Sunteți pe pagina 1din 5

STRUCTURA ACTIVITĂŢII BIOELECTRICE

AL CREIERULUI
CAPITOLUL 3

FRONTIERELE MUZICII CURCUBEULUI

1. STRUCTURA ACTIVITĂŢII BIOELECTRICE AL CREIERULUI


Potentialele biolectrice (PR, PA) propii neuronilor stau la baza activitatii electrice a creierului in
ansamblu, dar aceasta din urma nu se reduce la ele. Se considera ca in imaginea grafica globala a activitatii
bioelectrice a creierului (electroencefalograma-EEG) isi gasesc expresia numai procesele electrice de joasa
frecventa cu o durata intre 10 milisecunde si 10 minute. In conditiile obisnuite ale inregistrarii EEG cu
ajutorul macro electrozilor plasati pe scalp si chiar direct pe cortex, potentialele mai rapide nu sunt puse in
evidenta.
Pe baza particularitatilor pe care le reprezita traseele EEG in diverse parti ale creirului, se fac
incercari de a elabora o harta electoarhitectonica a cortexului, delimitandu-se unele teritorii omogene din
acest punct de vedere.
Cu ajutorul microelectrozilor introdusi in interiorul cortexului (si in alte formatii de substanta
cenusie) se poate studia activitatea electrica a diferitelor straturi si chiar a unor neuroni izolati,
inregistrandu-se potentiale rapide cu o durata de circa 1ms. Absenta acestor oscilatii rapide in cadrul
taseelor EEG inregistrate de pe scalp, se pote explica prin actiunea derivationala a straturilor superficiale
ale cortexului, a invelisurilor meningiale si a lichidului cefalorahidian, precum si a numarului mic de
neuroni, care declanseza impulsuri atat de rapide, in straturile corticale superficiale, bogate in ramificatii
dentritice subtiri.(22)
Geneza oscilatiilor lente EEG este explicata mai frecvent fie prin sumarea potentialelor
postsinaptice (teoria sinaptica), fie prin aparitia unor potentiale lente la nivelul dendritelor apicale (teoria
dendritica); exista si alte teorii explicative (teoria gliala, teoria chimica, teoriile electrice etc.).
Una din carateristicile oscilatiilor lente inregistrate pe traseele EEG este capacitatea de a se repeta
ritmic, fapt care determina aparitia difertelor ritmuri, caracteristice ca frecventa, amplitudine, forma, durata:
delta, teta, alfa, beta, gama, rolandic, sigma, lambda s.a.
In absenta actiunii unor stimuli speciali, se constata prezenta unor oscilatii ritmice ale potentialelor
cerebrale considerate ca o manifestare caracteristica a functiilor curente ale creierului, care regleaza in
permanenta: temperatura corpului, activitatea aparatului cardio-vascular, respiratia, digestia si multe alte
activitati ale corpului: acesta este ritmul de fond, sau activitatea electrica fundamentala a creierului.
Frecventa oscilatiilor principalelor potentiale EEG variaza in limite destul de largi (0,5-50 oscilatii pe
secunda). Amplitudinea (exprimata in microvolti µ V, adica in milionimi de volt ), de asemenea, oscileaza
de la 5 pana la 300 µ V. In afara de cele mentionate in tabele, sunt descrise si alte potentiale EEG, cu o
aparitie mai mult sau mai putin sporardica (unde ascutite, varfuri, oscilatii sincrone rapide, oscilatii
supralente s.a.).
In stare de veghe, la omul, sanatos, predomina ritmul alfa, caracteristic pentru activitatea
bioelectrica a creierului in stare de repaus; ritmul beta este propiu activitatii sporite a scoartei cerebrale
(stimulari senzoriale, efort mintal etc.). La omul adult normal, in stare de veghe, dar fara a fi supus actiunii
unor stimulari deosebite, aceste ritmuri reprezinta cca. 90% din totalul ritmurilor inregistrate, celelalte
ritmuri apar mai rar.
Ritmurile delta si sigma sunt specifice starii de somn; ritmul teta este mai frecvent in copilarie.
Ritmurile lente sunt indiciul unor procese patologice.
S-au obtinut o serie de date clinice si experimentale, care releva existenta unor corelatii intre
activitatea electrica a creierului, pe de o parte, si nivelul intelectual, starile afective, tipul de personalitate
etc., pe de alta parte; deci undele EEG pot oferi indicii pretioase asupra unor functii si insusiri psihice ale
omului.
In general, in starea de excitatie a creierului, modificarile survenite pe traseele EEG au, in mare
masura, un caracter nespecific; in orice forma de activitate a omului se observa fenomenul de depresie a
ritmului alfa si imbogatirea EEG cu ritmuri mai rapide (β ) si cu unele lente.
In timpul unei activitati mintale, depresia ritmului alfa cuprinde creierul in intregime, atit sectoarele
anterioare, cat si cele posterioare; daca activitatea este deosebit de intense pe traseele EEG apar numeroase
ritmuri si varfuri cu frecventa mare; uneori aceste trasee dobandesc o forma aplatizata, mai ales in
sectoarele anterioare ale creierului.
S-a mai constatat ca diferite forme de activitate cerebrala se resfrang diferit asupra EEG, atat in
ceea ce priveste profuzimea depresiei rimului alfa, cat si sub aspectul zonelor afectate. Astfel tensiunea
intelectuala legata de rezolvarea unor probleme complexe de logica are ca efect modificarea activitatii
bioelectrice in sectoarele fronto-temporale; deosebit de limpede este aparitia unor puncte care functioneaza
sincronic mai ales in regiunea prefrontala (zonele tertiare ale blocului de programare, reglare si control al
activitatii complexe ).
In timpul operatiilor de inmultire mintala a unor cifre mari s-a observat o alternare periodica a
intensificarii corelate cu depresia simultana a ritmului alfa la cei doi poli ai emisferelor cerebrale – in lobul
frontal si in lobul occipital. Semnificativ este faptul ca numarul acestor alternari coreleaza cu numarul
operatiilor de inmultire: in timpul operatiei logice propiu-zise (efectuarea inmultirii) focarul activitatii
(depresia rimului alfa ) se afla in sectoarele fronto-temporale, iar in momentul urmator cand are loc
memorarea rezultatului (“imaginea vizuala” ) focarul de depresie se muta in lobul occipital; aceasta
alternare se repeta cu prilejul efectuarii fiecarei inmultiri (dupa G. A. Sergheev, L. P Pavlova, A.
F.Romanenko ).
Activitatea cea mai intensa a creierului (depresia cea mai profunda a ritmului alfa) se constata in
timpul operatiilor logice complexe; luarea unor decizii, formarea unui program de actiune etc.
In schimb, executarea actiunii motrice propiu-zise, dupa luarea deciziei, se desfasoara pe fondul
unui ritm alfa bine exprimat in regiunea occipitala, in absenta unei depresii nete in lobul frontal.
Un interes deosebit prezinta unda E (Expectanty wave, “unda asteptarii”) descrisa de Grey Walter.
Spre deosebire de alte tipuri de raspunsuri evocate, unda E nu sufera modificari in procesul obisnuirii nici
dupa mii de incercari, mentinandu-se atat timp cat atentia subiectului nu slabeste. Dupa G. Walter unda E
intervine in cele mai variate imprejurari, fiind dependenta in mare masura de ambianta sociala si de
atitudinea subiectului fata de realitatea obiectiva. Corelatia dintre aceste unde si starea psihologica
corespunzatoare a fost studiata la adulti, ajungandu-se la urmatoarele constatari; undele E apar mai ales in
regiunea prefrontala, sub cotrolul activitatii verbale, in conditiile asteptarii producerii miscarii (apasarea pe
buton pentru intreruperea licaririlor luminoase); ele cresc in amplitudine pe masura ce creste probalitatea
aparitiei semnalului asteptat, slabesc odata cu reducerea acestei probabilitati si dispar in momentul in care
este anulata sarcina de a raspunde la semnal. Reiese ca marimea undei E este in functie de informatia pe
care subiectul o extrage din semnal. (98)
Semnificativ este faptul ca unda, se manifesta si atunci cand subiectul trebuie sa ia decizie pe
plan mintal, fara sa execute actul motor. Folosirea calculatorului electronic a permis desprinderea unor
caracteristici si mai detaliate. De exemplu in cadrul uni laborator de electrofiziologice de la Universitatea
din Florida (S.U.A.) s-a relevat ca reactiile evocate sunt specifice diferitelor culori percepute vizual.
Se considera ca in curand, pe baza EEG, se va putea determina daca cineva sufera de daltonism si in
ce grad. De asemenea, exista date care confirma ca proiectarea luminoasa a unor forme (numere, litere,
imagini) produce potentiale cerebrale specifice. Ori de cate ori imaginea proiectata devine neclara, undele
cerebrale din zona occipitala isi schimba forma si revin la forma initiala atunci cand imaginea redevine
clara. (88)

CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR POTENTIALE E.E.G.


( după diferiti autori)
TABELUL 10.(88)
Denumirea Frecventa in Amplitudinea in Durata undei
ritmului Hz μV
media limite media limite in ms
delta δ 2 0,5 – 4 100 50-300 250-1000
teta θ 5 70 30 – 100 130 – 250
alfa ά 10 8 –13 50 30-100 75-125
beta β 20 15 — 30 20 10 — 30 40 –75
gama γ 40 30 — 50 13 10 — 15 20 — 40
rolandic μ “en
arceaux” 9 7 -11 30 20 – 40 70 – 110
sigma σ 14 13 –16 40 35 — 50 60 — 80
fusul somnului
unda lambda λ cca 300

CONDITII DE APARITII ALE PRINCIPALELOR POTENTIALE E.E.G.


( după diferiti autori)
TABELUL 11.(88)

Denumirea Conditii de aparitie


ritmului

delta δ Apare in somn; in lezarea segmentelor


profunde ale creierului
teta θ Apare in copilarie, in leziunile cerebrale
Apare in stare calma de veghe, in repaus,
cu ochii inchisi. Dispare la lumina, la o stimulare
alfa ά brusca, in activitatea intelectuala

beta β Apare pretutindeni in activitatea cerebrala evocata


gama γ Apare in stare activa
rolandic μ “en Apare in stare calma de veghe la un numar mic de
arceaux” oameni sanatosi

sigma σ Apare in timpul somnului superficial


fusul somnului
unda lambda λ Apare sporadic in stimularea vizuala complexa

Efectele electrice caracteristice organismului viu rezulta din propietati fundamentale celulare si
anume, potentialul transmembranar si potentialul de actiune. (88) Potentialul transmembranar este
determinat de distributia neuniforma a ionilor in interiorul si exteriorul celulelor, ca rezultat al proceselor
neantrerupte de transport activ prin membrana celulara. Ca o consecinta, potentialul in celula polarizata
este cu 90 minivolti mai sczut decat in mediul extracelular. Potentialul transmembranar – de repaos – nu
produce efecte electrice masurabile in volumul tesuturilor.
Excitabilitatea celulara face ca un stimul suficient de intens sa declanseze un proces energetic
tranzitoriu, constand din deplasari massive de ioni prin membrana celulara, insotita de variatii de potential
electric. In decursul unei fractiuni de milisecunda potentialul intracelular realizeaza un salt de 0,12 volti,
dupa care revine la valoarea de repaos. Depolarizarea si repolarizarea celulara genereaza potentialul de
actiune.
Potentialul de actiune poate produce efecte electrice in proximitatea celulei. Daca agentul
stimulator excita mai multe cellule in acelas timp, potentialele de actiune se insumeaza spatial si efectele
receptabile devin mai mari. De exemplu, depolarizarea celulelor musculare din inima genereaza variatii de
potential electric, detectabile la nivelul extrimitatii membrelor.(27)
Potentialul de actiune celulara ( PAC ), ca efect electric al depolarizarii prin stimulare, nu apare la
anumite tipuri de celule – neuron, fibra musculara, celula glandulara si receptorii de stimuli fizici sau
chimici. Neuronii si fibrele musculare din organism raspund prin depolarizare la influxul nervos. In plus,
fibra musculara se tensioneaza mecanic, cu tendinta de scurtare puternica. Pe de alta parte, toate celulele
excitabile se depolarizeaza ca urmare a unei stimulari electrice artificiale.
Studiul potentialului de actiune generat de diferite tipuri de celule excitabile, efectuat in afara
organismului, in “vitro”, evidentiaza o desfasurare si caracteristici asemanatoare. Activitatea unei celule din
interiorul organismului nu poate fi pusa in evidenta. In schimb, semnalele bioelectrice generate de diverse
grupuri de celule, associate in unitati functionale, organe, muschi, tesuturi, prezinta particularitati
inconfuntabile, cu parametric specific din care deduc aprecieri privind vitalitatea si functionalitatea
acestora. (88)
In electroencefalografie, functiile de timp ale biopotentialelor EEG se desfasoara cu variatii continue
ale formelor, amplitudinilor si perioadelor.Un interes deosebit se acorda identificarii ritmurilor “alfa” ce
apar in secvante sporardice, avand frecventa intre 8 si 13 Hz. Unele semnale EEG pot fi “evocate” prin
stimularea unui receptor senzorial (auz, vaz, atingere ).
Electoencefalografia culege, inregistreaza si analizeaza activitatea bioelectrica transcraniana a
generatorilor cerebrali. Ea reflecta numai o parte din totalitatea fenomenelor electrice cerebrale rezultate
din activitatea metabolica si functionala a neuronilor si formatiilor cerebrale cortico-subcorticale.(85)
Prin sunet se obtine activitaţi bioelectrice: modificari ale tonusului muscular, variatii ale rezistentei
electrice a pielii, modificari ale ritmurilor bioelectrice ale creierului.
Un parametru dupa care trebuie analizat stimulul specific al sensibilitatii vizuale este lungimea de
unda ( λ ). Aceasta depinde de frecventa vibratiilor sau pulsatiilor electromagnetice pe secunda: cu cat
frecventa este mai mare, cu atat lungimea de unda este mai mica, si invers. Efectul desprinderii si
diferntierii undelor dupa lungimea lor se traduce in plan psihologic prin senzatia de culoare. In functie de
componenta spectrala a fascicolului radiant care impresioneaza receptorul, senzatia de culoare poate fi pura
(o singura lungime de unda) sau impure (mixata, cu doua sau mai multe lungimi de unda).(30)

Comentarii»

1. Alexandru Boris Cosciug - octombrie 25, 2009

Stimata Doamna,
Eu sunt inginer electronist specializat in comunicatii spatiale si am lucrat cinci ani
si in domeniul aparaturii medicale. Bazat pe descrierea informationala a
functionalitatii creierului, exprimata de fostul meu profesor Edmond Nicolau, si
pe atribuirea unor functii de comunicatie fara fir traductorilor biologici
nemodificabili din corpul uman (ADN-ul mitocondrial masculin si feminin), am
dezvoltat un nou concept privind triunghiul deciziei umane: IQ (inteligenta) -EQ
(simtire) -CQ (incredere = credinta). Pe baza acestui nou concept, traductorii
biologici ai sufletului uman, Adam and Eve mtDNA, sunt controlati de creierul
uman, asemeni unor laseri de comunicatie tehnica prin sistemul LMSC (Learning
Management System Control).
Deoarece gasesc cu dificultate parteneri de dialog pe taramul “cunoasterii dincolo
de limitele cunoasterii”, iar cunostintele mele medicale sunt limitate, indraznesc
sa va intreb daca exista o cale de comunicare neurologica intre apendicele xifoid
din stern si creier? Aceasta legatura ar putea explica vizibil si stiintific relatia de
coordonare a componentei biologice idolatrice a sufletului uman, Adam mtDNA
existenta in “coasta lui Adam” (numita “xifos” in Biblia tradusa in llimba greaca).
Astept un raspuns din partea Dvs.
Cu stima, Alexandru Boris Cosciug, clepsydra@clicknet.ro

µRăspunde