduite de Biseric`
s` fie citite ca pericope evanghelice, \n cadrul Sfintei Liturghii.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Parabola sem`n`torului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Dup` cum [tim, tema predicii M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui
Dumnezeu. Ea a fost expus` sub o form` direct`, fiind oferit`
sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc pentru dreptate; [i
Capitolul unu
198
\nv`]=ndu-ne s` o cerem [i noi s` vie, atunci c=nd ne adres`m \n
rug`ciune P`rintelui ceresc. Aceea[i tem` a \mp`r`]iei cerurilor
a fost propov`duit` de M=ntuitorul sub o form` indirect`, prin
parabolele sau pildele Sale.
Una din primele parabole rostite de M=ntuitorul av=nd ca
tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu este parabola sem`n`torului.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la parabola sem`n`torului,
v`z=nd textul pericopei [i explicarea lui.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei dup` Evangheliile Sinoptice „{i le-a gr`it
lor multe, \n pilde, zic=nd: iat`, a ie[it sem`n`torul s` semene
s`m=n]a sa. {i sem`n=nd el, unele au c`zut l=ng` cale, [i au venit
p`s`rile cerului [i le-au m=ncat. Iar altele au c`zut pe pietri[,
unde nu aveau p`m=nt mult, [i \ndat` au r`s`rit, pentru c` nu
aveau p`m=nt ad=nc; [i r`s`rind soarele s-au p`lit; [i neav=nd
r`d`cin` s-au uscat“ (Matei 13, 3–7). „Iar altele au c`zut \ntre
spini, [i au crescut spinii [i le-a \n`bu[it [i n-au dat rod. Iar altele
au c`zut pe p`m=ntul cel bun [i \n`l]=ndu-se [i cresc=nd, au dat
rod [i au adus: una treizeci, alta [aizeci, alta o sut`“ (Marcu 4,
7–8). „...{i L-au \ntrebat ucenicii Lui, zic=nd: ce \nseamn` pilda
aceasta? Iar El a zis... pilda aceasta \nsemneaz`: s`m=n]a este
cuv=ntul lui Dumnezeu; iar cea c`zut` l=ng` cale \nchipuie[te pe
cei care ascult` cuv=ntul, apoi vine diavolul [i ia cuv=ntul din
inima lor, ca nu cumva crez=nd s` se m=ntuiasc`; iar cea de pe
piatr` \nchipuie[te pe cei care, c=nd aud cuv=ntul, cu bucurie \l
primesc, dar neav=nd r`d`cin`, p=n` la o vreme cred, dar \n vreme
de ispit` se leap`d`; iar cea c`zut` \ntre spini \nchipuie[te pe cei
care au auzit cuv=ntul, dar umbl=nd cu grijile [i cu bog`]iile [i
cu pl`cerile vie]ii acesteia, se \n`bu[esc [i nu aduc road`; iar cea
de pe p`m=nt bun \nchipuie[te pe aceia care, auzind cuv=ntul, cu
inim` bun` [i curat` \l ]in [i fac road` \n r`bdare (Luca 8, 9–15):
unul treizeci [i unul [aizeci [i unul o sut`“ (Marcu 4, 20).

Explicarea textului |n aceast` pild` M=ntuitorul raporteaz`


s`m=n]a la p`m=ntul \n care ea cade, av=nd \n vedere realit`]ile
cunoscute de ascult`torii S`i.
Primul loc \n care cade s`m=n]a este „l=ng` drum“. Era firesc
acest lucru, nu din cauza neglijen]ei sem`n`torului, ci a faptului
Cateheze Biblice – Noul Testament
199
c`, potrivit tradi]iei agricole din }ara Sf=nt`, mai \nt=i se sem`na
[i apoi se ara. P`s`rile cerului din apropiere, dac` nu sunt
alungate, vor m=nca repede s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul nearat,
sau mai \n v`zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,
Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).
Al doilea loc \n care cade s`m=n]a este p`m=ntul pietros. E
vorba de stratul foarte sub]ire de p`m=nt, av=nd un substrat
st=ncos. C`ldura de la suprafa]` face ca s`m=n]a s` se transforme
cu repezeal` \n plant`, dar aceasta neav=nd r`d`cinile \nfipte
ad=nc \n p`m=nt, tot a[a de repede va fi p`lit` [i apoi uscat` de
razele necru]`toare ale soarelui torid.
A treia categorie de sol este cel \nc`rcat cu spini. |n Orient
tufele de m`r`cini sunt foarte prezente \n mijlocul ogoarelor cu
sem`n`tur`. Ace[tia nu cru]` s`m=n]a ce-[i cere dreptul la via]`.
|nainte ca planta s` prind` putere, spinii se extind deasupra ei [i
o sufoc`.
|n sf=r[it, cea de a patra categorie de p`m=nt este „cel bun“,
cel \n care planta cre[te [i se dezvolt` dup` r=nduiala ei fireasc`,
[i astfel d` „rod \nsutit“, adic` randamentul maxim.
Problema central` a parabolei nu o formeaz` \ns` p`m=ntul,
ci s`m=n]a, rodirea semin]ei \n diferite forme [i categorii de p`-
m=nt. Iar „s`m=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu“ ( Luca 8, 11).
Sem`n`torul este ca \n pilda neghinei, „Fiul Omului“ (Matei 13,
37).
Pentru a uni toate elementele parabolei, vom ar`ta interde-
penden]a dintre ele. Adic`, modul \n care rode[te cuv=ntul lui
Dumnezeu \n diferitele forme de recep]ionare a lui de c`tre
sufletul omenesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia. M=n-
tuitorul nu pune \n discu]ie nici iscusin]a sem`n`torului [i nici
calitatea semin]ei. |n simbolismul pildei era [i firesc s` aibe
referin]` la sufletul omenesc, \ntruc=t Sem`n`torul este Fiul
Omului, iar s`m=n]a este Cuv=ntul lui Dumnezeu... Acestea sunt
bune prin ele \nsele [i nu comport` nici un fel de dificult`]i.
Dar s` revenim asupra analizei pe care Domnul \nsu[i o face,
privind modul concret de rodire a cuv=ntului lui Dumnezeu \n
sufletele oamenilor. Prima categorie o constituie sufletele
b`t`torite, dure, nereceptive la puterea [i lucrarea cuv=ntului cel
viu al lui Dumnezeu. |n aceast` categorie intr` to]i cei ce ascult`
sau citesc cu superficialitate cuv=ntul. Sau cei ce v`d numai arta
cuv=ntului, nu [i duhul lui. Sau cei care cerceteaz` litera [i nu
duhul, sau chiar [i cei care cerceteaz` duhul, dar nu se las`
p`trun[i de sfin]enia lui \n via]a lor. Pot fi apoi chiar vestitorii
cuv=ntului, sau chiar savan]i \n cercetarea lui, f`r` ca cuv=ntul
Capitolul unu
200
lui Dumnezeu s` se adreseze \n primul r=nd inimii pe care s` o
\nnoiasc` prin rodirea lui, ci r`m=ne doar un exerci]iu al ra]iunii
reci [i dure, care se informeaz`, analizeaz` chiar, dar nu raporteaz`
la via]a sa puterea de via]` \nnoitoare a cuv=ntului. Unii ca ace[tia
vorbesc altora despre cuv=ntul lui Dumnezeu, dar ei r`m=n \n
afara lui. La acerast` nerodire a cuv=ntului \[i aduce contribu]ia,
desigur [i diavolul, aceast` pas`re de prad` care st` mereu la
p=nd`, care „r`cne[te ca un leu, c`ut=nd pe care s`-l apuce“(I
Petru 5 – 8). „U[or ia cuv=ntul din inimile lor, ca nu cumva
crez=nd, s` se m=ntuiasc`“(Luca 8, 12).
|n cea de a doua categorie intr` entuzia[tii primitori ai
Cuv=ntului. Zelo[ii dar nestatornicii fii ai \mp`r`]iei. Credin]a
lor r`sare repede, asemenea semin]ei de pe solul rarefiat. Dar
neav=nd r`d`cina \nfipt` ad=nc \n p`m=nt, „la vreme de \ncercare
se leap`d`“. Entuziasmul lor de alt` dat` u[or este derutat [i apoi
se pierde. |ncerc`rile vie]ii sunt pentru credin]a lor firav`
asemenea razelor ucig`toare ale soarelui dogor=tor pentru planta
f`r` r`d`cini \nfipte \n p`m=ntul care s`-i ofere stabilitatea [i
umiditatea necesar`.
A treia categorie o constituie sufletele dispuse s` primeasc`
cuv=ntul, dar nu reu[esc, asemenea plantei ce nu poate r`zbate
printre spini [i buruieni. Sub numele spinilor este redat` \n
Evanghelie triada: grijile, bog`]iile [i pl`cerile vie]ii. Asemenea
spinilor, acestea sufoc` rodirea cuv=ntului, fiindc` atenteaz` la
via]a [i puterea lui. Grijile, bog`]iile [i pl`cerile obsedante ale
vie]ii reprezint` pe mamona. Iar cuv=ntul \[i pierde rodirea,
fiindc`, a[a cum ne-a ar`tat M=ntuitorul cu alt prilej, sufletul nu
poate sluji lui Dumnezeu [i lui mamona... P`rin]ii ascetici mereu
atrag aten]ia c` nici rug`ciunea ca [i comuniune a inimii cu Dum-
nezeu nu poate fi curat` at=t timp c=t se afl` sub obsesia grijilor,
bog`]iei [i pl`cerilor. {i unde rug`ciunea nu este curat`, nu poa-
te rodi nici cuv=ntul.
Doar a patra categorie a semin]ei va aduce rodul cuvenit [i
a[teptat. Din nefericire numai o p`trime din sufletele oamenilor
primesc cu bucurie sf=nt` cuv=ntul [i el devine roditor. {i cea de
a doua categorie a primit cu mult entuziasm cuv=ntul, dar acesta
nu a rodit. L-au primit \ntr-adev`r dar cu zel frivol, nu cu bucuria
sf=nt` a statorniciei. Numai prin aceast` bucurie sf=nt` a
statorniciei inima care prime[te cuv=ntul va fi curat` [i bun`, iar
rodirea cuv=ntului va fi \ntru r`bdare, nu spontan`, trec`toare [i
pieritoare... Cuv=ntul va fi astfel „viu [i lucr`tor“(Evrei 4, 12),
„duh [i via]`“(Ioan 6, 63). Primul lui rod va fi credin]a. Ea este
„din auzire, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu“ (Romani
Cateheze Biblice – Noul Testament
201
10, 17). Cei care au auzit vorbirea Sf=ntului Apostol Petru la
Cincizecime „au primit cu dragoste cuv=ntul“(Fapte 2, 41) [i s-au
poc`it, au regretat adic` p`catele de alt` dat`, devenind f`pturi
noi. Inima lor s-a cur`]it prin harul lui Dumnezeu. A devenit o
inim` bun`. Din ea nu au mai ie[it „g=ndurile rele, desfr=n`rile,
adulterul, uciderile, asupririle, vicle[ugurile, \n[el`ciunea,
necump`tarea, invidia, hula, trufia...“ (Marcu 7, 21–22), ci roada
Duhului Sf=nt spre care i-a condus cuv=ntul, adic`: „dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, facerea de bine, credin]a,
bl=nde]ea, cump`tarea...“ (Galateni 5, 22).
Acestea toate rodesc \n r`bdare, asemenea semin]ei care
devine plant` roditoare. A[a cum exist` o perioad` de la sem`nat
[i p=n` la culesul roadelor, [i agricultorul o a[teapt` \ntru r`bdare,
tot a[a cuv=ntul aduce rodul duhului prin st`ruin]a celor ce l-au
primit \n inimile lor. Roadele sunt \ns` diferite, ne arat` pilda.
Unii treizeci, al]ii [aizeci, al]ii o sut`. Fiecare cu talantul lui.
Esen]ial este s` punem talantul \n ac]iune, \n lucrare, pentru a
putea oferi roadele, st`p=nului de al c`rui Cuv=nt ne-am
\nvrednicit prin harul [i bun`tatea Lui.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum ne red` parabola sem`n`torului imaginea \mp`r`]iei lui
Dumnezeu? (Prin imaginea sem`n`torului care este Domnul Iisus
Hristos. Apoi prin rodirea sau nerodirea cuv=ntului lui Dumne-
zeu \n sufletul celor ce \l ascult`). |n c=te categorii se \mparte
p`m=ntul sau locul unde cade s`m=n]a, sau cuv=ntul lui Dumne-
zeu [i ce situa]ii suflete[ti reprezint`? (Mai \nt=i s`m=n]a
sem`nat` l=ng` cale reprezint` cuv=ntul sem`nat \n sufletele ce
nu-l \n]eleg [i venind diavolul, \l r`pe[te. Apoi s`m=n]a sem`nat`
pe pietri[, care \ncol]e[te la \nceput, dar neput=nd avea r`d`cin`,
se usuc`. E vorba de necazurile [i persecu]iile ce se fac pentru
cuv=ntul lui Dumnezeu, determin=ndu-l pe cel ce l-a primit la
\nceput cu entuziasm [i mare bucurie, s` renun]e la el. Iar \n al
treilea r=nd este vorba de terenul de spini care \n`bu[` s`m=n]a.
Acestea sunt grijile veacului, \n[el`ciunea bog`]iei [i dulce]ile
(pl`cerile) vie]ii acesteia (Luca 8, 14), care fac cuv=ntul neroditor.
Numai cea de a patra categorie reprezint` p`m=ntul bun, care
aduce road` dup` putin]ele fiec`ruia „\ntru r`bdare“ (Luca 8, 15).
Capitolul unu
202
8. Aplicarea
Datorit` frumuse]ii ei, aceast` pild` constituie pericopa
evanghelic` a duminicii a 21-a dup` Rusalii. C`z=nd \n anotimpul
de toamn`, ofer` [i cadrul necesar \n]elegerii ei mai depline.
Pericopa se mai cite[te [i cu prilejul „Tedeum“-ului de \nceput
de an la [colile de \nv`]`m=nt teologic, oferind \n acest fel un
moment de medita]ie asupra necesit`]ii preg`tirii ogorului
sufletesc pentru primirea cuv=ntului lui Dumnezeu [i a-l face
roditor.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va reciti pilda, urm`rindu-se atent interpretarea ei.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Parabola fiului risipitor


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia trecut` sau cu cuno[tin]ele


anterioare
{tim c` M=ntuitorul \n activitatea Sa mesianic` a fost adesea
acuzat c` se apropie [i m`n=nc` al`turi de p`c`to[i [i de vame[i.
{i \ntr-adev`r, a[a era. Motivul era \ns` simplu, [i l-a repetat ori
de c=te ori a fost cazul, ar`t=nd c` „nu au trebuin]` cei s`n`to[i
de doctor, ci cei bolnavi“ (Matei 9, 12). Pentru a \n]elege mai
bine aceasta, cu alt prilej le-a spus mai multe pilde.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Aceasta este pilda fiului risipitor la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
Cateheze Biblice – Noul Testament
203
6. Dirijarea \nv`]`rii. Comunicarea noilor
cuno[tin]e
Textul pericopei „{i a spus: un om avea doi fii; [i a zis cel
mai t=nar tat`lui s`u: tat`, d`-mi partea de avu]ie ce mi se cade.
{i le-a \mp`r]it avu]ia. {i nu dup` multe zile, adun=nd toate, fiul
cel t=n`r s-a dus \ntr-o ]ar` \ndep`rtat` [i acolo a risipit toat`
avu]ia sa, vie]uind \n desfr=n`ri. {i cheltuind el toate, s-a f`cut
foamete mare \n acea ]ar` [i el a \nceput s` duc` lips`. {i merg=nd
s-a alipit de unul din locuitorii ]`rii aceleia [i acela l-a trimis la
]arinele sale s` pasc` porcii. {i dorea s`-[i sature p=ntecele din
ro[covele ce m=ncau porcii, [i nimeni nu-i d`dea. {i venindu-[i
\n sine a zis: c=]i arga]i ai tat`lui meu sunt \ndestula]i de p=ine,
iar eu pier aici de foame! Scula-m`-voi [i m` voi duce la tat`l
meu [i voi zice: tat`, am gre[it la cer [i \naintea ta. {i nu sunt
vrednic s` m` numesc fiul t`u. F`-m` ca pe unul din arga]ii t`i.
{i scul=ndu-se a venit la tat`l s`u. {i \nc` de departe fiind, l-a
v`zut pe el tat`l lui [i i s-a f`cut mil` [i alerg=nd, a c`zut pe
grumazul lui [i l-a s`rutat. {i i-a zis fiul: tat`, am gre[it la cer [i
\naintea ta [i nu mai sunt vrednic s` m` numesc fiul t`u. {i a zis
tat`l c`tre slugile sale: aduce]i haina cea dint=i [i-l \mbr`ca]i [i
da]i inel \n m=na lui [i \nc`l]`minte \n picioarele lui. {i aduc=nd
vi]elul cel \ngr`[at, junghiindu-l [i m=nc=nd, s` ne veselim; c`
fiul acesta mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat. {i au
\nceput s` se veseleasc`. Iar fiul cel mare era la ]arin`; [i cum a
venit [i s-a apropiat de cas`, a auzit c=ntece [i jocuri. {i chem=nd
pe una din slugi a \ntrebat: ce sunt acestea? Iar ea a zis: fratele
t`u a venit [i a junghiat tat`l t`u vi]elul cel \ngr`[at, pentru c`
s`n`tos l-a primit. {i s-a m=niat acela [i nu voia s` intre, iar tat`l
lui ie[ind, \l ruga. Iar el r`spunz=nd a zis tat`lui s`u: tat`, de
at=]ia ani \]i slujesc [i niciodat` porunca ta nu am c`lcat [i mie
niciodat` nu mi-ai dat m`car un ied, ca s` m` veselesc cu prietenii
mei; iar c=nd veni acest fiu al t`u, care ]i-a m=ncat avu]ia cu
desfr=natele, ai \njunghiat vi]elul cel gras. Iar el a zis: fiule, tu
\n toat` vremea e[ti cu mine [i toate ale mele, ale tale sunt, dar
se c`dea s` ne veselim [i s` ne bucur`m c`ci fratele t`u acesta
mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat“ (Luca 15, 11–32).

Explicarea textului Dup` cum vedem, \n prim planul pericopei


este fiul risipitor.
Fiul risipitor, care [i-a cheltuit toate bunurile cu care l-a
\nzestrat Dumnezeu, ajung=nd \ntr-o stare umilitoare [i jalnic`,
care duce la destr`marea propriei sale fiin]e. Ajuns \n aceast`
Capitolul unu
204
stare de moarte moral` (duhovniceasc`) era \nvins de puterea
diavolului, care pun=ndu-[i st`p=nire asupra sa, \l domin`,
]in=ndu-l \n cea mai de jos stare a existen]ei... |n sufletul lui se
de[teapt` totu[i acel judec`tor care \l treze[te din adormire... Iar
aceast` trezire a con[tiin]ei \l determin` s`-[i „vin` \n sine“, s`
priveasc` la sine \nsu[i, s` vad` situa]ia \n care a ajuns, s` o
regrete sincer [i profund. {i astfel \n fa]a lui apare un lumini[
salvator: casa p`rinteasc`! Acolo arga]ii o duc mai bine dec\t el.
Obiectiv cu sine \nsu[i, ia o hot`r=re eroic`: „Scula-m`-voi! Aici
nu mai pot sta, fiindc` pier!“... {i s-a sculat, [i a pornit pe drumul
salvator al vie]ii [i \ndrept`rii sale. Iar tat`l \l prime[te cu bra]ele
deschise [i \i red` demnitatea pe care a avut-o \nainte, bucu-
r=ndu-se nespus de mult de re\ntoarcerea lui. Sufletul fratelui
celui mai mare se \ntristeaz`. El judec` dup` norma unei drept`]i
rigide. Nu accept` nici iubirea, nici iertarea. Atitudinea tat`lui
s`u \l revolt` [i refuz` s` participe la bucuria \nvierii morale a
fratelui s`u, pe care de altfel nici nu-l nume[te, \n dialogul cu
tat`l s`u, frate, ci „fiul t`u...“.
Nu este lipsit` de interes nici atitudinea fiului cel mare, a
fiului ascult`tor de tat`l s`u. Vom vedea [i analiza mai
\ndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare c`
avea dreptate c=nd \[i ar`ta indignarea fa]` de c`lduroasa primire
pe care tat`l o face fiului risipitor re\ntors acas`. El se pl=nge
tat`lui c` nici un ied nu a t`iat pentru a se veseli cu prietenii s`i,
de[i i-a slujit cu devotament, pe c=nd fiul care i-a cheltuit parte
din avu]ia sa, acum c=nd s-a re\ntors acas` pr`bu[it de f`r`delegile
s`v=r[ite, i-a t`iat tocmai vi]elul cel gras... Aceasta este dreptatea:
a da fiec`ruia ceea ce i se cuvine, adic` dup` faptele sale. {i care
erau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s` primeasc` dup`
faptele sale, pentru a \mplini dreptatea? Exact ceea ce a cerut
acesta: s` fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, re\ntors la casa
p`rinteasc`, a judecat drept. Dac` l-ar fi rev`zut \n aceast` calitate,
desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-ar fi comp`timit.
Dar p`rintele bun [i iubitor nu a judecat dup` talerele balan]ei
]inut` \n m=n` cu ochii \nchi[i... El a judecat dup` iubirea lui
p`rinteasc`. {i aceasta \l sf`tuia s` nu priveasc` balan]a care s`
judece dup` dreptate, ci s`-[i deschid` bra]ele iubitoare pentru a
str=nge la piept [i a-i da c`ldura sufleteasc`, nu unui oarecare
om revenit din pribegia vie]ii lui, ci fiului s`u. Tocmai lui. Nu
s-a uitat la haina lui rupt`, nici la gheata lui tocit` [i str=mbat`
de drumurile bolov`noase pe care a pribegit. Nu i-a analizat nici
faptele, nu a pus \n discu]ie nici chiar reputa]ia lui, pe care fiul
i-a t=r=t-o \n mocirl`. El nu a privit \n acele clipe dec=t pe fiul
Cateheze Biblice – Noul Testament
205
lui, adic` fiin]a lui \ns`[i. {i at=t. Nimic mai mult. Nu dojana \l
interesa acum, ci salvarea. De aceea nu se m=hne[te, ci se bucur`.
Dac` cumva ar fi primit [tirea c` fiul s`u se afl` \ntr-o stare
deplorabil`, desigur l-ar fi pus pe g=nduri [i cu totul alta ar fi
fost judecata lui. Acum \ns` \l are \n fa]a lui. Simplul fapt c` s-a
re\ntors acas` a \nsemnat pentru fiu sunetul rede[tept`rii, iar
pentru tat` bucuria revederii unui mort trezit la via]`.
Dup` cum vedem, pilda, av=nd un caracter moral, ne prezint`
trei tablouri.
Primul tablou ne descrie hot`r=rea nes`buit` a fiului cel mic,
care ie[ind de sub autoritatea patern`, se pierde \n propriile p`cate,
ajung=nd pe culmile disper`rii. Al doilea tablou prezint` c`in]a
[i hot`r=rea lui de a reveni la casa p`rinteasc`, precum [i iubirea
tat`lui, care a[tept=ndu-l, \l prime[te cu bucurie. Al treilea tablou
oglinde[te sup`rarea fratelui celui mai mare, ca [i protestul lui
\mpotriva iubirii ar`tat` de tat`l s`u fiului risipitor re\ntors la
casa p`rinteasc`. |n acest caz, tat`l din parabol` este Dumnezeu,
P`rintele ceresc plin de iubire, care nu judec`, nu condamn`, nu
os=nde[te, ci a[teapt` cu \ndelung` r`bdare ca s` ierte [i s`
primeasc` \n bra]ele iubirii p`rinte[ti pe fiul care, de[i s-a
desp`r]it de tat`l s`u, apuc=nd \n lumea p`catului [i a mor]ii
morale, r`m=ne totu[i fiul lui, via]` din via]a lui...
S-a \ncercat s` se dea pildei o interpretare simbolic`, nu
lipsit` de interes, privind istoria m=ntuirii neamului omenesc.
Se spune astfel c` tat`l din parabol` este P`rintele ceresc, Dum-
nezeu. Fiul cel r`t`cit sunt neamurile care s-au ab`tut de la iubirea
p`rinteasc` [i au apucat pe drumul p`catului, fapt care le-a dus
\ntr-o situa]ie deplorabil`. Avu]ia pe care tat`l a dat-o fiului
risipitor reprezint` darurile cu care Dumnezeu ne-a \nzestrat la
crea]ie. Risipirea avu]iei primit` de fiul cel mic reprezint` tocmai
aceast` nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a \nzestrat
pe om. Starea deplorabil` \n care a ajuns, datorit` dep`rt`rii de
Dumnezeu [i a risipirii darurilor cu care l-a \nzestrat Creatorul
reprezint` afundarea tot mai mult a omului \n p`cat. Str`inul care
\l angajeaz` pe fiul cel pierdut, p`zitor la porci, este diavolul.
Fiindc` porcii sunt socoti]i animale necurate, a ajunge s` p`ze[ti
porcii reprezint` pentru iudei cea mai de jos pozi]ie la care poate
ajunge cineva. Fiul cel mare reprezint` poporul lui Israel, fidel
[i apropiat de P`rintele ceresc, dar \n acela[i timp invidios pe
fratele s`u, care \ntorc=ndu-se, este primit cu iubire [i reconsiderat
ca fiu, nu ca argat de c`tre tat`l s`u bun [i iubitor... Darurile cu
care \l prime[te tat`l s`u, repun=ndu-l \n demnitatea de la \nceput,
reprezint` darurile Bisericii, care salveaz` via]a oric`rui p`c`tos
Capitolul unu
206
care se c`ie[te [i se hot`r`[te s` revin` la iubirea lui Dumnezeu,
\ndrept=ndu-[i via]a.

7. Fixarea cuno[tin]elor
De ce fiului cel mic, plecat de la casa p`rinteasc`, i se spune:
„fiul risipitor“, sau „cel pierdut“? (Fiindc` plec=nd de la casa
p`rinteasc` s-a risipit, s-a pierdut pe sine \nsu[i pe drumurile
vie]ii, \n tot felul de destr`b`l`ri, cu tot felul de prieteni, p=n` a
ajuns \n cea mai deplorabil` situa]ie). Ce l-a determinat s` revin`
la casa p`rinteasc`? (Starea jalnic` \n care se afla). Ce \nseamn`
„venirea \n sine“? (Trezirea con[tiin]ei ca judec`tor al faptelor
rele, urmat` de hot`r=rea puternic` de \ndreptare). La ce se re-
fer` starea deplorabil` \n care a ajuns fiul risipitor? (La starea de
p`c`to[enie a oamenilor, care nesocotesc filia]ia lor divin`).
Urm`rind re\ntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de revenire
a omului de la p`cat, la dragostea P`rintelui ceresc? ( |n primul
r=nd, recunoa[terea st`rii de p`c`to[enie ca un r`u al vie]ii.
Aceasta este urmat` de hot`r=rea eroic` de a p`r`si p`catul care
]i-a creat at=t de mult r`u. Apoi, m`rturisirea p`catelor, asemenea
fiului risipitor: „tat`, am gre[i la cer [i \naintea ta...“ |n sf=r[it,
dorin]a nestr`mutat` de a tr`i via]a dup` voia lui Dumnezeu: „pri-
me[te-m` ca pe un argat al t`u...“). Cum ne m`rturisim noi
p`catele? (Putem s` le m`rturisim direct lui Dumnezeu, a[a cum
o facem \n fiecare zi c=nd rostim Rug`ciunea „Tat`l nostru“.
Putem apoi s` ne m`rturisim p`catele \n scaunul spovedaniei.
Aici avem \n plus dezlegarea preotului duhovnic [i pov`]uirea
lui de a ne orienta via]a spre virtute [i sfin]enie).

8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a fiului risipitor este r=nduit` a fi citit` \n
duminica a 34-a dup` Rusalii. Aceast` perioad` se nume[te
perioada Triodului. |ncep=nd cu pericopa cuprinz=nd pilda
vame[ului [i fariseului, precum [i cea cu privire la poc`in]a lui
Zacheu, al`turi de pericopa \ntoarcerii fiului risipitor, aceasta
constituie o perioad` special` de preg`tire duhovniceasc` \n
vederea \nt=mpin`rii Postului Pa[telui. Smerenia [i poc`in]a cu
care, de acum \ncep=nd, se cuvine a le cultiva mereu \n via]a
noastr`, sunt pe prim plan. Dar mai cu seam`, \n Postul Sfintelor
Pa[ti, c=nd se cuvine s` ne m`rturisim p`catele [i s` ne \mp`rt`[im
Cateheze Biblice – Noul Testament
207

--
de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea p`catelor
[i sfin]enia vie]ii noastre.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Pilda vame[ului [i fariseului

I. Preg`tirea aperceptiv`
Referindu-ne mai \nainte la rug`ciune, am v`zut ca ea reprezint`
darul lui Dumnezeu oferit sufletului omenesc pentru a-[i putea
ridica sim]`mintele spre cer. Rug`ciunea de adresare c`tre Dum-
nezeu poate fi de laud`, de mul]umire [i de cerere. Ea poate fi
apoi public`, c=nd este f`cut` de \ntreaga ob[te a credincio[ilor,
precum [i particular`, f`cut` de credinciosul aflat singur \n
comuniune cu Dumnezeu.

II. Anun]area temei


Cum trebuie f`cut` rug`ciunea spre a fi bine pl`cut` P`rintelui
ceresc, ne arat` M=ntuitorul \n pilda vame[ului [i fariseului, la
care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea
Textul pericopei Iat` con]inutul pildei: „Doi oameni s-au suit
la templu s` se roage, unul fariseu [i altul vame[. Fariseul st=nd,
a[a se ruga \n sine: Dumnezeule, \]i mul]umesc c` nu sunt ca
ceilal]i oameni: r`pitori, nedrep]i, desfr=na]i, sau ca acest vame[.
Postesc de dou` ori pe s`pt`m=n`, dau zeciuial` din toate c=te
c=[tig. Iar vame[ul departe st=nd, nu vrea nici ochii s`-[i ridice
la cer, ci \[i b`tea pieptul, zic=nd: Dumnezeule, milostiv fii mie
p`c`tosul. Zic vou`, s-a cobor=t acesta mai \ndreptat la casa sa
dec=t acela; c`ci tot cel ce se \nal]` pe sine, se va smeri, iar cel
ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a“ (Luca 18, 10–14).

Explicarea textului Dup` cum vedem, parabola M=ntuitorului


ne prezint` doi oameni, care se roag` \n mod cu totul diferit.
Prezentarea sugestiv` [i plastic` a parabolei ne ajut` s` \n]elegem
mai bine modul de a se ruga, de a-[i \n`l]a sim]`mintele spre cer,
Capitolul unu
208
a dou` categorii de oameni: a fariseilor, care \ntruchipau m=ndria,
[i a vame[ilor, care cu smerenie [i cu c`in]` m`rturiseau lui Dum-
nezeu vinov`]ia faptelor lor, spre a ob]ine milostivirea [i iertarea
P`rintelui ceresc.
Vame[ii, erau agen]i fiscali, care str=ngeau impozitul de la
cona]ionalii lor \n favorul romanilor st`p=nitori. |n aceast` situa]ie
erau necinsti]i, adun=ndu-[i mari profituri [i \n favorul lor. Pen-
tru acest motiv, reprezentan]ii na]iunii [i poporul de r=nd \i
priveau nu numai cu rezerve, ci [i cu dispre], ca pe unii care sunt
\n afara legii lui Dumnezeu, ca adev`rate \ntruchip`ri ale
p`catului. C=nd, \n acele timpuri, doreai s` spui despre cineva
c` este p`c`tos, \l comparai, sau \l identificai cu vame[ii.
La polul opus se afla fariseul, apar]in`tor partidului na]ional
religios, cu mult zel pentru legea [i datinile str`bune. Numele
lor \nseamn` „separa]i“, fiindc` pretindeau c` se deosebesc
complet de ceilal]i oameni \n \mplinirea aspira]iilor poporului
din care f`ceau parte. Dar ei \mplineau legea numai \n litera ei,
interpret=nd-o mai mult dup` datinile oamenilor, [i nu \n duhul
ei, \n spiritul voin]ei lui Dumnezeu. Erau oric=nd gata s` \nfrunte,
s` dema[te [i s` se ia de piept cu oricine care nu \mplinea ca ei
legea \n liter` [i p=n` \n cele mai mici am`nunte, ca [i datinile
tradi]ionale care o completau. Erau dispre]uitori [i arogan]i cu
mul]imile necunosc`toare ale legii, dar \n acela[i timp erau plini
de m=ndrie, pl`c=ndu-le s` fie mereu \n v`zul, admira]ia [i
„aplauzele“ celor din jur. Din modul \n care ne apar aceste dou`
categorii de oameni, rezulta [i atitudinea lor \n practicarea
rug`ciunii, unul din cel mai \nsemnat act al religiei, ca leg`tur`
sau comuniune cu Dumnezeu. {i aici am v`zut tot doi poli opu[i.
Fariseul se comport` [i \n fa]a lui Dumnezeu cu aceea[i m=ndrie.
Dac` observ`m bine, el nici nu se roag` lui Dumnezeu, ci se
laud` lui Dumnezeu... |n rug`ciunea lui distingem dou` aspecte:
lauda \n fa]a lui Dumnezeu [i dispre]uirea celorlal]i oameni, mai
ales a vame[ului, pe care av=ndu-l al`turi \l ia [i ca termen de
compara]ie.
Pe de alt` parte, vame[ul avea con[tiin]a p`c`to[eniei sale.
Dac` fariseul st`tea \n fa]` cu ochii spre cer, pentru a-i spune lui
Dumnezeu cine este el, ca [i cum Dumnezeu nu ar [ti, vame[ul
plin de c`in]` [i de sinceritate nu avea \ndr`zneala nici privirea
s`-[i ridice spre cer, fiindc` cerul era considerat „tronul lui Dum-
nezeu“, iar el fiind „inundat“ de p`cate, ap`sat de con[tiin]a
p`c`to[eniei, a vinov`]iei, nu putea dec=t cu smerenie [i poc`in]`
s` [i le recunoasc` [i s` cear` milostivirea P`rintelui ceresc. |n
urma rug`ciunii sale, fariseul nu a primit nimic din partea lui
Cateheze Biblice – Noul Testament
209
Dumnezeu, fiindc`, de fapt, nici nu a cerut nimic lui Dumnezeu.
S-a prezentat \n locul din fa]a al templului, spre a aduce lui Dum-
nezeu la cuno[tin]` cine este el, a modului \n care a \mplinit el
legea... Vame[ul \n schimb a primit \ndurarea lui Dumnezeu [i a
plecat din templu cu sufletul curat, eliberat de p`cat, prin
milostivirea P`rintelui ceresc, care din \ndurare [i din bun`tate,
i-a alinat tulbur`torul zbucium al sufletului s`u.

IV. Recapitularea – Aprecierea


Ne \ntreb`m acum: ce ne prezint` parabola „vame[ului [i
fariseului“? (Dou` categorii de oameni [i dou` moduri diferite
de a se ruga lui Dumnezeu). Cum s-a rugat fariseul? (El nici nu
s-a rugat, ci s-a l`udat \n fa]a lui Dumnezeu c` \mpline[te legea).
Dar vame[ul? (S-a c`it plin de smerenie \n fa]a lui Dumnezeu
pentru p`catele sale. El a cerut ca milostivirea lui Dumnezeu s`
\nlocuiasc` dreptatea Lui, care judec` [i pedepse[te pe p`c`tos
dup` fapta sa). A c`rui rug`ciune a fost primit` [i r`splatit` de
Dumnezeu? (A celui care s-a rugat, adic` a vame[ului, fiindc`
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i \ndur`tor cu cei ce \[i
recunosc vinova]ia faptelor [i doresc s`-[i \ndrepte via]a).

V. Asocierea
Mai cunoa[tem vreun caz de rug`ciune smerit` r`spl`tit` cu
binecuv=ntarea lui Dumnezeu? (Cunoa[tem de pild` rug`ciunea
plin` de smerenie [i c`in]` a unuia din cei doi t=lhari de pe
Golgota, r`stigni]i al`turi de Iisus. |n timp ce unul \l hulea, pe
Iisus, celalalt cert=ndu-l, i-a zis: „Nu te temi de Dumnezeu, c` \n
aceea[i os=nd` e[ti? {i noi dup` dreptate, c`ci primim cele
cuvenite dup` faptele noastre, iar Acesta nici un r`u nu a f`cut.
{i ziceau lui Iisus: pomene[te-m`, Doamne, c=nd vei veni \n
\mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu
mine \n rai“ (Luca 23, 39–43).

VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea pl`cut` [i bine
primit` lui Dumnezeu este cea smerit`, fiindc` „tot cel ce se \nal]`
pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a“.
Capitolul unu
210
VII. Aplicarea
Biserica a r=nduit ca Duminica \n care se cite[te pericopa
„Vame[ului [i fariseului“ s` marcheze \nceputul perioadei
Triodului, ca o preg`tire duhovniceasc` a credincio[ilor spre a
p`[i pe drumul smereniei [i al c`in]ei \n marele Post al Pa[telui,
care va \ncepe nu peste mult timp.
|n acest sens, rug`ciunea Sf=ntului Efrem Sirul este un model
de rug`ciune smerit` pe care credincio[ii e bine s` o deprind` a o
rosti cu evlavie \n perioada postului, cu prilejul serviciilor di-
vine.
S` \nv`]`m cu to]ii aceast` rug`ciune: „Doamne [i St`p=nul
vie]ii mele duhul tr=nd`viei, al grijii de multe, al iubirii de
st`p=nire [i al gr`irii \n de[ert nu mi-l da mie. Iar duhul cur`]iei,

--
al g=ndului smerit, al r`bd`rii [i al dragostei, d`ruie[te-l mie slugii
Tale. A[a Doamne, |mp`rate, d`ruie[te-mi ca s`-mi v`d p`catele
mele [i s` nu os=ndesc pe fratele meu c` bine e[ti cuv=ntat \n
vecii vecilor Amin“.

Pilda celor doi datornici


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Afl=ndu-se \n Galilea, M=ntuitorului \nv`]=nd pe Sfin]ii Apos-
toli [i mul]imile care \l \mpresurau, insist` asupra necesit`]ii de
a adopta fa]` de semeni totdeauna o atitudine de bun`voin]` [i
iertare. Apostolul Petru consider` potrivit s` \ntrebe de c=te ori
se cuvine s` iert`m pe cel ce ne gre[e[te. |nv`]a]ii Legii spuneau
c` de trei ori. Apostolul \ns` invoc` cifra 7, care era considerat`
a fi sf=nt`, [i \ntreab` pe |nv`]`torul dac` de [apte ori trebuie s`
iert`m semenului care ne gre[e[te. Domnul \i r`spunde: „nu-]i
zic p=n` la [apte ori, ci p=n` de 70 de ori c=te [apte“. Aceasta
\nseamn` c` iertarea noastr` trebuie s` fie nelimitat`.
Cateheze Biblice – Noul Testament
211
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Iar pentru a \n]elege aceasta, le-a spus pilda celor doi datornici,
la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „De aceea, asem`natu-s-a \mp`r`]ia cerurilor
omului \mp`rat care a voit s` se socoteasc` cu slugile sale. {i,
\ncep=nd s` se socoteasc` cu ele, i s-a adus un datornic cu zece
mii de talan]i. Dar neav=nd el cu ce s` pl`teasc`, st`p=nul s`u a
poruncit s` fie v=ndut el [i femeia [i copii [i pe toate c=te are, ca
s` se pl`teasc`. Deci, c`z=ndu-i \n genunchi, sluga aceea i se
\nchina, zic=nd: Doamne, \ng`duie[te-m` [i-]i voi pl`ti ]ie tot.
Iar st`p=nul slujii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul
[i i-a iertat [i datoria. Dar, ie[ind sluga aceea a g`sit pe unul
dintre cei ce slujeau cu el [i care-i datora o sut` de dinari. {i
pun=nd m=na pe el, \l sugruma zic=nd: Pl`te[te-mi ce e[ti dator.
Deci c`z=nd cel ce era slug` ca [i el, \l ruga zic=nd: \ng`du-
ie[te-m` [i \]i voi pl`ti. Iar el nu voia, ci, merg=nd, l-a aruncat \n
\nchisoare, p=n` ce va pl`ti datoria. Iar celelalte slugi, v`z=nd
cele petrecute, s-au \ntristat foarte [i, venind, au spus st`p=nului
toate cele \nt=mplate. Atunci, chem=ndu-l st`p=nul s`u, \i zice:
Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-am iertat-o, fiindc` m-ai
rugat. Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de cel \mpreun` slug`
cu tine, precum [i eu am avut mil` de tine? {i m=niindu-se
st`p=nul lui l-a dat pe m=na chinuitorilor, p=n` ce-i va pl`ti toat`
datoria. Tot a[a [i Tat`l Meu cel ceresc v` va face vou`, dac` nu
ve]i ierta — fiecare fratelui s`u — din inimile voastre (Matei
18, 23–35).

Explicarea textului Dup` cum remarc`m \n textul pericopei, e


vorba de un „om-rege“ , care dorea s` fac` r=nduial` \n privin]a
datoriei pe care o aveau fa]` de el unele din slugile sale. Dup`
concep]ia oriental` a acelor timpuri, to]i guvernatorii, mini[trii,
prefec]ii, etc, erau numi]i servitori ai regelui. Iese \n eviden]`
doar unul dintre ei, care datora foarte mult: 10000 de talan]i.
Potrivit legii, un astfel de datornic \mpreun` cu familia lui (so]ie
[i copii) era v=ndut \n t=rgul de sclavi r`m=n=nd \n sclavie pe
toat` via]a (Leviticul 25, 39–47). Singura lui salvare era s`
apeleze la mila st`p=nului cer=ndu-i \ng`duin]a de a am=na
achitarea sumei respective. {i \ntr-adev`r, st`p=nul nu a aplicat
Capitolul unu
212
legea drept`]ii, ci iubirea milostivirii. Mai mult dec=t a cerut
sluga ajuns` la disperare, st`p=nul l-a iertat de orice datorie.
U[or putem t=lcui \n]elesul iert`rii acordat` de st`p=n slugii
sale datornice, dac` ne g=ndim c` st`p=nul – rege este Dumne-
zeu, fa]` de care noi, prin p`catele noastre, am devenit vrednici
de pedeaps`. Dar El nu ne-a pedesit dup` dreptate, ci ne-a iertat
dup` mila Sa. {i ne-a acordat o iertare integral`, de toate p`catele
noastre. Ne-a acordat iertarea \n mod gratuit, nimic cer=nd \n
schimb de la noi, dec=t s` fim asemenea Lui, s` ne comport`m [i
noi cu iertare [i iubire, adic` s` iert`m pe semenul nostru din
iubire [i nu s`-l judec`m dup` dreptate. De altfel, a[a ne-a \nv`]at
M=ntuitorul s` ne rug`m cer=nd P`rintelui ceresc: „[i ne iart`
nou` gre[alele noastre precum [i noi iert`m gre[i]ilor no[tri“.
Dac` noi nu vom ierta pe cei ce ne gre[esc, cerem os=nd` din
partea lui Dumnezeu, c=nd ne rug`m s` ne ierte.
A[a s-a [i \nt=mplat, mai departe, cu sluga c`reia i s-a iertat
datoria. C=nd ea a \nt=lnit un \mpreun` slujitor al ei, care \i datora
mult mai pu]in, a aplicat dreptatea legii p=n` \n consecin]ele ei
cele mai dure. Acesta \i datora doar 100 de dinari, mult mai pu]in
dec=t reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat`. Un talant de argint
echivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 grame.
Apoi el datora 10000 de talan]i, pe c=nd datornicul lui trebuia
s`-i achite doar 100 de dinari. Nu i-a acceptat colegului s`u de
slujire, ce-i era datornic, nici un argument [i nu i-a acordat nici
o \n]elegere [i nici o \ng`duin]`. L-a aruncat \n temni]` p=n` va
pl`ti datoria. |n acele timpuri, cel \nchis fiind supus la chinuri [i
torturi c`uta toate mijloacele pentru a-[i achita datoria, insist=nd
pe l=ng` rude, prieteni sau cunoscu]i ca s`-l ajute. Aceast` situa]ie
de dur` \mpietrire \n r`utate din parte slugii iertate de datoria sa,
nu a putut fi suportat` de celelalte slugi, care v`z=nd \nt=mplarea
au comunicat cazul st`p=nului.
Aplic=nd de data aceasta dreptatea \n toat` duritatea ei, regele
revine asupra hot`r=rii ini]iale [i aplic` celui pe care la \nceput
l-a iertat, exact pedeapsa pe care el \nsu[i a aplicat-o datornicului
s`u. |n felul acesta dreptatea s-a \mplinit prin aplicarea legii
talionului: „ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte“. Dar Dumne-
zeu dore[te s` \nving` duritatea drept`]ii prin mil` [i iertare, de
unde [i avertismentul M=ntuitorului: „Tot a[a [i Tat`l meu ceresc
va face cu voi, dac` nu ve]i ierta fiecare fratelui s`u din toat`
inima“. De altfel aceasta este marea noutate pe care o aduce
Evanghelia lui Hristos \n lume, \n rela]iile dintre oameni. Mila
s` biruiasc` dreptatea [i iertarea s` \nlocuiasc` pedeapsa. Altfel
spus, legea talionului care cerea ochi pentru ochi [i dinte pentru
Cateheze Biblice – Noul Testament
213
dinte s` fie \nlocuit` cu legea iubirii care proclam` mila [i
iertarea. Mila fa]` de cel ce ne-a nedrept`]it [i iertarea \n locul
aplic`rii aceleia[i fapte. A r`spunde cu violen]` la violen]` face
ca du[m`nia dintre oameni s` continue mereu, a r`spunde cu
r`zbunare [i duritate la gre[eala semenului este dovada cea mai
conving`toare c` nu e[ti \ntru nimic mai bun dec=t el. Cei \n]elep]i
[i genero[i [tiu totdeauna s` cedeze. Ei nu sunt \ns` cei slabi [i
\nvin[i, ci din contr`, sunt biruitorii ce fac ca s` dispar` norii
ce]o[i ce \ntre]in du[m`nia dintre oameni, \n favorul razei de
lumin` [i c`ldur`, care \i unesc \n comuniunea iubirii dintre ei.
Din cuvintele M=ntuitorului mai re]inem [i faptul c` iertarea
numai atunci este deplin`, numai atunci \[i aduce roadele
a[teptate, c=nd este „din toat` inima“. Aceasta \nseamn` c` exist`
[i iert`ri formale, conven]ionale. Sunt iert`ri de suprafa]`, numai
din gur`, nu [i din toat` inima. Unii ca ace[tia pot fi auzi]i
spun=nd: „iert, dar nu uit“. Aceasta nici nu este propriu-zis iertare,
ci masca perfid` a urii clocotitoare ce a[teapt` doar prilejul [i
clipa r`zbun`rii.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum s-a purtat regele fa]` de slujitorul s`u care \i datora 10000
de talan]i? (Cu \ndurare [i iertare). Dar acest slujitor fa]` de
colegul s`u care \i datora doar 100 de dinari? (Cu maxim` duritate
a aplicat legea, arunc=ndu-l \n temni]`, p=n` \i va achita dato-
ria). Cum se cuvenea s` se comporte slujitorul c`ruia i-a fost
iertat` datoria, fa]` de datornicul s`u, care avea fa]` de el o datorie
incomparabil mai mic`? (Se cuvenea s`-l ierte, sau cel pu]in s`-i
am=ne achitarea datoriei, a[a cum de altfel a cerut [i el st`p=nului
s`u). Pentru \mpietrirea sa \n r`utate a meritat aceast` slug` s` i
se aplice duritatea legii [i a pedepsei? (A meritat, fiindc` dup`
dreptate, „cu m`sura cu care m`sori, ]i se va m`sura“ (Marcu 4,
24) [i cu „judecata cu care ve]i judeca ve]i fi judeca]i“ (Matei
7, 2). Care este \ndemnul [i \nv`]`tura M=ntuitorului de la sf=r-
[itul pildei? (C` dac` vrem s` fim ierta]i de Dumnezeu, se cuvine
ca [i noi s` iert`m gre[alele semenilor no[tri). Cum trebuie s`
fie iertarea acordat` semenului? („Din toat` inima“ , adic` to-
tal`, ceea ce \nseamn` c` iertarea \nseamn` a uita gre[eala
semenului [i a stabili raporturi de bun` \n]elegere, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat nimic).
Capitolul unu
214
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a „celor doi datornici“ este r=nduit` de
Biseric` a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XI-a dup`
Rusalii, spre a ne \nv`]a c` „de-]i vei aduce darul t`u la altar [i

--
acolo \]i vei aduce aminte c` fratele t`u are ceva asupra ta, las`
acolo darul t`u \naintea altarului [i mergi mai \nt=i de te \mpac`
cu fratele t`u [i atunci venind, adu darul t`u“ (Matei 5, 23–24).

Parabola despre bogatul nemilostiv [i


s`racul Laz`r
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Vr=nd s` arate c` via]a cuiva nu st` \n surplusul avu]iilor sale,
precum [i din dorin]a de a \ndemna pe credincio[i s`-[i adune
bunuri nepieritoare \n cer, M=ntuitorul, pe l=ng` alte pilde, a
mai spus [i

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


parabola despre bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „Era un om bogat care se \mbr`ca \n porfir`
[i \n vison, veselindu-se \n toate zilele \n chip str`lucit. Iar un
s`rac, anume Laz`r, z`cea \naintea por]ii lui, plin de bube, dorind
s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului; dar [i c=inii
venind, lingeau bubele lui. {i a murit s`racul [i a fost dus de
c`tre \ngeri \n s=nul lui Avraam. A murit [i bogatul [i a fost
\nmorm=ntat. {i \n iad, ridic=ndu-[i ochii, fiind \n chinuri, el a
v`zut de departe pe Avraam [i pe Laz`r \n s=nul lui. {i el, strig=nd,
a zis: P`rinte Avraame, fie-]i mil` de mine [i trimite pe Laz`r
Cateheze Biblice – Noul Testament
215
s`-[i ude v=rful degetului \n ap` [i s`-mi r`coreasc` limba, c`ci
m` chinuiesc \n aceast` v`paie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-]i
aminte c` ai primit cele bune ale tale \n via]a ta, [i Laz`r,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se m=ng=ie, iar tu te
chinuie[ti. {i peste toate acestea, \ntre noi [i voi s-a \nt`rit pr`pas-
tie mare, ca cei care voiesc s` treac` de aici la voi s` nu poat`,
nici de acolo s` treac` la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, P`rinte,
s`-l trimi]i \n casa tat`lui meu, c`ci am cinci fra]i, s` le spun` lor
acestea, ca s` nu vin` [i ei \n acest loc de chin. {i a zis Avraam:
Au pe Moise [i pe prooroci; s` asculte de ei. Iar el a zis: „Nu
P`rinte Avraame, ci, dac` cineva dintre mor]i se va duce la ei, se
vor poc`i“. {i a zis Avraam: „dac` nu ascult` de Moise [i de
prooroci, nu vor crede nici dac` ar \nvia cineva dintre mor]i“
(Luca 16, 19–31).

Explicarea pericopei Pilda ne prezint` dou` personaje aflate


\n pozi]ie diferit` [i contradictorie \n fa]a vie]ii. Pe de o parte,
„bogatul \mbr`cat \n porfir` [i vison, veselindu-se \n toate zilele
\n chip str`lucit„; iar pe de alt` parte, „s`racul Laz`r, plin de
bube, dorind s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului;
dar [i c=inii venind, lingeau bubele lui“. Doi oameni, dou` situa]ii
inegale h`r`zite de via]a de aici [i de acum. Bogatul nu avea nici
un merit c` via]a i-a dat totul, precum Laz`r nu avea nici o vin`
c` via]a l-a despuiat de s`n`tate [i de minimul necesar al
existen]ei. Tot at=t de adev`rat este [i faptul c` bogatul nu a ajuns
\n os=nda ve[nic` fiindc` avea toate trebuin]ele vie]ii, ci fiindc`,
petrec=ndu-[i via]a \n lux, m=ndrie [i tot felul de destr`b`l`ri [i
nedrept`]i nu mai dorea s` vad` pe nimeni \n jurul s`u... Nu-l
interesa via]a nim`nui, cu at=t mai pu]in a s`rmanului Laz`r, care
z`cea \nvins la periferia casei sale... Dar nici Laz`r nu a ajuns \n
„s=nurile lui Avraam“, pentru simplul motiv c` era s`rac, ci
fiindc` \n s`r`cia lui nu a v`t`mat pe nimeni, nu a f`cut nici un
r`u, nim`nui. Dac` via]a s-ar sf=r[i aici, soarta ar fi foarte
nedreapt`!... Bogatului i-ar fi dat totul; iar s`racului, nimic. Ar
fi o inegalitate strig`toare la cer!... Via]a \ns` nu se sf=r[e[te
aici. Parabola ne arat` c` exist` o dreptate ve[nic`, pe m`sur` a
r`spl`ti fiec`ruia dup` faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`.
Pe de alt` parte, pericopa scoate la lumin` faptul c` dup`
moartea fizic`, sufletul se afl` \n stare activ`; el nu dispare odat`
cu trupul muritor. Bogatul aflat \n os=nd` comunic`, cer=nd
P`rintelui Avraam s` i se u[ureze greutatea ap`s`toare a suferin]ei
\n care se zv=rcolea... De aici vedem c` dup` moartea fizic`
urmeaz` judecata particular` a fiec`rui suflet [i repartizarea
Capitolul unu
216
provizorie spre binecuv=ntare sau os=nd`.
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul bogatului nemilostiv [i a
s`racului Laz`r.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce ne prezint` pericopa evanghelic`? (Contrastul izbitor \ntre
via]a unui bogat [i a unui s`rac). Care este sf=r[itul vie]ii acestor
dou` personaje? (Cel bogat a ajuns \n os=nd`, fiindc` [i-a tr`it
via]a \n lux, m=ndrie, destr`b`l`ri, zg=rcenie, l`comie, nedrept`]i
[i egoism. Iar cel s`rac a ajuns \n fericirea ve[nica fiindc` el nu
a f`cut r`u nim`nui). De aici vedem c` avu]ia nu reprezint` un
r`u \n sine. Totul este \n func]ie de modul \n care este dob=ndit`
[i de modul \n care o folosim. Prin ea putem pierde m=ntuirea,
dar \n acela[i timp putem transforma bunurile pieritoare \n bunuri
nepieritoare, ajut=nd pe cei nevoia[i [i neputincio[i, f`c=nd din
ea expresia iubirii [i milostivirii fa]` de semeni, a[a cum [tim c`
au f`cut mul]i din sfin]ii Bisericii.
Ce rezult` din parabol`, exist` judecat` particular` a
sufletelor dup` desp`r]irea de trup? (Parabola scoate \n eviden]`
faptul c` exist` aceast` judecat`, precum [i faptul c` sufletele se
afl` dup` moarte \ntr-o stare activ`, fie de os=nd`, fie de fericire
\n comuniunea lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Sf=nta Scriptur` a luat totdeauna atitudine fa]` de boga]ii lacomi
[i necinsti]i, care [i-au adunat bog`]ia pe nedrept [i au tr`it via]a
\n desf`t`ri de tot felul, f`r` a se milostivi fa]` de cei nevoia[i [i
neputincio[i din jurul lor: „Boga]ilor, pl=nge]i [i v` t=ngui]i de
necazurile ce vor s` vin` asupra voastr`. Bog`]ia voastr` a putrezit
[i hainele voastre le-au m=ncat moliile. Aurul vostru [i argintul
vostru au ruginit [i rugina lor va fi m`rturie \mpotriva voastr`...
Iat`, plata lucr`torilor care au secerat ]arinile voastre, pe care
voi a]i oprit-o, strig`, [i strig`tele secer`torilor au intrat \n
urechile Domnului Savaot. V-a]i desf`tat pe p`m=nt [i v-a]i
dezmierdat... os=ndit-a]i, omor=t-a]i pe cel drept...“ (Iacob 5, 1-7).
La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se c=nt`: „Boga]ii au
s`r`cit [i au fl`m=nzit, iar cei ce-L caut` pe Domnul nu se vor
lipsi de tot binele“. S`-I c=nt`m [i noi cu to]ii.
Cateheze Biblice – Noul Testament
217
9. Tem` pentru acas`

--
S` \nv`]`m aceast` c=ntare bisericeasc`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Parabola nun]ii fiului de \mp`rat


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Av=nd ca tem` a \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-
tuitorul o predic` at=t \ntr-o form` direct`, c=t [i \n una indi-
rect`, prin parabole sau pilde. |n c=te feluri le putem \mp`r]i?
(|n trei feluri: dogmatice, morale [i eshatologice, privind a doua
Sa venire). |n cateheza precedent` ne-am referit la una din pildele
eshatologice, anume la pilda talan]ilor [i am v`zut c` fiecare din
noi va trebui s` dea socoteal` asupra modului \n care a \nmul]it
darurile date de Dumnezeu.

5. Comunicarea subiectului lec]ei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la o alt` pild` eshatologic` [i
anume la pilda nun]ii fiului de \mp`rat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „{i r`spunz=nd, Iisus le-a vorbit iar`[i \n
parabole zic=nd: Asem`natu-s-a \mp`r`]ia cerurilor omului
\mp`rat care i-a f`cut nunt` fiului s`u. {i [i-a trimis slujitorii
s`-i cheme la nunt` pe cei pofti]i, dar ei n-au vrut s` vin`. Din
nou a trimis al]i slujitori, zic=nd: Spune]i-le celor chema]i: Iat`
mi-am preg`tit osp`]ul; juncii mei [i cele \ngr`[ate s-au junghiat
[i toate sunt gata. Veni]i la nunt`! Dar ei, f`r` s` ]in` seama,
s-au dus unul la ]arina sa, altul la negu]`toria lui; iar ceilal]i
pun=nd m=na pe slujitorii s`i, i-au batjocorit [i i-au omor=t. {i
Capitolul unu
218
auzind \mp`ratul acela, s-a m=niat; [i trimi]=ndu-[i o[tile, i-au
nimicit pe uciga[ii aceia, [i cet`]ii lor i-au pus foc. Atunci a zis
c`tre slujitorii s`i: Nunta este gata, dar cei pofti]i n-au fost
vrednici. Merge]i dar la r`sp=ntiile drumurilor [i pe c=]i \i ve]i
g`si, chema]i-i la nunt`. {i ie[ind slujitorii aceia la r`sp=ntii,
i-au chemat pe to]i c=]i i-au g`sit, [i r`i, [i buni, [i s-a umplut
casa nun]ii cu oaspe]i. Iar \mp`ratul, intr=nd s`-[i vad` oaspe]ii,
a v`zut acolo un om care nu era \mbr`cat \n hain` de nunt` [i i-a
zis: Prietene, cum de ai intrat aici f`r` s` ai hain` de nunt`? El
\ns` a t`cut. Atunci \mp`ratul a zis c`tre slujitori: Lega]i-l de
picioare [i de m=ini [i arunca]i-l \n \ntunericul cel mai de afar`!
Acolo va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor. C` mul]i sunt chema]i,
dar pu]ini ale[i.“ (Matei 22, 1–14).

Explicarea textului Prin neasemuita ei simplitate [i ad=ncime,


pilda „nun]ii fiului de \mp`rat“ se aseam`n` foarte mult cu pilda
celor chema]i la cin` (Luca 14, 16–24). Asem`n`toare ca tematic`
[i ca mesaj, doar c` aceast` pild` prezint` unele particularit`]i
specifice.
Dup` cum vedem, \n pild` e vorba de un \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului s`u. Dup` cum era obiceiul locului, celor invita]i la
nunt` de dou` ori li se f`cea poftirea s` vin`. Dar ace[tia nu
numai c` au refuzat, invoc=nd diverse motive, dar au batjocorit
[i chiar au ucis slugile ce le-au f`cut invita]ia la nunt`. V`z=nd
aceast` atitudine de dur` s`lb`ticie, tulbur=ndu-se, \mp`ratul a
trimis o[tile sale ca s` nimiceasc` pe cei uciga[i, iar cet`]ii lor
s`-i dea foc... Din nou slugile sunt trimise la r`sp=ntiile
drumurilor s` adune pe to]i cei \nt=lni]i, f`r` nici o deosebire, fie
buni, fie r`i, pentru a umple sala de nunt`. Constat=nd c` sala e
plin`, \mp`ratul \nt=lne[te acolo un oaspete ce nu avea hain` de
nunt`. Era un obicei \n acele timpuri, mo[tenit de la per[i, ca cei
care particip` la nun]ile \mp`r`te[ti s` treac` pe la garderoba re-
gal` s` se cur`]easc` [i \mbr`c=nd haina de cinste, s` fie vrednic
de invita]ia ce i s-a f`cut. Oaspetele f`r` haina de nunt`, nu numai
c` a fost dat afar`, dar a fost [i aspru pedepsit, pentru c` prin
necuviincioasa sa prezentare, a sfidat de-a dreptul str`lucirea
nun]ii.
U[or ne d`m seama c` e vorba de o nunt` simbolic`, raportat`
la \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Tocmai acesta este [i motivul pildei:
„\mp`r`]ia lui Dumnezeu s-a asem`nat omului \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului s`u“. |mp`ratul este Dumnezeu Tat`l, fiul de \mp`rat
este Iisus Hristos. El a venit s` \ntemeieze Biserica Sa, adic`
poporul lui Dumnezeu. Dar cei chema]i s` se constituie ca
Cateheze Biblice – Noul Testament
219
Biseric` a lui Dumnezeu, nu numai c` au refuzat, dar chiar au
batjocorit [i ucis pe slugile st`p=nului, adic` pe profe]ii [i pe
drep]ii trimi[i de Dumnezeu ca s`-i cheme spre a se \mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti pe care \mp`r`]ia lui Dumnezeu le ofer`
membrilor ei. Cei de la r`sp=ntii, buni [i r`i, sunt neamurile
chemate s` formeze Biserica lui Dumnezeu. Cei ce vor deveni fii
ai \mp`r`]iei sunt buni [i r`i. Dar pentru a se putea \mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti ale \mp`r`]iei, ei trebuie neap`rat s`
treac` pe la garderoba \mp`ratului, spre a se cur`]i [i \mbr`ca
haina pe m`sura str`lucirii nun]ii la care particip`. Aceasta
\nseamn` c` cei chema]i numai atunci se vor putea \mp`rt`[i de
darurile \mp`r`]iei, dac` \n prealabil \[i vor schimba haina rupt`
[i murdar` de mul]imea p`catelor [i patimilor. Haina de nunt`
este haina sp`lat` \n lacrimile poc`in]ei [i \nmiresmat` cu harul
iubirii lui Dumnezeu. Numai cei ce \mbrac` aceast` hain` pot
participa la osp`]ul m=ntuirii. De[i la \nceput au fost chema]i
at=t buni c=t [i r`i, se cuvine ca to]i s` se \nve[m=nteze cu haina
str`lucitoare a vie]ii lui Hristos (Galateni 3,27), potrivit
p`trunz`toarei viziuni biblice: „...Ace[tia sunt cei ce vin din
str=mtorarea cea mare [i [i-au sp`lat ve[mintele [i le-au f`cut
albe \n s=ngele Mielului. Pentru aceea sunt \naintea tronului lui
Dumnezeu [i slujesc ziua [i noaptea \n templul lui“ (Apocalipsa
7, 14–15). Din nefericire \ns` nu to]i vor reu[i s` fie astfel, de
unde [i concluzia c` „mul]i sunt chema]i dar pu]ini ale[i“.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cine este \mp`ratul care a f`cut nunt` fiului s`u? (Dumnezeu
Tat`l). Dar fiul? (Iisus Hristos, M=ntuitorul lumii). Cine au fost
primii chema]i, care au refuzat invoc=nd diverse motive? (Poporul
ales, pe care anume l-a preg`tit Dumnezeu, d=ndu-i Legea Sa [i
ar`t=ndu-i prin prooroci dreptatea Sa [i adres=ndu-i f`g`duin]ele
mesianice). Cine au fost chema]i „de la r`sp=ntii“ s` devin` fii
ai \mp`r`]iei? (Celelalte neamuri, care nu au cunoscut Legea lui
Dumnezeu. De aceea au fost \ntre ei unii buni, datorit` legii mo-
rale naturale \nscris` \n sufletul lor; iar al]ii au fost r`i, datorit`
p`catului care le-a \ntinat sufletul). De ce au fost chema]i la nunta
fiului de \mp`rat, adic` la \mp`r`]ia lui Dumnezeu s` se
\mp`rt`[easc` de darurile Sale [i cei buni [i cei r`i? (Fiindc`
Fiul lui Dumnezeu a venit \n lume pentru to]i oamenii, indiferent
de neam, de sex, de origine social`, sau chiar de starea moral`.
De fapt, dac` M=ntuitorul a venit ca s` restabileasc` chipul lui
Dumnezeu \ntinat de p`cat, ne explic`m foarte u[or c` „cei
Capitolul unu
220
bolnavi au nevoie de doctor, nu cei s`n`to[i“). Pot oamenii
participa oricum la nunta fiului de \mp`rat? (Nu pot participa
oricum, ci trebuie s` aib` hain` de nunt`). Ce \nseamn` aceasta?
(C` cei ce sunt chema]i s` devin` fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu,
trebuie s` se \mbrace \n „haina regal`“ a vie]ii lui Hristos [i apoi
s` se \mp`rt`[easc` de darurile Lui duhovnice[ti).

8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` se cite[te \n duminica a XIV-a dup`
Rusalii [i ne duce cu g=ndul la frumoasa c=ntare bisericeasc`
p`truns` de un ad=nc duh al smereniei [i poc`in]ei: „C`mara Ta,
M=ntuitorul meu, o v`d \mpodobit` [i \mbr`c`minte nu am ca s`
intru \ntr-\nsa. Lumineaz`-mi haina sufletului meu d`t`toare de
lumin` [i m` m=ntuie[te“.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va \nv`]a aceast` c=ntare.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Pilda talan]ilor
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predat` anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Cum \mp`r]im pildele M=ntuitorului? (Unele din pildele M=ntu-
itorului au un caracter dogmatic, altele au un caracter moral, iar
altele un caracter eshatologic). Ce se \n]elege prin caracterul
eshatologic? (Acest aspect vizeaz` a doua Sa venire). {tim noi
c=nd va fi parusia Domnului? (Nu [tim. Dar El ne \ndeamn` s`
fim totdeauna preg`ti]i pentru acest mare eveniment). Cum ne
\nva]`? (Prin pilde, oferindu-ne exemple pozitive [i negative).
Cateheze Biblice – Noul Testament
221
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Vom trata despre una din pildele cu caracter eshatologic, [i anume
pilda talan]ilor, urm`rind responsabilitatea noastr` fa]` de
\nmul]irea darurilor cu care ne-a \nzestrat Dumnezeu.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei |mp`r`]ia cerurilor „este asemenea unui om
care, plec=nd departe [i-a chemat slugile [i le-a \ncredin]at avu]ia
sa: unuia i-a dat cinci talan]i, altuia doi, altuia unul, fiec`ruia
dup` puterea lui, [i a plecat. |ndat` plec=nd cel ce primise cinci
talan]i, a lucrat cu ei [i a c=[tigat al]i cinci talan]i. De asemenea,
[i cel cu doi a c=[tigat \nc` doi. Iar cel care primise un talant s-a
dus, a s`pat \n p`m=nt [i a ascuns argintul st`p=nului s`u. {i
dup` mult` vreme a venit [i st`p=nul acelor slugi [i s-a socotit
cu ele. {i apropiindu-se cel care primise cinci talan]i, a adus al]i
cinci talan]i, zic=nd: Doamne, cinci talan]i mi-ai dat; iat` al]i
cinci talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug` bun`
[i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multe te
voi pune; intr` \ntru bucuria domnului t`u. Apropiindu-se [i cel
care primise doi talan]i, a zis: Doamne, doi talan]i mi-ai dat; iat`
al]i doi talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug`
bun` [i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multe
te voi pune; intr` \ntru bucuria domnului t`u. Apropiindu-se apoi
[i cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am [tiut c` e[ti
om aspru, care seceri unde n-ai sem`nat [i aduni de unde n-ai
r`sp=ndit [i, tem=ndu-m`, m-am dus de am ascuns talantul t`u \n
p`m=nt; iat`, ai ce este al t`u. {i r`spunz=nd st`p=nul s`u, i-a
zis: Slug` viclean` [i lene[`, [tiai c` secer unde n-am sem`nat [i
adun de unde n-am r`sp=ndit? Se cuvenea deci s` dai argintul
meu la zarafi [i eu, venind, a[ fi luat ceea ce este al meu cu
dob=nd`. A[adar, lua]i de la el talantul [i da]i-l celui care are
zece talan]i. C` tot celui ce are i se va da [i-i va prisosi, iar de la
cel ce nu are se va lua [i ceea ce i se pare c` are. Iar pe sluga cea
netrebnic` arunca]i-o \n \ntunericul cel mai din afar`. Acolo va
fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor“ (Matei 25, 14–30).

Explicarea textului Pilda talan]ilor al`turi de pilda iconomului


necredincios [i a celor zece fecioare este o parabol` cu caracter
eshatologic, privind a doua venire a Domnului, care nimeni nu
[tie c=nd va fi, de aceea to]i trebuie s` o a[tepte cu priveghere,
cu aten]ie, cu luare aminte, ca pe un eveniment de care depinde
Capitolul unu
222
destinul ve[nic al fiec`ruia. |n aceste pilde, personajele au fost
r`spl`tite fiecare dup` modul \n care au privegheat.
Referitor la t=lcul pildei, u[or ne putem da seama c` St`p=nul
care a plecat [i se va re\ntoarce este \nsu[i Hristos–Domnul.
Slugile c`rora le-a \ncredin]at talan]ii s`-i \nmul]easc` suntem
noi, oamenii. R`splata sau os=nda o vom primi \n func]ie de
modul \n care am reu[it s` fructific`m darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu.
Ad=ncind \n]elesul pildei, vedem c` e vorba de talan]i. |nc`
din secolul VII \n.Hs. talan]ii au fost folosi]i ca monede. Puteau
fi de aur sau de argint [i aveau valoare foarte mare. Cel de aur
c=nt`rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.
|nc` de la \nceput se cuvine s` preciz`m c` talan]ii nu sunt
ai no[tri. Sunt primi]i de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi avem
datoria de a-i \nmul]i, adic` de a \nmul]i darurile lui Dumnezeu.
Numai \nmul]ind darurile Sale pentru El putem participa la via]a
Sa, ne putem adic` \mp`rt`[i de via]a Lui. Faptul c` dumnezeu
ne-a dat darurile ne oblig` s`-L recunoa[tem pe El ca St`p=nul [i
P`rintele vie]ii noastre, s` recunoa[tem c` tot ceea ce avem bun
\n noi este de la El. De aceea putea \ntreba Apostolul: „Ce ai ce
n-ai primit, iar dac` ai primit de ce te lauzi ca [i cum nu ai fi
primit?“ (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s` primim darurile
ca ale Sale [i s` le \nmul]im ca pentru El, a[a cum spunem c=nd
\i aducem mul]umirea [i lauda noastr` pentru jertfa lui Hristos
care se ofer` Tat`lui ca pre] de r`scump`rare pentru p`catele
noastre: „Ale Tale dintru ale Tale, }ie aducem de toate [i pentru
toate“...
Mai departe, pilda ne arat` c` nu to]i au primit un num`r
egal de talan]i, adic` de daruri pe care trebuia s` le \nmul]easc`
\n favoarea St`p=nului. Aceasta \nseamn` c` fiecare om se face
responsabil de faptele sale [i de consecin]ele lor \n fa]a lui Dum-
nezeu.
Cele dou` slugi bune au primit r`splata ve[nic` pentru faptele
lor. Discu]ia se poart` \n jurul slugii care nu a \nmul]it talan]ii.
Aceea este numit` „lene[` [i viclean`“. E numit` lene[` fiindc`
nu a lucrat cu talantul \ncredin]at ei. E vorba de acea lenevie
duhovniceasc` pe care o putem vedea cu u[urin]` [i \n via]a
noastr`. Mul]i au primit darurile iubirii lui Dumnezeu, dar se
lenevesc \n a le transforma \n fapte. Spusese M=ntuitorul mai
\nainte c` „nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra \n \mp`r`]ia
cerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui Meu care este \n ceruri“
(Matei 7, 21). Pe de alt` parte, Domnul a avertizat chiar, spre a
lua noi aminte c` „\mp`r`]ia lui Dumnezeu se ia cu asalt [i numai
Cateheze Biblice – Noul Testament
223
cei ce se silesc o vor r`pi“ (Matei 11, 12). U[or putem identifica
pe slugile din pild` cu acei cre[tini care nu fructific` roadele
credin]ei pe care Dumnezeu le-a d`ruit-o \n suflet. {i astfel
credin]a lor l=nceze[te [i apoi moare.
Sluga este numit` apoi [i „viclean`“, fiindc` voia s`-[i \n[ele
St`p=nul, de[i \l cuno[tea ca pe un „om dur care secera unde nu
a sem`nat [i adun` de unde nu a \mpr`[tiat“. |n leneveala ei spiri-
tual`, sluga este mai mult proast` dec=t viclean`. Dac` ar fi avut
mintea viclean` s-ar fi descurcat, \ncredin]=nd talantul la
c`m`tari, ca s` lucreze cu el, \nmul]indu-l.
Concluzia parabolei este c` „celui ce are i se va da [i-i va
prisosi, iar de la cel ce nu are, [i ceea ce are i se va lua“. Nu e
aici nici un fel de nedreptate, fiindc` datoria fiec`ruia este de a
fi r=vnitor cu darul c=t de mic primit. Cu c=t r=vna e mai mare,
cu at=t [i r`splata va fi mai mare. De fapt darurile se \nmul]esc
numai dac` le punem \n ac]iune. Dac` ele l=ncezesc \n sufletul
nostru, datorit` leneviei duhovnice[ti, se vor diminua din ce \n
ce mai mult ca putere de ac]iune. De aici vedem c` Dumnezeu
ajut` numai celor ce se str`duiesc [i ei. Aceasta este marea lec]ie
a vie]ii pe care este bine s` o avem totdeauna ca o regul` de
via]`. Prin str`dania noastr` dovedim [i noi c` dorim ca darurile
lui Dumnezeu s` ne fie \nmul]ite. La indiferen]a [i nep`sarea
noastr` nici Dumnezeu nu intervine, fiindc` omul este fiin]` liber`
[i responsabil` de faptele sale. Frumos sun` un proverb rom=nesc:
„Dumnezeu ajut`, dar nu bag` \n traist`“. Aceasta este voia lui
Dumnezeu, ca [i noi s` ne aducem aportul la des`v=r[irea vie]ii
duhovnice[ti, dar \n acela[i timp [i la buna prosperitate a vie]ii,
\n general.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce sunt talan]ii? (Darurile lui Dumnezeu date fiec`rui om). Ce
atitudine se cuvine s` avem noi fa]` de darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu? (S` le \nmul]im continuu pun=ndu-le \n
slujba lui Dumnezeu). De ce s` le \nmul]im? (Fiindc` numai
\nmul]indu-le ne vom des`v=r[i via]a duhovniceasc`). De ce s`
le punem \n slujba lui Dumnezeu? (Fiindc` El ni le-a dat [i tot
El va cerceta cum le-am \nmul]it). Ce \nseamn` aceasta? (C` noi
suntem responsabili \n fa]a lui Dumnezeu de felul cum \nmul]im
darurile Sale). Cum s-au comportat slugile din pild`? (Dou` din
ele au \nmul]it talan]ii, iar una nu). Care a fost atitudinea
St`p=nului? (Pe cele dou` slugi care au \nmul]it talan]ii le-a
r`spl`tit cu o ve[nic` bucurie, iar pe sluga lene[` [i viclean` care
Capitolul unu
224
nu a \nmul]it talan]ii a pedepsit-o cu asprime). Care este concluzia
M=ntuitorului? (C` pe cei ce \nmul]esc prin str`dania lor darurile
lui Dumnezeu, P`rintele ceresc \i ajut` ca mai mult s`
dob=ndeasc`). Ce vedem de aici? (C` Dumnezeu ajut` numai pe
aceia care se str`duiesc, [i pedepse[te lenea fizic` [i lenevia
duhovniceasc`).
|n concluzie, putem spune c` prin pilda talan]ilor M=ntuito-
rul ne d` urm`toarele \nv`]`turi:
–Darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu.
–Omul le prime[te ca fiin]` liber` [i responsabil`.
–Avem datoria s` le \nmul]im.
–De str`dania noastr` depinde binecuv=ntarea lui Dumnezeu
sau os=nda ve[nic`.

8. Aplicarea
Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n urma Jertfei [i
|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [i
ne\ntrerupt` de a „lucra cu fric` [i cu cutremur la m=ntuirea
noastr`“ (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu greut`]ile de
tot felul. Vom avea \ns` totdeauna \ncrederea [i n`dejdea c` \n
lupta noastr` Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da
„cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce-L iubesc pe El“ (Iacob
1, 12; II Timotei 3, 4).

9. Tem` pentru acas`


Se vor memoriza urm`toarele texte scripturistice: „Fericit este
cel ce privegheaz` [i p`streaz` ve[mintele sale, ca s` nu umble
gol [i s` se vad` mu[chii lui“ (Apocalipsa 16, 15); „Priveghea]i
[i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`“ (Matei 26, 41).

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

Minunile M=ntuitorului

I. Preg`tirea aperceptiv`
225

Venind s` m=ntuiasc` lumea de p`cat [i s` restabileasc` chipul


lui Dumnezeu \n om, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de comun,
care confirm=nd dumnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea noastr`
de \n]elegere, [i de aceea le numim minuni.

II. Anun]area temei


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la minunile s`v=r[ite de M=n-
tuitorul.

III. Tratarea
1. Felurile minunilor
a) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (Ex.
potolirea furtunii pe mare, uscarea smochinului neroditor,
prefacerea apei \n vin la nunta din Cana Galileii, etc.).
b) Minuni s`v=r[ite asupra omului (Ex. deschiderea ochilor
orbilor, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i, vindec`ri de boli
etc.).
c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i (Ex. Schimbarea la fa]`,
umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).

2. |mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunile


Putem spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n
zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \nvolburate,
sau chiar \n cimitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit suferin]e [i
necazuri, Iisus le-a transformat \n bucurie [i \mplinire.

3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunile


a) Majoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.
b) Prin iertarea p`catelor (Ex. vindecarea paraliticului din
Capernaum).
c) Prin simpla atingere de M=ntuitorul (Ex. vindecarea femeii
cu scurgere de s=nge).
d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu
(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile cu
untdelemn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`. Vezi:
Marcu 6, 13).
Capitolul unu
226
4. Caracterul minunilor
a) Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`
rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii dumnezeie[ti asupra firii c`zut` [i
chinuit` de p`cat (C` minunile lui Iisus nu au un caracter spec-
tacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cererea
expres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereau
semn ca s` cread` \n El).
b) Minunile au un caracter discret (Aproape to]i care
beneficiau de \ndurarea Sa minunat` primeau \ndemnul ca:
„Nimeni s` nu [tie“.
c) Minunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`
de ele [i chez`[ia comuniunii lor duhovnice[ti cu Iisus (Ex.
suta[ul, femeia cananeanc`, Iair, etc.).
d) Minunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),
ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n om (Ex. \nvierea fiului
v`duvei din Nain, \nvierea lui Laz`r, a fiicei lui Iair, ca [i
vindec`rile demoniza]ilor).
e) Minunile au un caracter sfin]itor [i m=ntuitor (De pild`,
celor ce [i-au ast=mp`rat foamea cu p=inile \nmul]ite \n pustie,
le-a promis p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu vor mai
fl`m=nzi, altora le-a t`m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altora
le-a transformat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de sfin]enie).

5. Scopul minunilor
a) De a crede Sfin]ii Apostoli \n dumnezeirea lui Iisus, c` El
este Mesia.
b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a-l
repune pe om \n demnitatea avut` la crea]ie.
c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.

6. Num`rul minunilor este foarte mare, necunoscut [i


neprecizat „{i multe alte minuni a f`cut Iisus...“ (Ioan 20, 30).

7. Sub aspect critic mul]i contest` posibilitatea minunilor [i


necesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date de
Dumnezeu. Aceast` afirma]ie nu are \ns` temei, \ntruc=t prin
minuni tocmai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele nu contrazic
legile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor normal`.
Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisus
a vindecat prin forme parapsihologice. Nimeni nu contest`
existen]a fenomenelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-a folosit.
Cateheze Biblice – Noul Testament
227
El a folosit puterea Sa dumnezeiasc`. De pild`, cine poate da
vedere orbilor, via]` mor]ilor, vindecare lepro[ilor, etc., prin
sugestie, autosugestie, hipnoz`...?

IV. Recapitularea – Aprecierea


Se vor recapitula amintitele aspecte legate de minunile M=ntui-
torului, precum: felurile minunilor, \mprejur`rile [i modul \n care
au fost s`v=r[ite; caracterul, scopul [i num`rul minunilor, ca [i
respingerea obiec]iunilor aduse minunilor M=ntuitorului.

V. Asocierea
Au existat minuni [i \n Vechiul Testament ca mijloace de
descoperire a lui Dumnezeu. De asemenea [i Sfin]ii Apostoli au
f`cut minuni. Erau apoi \n Biserica primar` ca haruri speciale
ale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop „zidirea Trupului lui Hristos“.
Din nefericire au existat [i minuni false. Acestea sunt mai mult
acte spectaculare ale unor pretin[i profe]i, oameni necinsti]i, care
au creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig f`r` munc`; [i de care
M=ntuitorul ne spune s` ne ferim.
Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea mai
mare minune r`m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfa
m=ntuitoare a Fiului S`u.

VI. Generalizarea
Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale iubirii
dumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i suflete[te
firea omului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n demnitatea crea]iei
originare.

VII. Aplicarea
Minunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a credincio[ilor,
\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt` din
izvorul minunilor care stau la baza cre[tinismului: \ntruparea,
r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu la cer [i po-
gor=rea Duhului Sf=nt \n via]a Bisericii spre a sfin]ii pe
credincio[i prin harul Sfintelor Taine.
Multe din minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul le sunt f`cute
cunoscute credincio[ilor de c`tre Biseric` prin pericopele
duminicale de la Sf=nta Liturghie, ca [i cu prilejul oficierii
Sfintelor Taine [i Ierurgii.
Capitolul unu
228
Se face apel la minuni [i \n textele unor rug`ciuni speciale

--
de cerere pentru bolnavi, fie \n rug`ciunea public` a Sfintei
Liturghii, sau a Tainei Maslului, fie \n rug`ciunile particulare.
Iar cu prilejul citirii Acatistului Domnului, credincio[ii iau
cuno[tin]` [i despre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul.

Minunea prefacerii apei \n vin la


nunta din Cana
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
La ce v=rst` [i-a \nceput M=ntuitorul activitatea public`? (La
v=rsta de 30 de ani, fiindc` numai la aceast` v=rst` la cei vechi
era cineva ascultat [i urmat). Care au fost evenimentele care au
marcat \nceputul activit`]ii Sale? (Botezul de la Ioan \n Iordan,
postul \n pustie, alegerea Sfin]ilor Apostoli, precum [i...

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


...participarea \mpreun` cu Apostolii [i Mama Sa la nunta din
Cana Galileii, unde a f`cut cea dint=i minune, ca s` cread`
ucenicii \n El.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 2, 1–11.

Explicarea textului Dup` cum vedem, Iisus a participat la nunta


din Cana Galileii al`turi de Mama Sa (care a fost invitat` la nunt`,
probabil de vreo rudenie sau cuno[tin]` apropiat`). Dreptul Iosif
nu apare [i nici nu va mai ap`rea \n paginile Sfintei Evanghelii.
Se crede c` a murit. Sf=nta Fecioar` p`stra \n sufletul ei taina
\ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se \ncrede \n puterea
lui Iisus de a preface apa \n vin, spun=nd slujitorilor s`-I dea
Cateheze Biblice – Noul Testament
229
ascultare. Se pare \ns` ca dialogul dintre Iisus [i Mama Sa ar
avea o not` de duritate, El nespun=ndu-i „mam`“, ci „femeie“.
Numai \n aparen]`!... |n fond este vorba de faptul c` Mama Sa \l
recunoa[te ca Mesia. A[a se [i explic` faptul c` tocmai \n acest
dialog Iisus \i spune Mamei Sale c` \nc` nu a venit ceasul S`u,
adic` nu a sosit \nc` timpul proclam`rii Sale publice ca Mesia.
|n aceast` calitate, El \[i are originea ve[nic`, fiind n`scut din
veci din Tat`l. Aceasta \nseamn` c` El nu este numai Fiul Mariei,
ci \n primul r=nd [i mai presus de orice, este Fiul Tat`lui, Fiul
lui Dumnezeu.
Prin participarea lui Iisus la osp`]ul de nunt` [i prin minunea
prefacerii apei \n vin, dovede[te modul foarte natural [i cu totul
uman \n care Mesia \[i va desf`[ura activitatea, particip=nd at=t
la durerile, c=t [i la bucuriile oamenilor, fiind mereu al`turi de
ei. Nu va refuza nici \n alte \mprejur`ri s` participe la mesele
oferite \n cinstea Sa, at=t din partea fariseilor, c=t [i a vame[ilor
[i p`c`to[ilor. Chiar dac` \i va atrage acuza c` „man=nc` [i bea
cu vame[ii [i cu p`c`to[ii“. „Cei bolnavi au nevoie de doctor, nu
cei s`n`to[i“, le va r`spunde, [i astfel vr`jma[ii S`i nu au mai
putut avea nici un fel de replic`...
Cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii, mai
remarc`m [i faptul c` pref`c=nd apa \n vin spre a fi spre bucuria
oamenilor, Domnul Iisus demonstreaz` c` „toat` f`ptura lui Dum-
nezeu este bun` [i nimic nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]u-
mire, c`ci se sfin]e[te prin cuv=ntul lui Dumnezeu [i rug`ciune“
(I Timotei 4, 4–5). Aceasta \nseamn`, dup` sugestiva expresie a
unui Sf=nt P`rinte, c` „b`utura este de la Dumnezeu, dar be]ia
este de la diavolul“, sau dup` cuv=ntul psalmistului, c` „vinul
vesele[te inima omului“, dar p`catul o tulbur`, aduc=nd patima
[i declinul fiin]ei omene[ti.
Aceast` minune, ca [i alte minuni ce vor urma, au avut ca
scop s` ofere posibilitatea de a „crede ucenicii \n El“ [i s-a reu[it
cu toat` discre]ia. Nici organizatorul osp`]ului de nunt`, dup` ce
a „gustat vinul, nu [tia de unde este“ [i repro[eaz` mirelui c` a
l`sat vinul cel mai bun pe urm`... Dar nici mirele, nici mireasa,
[i nimeni din reprezentan]ii de seam` ai nun]ii nu [tiau cine a
pref`cut apa \n vin... Numai slugile, c`rora Sf=nta Fecioar` le
poruncise s` fac` orice le va spune Fiul ei (Ioan 2, 5), cuno[teau
cine este Autorul minunii. Tot \n leg`tur` cu prefacerea apei \n
vin, ne \ntreb`m: \n ce fel de vase a pref`cut Domnul apa \n vin?
Evanghelia ne spune c` „erau de piatr` puse pentru cur`]irea
iudeilor“, [tiut fiind c` iudeii se sp`lau p=n` la cot \nainte [i
dup` mas` (Marcu 7, 1–5). Deci, acestea erau vase de necinste.
Capitolul unu
230
Ce putem deduce din toate acestea? Pe de o parte, discre]ia
minunii s`v=r[ite de Iisus, lipsa ei de popularitate [i spectacol
pentru mul]ime. Scopul ei era s` cread` ucenicii c` El este Mesia.
{i at=t! Apoi, faptul ca vasele erau de necinste, iar Iisus
umpl=ndu-le cu vin, le face de cinste, iar din toat` asisten]a numai
slujitorilor, adic` celor mai de jos dintre oameni, li s-a descoperit
dumnezeirea lui Iisus, demonstreaz` pe de o parte c`, cele neluate
\n seam` (necinstite) ale lumii, El le face de mare valoare; iar pe
de alt` parte, c` to]i oamenii sunt \n mod egal fiii lui Dumnezeu,
f`r` nici o deosebire. Prin aceasta este comb`tut` concep]ia
reprezentan]ilor oficiali ai poporului, care consider=ndu-se
privilegia]i \n fa]a lui Dumnezeu, priveau... \n m\ndria [i trufia
lor, cu arogan]` spre cei smeri]i, desconsider=ndu-i...
|n alt` ordine de idei, putem re]ine faptul c` s-a dat, de c`tre
unii Sfin]i P`rin]i, nun]ii din Cana Galileii [i o interpretare
alegoric`, aprecindu-se c` mirele este Hristos, mireasa este
neamul omenesc, vinul care s-a terminat este legea veche, iar
vinul cel nou este legea Evangheliei. Organizatorul nun]ii
reprezint` pe slujitorii Domnului.
Intui]ia se va face prezent=nd tabloul particip`rii Domnului
la nunta din Cana Galileii.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine a luat M=ntuitorul parte la nunta din Cana Galileii?
(Al`turi de Mama Sa [i de primii S`i Apostoli). Cu ce scop?
(Spre a crede ucenicii c` El este Mesia, \n urma minunii pe care-o
va s`v=r[i). Cum le-a ar`tat aceasta? (S`v=r[ind minunea
prefacerii apei \n vin). Putem spune c` particip=nd la nunta din
Cana Galileii, Domnul a binecuv=ntat nunta ca Sf=nt` Tain`?
(Putem spune c` [i acesta a fost scopul particip`rii Domnului la
aceast` nunt`). Dup` numirea ce i se d`, c=te aspecte poate avea
actul leg`turii dintre b`rbat [i femeie, care duce la \ntemeierea
familiei? (Putem distinge trei aspecte: cel de c`s`torie, ca act
legal [i social al \ntemeierii familiei, cel de nunt`, ca osp`] al
bucuriei, [i cel de cununie, ca Sf=nt` Tain`, „\n Hristos [i \n
Biseric`“ (Efeseni 5, 32) prin care se \mp`rt`[e[te harul divin
spre binecuv=ntarea iubirii dintre so]i pe toat` via]a).

8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` a fost r=nduit` de Biseric` s` fie
citit` cu prilejul s`v=r[irii Tainei Sfintei Cununii.
Cateheze Biblice – Noul Testament
231
Se vor c=nta c=ntecele de la oficierea acestei Sfinte Taine:
„Isaia d`n]uie[te...“, „Sfin]ilor Mucenici...“‚ „M`rire }ie Hris-
toase, Dumnezeule...“.

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor \nv`]a aceste c=nt`ri biserice[ti.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|nmul]irea p=inilor \n pustie


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n c=te p`r]i se \mpart minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul? (Se
\mpart \n trei:
–minuni s`v=r[ite asupra oamenilor ca tot at=tea acte de
binefacere menite s` le alunge suferin]ele trupe[ti [i suflete[ti;
–minuni s`v=r[ite asupra Sa, precum Schimbarea la fa]` [i
\n`l]area la cer;
–minuni s`v=r[ite asupra naturii (sau a firii \nconjur`toare).
Din aceast` ultim` categorie ne-am referit la minunea prefacerii
apei \n vin la nunta din Cana Galileii.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea acum o alt` minune s`v=r[it` asupra firii \nconjur`-
toare, [i anume \nmul]irea p=inii \n pustie.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei – dup` cele patru Evanghelii „Iar Iisus
auzind S-a dus cu corabia dincolo de marea Galileii, \n p`r]ile
Tiberiadei, \n loc pustiu aproape de cetatea numit` Betsaida. Dar
afl=nd mul]imile au venit dup` El, din cet`]i, pe jos. {i ie[ind a
Capitolul unu
232
v`zut mul]ime mare [i I s-a f`cut mil` de ei, c`ci erau ca ni[te oi
f`r` p`stor [i a vindecat pe bolnavii lor. Iar c=nd s-a f`cut sear`
ucenicii au venit la El [i au zis: locul este pustiu [i vremea iat`,
a trecut, deci d` drumul mul]imilor ca s` se duc` \n sate s`-[i
cumpere m=ncare. Iisus \ns` le-a r`spuns: n-au trebuin]` s` se
duc`; da]i-le voi s` m`n=nce. Iar Andrei a zis: este aici un b`iat
care are cinci p=ini [i doi pe[ti. Iar El a zis: aduce]i-mi-le aici.
{i El le-a poruncit s`-i a[eze pe to]i cete, cete pe iarb` verde. {i
lu=nd cele cinci p=ini [i cei doi pe[ti [i privind la cer, a
binecuv=ntat [i fr=ng=nd a dat ucenicilor p=inile, iar ucenicii
mul]imilor. {i au m=ncat to]i [i s-au s`turat [i au str=ns r`m`[i]ele
de f`r=mituri, fiind dou`sprezece co[uri pline. Iar cei ce m=nca-
ser` erau ca la cinci mii de b`rba]i, afar` de femei [i copii. {i era
aproape Pa[tile, s`rb`toarea iudeilor“.

Dup` relatarea Sf=ntului evanghelist Matei este vorba de dou`


\nmul]iri, minuni s`v=r[ite de M=ntuitorul la date diferite, \n loc
diferit [i \n \mprejur`ri diferite.
S` vedem \ns` descrierea minunilor, privind \n acela[i timp
harta de mai jos.
Uciderea mi[eleasc` a Sf=ntului Ioan Botez`torul l-a deter-
minat pe M=ntuitorul s` se \ndrepte c`tre ]inuturile lui Irod Filip
(fratele lui Irod Antipa). |mbarc=ndu-se \ntr-o corabie, S-a
\ndreptat spre ]`rmul de N–E al lacului Ghenizareth. Apoi coboar`
\n pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot`r=t Domnul s`
petreac` cu Sfin]ii Apostoli \n rug`ciune. Retragerea Sa nu a
r`mas \ns` neobservat`. Mul]i veniser` din Galileea, iar al]ii erau
dintre cei ce plecaser` spre Ierusalim s` s`rb`toreasc` Pa[tile.
Faptul c` minunea a fost s`v=r[it` \nainte de Pa[ti, rezult` [i din
precizarea f`cut` de Sf=ntul Matei c` Domnul a poruncit ca
mul]imile s` se a[eze pe iarb`. Este [tiut faptul c` \n acele ]inuturi
iarba cre[te numai prim`vara, adic` \nainte de Pa[ti, fiindc`
datorit` c`ldurii, dup` s`rb`toare iarba se usuc` [i locul r`m=ne
pustiu. Se consider` c` ar fi vorba de Pa[tile anului 29 d.Hs.
(782 ab. U.c.).
Primind la el mul]imile, le-a vorbit at=t de p`trunz`tor despre
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \nc=t ei au uitat complet de grijile vie]ii,
de scopul ei [i nu le mai era nici foame. Fascina]i de cuvintele
Domnului nu s-ar mai fi desp`r]it de El niciodat`. Apostolii \ns`,
sensibiliza]i de l`sarea serii, au cerut |nv`]`torului s` lase
mul]imile s` plece, mai ales c` fiind locul pustiu nu au nici ce
m=nca. „Da]i-le voi s` m`n=nce!“ este porunca Domnului. Nu
aveau \ns` dec=t cinci p=ini [i doi pe[ti. Erau cinci p=ini de orz,
Cateheze Biblice – Noul Testament
233
adic`, cinci turte, apar]in=nd unui b`iat din mul]ime. El le-a oferit
cu pl`cere la cererea apostolilor. Poruncind mul]imilor s` se
a[eze, b`rba]ii s-au r=nduit \n cete de 50 [i 100 de persoane.
Femeile [i copiii nu erau lua]i \n num`r`to`re fiindc` ei nu puteau
sta al`turi de b`rba]i...
Lu=nd p=inile [i privind la cer, le-a binecuv=ntat, s`v=r[ind
marea minune a \nmul]irii lor.
{i d=ndu-le mul]imii to]i s-au s`turat. Atunci Domnul
porunce[te ucenicilor: „aduna]i f`r=miturile ce au r`mas, ca s`
nu se piard` ceva“. Fiecare Apostol a luat c`te un co[ [i astfel au
umplut 12 co[uri cu f`r=mituri. Co[urile erau de r`chit` [i fiecare
aveau capacitatea de 10 litri.
Sf=ntul Evanghelist Matei (15, 32–39) relateaz` c` M=ntui-
torul a mai s`v=r[it o astfel de minune \ntr-o alt` \mprejurare [i
cu mici deosebiri. De data aceasta M=ntuitorul s-a \ntors din
]inuturile Tirului [i ale Sidonului [i stabilindu-se dincolo de
Iordan, \n ]inutul Decapole a s`v=r[it minunea \nmul]irii p=inilor.
Spre deosebire de prima \nmul]ire, c=nd poporul s-a a[ezat pe
iarba verde, de data aceasta mul]imea s-a a[ezat pe p`m=ntul gol,
f`r` iarb`. Probabil aceast` minune a avut loc aproape de
s`rb`toarea Cincizecimii, fiindc` [i cu acest prilej lumea mergea
la templul din Ierusalim. De data aceasta mul]imea a r`mas l=ng`
M=ntuitorul trei zile: „Mil`-mi este de mul]ime — spune domnul
Apostolilor — c` iat` trei zile sunt de c=nd a[teapt` l=ng` mine
[i n-au ce s` m`n=nce, [i nu voiesc s` le dau drumul fl`m=nzi, ca
s` nu se istoveasc` pe cale“ (Matei 155, 32). Apoi, \n aceast` a
doua \nmul]ire a p=inilor, sunt numai [apte p=ini [i pe[ti (f`r` a
se preciza num`rul acestora), iar cei ce au m=ncat [i s-au s`turat
erau ca la patru mii de b`rba]i, afar` de femei [i de copii. Dup`
ce au m=ncat s-au str=ns [apte co[uri de f`r=mituri nu
dou`sprezece co[uri cum a fost la prima \nmul]ire a p=inii. Dup`
aceast` a doua \nmul]ire a p=inilor, „Iisus a intrat \n corabie [i a
trecut \n ]inutul Magdala“ (Matei 15, 39). Cu prilejul primei
\nmul]iri a p=inilor, dup` ce a slobozit mul]imile „s-a suit la
munte s` se roage [i f`c=ndu-se sear` era acolo singur“ (Matei
14, 23).
Din cele p=n` aici tratate vedem c` minunea \nmul]irii
p=inilor scoate \n eviden]` puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi,
binecuv=ntarea [i rug`ciunea \nainte de s`v=r[irea minunii
demonstreaz` c` Fiul lui Dumnezeu \ntrupat are o atitudine
pozitiv` fa]` de firea \nconjur`toare [i f`]` de bunurile mate-
riale, „pentru c` toat` f`ptura lui Dumnezeu este bun` [i nimic
nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]umire, c`ci se sfin]e[te prin
Capitolul unu
234

Cuv=ntul lui Dumnezeu [i prin rug`ciune“ (I Timotei 4, 4–5).


C` „nimic nu este de lep`dat“ [i c` toat` f`ptura lui Dumnezeu
este bun`, o dovede[te [i faptul c` Domnul nu a l`sat s` se piard`
nimic din „p=inea cea de toate zilele“, ci din spirit de economie
a poruncit s` se adune f`r=miturile, ca „nimic s` nu se piard`“
(Ioan 6, 12).
Tot pozitiv` este prin aceast` minune [i atitudinea M=ntui-
torului fa]` de oameni. Toate cele \nt=mplate s-au f`cut pentru
ei, pentru a nu sim]i ei foamea, pentru a nu c`dea \n neputin]`.
Mila fa]` de neputin]a omeneasc` L-a determinat pe M=ntuitorul
s` s`v=r[easc` aceast` minune. El a v`zut poporul afl=ndu-se,
asemenea oilor r`t`cite, lipsite de p`storul care s` le poarte de
grij`. Moise a s`turat mul]imile \n pustie, salv=ndu-le via]a. La
fel profetul Elisei cu dou`zeci de p=ini de orz [i cu pu]in gr=u a
s`turat o sut` de oameni [i a mai r`mas (IV Regi 4, 42–44).
Poporul nu a mai avut asemeni p`stori buni. {i spun profe]ii c`
dumnezeu va pedepsi pe p`storii r`i, [i c` El \nsu[i se va face
p`storul oilor Sale (Iezechiel 34, 11). Iar aceast` profe]ie s-a
\mplinit \n persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, P`storul
cel bun.
Cateheze Biblice – Noul Testament
235
7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce ne arat` nou` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` puterea
dumnezeiasc` a lui Iisus [i mila lui fa]` de poporul care
urm=ndu-L, a r`mas f`r` hran`). C=te \nmul]iri a p=inilor a
s`v=r[it Domnul Hristos? (Dou`). Care sunt deosebirile dintre
ele? (Prima \nmul]ire a p=inilor a avut loc \nainte de Pa[ti, a
doua dup` Pa[ti, probabil \nainte de Cincizecime. Cu prilejul
primei \nmul]iri era vorba de cinci p=ini [i doi pe[ti, pe care le
oferise un copil din mul]ime, iar cu prilejul celei de-a doua
\nmul]iri, s-au adunat [apte p=ini [i pe[ti, f`r` a se preciza
num`rul. Num`rul celor care au m=ncat la prima \nmul]ire a fost
cinci mii de b`rba]i, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La prima
\nmul]ire a p=inilor s-au adunat dou`sprezece co[uri de f`r=mituri,
la a doua doar [apte. Dup` slobozirea mul]imii, Iisus S-a retras
la munte s` se roage \n primul caz, iar dup` a doua \nmul]ire a
p=inii, Iisus S-a urcat \n corabie trec=nd \n ]inutul Magdala). Ce
ne arat` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` \n primul r=nd
puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi, iubirea Sa fa]` de oameni,
fa]` de sl`biciunile [i neputin]ele lor. Aceast` minune scoate apoi
\n eviden]` atitudinea pozitiv` a M=ntuitorului fa]` de p=inea
noastr` cea de toate zilele, care se „sfin]e[te prin Cuv=ntul lui
Dumnezeu [i prin rug`ciune“. |n sf=r[it, minunea demonstreaz`
c` Iisus este „p`storul cel bun al oilor Sale. Iar p`storul bun
sufletul \[i pune pentru oile Sale“ (Ioan 10, 11–16). Tot astfel,
Iisus Hristos r`m=ne peste veacuri p=inea duhovniceasc` care se
coboar` din cer spre a fi hran` lumii spre via]a ve[nic`.

8. Aplicarea
Binecuv=ntarea celor cinci p=ini [i doi pe[ti a intrat \n cultul
Bisericii, mai precis \n formele de binecuv=ntare a agapelor
cre[tine: „St`p=ne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
cela ce ai s`turat mul]imea \n pustie cu cinci p=ini [i doi pe[ti,
|nsu]i binecuvinteaz` hrana aceasta ce se aduce spre pomenirea
celor vii [i celor mor]i. C` Tu e[ti St`p=nul nostru [i }ie slav`
\n`l]`m...“.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
236

Iisus umbl=nd pe mare


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

Dup` minunea \nmul]irii p=inilor, mul]imea a r`mas deosebit de


impresionat`, [i \n entuziasm comun au declarat c` Iisus este
proorocul cel pe care \l a[teptau; c` timpul mesianic a sosit. „{i
vroiau s` vin` [i s`-l ia cu sila ca s`-l fac` rege“ (Iona 6, 14–15).
Domnul [i-a dat seama c` mul]imea dorea ca Mesia s` le asigure
bunul trai al vie]ii p`m=ntene, de aici [i de acum. At=t au \n]eles
ei din minunea \nmul]irii p=inilor. Nici Apostolii nu au \n]eles
nimic din sensul duhovnicesc al minunii, fiindc` „inima le era
\mpietrit`“ (Marcu 6, 52). Pentru a nu se uni cu mul]imea \n
ac]iunea comun` de a-l declara pe Iisus rege, [i a provoca o even-
tual` interven]ie armat` a romanilor cuceritori, Domnul „\i sile[te
pe Apostoli“ s` se urce \n corabie [i s` treac` de cealalt` parte a
lacului Ghenizaret, urm=nd ca El, s` mai z`boveasc` \n mijlocul
mul]imii, spre a le ar`ta oamenilor sensul adev`rat al mesianit`]ii
Sale.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Acum va avea loc minunea mergerii lui Iisus pe mare, la care ne
vom referi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „{i c=nd s-a f`cut sear` (Ioan 6, 16), \ndat` a
silit Iisus pe ucenicii lui s` intre \n corabie [i s` mearg` \naintea
Sa, de cealalt` parte, la Betsaida (Marcu 6, 45). {i intr=nd \n
corabie mergeau dincolo de mare la Capernaum“ (Ioan 6, 17). {i
slobozind mul]imile s-a suit la munte s` se roage deosebi, [i
f`c=ndu-se sear` a r`mas acolo singur. Iar corabia era \n mijlocul
m`rii, \nv`luindu-se \n valuri. „{i El fiind singur pe ]`rm, i-a
v`zut c` se chinuiesc v=slind, c`ci le era v=ntul \mpotriv`. {i
c`tre a patra straj` a nop]ii a venit la ei, umbl=nd pe mare, [i
vrea s` treac` pe l=ng` ei“ (Marcu 6, 47–48). „Deci venind ei ca
la 25 sau 30 de stadii, au v`zut pe Iisus umbl=nd pe mare [i
Cateheze Biblice – Noul Testament
237
apropiindu-se de corabie ei s-au \nfrico[at“ (Ioan 6, 20), zic=nd
c` este n`luc` [i de fric` au strigat, „c`ci l-au v`zut to]i [i s-au
tulburat“ (Marcu 6, 50). Dar Iisus \ndat` le-a gr`it zic=nd:
„\ndr`zni]i, Eu sunt, nu v` teme]i. Iar Petru r`spunz=nd, a zis:
Doamne, dac` e[ti Tu, porunce[te-mi s` vin la Tine pe ap`. Iar
El i-a zis: vino. {i cobor=ndu-se Petru din corabie, umbla pe mare
ca s` mearg` la Iisus. Dar v`z=nd v=ntul tare s-a \nfrico[at [i a
\nceput a se afunda, a strigat zic=nd: Doamne scap`-m`. {i \ndat`
Iisus \ntinz=nd m=na, l-a apucat [i i-a zis: pu]in credinciosule,
pentru ce te-ai \ndoit? „{i s-a suit la ei \n corabie [i a \ncetat
v=ntul. {i ei erau uimi]i \n sine peste m`sur` [i se minunau, c`ci
nu pricepuser` nimic de la (minunea \nmul]irii) p=inilor, fiindc`
inima lor era \mpietrit`“ (Marcu 6, 52). Iar cei ce erau \n corabie
venind, i s-au \nchinat zic=nd: cu adev`rat e[ti Fiul lui Dumne-
zeu“.

T=lcuirea textului Dup` cum relateaz` Sfintele Evanghelii,


Apostolii Domnului se \mbarc` pentru a traversa lacul Ghenizaret,
sau Marea Tiberiadei, dup` numele \mp`ratului Tiberius, care
\[i avea aici o re[edin]` de var`. Afl=ndu-se la 208 m sub nivelul
M`rii Mediterane, Ghenizaretul, era un lac a[ezat \ntr-un fund
de c`ldare, \mprejmuit de dealuri [i av=nd \n apropiere un p`-
m=nt fertil, cultivat ast`zi cu planta]ii \ntinse de pomi fructiferi,
oferind roade bogate de l`m=i, banane [i portocale. Lacul avea
20 km lungime [i 10 km l`]ime, fiind bogat \n ap`, iar zona fiind
deschis`, v=ntul \l agita determin=nd valuri mari \n timp de
furtun`. Nu era prima confruntare pe via]` [i pe moarte a
Apostolilor cu talazurile \nfuriate ale Tiberiadei, care \n condi]ii
de soare [i de lini[te, constituia pentru pescari o bogat` surs` de
pe[te. Sfintele Evanghelii ne arat` c` Iisus Domnul a mai potolit
[i cu alt prilej furia valurilor care amenin]au via]a Apostolilor
(Matei 8, 23-27). Aceea[i \nt=mplare dramatic` se repet`, \ns` \n
alte \mprejur`ri [i cu alte elemente.
Am v`zut din relatarea Sfintelor Evanghelii c` Apostolii
\mbarca]i pornir` pe valurile apei de cu seara. Era dup` apusul
soarelui cam pe la ora 18. |n condi]ii normale traversarea locului
se f`cea \n 2-3 ore. |n relatarea Sfintelor Evanghelii apare \ns` o
nepotrivire \n leg`tur` cu locul de destina]ie. Un evanghelist
spune c` trebuiau s` ajung` la Capernaum, altul c` la Betsaida
Galileii. |n fond nu este nici o nepotrivire, fiindc` mai \nt=i
trebuia s` debarci \n Capernaum, iar de aici p=n` la Betsaida, de
unde erau originari Simon Petru, Andrei [i Filip, distan]a era
foarte mic`.
Capitolul unu
238
Apari]ia furtunii pe lac cu talazurile spumeg=nde izbeau
corabia din toate p`r]ile, \mpiedic=nd-o s` \nainteze. Timpul tre-
cea pe nesim]ite, \nc=t intraser` \n a patra straj` a nop]ii. Evreii
au luat de la romani, din timpul lui Pompei (64–63 \n. Hs),
\mp`r]irea nop]ii \n patru str`ji de c=te trei ore. |n timpurile mai
vechi, evreii num`rau trei str`ji: straja de sear`, de noapte [i de
diminea]`. Dup` romani cele 12 ore ale nop]ii erau \mp`r]ite \n 4
str`ji, fiecare straj` av=nd trei ore. Corabia Apostolilor, \n lupt`
cu furia valurilor, nu reu[ea s` \nainteze spre destina]ie, \nc=t
straja a patra \i prinse chiar \n mijlocul lacului. Straja a patra era
\ntre orele 3-6 diminea]a. O noapte \ntreag`, ne spune Evanghelia,
nu au mers mai mult de 25-30 de stadii, adic` cam 5 km, jum`tate
de drum. [i cu toate acestea [ansa lor de a ajunge la mal este
foarte nesigur`...
Domnul, care la \nceput st`tea pe ]`rm, neav=nd corabie, se
folose[te de puterea Sa dumnezeiasc` [i merge pe mare ca pe
uscat. Ajung=nd la locul \n care Apostolii se luptau cu valurile
furioase ale m`rii dezl`n]uite, de[i la \nceput dorea s` treac` pe
l=ng` ei, pentru a ajunge la ]`rm, totu[i nu-i putea l`sa \n p`r`sire.
Z`rindu-l printre valurile spumeg=nde, nu-l recunosc [i
\nsp`im=nta]i tot mai mult, consider` c` este n`luc`. Tulburarea
lor se amplific` mai mult, g=ndindu-se c` n`luca le preveste[te
moartea... Dar tocmai \n aceste clipe, c=nd v`d spulberat` orice
[ans` de salvare, o voce venit` parc` dintr-o alt` lume, \i
\ncurajeaz`, asigur=ndu-i c` valurile care-i amenin]au cu pieirea
nu le va mai putea face nici un r`u, c` pe deasupra lor se afl`
tocmai El, Domnul [i Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar vocea
ce li se adresa. Nu au putut vedea \n \ntunericul nop]ii [i persoana
Lui. De aceea, pentru a avea mai mult` siguran]`, Apostolul Pe-
tru \i cere Domnului s` mearg` [i el pe mare. O cere \ns`
condi]ionat: „Dac` e[ti tu...“. Nu avea siguran]` deplin`. Cerea
neap`rat proba... De aceea, c=nd Domnul \l cheam` al`turi de El,
truditul cor`bier epuizat [i obsedat de vuietul sinistru al v=ntului,
cade cople[it sub furia lor. |n disperarea mor]ii \ns` s-ar fi prins
de orice firicel de pai. Aceasta este psihologia general` a tuturor
celor care \[i v`d moartea prin \nnec. Instinctul disperat al vie]ii
\i oblig` s` \ncerce orice solu]ie. Iar solu]ia lui Petru era
Domnul!... Lui i se adreseaz` \n dezn`dejdea pierii sale, spun=nd
parc` \n oftatul profund al inimii: „acum f` Domne totul, eu nu
mai pot nimic!“... Salv=ndu-l, \nv`]`torul mustr` cu bl=nde]e
pu]in`tatea credin]ei Apostolului. Iar c=nd Domnul \mpreun` cu
Apostolul pe care \l ]inea de m=n` se urc` \n corabie, furtuna se
lini[te[te [i corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r`m=n \ns`
Cateheze Biblice – Noul Testament
239
ului]i v`z=nd aceast` minune. Cu o zi \nainte au avut prilejul s`
asiste la minunea \nmul]irii p=inilor. Dar atunci nu au \n]eles
nimic, „fiindc` inima lor a fost \mpietrit`“. Nu au avut nici un
fel de reac]ie [i de sensibilitate la tot ceea ce pe al]ii i-a cople[it.
Era parc` necesar` aceast` minune pentru ei, ca s` simt` „pe pielea
lor“ [i s` vad` cum Dumnezeu lucreaz` la via]a lor. Abia acum
s-au pro[ternut la picioarele lui Iisus, ca \nsu[i \n fa]a lui Dum-
nezeu, m`rturisind c` Cel ce i-a scos din iadul talazurilor mor]ii
este „Fiul lui Dumnezeu“. |mpietrirea inimii lor de alt` dat` s-a
risipit atunci c=nd lumina Duhului le-a ar`tat c` \nv`]`torul lor,
pe care mul]imea voia s`-l fac` rege p`m=ntesc, este Fiul lui
Dumnezeu, a c`rui \mp`r`]ie spiritual` [i ve[nic` este cu totul
alta dec=t cea pe care vroiau ei s` o \ntronizeze \n vremelnicia
acestei lumi. Acela[i Duh \i va lumina ceva mai t=rziu, la Cezarea
lui Filip, credin]a lui Petru, c=nd m`rturise[te \n numele
Apostolilor c` Iisus este „Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu“
(Matei 16, 16–17). Aceast` iluminare a Duhului prin care a
m`rturisit cu credin]` puternic` dumnezeirea lui Iisus, va
compensa pu]in`tatea credin]ei lui, ca rezultat al firii sale slabe
\n confruntarea pe via]` [i pe moarte, o noapte \ntreag`, cu
talazurile \nfuriate [i neiert`toare ale lacului Ghenizaret...

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc minunea umbl`rii Domnului pe mare? (Dup`
minunea \nmul]irii p=inilor). |n ce categorie de minuni se
\ncadreaz` acestea? (|n minuni asupra naturii). De ce Apostolul
Petru a c`zut victim` furiei valurilor? (Datorit` credin]ei sale
\ndoielnice). De ce Apostolii au r`mas uimi]i c=nd au v`zut
minunea opririi furtunii, c=nd Domnul a intrat \n corabia lor?
(Fiindc`, de[i au v`zut minunea \nmul]irii p=inilor, inima lor a
r`mas \mpietrit`). Acum \ns` au sim]it „pe pielea lor“ minunea
salvatoare). Cum au m`rturisit ei c` Iisus este Fiul lui Dumne-
zeu? (Pro[tern=ndu-se la p`m=nt cu mult` evlavie, ca \n
rug`ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a \nt`rit lor credin]a
ca s` fac` aceast` m`rturisire? (Ei nu ar fi putut face aceast`
m`rturisire cu puterile firii lor slabe, ci cu puterea Duhului Sf=nt,
care le-a luminat sufletul).

8. Aplicarea
|nt=mplarea din noaptea zbuciumat` pe care au tr`it-o Sfin]ii
Apostoli \n lupt` cu furtuna dezl`n]uit` de pe lacul Ghenizaret o
Capitolul unu
240
tr`im [i noi, fiindc` via]a nu ne ofer` numai zile luminoase, ci [i
nop]i \ntunecate, cu c`deri, amenin]`ri [i dezn`dejdi... Dar
niciodat` s` nu ne pierdem credin]a, fiindc` Domnul ne-a asigurat
c` „nu ne va l`sa, nici nu ne va p`r`si“ (Evrei 13, 5), „c` va fi cu
noi p=n` la sf=r[itul veacurilor“ (Matei 28, 20), [i „totdeauna s`
\ndr`znim, c` El a biruit lumea“ (Ioan 16, 33). Sunt vrednice de

--
re]inut versurile unui poet cre[tin, care ne \ndeamn` s` nu ne
pierdem niciodat` credin]a: „Nu e[ti \nvins c=t timp credin]a /
Nu ]i-ai schimbat [i nu s-a stins, / Credin]a iar`[i te ridic`, / Po]i
fi c`zut, dar nu \nvins“ (Traian Dorz).

Minunea vindec`rii celor zece lepro[i


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Este cunoscut faptul c` locuitorii }`rii Sfinte aveau obliga]ia s`
mearg` de Pa[ti la Ierusalim, la cetatea sf=nt` a lui David unde
str`lucea [i Casa Domnului. Samarinenii nu f`ceau \ns` acest
drum. Ei [i-au construit un alt templu pe muntele Garizim.
Du[m`nia dintre ei dateaz` din 722 \n. Hs. c=nd, dup` solia
asirian` s-a considerat c` samarinenii au \mprumutat multe din
practicile religioase ale acestora, \nc=t s-au ab`tut de la credin]a
[i datinile str`bune. Se tratau reciproc nu numai cu rezerv` [i
indiferen]`, ci [i cu du[m`nie. C=nd un locuitor din Galileea dorea
s` mearg` \n Iudeea, ocolea prin Pereea, de[i drumul cel mai
scurt era prin Samaria. Evitau orice fel de leg`tur` [i contact.
|ntr-o astfel de situa]ie se afla [i M=ntuitorul, \n drum spre Ieru-
salim, unde mergea pentru a s`rb`tori acolo Pa[tile. Era ultimul
Pa[te pe p`m=nt. Se afla \n fa]a jertfei Sale m=ntuitoare.
Afl=ndu-se \ntr-un sat dintre Galileea [i Samaria este \nt=mpinat
de zece lepro[i care-i cereau vindecarea.
Cateheze Biblice – Noul Testament
241
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Vom vedea \n continuare minunea vindec`rii celor 10 lepro[i,
precum [i urm`rile ce au avut loc cu acest prilej.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „...intr=nd \ntr-un sat, L-au \nt=mpinat zece
b`rba]i lepro[i care au stat departe. {i ei [i-au ridicat glasul
zic=nd: Iisuse, |nv`]`torule, miluie[te-ne! {i v`z=ndu-i, El le-a
zis: Merge]i [i ar`ta]i-v` preo]ilor. {i a fost c`-n timp ce ei
mergeau, s-au cur`]it. Iar unul din ei, v`z=nd c` s-a vindecat, s-a
\ntors sl`vindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. {i a c`zut la
picioarele Lui, cu fa]a la p`m=nt, mul]umindu-I. {i acela era
samarinean. {i r`spunz=nd Iisus, a zis: Oare nu zece s-au cur`]it?
Cei nou` unde sunt? Nu s-a g`sit s` se \ntoarc` s`-I dea slav` lui
Dumnezeu dec=t numai acesta, care e de alt neam? {i i-a zis:
Scoal`-te [i du-te; credin]a ta te-a m=ntuit“ (Luca 17, 12–19).

Explicarea textului: |nainte de a vedea importan]a minunii,


se cuvine s` lu`m la cuno[tin]` despre lepr` ca boal` dezastruos
de grea. Este boal` de piele care se extinde pe tot corpul sub
forma unor umfl`turi, care se prefac \n r`ni. Bolnavul se
descompunea, c`z=ndu-i unghiile [i degetele, iar nasul [i urechile
i se uscau. |n cele din urm` leprosul murea \n chinuri groaznice.
Fiind boal` contagioas` s-au luat m`suri de ap`rare. „Cel ce are
aceast` boal` era ]inut cu hainele sf=[iate, cu capul descoperit,
\nvelit p=n` la buze, [i strig=nd: necurat! necurat! Aflat sub
domina]ia bolii, lepro[ii tr`iau \n izolare, undeva \n afara
cet`]ii...“ (Leviticul 13, 45–46). Exist` [i lepra alb`, manifestat`
prin pl`gi albe insensibile. Aceasta era necontagioas` [i
vindecabil`. Lepra tuberculoas` nu era \ns` vindecabil`. Dac` se
\nt=mpla ca unul dintre ei s` se cur`]easc`, trebuia s` se arate
preotului spre a aduce jertf` de cur`]ie, [i pentru a fi declarat
s`n`tos, put=nd s`-[i tr`iasc` via]a \n comuniunea semenilor s`i
(Leviticul cap. 14). De aici vedem c` lepra la evrei era socotit`
nu numai o boal` trupesc` ci [i o boal` sufleteasc`, consecin]` a
p`catului. Pentru acest motiv erau prev`zute ritualurile de cur`]ie.
|n desn`dejdea [i suferin]a lor cei zece lepro[i care L-au
\nt=mpinat pe M=ntuitorul s-au unit uit=nd de deosebirea lor
etnic`. Boala, suferin]a [i necazul i-a \nfr`]it pe oameni mai mult
dec=t i-a desp`r]it \nvr`jbirea de neam.
Capitolul unu
242
Cer=nd \ndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credin]`
[i nici nu \ntreprinde cu ei un dialog. Le acord` vindecarea,
declar=ndu-i ap]i s` convie]uiasc` \n comunitate, al`turi de
semenii lor.
Exista concep]ia potrivit c`reia lepra fiind o boal` at=t de
grea, numai Dumnezeu poate aduce vindecarea. C=nd Neeman,
conduc`torul o[tirii regelui Siriei, este trimis cu scrisori c`tre
regele lui Israel, acesta indignat exclam`: „Au doar` eu sunt Dum-
nezeu ca s` omor [i s` fac viu?“. Iar Dumnezeu a vindecat lepra
lui Neeman prin proorocul Elisei... (IV Regi 5, 1–15). A[a ne
explic`m faptul c` numai unul din cei zece vindeca]i „s-a \ntors
cu glas mare sl`vind pe Dumnezeu [i a c`zut cu fa]a la picioarele
lui Iisus, mul]umindu-I“. {i-a dat seama samarineanul lepros de
alt` dat` c` Iisus este Dumnezeu, fiindc` numai Dumnezeu poa-
te vindeca lepra. {i I-a mul]umit cu recuno[tin]`. De fapt M=n-
tuitorul \nsu[i a ac]ionat ca Dumnezeu, [i \ntr-un alt caz \n care
a vindecat de lepr`: „...{i odat`, c=nd era \ntr-una din cet`]i, iat`
un om era plin de lepr` [i v`z=nd pe Iisus a c`zut pe fa]a sa [i s-a
rugat Lui, zic=nd Lui: Doamne, de vei vrea po]i s` m` cur`]e[ti.
{i \ntinz=nd Iisus m=na, s-a atins de el zic=nd: Voiesc.
Cur`]e[te-te. {i \ndat` lepra s-a dus de la el...“ (Luca 5, 12–14).
Revenind \ns` la cei zece lepro[i, ne apare izbitoarea \ntrebare
pus` de Iisus–Dumnezeu samarineanului recunosc`tor: „Dar cei
nou` unde sunt?“.
Iat` [i aspectul moral al vindec`rii celor zece lepro[i: recu-
no[tin]a. Cei vindeca]i au fost zece. Dar numai unul vine s`
mul]umesc` lui Dumnezeu pentru salvarea lui. {i acesta era
samarinean. Aceasta \nseamn` c` binefacerea [i recuno[tin]a
trebuie s` \ntreac` nu numai ura dintre neamuri, ci [i indiferen]a
[i uitarea. Vedem la tot pasul oameni care pentru diferite nevoi
cer cu insisten]` ajutorul semenului s`u, [i chiar promit solemn
recuno[tin]a. Dar dup` ce \[i \mplinesc dorin]a, uit` prea repede
de binef`c`torul lor. Pe drept cuv=nt putea spune poetul {t. O.
Iosif, depl=ng=nd cu amar lipsa de recuno[tin]` dintre oameni:
„Recuno[tin]a este o floare scump`, / Ce tainic` \n inimi
\nflore[te; / Dar unii o s`desc doar ca s-o rup`. / Se mir` apoi c`
biata, ve[teje[te“.
Facerea de bine este mai mult legat` de ingratitudine atunci
c=nd este lovit` cu ostilitate. |n loc de recuno[tin]`, binefacerea
este urmat` de multe ori de du[m`nie [i ur`. A[a se cunoa[te
faptul c` sl`b`nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus dup` 38 de
ani de suferin]`, \n loc s`-I mul]umeasc`, \l arat` Iudeilor
Cateheze Biblice – Noul Testament
243
prigonitori care vroiau s`-L omoare pe Iisus c` f`cea vindec`ri
s=mb`ta (Ioan 5, 15–16).
Dar mai devreme sau mai t=rziu via]a se r`zbun` asupra
nelegiuirilor omene[ti; de aceea ne spune un proverb c` „nu e
bine s` dai cu piatra \n f=nt=na care ]i-a dat ap`...“.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum a vindecat M=ntuitorul pe cei zece lepro[i? (I-a vindecat
prin cuv=nt). Au recunoscut ei puterea lui Dumnezeu \nainte de
a fi vindeca]i? (Ei [tiau c` lepra este o boal` at=t de grea, \nc=t
numai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a cerut proba
credin]ei, ca \n cele mai multe cazuri? (Din adresarea lor [i-a dat
seama c` posed` credin]`. De fapt dup` ce samarineanul vindecat
\i mul]ume[te lui Iisus, Domnul \i spune: „mergi \n pace, credin]a
ta te-a m=ntuit“). Care este aspectul moral al acestei minuni? (Pe
de o parte recuno[tin]a samarineanului fa]` de marea binefacere
primit`, iar pe de alt` parte, lipsa de recuno[tin]`, sau
ingratitudinea celor nou`, care prea repede au uitat de Binef`-
c`torul lor). Raport=nd pe 1 la 9, ce putem conchide cu privire la
via]a noastr` comunitar`? (Dispropor]ia existent` \n rela]iile
dintre oameni privind binefacerea [i recuno[tin]a).

8. Aplicarea
Urm=nd exemplul de recuno[tin]` al samarineanului vindecat de
lepr`, se cuvine s` ar`t`m [i noi recuno[tin]` tuturor binef`c`to-
rilor no[tri.
|n primul r=nd lui Dumnezeu, fiindc` „toat` darea cea bun`
[i tot darul des`v=r[it de sus este, pogor=ndu-se de la P`rintele
luminilor“ (Iacob 1, 17).
|n al doilea r=nd fa]` de p`rin]ii no[tri trupe[ti care vegheaz`
permanent la via]a noastr`. Porunca dumnezeiasc` ne \ndeamn`
\n acest sens: „Cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta, ca s`-]i fie
]ie bine [i s` tr`ie[ti mul]i ani pe p`m=nt“.
|n al treilea r=nd dasc`lilor care ne lumineaz` mintea [i ne
deschid un drum \n via]`. La fel, cinstitelor fe]e biserice[ti care
se roag` pentru noi [i vegheaz` la m=ntuirea noastr`. La aceasta
ne \ndeamn` [i porunca a III-a bisericeasc`.
Vom fi agrea]i de to]i oamenii dac` pentru orice binefacere
ce ni s-a f`cut sau pentru orice serviciu, fie el c=t de mic, vom [ti
s` spunem „mul]umesc“. Prin aceasta vom cultiva bunele noastre
Capitolul unu
244

--
sim]`minte, gra]ie faptului c` vom duce \n societate o via]`
civilizat`.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Lu=nd trup omenesc, M=ntuitorul a tr`it printre oameni asemenea
lor, hr`nindu-se ca ei, \mbr`c=ndu-se ca ei, locuind \n acelea[i
case, muncind al`turi de ei, respect=nd bunele lor obiceiuri, sau
corect=nd pe cele care nu sunt dup` voia lui Dumnezeu.
{i cum de pa[ti se adunau din toate p`r]ile la templul din
Ierusalim, spre a aduce cinstire lui Dumnezeu, M=ntuitorul a fost
[i El al`turi de ei. |n toate \mprejur`rile [i cu toate ocaziile nu
i-a sc`pat Domnului nici o situa]ie de a-i \nv`]a pe oameni voia
lui Dumnezeu, [i \n acela[i timp, t`m`duindu-le neputin]ele care
le ]ineau via]a \ntr-o izolare vitreg`, iar existen]a cople[it` \ntr-o
chinuitoare ap`sare.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Sf=nta Evanghelie ne arat` modul \n care M=ntuitorul vindec`
un sl`b`nog de la sc`ld`toarea Vitezda \n zi de sabat.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 5, 1–15.

Explicarea textului Din textul pericopei vedem c` fa]` de alte


cazuri, M=ntuitorul acord` vindecarea sl`b`nogului \n urma unui
dialog scurt, f`r` a-i cere credin]` [i f`r` a avea exprimat` dorin]a
expres` a suferindului. Erau 38 de ani de suferin]` ap`s`toare...
Cateheze Biblice – Noul Testament
245
Cine nu [i-ar dori s`n`tatea?! Cine nu ar vrea s` fie \n r=nd cu
ceilal]i oameni?! Cui i-ar pl`cea s` stea imobilizat \n patul s`u,
mistuit de durere?! Nu [i-a g`sit \n 38 de ani omul care s`-l arunce
\n sc`ld`toare [i cine [tie c=nd s-ar fi ivit [i dac` s-ar fi ivit?!
Poate s-a [i \nr`it privind cu invidie timp de 38 de ani cum al]ii
se vindec`, iar el r`m=ne \n aceea[i a[teptare oarb`. Sufocat de
r`bdarea devenit` obi[nuin]` obsedant`, i-a disp`rut poate orice
raz` de speran]`, \nc=t parc` nu-i mai r`m=ne nimic mai bun de
f`cut dec=t s` a[tepte \n continuare... Iisus a v`zut \n via]a lui
toat` aceast` dramatic` destr`mare a firii [i de aceea \i red`
prompt s`n`tatea. Apoi, Iisus \l p`r`se[te. {i-a \ndeplinit
misiunea.
De acum va urma sminteala potrivnicilor. L-a vindecat
s=mb`ta. Sl`b`nogul [i-a luat, la porunca lui Iisus, patul \n zi de
sabat, [i nu avea voie s` fac` acest lucru, ziceau iudeii, care
respectau cu mult` rigurozitate ziua de odihn`. Legea odihnei
sau sabatul este porunca lui Iahve. Dumnezeu \nsu[i s-a odihnit.
Cine nu o respect` este vrednic de moarte. {i nici nu era cru]at.
Ei duceau \ns` \mplinirea poruncii de multe ori p=n` la absurd.
Faptul c` nu era permis s` ari, s` sapi, sau s` recoltezi \n ziua
sabatului este de \n]eles. Dar a nu dep`[i un anume drum, un
anume teritoriu, sau [i mai mult, interdic]ia de a intra \ntr-un lan
de gr=u ca rup=nd spice s`-]i ast=mperi foamea, a nu-]i lega o
ran` p=n` la apusul soarelui, a nu face nici chiar un nod la a]`, a
nu scrie nici chiar dou` litere, a nu aprinde focul, sau a nu m=nca
nici oul pe care g`ina \l f`cea \n ziua sabatului, cum spunea unul
din marii rabini, sunt interpret`ri ale zilei de odihn` greu de
\n]eles. Ele nu \l salveaz`, ci \l subjug` pe credincios. Fac din
sabat o obsesie care \nchide spiritul, o \mplinire a literei care
ucide...
Cunosc=nd probabil rigorile Legii, sl`b`nogul vindecat caut`
s` se disculpe, pun=nd \ns` vina pe Iisus, lovind tocmai \n
Binef`c`torul s`u. Vine chiar cu ini]iativa de a-L demasca pe
Iisus, dup` ce re\nt=lnindu-L, L-a recunoscut \n templu. Nu numai
de teama legii, sau a reprezentan]ilor ei a ]inut s`-L arate pe
Iisus... Era totu[i un suflet \nnegrit de r`utate. Faptul c` Iisus \i
atrage aten]ia s` nu mai p`c`tuiasc`, ca s` nu-i fie ceva mai r`u,
indic` faptul c` asupra vie]ii [i con[tiin]ei sale ap`sau cine [tie
ce p`cate grele. Iisus le-a sesizat prin atot[tiin]a Sa dumnezeiasc`.
Voia s`-i redea [i s`n`tatea sufletului, s`-l fac` fiu al \mp`r`]iei
pe care El o propov`duia. O raz` de lumin` bate \ns` la u[a unei
inimi z`vor=te... El a r`mas \nchistat \n p`catul lui. {i nu e de
mirare c` tradi]ia [i unii P`rin]i ai Bisericii ne spun c` tocmai el
Capitolul unu
246
ar fi fost acela care \n timpul judec`rii lui Iisus L-ar fi lovit,
fiindc` i s-a p`rut c` Iisus, care vorbea cu demnitatea nevinov`]iei
Sale, nu acord` suficient respect marelui preot... Dac` a fost a[a,
atunci la[itatea [i ingratitudinea r`m=n peste veacuri dou` defecte
morale ale celui vindecat cu at=ta promptitudine de M=ntuitorul
lumii.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Vindecarea f`cut` s=mb`ta a atras at=ta du[m`nie \mpotriva lui
Iisus, \nc=t, dup` cum precizeaz` textul evanghelic, „de aceea
prigoneau iudeii pe Iisus [i c`utau s`-L omoare, c` f`cea acestea
s=mb`ta“ (Ioan 5, 16). Au mai fost [i alte cazuri de vindec`ri
f`cute de Iisus s=mb`ta [i \n toate acestea a fost privit cu du[m`nie
[i ur`, fiind considerat c` nu respect`, ci \ncalc` legea lui Dum-
nezeu. Dar Iisus nu a venit s` schimbe Legea, ci s` o \mplineasc`
(Matei 5, 17), s` o \mplineasc`, adic` \n duhul ei. De aceea, to]i
cei dispre]ui]i [i desconsidera]i apropiindu-se de Iisus, se v`d
elibera]i de litera ap`s`toare a legii. Iisus face ca legea lui Dum-
nezeu s` le fie favorabil`. |mplinirea legii \n duh \nseamn`
umanizarea ei. Potrivnicii \ns` nu L-au \n]eles. Nu voiau s`-L
\n]eleag`. |l priveau cu invidie [i r`utate, fiindc` era Salvatorul
mul]imii ]inut` de ei \n \ntuneric. De[i nu-l puteau combate,
c`utau totu[i s`-L omoare...

8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a vindec`rii sl`b`nogului de la sc`ld`toarea
Vitezda se cite[te la sfin]irea apei, fiindc` ea aminte[te de \ngerul
Domnului care se cobora [i sfin]ea apa Vitezdei. Ea constituie \n
acela[i timp [i pericopa Duminicii a IV-a dup` Pa[ti.

9. Tem` pentru acas`


Se vor ar`ta [i celelalte cazuri de vindec`ri s`v=r[ite de M=ntui-
torul nostru Iisus Hristos s=mb`ta, analiz=ndu-se atitudinea
du[m`noas` a potrivnicilor.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

|nvierea fiului v`duvei din Nain


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
247

Dintre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul asupra oamenilor, cele


prin care [i-a ar`tat puterea Sa dumnezeiasc` de st`p=n asupra
vie]ii [i a mor]ii sunt \nvierile din mor]i. Acestea sunt trei:
\nvierea fiicei lui Iair, \nvierea fiului v`duvei din Nain [i \nvierea
lui Laz`r.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la \nvierea fiului v`duvei din
Nain.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „{i dup` aceea, s-a dus \ntr-o cetate numit`
Nain [i cu El \mpreun` mergeau [i ucenicii Lui [i mult` mul]i-
me. Iar c=nd s-a apropiat de poarta cet`]ii, iat` scoteau un mort,
singurul copil al mamei sale, [i ea era v`duv`, [i mul]ime mare
din cetate era cu ea. {i v`z=nd-o Domnul, I s-a f`cut mil` de ea
[i i-a zis: Nu pl=nge! {i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar
cei cel duceau s-au oprit. {i a zis: Tinere, ]ie \]i zic, scoal`-te. {i
s-a ridicat mortul [i a \nceput s` vorbeasc` [i l-a dat mamei lui.
{i fric` i-a cuprins pe to]i [i sl`veau pe Dumnezeu, zic=nd:
Prooroc mare s-a ridicat \ntre noi [i Dumnezeu a cercetat pe
poporul S`u“ (Luca 7, 11–16).

Explicarea textului Dup` cum vedem din pericopa evanghelic`,


M=ntuitorul se afla \mpreun` cu sfin]ii Apostoli \n localitatea
Nain, un sat apropiat de muntele Tabor din Galilea. Textul \l
prezint` pe Iisus Hristos \n fa]a mor]ii. El, Dumnezeu adev`rat,
Principiul vie]ii, care a venit ca „oile sale s` aib` via]`, [i \nc`
din bel[ug s` aibe“ (Ioan 10, 10), acum se afl` \n fa]a mor]ii
necru]`toare. Vedem adesea \n poze moartea \nf`]i[at` sub forma
unui schelet, av=nd \n m=n` o coas`. Explica]ia este u[or de dat,
dac` ne g=ndim la faptul c` moartea sub forma scheletului, \i
Capitolul unu
248
lipsesc \n \ntregime organele de sim]. Neav=nd nici o sim]ire, ea
nu poate avea nici o atitudine binevoitoare fa]` de nimeni. Nu
cru]` pe nimeni. Secer` via]a omeneasc` de la leag`n, p=n` la
ad=nci b`tr=ne]e. Este f`r` nici o mil`, lu=nd copii de la p`rin]i,
sau l`s=ndu-i pe ace[tia orfani [i dezorienta]i... Desparte so]ul
de so]ie, [i pe am=ndoi de p`rin]ii ap`sa]i de povara b`tr=ne]ii [i
a neputin]elor... {i fiindc` nici un p`m=ntean nu poate sc`pa de
la moarte, se spune c` ea aduce \n lume dreptatea, \n sensul c` \n
fa]a ei to]i oamenii sunt egali. At=t \mp`ratul [i \n]eleptul
\ncoronat \n via]` cu glorie, c=t [i cer[etorul [i ignorantul sf=r[esc
\n acela[i p`m=nt negru, umed [i rece...
Hristos a venit \ns` \n lume ca s` restabileasc` menirea, sau
destinul omului. {i aceasta nu este moartea, ci via]a. Omul nu a
fost creat pentru moarte, ci pentru via]`, fiindc` P`rintele s`u
este Dumnezeul Vie]ii [i nu al mor]ii. Moartea este r`splata
p`catului (Romani 6, 23), iar p`catul nu corespunde firii umane,
e o boal` a ei, care finalizeaz` \n moarte. De aceea, m=ntuirea pe
care o aduce Hristos \n lume se refer` tocmai la izb`virea noastr`
din p`cat [i din moarte. Prin El noi dob=ndim comunicare ve[nic`
cu via]a lui Dumnezeu. „El s-a f`cut pentru noi p`cat, pentru ca
noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu \ntru el“ (II Corin-
teni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece indiferent
pe l=ng` cortegiul mortuar care desp`r]ea un t=n`r de mama lui.
Iar aceasta era v`duv`. |n mod firesc orice desp`r]ire na[te re-
gret, precum comuniunea aduce \n sufletul oamenilor bucurie...
Dar atunci c=nd odat` cu desp`r]irea \]i vezi ruinat` orice speran]`,
regretul se transform` \n triste]e [i disperare, iar aceasta la r=ndul
ei se materializeaz` \n lacrimile dezn`dejdii. Domului i s-a f`cut
mil` de biata v`duv`, fiindc` a descifrat \n lacrimile ei \ntregul
gol sufletesc al dezn`dejdii care \i \nchidea orice orizont luminos
al vie]ii. O m=ng=ie spun=ndu-i: „nu mai pl=nge!“ Altfel zic=nd:
acum ]i-a sosit salvarea! {i vor vedea to]i [i vor \n]elege c` El
este „\nvierea [i via]a“ (Ioan 11, 25). De aceea, f`r` a mai z`bovi
Domnul se adreseaz` t=n`rului mort \ntr-o form` poruncitoare:
„Tinere, ]ie \]i zic: Scoal`-te“. {i minunea s-a produs spre uimirea
tuturor. Prin porunca lui adresat` mortului, Hristos Domnul a
ar`tat c` El este St`p=nul vie]ii [i al mor]ii. Desigur, au mai fost
multe cazuri de moarte, dar Iisus a s`v=r[it doar trei \nvieri. De
ce numai at=tea? Fiindc` El avea s` \nving` p`catul [i moartea
prin Jertfa Sa, deschiz=nd omului perspectiva vie]ii ve[nice.
Prin aceste trei minuni vroia doar s` anticipeze \nvierea lor
prin comuniunea cu El. Vroia s` le demonstreze c` El este
„\nvierea [i via]a“, c` El este „calea, adev`rul [i via]a“ (Ioan
Cateheze Biblice – Noul Testament
249
14, 6), calea care duce la Tat`l, spre o ve[nic` comuniune cu El,
zdrobind barierele mor]ii.
Faptul c` M=ntuitorul \i spune mortului: „tinere, ]ie \]i zic
scoal`-te“, ne duce cu g=ndul [i la moartea moral` \n p`cat, care
atrage dup` sine moartea fizic`. Cuvintele Scripturii se refer` \n
mod explicit la aceast` moarte moral`, c=nd spune: „...{tiu faptele
tale, c` ai nume, c` tr`ie[ti, dar e[ti mort“ (Apocalipsa 3, 1–2).
E vorba de moartea \n p`cat, sau de p`catul care aduce moarte...
Textul ne comunic` la sf=r[it c` v`z=nd aceast` nemai
\nt=lnit` minune, to]i au fost cuprin[i de fric` [i aduceau slav`
lui Dumnezeu c` a cercetat pe poporul S`u, c` s-a ridicat \ntre ei
un prooroc mare, cum n-a mai fost nicic=nd. Prin aceast` minune
Dumnezeu \[i arat` nu numai Legea [i voia Sa, ci [i bun`tatea [i
milostivirea Sa. Se cuvine s` preciz`m c` frica la care se refer`
textul c` „i-a cuprins pe to]i“ nu e teama sau groaza care
paralizeaz` [i ucide sufletul. Este uimirea \n fa]a puterii [i a
bun`t`]ii lui Dumnezeu, care le umple sufletul de admira]ie,
speran]` [i bucurie. De aceea ei „sl`veau pe Dumnezeu“ cu o
sfial` sf=nt`, cu o evlavie care le-a cople[it sufletele de \ncredere
\n bun`tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de teama celor de la
Sinai, c=nd Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sf=nt` face
ca sufletul s` tresalte de bucuria comuniunii, nu cu dreptatea, ci
cu iubirea lui Dumnezeu.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a avut loc minunea \nvierii fiului unei femei v`duve? (|n
Nain, o localitate aflat` l=ng` muntele Taborului din Galileea).
C=te \nvieri din mor]i a s`v=r[it M=ntuitorul? (Trei). De ce numai
trei? (Fiindc` prin minunea \nvierii din mor]i, Domnul dorea doar
s` anticipeze faptul c` to]i cei ce vor adera la jertfa Sa izb`vitoare
de p`cat, prin El vor dob=ndi via]a ve[nic`, biruind p`catul [i
moartea). Ce au sim]it cei care au v`zut minunea? (Cei care au
fost martorii minunii au tr`it sentimentul admira]iei [i
recuno[tin]ei fa]` de puterea [i milostivirea lui Dumnezeu
rev`rsat` asupra lor; dar [i sentimentul fricii, \n sensul uimirii
plin` de o sf=nt` [i tainic` evlavie fa]` de iubirea lui Dumnezeu
ar`tat` prin Iisus Hristos).

8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a \nvierii fiului v`duvei din Nain a fost
r=nduit` de Biseric` spre a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n duminica
Capitolul unu
250
a 20-a dup` Rusalii. Ea ne determin` s` ne analiz`m via]a

--
duhovniceasc`, pentru ca eliber=ndu-se de p`cat, s` ne ridic`m
necontenit de la moarte la via]`.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Schimbarea la fa]` a Domnului


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Cum pot fi \mp`r]ite minunile s`v=r[ite de c`tre M=ntuitorul?
(Minunile s`v=r[ite de Domnul Iisus Hristos pot fi \mp`r]ite \n
trei: asupra firii \nconjur`toare, cum ar fi potolirea furtunii m`rii,
prefacerea apei \n vin, uscarea smochinului neroditor, \nmul]irea
p=inilor [i pe[tilor, pescuirea minunat`, etc. |n al doilea r=nd,
minuni s`v=r[ite asupra omului, precum vindecarea bolilor de
tot felul, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i. etc. |n al treilea
r=nd, sunt minunile referitoare la propria Sa persoan`).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Una din minunile s`v=r[ite asupra propriei persoane este [i
schimbarea Sa la fa]`. La aceasta ne vom referi \n cele ce urmeaz`,
urm`rind textul relatat de Sfintele Evanghelii [i \n]elesul acestei
minuni.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Prezentarea textului complet \n relatarea Evangheliilor
sinoptice: „{i dup` [ase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru [i pe
Iacob [i pe Ioan, fratele lui. {i i-a dus la o parte, pe un munte
foarte \nalt“ (Matei 17, 1) „s` se roage. {i c=nd se ruga“ (Luca 9,
28–29) „s-a schimbat la fa]` \naintea lor [i a str`lucit fa]a Lui ca
soarele“ (Matei 17, 2), „iar ve[mintele Lui s-au f`cut str`lucitoare,
foarte albe, ca z`pada, cum nu poate \n`lbi a[a pe p`m=nt
Cateheze Biblice – Noul Testament
251
\n`lbitorul“ (Marcu 9, 2–3). „{i iat` vorbeau cu El doi b`rba]i,
care erau Moise [i Ilie, care ar`t=ndu-se \n slav`, vorbeau de
sf=r[itul Lui, care avea s` se \mplineasc` \n Ierusalim. Iar Petru
[i cei ce erau cu El erau \ngreuia]i de somn [i de[tept=ndu-se au
v`zut slava Lui [i pe cei doi b`rba]i st=nd \mpreun` cu El“ (Luca
9, 30–32). „{i r`spunz=nd Petru a zis lui Iisus: |nv`]`torule, bine
este s` fim noi aici; [i s` facem trei colibe: }ie una [i lui Moise
una [i lui Ilie una. C`ci nu [tia ce s` spun`, fiindc` erau
\nsp`im=nta]i“ (Marcu 9, 5–6). „{i acestea zic=nd el, s-a f`cut
nor luminos [i l-a umbrit“ (Matei 17, 5). „{i s-au sp`im=ntat
c=nd a intrat \n nor“ (Luca 9, 34). „{i iat` un glas din nor a zis:
Acesta este Fiul Meu cel iubit, \n care am binevoit, pe El s`-L
asculta]i! {i c=nd au auzit ucenicii au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i
s-au sp`im=ntat foarte mult. Dar Iisus venind la ei [i ating=ndu-i
le zise: scula]i-v` [i nu v` teme]i! Iar ei ridic=ndu-[i ochii, nu au
v`zut pe nimeni, dec=t numai pe Iisus singur. {i cobor=ndu-se ei
de pe munte, Iisus le-a poruncit zic=nd: nim`nui s` nu spune]i ce
a]i v`zut, p=n` c=nd Fiul Omului va \nvia din mor]i“ (Matei 17,
7–9). „{i au ]inut cuv=ntul, \ntreb=ndu-se \ntre ei: ce \nseamn` a
\nvia din mor]i?“ (Marcu 9, 10). „{i ucenicii L-au \ntrebat zic=nd:
pentru ce dar zic c`rturarii c` trebuie s` vin` mai \nt=i Ilie? Iar
El r`spunz=nd a zis: Ilie \ntr-adev`r va veni [i va a[eza toate la
loc. Eu \ns` va zic c` Ilie a [i venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au
f`cut cu el c=te au voit; a[a [i Fiul Omului va p`timi de la ei.
Atunci au \n]eles ucenicii c` le-a vorbit despre Ioan Botez`torul“
(Matei 17, 10-13).

Explicarea textului Dup` cum ne relateaz` textul Sfintelor


Evanghelii minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc „pe
un munte \nalt“. Se crede c` acesta este muntele Tabor din
Galileea. M=ntuitorul s-a urcat la munte ca s` se roage \n lini[te.
Nu s-a urcat singur, cum a mai f`cut alt` dat`, fiindc` El [tia c`
se va \nt=mpla aceast` minune [i era necesar` prezen]a a doi sau
trei martori, dup` cum specific` Legea, pentru dovedirea unui
adev`r. El a ales pe cei trei Apostoli: Petru, Iacob [i Ioan, deoarece
ace[tia erau printre primii ale[i la apostolat, [i erau intimii S`i.
Atitudinea Apostolilor \n timpul minunii a fost diferit`. La
\nceput erau mole[i]i de somn. Apoi, \n timpul minunii, sufletul
le-a fost inundat de o bucurie plin` de str`lucire divin`, de care
nu s-ar mai fi desp`r]it niciodat`. De aceea [i solu]ia celor trei
colibe, propus` de unul din ei. Ar fi dorit s` r`m=n` aici pentru
ve[nicie. Au mai ap`rut \n aceast` slav` Moise [i Ilie. De ce?
Fiindc` Moise reprezint` legea, iar Ilie reprezint` pe profe]i. Ei
Capitolul unu
252
vorbeau \mpreun` cu Iisus despre patima pe care o va aduce Mesia
spre \mplinirea Legii [i profe]ilor. Aceast` discu]ie s-a purtat
pentru a li se face cunoscut Apostolilor modul \n care |nv`]`torul
lor va izb`vi din p`cat [i din moarte neamul omenesc. |nt=mplarea
se petrece \n lumin` [i slav` spre a se putea \n]elege c` Domnul
va birui moartea prin \nvierea Sa.
Faptul c` M=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun`
nim`nui despre minunea ce au v`zut, p=n` dup` \nvierea Sa, iar
ei se \ntrebau mira]i cu privire la \nviere, rezult` c` Apostolii nu
\n]elegeau sensul spiritual al \mp`r`]iei mesianice, legat` de
aspectul izb`vitor al patimilor [i \nvierii Domnului. De ce oare
M=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun` nim`nui despre
aceast` minune p=n` dup` \nvierea Sa? Ne explic`m u[or dac`
ne g=ndim la faptul c` mai \nainte poporul vroia s`-L proclame
rege (Ioan 6, 14). Dac` Apostolii ar fi ar`tat \n mod expres c` El
este Mesia, [i c` sunt martorii str`lucirii Lui, a slavei Sale, tot
poporul era gata s`-L declare ca Mesia na]ional [i politic, a[a
cum ei \l a[teptau, ceea ce ar fi constituit o provocare la adresa
romanilor st`p=nitori...
Apostolii r`m=n mira]i de dispari]ia lui Moise [i Ilie, \ntruc=t
era cunoscut` profe]ia potrivit c`reia ziua cea mare a venirii lui
Mesia va fi precedat` de venirea lui Ilie (Maleahi 3, 23–24).
M=ntuitorul descoper` \ns` Apostolilor c` profe]ia s-a [i \mplinit,
[i c` Ilie a [i venit, iar Apostolii \n]eleg c` \n persoana Sf\ntului
Ioan Botez`torul.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Am v`zut c` minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc
pe muntele Taborului. Aici [i-a ar`tat Domnul str`lucirea
dumnezeirii \n trupul S`u. Cu privire la Sfin]ii Apostoli, care
este deosebirea dintre minunea schimb`rii la fa]` a Domnului [i
celelalte minuni? (Spre deosebire de alte minuni \n care v`z=nd
puterea [i iubirea Domnului, Apostolii [i-au \nt`rit convingerea
c` El este Mesia, \n aceast` minune erau cuprin[i chiar [i ei,
sim]ind p=n` \n str`fundul fiin]ei lor bucuria sf=nt` a prezen]ei
lui Dumnezeu). Dup` ce Moise [i Ilie sunt lua]i \n norul luminos,
ce voce au auzit Apostolii din nor [i ce mesaj le-a fost transmis?
(A fost vocea lui Dumnezeu Tat`l care le-a spus: „Acesta este
Fiul meu cel iubit, \ntru care am binevoit, de Acesta s` asculta]i“).
Cum au r`mas Apostolii c=nd au auzit glasul P`rintelui ceresc?
(Au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i s-au sp`im=ntat foarte mult). Mai
cunoa[tem o alt` situa]ie asem`n`toare? (Acela[i Sf=nt Apostol
Cateheze Biblice – Noul Testament
253
Ioan \n cartea Apocalipsei ne relateaz` c` v`z=nd slava cereasc`
[i ve[nic` a Domnului Iisus de-a dreapta Tat`lui, „a c`zut la
picioarele Lui ca un mort“). Ce \nseamn` aceast` stare comparat`
cu bucuria f`r` margini de pe Tabor? (|nseamn` c` Dumnezeu te
cople[e[te cu bun`tatea [i iubirea Sa, dar \n acela[i timp c` El
r`m=ne \n slava [i str`lucirea Sa de nep`truns).

8. Aplicarea
Schimbarea la fa]` a Domnului ca praznic \mp`r`tesc cu dat`
fix` este s`rb`torit` de Biseric` la 6 august. C`z=nd \n prima
parte a postului Adormirii Maicii Domnului, pentru a nu opri
bucuria praznicului, \n aceast` zi se acord` dezlegare de la pe[te
[i de la vin.
Se va c=nta troparul praznicului.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Convorbirea M=ntuitorului cu femeia


samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|n una din catehezele precedente ne refeream la du[m`nia secu-
lar` existent` \ntre iudei [i samarineni. Ea se manifest` \n diferite
forme, inclusiv pe plan religios. Iisus dep`[e[te \n mai multe
situa]ii [i \mprejur`ri aceast` \nvr`jbire.
Capitolul unu
254
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Una din acestea este [i cea prilejuit` de convorbirea cu femeia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei Se va citi textul din Evanghelia dup` Ioan 4,
5–42.

Explicarea textului |mpreun` cu sfin]ii apostoli, \n drum spre


Galileea, M=ntuitorul trece prin Samaria. Nu o ocole[te cum era
obiceiul iudeilor, care spre a nu se amesteca \ntru nimic cu
samarinenii desconsidera]i de ei, ocoleau, merg=nd prin Pereea.
Iisus Mesia nu putea ocoli \ns` pe nimeni. El a venit s` caute
oaia cea pierdut` [i s` acorde vindecare tuturor sufletelor dobor=te
de boala p`catului, f`r` nici o deosebire. De data aceasta
activitatea Sa mesianic` se \ndrepta spre samaria. {i ace[ti oameni
trebuiau s` [tie c` Mesia a venit \n lume, c` Dumnezeu \i caut`
[i nu \i las` \n p`r`sire. Aici \n Samaria va \nt=lni Domnul oaia
cea pierdut` [i dintr-o p`c`toas` notorie va face un luminat
Apostol al S`u.
Era \n amiaza mare, c=nd soarele str`lucind cu putere, storcea
sudori de pe frun]ile ostenite ale c`l`torilor. F=nt=nile de ap`, pe
c=t erau de rare, pe at=t erau de necesare, mai ales pentru c`l`torii
afla]i sub ar[i]a dogor=toare a soarelui. Iisus, asemeni oric`rui
c`l`tor ostenit de drum, se afla \n Samaria, la Sihar (Sichem), la
vechea f=nt=n` mo[tenit` ca o avere de mare pre] de la \nsu[i
patriarhul Iacob, numit [i Israel, de la care \[i trage numele \nsu[i
poporul iudeu. O femeie venind s` ia ap`, r`m=ne foarte indignat`
c=nd drume]ul, ostenit \n c`l`toria Sa, \i cere ap`. Nu este
nemotivat` mirarea ei, fiindc` „iudeii nu au nici un amestec cu
samarinenii“. Iudeii \i desconsiderau pe samarineni, fiindc` robia
asirian` din 722 \n. Hs. i-a desp`r]it at=t de mult, \nc=t samarinenii
re\ntor[i \n patria lor, erau privi]i de iudei ca unii care [i-au
pierdut identitatea etnic` a unit`]ii mozaice, deoarece ameste-
c=ndu-se cu p`g=nii, au falsificat \ns`[i Legea lui Dumnezeu
descoperit` prin Moise. Scrierile rabinilor, adic` a \nv`]`]ilor
iudeilor mozaici, considerau p`cat a m=nca [i a bea cu
samarinenii. A m=nca, de pild`, p=ine de la samarineni, spuneau
ei, este ca [i cum ai fi m=ncat carne de porc, ceea ce era ne\ng`duit
de lege. M=ntuitorul dep`[e[ete \ns` aceast` viziune \ngust` [i
Cateheze Biblice – Noul Testament
255
du[m`noas`. El cere femeii s` bea ap`, iar Apostolii erau tocmai
\n c`utarea de hran` \n Samaria.
Pe de alt` parte, samarinenii nefiind considera]i de acela[i
neam cu iudeii, nu aveau voie nici s` se \nchine la templul din
Ierusalim, de aceea [i-au ridicat ei templul lor pe Garizim. {i
\ntr-adev`r, ei au falsificat datinile str`bune, introduc=nd \n
Decalog obligativitatea \nchin`rii la templul de pe muntele
Garizim (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, «Predici exegetice la
duminicile de peste an» – Sibiu 2001, p.33). Dac` ne g=ndim la
faptul c` \ntr-o legisla]ie teocratic` \nc`lcarea unei porunci din
Decalog se pedepsea cu moartea, u[or ne d`m seama ce \nsemna
pentru samarineni ne\nchinarea la templul din Garizim...
Dar dialogul M=ntuitorului cu femeia samarineanc` trece de
pe un plan material pe unul spiritual. El va vorbi femeii despre
ceea ce ea nu putea \n]elege, [i anume despre apa cea vie pe care
El o va da, „[i care se va face \n el izvor de ap` care curge spre
via]` ve[nic`“. Nu a \n]eles \ns` femeia nimic din cuvintele lui
Iisus. Asemenea celor care vroiau s`-L aleag` pe Iisus rege fiindc`
le-a dat p=inea vie]ii de aici [i de acum, [i femeia se g=ndea doar
la setea trupului [i la greutatea drumului [i a apei ce trebuia dus`
de la f=nt=na lui Iacob spre casa ei. Un lic`r de lumin` apare \n
sufletul ei dorind totu[i o alt` ap` de care s` nu mai \nseteze,
dorea s` ias` din monotonia [i de sub povara apei de p=n` acum.
De aceea dialogul lui Iisus cu ea continu`. Ea va r`m=ne foarte
surprins` c=nd \n atot[tiin]a Sa, Iisus se refer` la via]a ei p`c`-
toas`, „c`ci cinci b`rb`]i ai avut [i pe care \l ai acum nu-]i este
b`rbat“. Surprins` de aceast` senza]ional` descoperire, femeia
vede c` drume]ul care i-a cerut ap` nu este un om oarecare, el
este prooroc. Iisus va merge \ns` mai \n ad=ncul descoperirii Sale
ar`t=ndu-i femeii c` va veni vremea c=nd oamenii nu se vor mai
\nchina Tat`lui nici pe Garizim, nici \n Ierusalim, ci sub o alt`
form` cu totul nou`, pe care nici iudeii nu o cunosc, de[i au
primit Legea lui Dumnezeu. Aceasta este \nchinarea \n Duh [i \n
adev`r. Noua \nchinare se bazeaz` pe faptul c` „Dumnezeu este
Duh“, „El nu locuie[te \n temple f`cute de m=ini omene[ti, nici
nu se sluje[te de m=ini omene[ti. ...C`ci \n El tr`im, ne mi[c`m
[i suntem“ (Fapte 17, 24–28). Aceast` \nchinare \n duh este apa
cea vie la care s-a referit Iisus, fiindc` va spune El mai t=rziu:
„De \nseteaz` cineva s` vin` la Mine [i s` bea. Din p=ntecele
celui ce crede \n mine, r=uri de ap` vie vor curge... Iar aceasta a
zis despre Duhul, pe care aveau s`-L primeasc` cei ce cred \n El;
c`ci \nc` nu era dat Duhul Sf=nt, pentru c` Iisus \nc` nu se
prosl`vise“ (Ioan 7, 37–39).
Capitolul unu
256
Iat` apa duhovniceasc` pe care o oferise Iisus \nc` dintru
\nceput femeii samarinence [i pe care o descoper` acum, f`c=nd-o
s` se \ntrebe dac` nu este El „Mesia, care se cheam` Hristos.
C=nd va veni acela ne va spune toate“. C=nd Iisus \i spune c`
tocmai El este, femeia p`c`toas` de alt` dat` devine Apostolul
Domnului, care cu mult entuziasm va m`rturisi samarinenilor c`
a g`sit pe Mesia [i c` L-a cunoscut prin aceea c` „i-a spus toate
c=te a f`cut“... Ace[tia ascult=nd cuvintele Domnului timp de
dou` zile m`rturiseau c` au crezut \n El nu din m`rturia femeii,
„ci \n[ine am auzit [i [tim c` acesta este cu adev`rat Hristos
M=ntuitorul lumii“.
Noua \nv`]`tur` ce rezult` din convorbirea cu femeia
samarineanc` la f=nt=na lui Iacob, este „\nchinarea \n Duh [i
adev`r“. At=t iudeii c=t [i samarinenii s-au \nchinat Tat`lui,
aduc=ndu-I laud`, mul]umire [i cer=ndu-I cele de trebuin]` vie]ii
lor. Dup` „pream`rirea“ lui Iisus, adic` dup` Jertfa [i \nvierea
Sa, va avea loc pogor=rea Duhului Sf=nt [i cei ce cred [i-L
m`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor vor intra \n comuniune
cu Tat`l prin Duhul Sf=nt, „Duhul vine \n ajutorul sl`biciunilor
noastre, pentru c` nu [tim ce anume s` ne rug`m, [i \nsu[i Duhul
se roag` pentru noi cu suspine negr`ite... se roag` pentru cei pe
care-i face sfin]i“ (Romani 8, 26–27). Aceast` \nchinare \n Duh
se nume[te „duhovniceasc`“ [i cuprinde \ntreaga noastr` fiin]`,
deopotriv` sufletul [i trupul: „... |nf`]i[a]i trupurile voastre ca
pe o jertf` vie, sf=nt`, binepl`cut` lui Dumnezeu, ca \nchinarea
voastr` duhovniceasc`“ (Romani 12, 1). Prin aceast` \nchinare
duhovniceasc` „Dumnezeul p`cii |nsu[i ne va sfin]i \ntregi...
duhul [i sufletul [i trupul s` se p`zeasc` f`r` prihan`...“ (I Tesa-
loniceni 5, 23).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce atitudune aveau iudeii fa]` de samarineni? (Du[m`noas`). A
\mp`rt`[it M=ntuitorul atitudinea cona]ionalilor S`i fa]` de
samarineni? (Nu a \mp`rt`[it-o). De ce? (Fiindc` el a venit s`
m=ntuiasc` pe to]i oamenii f`r` nici o deosebire de neam, de
pozi]ia social`, sau de sex). Din convorbirea M=ntuitorului cu
femeia samarineanc` cum vedem c` descoper` ea pe Mesia cel
mult a[teptat? (Mai \nt=i femeia \nt=lne[te un c`l`tor oarecare,
obosit, care \i cere ap` [i \i promite El \n acela[i timp apa cea
vie. Apoi, treptat ea descoper` c` drume]ul nu este totu[i un om
oarecare ci un prooroc, [i \n sf=r[it \i ofer` Domnului posibilitatea
de a i se descoperi El ca Mesia). Care a fost semnul dup` care ea
Cateheze Biblice – Noul Testament
257
L-a recunoscut pe Iisus ca Mesia? (Faptul c` i-a spus toate c=te a
f`cut). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` [i samarinenii a[teptau
pe Mesia, [i \l cuno[teau prin aceea c` asemenea unui prooroc va
[ti despre fiecare tot ceea ce a f`cut, adic` toate faptele sale). Ce
aduce Iisus Hristos nou \n privin]a comuniunii dintre om [i Dum-
nezeu? (M=ntuitorul aduce nou „\nchinarea \n Duh [i \n adev`r“,
necesar` deopotriv` iudeilor [i samarinenilor). Ce \nseamn`
\nchinare \n Duh [i \n adev`r? (|nseamn` \nchinarea duhovni-
ceasc`, adic` p`trunderea deopotriv` a sufletului [i a trupului de
puterea [i lucrarea Duhului Sf=nt). Cum se realizeaz` comuniu-
nea cu Dumnezeu prin Duhul Sf=nt? (Duhul sf=nt se roag`
\mpreun` cu duhul nostru, conduc=ndu-ne \n rug`ciunea c`tre
Tat`l, [i \n acela[i timp ajut=ndu-ne s` ne sfin]im via]a). Putem
[ti acum care este apa vie oferit` de M=ntuitorul femeii
samarinence [i nou` tuturor? (Este lucrarea sfin]itoare a Duhului
\n via]a noastr`). De ce nu va mai \nseta cel ce bea aceast` ap`
vie? (Fiindc` se \mp`rt`[e[te de via]a lui Dumnezeu care umple
sufletul de bun`t`]ile duhovnice[ti). |nchinarea \n Duh [i adev`r
desfiin]eaz` cumva sfin]itul loca[ de cult? (Nu, \ntruc=t \n loca[ul
sfin]it de cult se aduce cea mai \nalt` \nchinare \n Duh [i adev`r,
prin rug`ciunea comun`, prin predica cuv=ntului [i mai ales prin
\mp`rt`[irea din Jertfa nes=ngeroas` a cinstitelor Daruri pref`cute
prin puterea Duhului Sf=nt \n Trupul [i S=ngele Domnului).

8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a convorbirii M=ntuitorului cu femeia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob este r=nduit` de Biseric` a
fi citit` \n duminica a V-a dup` Pa[ti, adic` dup` jertfa [i \nvierea
Domnului, spre a ne preg`ti sufleltele ca s`-L primim pe Duhul
Sf=nt, ca apa cea vie care ne sfin]e[te via]a.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
258

T=n`rul bogat
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Capitolul unu

Sfintele Evanghelii ne arat` c` la M=ntuitorul veneau multe [i


variate persoane din toate categoriile sociale. Unii veneau s`-L
ispiteasc` [i s`-L „prind` \n cuv=nt“. Al]ii veneau s`-I cear` ajutor
\n neputin]ele [i sl`biciunile vie]ii lor sau a familiei lor.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Un caz oarecum singular \l ofer` t=n`rul bogat, dornic s`
mo[teneasc` via]a ve[nic`, la al c`rui dialog cu M=ntuitorul ne
vom referi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „{i iat` un t=n`r venind la El, i-a zis:
|nv`]`torule bun, ce bine voi face ca s` am via]a de veci? Iar El
i-a zis: ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, dec=t unul Dumne-
zeu; dar de voie[ti s` intri \n via]`, p`ze[te poruncile. A zis lui:
care? Iar Iisus a zis: s` nu ucizi, s` nu faci desfr=nare, s` nu furi,
s` nu fii m`rturie mincinoas`; cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama
ta [i s` iube[ti pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i. Zis-a lui t=n`rul:
toate acestea le-am p`zit din tinere]ile mele. „Iar Iisus c`ut=nd la
el cu drag“ (Marcu 10, 21), i-a zis: De voie[ti s` fii des`v=r[it,
mergi, vinde-]i averile s`racilor [i vei avea comoar` \n cer [i
vino, de urmeaz` Mie. Iar t=n`rul auzind cuv=ntul s-a dus \ntristat,
c` avea avu]ii multe. {i a zis Iisus ucenicilor S`i: Amin gr`iesc
vou`, c` anevoie va intra bogatul \n \mp`r`]ia cerurilor. {i iar`[i,
mai lesne este s` treac` funia (c`mila) prin urechile acului dec=t
s` intre un bogat \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Auzind ucenicii
s-au uimit foarte mult, zic=nd: dar cine poate s` se m=ntuiasc`?
Iar Iisus privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputin]`,
dar la Dumnezeu toate sunt cu putin]`“ (Matei 19, 16-26).

T=lcuirea textului Pericopa evanghelic` ne spune c` la Iisus


venise un t=n`r bogat. Evanghelistul Luca ne spune c` era un
Cateheze Biblice – Noul Testament
259
„dreg`tor“, adic` un frunta[ al poporului. Evanghelistul Marcu
ne relateaz` c` (Iisus) ie[ind \n drum, a alergat la el unul [i,
\ngenunchind \naintea Lui, \l \ntreba zic=nd: |nv`]`torule bun,
ce bine s` fac ca s` mo[tenesc via]a ve[nic`? Dorin]a t=n`rului
se baza pe calcul. El era un spirit pragmatic. Via]a de aici \i era
asigurat` [i putea tr`i comod, lipsit de grija zilei de m=ine... Nu
ducea lips` de nimic... Desigur c` [tia s`-[i foloseasc` avu]ia \n
a[a fel \nc=t aceasta s`-i aduc` numai satisfac]ii. Era prudent [i
nu \[i complica via]a. Dar [i-a pus problema necunoscutului dup`
moarte... S-a g=ndit desigur c` mai t=rziu sau mai cur=nd via]a
tihnit` de aici se va sf=r[i. {i-a dat seama apoi c` aceast` via]`
nu este totu[i cea adev`rat`, ci via]a ve[nic` este f`r` sf=r[it. De
aici [i \ntrebarea: ce s` fac ca s` intru \n via]`? (\n]eleg=nd \n
via]a ve[nic` [i adev`rat`). Apoi, faptul c` I s-a adresat:
„|nv`]`torule bun“ [i s-a pro[ternut la picioarele Lui, \nseamn`
c` t=n`rul auzise de Iisus, [i a apreciat c` dincolo de calomniile
ce I se aduceau, El este totu[i \n m`sur` s` poat` da r`spuns la
toate problemele legate de idealul [i destinul uman.
Din \ntrebarea: „ce s` fac?“, rezult` c` t=n`rul este bine
inten]ionat [i dornic s` s`v=r[easc` orice fapte bune pentru a
dob=ndi via]a ve[nic`. La iudei era r`sp=ndit` ideea c` faptele
bune sunt pl`cute lui Dumnezeu, iar p`catul este o ur=ciune
\naintea Lui. De aceea M=ntuitorul nu-i spune t=n`rului nimic
nou, ci \i repet` poruncile cu referire la via]a semenului: s` nu
ucizi, s` nu fi desfr=nat, s` nu furi, s` nu m`rturise[ti str=mb,
cinste[te pe tat`l t`u [i pe mama ta. Porunca a zecea o exprim`
cu \ndemnul de a „iubi pe aproapele ca pe tine \nsu]i“. Nu
\nlocuie[te porunca a X-a, care prevedea s` nu pofte[ti nimic din
ce apar]ine aproapelui, fiindc` cel ce iube[te pe semenul s`u cu
nimic nu-l lezeaz` \n drepturile lui. Tot \n iubirea fa]` de
aproapele este implicat` [i iubirea fa]` de Dumnezeu. Spre
satisfac]ia bunului |nv`]`tor, t=n`rul \i r`spunde c` toate acestea
le-a p`zit \nc` din tinere]e [i \ntreab` ce-i mai lipse[te. Tinere]ea
la evrei se socotea de la v=rsta de 12 ani. Se vede c` t=n`rul era
sincer [i cinstit cu sine \nsu[i [i cu semenii din tinere]ea cea mai
fraged`. De aceea, M=ntuitorul \l prive[te cu drag, \n semn de
apreciere [i pre]uire. Dar Domnul continu`: „dac` vrei s` fii
des`v=r[it vinde averile [i le d` s`racilor [i vei avea comoar` \n
cer, [i vino [i \mi urmeaz`“. De aici vedem c` M=ntuitorul \i
cere mai mult dec=t prescrip]iile Legii. |i cere altruismul total.
{i \ntruc=t s`racii nu-i vor putea r`spl`ti, Dumnezeu nu-l va l`sa
nelipsit, fiindc` \n Cartea Proverbelor este scris c` „cel ce ajut`
pe s`rac, \mprumut` pe Dumnezeu“. Iar r`splata lui Dumnezeu
Capitolul unu
260
va fi \n cer mult mai de pre] dec=t cea de pe p`m=nt. Acea r`splat`
va fi sigur` [i ve[nic`. Prin acest \ndemn, M=ntuitorul se arat`
consecvent \nv`]`turii [i misiunii Sale, fiindc` \nc` de la \nceputul
activit`]ii Sale i-a sf`tuit pe fiii \mp`r`]iei s` nu-[i adune comori
pe p`m=nt, ci \n cer, „fiindc` unde este comoara lor, acolo este
[i inima lor“, iar pe de alt` parte, comorile p`m=ntului sunt
nesigure [i trec`toare ca via]a care trece \n timp, asemenea ierbii
c=mpului care se usuc` [i moare... Din nefericire \ns` dialogul
M=ntuitorului cu t=n`rul dornic s` mo[teneasc` via]a ve[nic` se
opre[te aici. Dorin]a entuziast` de alt` dat` se destram`. El era
bogat [i nu putea concepe s` renun]e la bog`]ia sa, oferind-o
s`racilor. Nici nu-[i putea \nchipui la \nceput c` cei ce doresc s`
mo[teneasc` via]a ve[nic` \n comuniunea lui Dumnezeu trebuie
s` fie, gata oric=nd s` lepede toat` avu]ia lor, ce au pentru a intra
\n „posesia“ \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Dar pentru a \n]elege mai bine cazul t=n`rului bogat, \l vom
compara cu vame[ul Zacheu. Asemenea t=n`rului bogat, [i Zacheu
dorea s`-l \nt=lneasc` pe Iisus. Era \ns` complet dezinteresat.
Nu vroia s` „negocieze“ cu Domul nimic. El nu-[i f`cuse nici un
calcul. |n sinceritatea sa tainic`, sufletul lui s-a deschis spre
Domnul [i l-a l`sat pe El s` lucreze la via]a lui. Iar Iisus Domnul
i-a rev`rsat \n suflet bucuria \mp`r`]iei lui Dumnezeu. {i s-a
umplut de aceast` bucurie, \nc=t nu a trebuit Iisus s`-i cear`
angajamentul unei schimb`ri de mentalitate [i comportament.
Spre deosebire de t=n`rul bogat, care s-a m=hnit [i a refuzat s`-L
urmeze pe Iisus c=nd a auzit c` se pune condi]ia de a renun]a la
avu]ia sa, dedic=ndu-se slujirii vie]ii celor n`p`stui]i de soart`,
Zacheu se ofer` el, d`ruindu-se acestei slujiri. T=n`rul bogat a
r`mas \n egoismul s`u feroce, fiindc` nu a cunoscut adev`rata
bucurie a \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Zacheu \ns` a \nlocuit
egoismul de alt` dat` cu generozitatea. El avea s` confirme ceea
ce de altfel mai \nainte M=ntuitorul \n pilde despre \mp`r`]ia lui
Dumnezeu, asem`n=nd-o „comorii ascuns` \n ]arin` pe care
g`sind-o a t`inuit-o [i de bucuria ei s-a dus [i toate c=te avea le-a
v=ndut [i a cump`rat ]arina“. La fel „\mp`r`]ia lui Dumnezeu se
aseam`n` cu un negustor, care caut` m`rg`ritare bune. {i g`sind
un m`rg`ritar de mult pre], merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-a
cump`rat“ (Matei 13, 44–46). Iat` dou` atitudini diferite [i opuse.
T=n`rul s-a \ntristat afl=nd c` pentru a dob=ndi \mp`r`]ia cerurilor,
trebuie s` sacrifici totul, \ncep=nd cu eul t`u. Ceilal]i c=nd au
aflat \mp`r`]ia (comoara [i m`rg`ritarul) cu bucurie au v=ndut
totul [i s-au gr`bit s` intre \n posesia ei. Dincolo triste]e, aici
bucurie. Dincolo p`r`sirea idealului ve[nic, aici entuziasmul
Cateheze Biblice – Noul Testament
261
g`sirii lui. Dincolo egoismul dominant, aici lep`darea de sine.
Dincolo p`r`sirea lui Hristos, aici urmarea Lui. Dincolo calcul,
aici rodirea vie]ii Duhului.
|nv`]`tura care se desprinde din acest dialog o comunic`
M=ntuitorul ucenicilor s`i: „mai anevoie \i este funiei s` intre
prin urechile acului, dec=t bogatul \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu“.
De aici vedem c` M=ntuitorul nu spune c` cel bogat nu poate
intra \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu, ci c` \i este cu „anevoie“
(greutate) s` o dob=ndeasc`. El poate intra, dar numai dup` ce se
sub]iaz` de egoismul care \l ]ine legat de bog`]ia sa, asemenea
funiei de la corabie, a odgonului... Foarte mult va trebui
odgonului s` se sub]ieze pentru a intra prin urechile acului. Tot
at=t de mult trebuie ca [i bogatul s` renun]e la bog`]iile care \l
robesc, care \i domin` via]a, \nchiz=ndu-i orizontul \mp`r`]iei
lui Dumnezeu.
Se cuvine s` facem acum o remarc` de fond cu privire la
t=lcul cuvintelor M=ntuitorului. Anume, nu bunurile materiale
\n sine constituie o piedic` \n calea m=ntuirii, ci sufletul \nrobit
de ele. Nu posesia lor, ci modul cum au fost acumulate [i cum
sunt folosite. Au fost de-a lungul vremii foarte mul]i cre[tini
boga]i, dar au [tiut s` foloseasc` avu]ia lor \n scopul m=ntuirii [i
nu al os=ndei. Ei au procedat \ntocmai cum i-a recomandat M=n-
tuitorul t=n`rului: au v=ndut tot ce au avut [i \mp`r]ind-o
s`racilor, „cump`r=nd-o“ comoar` \n ceruri. Pentru aceea numele
lor sunt scrise cu litere de aur \n calendarul sfin]eniei cre[tine.

7. Fixarea cuno[tin]elor
T=n`rul bogat era sincer \n credin]a lui? (El era sincer, \ns` cerin]a
lui era bazat` pe calcul. El ducea via]` fericit`, f`r` lipsuri [i
necazuri aici, [i dorea ca aceasta, sub alt` form` s` se continue
\n ve[nicie). P`zirea poruncilor e suficient` pentru m=ntuire?
(P`zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condi]ie a m=ntuirii,
dar nu sunt suficiente. M=ntuitorul spune t=n`rului: „\nc` una \]i
mai lipse[te...“). Care este aceasta? (Vinderea averilor [i comoar`
\n cer). A mai r=vnit t=n`rul dup` \mp`r`]ia cerurilor c=nd i s-a
pus \n fa]` aceast` treapt` superioar`? (El s-a \ntristat, ca de o
cauz` pierdut`). Bog`]ia \n sine este piedic` \n calea m=ntuirii?
(Nu bunurile materiale sunt \n sine piedic` \n calea m=ntuirii, ci
modul \n care inima nu este legat` de ele. Dac` le d`m o
\ntrebuin]are egoist` pentru satisfacerea poftelor [i patimilor, ele
ne \nrobesc, dar dac` la ele facem p`rta[i pe cei s`raci, atunci le
vom deveni st`p=ni, [i vom transforma bunurile noastre trec`toare
Capitolul unu
262
\n bunuri spirituale netrec`toare. Totul depinde cum folosim
bunurile materiale [i cum r=vnim dup` bunurile spirituale, cum
[tim s` renun]`m la egoismul nostru, spre a deveni fii ai \mp`r`]iei
lui Dumnezeu).

8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a „t=n`rului bogat“ a fost r=nduit` s` fie
citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XII-a dup` Rusalii, spre
a ne \nv`]a c` pentru a fi cu adev`rat fii ai \mp`r`]iei lui Dumne-
zeu se cuvine ca noi s` fim st`p=nii bunurilor materiale [i
niciodat` s` nu ne l`s`m \nrobi]i de ele. Numai a[a orizontul
vie]ii ve[nice ne r`m=ne deschis spre a intra \n comuniunea iubirii

--
f`r` de sf=r[it a lui Dumnezeu, preg`tit` nou` prin jertfa Fiului
S`u.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii


M=ntuitorului

I. Preg`tirea aperceptiv`
|n fa]a gre[elii sau a p`catului, con[tiin]a moral` ca judec`tor
apar]in=nd sufletului omenesc, reac]ioneaz` diferit. Pe unii \i
mustr` de multe ori prea aspru [i ap`s=ndu-i prea tare, nu-[i mai
g`sesc resursele duhovnice[ti de revenire [i \ndreptare (cum a
fost cazul lui Iuda...). |n sufletul altora se treze[te din adormire
[i \i aduce la „venirea \n sine“, la recunoa[terea p`c`to[eniei, a
vinov`]iei. {i astfel apare c`in]a ca rena[tere sau regenerare spiri-
tual`... |n sufletul altora \ns` se treze[te numai dup` ce li se arat`
propria lor vinov`]ie \n mod senten]ios din partea altora.

II. Anun]area temei


Un astfel de caz ne prezint` pericopa femeii prins` \n desfr=u [i
supus` judec`]ii M=ntuitorului.
Cateheze Biblice – Noul Testament
263
III. Tratarea
Judecata lui Iisus o vom vedea parcurg=nd relatarea pericopei:
„...{i au dus la El c`rturarii [i fariseii pe o femeie prins` \n
desfr=nare [i pun=nd-o \n mijloc au zis lui: „|nv`]`torule, aceast`
femeie a fost prins` desfr=n=nd. Iar Moise a poruncit \n lege s`
le ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Deci Tu ce zici? {i aceasta
ziceau ispitindu-L, ca s` aibe de ce s`-L \nvinuiasc`. Iar Iisus
plec=ndu-se jos, scria cu degetul pe p`m=nt. {i st`ruind s`-L
\ntrebe, El s-a ridicat [i a zis: cel f`r` de p`cat \ntre voi s` arunce
\nt=i el cu piatra \n ea. {i iar`[i plec=ndu-se jos, a scris pe p`-
m=nt. Iar ei auzind [i mustra]i fiind \n cuget, ie[eau unul c=te
unul, \ncep=nd de la cei b`tr=ni, p=n` la cei din urm`. {i a r`mas
Iisus singur [i femeia st=nd \n mijloc. {i ridic=ndu-se Iisus [i
nev`z=nd pe nimeni, dec=t pe femeie, i-a zis: femeie, unde sunt
p=r=[ii t`i? Nimeni nu te-a os=ndit? Iar ea a zis: nimeni, Doamne.
{i i-a zis Iisus: nici Eu nu te os=ndesc. Du-te [i de acum s` nu
mai p`c`tuie[ti“ (Ioan 8, 3–11).
Dup` cum vedem c` ne relateaz` textul Sfintei Evanghelii, o
femeie a fost prins` \n desfr=u. Iar prevederile legii pentru un
astfel de p`cat erau foarte aspre. Se prevedea c` \n cazul \n care
desfr=neaz` o femeie nem`ritat`, acea femeie era pedepsit` prin
omor=rea cu pietre, iar dac` femeia era m`ritat`, atunci erau
omor=]i, deopotriv`, b`rbatul [i femeia (Leviticul 20, 10; Deute-
ronom 22, 21–24). Poate c` femeia era nem`ritat`, poate chiar
mireas`, g`sit` necinstit` de so]ul ei, care o demasc` (Deutero-
nom 22, 21). Iudeii ar fi omor=t-o, conform prevederilor Legii,
dar nu o puteau face, deoarece, fiind sub st`p=nire roman`,
sentin]a de condamnare, precum [i executarea ei o f`ceau exclusiv
st`p=nitorii. Dar c`rturarii [i fariseii erau nesinceri. Ei doreau
mai degrab` s`-I \ntind` lui Iisus o curs` [i apoi s`-L condamne.
Ei se a[teptau ca, fiind totdeauna bl=nd [i cu iubire, Iisus s` o
elibereze. Atunci ar fi avut prilejul s`-L condamne c` este
\mpotriva prescrip]iilor legii. Dac` \ns` i-ar fi rostit sentin]a de
condamnare, conform legii, L-ar fi p=r=t st`p=nitorilor romani
c` nu respect` legile lor. Iisus nu le d` \ns` nici un r`spuns, ci
s-a aplecat [i a scris pe nisip. Ce \nseamn` aceast` scriere pe
nisip? Unii comentatori spun c` ar fi simulat, fiindc` nu [tia ce
s` le r`spund`, urm=nd s` le dea apoi un r`spuns care s`-i
ru[ineze. Al]ii socotesc c` dat` fiind \ntrebarea pus` cu r`utate,
nu merita nici un r`spuns. Se apreciaz` apoi c` scrierea pe nisip
sau pe pere]i era un obicei practicat de greci [i de rabini, spre a
se ar`ta c` problema pus` \n discu]ie, nu este b`gat` \n seam`.
Capitolul unu
264
Insist=nd \ns` potrivnicii s` primeasc` r`spunsul, Iisus le spune
c` „cel ce nu a p`c`tuit niciodat` \n via]a lui, s` ia primul piatra
[i s` arunce“. {i apoi din nou se pleac` [i scrie pe nisip. Ce a
scris a doua oar`? Unii spun c` tocmai aceste cuvinte. Al]ii spun
c` ar fi scris tocmai p`catele celor care condamnau femeia. De
ce a scris M=ntuitorul [i a doua oar` pe nisip? Un comentator
este de p`rere c` Iisus cunosc=nd p`catele p=r=[ilor, dac` i-ar fi
privit \n fa]a, i-ar fi pus \n dificultate [i i-ar fi provocat mai mult
contra Lui. I-a l`sat \ns` pe seama propriei lor con[tiin]e s`-i
judece. {i am v`zut c` textul vine cu precizarea c` „ei auzind [i
mustra]i fiind de cuget, ie[eau unul c=te unul... Cugetul care i-a
mustrat este \ns`[i con[tiin]a p`c`to[eniei lor. Ei to]i s`v=r[iser`
astfel de p`cate. Pe ale lor \ns` nu le-au v`zut. Au fost \n stare s`
ia pietre [i s` dea \n femeia p`c`toas` p=n` ar fi omor=t-o. {i
erau atunci satisf`cu]i ca au \mplinit legea... |ntr-o astfel de
situa]ie, con[tiin]a p`c`to[eniei lor era adormit`. Dar numai
adormit`, nu [i moart`. Ea se treze[te cu biciul ei de foc spre a-i
judeca dup` dreptate pe cei ce cu neru[inare vedeau numai gre-
[eala altora... {i \n urma judec`]ii, sau a mustr`rii con[tiin]ei,
to]i p`r`sesc cu la[itate scena de lupt`... M=ntuitorul v`z=nd \n
cele din urm` femeia singur`, a[tept=ndu-[i sentin]a, cople[it`
de vinov`]ia faptei sale, nu o os=nde[te, ci o iart`, cer=ndu-i \ns`
\ndreptarea vie]ii ei p`c`toase.

IV. Aprecierea – Asocierea


Mai cunoa[tem [i alte cazuri asem`n`toare de acordare din partea
M=ntuitorului a iert`rii f`r` os=nd`? (Sl`b`nogului de la Vitezda
Iisus \i spune: „iat`, te-ai f`cut s`n`tos, de acum s` nu mai
p`c`tuie[ti“). Ce i-a spus Domnul lui Zacheu? (C` „s-a f`cut
m=ntuire casei“ lui. {i din acel moment via]a lui s-a schimbat.
El a r`spl`tit \mp`trit pe to]i aceia pe care alt`dat` i-a nedrept`]it).
Ce atitudine a adoptat Iisus fa]` de femeia p`c`toas`, care
c`indu-se de p`cate, pl=ngea la picioarele Lui [i cu p`rul capului
i le [tergea? (Iert=nd-o, i-a l`sat \n suflet lini[tea [i pacea con[ti-
in]ei eliberat` de p`cat). De aceea, c=nd fariseii \ntreab` de ce
Iisus m`n=nc` [i bea cu vame[ii [i p`c`to[ii, au primit r`spunsul
care i-a dus la t`cere: „Nu cei s`n`to[i au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi“. Iar alt` dat` le-a ar`tat c=t` bucurie se face \n cer pen-
tru \ntoarcerea unui p`c`tos pe calea cea bun`, lep`d=ndu-se de
p`catul lui. Vedem apoi c` pe bun` dreptate putea Domnul s`
spun` despre Sine c` nu a venit s` „judece lumea, ci s` o
m=ntuiasc`“ (Ioan 3, 17). Pentru salvarea vie]ii [i demnit`]ii
Cateheze Biblice – Noul Testament
265
omului, iubirea lui Iisus este cu at=t mai mare, cu c=t [i p`catul
omului este mai greu [i \l apas` mai mult, iar bucuria cerului
pentru \ntoarcerea celui p`c`tos nu are margini.

V. Generalizarea
De aici vedem c` Dumnezeu „nu voie[te moartea p`c`tosului, ci
ca p`c`tosul s` se \ntoarc` de la calea sa [i s` fie viu“ (Iezechiel
33, 11).

VI. Aplicarea
{i fiindc` „Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` se m=ntuiasc`
[i s` vin` la cunoa[terea adev`rului“ (I Timotei 2, 4), trebuie ca
fiecare credincios s` fie totdeauna sincer cu sine \nsu[i, f`c=ndu-[i

--
treaz` [i dreapt` con[tiin]a p`c`to[eniei sale, judec=ndu-se [i
\ndrept=ndu-se pe sine, \nainte de a condamna pe al]ii: „Scoate
mai \nt=i b=rna din ochiul t`u, pentru a vedea s` sco]i paiul din
ochiul fratelui t`u“ (Matei 7, 5).

Convertirea vame[ului Zacheu

1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`


2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|naintea Sfintelor Sale Patimi, \n drum spre Ierusalim, M=ntui-
torului trece prin Ierihon. Aici va \nt=lni pe vame[ul Zacheu,
asupra c`ruia Domnul va s`v=r[i o minune deosebit` de cele pe
care le-am v`zut p=n` acum exercitate asupra trupurilor suferinde
[i neputincioase ale oamenilor. Minunea asupra lui Zacheu va
avea ca obiect sufletul lui.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la convertirea vame[ului Zacheu.
Capitolul unu
266
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Textul pericopei „{i intr=nd, trecea prin Ierihon. {i iat` un
b`rbat, cu numele Zacheu, [i acesta era mai-marele vame[ilor [i
era bogat. {i c`uta s` vad` cine este Iisus, dar nu putea de mul-
]ime, pentru c` era mic de statur`. {i alerg=nd el \nainte, s-a suit
\ntr-un sicomor, ca s`-L vad`, c`ci pe acolo avea s` treac`. {i
c=nd a sosit la locul acela, Iisus, privind \n sus, a zis c`tre el:
Zachee, coboar`-te degrab`, c`ci ast`zi \n casa ta trebuie s` r`m=n.
{i a cobor=t degrab` [i L-a primit, bucur=ndu-se. {i v`z=nd, to]i
murmurau, zic=nd c` a intrat s` g`zduiasc` la un om p`c`tos. Iar
Zacheu, st=nd, a zis c`tre Domnul: Iat`, jum`tate din averea mea,
Doamne, o dau s`racilor [i, dac` am n`p`stuit pe cineva cu ceva,
\ntorc \mp`trit. {i a zis c`tre el Iisus: Ast`zi s-a f`cut m=ntuire
casei acesteia, c`ci [i acesta este fiu al lui Avraam. C`ci Fiul
Omului a venit s` caute [i s` m=ntuiasc` pe cel pierdut.“ (Luca
19, 1–10).

Explicarea textului Dup` cum vedem, textul pericopei ne


relateaz` despre trecerea M=ntuitorului prin Ierihon. Nu este o
noutate, fiindc` iudeii preferau s` „urce“ la Ierusalim prin Ierihon,
ocolind Samaria. Aici Iisus a s`v=r[it mai multe minuni, printre
care [i aceea a vindec`rii unui orb din na[tere. Toate acestea \l
recomandau pe Iisus ca pe profetul ce vine \n numele Domnului,
spre a s`v=r[i lucrarea Lui. Interesul de a-L vedea pe Iisus
\ncol]ise [i \n inima lui Zacheu. Era o simpl` curiozitate, sau era
un sentiment mai profund? Evanghelistul nu ne spune. El
precizeaz` doar c` Zacheu era mai „marele vame[ilor“. |n acele
vremi, vame[ii \ndeplineau func]ia agen]ilor fiscali, care
str=ngeau d`rile, sau impozitele de la cona]ionalii lor. |n prealabil
\ncheiau un contract cu romanii asupritori ca s` le dea o anumit`
sum` str=ns` de ei ca impozit. |n realitate, pe l=ng` cele datorate
romanilor, adunau mult mai mult [i c=[tigul \l \mp`r]eau \ntre ei
f`r` a-i trage nimeni la r`spundere... |n aceast` „echip`“ erau
mai mul]i angaja]i, iar Zacheu era [eful lor. Ei erau ur=]i de
cona]ionalii lor, mai \nt=i pentru c` erau \n slujba p`g=nilor
asupritori, iar apoi fiindc` erau nedrep]i [i necinsti]i. Numele de
„vame[“ devine sinonim cu cel de „p`c`tos“, dezagreat [i
dispre]uit de evrei, asemenea cu numele de „p`g=n“. Zacheu dorea
s`-L vad` pe Iisus, dar nu reu[ea acest lucru din cauza mul]imii.
El era ur=t de cona]ionali [i nimeni dintre ei nu avea considera]ie
fa]` de el, nici nu-i acorda aten]ie, f`c=ndu-i loc s` treac` \n fa]`,
pe drumul unde avea Iisus s` mearg`. |l dezavantaja [i statura
Cateheze Biblice – Noul Testament
267
lui mic`. De aceea se urc` \ntr-un sicomor aflat pe marginea
drumului. Va fi r`mas foarte surprins c=nd Iisus \i acord` aten]ie
maxim`, poruncindu-i s` se dea jos din pom, [i oferindu-i-se ca
oaspete. Desigur, nimeni nu a \n]eles prea mult. Iisus privea \ns`
\n ad=ncul de tain` a sufletului lui Zacheu. De acolo a izvor=t [i
dorin]a de a-L vedea pe Iisus. Iar Iisus a venit \n lume tocmai
pentru salvarea p`c`to[ilor, fiindc` „cei bolnavi [i nu cei s`n`to[i
au nevoie de doctor“. {i unul dintre ace[tia era Zacheu. Iisus nu
a v`zut \n sufletul lui Zaheu p`catul, ci chipul lui Dumnezeu
desfigurat de p`cat. {i Zacheu era fiul lui Avraam, fiul lui Dum-
nezeu. {i \n el se cuvenea s` str`luceasc` chipul lui Dumnezeu,
chiar dac` acum este \ntunecat de p`cat. Iisus va cur`]a sufletul
lui Zacheu de noroiul p`catului [i \l va face str`lucitor ca aurul.
Aceasta este minunea de tain` a \nvierii la via]a lui Dumnezeu a
unui om mort \n p`catul s`u. {i iat` convertirea ca schimbare de
mentalitate [i de comportament. Iat` minunea lucr`rii harului lui
Dumnezeu \n inima unui p`c`tos. Dup` \nt=lnirea cu Iisus, \n
casa lui [i mai ales \n sufletul lui, Zacheu va deveni un alt om,
cu totul schimbat. El, care p=n` acum era dominat de nes`buita
dorin]` de \mbog`]ire, devine generos, capabil s` jertfeasc` totul
pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu, care se dezvolt` \n sufletul lui
ca „pace, bucurie [i dreptate \n Duhul Sf=nt“ (Romani 14, 17).
De fapt, sensul ad=nc al convertirii lui Zaheu rezid` \n actul
lui de poc`in]`, redat mai bine prin cuv=ntul biblic grecesc
„metanoia“, care indic` schimbarea modului de a g=ndi, adic` a
mentalit`]ii, care atrage dup` sine schimbarea de comportament.
Poc`in]a - metanoia, este \ns`[i mesajul Evangheliei. Pe fundalul
s`u, M=ntuitorul \[i a[eaz` \ns`[i tema prop`v`duirii Sale:
„Poc`i]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia lui Dumnezeu“ (Matei 4, 17);
sau „Poc`i]i-v` [i crede]i \n Evanghelie“ (Marcu 1, 15). Tocmai
aceast` realitate o remarc`m \n convertirea lui Zacheu. El a
devenit o f`ptur` nou`. S-a lep`dat de egoismul s`u feroce.
Nedrept`]ile s`v=r[ite alt` dat` se transform` \ntr-un act de iubire
jertfelnic`, av=nd un caracter reparatoriu. C`in]a sa nu este un
act declarativ, un simplu regret, o p`rere de r`u, nici chiar o
mustrare a con[tiin]ei pentru nedrept`]ile s`v=r[ite, ci se
constituie \ntr-o schimbare total` prin fapte, nu prin vorbe, fiindc`
\nnoirea care a \ncol]it \n sufletul lui d` acum roadele cele mai
\mbel[ugate, spre a dovedi c` „\mp`r`]ia lui Dumnezeu nu st` \n
vorbe, ci \n putere (\n fapte)“ (I Corinteni 4, 20). Iar Zaheu
devenise acum fiu al \mp`r`]iei; „cele vechi au trecut, iat` toate
s-au f`cut noi“ (II Corinteni 5, 17), asemenea fiului risipitor \ntors
la casa p`rinteasc`, sau a t=lharului m=ntuit pe Golgota...
Capitolul unu
268
Convertirea lui Zaheu ne aminte[te de cuv=ntul Domnului cu
privire la \mp`r`]ia lui Dumnezeu pentru care omul jertfe[te totul:
„...Iar`[i, asemenea este \mp`r`]ia cerurilor cu o comoar` ascuns`
\n ]arin`, pe care g`sind-o un om a t`inuit-o [i de bucuria ei s-a
dus [i toate c=te avea le-a v=ndut [i a cump`rat ]arina. Asemenea
este iar`[i \mp`r`]ia cerurilor, ca un negu]`tor, care caut`
m`rg`ritare bune; [i g`sind un m`rg`ritar de mult pre], merg=nd
a v=ndut tot ce avea [i l-a cump`rat“ (Matei 13, 44–45).
Dup` cuvintele de autentic` valoare cre[tin`, marea minune
s`v=r[it` de Iisus nu o constituie „vindecarea sl`b`nogilor,
mu]ilor, surzilor, lepro[ilor, orbilor, muribunzilor, nu \nmul]irea
p=inilor, umblarea pe mare, t`m`duirea demoniza]ilor [i nici chiar
\nvierea mor]ilor. Minunea cea mai mare [i f`r` seam`n aceasta
este: prefacerea total` a omului, s`v=r[it` at=t \n vremea \n care
a tr`it El pe p`m=nt, c=t [i dup` \n`l]area Sa la cer, de-a lungul
veacurilor, prin [irul practic infinit de mucenici, sfin]i, converti]i,
transfigura]i. Este metanoia pe care am numit-o totala dezinte-
grare a omului p`c`tos [i imediata lui metamorfozare \n subiect
de jertf`. Iat` cea mai uluitoare minune a Domnului, ne\ntrecut`,
care pe toate celelalte le las` \n urm` [i le pune \n umbr`, oric=t
de cutremur`toare ar fi ele. Dar metanoia pentru cine [tie ce este
via]a [i cunoa[te firea omeneasc`, se arat` cu totul mult deasupra
fr=ngerii legilor naturale de c`tre M=ntuitorul. C`ci legile naturii
sunt deterministe, cauzale [i pasive, [i se supun F`c`torului lor,
pe c=nd fiin]a \nzestrat` cu darul g=ndirii [i con[tiin]ei libere,
pentru a-i determina schimbarea, divinitatea \ns`[i are de \nfr=nt
dreptul de liber` alegere d`ruit omului. De data aceasta ea nu
porunce[te scurt, ci numai ac]ioneaz` pe calea harului \ndrum`tor“
(Nicolae {teinhardt, «D`ruind vei dob=ndi» — Cluj-Napoca,
1994, p. 55).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce a determinat convertirea lui Zacheu? (Dorin]a lui sincer` de
a-l vedea [i \nt=lni pe M=ntuitorul. Domnul se ofer` tuturor
acelora care din dorin]` sincer` \l caut`. „Cel ce vine la mine
nu-l voi scoate afar`“; „...cel ce deschide u[a voi intra la el [i voi
cina cu el [i el cu mine“). |n ce a constat convertirea lui Zacheu?
(|n schimbarea de mentalitate [i comportament). Cum s-a
manifestat \nnoirea vie]ii lui Zacheu? (L`comia dup` acumularea
nedreapt` de bunuri s-a transformat \ntr-o generoas` jertfelnicie:
jum`tate din averea sa o va da s`racilor, iar dac` a nedrept`]it pe
cineva \i va \ntoarce \mp`trit \napoi).
Cateheze Biblice – Noul Testament
269
8. Aplicarea
|n \n]elepciunea sa, Biserica a hot`r=t ca pericopa evanghelic`
privind convertirea lui Zacheu s` fie citit` la Sf=nta Liturghie \n
Duminica a XXII-a dup` Rusalii, \nainte de postul Sfintelor
Patimi, spre a ne preg`ti duhovnice[te s`-L c`ut`m [i noi pe

--
M=ntuitorul, [i \nnoi]i duhovnice[te s` ne facem p`rta[i jertfei
[i \nvierii Sale.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n


Ierusalim
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
|mplinind \ntru totul Legea, M=ntuitorul \mpreun` cu Sfin]ii
Apostoli mergeau \n fiecare an la s`rb`toarea pa[tilor la templul
din Ierusalim. Numai c` \n cel de al treilea an al activit`]ii Sale,
\naintea Sfintelor Patimi, intrarea Domnului \n Ierusalim nu a
avut un caracter obi[nuit ca \n anii trecu]i, ci un caracter solemn
sau triumfal.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea astfel ce ne spun Sfintele Evanghelii cu privire la
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, precum [i
explicarea pericopei evanghelice referitoare la acest eveniment.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsusirea noilor cuno[tin]e


Textul pericopei „{i c=nd s-au apropiat de Ierusalim [i au venit
spre Bethfage pe muntele M`sliniior atunci Iisus a trimis pe doi
din \nv`]`cei, zic=ndu-le: merge]i \n satul din fa]a voastr` [i \ndat`
ve]i afla o asin` legat` [i m=nzul cu ea, dezlega]i-o [i aduce]i-o
Capitolul unu
270
la mine [i de v` va zice cineva ceva, ve]i spune c` Domnul are
trebuin]` de ei. {i \ndat` \i va slobozi. Iar aceasta s-a f`cut, ca s`
se \mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul, care zice: „Spune]i
fiicei Sionului: iat` regele t`u vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe
asin, adic` pe m=nz, fiul celei de sub jug“. {i merg=nd ucenicii
au f`cut precum le-a poruncit lor Iisus. {i au adus asina [i m=nzul
[i au pus pe ele ve[mintele lor [i El a [ezut pe acesta. Iar cea mai
mare parte din mul]ime au a[ternut hainele lor \n cale, iar al]ii
t`iau ramuri din arbori [i le a[ezau pe cale. Iar mul]imile, care
mergeau \naintea Lui [i care veneau \n urma Lui strigau, zic=nd:
„Osana Fiul lui David, binecuv=ntat este cel ce vine \n numele
Domnului; Osana \ntru cei de sus! {i intr=nd \n Ierusalim s-a
cutremurat toat` cetatea, spun=nd: cine este acesta? Iar mul]imile
ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii“,
(Matei 21, 1–11). „{i unii din fariseii din mul]ime au zis c`tre
El: \nv`]`torule, ceart`-]i ucenicii. {i r`spunz=nd le-a zis: spun
vou` c` de vor t`cea ace[tia, pietrele vor striga. {i c=nd s-a
apropiat, v`z=nd cetatea, a pl=ns pentru ea, zic=nd: de ai fi
cunoscut [i tu m`car \n ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!
Dar acum s-au ascuns pentru ochii t`i. C`ci vor veni asupra ta
zile, c=nd vr`jma[ii t`i vor s`pa [an] \mprejurul t`u [i te vor
\nconjura [i te vor str=mtora din toate p`r]ile. {i te vor face una
cu p`m=ntul, pe tine [i pe copiii t`i \n tine [i nu vor l`sa \n tine
piatr` pe piatr` pentru c` nu ai cunoscut vremea cercet`rii tale“
(Luca 19, 39–44).

Explicarea textului |n diminea]a primei zile a s`pt`m=nii, [i


anume la 9 nisan, Domnul se afla cu ucenicii \n Betania, localitate
aflat` pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, pe coasta de est a
muntelui M`slinilor. De la Betania p=n` la Ierusalirn erau 2–3
km. Venind din Ierihon \nc` de vineri, ajunsese seara t=rziu la
casa primitoare a prietenului S`u, Laz`r din Betania (Ioan 12, 1).
Aici a avut loc a doua zi, adic` s=mb`t`, miruirea Sa de c`tre
Maria, sora lui Laz`r (Ioan 12, 12), iar \n prima zi a s`pt`m=nii,
conform datinei str`bune, va merge la Ierusalim. Mul]imea
pelerinilor soseau la Ierusalim ca s` s`rb`toreasc` pa[tile p=n`
\n dup` amiaza primei zile a s`pt`m=nii, fiindc` a doua zi, potrivit
legii mozaice, fiecare cap de familie era obligat s`-[i aleag` un
miel de jertf`, pe care s`-l junghie cu 4 zile mai t=rziu (ziua de
pa[ti, seara zilei de 14–15 nisan) la templu [i apoi s`-l m`n=nce
cu ierburi amare [i cu azime. Al`tur=ndu-se pelerinilor galileieni,
care se \ndreptau spre Ierusalim (venind din Ierihon, unde au
r`mas \n ziua sabatului), Domnul trimite pe doi din \nv`]`ceii
Cateheze Biblice – Noul Testament
271
S`i la Bethfage, localitate situat` la 1/2 km de Betania, s`-i aduc`
o asin` [i m=nzul ei, pe care le vor g`si acolo legate. De bun`
seam` c` st`p=nul animalelor era cunoscut sau prieten al Dom-
nului. Dac` p=n` la Betania venise pe jos (23 km de Ierihon),
distan]a de 2–3 km p=n` la Ierusalim o va face solemn c`lare pe
m=nzul asinei, spre a se \mplini profe]ia scris` de proorocii
Zaharia [i Isaia: „Acestea s-au f`cut, pentru ca s` se \mplineasc`
ceea ce s-a spus prin profetul care zice: spune]i fiicei Sionului:
iat`, regele t`u vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe un asin, pe un
m=nz, fiu al celei de sub jug“ (Zaharia 9, 9; vezi [i Isaia 62, 11).
„Fiica Sionului“ din profe]ie este cetatea Ierusalimului care a
fost zidit` pe muntele Sion; iar regele care vine bl=nd [i c`lare
pe m=nzul asinei era regele mesianic, cel a[teptat. Cum m=nzul
asinei, ce nu mai fusese c`l`rit de nimeni (Marcu 11, 2), nu avea
[ea pe el, Apostolii au a[ternut hainele lor.
Asinul era la cei vechi tipul animalului bl=nd, modest [i
pa[nic, fiind folosit pentru c`l`rie nu numai de poporul de r=nd,
ci [i de mai marii lui. Dasc`lii Bisericii d=nd o interpretare
duhovniceasc`, arat` c` asina \mbl=nzit` [i \njugat` reprezint`
legea veche, care \l ]inea pe om \n prescrip]iile ei rigide [i care
se sf=r[e[te; iar m=nzul ne\mbl=nzit [i liber pe care a mers M=n-
tuitorul prefigureaz` Biserica, adic` poporul cel nou \ntinat p=n`
atunci, dar care a devenit curat dup` ce Iisus s-a aplecat asupra
lui. Dup` cum pe m=nzul asinei „nimeni dintre oameni nu a [ezut
vreodat`“ (Marcu 11, 2; Luca 19, 30), tot a[a nici la t=n`rul popor
al lui Dumnezeu provenit dintre neamuri, mai \nainte de credin]a
\n Hristos, n-a fost vreun profet sau apostol, ca s`-l supun`,
„jugului legii divine“. Peste aceste neamuri care se legaser` cu
p`catele lor trebuie s` stea Fiul lui Dumnezeu; nu pentru c` El ar
fi avut nevoie s` fie odihnit de ele, ci ca El s` le dea adev`rat` [i
mai mult` odihn`. Dac` pe cai veneau c`l`ri eroii [i \mp`ra]ii
m=ndri, biruitori \n r`zboaie, gata s` calce \n picioare tot ce
\nt=lneau \n cale, aclama]i cu ramuri de finic, \n sunete de fluiere
[i ]ambale; Domnul c`lare pe asin intr` \n Ierusalim ca un Principe
al p`cii aclamat cu \nsufle]ire [i entuziasm de \ntreg poporul
adunat \n Sf=nta Cetate. {i pentru a-i face intrarea c=t mai solem-
n`, \n omagierea lor, \[i \ntindeau hainele pe locul unde avea s`
treac` asinul, ca nu cumva acesta s` se poticneasc`, sau s` alunece
pe pietrele ascu]ite.
Mul]i dintre ei t`iau \n calea Domnului chiar ramuri din
arbori, ar`t=nd prin aceasta c` [i natura ne\nsufle]it` particip` cu
bucurie la intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim.
Localnicii |l \nt=mpin` cu ramuri de finic, ca simbol al bucuriei
Capitolul unu
272
lor (Ioan 12, 13). {i astfel, \ntr-un entuziasm plin de m`re]ie [i
respect, temeluit pe convingerea c` Iisus este Mesia care acum
va \ntemeia \mp`r`]ia Sa, strigau f`r` \ncetare prin cuvintele
psalmistului: „Osana, Fiul lui Dumnezeu! Binecuv=ntat este cel
ce vine \ntru numele Domnului. Osana \ntru cei de sus!“ (Psalmul
117, 25–26). „Osana“ \nsemn=nd „m=ntuie[te-ne“, exprim`
convingerea mul]imii c` Iisus este Mesia, Fiul lui David,
eliberatorul poporului [i \ntemeietorul \mp`r`]iei mesianice mult
a[teptate. Desigur, entuziasmul mul]imii era determinat [i de
prezen]a lui Laz`r \nviat din mor]i, dup` cum arat` evanghelistul:
„Deci, d` m`rturie mul]imea care era cu El, c=nd striga pe Laz`r
din morm=nt [i l-a sculat din mor]i. De aceea L-a [i \nt=mpinat
at=ta mul]ime, c` auzise c` El a f`cut minunea aceasta“ (Ioan 12,
17–18). Fariseii \ns` c=rtitori [i invidio[i \l \ndemn` pe Domnul
s` opreasc` aclama]iile mul]imii. Se g=ndeau poate la faptul c`
aclamat ca mesia-rege nu ar fi fost pe placul st`p=nirii romane [i
ar fi obligat-o s` intervin` prin for]a armat`...
Pe de alt` parte, \ns`, ei a[teptau pe mesia eliberatorul [i
\ntemeietorul \mp`r`]iei davidice. |l a[teptau venind \n triumf
pe norii cerului (Daniel 7, 13–14). De fapt, dup` vechea lor
tradi]ie, Mesia va veni pe norii cerului, dac` poporul va fi g`sit
atunci credincios Domnului; iar dac` va fi g`sit necredincios, va
veni — a[a cum a proorocit Zaharia „bl=nd [i smerit pe m=nzul
asinei“. Desigur c` \n m=ndria lor, ei se considerau credincio[i,
\nc=t \l a[teptau mai degrab` venind pe norii cerului... |n fond
inima le era impietrit` chiar \n fa]a \mplinirii unei proorocii (a
lui Zaharia)... Le-a mai f`cut de altfel Domnul de at=tea ori proba
mesianit`]ii Sale, [i totu[i nu au crezut \n El... „|n mijlocul
c=nt`rilor n`dejdii vremurilor mesianice, cortegiul continu` s`
coboare spre valea str`veche [i umbroas` a cedrilor. |n vale se
vede cetatea Ierusalimului (Luca 19, 41), de o parte [i de alta
\mprejmuit` de multe coline. |n razele soarelui prim`varatec care
apunea, templul \mpodobit cu aur [i marmur` alb` [i \nconjurat
de un \ntreg ansamblu de palate, gr`dini, case, unele mai frumoase
dec=t altele, apare \n toat` m`re]ia lui. |n fa]a acestei priveli[ti,
cu sufletul m=hnit de interven]ia r`ut`cioas` a fariseilor, M=ntu-
itorul este [i mai mult cuprins de triste]e. Privind spre Ierusalim,
El \l vede aievea a[a cum avea s` fie peste 40 de ani: asediat [i
apoi d`r=mat de armatele romane“ (Magistrand Gheorghe S\rbu
— „Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim“, \n rev. «Studii
Teologice», nr. 7–8 / 1959, p. 463–464). Mul]imea \nainteaz`
\ns` cu bucurie [i entuziasm spre centrul Ierusalimului,
aclam=ndu-L pe Profetul din Galileea, pe Mesia, Fiul lui David,
Cateheze Biblice – Noul Testament
273
conduc=ndu-L apoi spre templu unde intra asemenea lui Solomon
dup` ce a fost uns rege. |ncheind relatarea intr`rii solemne a M=n-
tuitorului \n Ierusalim, evanghelistul precizeaz` c` „intr=nd \n
templu, s-a uitat \mprejur la toate [i fiind timpul \naintat a ie[it
[i a plecat \mpreun` cu cei 12 Apostoli ai S`i, re\ntorc=ndu-se \n
Betania“ (Marcu 11, 11).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul intr`rii solemne
a M=ntuitorului \n Ierusalim pe m=nzul asinei, \n aclama]iile
entuziaste ale poporului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd a avut loc intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim?
(La 9 nisan, \n prima zi a s`pt`m=nii, adic` duminica, cu o
s`pt`m=n` \naintea \nvierii Sale). Care a fost caracterul intr`rii
Sale \n Ierusalim? (Intrarea Domnului \n Ierusalim a avut un
caracter solemn, triumfal). Era ea \ntru toate asemenea intr`rilor
triumfale ale \nving`torilor \n r`zboaie? (Nu a fost asemenea lor.
M=ntuitorul intr` \n Ierusalim bl=nd [i smerit, c`lare pe m=nzul
asinei, ca un Domn al p`cii, biruitor asupra mor]ii). De ce a fost
necesar` intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Fiindc`
ea a fost proorocit` \nc` din Vechiul Testament [i trebuia s` se
\mplineasc`, fiindc` Iisus era Mesia, Fiul lui David, care prin
Jertfa Sa va \mp`ca lumea cu Dumnezeu [i va deschide o er`
nou` \n istoria m=ntuirii noastre). Au \n]eles Apostolii [i mul]i-
mea care |l aclama cu bucurie [i entuziasm acest caracter mesianic
al intr`rii Domnului \n Ierusalim? (Evanghelistul ne spune clar
c` nu L-au \n]eles: „Acestea nu le-au \n]eles ucenicii Lui la
\nceput, ci numai dup` ce s-a prosl`vit Iisus...“ (Ioan 12, 16),
adic` dup` \nvierea Domnului [i a pogor=rii Sf=ntului Duh „[i-
au adus aminte c` acestea erau pentru El scrise“ (La fel [i mul]i-
mea entuziasmat` de \nvierea lui Laz`r vedea \n Iisus un Mesia
politic eliberator, care acum le va da lor st`p=nirea acestei lumi).
Care a fost atitudinea fariseilor fa]` de intrarea solemn` a M=n-
tuitorului \n Ierusalim? (Ca totdeauna, c=rtitori [i invidio[i, ei
cer Domnului s` opreasc` entuziasmul mul]imii. De data aceasta
le era probabil [i team` de o eventual` interven]ie armat` a
romanilor st`p=nitori). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]`
de Sf=nta Cetate \n care a intrat? (El a pl=ns soarta ei tragic` ce
o va a[tepta \n viitor). Cum se sf=r[e[te intrarea solemn` a M=n-
tuitorului \n Ierusalim? (Se sf=r[e[te la templu, adic` la Casa lui
Dumnezeu).
Capitolul unu
274
8. Aplicarea
Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triumfal` a M=ntuitorului \n Ieru-
salim duminica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` duminic`
se mai nume[te [i a „Floriilor“, credincio[ii duc=nd pe la casele
lor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n semnul ramurilor de finic cu
care a fost \nt=mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea solemn`
\n Ierusalim.
Biserica p`streaz` amintirea entuziasmului cu care Domnul
a fost \nt=mpinat \n Ierusalim \naintea Sfintelor Patimi, prin
imnul: „Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este cerul [i
p`m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de sus!“ c=ntat \n cadrul
Sfintei Liturghii, tocmai \naintea prefacerii darurilor, adic`
\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul Altar.
S` c=nt`m cu to]ii acest imn triumfal, care ne aminte[te de
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \naintea Sfintelor
Sale Patimi.

9. Tem` pentru acas`

--
Se va \nv`]a acest imn liturgic.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Cina cea de tain`


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
{tiind c` se va desp`r]i de cei pe care i-a ales [i care L-au urmat
trei ani pe drumuri pr`fuite, aclama]i sau huidui]i de multe ori,
M=ntuitorul a dorit s` le asigure o continu` r`m=nere al`turi de
ei, sub o form` cu totul nou`, ne\n]eleas`, dar ad=nc sim]it` \n
via]a lor sau a celor ce vor crede \n El p=n` la sf=r[itul veacu-
rilor.
Cateheze Biblice – Noul Testament
275
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi
Aceast` form` este \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele S`u, care
s-a s`v=r[it pentru prima dat` \n Joia Sfintelor Patimi, cu prilejul
Cinei celei de Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Iat` ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveniment cen-
tral \n opera de m=ntuire s`v=r[it` de Domnul nostru Iisus Hristos:
„Iar mai \nainte de s`rb`toarea Pa[tilor, [tiind Iisus c` I-a venit
ceasul s` se mute din lumea aceasta la Tat`l, a ar`tat c` iubind
pe ai S`i care erau \n lume, p=n` \n sf=r[it i-a iubit“ (Ioan 13, 1).
Afl=ndu-se \ns` \n Betania, o localitate cam la 2–3 km de Ieru-
salim, a trimis pe Petru [i pe Ioan (Luca 22, 8), ca intr=nd \n
cetate (Ierusalim), iat` „v` va \nt=mpina un om duc=nd un vas de
lut cu ap`. Merg=nd dup` el \n casa unde va intra, zice]i st`p=nului
casei: unde este \nc`perea \n care s` m`n=nc pa[tile cu ucenicii
mei? {i el v` va ar`ta un foi[or mare, a[ternut. Acolo g`ti]i“
(Luca 22, 10–12). Era desigur casa unei cuno[tin]e apropiate,
sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu, Evanghelistul
de mai t=rziu. |n seara aceleia[i zile de joi, a venit Iisus din
Betania \n Ierusalim, la casa unde era preg`tit` cina [i s-au a[ezat
la mas`. Obiceiul era s` stea la mas` culca]i pe cotul st=ng [i s`
m`n=nce cu m=na dreapt` bucatele din farfurie.
Apoi, Iisus „s-a sculat de la Cin` [i [i-a pus ve[mintele [i
lu=nd un [tergar, s-a \ncins. Dup` aceea a turnat ap` \n lighean [i
a \nceput s` spele picioarele ucenicilor [i s` le [tearg` cu [tergarul
cu care era \ncins. Deci, a venit la Simon Petru [i acela I-a zis:
Doamne, au Tu vrei s`-mi speli picioarele? A r`spuns Iisus [i i-a
zis: ceea ce fac eu tu nu [tii acum, iar dup` acestea vei pricepe.
A zis Simon Petru Lui; Doamne, \n veac nu-mi vei sp`la
picioarele. I-a r`spuns Iisus: de nu te sp`l nu ai parte de mine. A
zis Simon Petru Lui: Doamne, spal`-mi nu numai picioarele, ci
[i m=inile [i capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc`ldat, nu are trebuin]`
dec=t picioarele s` i se spele, c`ci este curat tot: [i voi sunte]i
cura]i, dar nu to]i. C`ci [tia pe cel ce avea s`-L v=nd`... Deci
dup` ce le-a sp`lat picioarele [i [i-a luat ve[mintele, [ez=nd, iar`[i
le-a zis: \n]elege]i ce v-am f`cut? M` numi]i \nv`]`tor [i Domn
[i bine zice]i, c` sunt. Deci, dac` Eu, Domnul [i |nv`]`torul v-am
sp`lat picioarele, pild` v-am dat, ca precum v-am f`cut Eu [i voi
s` face]i“ (Ioan 13, 4–15).
Capitolul unu
276
Iar apoi „m=nc=nd ei, a luat Iisus p=inea [i mul]umind, a
fr=nt [i a dat ucenicilor [i a zis: „Lua]i, m=nca]i, acesta este Tru-
pul Meu“. {i lu=nd paharul [i mul]umind, le-a dat zic=nd: Be]i
dintru acesta to]i. Acesta este S=ngele Meu, al Legii celei noi
care pentru mul]i se vars` spre iertarea p`catelor“ (Matei 26,
26–28). „Aceasta s` o face]i spre pomenirea Mea“ (Luca 22, 19).
„{i zic vou` c` nu voi mai bea din aceast` road` a vi]ei p=n` \n
ziua aceea, p=n` c=nd voi bea cu voi \n \mp`r`]ia Tat`lui Meu“
(Matei 26, 29). „{i m=nc=nd ei, Iisus s-a tulburat cu duhul [i a
m`rturisit [i a zis: Amin, amin gr`iesc vou`, c` unul dintre voi
M` va vinde“ (Ioan 13, 21). „Iar ei \ntrist=ndu-se foarte mult, a
\nceput s` zic` fiecare dintre ei: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar
El r`spunz=nd a zis: cel ce a \ntins cu mine m=na \n blid, acela
ma va vinde. {i Fiul Omului va merge dup` cum este scris despre
El, dar vai acelui om prin care Fiul Omului se va vinde. Bine era
de nu se n`[tea. {i r`spunz=nd Iuda, cel ce L-a v=ndut, a zis: nu
cumva sunt eu, |nv`]`torule? Zis-a lui: tu ai zis.“ (Matei 26,
22–25). „{i dup` p=ine a intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus:
ceea ce ai de g=nd s` faci, f` mai degrab`. {i nimeni din cei ce
[edeau la mas` nu au [tiut pentru ce i-a zis acestea; c` unii
socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c`-i zice Iisus: cump`r`
cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s` dea ceva s`racilor. {i
dup` ce a luat p=inea, a ie[it \ndat` [i era noapte“ (Ioan 13, 27–30).
|n continuare, Domnul le vorbe[te Sfin]ilor Apostoli despre
„sminteala ce-i va cuprinde“ peste c=teva clipe, prevestind Sf=n-
tului Apostol Petru lep`darea... {i-i \ndeamn` \n acela[i timp pe
Apostoli s` se iubeasc` unul pe altul, a[a cum El i-a iubit pe to]i,
f`g`duindu-le venirea M=ng=ietorului, Duhul adev`rului, [i
\ncheind cu rug`ciunea c`tre P`rintele ceresc pentru r`m=nerea
lor [i a celor ce vor crede prin ei, \n iubirea Lui. |i asigur`, \n
sf=r[it, de |nvierea Sa din mor]i. „{i dup` ce au c=ntat laude, au
ie[it la muntele M`slinilor“ (Matei 26, 30).

7. Fixarea cuno[tin]elor
Ce eveniment a avut loc joi, \naintea Sfintelor Patimi? (A avut
loc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M=ntuitorul [i Sfin]ii
Apostoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S=mb`ta). De
ce M=ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire? (Fiindc` [tia c`
de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lumea de p`cat).
Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? (Dup` obiceiul iudaic, dar
au mai intervenit [i alte elemente specifice). Care sunt acestea?
(Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de smerenie [i de slujire;
Cateheze Biblice – Noul Testament
277
demascarea v=nz`torului, precizarea lep`d`rii lui Petru,
promisiunea unui M=ng=ietor, a Duhului Sf=nt, \ndemn la iubire,
rug`ciunea c`tre Tat`l, prevestirea \nvierii Sale, [i mai ales
prefacerea p=inii [i vinului \n Trupul [i S=ngele S`u, precum [i
oferirea Sfin]ilor Apostoli spre \mp`rt`[ire. Acesta este aspectul
tainic al Cinei). Cum s-a desf`[urat aceast` prefacere sau Cina
de Tain`? (Am v`zut c` Sfintele Evanghelii reproduc fidel
cuvintele M=ntuitorului, referitoare la prefacerea p=inii \n Trupul
S`u [i a vinului \n S=ngele S`u). Care sunt cuvintele referitoare
la prefacerea p=inii \n Trupul S`u? (Sunt cinci cuvinte: a luat, a
mul]umit, a fr=nt, a dat [i a zis). Ce putem remarca de aici? (C`
Iisus a luat p=inea, iar dup` ce a mul]umit nu a mai fost p=ine, ci
trupul S`u). Dar cu paharul? (Tot la fel. Dup` ce a mul]umit nu a
mai fost vin, ci s=ngele S`u). {tiut fiind faptul c` iudeii foloseau
de pa[ti azima, ne \ntreb`m dac` M=ntuitorul a folosit la Cina
cea de Tain` azima sau p=inea dospit`? (Am v`zut c` fiind joi,
El a anticipat s`rb`toarea pa[telui iudaic, care era s=mb`t`. Deci
nu a folosit azima, ci p=inea dospit`).

8. Aplicarea
Cina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, ea
s`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei Liturghii, prefacerea p=inii [i
vinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul roste[te
rug`ciunea de mul]umire, numit` „epiclez`“, iar strana [i cre-
dincio[ii c=nt`: „Pe Tine Te l`ud`m“... (Se va c=nta aceast`
c=ntare, precum [i: „Cu Trupul lui Hristos v` cumineca]i...“).

9. Tem` pentru acas`


Se vor \nv`]a aceste dou` c=nt`ri biserice[ti.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
278

Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui


Iuda
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
Capitolul unu

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Care sunt zilele de post r=nduite de Biseric` peste s`pt`m=n`?
(Miercurea [i Vinerea). De ce s-au fixat aceste zile de post?
(Fiindc` ele ne amintesc de evenimentele dureroase din istoria
m=ntuirii noastre). De ce ne aminte[te vinerea? (De moartea
M=ntuitorului pe cruce). Dar miercurea? (De o alt` \nt=mplare
dureroas`, [i anume despre tr`darea lui Iisus de c`tre unul din
Apostolii S`i, Iuda Iscarioteanul).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` tocmai la aceast` trist` [i
dureroas` fapt` a tr`d`rii lui Iisus [i moartea lui Iuda.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sfintele Evanghelii ne spun c` Iuda a fost unul din cei 12 Apos-
toli ale[i de Domnul. Numele lui Iuda (\n original Iehuda),
\nseamn` „gloria“, „m`rirea“, „lauda“. El mai poart` [i adaosul
„Iscariotul“, spre a indica originea lui din Cariot (sau Keriot), \n
Iudeea. Dac` to]i ceilal]i Apostoli erau galileieni (Fapte 2, 7),
Iuda era din Iudeea, unde s-a n`scut [i Hristos Domnul. El apare
\n lista Apostolilor ca ultimul ales al lui Iisus (Matei 10, 2–4;
Marcu 3, 16–19; Luca 6, 14–16). Evangheliile ne spun, p=n` la
actul v=nz`rii |nv`]`torului, pu]ine lucruri despre el. Nu ne apare
nici o ocazie \n care s`-L fi sup`rat pe Domnul. Era totu[i necinstit
[i nesincer. Evanghelia ne spune [i mai clar, c` el fiind acela
care „]inea punga“, \[i \nsu[ea pentru sine „din ce se punea \n
ea“. {i este numit \n mod direct, f`r` nici un menajament: „ho]“.
Astfel relat=ndu-se episodul din Betania, cu [ase zile \nainte de
pa[ti c=nd Maria „lu=nd un litru cu mir de nard curat, de mult
pre], a uns picioarele lui Iisus [i le-a [ters cu p`rul capului ei“,
„\nc=t casa s-a umplut cu mirosul mirului“. Iuda a avut de obiectat
Cateheze Biblice – Noul Testament
279
c` mai bine acest mir s-ar fi v=ndut pe 300 de dinari, bani care
s-ar fi dat s`racilor. Evanghelia vine cu precizarea: „a zis aceasta
nu pentru c` avea grij` de s`raci, ci pentru c` era „ho]“ (fur) [i
]inea punga [i lua din ce se ]inea \n ea (Ioan 12, 1–6). A urmat
apoi tr`darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot`r=se „s` prind`
pe Iisus cu viclenie [i s`-L ucid`“ (Matei 26, 4). |[i luaser` m`suri
de prevedere, chibzuind s` s`v=r[easc` fapta dup` „ziua
praznicului“ (pa[ti), „ca s` nu se fac` tulburare \n popor“ (Matei
26, 5).
Numai bine c` Iuda merg=nd la ei s-a oferit s`-L dea pe Iisus
\n m=inile lor, r`m=n=nd ca ei s` stabileasc` pre]ul. A c`zut de
acord la oferta unei sume derizorii: 30 de argin]i adic` 30 siclii
de argin]i, sum` care se pl`tea unui st`p=n de sclavi, \n situa]ia
c=nd un bou \mpungea un sclav sau o sclav`, urm=nd ca boul s`
fie ucis cu pietre (Exod 21, 32). Prin aceasta se \mplinea
precizarea profetului Zaharia: „Dac` socoti]i cu cale, da]i-mi
simbria, iar dac` nu s` mi-o pl`ti]i. {i mi-au c=nt`rit simbria
mea de 30 de argin]i“ (11, 12). Evanghelia mai precizeaz` c`
Iuda s-a \n]eles [i cu conduc`torii templului, adic` cu aceia dintre
preo]i [i levi]i care fiind \n serviciul templului, f`ceau de paz` zi
[i noapte acolo. „Iar satana a intrat \n Iuda... [i merg=nd el a
vorbit cu mai marii preo]ilor [i cu c`peteniile oastei cum s`-L
dea \n m=inile lor. {i s-au bucurat aceia [i s-au tocmit cu el s`-i
dea bani. {i el s-a \nvoit [i c`uta vreme cu prilej s`-L dea lor
f`r` [tirea mul]imii“ (Luca 22, 3–6). Aceasta petrec=ndu-se
miercurea, joi seara a urmat cina preg`tit` de Petru [i Ioan \n
Ierusalim. Iisus a venit cu ceilal]i Apostoli seara, din Betania,
printre ei afl=ndu-se [i Iuda. Prezen]a lui era normal`, mai ales
c` fa]a lui nu demasca nimic deosebit, fiind natural, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat [i nici nu ar fi avut s` se \nt=mple ceva din
pricina lui, cu via]a altora, ...cu propria-i via]`... Iisus [tia \ns`
totul... Le [i spusese mai \nainte Apostolilor c`: „va veni pa[tile
[i Fiul Omului se va da ca s` se r`stigneasc`“ (Matei 26, 2).
Cuno[tea prea bine [i fapta lui Iuda, pe care o suport` cu mult`
durere sufleteasc` [i triste]e. Era Apostolul Lui... Nu putea r`m=ne
indiferent. I-a acordat totdeauna afec]iune sincer` [i l-a tratat cu
maxim de r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`. Prezen]a lui Iuda al`turi
de ceilal]i la cin` \l ap`sa ad=nc [i cople[itor... |ncearc` totu[i
un apel discret la con[tiin]a tr`d`torului, ca o b`taie plin` de
iubire la inima lui, din nefericire ferecat`... Fiind totu[i Apostolul
Lui, nu-i poate fi indiferent dac` \n Cartea Vie]ii nu va fi scris [i
numele acestuia, pe care El \nsu[i l-a ales... Iisus anun]`
senza]ionala veste, care tuturor le va zgudui con[tiin]a: „Amin,
Capitolul unu
280
gr`iesc vou`, c` unul dintre voi m` va vinde“, „Iar el
\ntrist=ndu-se foarte mult, au \nceput s`-I zic` fiecare: „nu cumva
sunt eu, Doamne?“ A fost un moment de trezire decisiv pentru
Iuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea t=rziu! Inima generoas` a
Domnului ar fi trecut peste m=r[ava fapt` a ucenicului; ar fi \n]eles
Iisus \mplinirea profe]iei lui Zaharia [i Iuda ar fi fost iertat... Ar
fi r`mas fapta condamnabil`, dar ar fi fost salvat omul!... {i,
fiindc` prin t`cerea sa, Iuda consimte la p`catul lui, Iisus \l
demasc` pe un ton plin de comp`timire [i am`r`ciune: „Cel ce a
\ntins cu mine m=na \n blid, acela m` va vinde. C` Fiul Omului
va merge precum este scris despre El, dar vai acelui om prin care
Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela de nu se n`[tea“
(Matei 26, 23–24). Dar nici aceast` comp`timitoare demascare
nu l-a trezit pe Iuda. Con[tiin]a \i era surd` la orice sunet [i \nchis`
la orice b`taie... N-ar fi vrut totu[i s` [tie nimeni de fapta comis`,
fiind prea ru[inoas`; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totu[i s` [tie
c` dac` Iisus \l avertizase chiar atunci, \nseamn` c` Domnul
cuno[tea totul. El \ns` nu mai poate \n]elege aceasta [i \ntreab`
dac` nu cumva este el. La care |nv`]`torul \i r`spunde afirmativ:
„Tu ai zis“ (Matei 26, 25). Acestea toate se petrecuser` dup` ce
Iisus sp`lase Apostolilor [i lui Iuda picioarele [i dup` ce se
\mp`rt`[iser` cu p=inea [i vinul pref`cute \n Trupul [i S=ngele
S`u. Evanghelistul precizeaz` c` tocmai aceast` nevrednic`
\mp`rt`[ire a adus os=nda v=nz`torului: „{i dup` p=ine, atunci a
intrat \n el satana“. „Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s` faci, f` mai
degrab`. {i nimeni din cei ce [edeau la mas` n-a [tiut pentru ce
a zis aceasta, c` unii socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c` \i
zisese Iisus: cump`r` cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s`
dea ceva s`racilor. Dup` ce a luat p=inea a ie[it \ndat`, [i era
noapte“ (Ioan 13, 27–30). Nici \n inima lui Iuda nu mai era vreun
lic`r de lumin`; i s-a stins [i cea mai palid` raz`, fiind inundat
de \ntunericul [i bezna f`r`delegii s`v=r[ite \n a[a m`sur` \nc=t
vroia s` mearg` p=n` la cap`t... Era cuprins ca \ntr-un v=rtej
ame]itor [i delirant din care nu mai putea ie[i; rostogolindu-se
f`r` a se mai putea opri spre pr`pastia care \i va \nscrie pentru
ve[nicie f`r`delegea al`turi de numele s`u, (care, am v`zut la
\nceput, paradoxal, \nseamn` „laud`“, „glorie“ ‚ „m`rire“).
Dup` Cin`, „a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii S`i dincolo
de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` \n care a intrat El [i ucenicii
S`i. {i [tia locul [i Iuda, ce-L v=nduse, pentru c` de multe ori se
adunau acolo Iisus cu ucenicii S`i“ (Ioan 18, 1–27). „{i... iat`,
unul din cei 12 [i \mpreun` cu el gloat` mult`, cu s`bii [i cu
ciomege trimi[i de la mai-marii preo]ilor [i de la b`tr=nii
Cateheze Biblice – Noul Testament
281
poporului. Iar v=nz`torul le d`duse un semn, zic=nd: „pe care \l
voi s`ruta, acela este: prinde]i-L. {i \ndat` apropiindu-se de Iisus
a zis: bucur`-te, |nv`]`torule! {i L-a s`rutat. Iar Iisus a zis lui:
prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus m=na
pe Iisus [i L-au prins“ (Matei 26, 46–50). De ce s`rutarea semn
al tr`d`rii? Fiindc` Iuda vroia s`-[i ascund` fapta; dorea at=t de
mult s` nu-i [tie Domnul nelegiuirea lui, \nc=t \i spune:
„bucur`-te“, ca [i cum ar urma comunicarea unei ve[ti bune.
F`]`rnicia lui este primit` cu aceea[i bl=nde]e comp`timitoare a
lui Iisus, adres=ndu-i-se: „prietene“, dup` care \ns` urmeaz`
demascarea final`, care \l va duce pe Iuda la t`cere [i-l va face
nu peste mult timp, s` se re\nt=lneasc` cu sine \nsu[i: „Iuda, cu
s`rutare vinzi pe Fiul Omului?“ (Luca 22, 48). |[i va reaminti
Iuda de aceste ultime cuvinte ale lui Iisus ce i-au fost adresate
atunci c=nd ele vor r`suna din glasul con[tiin]ei sale! {i vor r`suna
at=t de tare, \nc=t nu le va mai putea suporta. Nu se va mai putea
ascunde de nimeni [i de nimic, nici chiar de sine \nsu[i... De
data aceasta \l va demasca lumina con[tiin]ei sale, care
aprinz=ndu-se devine at=t de violent`, \nc=t \l orbe[te [i \n acela[i
timp \l va arde at=t de mult, \nc=t \i destram` \ntregul sens al
vie]ii ...
Un regret ad=nc venit din str`funduri \i fr`m=nt` con[tiin]a,
m`cin=ndu-i fiin]a. Iisus e condamnat la moarte! Iar la aceasta a
contribuit [i el! Nevinov`]ia lui Iisus \l cople[e[te... De[i [tia de
fapta lui, Iisus nu i-a zis nici un cuv=nt dojenitor, a c`utat tot
timpul la el, bl=nd, discret [i sincer; f`r` s`-i fac` v`dit` m=r[ava-i
fapt`, s`-l opreasc` de la \mplinirea ei. C`in]a \i apare doar acum,
dar nu ca o supap` de siguran]`: „A \ntors cei 30 de argin]i mai-
marilor preo]ilor [i b`tr=nilor, zic=nd: „Gre[it-am v=nz=nd s=nge
nevinovat. Sim]ea nevoia unei m`rturisiri [i \n]elegeri. O face
de data aceasta cu toat` sinceritatea, f`r` nici un ascunzi[. Trebuia
s` i-o fi f`cut |nv`]`torului [i atunci ar fi primit cu siguran]`
iertarea Lui salvatoare. Dialogul cu Iisus se \ncheiase mai
\nainte... Cei cu care pactase nu au avut interesul s`-i primeasc`
m`rturisirea [i s`-i \n]eleag` fr`m=ntarea chinuitoare, care-i
destr`mase con[tiin]a zbuciumat` \n a[a m`sur`, \nc=t „arunc=nd
argin]ii \n templu, a plecat, [i duc=ndu-se, s-a sp=nzurat“ (Matei
27, 5). Cartea Sf=nt` ne spune c` dup` ce s-a sp=nzurat, c`z=nd,
a pleznit de la mijloc [i s-au v`rsat toate m`dularele... \nc=t s-a
chemat locul acela: loc al s=ngelui (Fapte 1, 18–19). „Iar mai-
marii preo]ilor lu=nd argin]ii, au zis: nu se cade s`-i punem \n
vistieria templului, deoarece sunt pre] de s=nge. {i ]in=nd sfat,
au cump`rat ]arina olarului, pentru \ngroparea str`inilor. Pentru
Capitolul unu
282
aceea s-a numit ]arina aceea, „]arina s=ngelui“.
Intui]ia se va face ar`t=nd chipul lui Iuda din tabloul Cinei
celei de Tain`.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Se pune \ntrebarea: ce a determinat pe Iuda s` comit` nelegiuirea
pe care a f`cut-o? (Se apreciaz` c` Iuda fiind lacom dup` ob]inerea
c=t mai multor avu]ii [i m=nat de dorul de m`rire, vedea \n Iisus
un mesia politic, care \i va satisface aceast` l`comie, \mpodo-
bindu-l cu ranguri din cele mai mari. Dar cum Iisus \[i anun]ase
patima Sa [i cum du[manii Lui se ar`tau din ce \n ce mai hot`r=]i
s`-I pun` cap`t, fiindc` prea mult i-a deranjat, Iuda acord=nd
c=[tigul de cauz` du[manilor Domnului, consider` c` prin tr`darea
lui Iisus, va dob=ndi din partea acestora un plus de \ncredere,
pozi]ia \n fa]a lor). Care a fost atitudinea Domnului fa]` de el?
(Tot timpul a c`utat cu r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]` a-l
recupera, avertiz=ndu-l, demasc=ndu-l [i mustr=ndu-l). C=nd s-a
trezit con[tiin]a lui Iuda? (C=nd a v`zut c` Iisus a fost condamnat
la moarte). Iuda s-a c`it pentru fapta sa? (Da, s-a c`it, [i c`in]a
i-a fost mare. Iar din Evanghelii nu [tim s` nu fi primit iertare
cei ce s-au poc`it, oricine ar fi fost. S` ne \nchipuim ce mare
trebuie s` fi fost c`in]a lui Iuda, \nc=t nu a mai putut suporta
via]a?! A[adar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi dec=t rezultatul
celei mai \mplinite [i tragice convertiri. A fost o convertire at=t
de fulgeratoare, \nc=t v=nz`torul \n]eleg=ndu-[i nelegiuirea \[i
iese din min]i [i se sp=nzur`. Plec=nd de aici am putea s` ne
\ntreb`m dac` exist` posibilitatea de m=ntuire [i pentru el. Tainele
dumnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru nu trebuie
s`-l pierdem din vedere. Lui Iuda tr`d`torul i-a p`rut r`u pentru
ceea ce a f`cut. {i aceasta c=nd i s-a trezit con[tiin]a moral`).

8. Tem` pentru acas`


Se vor analiza [i alte cazuri de c`in]` \n urma trezirii con[tiin]ei,
f`c=ndu-se compara]ie \ntre ele.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
283

|n mai multe r=nduri Domnul a prev`zut sfin]ilor Apostoli pati-


mile, moartea [i \nvierea pe care le va aduce pentru izb`virea de
p`cat a neamului omenesc. A sosit momentul Cinei cele de Tain`,
c=nd Domnul a anticipat s`rb`torirea Pa[tilor [i c=nd \[i ofer`
sub forma p=inii [i vinului Trupul [i S=ngele s`u ca pre] de
r`scump`rare din p`cat.
Dup` Cina cea de Tain` au urmat Sfintele Patimi ale
Domnului.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


|nceputul l-a f`cut rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prinderea
Domnului Iisus. Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la aceste dou`
aspecte ale \nceputului Sfintelor Patimi ale Domnului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Textul privind rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prinderea
lui Iisus, este redat de sfintele Evanghelii la Matei 26, 36–46;
Marcu 14, 32–42; Luca 22, 39–47; Ioan 18, 1.
Dup` Cina cea de Tain`, „a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii
s`i dincolo de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din`“ (Ioan 18, 1)
„al c`rui nume era Ghetsimani [i a zis ucenicilor s`i: [ede]i aici
p=n` m` voi ruga. {i a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob [i pe Ioan
[i a \nceput s` se \nsp`im=nte [i s` se tulbure“ (Marcu 14, 32–33).
Atunci le-a zis: „\ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte.
R`m=ne]i aici [i priveghea]i \mpreun` cu Mine. {i merg=nd pu]in
mai \nainte, a c`zut cu fa]a la p`m=nt, rug=ndu-se [i zic=nd:
P`rintele meu, de este cu putin]` s` treac` de la mine paharul
acesta, dar nu precum voiesc eu, ci precum voie[ti Tu“ (Matei
26, 39). „{i i s-a ar`tat \ngerul din cer \nt`rindu-L. {i fiind \n
zbucium mai \n st`ruin]` se ruga. {i i se f`cuse sudoarea ca
pic`turile de s=nge ce pic` pe p`m=nt. {i scul=ndu-se de la rug`-
ciune, venind c`tre ucenici, i-a aflat dormind“ (Luca 22, 43–44).
Capitolul unu
284
„{i a zis lui Petru a[a: n-a]i putut veghea un ceas cu Mine!
Priveghea]i [i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`, c`ci Duhul este
os`rduitor iar trupul este neputincios. Iar`[i, a doua oar`
duc=ndu-se, s-a rugat zic=nd: P`rintele Meu, de nu poate trece
acest pahar de la mine, ca s` nu-l beau, fie foia Ta. {i venind, i-a
aflat iar`[i dormind, c`ci erau ochii lor \ngreuna]i“ (Matei 26,
40–43) „[i nu [tiau ce s`-I r`spund`“ (Marcu 14, 40). „{i
l`s=ndu-i, s-a dus iar`[i [i s-a rugat a treia oar`, acela[i cuv=nt
zic=nd. Atunci a venit la ucenicii s`i [i le-a zis: dormi]i acum [i
v` odihni]i. Iat`, s-a apropiat ceasul [i Fiul Omului se va da \n
m=inile p`c`to[ilor“ (Matei 26, 45). „Scula]i-v` s` mergem! Iat`
s-a apropiat (v=nz`torul)!
{i \nc` pe c=nd vorbea, iat`, Iuda, unul din cei doisprezece,
a venit [i cu d=nsul mul]ime mult` cu s`bii [i ciomege de la
arhierei [i de la b`tr=nii poporului. Iar v=nz`torul le-a dat semn,
zic=nd: Pe care \l voi s`ruta, acela este“ (Matei 26, 47–49).
„Prinde]i-l [i aduce]i-l sub paz`“ (Marcu 14, 44). „{i \ndat`
venind la Iisus i-a zis: bucur`-Te, rabbi! [i l-a s`rutat. Dar Iisus
i-a zis: prietene pentru ce ai venit“ (Matei 26, 50). {i a ad`ugat
apoi: „Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului“ (Luca 22, 48).
„Deci Iuda, lu=nd oaste [i slujitori de la mai marii preo]ilor [i de
la farisei, a venit acolo cu felinare [i cu f`clii [i cu arme. Iar
Iisus [tiind toate ce erau s` vin` asupra Sa, ie[ind, le-a zis: Pe
cine c`uta]i? R`spuns-au lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-a lor
Iisus: Eu sunt. {i sta \mpreun` cu ei [i Iuda cel ce-L v=ndu-se.
Deci dup` ce le-a zis: Eu sunt, s-au \ntors \napoi [i au c`zut la
p`m=nt. {i iar`[i i-a \ntrebat: pe cine c`uta]i. Iar ei au zis: pe
Iisus Nazarineanul. A r`spuns Iisus [i a zis: V-am spus c` Eu
sunt. Deci, de M` c`uta]i pe Mine, l`sa]i-i pe ace[tia s` se duc`.
Pentru ca s` se \mplineasc` cuv=ntul spus de El: din cei pe care
Mi i-ai dat n-am pierdut nici unul. {i v`z=nd cei ce erau pe l=ng`
El ce avea s` fie, i-au zis: Doamne s` lovim cu sabia“ (Luca
22, 53). „Iar Simon Petru av=nd sabia a scos-o [i a lovit pe sluga
mai marelui preot [i i-a t`iat urechea dreapt`. {i era numele slugii
Malhus“ (Ioan 18, 9). „Iar Iisus r`spunz=nd a zis: l`sa]i, p=n`
aici. {i ating=ndu-i urechea l-a vindecat“ (Luca 22, 51). „{i a zis
Iisus lui Petru: bag` sabia \n teac` (la locul ei) c` to]i cei ce
ridic` sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26, 52). „Paharul pe care
mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea?“ (Ioan 18, 11). „Sau g=nde[ti
c` nu pot s` rog pe Tat`l meu [i s`-mi pun` la \ndem=n` chiar
acum, mai mult de 12 legiuni de \ngeri? Cum, deci, se vor \mplini
scripturile? C` a[a trebuie s` fie! (Matei 26, 53–54). „|n acela[i
timp Iisus a zis mul]imilor, mai marilor preo]ilor [i c`peteniilor
Cateheze Biblice – Noul Testament
285
templului [i b`tr=nilor: ca la un t`lhar (ho]) a]i ie[it cu s`bii [i cu
ciomege. |n toate zilele fiind cu voi \n templu n-a]i \ntins m=inile
asupra mea; dar acesta este ceasul vostru [i st`p=nirea
\ntunericului“ (Luca 22, 52–53). „Deci oastea [i c`petenia cea
peste 1000 [i slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus [i L-au legat“.
(Ioan 18, 12). „Dar toate acestea s-au f`cut, ca s` se \mplineasc`
scripturile profe]ilor. Atunci to]i \nv`]`ceii L-au l`sat [i au fugit“
(Matei 26,56).

Explicarea textului Dup` cum am v`zut c` ne spune textul


sfintelor Evanghelii, M=ntuitorul \mpreun` cu cei 11 Apostoli
se \ndreapt` spre gr`dina Ghetsimani. |nainte au trecut podul peste
r=ul Chidron la poalele Muntelui M`slinilor, t`lm`cindu-se
\nseamn` „r=ul negru“, fiindc` are apa murdar` [i tulbure. Cam
la 100 m se afl` gr`dina Ghetsimani, \nsemn=nd „teasc de
m`sline“, pentru c` avea un teasc pentru stoarcerea undelemnului
din numero[ii m`slini afla]i aici. Era un loc lini[tit, cu cer senin,
unde astrul nop]ii \[i rev`rsa m=ng=ietor razele sale str`lucitoare
printre crengile m`slinilor \mb`tr=ni]i de vreme. De multe ori
[i-a reg`sit Iisus aici lini[tea dup` c=te o zi petrecut` \n zbuciumul
[i tumultul ei ame]itor... Opt din cei 11 Apostoli r`m=n la intrare,
iar cu trei dintre ei: Petru, Iacob [i Ioan, Iisus merge mai departe
s` se roage P`rintelui Ceresc. Acum \l vedem pe M=ntuitorul \n
\nf`]i[area sa omeneasc`.
Dac` la schimbarea la fa]` sau la \nvierea fiicei lui Iair, aceia[i
trei Apostoli au avut privilegiul s` fie uimi]i de str`lucirea
dumnezeirii sale, acum ei \l priveau pe Iisus |nv`]`torul doar ca
unul dintre ei... Domnul \ns` [tia tot ce avea s` se \nt=mple. El
„s-a f`cut pentru noi p`cat“ (II Cor. 5,21), iar „r`splata p`catului
este moartea“ (Rom. 6, 23). {tim aceasta din chiar primele cuvinte
ale Sfintei Scripturi, c=nd primii oameni au p`c`tuit [i s-au
\mpov`rat cu moartea. {i firea \mpov`rat` cu p`catul str`mo[esc
s-a transmis tuturor oamenilor. Aceasta a luat asupra Sa [i Fiul
lui Dumnezeu la \ntrupare. A luat-o tocmai pentru a o izb`vi de
p`cat. {i putea s-o fac`, fiindc` era singurul care nu avea p`cat,
fiind Dumnezeu. Dar odat` ce a luat firea omeneasc`, a f`cut
acest lucru pentru a o izb`vi, a o salva, a o elibera, a o m=ntui de
p`cat. {i astfel Fiul lui Dumnezeu devine M=ntuitorul nostru,
iar aceasta prin Jertfa Sa de isp`sire. {i tocmai acum se apropia
momentul acestei Jertfe supreme de \mp`care a omului cu Dum-
nezeu. Iisus [tia aceasta, cuno[tea, vedea \nainte toate batjocorile
ce se vor n`pusti asupra Lui. Vedea toat` ura \nver[unat` asupra
Lui, vedea singur`tatea cople[itoare, vedea chinurile [i suferin]ele
Capitolul unu
286
care \i vor m`cina trupul \n cele mai cumplite dureri, vedea
moartea ca pre] de r`scump`rare ce urma s` se aduc`, vedea
morm=ntul rece [i umed s`pat \n st=nc`... {tia totul, absolut totul,
fiindc` era Dumnezeu. Dar firea \mpov`rat` cu p`catele tuturor
oamenilor, cu toate f`r`delegile lumii, \l ap`sa tot mai mult [i
mai greu. Dar cui avea s` spun` toate acestea? Desigur Apostolilor
dar ei nu pot \n]elege aceast` tain` a m=ntuirii noastre. Mama Sa
L-ar fi \n]eles, dar nu-L putea ajuta cu nimic. Acum a sosit
momentul \mplinirii profe]iei dreptului Simion, c` „prin inima
ei va trece sabia“. E sabia durerii care \i va spinteca inima de
suferin]`, v`z=ndu-[i Fiul adus ca Jertf`. Toate aveau s` se
\mplineasc` dup` planul lui Dumnezeu Tat`l. De aceea Iisus se
adreseaz` Lui. Se adreseaz` nu ca Dumnezeu Fiul ci ca „mielul
ce se va aduce spre junghiere“, ca Om care \[i a[teapt` suferin]a
\n cea mai cr=ncen` expresie a ei. De aceea, El spune celor trei
Apostoli:„|ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte!“ {i l`s=ndu-i
„s` privegheze“, adic` s` fie treji, eventual s`-L \nso]easc` \n
rug`ciunea c`tre Tat`l, se dep`rteaz` de la ei ca s` se roage. La
\nceput rug`ciunea este expresia totalei umilin]e fa]` de Tat`l,
manifestat` prin pro[ternerea cu fa]a la p`m=nt; apoi se ridic` \n
genunchi [i cu ochii \n`l]a]i spre cer se adreseaz` P`rintelui
Ceresc: „Tat`l Meu, dac` este cu putin]`, treac` de la Mine paharul
acesta! Totu[i nu precum voiesc Eu, ci precum voie[ti Tu“.
Rug`ciunea e simpl` [i sincer` pornit` din sim]`minte fire[ti
umane.
Paharul simbolizeaz` otrava mor]ii, fiindc` \n pahar b`utura
poate fi u[or amestecat` cu otrav`. {i nu pu]ine au fost victimele
acestui pahar... Dac` suntem aten]i putem observa c` Domnul
nu-[i impune cererea. El spune: „Dac` este cu putin]`“. Vedem
de aici toat` supunerea fa]` de voia lui Dumnezeu, a[a cum se
cuvine [i noi s` ne rug`m: nu impun=nd lui Dumnezeu cererea
noastr`, ci acord=ndu-i Lui Dumnezeu \ncrederea de a interveni
\n via]a noast` [i a face cum crede El mai bine, [tiind c` „toate le
lucreaz` spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8,
29). {i Sf=nta Evanghelie ne spune c` Dumnezeu Tat`l \i trimite
Fiului S`u aflat \n postura de Miel spre junghiere, un \nger ca
s`-l m=ng=ie. Zbuciumul rug`ciunii prime[te \ns` o \nf`]i[are dra-
matic`, devenind de a[a mare intensitate, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. Dup` cum vedem, rug`ciunea lui
Iisus din gr`dina Ghetsimani e rug`ciunea marii singur`t`]i a
Celui ce s-a \mpov`rat de p`cate. Nu mai este rug`ciunea lini[tii
de alt` dat` a Fiului Omului \n comuniune cu Tat`l... E suspinul
p`catului omeniri [i lacrimilor durerii, e zbuciumul, emo]ia,
Cateheze Biblice – Noul Testament
287
agita]ia, p`r`sirea... sunt stropii de s=nge \n viziunea paharului
plin p=n` la rev`rsare cu otrava mor]ii. E batjocora, b`t`ile,
s=ngele nevinovat al r`scump`r`rii. {i scul=ndu-se merse la
apostoli. Ace[tia \ns` „dormeau de \ntristare“. Sim]eau [i ei
\ntristarea |nv`]`torului, dar trupul le era prea neputincios ca s`
participe la ea, s` privegheze al`turi de El. Au preferat s` se
refugieze \n lini[tea odihnitoare a somnului ca s` poat` uita clipele
grele prin care trece |nv`]`torul. De acea Domnul \i mustr`. {i
retr`g=ndu-se din nou, Domnul s-a rugat Tat`lui zic=nd:
„P`rintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s`
nu-l beau, fie voia Ta“. Iisus acum se m=ng=ie... Acum va \mplini
ceea ce le-a spus mai \nainte apostolilor [i mul]imilor, „c`ci m-am
cobor=t din cer, nu ca s` fac voia Mea, ci voia Celui ce m-a
trimis“ (Ioan 6, 38). De fapt a[a ne-a \nv`]at [i pe noi s` ne rug`m
P`rintelui Ceresc: „Fac`-se voia Ta“. Venind a doua oar` la Apos-
toli El i-a aflat din nou dormind. Le spune c` s-a apropiat timpul
c=nd Fiul Omului va fi dat \n m=inile p`c`to[ilor...
{i \ntr-adev`r apare v=nz`torul. Era cu oaste roman` [i cu
slujitor de la mai marii preo]i [i de la farisei. Erau \narma]i cu
f`clii [i cu arme. Oastea roman` o aveau de la procuratorul Pon]iu
Pilat, care \[i avea re[edin]a la Cezarea Palestinei, dar de pa[ti
venea totdeauna la Ierusalim cu armata.
Pa[tile (Persahul) era cea mai mare s`rb`toare a iudeilor. Era
ziua eliber`rii din cea mai lung` [i tiranic` robie. Era s`rb`toarea
trecerii spre „}ara F`g`duin]ei“ prin Moise, alesul, profetul lui
Dumnezeu [i eliberatorul lor na]ional. Acum ei se vor afirma \n
bine ca popor liber... Dar \n perioada \n care ne afl`m nu mai era
un popor liber. Ocupa]ia roman` era dur` [i du[m`noas` iudeilor.
De aceea, la Pa[ti se adunau israeli]i din toat` lumea s` retr`iasc`
ziua eliber`rii de alt`dat`, pl=ng=nd gloria str`bun` \n p`m=ntul
natal, la zidurile ref`cute (de c`tre Irod cel Mare) ale templului
lui Solomon... {i nu de pu]ine ori venirea lor de Pa[ti se trans-
form` \n revolt`. Iar pentru ca aceasta s` fie \n`bu[it` \n fa[`,
Pilat era prezent aici cu oastea \narmat`. |[i avea locul \n cet`]uia
„Antonia“ (dup` numele lui Marc Antoniu) la nord-est de dealul
unde era construit templul. Avea cu el o garnizoan` roman` de
osta[i. Se bucur` de faptul c` iudeii \[i caut` [i \[i g`sesc
adversarii, cert=ndu-se \ntre ei... („Divide et impera!“). Le pune
la dispozi]ie o ceat` de osta[i, adic` o treime dintr-o cohort`,
ceea ce \nseamn` 200 osta[i \narma]i. To]i pornesc s`-l prind`
pe Iisus [i pe cei 11 Apostoli ai S`i. |n fruntea lor se afla Iuda.
Nu voia ca s` se autodema[te ca tr`d`tor. Se ru[ina de ceea ce a
f`cut [i acum trebuia s` \mplineasc`. Ac]ioneaz` mascat,
Capitolul unu
288
s`rut=ndu-[i |nv`]`torul [i \nt=mpin=ndu-L cu cuvintele:
„bucur`-Te!“ ca [i cum ar dori s`-i comunice o veste bun`... Ce
tiranic` ipocrizie; s`rutul e gestul celei mai delicate [i ginga[e
afec]iuni. {i Iuda [i-a g`sit tocmai aceast` falsitate!... Iisus care
cuno[tea [i sim]ea totul, r`spunde plin de bl=nde]e: „Prietene
pentru ce ai venit?“ |l socote[te \nc` prieten [i \l comp`time[te
parc` de soarta care [i-a ales-o [i de sf=r[itul misiuni sale
falimentare [i tragice. De aceea \l [i mustr`: „Iuda cu o s`rutare
vinzi pe Fiul Omului!?“. La aceasta Iuda nu mai r`spunde nimic.
Nu a crezut c` Iisus este Mesia. Dar Domnul vrea s` i se descopere
pentru ultima dat` c` El este Fiul Omului, [i c` |mp`r`]ia Lui nu
este din aceast` lume... Con[tiin]a lui Iuda era \ns` adormit`, iar
Domnul b`tea la por]ile unei u[i ferecate... Nu peste mult timp
se va trezi dar atunci va fi prea t=rziu...
Apoi Iisus se adreseaz` mul]imii \narmate care-L c`utau,
\ntreb=ndu-i: „Pe cine c`uta]i?“ Ei r`spund: „Pe Iisus Nazarinea-
nul“. Domnul le r`spunde: „Eu sunt“. Nu le vine s` cread`. S-ar
fi a[teptat s` \nt=lneasc` un om plin de m=nie, gata de lupt`.
Iisus era bl=nd [i smerit, cu inima deschis` plin` de iubire [i
demnitate, complet nevinovat ca s` fug` din fa]a lor, [i lipsit de
orice dorin]` de domina]ie lumeasc` ca s`-[i \ncruci[eze s`biile
cu ei... Neput=nd crede, cad \n fa]a Lui, \mbulzindu-se ca s` nu
scape. De aceea, Iisus \ntreab` a doua oar` cu aceea[i con[tiin]`
a nevinov`]iei Sale: „Pe cine c`uta]i?“ Apoi se pred` lini[tit \n
m=inile lor, cer=ndu-le doar ca pe Apostoli s`-i lase \n pace.
Apostolii cred \ns` c` acum a venit momentul b`t`liei pentru
\ntronarea \mp`r`]iei mesianice pe p`m=nt. Petru, mai violent,
atac` chiar pe sluga mai marelui preot. Iisus le interzice
Apostolilor pe un ton senten]ios, orice ac]iune potrivnic`, iar
mul]imii \i adreseaz` repro[uri c` de[i le-a vorbit totdeauna pe
fa]`, \n locurile cele mai populate, vin s`-L prind` ca pe un ho]
sau t=lhar. Puteau de fapt oric=nd s`-L prind` \n oricare din
\mprejur`ri, fiindc` a vorbit \ntotdeauna pe fa]`, gata oric=nd s`
dea socoteal` de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia — c` de
fapt mult \nainte „c`utau s`-L prind` [i nimeni nu [i-a pus m=inile
pe El, c` \nc` nu venise ceasul Lui“ (Ioan 7, 30). Nimic \n lumea
aceasta nu se petrece \n afara voin]ei lui Dumnezeu. Cine nu [tie
aceasta, nu crede [i nu-L socote[te pe Dumnezeu ca pe un P`rinte
bun [i iubitor care necontenit vegheaz` la via]a sa; [i nici nu se
consider` fiul sau copilul lui Dumnezeu.
Dar Iisus este trimis tocmai acum, fiindc` „Acesta este ceasul
vostru — spune El — [i st`p=nirea \ntunericului“ (Luca 22, 53).
Cateheze Biblice – Noul Testament
289
Acum a sosit momentul ca s` se „\mplineasc` scripturile
profe]ilor“ (Matei 26, 56).
{i Evanghelia \ncheie acest capitol ar`t=nd c` „to]i ucenicii
L-au l`sat [i au fugit“. Ca [i mai \nainte c=nd le-a prevestit Pati-
mile, \n drum spre Ierusalim, [i acum „n-au \n]eles nimic
(Apostolii) din aceasta“ (Luca 18, 34). Vor \n]elege ei \ns` mai
t=rziu aceast` mare tain` a m=ntuirii [i vor jertfi pentru ea chiar
propria lor via]`...

7. Fixarea cuno[tin]elor
Cu cine s-a dus Iisus \n gr`dina Ghetsimani ca s` se roage? (Cu
sfin]ii Apostoli: opt dintre ei au r`mas la intrare, iar cu trei: Pe-
tru, Iacob [i Ioan a intrat \n gr`din`. Desp`r]indu-se de ei s-a
rugat P`rintelui ceresc, \n zbucium cumplit, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. A cerut P`rintelui Ceresc c` dac`
este cu putin]` s` treac` paharul amar al suferin]ei. Merg=nd la
Apostoli \i afl` „dormind de \ntristare“. Un \nger trimis de Tat`l
|l m=ng=ie, \nc=t a doua oar`, cere P`rintelui Ceresc \mplinirea
voi Sale. Venind din nou la apostoli \i g`se[te dormind, „c`ci
erau ochii lor \ngreuna]i“. Se roag` pentru a treia oar` acelea[i
cuvinte. {i de data aceasta Apostolii sunt cople[i]i de somn.
Urmeaz` prinderea Domnului \n gr`dina Ghetsimani de ceata de
osta[i romani, al`turi de reprezentan]ii sinedriului [i mul]ime,
condu[i de Iuda, care |l d` pe m=inile lor printr-un s`rut). Cum
au venit potrivnicii lui Iisus s`-l prind`? (|narma]i cu ciomege [i
s`bii). De ce? (Fiindc` se a[teptau la o lupt` cr=ncen`). Cum a
reac]ionat Iisus? (|n mod pa[nic, bl=nd [i demn, cu con[tiin]a
nevinov`]iei Sale). Cum au reac]ionat adversarii? (R`m=n=nd
surprin[i de atitudinea lui Iisus, \nv`lm`[indu-se au c`zut \naintea
Lui). Ce a f`cut Domnul? (Li s-a predat cu aceia[i nevinov`]ie a
con[tiin]ei Sale). Cum au reac]ionat Apostolii? (S-au ar`tat gata
de lupt` [i au chiar \nceput s` loveasc`). Ce atitudine ia Domnul
fa]` de ac]iunea lor? (Le interzice cu des`v=r[ire s` ridice sabia,
spun=ndu-le c` „to]i cei care ridic` sabia, de sabie vor pieri“).
Dup` ce M=ntuitorul s-a dat \n m=na vr`jma[ilor, ce au f`cut
Apostolii? (Au fugit cu to]i, l`s=ndu-L pe Iisus singur).
Capitolul unu
290
8. Tem` pentru acas`

--
Se va lectura textul rug`ciunii Domnului din gr`dina Ghetsimani
[i a prinderii Lui: Matei 26, 36–46.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Lep`darea Apostolului Petru


1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut c` dup` Cina cea de Tain`, Domnul \mpreun` cu Sfin]ii
Apostoli „au ie[it la muntele M`slinilor. Atunci le-a zis Iisus:
Voi to]i v` ve]i sminti \ntru Mine \n noaptea aceasta, c`ci este
scris: Bate-voi p`storul [i se vor risipi oile turmei... iar Petru
r`spunz=nd a zis: dac` to]i se vor sminti \ntru Tine, eu nici o
dat` nu m` voi sminti“ (Matei 26, 30–33).
Atunci Domnul \i veste[te ceea ce nu peste mult timp avea
s` se \nt=mple, zic=ndu-i „Amin gr`iesc ]ie c` \n noaptea aceasta,
mai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da de Mine“.
Auzind acestea, Sf=ntul Apostol Petru r`spunde \nv`]`torului:
„Chiar de ar fi s` mor \mpreun` cu Tine, nu m` voi lep`da de
Tine. Asemenea au zis [i to]i ucenicii“ (Matei 26, 34–35).

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Cu toate acestea, Apostolul Petru se va lep`da de Domnul a[a
cum i s-a prezis. Vom urm`ri \n continuare lep`darea [i c`in]a
Sf=ntul Apostol Petru.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Relatarea evenimentului lep`d`rii [i c`in]ei Sf=ntului Apostol
Petru: |nso]it de trei din ucenicii S`i, Ioan, Iacob [i Petru, Domnul
S-a dus dup` Cina cea de Tain` \n gr`dina Ghetsimani ca s` se
Cateheze Biblice – Noul Testament
291
roage, [i sosind \n acel loc, le-a zis: „Ruga]i-v` s` nu c`de]i \n
ispite“. {i S-a dep`rtat de ei ca la o arunc`tur` de piatr` [i, \nge-
nunchind, se ruga... [i, scul=ndu-se de la rug`ciune, venind c`tre
ucenici, i-a aflat dormind de \ntristare“ (Luca 22, 39–45).
Scul=ndu-se au fost \nt=mpina]i de mul]imea condus` de Iuda ca
s`-L prind`“ Iar Iisus i-a zis „Iuda, cu o s`rutare vinzi pe Fiul
Omului?“ (Luca 22, 48). |n acest timp, „sco]=nd sabia, Petru a
lovit pe unul din slujitori [i i-a t`iat urechea“ (Ioan 18, 9–11).
Mustr=ndu-l, Domnul \i spune lui Petru: „\ntoarce sabia la locul
ei, c`ci to]i cei ce ridic` sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26, 52).
„Paharul pe care Mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea?“ (Ioan 18, 11),
„au ]i se pare c` nu pot s` rog pe Tat`l Meu [i s`-Mi trimit`
acum mai mult de dou`sprezece legiuni de \ngeri? Dar cum se
vor \mplini scripturile, c` a[a trebuie s` fie?“ (Matei 26, 53–54).
„ {i ating=ndu-i urechea, l-a vindecat.“ (Luca 22, 51). To]i
Apostolii L-au p`r`sit pe Domnul, afar` de Ioan [i Petru, care
L-au urmat \n continuare [i la judecat`.
Deci oastea [i c`petenia cea peste 1000 [i slujitorii iudeilor
au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au dus \nt=i la Ana, c`ci era
socrul lui Caiafa, care era mare preot \n anul acela... [i mergea
dup` Iisus Simon Petru [i cel`lalt ucenic, iar ucenicul acela era
cunoscut marelui preot [i a intrat \mpreun` cu Iisus \n curtea
marelui preot; iar Petru a st`tut la u[` afar`. Deci a ie[it cel`lalt
ucenic, care era cunoscut marelui preot [i a spus port`ri]ei [i a
b`gat \n`untru pe Petru . {i a zis lui Petru slujnica port`ri]`: „Nu
cumva [i tu e[ti din ucenicii omului acestuia?“ (Ioan 18, 12–17).
Dar el s-a lep`dat \naintea lor, a tuturor, zic=nd: „Nu [tiu ce zici!“
(Matei 26,70). |n acest timp M=ntuitorul este judecat de arhiereul
Ana, care condamn=ndu-L la moarte, L-a trimis la Caiafa ca s`
pronun]e [i el sentin]a... Apostolul Petru „ie[ind la poart`“ a fost
\nt=mpinat de alt` slug` care „a zis celor de acolo: [i acesta era
cu Iisus Nazarineanul“. {i iar`[i s-a lep`dat Petru cu jur`m=nt:
„Nu cunosc pe omul acesta“ (Matei 26, 71–72). {i Simon Petru
sta [i se \nc`lzea... zis-a lui una din slugile marelui preot, rud`
acelui c`ruia \i t`iase Petru urechea: „Dar nu te-am v`zut eu \n
gr`din` cu el?“ (Ioan 18, 26). „Iar dup` pu]in, apropiindu-se cei
ce stau \n preajm` au zis lui Petru: „cu adev`rat [i tu e[ti dintre
ei, c`ci [i graiul te v`de[te“. Atunci el a \nceput s` blesteme [i
s` se jure: „nu cunosc pe omul acesta. {i \ndat` a c=ntat coco[ul“
(Matei 26, 73–74). „Domnul \ntorc=ndu-[i capul, \l prive[te atunci
pe Petru; [i [i-a adus aminte Petru de cuv=ntul lui Iisus care \i
zisese: Mai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da de
Mine. {i ie[ind afar` a pl=ns cu amar“ (Matei 26, 75).
Capitolul unu
292

Explica]ii De aici vedem c` la \nceput Petru a fost plin de curaj


[i a f`g`duit solemn c` nu se va lep`da de |nv`]`torul. La \nceput
a fost plin de entuziasm datorit` ata[amentului sincer pe care \l
avea fa]` de Domnul, cum erau — de altfel — [i ceilal]i Apos-
toli. V`z=ndu-L apoi pe Iisus \n fa]a brutalit`]ilor celor doi
judec`tori, ca [i a atmosferei de batjocur` general` fa]` de Dom-
nul, la care se adaug` [i sentin]a de condamnare la moarte, curajul
de alt` dat` se destram` [i se transform` \n team` cumplit`, iar
ata[amentul f`g`duit, se pierde [i el, \nc=t Apostolului nu-i mai
r`m=ne dec=t grija propriei vie]i. |n aceast` situa]ie, cuprins [i
dominat de fric`, a uitat complet promisiunea f`cut`... Dar s-a
reg`sit pe sine \nsu[i din \nvolburarea temerii de moarte [i anume,
atunci c=nd Domnul L-a privit direct. Dar era prea t=rziu, fiindc`
el se lep`dase. Apoi Petru s-a retras [i „a pl=ns cu amar“. Aceasta
\nseamn` c` i s-a trezit con[tiin]a care \l mustr` pentru fapta
s`v=r[it`, iar el se c`ie[te, \i pare nespus de r`u [i se spune c` de
atunci, ori de c=te ori c=nta coco[ul \n zorii zilei, Apostolul Pe-
tru reamintindu-[i de fiecare dat` fapta lui, pl=ngea — ca prima
dat` — „cu amar“, adic` cu ad=nc` p`rere de r`u, cu regret
profund. Ne apare acum mai clar de ce lep`darea Sf=ntului
Apostol Petru a devenit expresia unui p`cat greu. Noi vorbim \n
general de lep`dare, ca de o p`r`sire a ceea ce este r`u, dar
Apostolul Petru s-a lep`dat, a p`r`sit adic`, tocmai ceea ce
considera c` este cel mai demn lucru pe care ar trebui s` \l urmeze
\n via]`. C`in]a lui \ns` \l salveaz`. De[i l-a determinat s` pl=ng`
cu amar, c`in]a a fost bine venit`, lacrimile devenind supap` de
siguran]`, sau semnal de alarm`, care \i rena[te \n suflet
ata[amentul sincer fa]` de |nv`]`torul, pe care nu-L va mai p`r`si
[i de care nu se va mai lep`da niciodat`.
Vorbind despre lep`darea Apostolului Petru \n preajma
Sfintelor Patimi ale Domnului ne vine \n minte [i tr`darea
\nv`]`torului de c`tre un alt Apostol, de Iuda. |n ambele situa]ii
este vorba de o dep`rtare sufleteasc` fa]` de Iisus, de necredin-
cio[ie fa]` de El. Numai c` lep`darea este provenit` dintr-o
cople[ire de team` [i \n acela[i timp pentru ap`rarea propriei
vie]i, pe c=nd tr`darea este o fapt` provenit` din r`utate [i ur`.
Pe de alt` parte, lep`darea Apostolului Petru este urmat` de c`in]`
[i de hot`r=rea de \ndreptare, aduc`toare de lini[tea [i pacea
iert`rii. Tocmai aceast` hot`r=re \i lipsea lui Iuda. De aceea c`in]a
lui s-a transformat \n zbuciumul ap`s`tor [i zguduitor al con[ti-
in]ei care \l duce la nebunie [i moarte.
Cateheze Biblice – Noul Testament
293
Referindu-ne apoi la binefacerea c`in]ei Sf=ntului Apostol
Petru ne amintim de c`in]a regelui David, care p`c`tuind [i fiind
mustrat de Profetul Natan, recunosc=ndu-[i fapta a regretat-o din
ad=ncul sufletului [i \ndrept=ndu-[i via]a a primit iertarea [i
pacea, compun=nd prea frumo[ii psalmi de poc`in]`...

7. Fixarea cuno[tin]elor
C=nd s-a lep`dat Sf=ntul Apostol Petru de M=ntuitorul? (|n fa]a
sinedriului, \n timpul judec`]ii Sale). I-a prevestit M=ntuitorul
lep`darea sa? (Da). Ce i-a f`g`duit Sf=ntul Petru? (C` dac` to]i
se vor lep`da, el nu se va lep`da). Care sunt \mprejur`rile \n care
s-a lep`dat? (Mai \nt=i \n fa]a slujnicei port`ri]e de la curtea
arhiereului. Apoi \n fa]a slugii dup` judecarea [i condamnarea
M=ntuitorului, Petru s-a lep`dat cu jur`m=nt c` nu \l cunoa[te pe
Iisus. |n sf=r[it, \n timp ce se \nc`lzea la foc, \mpreun` cu slugile
marelui preot s-a lep`dat cu jur`m=nt, spun=nd c` nu-L cunoa[te
pe |nv`]`torul). Ce s-a \nt=mplat apoi? (A c=ntat coco[ul, iar
Domnul L-a privit pe Apostolul care se lep`dase de El). Ce a
urmat? (Petru s-a c`it, i-a p`rut r`u, a regretat fapta s`v=r[it` [i a
pl=ns cu amar. {i de atunci ori de c=te ori auzea diminea]a c=nt=nd
coco[ul, \[i pl=ngea cu ad=nc regret fapta lep`d`rii sale de
Domnul).

8. Aplicarea
Am v`zut din relatarea Sfintei Evanghelii c` atitudinea Sf=ntu-
lui Apostol Petru fa]` de Domnul, ca [i \n cazul general credin]a
sa, au fost oscilante. {i-a manifestat ata[amentul cu promisiuni
pline de entuziasm, cade apoi \n \ntristare, este cople[it de team`,
uit` tot ce a f`g`duit, se leap`d`... dar se c`ie[te, se \ntoarce din
nou la ata[amentul sincer fa]` de Iisus. La fel este [i via]a
cre[tinului cu c`deri [i ridic`ri. Principalul lucru este c` dac`
am c`zut, s` ne ridic`m... V`z=nd feluritele rele sau p`cate care
ne cople[esc adesea pe noi, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu [i de
semeni, ca [i efectul binef`c`tor al credin]ei, care ne \ntoarce
pa[ii spre \nnoirea continu` a vie]ii duhovnice[ti, putem \n]elege
de ce M=ntuitorul cunosc=ndu-ne ca fiind mereu supu[i p`catului,
ne-a l`sat Taina Sfintei Poc`in]e \n Biseric`, prin care s` putem
ob]ine mereu iertarea p`catelor spre \ndreptarea [i m=ntuirea
sufletelor.
Capitolul unu
294
9. Tem` pentru acas`
Se va citi textul pericopei evanghelice privind lep`darea [i c`in]a
Sf=ntului Apostol Petru: Matei 26, 31–34 [i 57–75.

--
10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i


roman
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credin]` despre
Fiul lui Dumnezeu \ntrupat? (C` s-a r`stignit pentru noi \n zilele
lui Pon]iu Pilat [i a p`timit [i s-a \ngropat). De aici vedem c`
\nainte de a fi fost r`stignit, precum [i \nainte de a p`timi [i de a
fi fost \ngropat, Domnul a fost judecat [i condamnat la moarte
de c`tre tribunalul iudaic [i roman, sentin]a final` fiind rostit`
de procuratorul Pon]iu Pilat.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


S` vedem mai \ndeaproape pe M=ntuitorul Hristos \n fa]a
tribunalului iudaic [i roman.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Sf=nta Evanghelie ne spune c` „oastea [i c`petenia cea peste o
mie [i slujitorii iudeilor au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au
dus int=i la Ana c`ci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al
anului aceluia. {i Caiafa era cel ce sf`tuise pe iudei c` este mai
de folos s` moar` un om pentru popor (Ioan 18, 12–13). De[i a
fost \nl`turat din arhierie (\n anul 7 dup` Hristos) [i \nlocuit cu
Cateheze Biblice – Noul Testament
295
ginerele s`u, Caiafa, Ana \[i mai p`stra autoritatea \n fa]a
poporului. De aceea, judecata lui Iisus \ncepe noaptea \n casa
acestuia. |n mod normal, ca procedur` iudaic`, procesul trebuia
s` se desf`[oare \n fa]a tribunalului numit „sinedriu“, aflat l=ng`
zidul de sud-vest al cur]ii exterioare a templului, \ntr-o sal`“
pardosit` cu pietre“, numit` „Gazith“. Sinedriul era compus din
71 de membri ale[i dintre c`rturari, farisei, arhierei [i „b`tr=nii
poporului“ (ca reprezentan]i ai vechii nobilimi). {edin]ele erau
prezidate de arhiereul \n func]iune. Ele \ncepeau dup` aducerea
jertfei de diminea]` la templu, pe la orele 7, [i puteau ]ine toat`
ziua, \n afar` de zilele de sabat sau alte s`rb`tori. Nu erau
\ng`duite [edin]ele nocturne. Judec`torii erau a[eza]i \n semicerc.
|n mijlocul lor st`tea pe un podium inculpatul. Dup` ce
pre[edintele expunea cazul, erau audia]i martorii ap`r`rii, apoi
cei ai acuz`rii. Pentru ca m`rturia s` fie valid`, se depunea
jur`m=ntul. Se cereau cel pu]in doi martori. Urma cuv=ntul
ap`r`torului, apoi cel al acuzatorului, iar la sf=r[it al inculpatului.
|n acest timp doi grefieri notau atitudinea ap`r`rii [i respectiv
cea a acuz`rii. Sentin]a era hot`r=t` prin votul completului de
judecat` [i pronun]at` de pre[edinte: cea de achitare se pronun]a
pe loc, iar cea de condamnare \n ziua urm`toare.
Cum a decurs procesul M=ntuitorului? Evanghelia ne arat`
c` arhiereii [i \ntreg sinedriul c`utau m`rturie mincinoas`
\mpotriva lui Iisus, ca s`-L omoare. {i nu g`seau, de[i veniser`
mul]i martori mincino[i. Iar la urm`, venind doi, au spus: Acesta
a zis: pot s` d`r=m templul lui Dumnezeu [i \n trei zile s`-L
zidesc. {i ridic=ndu-se arhiereul a zis: nimic nu r`spunzi la ceea
ce m`rturisesc ace[tia \mpotriva Ta? Iisus \ns` t`cea. {i arhiereul
lu=nd cuv=ntul i-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s` ne spui
dac` e[ti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Iisus \i zise: tu ai
spus! Iar eu v` mai spun: de acum ve]i vedea pe Fiul Omului
[ez=nd de-a dreapta puterii [i venind pe norii cerului. Atunci
arhiereul \[i sf=[ie ve[mintele zic=nd: „A hulit!“ Ce ne mai trebuie
martori? Iat`, acum a]i auzit hula Lui! Ce socoti]i? Iar ei r`spun-
z=nd, au zis: vinovat este de moarte. Atunci L-au scuipat \n fa]`
[i L-au b`tut...“ (Matei 26, 59–68).
|n zorii zilei urm`toare sinedriul s-a \ntrunit din nou
\ntreb=ndu-L pe Iisus dac` recunoa[te c` este „Fiul lui Dumne-
zeu“. Deoarece M=ntuitorul a confirmat, ei socotesc r`spunsul
lui Iisus drept hul`, sau necinstire adus` lui Dumnezeu, motiv
pentru care se consider` \ndrept`]i]i s` rosteasc` din nou sentin]a
de condamnare la moarte prin r`stignire (Luca 22, 66–71). Pen-
tru ca sentin]a s` devin` executorie, trebuia confirmat` de pro-
Capitolul unu
296
curatorul roman, Pon]iu Pilat. Astfel, \n faza a doua a procesului,
Iisus a ajuns \n fa]a autorit`]ilor romane. |ncep=nd cu anul 26
d.Hs. procurator al Palestinei a fost Pon]iu Pilat, un nobil roman
abuziv [i dur, care a r`mas acolo timp de aproximativ zece ani.
Venise \n Palestina \mpreun` cu so]ia lui, care se pare c`, st=nd
aici, trecuse la religia mozaic`. Avea re[edin]a la Cezareea
Palestinei, dar de Pa[ti venea la Ierusalim pentru a preveni orice
atitudine potrivnic` Romei din partea poporului sosit acolo cu
prilejul s`rb`torii. |n apropierea templului, Pilat avea o cet`]uie
numit` „Antonia“, construit` de Marc Antoniu, unde exista [i o
sal` mare a pretoriului de judecat`. Era 14 nisan, ora 6 diminea]a.
Cum romanii aveau obiceiul s`-[i \nceap` lucr`rile de diminea]`,
Iisus a fost dus la procuratorul roman. Membrii sinedriului nu
intraser` \n pretoriu, deoarece seara \ncepea pa[tile, [i a intra \n
casa unui p`g=n \nsemna o necur`]ie, iar \n caz de for]` major`
s`rb`toarea se am=na cu o lun`.
Pilat auzise mai \nainte de Iisus. Oferise chiar osta[i spre
a-L prinde. |n sala pretoriului acuza]iile au primit un con]inut
antiroman. Iisus este acuzat ca r`zvr`titor al poporului, ca unul
care opre[te s` se pl`teasc` impozit Romei [i se declar` rege
(Luca 23, 2). La asemenea fapte, pedeapsa era capital`. Vr=nd s`
se conving` de adev`r, Pilat L-a chemat pe Iisus \n pretoriu, spre
a vedea dac` s-a declarat sau nu „regele iudeilor“ [i de ce i se
aduce acuza]ia respectiv`. Iisus i-a ar`tat c` „\mp`r`]ia lui nu
este din aceast` lume“, deoarece dac` era „din lumea aceasta,
slujitorii S`i ar fi luptat s` nu cad` \n m=inile iudeilor“. M=ntu-
itorul a mai ad`ugat: „Eu pentru aceasta m-am n`scut [i am venit
\n lume ca s` m`rturisesc despre adev`r. Oricine este din adev`r
ascult` glasul Meu“ (Ioan 18, 37). Cople[it de r`spunsul lui Iisus,
lui Pilat nu-i mai r`m=ne dec=t s` eternizeze \ntrebarea: „Ce este
adev`rul?...“. Convins c` Iisus nu este un adversar al Romei, Pilat
renun]` la interogatoriu, declar=nd \n fa]a mul]imii c` „nu afl`
nici o vin` \n El“ (Luca 23, 4). Dar acuza]iile mul]imii devin din
ce \n ce mai violente... Iisus le \nt=mpin` \ns` cu lini[tea [i
demnitatea nevinova]iei Sale, fapt care \l las` pe procurator
„foarte mirat“ (Matei 27, 14). Se insista far` \ntrerupere pe l=ng`
Pilat c` Iisus „\nt`r=t` poporul, \nv`]=nd prin toata Iudeea,
\ncep=nd din Galileea“ (Luca 23, 5). Afl=nd c` Iisus este galilean
[i [tiind c` Irod Antipa, tetrarhul Galileii [i Pereii, se afl` [i el
atunci la Ierusalim, Pilat i-a declinat cazul spre rezolvare.
Neg`sindu-i nici o vin`, Irod L-a \mbr`cat pe Iisus, \n semn de
batjocur`, \ntr-o hain` str`lucitoare pe care o purtau numai marii
demnitari [i L-a trimis din nou la Pilat, c`ruia nu i-a r`mas dec=t
Cateheze Biblice – Noul Testament
297
s` declare celor \nver[una]i c` nici Irod [i nici el, „cercet=ndu-L
\naintea lor, nu au g`sit nici o vin` din c=te i-au fost ridicate, [i
nimic vrednic de moarte nu a f`cut“ (Luca 23, 8–15). De[i putea
s`-L elibereze, Pilat recurge totu[i la un compromis. {tiind c` \n
amintirea ie[irii din Egipt, iudeii eliberau de pa[ti un t=lhar, Pilat
propune eliberarea lui Iisus sau a lui Baraba, „care pentru o
r`scoal` [i ucidere ce f`cuse \n cetate era aruncat \n temni]`“
(Luca 23, 19). To]i cei prezen]i puteau alege \ntre Iisus [i Baraba.
|ntre timp a venit la Pilat un trimis al so]iei sale, Claudia Procula,
spre a-i comunica mesajul ei: „s` nu faci nici un r`u dreptului
acestuia, c` am suferit mult \n vis din pricina Lui“ (Matei 27, 19).
Dar sinedri[tii au convins mul]imea s` se pronun]e pentru
eliberarea lui Baraba, „iar pe Iisus s`-L piard`“ (Matei 27, 20).
Derutat de nea[teptatul r`spuns al mul]imii, Pilat a pus nedumerit
\ntrebarea: „Ce voi face cu Iisus care se nume[te Hristos?“
Prime[te f`r` echivoc r`spuns din partea mul]imii: „s` fie
r`stignit!“ Aceea[i mul]ime, care cu c=teva zile \nainte \l aclama
pe Iisus \n acela[i Ierusalim cu „Osana!“, acum \ns` \i cere
condamnarea la cea mai \njositoare moarte... Convins de
nevinov`]ia lui Iisus [i surprins de decizia mul]imii, le ofer` lor
executarea sentin]ei. Acuzatorii replic` cu \nver[unare: „Noi lege
avem [i dup` lege trebuie s` moar`, c` s-a f`cut pe sine Fiul lui
Dumnezeu“ (Ioan 19, 7). Atunci Pilat a dispus aplicarea biciuirii
pentru a \nlocui pedeapsa cu moartea, dup` care ar`ta mul]imii
pe Omul desfigurat de r`ni [i sc`ldat \n propriul S`u s=nge...
Dar din nefericire, acelea[i voci cereau cu \nver[unare [i f`r`
echivoc r`stignirea. Convins totu[i de nevinov`]ia lui Iisus, Pilat
devine mai hot`r=t [i caut` s`-[i elibereze ostatecul. Dar din nou
acelea[i voci \nfuriate [i pline de inexpugnabil` ur`, i-au replicat
t`ios [i par[iv: „De-l vei slobozi pe acesta, nu e[ti prieten cu
cezarul. Oricine se face pe sine rege, este \mpotriva cezarului“
(Ioan 19, 12). Aceste cuvinte constituiau de data aceasta un
avertisment adresat direct [i personal lui Pilat, derut=ndu-l total
[i pun=ndu-l \n stare de autoap`rare, g=ndindu-se c` dac` o
asemenea acuz` va ajunge la urechile \mp`ratului roman, acesta
ar putea considera c` el s-a aliat cu un r`sculat. A cedat de team`,
nu \ns` f`r` remu[care, mai ales c` a fost din nou avertizat cu
cinism [i neru[inare: „Nu avem alt rege dec=t pe cezarul!“ (Ioan
19, 15–16). Iar procuratorul roman a r`mas complet descump`nit
[i invins. {i-a epuizat toate argumentele. |l tulbura \ns` glasul
con[tiin]ei care \i [optea mereu c` Iisus este nevinovat... De aceea,
„v`z=nd c` nimic nu folose[te, ci [i mai mare tulburare se face,
lu=nd ap` [i-a sp`lat m=inile \n fa]a mul]imii, zic=nd: sunt
Capitolul unu
298
nevinovat de s=ngele dreptului acestuia!“ (Matei 27, 24). {i
neput=ndu-se \mpotrivi mul]imii spumeg=nde de ur`, \n cele din
urm` „le-a dat lor pe Iisus ca s`-L r`stigneasc`“ (Ioan 19, 16).

7. Fixarea cuno[tin]elor
F`c=nd o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat procesul
[i modul \n care trebuia s` se desf`[oare, se poate vedea c`
sentin]a de condamnare la moarte nu este valid`, totul fiind
premeditat cu vicle[ug. Dar [i procedura a fost gre[it`. Sinedriul
s-a \ntrunit prima oar` \ntr-o cas` particular` (la Ana) noaptea.
Martorii ap`r`rii lipseau, iar cei ai acuz`rii erau fal[i. Sentin]a a
fost pronun]at` f`r` o deliberare temeinic`, iar \n fa]a
procuratorului roman a fost schimbat con]inutul acuza]iei. Pilat
a ezitat la \nceput. Dorea \ntr-adev`r s`-L elibereze pe Iisus, dar
din sentimente de team`, c=nd de sinedri[ti, c=nd de visul so]iei,
c=nd de mul]imea \nfuriat`, c=nd de \mp`rat, a cedat \n final,
rostind sentin]a capital`. Dimpotriv`, din punctul de vedere al
credin]ei cre[tine, a[a trebuia s` se \nt\mple. Iisus avea s` aduc`
Jertfa de isp`[ire ca un „Miel nevinovat“, „ca o oaie spre
junghiere“, cu trupul m`cinat de suferin]`, a[a cum a proorocit
profetul Isaia cu mai multe veacuri \nainte.

8. Tem` pentru acas`


Se va eviden]ia demnitatea moral` a M=ntuitorului \n timpul
procesului, ca expresie a nevinov`]iei Sale.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.


--
Cateheze Biblice – Noul Testament

R`stignirea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
299

Referindu-ne la Patimile Domnului, am v`zut c` dup` Cina cea


de Tain`, Iisus tr`dat de Iuda, a fost dat \n m=inile du[manilor,
care L-au judecat [i condamnat la moarte. De[i Pon]iu Pilat nu
I-a g`sit nici o vin`, L-a condamnat totu[i la cea mai grea moarte,
rezervat` sclavilor, sau celor mai r`uf`c`tori dintre oameni, [i
anume la r`stignirea pe cruce.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum ne prezint` Sfintele Evanghelii
R`stignirea Domnului.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e


Batjocorit [i b`tut, sc`ldat \n s=nge, cu fruntea br`zdat` de spinii
care I-au spintecat pielea, epuizat de ultimele puteri, I-au pus \n
spate crucea grea, \nalt` de 3,20 m, confec]ionat` la repezeal`
din cedrii din Liban, afla]i disponibili pentru restaurarea tem-
plului, ca s` o duc` p=n` pe dealul Golgotei.
Pe aceast` cale a durerii convoiul \nainta \ncet. |nainte se
afla centurionul (suta[ul) roman, \nso]it de c=]iva solda]i [i de
reprezentan]i ai sinedri[tilor. Urma Condamnatul, purt=ndu-[i la
g=t placa cu inscrip]ia vinov`]iei, apoi cei doi t=lhari, \nso]i]i de
o parte [i de alta de solda]i apar]in=nd gardei romane. Cortegiul
era urmat de mul]imea care I-a cerut condamnarea, men]in=ndu-[i
urletul de huiduire. Mul]i din apropia]i L-au p`r`sit. Al]ii s-au
chiar lep`dat de El. Iisus r`m=ne \ns` cu con[tiin]a demnit`]ii
Sale neclintite. El este Fiul lui Dumnezeu. Acesta este adev`rul,
pe care procuratorul de trist` amintire nu a reu[it s`-l \n]eleag`.
De aceea, c=nd, privit cu mil` de ni[te femei apropiate, care
\ncercau cu lacrimi \n ochi s`-I [tearg` sudorile de s=nge, Iisus
le spune: „Nu m` pl=nge]i pe Mine fiice ale Ierusalimului, ci
pl=nge]i-v` pe voi [i pe copiii vo[tri“.
Capitolul unu
300
La ap`sarea grea a crucii, puterile \l las` tot mai mult... Oric=t
de mult L-ar brutaliza solda]ii, acum \[i dau seama c` Iisus nu-[i
mai poate continua drumul cu crucea \n spate, \nc=t au silit pe un
trec`tor cu numele Simon Cireneanul, care tocmai venea de la
c=mp, s`-i duc` crucea, urm=nd ca Iisus, t=r=ndu-Se cum va putea,
s` ajung` p=n` la locul de execu]ie.
Ajun[i, \n sf=r[it, L-au dezbr`cat de hainele Lui [i L-au
r`stignit, b`t=ndu-I piroane \n m=ini [i \n picioare, fix=ndu-I pe
cruce [i tabla cu inscrip]ia: „Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor“.
Al`turi de El au r`stignit [i pe cei doi t=lhari, unul de-a dreapta,
altul de-a st=nga“. Iar cei ce treceau huleau cl`tin=ndu-[i capetele
[i zic=nd: „Cel ce d`r=mi templul [i \n trei zile \l zide[ti,
m=ntuie[te-Te pe Tine \nsu]i! De e[ti Fiul lui Dumnezeu, coboa-
r`-Te de pe cruce! Asemenea [i mai marii preo]ilor batjocorin-
du-L, \mpreun` cu c`rturarii [i cu b`tr=nii [i cu fariseii, ziceau:
pe al]ii a m=ntuit, iar pe Sine nu se poate m=ntui?... N`d`jduia \n
Dumnezeu. S`-L scape acum, c` a zis: sunt Fiul lui Dumnezeu“
(Matei 27, 39–43). Tuturor batjocurilor [i insultelor, Iisus
r`spunde printr-un maxim de iubire. El se roag` P`rintelui ceresc
pentru to]i r`stignitorii S`i: „P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce
fac!“ (Luca 23, 34). |l batjocorea [i unul din t=lharii r`stigni]i
l=ng` El, iar cel`lalt r`spunz=ndu-i, \l certa, cuget=nd [i zic=nd
pe bun` dreptate: „Nu te temi de Dumnezeu c` \n aceea[i os=nd`
e[ti? {i noi dup` dreptate p`timim, c`ci primim cele cuvenite
dup` faptele noastre, iar Acesta nici un r`u nu a f`cut. {i zicea
lui Iisus: pomene[te-m` Doamne, c=nd vei veni \ntru \mp`r`]ia
Ta. {i i-a zis Iisus: Amin gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu Mine \n rai“
(Luca 23, 40–43).
Osta[ii r`stignitori \mp`r]ind hainele lui Iisus [i v`z=nd
c`ma[a Lui c` nu este cusut`, ci „]esut` de sus peste tot“ (Ioan
19, 23), nu au mai sf=[iat-o, ci au aruncat pentru ea sor]i. „{i sta
l=ng` crucea lui Iisus mama Lui [i sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa [i Maria Magdalena. Deci Iisus v`z=nd pe mama Sa [i pe
ucenicul pe care \l iubea, st=nd al`turi, a zis mamei Sale: „Fe-
meie, iat` fiul t`u!“ Apoi a zis ucenicului: „Iat` mama ta!“ {i
din acel ceas a luat-o ucenicul la sine“ (Ioan 19, 25–27).
Iar „de la al [aselea ceas s-a f`cut \ntunerec peste tot p`m=ntul
p=n` la al nou`lea ceas. Iar \n al nou`lea ceas a strigat Iisus cu
glas mare [i a zis: „Eli, Eli, lama sabahtani?“ („Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p`r`sit?“).
Dup` aceea [tiind Iisus c` toate s-au sf=r[it, ca s` se
\mplineasc` Scriptura, a zis: „Mi-e sete“. {i era acolo un vas
plin de o]et; iar osta[ii umpl=nd un burete cu o]et [i pun=ndu-l
Cateheze Biblice – Noul Testament
301
\ntr-o trestie de isop, i l-a dus la gur`... Deci, dac` a luat o]et, a
zis: „S`v=r[itu-s-a!“ (Ioan 19, 28–30).
Iar dup` ce s-a \ntunecat soarele, „catapeteasma templului
s-a sf=[iat prin mijloc. {i Iisus strig=nd cu glas mare, a zis:
„P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul Meu“. {i aceasta
zic=nd, [i-a dat duhul. Iar suta[ul v`z=nd ceea ce se f`cuse, a
sl`vit pe Dumnezeu, zic=nd: cu adev`rat omul acesta drept a fost.
{i toate mul]imile ce veniser` \mpreun` la aceast` priveli[te,
v`z=nd cele ce se f`cuser`, b`t=ndu-[i pieptul se \ntorceau. {i
stau departe privind acestea to]i cunoscu]ii Lui [i femeile care \l
urmaser` din Galileea. {i iat` un b`rbat cu numele Iosif din
Arimateea, sfetnic fiind, b`rbat bun [i drept... venind la Pilat, a
cerut trupul lui Iisus. {i cobor=ndu-L, L-au \nf`[urat \n giulgi [i
l-au pus \n morm=nt s`pat \n piatr`, \n care niciodat` nimeni nu
fusese pus... {i urm=ndu-i femeile... au g`sit miresme [i miruri.
{i s=mb`ta s-au odihnit dup` porunca Legii“ (Luca 23, 45–56).
Iar a doua zi „s-au adunat mai marii preo]ilor [i fariseii la Pilat,
zic=nd: „Doamne, ne-am adus aminte c` am`gitorul acela a zis
\nc` fiind viu: dup` trei zile m` voi scula. Deci, porunce[te s`
fie p`zit morm=ntul p=n` a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii
Lui noaptea, s`-L fure [i s` zic` poporului c` s-a sculat din mor]i,
c`ci va fi r`t`cirea din urm` mai mare ca cea dint=i. Zis-a lor
Pilat: ave]i straj`, merge]i de \nt`ri]i cum [ti]i. {i ei merg=nd, au
\nt`rit morm=ntul cu straj` [i au pecetluit piatra“ (Matei
27, 62–66).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul r`stignirii Domnului.

7. Fixarea cuno[tin]elor
Unde a avut loc r`stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei). Acest
deal se mai numea [i al „C`p`]=nii“, \ntruc=t se considera c`
acolo ar fi fost \ngropat [i primul om, Adam, c=nd neascult=nd
de Dumnezeu, a p`c`tuit, iar „r`splata p`catului este moartea“
(Romani 6, 30). Acest fapt are o semnifica]ie mai ad=nc`, dac`
ne g=ndim la spusele Sf=ntului Apostol Pavel, „c`ci deoarece
moartea a venit prin om, tot prin om [i \nvierea mor]ilor, c`ci
precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos“
(I Corinteni 15, 21–22). Care sunt cuvintele rostite de Fiul lui
Dumnezeu pe cruce? (Sunt [apte fraze, av=nd urm`toarea
succesiune: 1). „P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac“; 2). „Adev`r
gr`iesc ]ie, ast`zi vei fi cu mine \n rai“; 3). „Femeie, iat` fiul
t`u; fiule, iat` mama ta“; 4). „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Capitolul unu
302
pentru ce m-ai p`r`sit?“; 5). „Mi-e sete“; 6). „S`v=r[itu-s-a“;
7). „P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul meu“.

8. Aplicarea
R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune
\n Vinerea Sfintelor Patimi (numit` [i „Vinerea neagr`“).
Se va c=nta Prohodul Domnului.

9. Tem` pentru acas`

--
Se vor re]ine cele [apte cuvinte rostite de M=ntuitorul Hristos pe
cruce.

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

|nvierea Domnului
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu


cuno[tin]ele anterioare
Ce m`rturisim \n articolul V al Simbolului de credin]`? (M`rtu-
risim despre Dumnezeu Fiul c` „a \nviat a treia zi, dup` Scripturi).
Aceasta \nseamn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale Vechiului Tes-
tament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai multe r=nduri, dup`
ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat, Domnul nostru Iisus Hristos
nu a fost biruit de moarte, ci a \nviat a treia zi din morm=nt.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la \nvierea Domnului, dovedit`
prin ar`t`rile Sale, v`z=nd apoi care sunt obiec]iunile fa]` de
\nvierea Domnului [i netemeinicia lor.
Cateheze Biblice – Noul Testament
303
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e
Sfintele Evanghelii ne arat` c` \nvierea Domnului este un
eveniment nemai\nt=lnit, menit s` ne confirme divinitatea lui Iisus
[i a operei de m=ntuire pe care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut
\ntr-o lumin` mai presus de \n]elegere [i r`m=ne minunea cea
mai mare la care particip` deopotriv` cerul [i p`m=ntul „...{i
iat`, cutremur mare se f`cuse, c`ci \ngerul Domnului,
cobor=ndu-se din cer a venit, a pr`v`lit piatra de la u[` [i [edea
deasupra ei. {i era \nf`]i[area lui ca fulgerul [i \mbr`c`mintea
lui alb` ca z`pada. {i de frica lui s-au cutremurat str`jerii [i s-au
f`cut ca mor]i. Iar \ngerul r`spunz=nd, a zis femeilor: „nu v`
teme]i, c` [tiu c` pe Iisus cel r`stignit c`uta]i. Nu este aici, c`
s-a sculat precum a zis. Veni]i de vede]i locul unde fusese pus
Domnul“ (Matei 28, 2–6).
Realitatea m orm =ntului gol a constatat-o apoi M aria
Magdalena, apoi Sfin]ii Apostoli Petru [i Ioan, care venind
degrab` la morm=nt au r`mas uimi]i v`z=nd acela[i lucru (Ioan
20, 1–10).
Minunea \nvierii este confirmat` [i de ar`t`rile Sale, martori
fiind to]i cei care l-au v`zut [i au comunicat cu El.
Astfel, mai \nt=i s-a ar`tat Domnul \nviat Mariei Magdalena
(Marcu 16, 9), care pl=ng=nd la morm=nt, L-a confundat cu
gr`dinarul... (Ioan 20, 15–18). Apoi s-a ar`tat femeilor
mironosi]e, zic=ndu-le: „Nu v` teme]i! Merge]i [i vesti]i fra]ilor
mei ca s` mearg` \n Galileea. Acolo m` vor vedea“ (Matei 28,
10). Iisus cel \nviat s-a ar`tat apoi lui Petru (Luca 24, 34; I Corin-
teni 15, 5), precum [i ucenicilor (Luca [i Cleopa) \n drum spre
Emaus, recunoscut fiind numai dup` binecuv=ntarea [i fr=ngerea
p=inii (Luca 24, 13–32). |n acea[i prim` zi a s`pt`m=nii s-a ar`tat
Domnul \nviat Apostolilor „[i celor ce erau \mpreun` cu ei“ (Luca
24, 3), f`r` Apostolul Toma. {i „a suflat [i le-a zis: lua]i Duh
Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, se vor ierta [i c`rora le ve]i ]ine,
vor fi ]inute (Luca 24, 36–49, Ioan 20, 19–23). „{i dup` opt zile
iar`[i erau aduna]i Apostolii cu ei fiind [i Toma. A venit Iisus,
fiind u[ile \ncuiate [i a st`tut \n mijlocul lor [i a zis: „Pace vou`!
Apoi a zis lui Toma: adu-]i degetul \ncoace [i vezi m=inile Mele
[i adu-]i m=na ta \n coasta Mea [i nu fi necredincios, ci credincios.
{i r`spunz=nd Toma i-a zis: Domnul meu [i Dumnezeul meu! A
zis lui Iisus: pentru c` M-ai v`zut, ai crezut. Ferici]i cei ce n-au
v`zut [i au crezut (Ioan 20, 26–29). Din nou se arat` la marea
Tiberiadei c=nd a pr=nzit cu ei [i c=nd, \ntreb=ndu-l pe Apostolul
Petru dac` \l iube[te, l-a restabilit \n apostolat (Ioan 21, 1–24).
Capitolul unu
304
Tot Apostolilor se arat` Domnul [i pe muntele Galileii, dup`
cum ne relateaz` textul Scripturii: „Iar cei unsprezece ucenici au
mers \n Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus. {i
v`z=ndu-L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i apropiindu-se
Iisus le-a vorbit lor, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pe
p`m=nt. Drept aceea, merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh,
\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-am poruncit vou`, [i iat`
Eu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Amin“
(Matei 28, 16–20). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \nc` dou`
ar`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute „la peste cinci sute de fra]i“
(I Corinteni 15, 6) [i „dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob“ (I Corin-
teni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, Domnul s-a ar`tat
tuturor Apostolilor: „{i i-a scos afar` p=n` \n Betania [i
ridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i binecuv=nta s-a
dep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer“ (Luca 24, 50–51; Marcu
16, 19–20).
De aici vedem c` „\n decursul celor 40 de zile dup` \nviere
au fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,
[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusalim, pe drum c`tre Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, femeilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i multor
altor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la interval de 20
de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). „E un
timp de control, de verificare [i de convingere. Femeile vin la
morm=nt cu miresme [i cu lacrimile p`rerii de r`u dup`
|nv`]`torul lor. Apostolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`d
morm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune degetul
pe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge p=inea [i nu
m`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \nvierea cu t`rie [i
f`r` \ncetare“ (Nicolae, Mitropolitul Banatului, „|nvierea
Domnului [i Biserica“, \n «Telegraful Rom=n», nr. 15–16, 17–18
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \nc`
dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune Evanghelia c`